Segmentaţia ficatului.

Anatomia funcţională a ficatului are la bază o circulaţie cu totul particulară:

ramificaţii bogate ale celor doi pediculi, unul aferent, porto-biliar şi altul eferent,
venos hepatic (suprahepatic). Ramurile sistemului eferent al venelor
suprahepatice nu urmează în sens retrograd acelaşi traiect al sistemului aferent
portal. Ramurile intrahepatice ale sistemului aferent portal sunt dispuse radial şi
converg spre hilul hepatic, în timp ce venele suprahepatice sunt dispuse în
evantai, cu vârful spre vena cavă inferioară. Cele două sisteme venoase se
întrepătrund dând aspectul unor degete încrucişate de la două mâini.
Pediculul eferent, prin cele trei vene suprahepatice, delimitează
parenchimul hepatic în patru sectoare distincte. Pediculii aferenţi portali, numiţi
şi pediculi glissonieni, au ramificaţii terminale şi irigă teritorii inegale de
parenchim hepatic numite segmente.
Pediculul portal grupează vena portă şi artera hepatică (aferente), căile
biliare (eferente), vase limfatice şi nervi. Artera hepatică asigură 20% din
circulaţia hepatică, iar vena portă 80% din circulaţia hepatică.

Figura 2 - Segmentaţia ficatului după Couinaud

Capsula lui Glisson prezintă o serie de îngroşări importante pentru
chirurgia hepatică: placa hilară, placa veziculară, placa arantiană şi placa
ombilicală. [10]
Cea mai completă segmentare a ficatului este cea a lui Couinaud (1957),
care împarte ficatul în 8 segmente în funcţie de distribuţia pediculilor portali
intricaţi cu traiectul celor trei vene hepatice. Couinaud descrie trei scizuri
portale:
- scizura portală principală (linia Cantlie), care pleacă de la fundul fosetei
veziculare, intersectează hilul la nivelul bifurcaţiei portale şi ajunge pe marginea
stângă a cavei inferioare şi conţine vena hepatică mijlocie; ea împarte ficatul în
ficatul drept şi ficatul stâng, care se subdivid în câte două sectoare prin alte două
scizuri portale;
- scizura portală dreaptă, care porneşte de la mijlocul distanţei dintre
unghiul hepatic drept şi marginea dreaptă a fosetei veziculare şi ajunge la
marginea dreaptă a cavei inferioare, la locul de vărsare a venei suprahepatice
drepte pe care o conţine; acest plan împarte ficatul în două sectoare – sectorul
paramedian (anterior drept) şi sectorul lateral (posterior drept);
- scizura portală stângă porneşte de la inserţia ligamentului falciform şi
ajunge la flancul stâng al venei cave inferioare; conţine vena suprahepatică
stângă; împarte ficatul stâng în două sectoare inegale, sectorul paramedian
(medial, anterior) stâng şi sectorul lateral (posterior) stâng.
Dispoziţia pediculilor portali la nivelul sectoarelor descrise determină
împărţirea acestora în unităţi funcţionale independente – segmente, după cum
urmează:
1. Hemificatul stâng
 1.1 sectorul paramedian stâng – segmentul IV (lobul pătrat medial) şi
segmentul III lateral;
1.2 sectorul lateral stâng – segmentul II (partea posterioară a lobului stâng)
şi segmentul I (lobul caudat sau Spiegel care, de fapt, este un segment autonom
deoarece primeşte ramuri primare din vena portă şi artera hepatică şi are vene
hepatice proprii care se deschid în cava inferioară);
2. Hemificatul drept
2.1 sectorul paramedian drept – segmentul V anterior şi segmentul VIII
posterior;
2.2 sectorul lateral drept – segmentul VI anterior şi segmentul VII
posterior.
Cu toate acestea, uneori pot exista lobi hepatici supranumerari, care pot
duce la confuzii de diagnostic şi care au o dispoziţie vasculară particulară.