Sunteți pe pagina 1din 8

Tărtăria

Toponimicul TARTARIA, o entitate

in etnologia neamului românesc

Constantin N. Barbulesc

Localitatea Tartaria (com.Saliste, jud.Alba) de la poalele versantului nordic al


Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stâng d in cursul mijlociu al râului Mures, este
situata la 50 km N-E de Pestera Bordu Mare unde s-au gasit fragmente osteologice ale
omului Neanderthalian, la 40 km.N-E de Pestera Cioclovina care adapostea fragmente
osteologice ale Omului de Cromagnon, la 60 km, N-E de asezarea Uric de la poalele
versantului vestic ale Muntilor Sureanu, mai exact in depresiunea râului Strei care se
varsa in Mures in apropiere de stravechea asezare Turdas, situata la 12 km.S-V de
asezarea la care ne referim. Aici, la Turdas, sapaturile arheologice din anii 1895 si
1910 au scos la iveala vatra unei asezari cu materiale specifice asemanatoare celor de
la Tartaria (in asezarile de la Daia Româna, situata la 12 km.N-E de Tartaria, s-a gasit
si un vas cilindric a carui vechime este anterioara datarii cilindrilor-sigilii din Sumer).
Caracteristicile materialelor descoperite in aceste statiuni au determinat specialistii sa-
i creeze o identitate proprie sub denumirea de Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.H.)
raspândita in tara noastra (in Banat si V.-Olteniei), in S.-Serbiei, S-E Ungariei, N-V
Bulgariei si in alte tari sau continente mai indepartate.

Continuând cercetarile arheologice la Tartaria (incepute


in anul 19 42), N.Vlassa avea sa descopere (1961) un important complex cu materiale
ce atesta o continuitate de locuire, in acest loc, datata intre anii 4500-200 i.H., in unele
cazuri chiar si pâna mai târziu. Aici a fost descoperit un mare complex de cult si un
depozit unitar de resturi sfarâmate ale unor schelete omenesti; intr-o groapa cu
materiale tip Turdas au fost gasite 26 de figurine de teracota, 3 figurine de alabastru si
trei placute de lut ars. Doua dintre aceste placute sunt acoperite cu semne cu caracter
pictografic care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterior celor similare

1
descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate pe la 3300 i.H.

("Magazin Istoric", nr.3/1972,p.18).

Descifrarea inscriptiei de la Tartaria a condus la constatarea ca purta urmatorul text


proto-sumerian: NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I." si s-a tradus prin: "In (cea
de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura zeului Saue cel mai vârstnic dupa ritual
(a fost) ars. Acesta-i al zecelea".

(Revista "Flacara" nr.45/12 ian.1982, p.17)

Se pare ca traducerea a fost influentata de existenta complexului de cult si a


osemintelor care, evident, atesta practicarea in acele timpuri si in acest loc a
sacrificiilor umane, ritual regasit la sumerieni, dar si la popoarele precolumbiene din
America sau alte continente. De aceea, mentinând semnele grafice, cu o minima
ordonare si completare a unor grafeme, dupa parerea noastra, textul avea forma:
"NUN-KA-SU-GULA-P/atesi/-L/ugal/-IDI-M/e/-KAR-A-I" si se traduce prin :
"Orasul arbore (de baza) de la locul de acces (gura) sub mâna (prot ectia) zeitei Cula -
principiul feminin al lui An (Anu) - Marea vracita, Doamna care reda viata, zeita
patroana a medicinei si tamaduitoare a capetel or negre (sumerienilor), Printesa
omului cel mare si integru (rege, zeu) care stie sa proclame reguli lânga canalul (râul)
cu apa" (v. Mures).

Deci, este vorba despre un toponim, prezentat intr-o formula caracteristica celor
care, pe la 2450 i.H., se autointitulau KIKUNGER (KI-KU/r/-N/a/-GIR/a/)- "Cei de la
muntele unde sta culcat (este culcusul); (vulcani) locuitori ai tarii pe care o numeau
KENGER(KIN/a/-GIR/a/)"/Tara unde este/ locul patului (culcusul) focului".

J.Oppert (1825-1905) a fost primul care, bazat pe termenul Sumera intilnit in


titulatura regilor babilonieni (in japoneza, SUMERA - "Cel care guverneaza in cer"),
le-a spus, pentru prima oara (1855) SUMERIENI (SU-ME-RU-ANU) - "Cei aflati sub
bratul (protectia) regulilor proclamate de integrul creator ANU", locuitori ai tarii
numita SUMER (SU-ME-R/u/ ) - "/Tara/ aflata sub bratul (protectia) celui mare si
integru care proclama regulile create" cu o suprafata de cca.10.000km2 (1/20 parte din Iraq),
cu 10 state-cetate, circa un milion de locuitori care au populat-o pâna aproape de anul 2000 i.H. (limba religioasa sumerian a a fost
vorbita pâna in sec.I i.H.).

S-a stabilit cu certitudine ca "...sumerienii aveau pielea alba, par negru si erau de doua tipuri: doliococefali si brachicefali", asa
cum a fost si "Omul de la Schela-Cladovei" si cel din clisura Dunarii.

"Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit in Sumer aproximativ pe la jumatatea mileniului IV... In general exista
concordanta de opinii asupra faptului ca sumerienii au venit din tinuturi muntoase, potrivit religiei pe care si-au adus-o din tara de

2
bastina, zeii lor salasluiau in vârful muntilor , iar daca in noua lor tara nu au gasit munti, ei au ridicat zeilor temple in forma de
munti artificiali - ziguratele" (V.Zamarows ky, "La inceput a fost Sumerul", Buc. 1981,p.169).

Dupa consemnarile preotului babilonean Berossos (sec.IV-III i.H) zeul Enki, stapân peste arta si peste intelepciune, "ar fi venit
de patru ori la intervale foarte mari" sub numele de Oannes, un erou civilizator cu atribute identice celor ale lui Quezalcoatl din
America Centrala si de Sud. Incercând sa identificam cele patru etape de sosire ale lui Oannes, acestea par sa fie:

A) in mileniul VII când, grupuri de oameni din locurile de bastina ale viitorilor sumerieni, urmarind traseul parcurs de moruni
(Huso huso), pestii care se reproduc in baltile Donului, au mers de-a lungul tarmului nordic al Marii Negre - pe lânga Marea
Caspica de unde au ajuns in Kurdistanul Iraqian, la nord de râul Diala, afluent al fluviului Tigru unde au intemeiat Cultura Jarma
din situl Qal'at Jarma, pe la 6500 i.H.; la rândul lor, navigatorii, urmând traseul parcurs de pestii anghila (Anghilla) prin Marea
Neagra - Marea Mediterana - Oceanul Atlantic, au ajuns in Golful Mexic si, de acolo, in America de Nord (California; Kentucky,
New Mexico, Pensylvania).

B) prin mileniul VI, pornind din a celeasi locuri, in aceleasi conditii si urmând acelasi traseu, "pedestrasii ", posibili supusi ai
zeului AN, au ajuns in nordul Iraqului la Tell-Hassuna (c.5700 i.H.), Tell-Halaf (5300-4300 i.H.) si la Samaraa (c.5200 i.H. ); un
alt grup a ajuns in India; "navigatorii" au ajuns tot in golful Mexic ;

C) prin mil.V, o parte din "navigtori" au ajuns in Golful Persic, la gura fluviului Eufrat, unde au fondat cultura materiala El-
Obeid (4300-3500 i.H.) din vestita statiune Eridu unde a vea sa fie slavit zeul "antedeluvian" ENKI; altii au ajuns in America de
Sud; in sfârsit, cei din valul al IV-lea mai numerosi, s-au impartit in mai multe grupuri: "pedestrasii", o parte au urmat vechiul
traseu si au a juns in India (cultura Belucistan); celalalt grup s-a indreptat spre sud, a trecut peste Hellespont si, sub protectia zeului
ENLIL-II, au ajuns in sudul Iraqului (c.3500 i.H.); "navigatorii" au urmat traseele anterioare spre America, in drumul lor punând
bazele unor noi vetre de civilizatie (Egipt, Grecia s.a.).Acestia din urma au adus cu ei scrierea pictografica si, odata cu trecerea la
scrierea cuneiforma (c.3000 i.H.) au intocmit asa zisele "liste de nume" care au evoluat in ceea ce s-a numit "stiinta listelor",
incluzând liste de regi si dinastii ce se ridicau pâna atunci când - dupa parerea lor - a avut loc intemeierea lumii. Continuând
traditia, babilonienii (Iain; 2022-1797 i.H.; Larsa, 2023-1761 i.H.) au intocmit liste de regi, apoi liste de dinastii cu date mai
exacte. Potrivit acestor liste au existat doua etape distincte: "Inainte " si "Dupa" Potop, in conditiile când acest termen "Potop are
doua sensuri distincte:

1) - numar mare de fiinte care se revarsa (raspândesc);

2) - revarsare uriasa de ape (diluvian Biblic).

3
In aceste conditii, Potopul pe care unii cercetatori l-au localizat prin anul 4000 i.H.,
ca de altfel si cele trei "Potopuri" urmatoare: Ogynes, ajuns in Beotia (1757i.H.), Deucalion - ajuns si prin partile Egiptului (1526
i.H.); Dardanos - stramosul troienilor si sotul reginei amazoanelor Myrina (Batia; c.1420-c.1385 i.H.) indica revarsarea
(raspândirea) in diferite conditii a unor populatii cu locuri de bastina comuna, spre tarile respective. Prin implicarea unor divinitati
ca ANU, ENLIL, EA, ISHTAR, a zeificatului Uta-napistim (Noe-biblic) ruda si contemporan cu eroul civilizator, partial zeificatul
Ghilgames din perioada celor "cincizeci de zei" ne arata ca Potopul diluvian a fost dezlantuit in jurul anilor 2200 i.H. (2172 ani
"lunari" x30: 365+2016 ani "solari") perioada in care, potrivit mitologiei mayase, zeul suprem - uneori considerat o trinitate -
HURA CAN a dezlantuit potopul, urmare a rapirii (uciderii) Marelui Sarpe (v.Humbaba), singurul supravietuitor, Vucub Caquix (v.
Taurul Ceresc) fiind ucis de gemenii eroi civilizatori postdiluvieni (v.Ghilgames si Enkidu), evenimente pe care le-am localizat in
zona Muntilor Retezat.

Faptul ca in listele sumeriene se amesteca mitul cu istoria, a condus la unele confuzii, evidentiate prin existenta celor doua liste
pe care le supunem atentiei prin lucrarea de fata.

Astfel, s-a constatat ca "cel mai vechi oras" sumerian a fost intemeiat in nordul Sumerului, la 25 km. sud de colina arheologica
Djemet-Nasr in apropiere de Babilon, orasul descoperit sub nisipul colinei El-Ohejmir s-a numit Kis, in cele doua statiuni fiind
descoperite cele mai vechi inscriptii pictografice "sumeriene'. In plus, la Kis, a fost recuperata o prisma sumeriana cu scriere
cuneiforma, cuprinzând "Lista celor zece regi care au domnit, timp de 465.000 ani inainte de Potop".

Sunt informatii istorice care, tinând seama de perioadele de referinta ne arata ca cei 10 regi - numar egal cu al Patriarhilor
biblici - reprezinta de fapt 10 dinastii care au domnit 456.000 ani "lunari" si potrivit calculului amintit de N.Densusianu reprezinta
41.479 ani "solari", revenind fiecarei

Deci, istoria sumerienilor, scrisa de ei insisi, incepe de pe la 41.5 00 ani i.H. si nu este deloc intâmplator ca in acea perioada
sunt atestate arheologic urmele materiale ale omului preistoric in zona actual nord-dunareana, in statiunile din judetele Caras,
Hunedoara, Mehedinti, Vâlcea s.a., zona in care avea sa apara remarcabila cultura materiala Schela Cladovei -Lepensky Vir (8000-
5500 i.H.).

Din prima lista cuprinzând "Regii care au domnit dupa Potop" aflam ca in intervalul 4000-1700 i.H., in orasul Kis au domnit:
23 de regi (dinastii) timp de 2014 ani "solari". Faptul ca pentru trei dintre aceste dinastii nu s-a mentionat durata anilor de domnie,

4
iar ceilalti 20 insumeaza 1320 ani, cu o medie de 66 ani, ne arata ca: in lista este mentionat corect numarul anilor de domnie,
numarul regilor a fost mai mare 30-31, 8 dinastii timp de 262 ani (3195), cu o medie de 33 ani/dinastie; regina KU-BAU -
vânatoare de vin (posibil KU/r/-BAU- "Cea din muntele zeitei norilor, BAU; (un deal BAU existând in Prejna jud.Mehedinti) a
domnit 8 ani. Odata cu pierderea independentei Sumerului (2016 i.H.) nu mai sunt mentionati anii "lunari", astfel incât: 8 regi au
domnit 150 ani, cu o medie de 19 ani/domnie, urmata de o dinastia de 7 regi care au domnit 100 ani, cu o medie de 14ani/domnie.

In baza "Listelor de regi" descoperite la colina Senkere de lânga orasul regal Larsa si a celor descoperite la colina Niffar unde
se afla "orasul sfânt Nippur" - la 150 km. de Bagdad - scrise in perioada paleobabiloniana recenta (1850-1600 i.H.), C.L.Wooley
(1880-1960) a intocmit un tabel cronologic potrivit caruia, "Inainte de Potop, un numar de 8 regi au domnit in 5 orase, timp de
241.200 ani ("lunari") a caror transformare in ani solari nu este relevanta, in primul rând pentru aceea ca o diferenta de numai 2
regi (dinastii) nu pot reprezenta o diferenta de 214.800 ani "lunari" (17.655 ani "solari")" . In al doilea rând, faptul ca una din liste
a fost descoperita in "orasul sfânt Nippur", ea avea in vedere informatiile despre principaliilor zei, astfel incât numerele de orase ne
arata unde au aparut fiecare dintre acestia, numarul de ani inscris in dreptul fiecaruia indicând de fapt anul in care au aparut, cifra
241.200, reprezentând numai o insumare aritmetica.

De altfel, mitologia sumeriana ne informeaza ca NAMMU - Marea primordiala - a fost "Mama care a zamislit Cerul (AN ) si
Pamântul (KI), stramoasa care a nascut toti zeii", atribute identice celor ale lui OKEANOS - "Râul din care cu totii, noi zeii ne
tragem fiinta" (Iliada, XIV.240-241), "râu" pe care l-am identificat cu actualul curs al fluviului Dunarea in aval de Belgrad pâna
aproape de Cazanele Mici de unde incepea Marea lui Cronos, dincolo de care se aflau izvoarele fluviului sacru Istru, zona in care a
aparut cultura materiala Schela Cladovei (8000 i.H.). Din aceleasi scrieri sumeriene aflam ca primii si principalii "zei
fundamentali" aveau sub protectia lor o zona mai intinsa, astfel, prima triada suprema constituita din fratii: AN - "Zeul Cerului"
proteja zona de N-N-V; ENKI - "zeul intelepciunii", in zona de sud, constituita din Marea lui Cronos si fluviul Istru; intre ei se afla
ENLIL - "Stapânul aerului" sau "Marele munte", la N-E. Potrivit calculelor de transformare a numarului de ani, in conditiile
specifice pentru aceasta a doua lista , rezulta:

7551 i.H. (43200x30:365+4000), apar (se nasc) "Zeii fundamentali", in orasul BADTABIRA, a carui cronologie si etimologie
prezinta: mileniul VIII, cu originea in sumeriana BA/b/-D/u/-TI-BIR-A = "Poarta (locul de acces) a celui care vorbeste (conduce,
comanda) si traieste in casa de la (lânga) apa" (v.Mures) ; mileniul IV-III, este continuat in hittitul VAD/ar/-TABAR/n/A = "Locul
unde este apa marelui rege (zeu)"; mileniul II-I i.H., asezarea este martorul unor framântari, astfel incât, dupa ce, in noua limba,
sanscrita, s-a numit BAD/h/-T/u/A-B/h/ERA = "Locul mostenit de remarcabilul (stralucitul) tau", paralel cu TAR/a/-T/u/A-R/a/JA
= "Locul unde este averea nobila a regelui tau"; este posibil ca in urma unor confruntari locale sa fi fost ucis conducatorul
comunitatii. Ca urmare tot in sanscrita, denumirea asezarii a devenit BAD-TE-B/h/A-RA = "Locul de traversare a regelui tau
(sau)", eveniment confirmat istoric pentru ca "Grecii sub dinastia Inachizilor au plecat in anul 1980 i.H. (v.arheol. Tartaria) din
bazinul Muresului unde poporul din care Grecii s-au rupt traia bastinas din vremuri imemoriale" (ap.Cronologia lui H.P.Larcher ,
in "Anales de France", Paris - 1795). Doua secole mai târziu, in anul 1757 i.H. (P.Faure, Bucuresti 1977, p.171) s-a dezlantuit
"Potopul lui Ogyges", acesta fiind conducatorul Titanilor care, invinsi de Zeus, au fost aruncati in "Inghetatul Tartaros" (Hesiod,
Theog.666-673), toponimul BAD-TE-BA/la/-RA/j = "Locul unde a fost batut vigurosul (cel cu talie mare) tau rege" a devenit
TAR-TARA/nt/A = "Locul strabatut de ploaia torentiala (potop)", preluat in latina I/t/-TARTARU/s/ = "Locul transformat in infern

5
(loc de dezolare si confuzii" si, ceea ce este mai important, s-a mentinut pâna in zilele noastre sub numele Tartaria.

6956 i.H. (36.000 ani "lunari"); in plin apogeu al culturii Schela Cladovei apar "cei 7 zei" - IGIGII dintre care ANSAR - "Totul
de sus" (nord), fiul lui AN si stramos al lui ANU avea resedinta tot la Badtabira (sau, in zona respectiva); fratele sau, KISAR -
"Totul de jos" (sud) - posibil stramos al locuitorilor din Kis-Sumer - s-a stabilit in orasul NUNKI - "Orasul arbore" (v. si Nun.Ka
din tablita de la Tartaria) identificat cu orasul celui care vorbeste (conduce, comanda )", cu siguranta aflat, initial, acolo unde
Apollonios din Rhodos (Argon, Bucuresti - 1981) si Diodor din Sicilia (Bibl...III.LVII.2;V.23.3-4) au localizat "fluviul" Eridan de
la izvoarele Istrului, pe care l-am identificat cu râul Slatnicului Mare de la Portile de Fier. Este o prima atestare a stramutarii
resedintei unui zeu, care, in toate cazurile era urmat de supusii sai. Este posibil ca in aceasta perioada sa fi a vut loc si stramutarea
unui grup de locuitori din zona orasului Badtabira spre zona Portile de Fier unde, in Plaiul Closani, locuiesc misteriosii Gugani
despre care, N. Desunsianu, consemna: "Traditia poporala spune de acesti Gugani ca ei sunt originari din Tara Guganeasca care se
afla peste munti (Godeanu, Retezat, Sureanu) (din "Dacia Preistorica", Bucuresti 1986, p.472).

6367 i.H. (28.800 ani "lunari"). Unul dintre "cei 7 zei" - Igigi se mentine la Badtabira; dincolo (la sud) de munti, cea de a doua
pereche de Igigi, constituita din fratii LAHMI (Lakmu) avea o noua resedinta in LARAK, posibil o metateza a lui K/u/ R-ILA -
"Muntele zeului", sub denumirea Curila existând un oronim (deal, 140 m.) cu o forma de zigurat (cu trei trepte), un hidronim si o
fosta asezare din jud.Mehedinti; LAHAMA (Lakhama), a mentinut resedinta de la NUNKI (Eridu). Dupa o anumita traditie, acesti
doi frati Igigi au fost sacrificati pentru a se crea omul, un posibil arhetip pentru sacrificiile umane de la Badtabira (Tartaria).

5726 i.H. (21.000 ani "lunari"). In lista este mentionat regele ENMEDURANA (EN-ME-DUR/UM/-AN-NA) - "Marele preot
vrajitor care proclama reguli in locul unde sta culcat zeul AN", cu resedinta in orasul SIPPAR, un toponim cu originea in Sumer.
ZABAR - "bronz", continuat in akkad.SIPAR/u/-P/asisu - "Locul unde este templul in care preotul unge cu unsori vrajite recitând
descântece asupra diferitelor obiecte de bronz", apoi in hitt.SIP/ant/-PIR - "Casa (templul) unde se aduce o ofranda", apoi in
sanscrita SA-PARA - "Locul unde este cel suprem" sau SI/ah/-PARA/mesvara/ - "Locul unde cel negru este stapânul suprem". Este
posibil ca templul in care slujea preotul vrajitor sa fi fost inchinat celui de al saselea zeu Igigi, care era "bronzat" (brunet, negru ars
de soare), iar preluarea in latina a termenului SIPARIUM - "Perdea care apara de soare" pare sa confirme. In plus avem in vedere
ca lânga izvoarele Istrului a fost bastina Brygienilor (Frigienilor; intre Gârla Mare - Hinova) si etiopienilor (in S-E Banatului),
traditiei pastrata prin voievozii Negru Voda, Radu Negru Voda, Ion Radu Negru Voda si supusii lor, "Românii (vlahii) negri". De
aceea, localizam orasul Sippar in zona localitatii Baia de Arama, din plaiul Closani, jud. Mehedinti.

5528 i.H. (18.600 ani "lunari"). I n perioada când, dupa era bizantina s-a produs "Facerea lumii" (5509 i.H.), la nord de Istru
aparea cultura Cris (5500-4500 i.H.) larg raspândita in tara noastra (asezari mai importante: Schela Cladovei, Valea Raii, Valea
Lupului, Let, Gura Baciului s.a. dar si in alte tari (Serbia, Bulgari a, Ungaria, Ucraina, Grecia), sub posibila protectie a celui de-al
sapte lea Igigi; este inregistrat ultimul dintre regii care au domnit "Inainte de Potop" sub numele de UBARTUTU, el fiind primul
rege cu resedinta in orasul SURRUPAKA (SURR/u/-UP/i/-AKA/k/) - "Locul unde sunt preotii din cetatea Upi-Akak de lânga
Sippar", oras care potrivit mitologiei sumeriene era deja vechi la data Potopului si a fost "tara" de bastina a lui Uta-napistim
(biblicul Noe). Dupa o alta mitologie, in timpul "vârs tei de arama" a aparut Titanul (uriasul) Novac; atunci, Dumnezeu (la
sumerieni Enlil-II) a trimis asupra lumii "Potopul universal" ca sa-i inece pe Novaci. Mitul include si secvente din care rezulta ca

6
un "novac" ; rezemat cu un picior in Carpati si cu altul in Balcani, s-a plecat sa bea apa din suvoaiele potopului, dar cade in apa
innecându-se. (v.Kernbach,Dict.Buc.1989,p.423). Interesant este ca in Poiana Beletina de lânga satul Izverna (unde se afla Pestera
Pregleda locuita de Giganti) se afla un lapiez, având o forma de picior (opinca) mentionata in lucrari stii ntifice sub denumirea
"Urma lui Gruia", acest nume purtându-l si unul din fii lui Novac.

4500 i.H. Faptul ca descifrarea textului tablitelor de la Tartaria atesta ca la acea data si acel loc existau zeitati, fie ca s-au numit
Saue sau Gula, acestea nefacând parte din triada suprema, orasul Badtabira (Tartaria) nu a mai fost inclusa ca resedinta.

4000i.H.-3700i.H. Este ultima etapa a culturii Turdas-Vinca care incheia doua cicluri a câte doua milenii , dominate de doua
dinastii: "Zeii fundamentali" si fiii acestora, "Igi gi", ai caror fii au constituit a treia dinastie, cu aceeasi durata (4000- 2000 i.H.),
pastrând aceleasi resedinte de baza (Muntii Godeanu: Vf.Bran si Borascu, Portile de Fier) cunoscuta sub genericul "cei cincizeci
de z ei". Din rândul acestora din urma s-a remarcat triada suprema constituit a din fratii: ANU - "Zeul tânar, parintele zeilor,
creator al vânturilor", ENLIL-II - "cel viteaz", EA - "zeul intelepciunii" care, impreuna cu crainicul NINURTA - "Zeul plugar" (fiul
lui Enlil-II) si ENUGI - "strajerul apelor" au hotarât dezlantuirea Potopului, pentru a-i pe depsi pe necredinciosi. In acest scop l-au
chemat pe Uta-napistim, fiul lui UBAR-TUTU din Surrupaka, caruia i-au poruncit sa construiasca o corabie in care sa incarce
"orice samânta de viata", cu aceasta incarcatura plutind pe apele involburate timp de sapte zile. Evenimentul, descris in epop eea
lui Ghilgames, este identic cu descrierea Potopului biblic care, dupa cum am vazut urmarea sa-i distruga pe Novaci, al caror
conducator a fost Novac - "Imparatul jidovilor", si potrivit vechilor noastre legende pastrat e in S-V tarii (zona in care
toponomastica pastreaza denumiri derivate din Novac si Jidov), primii locuitori ai pamântului au fost niste uriasi, numiti jidovi.
N.Densusianu ne informeaza ca in literatura sacra a vechilor egipteni este mentionat "Novac cel batrân" (Cronos) si aceea ca "intr-
o epoca preistorica foarte departata, cel putin cu 3000 de ani inainte de era crestina" (op.cit.p.121) in partile Istrului au avut loc
unele incidente cu egiptenii, informatii care, oricum, constituie elemente de istorie, implicând si o cronologie.

S-a spus ca Potopul Universal a avut loc pe la 4000 i.H. Dupa parerea noastra, anul 3761 i.H. care, dupa era evreiasca este cel
in care a inceput "Facerea lumii" este anul nasterii zeilor ANU, ENLIL-II si EA , cu doua milenii anterior "Potopului lui Ogyges"
(1757 i.H.); anul 3526 i .H. este cel in care s-a dezlantuit Potopul, cu doua milenii anterior "Potopului lui Deucalion" (1526 i.H.),
Titanul care, impreuna cu sotia lui ,Pyrrha, alesi de zei, au plutit intr-o "lada" timp de noua zile si nopti pâna ce s-au oprit pe
"culmea cu doua piscuri a Parnasului", deosebit de Uta-napistim care a plutit numai sapte zile si a fost zeificat, impreuna cu sotia
lui, numai dupa oprirea Potopului.

Urmare Potopului Universal, s-au produs câteva stramutari, astfel: Uta-napistim, impreuna cu sotia, au trebuit "sa traiasca
departe de oameni la gura apelor... pe tarâmuri departate...", tarâmuri pe care le identificam in zona muntelui Hasmasu Mare, acolo
unde izvorasc râurile Mures, Olt, Somes, Târnava, ale caror ape limiteaza si brazdeaza Podisul Ardeal, aflat sub protectia zeului
Enlil, zona in care i-a gasit si stranepotul lor Ghilgames; aparitia lui "Novac cel batrân" in partile Egiptului intr-o perioada
(mileniul IV) când se pun "bazele civilizatiei egiptene" (Serban, M.;Cluj - 1982, p.181) pare sa prezinte locul unde s-au stabilit
Novacii izgoniti din partile Istrului; pe la mijlocul mileni ului IV (3500 i.H.) apar primii "sumerieni" in Mesopotamia, zeii lor
stabilindu-si resedintele in aceeasi ordine ca in locurile lor de bastina: ANU la nord (Uric), EA la sud (Caldi), la mijloc aparând -
de aceasta data, si ENLIL-II, cu resedinta in orasul-cetate URUK (Warka), situat la est de fluviul Eufrat pe drumul vechiului canal

7
Satt-en-Nil, cam la 220 km S-E de Bagdad, orasul Uruk fiind unul din cele trei orase din Sumer unde s-au gasit tablite cu scriere
pictografica similare celor de la Tartaria, asezare situata in apropiere de "Tara Uruk" pe care o identificam cu asezarea Uric din
jud.Hunedoara, mentionata mai inainte.

De altfel, "Lista regilor" primei dinastii din Urukul sumerian prezinta o adevarata genealogie, astfel: primul rege (preot) din
Surrupaka, "Inainte de Potop" a fost UBAR-TATU, tatal lui Uta-napistim; primul rege al primei dinastii din Uruk, "Dupa Potop", a
fost "fiul zeului Soarelui" SAMAS care proteja intreg Ardealul dintre râurile Somes (Samus), Mures-Olt, pâna la muntele Sureanu
(Muntele Soarelui), la poalele caruia se afla localitatea Uric; al treilea rege (zeul, zeificatul) Lugalbanda - pastorul, a fost fiul lui
Enlil; al cincilea rege care avea "doua parti divine" s-a numit GHILGAMES - senior de Kuliab si era fiul lui Lugalbanda - pastorul
si stranepot al lui Uta-napistim.

Din epopeea lui Ghilgames aflam ca acesta "a trudit si a suferit strabatând drumul cel lung..." (identificat de noi cu: 1650 km.
parcursi in 45 zile, pe traseul: Muntii Hasmasu Mare - de-a lungul Carpatilor orientali si meridionali, cu o halta in "tara Uruk"
(Uric) unde, impreuna cu Enkidu, au ucis, in muntele Cedrilor (Retezat) pe uriasul Humbaba si pe Taurul Ceresc creat de ANU la
cererea fiicei sale Ishtar care vrea sa se razbune pe erou) - s-a indreptat spre sud si, trecând peste Hellespont, a continuat prin
Podisul Anatolian - Muntii Taurus - Fluviul Eufrat in aval, pâna in locul unde "a poruncit sa se ridice zidul Urukului - celui
imprejmuit", de unde avea sa mai parcurga un drum lung (de 1650 km. in 45 zile) pe acelasi traseu pe care venise, pâna la Bosfor,
de unde a n avigat, cu scopul "sa ajung la Uta-napistim, strabunul meu /pe care/ vreau sa -l iscodesc despre Moarte si Viata"
intâlnindu-l undeva in apropiere de Muntele Masu - "Muntele Geaman" (v.Hasmasu).

Cele cinci dinastii "regale" din Urukul sumerian au domnit acolo intre anii 3500 -2125 i.H., ultimul rege fiind Utuhegal (UTU-
HE-GAL) - "Soarele sa fie mare (slavit)" (2131-2125 i.H.), detronat de regele din Ur.

Migrarile au mai continuat, pâna la inceputul mileniului II i.H.; noi ne vom opri la acest punct sperând ca succinta prezentare a
unor elemente de convergenta sunt utile sustinerii a ceea ce savantii si cercetatori straini si autohtoni au stabilit deja, aceea ca
spatiul carpato-danubiano-pontic a fost un important centru iradiant de cultura si civilizatie, asezarea de la Tartaria fiind centrul
unde este atestata aparitia primilor "Zei fundamentali" ai primei mitologii atestate documentar.