CUCERIREA PENINSULEI ITALICE DE CATRE

CARPATO-DUNARENI
Daca acceptam teoria cromozomala a migratiei si raspindirii rapide a
popoarelor dupa Michael D. Le Monick (Time Magazine, 13 februarie 1995),
odata cu formarea si aparitia spetei umane, aproximativ 200,000 B.C. in sud-
estul Africii, omul primitiv soseste in Europa in jurul anului 40,000 B.C.,
ocupind o suprafata cuprinsa intre Cehia de astazi, ca limita nordica, si
continuindu-se prin spatiul Carpato-Dunarean pina in Balcani, pe fisia de
pamint ce unea Peninsula Balcanica de Asia Mica si care se va scufunda in
Marea Mediterana in jurul anului 4000 B.C. lasind in locul ei o noua mare, Egee
si o multime de insule. Peninsula Italica a fost ocupata mult mai tirziu de catre
noi, in patru etape:

1. simpla migrare sud-vestica a Carpato-Dunarenilor;

2. sosirea in spatiul italic a Aryenilor-Carpato-Dunareni (aproximativ 3,000

B.C.), sub numele de Etrusci;

3. recucerirea peninsulei de catre Ramanii Carpato-Dunareni avind

conducator pe "stralucitul Enea";

4. recucerirea pasnica a imperiului roman cu mutarea capitalei la Salonic sub

conducatorii daci Galer cel Batrin si Galer cel Tinar, iar mai tirziu sub dacul
Constantin cel Mare care va muta din nou capitala la Constantinopol.

O data cu topirea calotei glaciare ce acoperise toata Europa exceptind spatiul

Carpato-pontic si sudul muntilor Pirinei, din spatiul Carpato-Dunarean
populatia locala, paleo-europeana isi incepe explorarea si ocuparea teritoriilor
din jur propice vietii. De la noi a inceput Europa sa existe. Nu de pe Rin, din
Germania, nici din bazinul Senei (din Franta) si nici de pe Tamisa (din Anglia).
Noi am dat nastere la ceea ce se cheama astazi Europa! Astfel ca, prima
cucerire a peninsulei Italice a avut la inceput aspectul unei simple migratii
pasnice, firesti. Mult mai tirziu, prin jurul anului 3,000 B.C., Aryenii-Carpato-
Dunareni organizati politic si religios "civilizatori" vor recucerii aceeasi
peninsula Italica de la fratii lor. Acesti "noi" cuceritori ii fac si astazi pe istorici,
arheologi, lingvisti, istorici ai artei etc. sa aiba retineri fata de axiomele pe care
le prezinta etruscii care au aparut in peninsula Italica in apropierea anului 3,000
B.C. pentru a dispare sub cucerirea romana. Atit lumii antice cit si celei
moderne, Etruscii, Aryeni-Carpato-Dunareni au aparut ca "un popor straniu, cu
o civilizatie avansata, ce nu aveau nimic in comun cu populatiile vecine"
(Raymond Block, Etruscii). Herodot (la mijlocul secolului al V-lea B.C.) ii
considera urmasi ai Lidienilor (populatie Tracica). Vergilius, Ovidius si
Horatius, sint cu totii de aceeasi parere, in timp ce Nicolas Frere (secolul al
XVIII-lea A.D.) ii considera pe Etrusci ca fiind cotropitori Indo-Europeni ce au
coborit in peninsula prin anul 2,000 B.C.. Limba Etruscilor nu se cunoaste bine,
existind in sensul acesta o multime de ipoteze. Dar... In anul 1885, doi tineri de
la scoala franceza din Atena, Cousin si Durrback descopera in Insula Lemnos
din Marea Egee, in apropiere de satul Kamina, o stela funerara decorata si
purtind o inscriptie. Pe stela funerara este cioplit profilul unui razboinic sau
zeu (Zalmoxes?) inarmat cu o lance si doua texte gravate: unul in jurul capului,
altul pe una dintre fetele laterale ale stelei. Acest monument, produs al artei
arhaice locale, dateaza din secolul al VII-lea B.C., deci cu circa doua sute de ani
inainte ca insula sa fie cucerita de greci (in jur de 500 B.C., sub Themistocles)
de la neamul Tracic al Sinthioilor (amintit si in Iliada). Literele sint "Etrusce", iar
modul de scriere este bustrofedon (de la dreapta la stinga si de la stinga la
dreapta). Iar daca in 1963 Raymond Bloch in Ancient Peoples and Places nu le
gasise nici un inteles, nu acelasi lucru ne spune A. Bunescu in Dacia Secreta.
In traducerea acestuia, unul dintre texte aminteste de faptul ca Zalmoxes a trait
42 de ani, iar duhul acestuia a fost reinviat si aparat de 10 nobili vrednici. Dupa
cum am mai spus de multe ori, inconjurata de mistere, invaluita in legende,
preistoria omenirii si in special a noastra, este inca o mare enigma. Fiecare
noua descoperire stiintifica ne schimba ideea despre trecut. Cind vom renunta
la opinia "carturarilor" din evul mediu si ne vom redescoperi pe noi! Personal,
sint fascinat de misterele antichitatii românesti si sint hotarit ca, de cite ori pot,
sa ridic voalul nepasarii si sa prezint trecutul asa cum cred eu ca trebuie
prezentat.

Si introcindu-ne la Etrusci, Aryeni-Carpato-Dunareni, sa nu uitam ca dinastia

Etrusca a Tarquinilor a condus Roma din 616 pina in 509 B.C. cind, unindu-se
cu cele ale Cartaginezilor i-au oprit pe greci sa colonizeze sudul Italiei si i-au
invins in batalia navala din 535 B.C., de la Alatia. Momentul poate fi considerat
drept apogeu al puterii Etruscilor Carpato-Dunareni, care de atunci au intrat in
declin fiind invinsi de greci la Cunae, in Golful Naples, in anul 474 B.C..
Republica Romana va distruge, intr-un razboi pe care eu il numesc fratricid, pe
Uei, in 396 si pe Volsini, in 265 B.C., in acest fel, acest popor Carpato-
Dunarean, Etruscii disparind. De-a lungul a aproape doua milenii, ei au
reprezentat un factor de civilizatie in inima Peninsulei Italice si au ridicat-o din
intunericul si barbaria primitiva. Dar Roma, care s-a eliberat de tirania
Etruscilor Carpato-Danubieni a continuat sa existe sub influenta culturala
mostenita de la acestia, preluind-o si la rindul ei, lasind-o mostenire
occidentului. In afara multelor monumente funerare, a unui alfabet (sursa buna
de inspiratie pentru cele grec si latin) sa vedem ce altceva ne-au mai lasat
acesti Aryeni Carpato-Dunareni:

- numele feminin Rama (se stie ca "Arborele Tracic" numara peste 200 de
triburi unde, alaturi de Geto-Daci erau si Ramanii) cu formele Ramatha,
Rametha, Ramutha si Ramtha;

- o expresie "clasica" a clasei conducatoare de atunci suna foarte arogant si

din nefericire o mai intilnim si astazi: "clasa celor ce muncesc nu are drepturi
ci numai indatoriri";

- ei credeau in magi si ritualuri magice; la Piacenza s-a gasit un ficat din bronz
(de origine Etrusca) impartit in 45 de sectoare, fiecare dintre ele avind un nume
de divinitate;

Dar sa ne oprim aici cu Etruscii-Carpato-Dunareni si sa vedem cine au fost...

Romanii?
 Am sa incep cu bine cunoscuta legenda a gemenilor Romulus si Remus, fii ai
virginei Rhea Silvia. Rhea Silvia, fiica numitorului de Alba Longa (familia Alba
Longa a fost intemeiata de tracul raman, stralucitorul Enea, prin casatoria cu
fiica unui rege local, Lavinia), fiind vestala in Templul lui Marte, ramine asa,
dintr-o data, gravida cu... Zeul Marte. (Istoria ne-a obisnuit cu minuni de felul
acesta: este suficient sa ne amintim legenda geto-dacica a lui Meriem, Mama
Florilor de Mar, care a ramas gravida, tot "din senin" cu o raza de soare,
nascind pe cei doi Zalmoxes, frate si sora.). Revenind la legenda noastra,
unchiul Silviei, Amulius, n-a crezut-o si a aruncat-o in temnita, ordonind
uciderea celor doi prunci gemeni. Un suflet milos ii va pune intr-un cos si ii va
lasa sa pluteasca pe apa Tibrului, de unde, legenda spune, vor fi pescuiti si
ulterior hraniti de o lupoaica. Revenind la legenda geto-daca, cei doi gemeni
Zalmoxes au fost adoptati de nobilul Aisepos Pastorul si de sotia lui Brito-
Lagis (Divina Lupoaica). Cronicari romani ai acelor timpuri au marturisit ca
legenda cu lupoaica a fost preluata de la Traci. Dar sa revenim la adevarata
origine a romanilor.

OLTINA - ALTINA - LATINA - LATIUM

Cu mii de ani inainte de cucerirea a 14% din teritoriul Daciei de catre Romani
(sub conducerea "strabunului" Traian) NOI, Carpato-Danubienii, tracii,
cucerisem deja peninsula Italica. Vergilius o stia, atunci, de mult, dar noi cei de
azi, BA! Urmele lor, ale Carpato-Dunarenilor, au ramas prin locurile pe unde ei
au emigrat, din actuala Oltina, tinut din zona Dobrogei de azi. (Altina inseamna
"maretie", "fericire" in limba geto-dacilor, asa-zisa "latina vulgara"). Un grup de
emigranti traco-geti, avindu-l in frunte pe Stralucitorul Enea -- trac Raman -- au
parasit nucleul carpato-dunarean ajungind pina in centrul Peninsulei Italice,
numind locul LATINA... LATIUM. Limba lor se va numi Latina (Limba Maretiei,
Limba Fericirii). De-a lungul timpului, "cercetatori de frunte" s-au caznit (si inca
o mai fac) sa gaseasca o alta origine pentru acesti Latini; dar daca Vergilius
recunostea originea Traca a poporului roman si-si folosea imaginatia in a-l
pune pe Enea in fruntea epopeii formarii poporului latin, purtindu-si eroul trac
de la ruinele in flacari ale Troiei pina pe Valea Tibrului, sa vedem care este
parerea altora despre aceasta calatorie.

Gheorghe Musu, in lucrarea Din mitologia tracilor, Victor Kernbach, in Miturile

esentiale, Manfred Oppermann, in a sa Tracii intre Arcul Carpatic si Marea
Egee, Adrian Bucurescu, in Dacia Secreta, M. Gimbutas, in cartea Old Europe,
ca. 7000-3500 B.C.: The Earliest European Civilization before the Infiltration of
the Indo-European People si V. Gordon Childe, in lucrarea The History of
Civilization: The Aryans ii considera pe Traci drept nucleul civilizatiei proto-
europene. Stralucitorul Enea, in fruntea emigrantilor Carpato-Dunareni-Ramani
din Oltina, Dobrogea, va ajunge pina in Banat, va trece Dunarea si se va opri
pentru o scurta perioada de timp la sudul ei, la CURTU-ZURA (Curtea
Stralucitoare, Orasul Alb, Belgradul de azi) unde se pare ca a avut loc idila
dintre Stralucitorul Enea si DIDO, Doamna, regina tinuturilor respective. Au mai
trecut citeva sute de ani si legenda tracului Enea, chiar daca nu si-a pierdut
esenta, s-a deplasat ca loc de actiune intr-o alta zona geografica, personajele
suferind si ele modificari. Astfel, Curtuzura va deveni Cartagena, Didona ii va
lua locul Doamnei Dido, iar in locul Oltinei avem Troia, ai carei locuitori traci
erau tot din ramura Ramanilor. Anii trec, istoria se schimba si iata ca Messapii
din estul Peninsulei Italice cit si Venetii de pe cursul inferior al Padului sint
astazi considerati a fi de origine Tracica (dupa unii, Traco-Iliri). Satucuri din
România poarta nume de Venetia de Sus, Venetia de Jos, Roma. Inainte cu mult
de nasterea legendarului Roma, numele ROMULA era frecvent la Geto-Daci. Nu
de mult, scriam despre "Cel mai mare imperiu Dacic al erei noastre",
mentionind numele a trei imparati romani, geto-daci, ce au stapinit Roma si
intreaga lume antica. Primul dintre ei, Galer cel Batrin era copilul din flori al
Romulei, femeie daca din cetatea Recidava, slujitoare a cultului lui Zalmoxes.
Galer cel Batrin desfiinteaza Imperiul Roman in anul 305 A.D., schimbindu-i
numele in Dacia Mare. Galer, Ler Imparat (293-311) ca ginere al lui Diocletian a
avut un nume rau intre crestini, executind ordinele socrului sau, unul dintre cei
mai mari persecutori ai crestinismului. Se pare ca el a fost si un general de
geniu, fiind asemuit cu Alexandru Macedon (alt Trac) de catre Niels Hannestad,
in special dupa victoriile obtinute in Asia Mica. Statuia ce i s-a ridicat il infatisa
tinind in mina o sfera mare de arama, reprezentind soarele (dupa Ioannes
Lydas, secolul al VI-lea A.D., Fontes, II, 495). Asa ca, in secolul al IV-lea A.D. s-a
reinfiintat Imperiul Dacia Mare, Dacii devenind din nou stapinii lumii. Cintecele
si colindele populare il mai omagiaza si azi pe Ler, Imparatul Dacilor. Scriitorul
Eusebiu spune ca dupa ce Galerius a schimbat numele Imperiului Roman in
Imperiul Dacic, a dat si armatelor sale inca de la inceput vechiul drapel al
Dacilor, Sarpele Gnostic (lucrat din arama, piele sau chiar stofa), prins in
pozitie orizontala pe un baston de corn (dupa Prof. Dumitru Balasa, in Istoria
Daco-Romaniei) El s-a declarat cel mai mare dusman al numelui de Roman
(Fontes, II, 6-7) si a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius, un cronicar roman,
nota in 325 A.D. ca Galer cel Batrin este "o fiara cu totul straina de singele de
Roman" (Fontis, II, 7). Realitatea era ca toata armata avea ofiteri, conducatori si
soldati daci. Credinta in Zalmoxes si in nemurire ii facea aproape de neinvins.
Dupa victoria impotriva persilor se ridica "Arcul de Triumf" de la Salonic.
Monumentul a fost realizat din marmura alba cu sculpturi in basorelief despre
care acelasi Niels Hannestad afirma ca este "cel mai important dintre
monumentele tetrarhice pastrate" consemnind pentru eternitate triumful
dacilor in intreaga lume antica, orientala si occidentala. In anul 311, Ler Imparat
inainte sa moara (din cauza unei infectii) va da decretul de LIBERA PRACTICA
A CULTULUI CRESTIN. Ii vor urma la tron cei doi nepoti: Galer cel Tinar, iar mai
apoi Constantin cel Mare. Acesta din urma va reconstrui podul de peste Dunare
facut initial de strabunul sau Burebista. El muta capitala la Constantinopole, iar
prin Edictul de la Milano, din 313 A.D., crestinismul devine obligatoriu, acest
fapt bucurind-o mult pe Elena, mama noului imparat. El ridica un arc de triumf
la Roma pe care Daco-Ramanii sint prezenti prin opt statui de peste trei metri
inaltime, reprezentind comandanti daci. Cele doua arcuri de triumf, precum si
cei trei imparati daci mentionati glorifica pentru eternitate victoriile dacilor.
"Romanii au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea ginta dacica, iar
razboaiele dintre Daci si Romani nu au fost nimic
PUNCTE DE VEDERE…..

Inscriptiile de pe cele trei tablite de lut, descoperite în anul 1961, la Tartaria de Mures,
prezentate si interpretate de cercetatori romani si straini, dovedesc ca in Dacia s-a aflat cu
adevarat unul din cele mai vechi centre culturale ale lumii, din cele cunoscute pana in prezent.

Daca tinem seama ca in Dacia s-au gasit fabuloasele comori care au declansat navala
Romanilor si a popoarelor migratoare din rasarit, vom intelege si de ce pe pamantul Romaniei
de azi s-au descoperi cele mai multe tezaure si inscriptii in limba latina.

Navalitorii, si din Occident si din Orient, au distrus cetati, monumente, opere de valoare
inestimabila. Tot ceea ce a fost mai de valoare a fost transportat in directii cunoscute si
necunoscute si tot ceea ce a ramas a fost trecut prin foc. Din cenusa, de pe metope, de pe harti
si din cronici straine, cu multa greutate, istoricii aleg nestematele jaloane ale trecutului
Romanilor de azi.

Aflasem din cercetarile specialistilor Dumitru Berciu, Dumitru Tudor, Octavian Torop,
Gheorghe Popilian, Octavian O. Iliescu s.a. ca stramosii nostri au utilizat in scris alfabetul
latin sau grec, dupa cum a fost nevoie. O problema care trebuia discutata si tratata in
inceputurile ei era aceea a legaturii intre limba latina romana si limba daco-romana. Astazi
este clar ca intre aceste doua limbi era o foarte mica deosebire de morfologie si sintaxa. Una
era aaa zisa limba culta, utilizata in tot Imperiul Roman de oamenii de cultura ai timpului, asa
zisa latina clasica, si alta era limba daco-romana sau latina vulgara, cu circulatie in tot
Imperiul Roman, inclusiv in Dacia ocupata de Romani si in Dacia libera.

Adversarii acestei concluzii sunt numai oameni de rea credinta sau lingvisti necunoscatori ai
limbilor sanscrite, care, cu ani in urma, au afirmat ca limba Dacilor a disparut si li se pare ca
pierd din demnitate daca retracteaza o parere. In perioada anterioara imparatului Traian,
unitatea lingvistica daco-romana era o realitate, in cadrul caireia circulau doua limbi, una a
clasei dominante, asa zisa latina culta, si alta a poporului de jos, asa zisa latina vulgara-dacica,
la care s-a adaugat un numar redus de cuvinte imprumutate ulterior.

S-a publicat, in 1973, un studiu privitor la cuvantul romanesc Crăciun, personaj mitologic si
sarbatoare crestina populara, in care se arata ca "Moş Crăciun" este una dintre cele mai vechi
creatii folclorice romanesti, plamadita in secolele II-III. Condamnat odata cu arianismul, in
sinodul din anul 325 de la Niceea, cuvantul Crăciun (creatiun) a fost inlocuit cu Născutul
(Iisus). Dupa aceasta condamnare, desi in cartile crestine ortodoxe de cult nu apare cuvantul
Crăciun, in popor s-a pastrat pana astazi in aria dacica, in special la Romani.

Scriitorul Sozomenos scria intre anii 443-450 despre Ulfila ca a tradus in limba patriei sale
sfintele carti. Asadar, aceasta a fost cauza ca in general barbarii de la Istru urmeaza credinta
lui Arius(4). Este cunoscut ca Ulfila a predicat in latina populara (dacica), greaca si gotica,
numarul acestora din urma fiind mult mai mic.

Dupa disparitia arianismului de la Dunare si a cartilor ce-l sustineau, n-a mai ramas decat
frumoasa sarbatoare populara, Craciunul, si personajul mitologic daco-roman, Mos Craciun,
inlocuit pana de curand cu Mos Gerila.

In Colectia Fontes Historiae daco-romana precum si o parte din volumele de inscriptii au fost
inregistrate si unele aspecte ale limbii stramosilor Romanilor, limba pe care unii o declarasera
disparuta, iar altii o socotesc actuala limba a Romanilor. Editorii documentelor spun ca este
vorba de erori ale caligrafilor. Urmarind cu atentie textele vechi, s-a observat ca nu este vorba
de erori de grafie, ci de realitati lingvistice orientale. La al VIII-lea Simpozion de la
Mehedinti - Cultura si Civilizatie tinut in zilele de 4-5 mai 1985, la Drobeta Turnu Severin, s-
a prezentat tema Substantivul comun romanesc si toponimele Ponte Aluti, Ponte Augusti si
Ponte Vetere, in care s-au prezentat si alte cuvinte dacice si constatari, din care reproducem
cele ce urmeaza:

A, prepozitie ce exprima un raport local. Exemplu: Amutria, numele unei localitati aflat in
Tabula Peutingeriana, o harta alcatuita intre anii 365-366, adica in timpul lui Valentinianus.
Harta aceasta este mult mai veche si a fost refacuta, pe parcurs, de mai multe ori, pentru
necesitati imperiale, administrative si militare. In Romania, primul care a publicat acest
valoros document a fost Gr.G. Tocilescu, in 1880. El a precizat ca localitatea Amutria era
langa raul Motru, caci Amutria= Ad-mutriam inseamna la Motru.

Dupa cum se vede, Tocilescu, socotind ca forma in care este redat toponimul este o eroare a
graficianului, o corectează: Ad-mutriam. Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu si Gheorghe
Stefan, editorii aceleeasi harti in 1964, transcriu textual Amutria si in stanga completeaza Ad-
Mutrium. Tot ei dau in subsol traducerea La raul Motru si adauga: E posibil ca numele sa fi
fost Amutrium, cum apare la Ptolomeu. Intr-adevar, in indreptarul geografic al acestui scriitor
s-a inregistrat, pe la mijlocul secolului al II-lea e.n., forma Amutrion, transcrisa de editorii
amintiti Amutrium.

Avand in vedere ca forma A-mutria se repeta de mai multe ori, noi nu o socotim greseala, ci
consideram ca A iniţial din acest toponim este prepozitia daco-romana ce exprima un raport
local, raspunzand la intrebarile unde? (stare) si incotro? (miscare). Din cele mai vechi timpuri,
acest a a fost inlocuit prin la, mai rar prin in. S-a mai pastrat pana astazi in constructiuni
devenite adverbe locale, precum: acasa, afund, alaturi, ales, amana, amoiu, a munte etc. S-a
constatat ca la in loc de a se gaseste si la Aromani, Megleniti si Istro-Romani.

Consideram, deci, ca textul in discutie nu este o greseala a caligrafului, asa cum am mai
subliniat, si trebuie sa ramana asa cum apare in Tabula Peutingeriana, adica prepozitia A-
Mutria (La apa Motrului).

APO = apa (sansc. ap), subst comun dacic, fara sa-l mai trecem prin aqua. In Tabula
Peutingeriana gasim Apo fl(umen), (localitate si apa in Banat). Editorii au corectat Apus
flumen, iar in subsidiar au tradus Rau

AUREO = auriu, adjectiv (Monte aureo = nominativ dacic), lat. Aureus.

NOU, NOUA, NOI, adjectiv dacic = nou, noua, noi. In latina novus. In aceeasi Tabula
Peutingeriana gasim inregistrat toponimul Castris nouis, corectat de editori Castra Nova. S-a
zis ca s de la final a cazut si a ramas Castri Noi sau Castrele noi, ca in limba romană. Noi
consideram ca s, ca si m final, va fi fost numai o influenta latina a scriitorului. In acelasi sens
trebuie acceptata si localitatea Ad Nouas (nu Novas), aflata in dreapta Dunarii.

PELENDAVA, cetate dacica si cetate romana (Craiova), transcrisa si Pelendava (Polanda).

Intrucat apar si localitati cu a doua parte -dova ( = doua) si -deva, observam ca DAVA ( =
judet resedinta si teritoriu administrativ) avea si formele -dova si -deva, asa cum apar in
cuvintele compuse: Buridava, Rusidava (=Gardesti), Sucidava, dar si Peledova, Moldova,
Volodova, precum si Murideva, Zicideva si Zisnudeva.

PONTE = punte peste apa, pod, subst. comun. In toponimie il gasim in Ponte Aluti=Podul de
la Olt (=Ionestii Govorii, judetul Valcea); Ponte Augusti=Podul lui August sau Augustului, in
latina Pons Aluti si Pons Augusti. Acest ultim toponim il gasim si intr-o inscriptie pe un altar
votiv inchinat lui Jupiter, tarii Daciei, geniului poporului roman si al comertului de catre
sclavul imperial Felix, din serviciul vamilor Daciei. Se atesta aici doua statiuni: una in Micia
si alta la Pont(e) Augusti.

Primul cuvant al acestor toponime, ce se repeta de trei ori, nu este altceva decat romanescul
punte (cazul nominativ), cuvant dacic, care initial a avut sensul general de pod peste apa.
Cuvantul se pastreaza si astazi. Acum 40-50 de ani, la sase saptamani dupa moartea unui om
se facea si o punte peste o apa. Deci, in timpul cand au fost alcatuite documentele citate,
exista in spatiul dacic cuvantul Punte (ponte), nominativ, in timp ce in limba latina culta se
utiliza cuvantul pons. Aceeasi observatie o facem si la toponimul Ponte vetere (azi Caineni),
Vocala o (ca si in unele cuvinte slave) era un sunet intre o si u, care in daco-romana a ramas u.
Aceeasi forma de nominativ in limba daco-romana, ca si punte, au avut-o si cuvintele: dinte
(in latina romana dens, frunte (in latina romana frons), marti (mars), minte (mens), munte -
Monte aureo (mons), moarte (mors), parte (pars) ş.a.

TROIAN, TROIANUS (Traianus), numele dacic al imparatului roman, ca si al unui val de

pamant, de zapada. Istoricii Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu spun ca
transformarea lui a in o, inca in epoca romana, ne este dovedita in inscriptia privind sfarsitul
lui Decebal, in care Traianus apare ca Troianus. De fapt este forma dacica a cuvantului din
latina romana. Tot prin transmisie directa, neintrerupta de la Daci se explica si cuvintele Olt
(lat. Alutus) si oltar (lat. altar, in romana moderna altar).

VALE, substantiv comun dacic = vale. Il gasim in toponimul Vale Domitiana, care apare in
Itinerariul lui Antoninus (redactat definitiv in timpul lui Diocletian, intre anii 284-305.
Editorii din 1964 prezinta forma latina Vallis Domitiana. Si aici trebuie sa admitem forma
daco-romana Vale Domitiana (sau Valea Domitiana) si nu trebuie corectata in sensul latin. In
sanscrita este cuvantul valle, pe care 1-au avut si Tracii.

Amintim aici ca localitatea Ponte vetere ( = Caineni) este consemnata de geograful din
Ravenna numai in a doua parte a toponimului = Betere, o prescurtare din Ponte Betere =
Puntea Batrana.

La fel Berzobia apare Berzobi, Tivisco apare Tibiscu si s-a zis ca v se transformase in b, iar m
si s finale cazusera. Tot in lucrarile citate se vorbeste de trecerea fonetica de la o la u si de
disparitia consoanelor finale m si g: Aegyssus - Aegiso, Arrubium - Arubio si Arrubio,
Axiopolis - Axiopoli, Carsium - Carsio sau Carso, (o = u), Cius - Cio, Durostorum - Durostero
si Durostoro, Novidunum - Noviodum si Novioduno, Praetorium - Pretorio, Tibiscum -
Tibisco si Tivisco. Toate insa sunt forme dacice, la nominativ, nearticulate (o = u).

Vor trebui utilizate, din punct de vedere romanesc, lucrarile L.H.Grandgent, Introduction al
latin vulgar, Madrid, 1928; Veikko Vaănănen, Introduction au latin vulgaire, Paris, 1967 si I.
Fischer, Trasaturi specifice ale latinei dunarene in Studii clasice, vol. XXII. Al. Graur,
recenzand aceasta ultima lucrare, spune ca inovatiile pe care le gasim in limba romana sunt in
general dezvoltari ale tendintelor care apar mai dinainte in limba comuna. In continuare
spune: Am tras atunci concluzia ca nu era nici o diferenta între latina vorbita în Dacia si cea
de la Roma (...). Deci, chiar daca Dacii nu vorbeau la fel ca Romanii, cel care executa
inscriptiile stia de la Roma cum trebuie sa scrie si nu da atentie particularitatilor, de grai local.

Totusi, in inscriptii gasim caracteristici fonetice, morfologice si sintactice folosite de popor in

graiul zilnic: militia, septe ş.a. (fara m final); annos - annis -anni (in daco-romana ani).

Aceste sumare observatii duc la concluzia ca limba Daco-Getilor era o limba asemanatoare cu
cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. In deosebirile de limba latina romana nu
trebuie sa cautam peste tot erori de grafie, ci, in cele mai multe cazuri, particularitatile
lingvistice ale limbii daco-rornane, care, in primele secole, se vorbea in tot Imperiul Roman.
Ea a dat nastere limbilor romanice moderne, in totalitate, limba dacica se gaseste in actuala
limba a Romanilor. Afirmatia unor lingvisti ca limba Traco- Dacilor a disparut este cea mai
mare eroare, cunoscand ca neamul acesta a fost cel mai numeros si mai raspandit din lume,
dupa cel al indienilor.
__________________
Aceasta asemanare pleaca de la niste vechi legende grecesti pe care unii sau apucat sa le
interpreteze. Aceste legende amintite si de Herodot spun ca Troia a fost zidita de un neam al
tracilor, de aia si ajutorul dat de traci acestora in razboiul cu grecii. Dupa ce Troia a cazut,
Eneas, fiul regelui Priam a scapat si a ajuns in pen Italica, din spita lui nascandu-se mai apoi
Remus si Romulus, parintii poporului roman. De aici unii s-au gandit ca Remus si Romulus
fiind de sorginte traca atunci ar trebui ca si latina sa fie de aceeasi origine. Cert este insa ca nu
s-au gasit inscriptii in limba geto-daca, de aceea si afirmatiile unora ca latina si daca ar fi de
fapt una si aceeasi.
__________________
Prelatinitatea limbii rom�ne

Se impune cu prisosinta schimbarea unor paradigme preluate si acceptate de totii rom�nii,

datorita neconcordantei lor cu realitatea obiectiva. Cu totii am �nvatat la scoala, iar copii
nostri o fac si acum, ca poporul rom�n este rezultatul "contopirii dacilor cu romanii", iar
limba rom�na este o limba ce a derivat din latina vulgara (latina vulgaris) �n urma cuceririi
romane a Daciei. Devenite ca leit-motiv al istoriei noastre predate �n scoli si licee, aceste
doua "�nvataminte ad�nci" socheaza, la o analiza mai atenta, prin lipsa lor de realism
istoric. Dar sa analizam aceste aspecte, insist�nd �n special pe cel legat de limba rom�na.

�n primul r�nd trebuie sa analizam momentul cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman (de
fapt doar a 14% din teritoriu) �n ansamblul istoriei acestuia si mai ales �n analogie cu
celelalte cuceriri romane. Tabelul urmator indica provinciile cucerite de romani, anul cuceririi,
anul evacuarii si anii de stap�nire romana �n respectiva regiune.
Provincia-----------Anul cuceririi-----Anul evacuarii----Anii de stap�nire romana
Ilirya & Dalmatia------168 i.e.n.------476 e.n.-----------644
Epirus & Achaea-----168 i.e.n.-----395 e.n.------------563
Macedonia--------------146 i.e.n.-----395 e.n.------------541
Thracia--------------------46 i.e.n.------395 e.n.------------441
Moesia--------------------44 i.e.n.------395 e.n.------------439
Pannonia-----------------10 i.e.n.------408 e.n.------------418
Dacia---------------------106 e.n.--------271 e.n.-----------165 (!!!)

Din c�te se poate observa din tabelul de mai sus, Dacia a fost singura provincie din �ntreg
Imperiul care a avut mai putin de 200 de ani de stap�nire romana. �n Britannia romanii au
stat 500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. Pam�nturile Transilvaniei au fost sub
ocupatie maghiara mai bine de 1000 de ani, si totusi rom�nii ardeleni nu si-au uitat limba si
obiceiurile si nici n-au �nvatat maghiara �n proportie de masa. La toate acestea se adauga
faptul ca rom�nii nici nu visau sa dispuna de mijloacele si metodele Imperiului Austro-
Ungar (religie, accesul la functiile administrative �ngradit pentru cetatenii de etnie rom�na,
ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe unii sa renunte la limba, nume, obiceiuri si religie). Romanii,
turcii, bulgarii nu au reusit sa schimbe nici limba macedonenilor, arom�nilor, cuto-vlahilor
de la sud de Dunare, care sunt �ntelesi doar de rom�ni. De asemenea, �n Malta,
stap�nirea romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limba de
origine latina. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca italiana (deci la ei acasa!) este, alaturi de
franceza, limba "de origine latina" care se aseamana cel mai putin cu LATINA! Toate acestea
ne demonstreaza ca istoria mai trebuie studiata, iar paradigmele acceptate c�ndva �n istoria
noastra tumultuoasa (oarecum explicabil �n acele momente) trebuie �ndepartate pentru
instaurarea adevarului istoric pe baze pur stiintifice si nu din dorinta de afirmare sau dominare
asupra altor popoare.

Dar sa continuam! Se pune totusi �ntrebarea, de ce limba noastra rom�na se aseamana

at�t de bine cu latina? De ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale
folosite si cunoscute de toti vorbitorii unei limbi) "provine" din latina? Unul din marii nostri
istorici, Nicolae Densusianu, ne ofera un posibil raspuns, �n lucrarea sa, "Dacia preistorica"
(Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989): "latina vulgara" pomenita de istorici, era limba marelui
neam al tracilor, iar latina era o "traca literara". De asemenea, el ne spune ca "romanii la
Sarmizegetusa n-au avut nevoie de talmaci".

Cum se poate explica altfel faptul ca, dispun�nd de mijloace reduse de comunicare,
neexist�nd un �nvatam�nt de masa, taranii acestor locuri (vechii daci) au reusit sa
�nvete limba latina at�t de bine, cre�nd o limba unitara pe un teritoriu at�t de vast, limba
pe care istoria nu a creat-o nici macar �n Italia unde, si �n zilele noastre, dialectele din nord
(Toscan si Lombard) si cele din sud (Calabrian si Sardinian) fac oamenii sa nu se �nteleaga
�ntre ei. Acelasi fenomen �l �nt�lnim si �n Franta unde un provensal nu se �ntelege
cu un normand, vorbind limbi at�t de diferite. O multitudine de dialecte exista si �n tara
noastra, dar diferentele dintre acestea nu sunt o piedica �n fata comunicarii dintre oameni.
Un maramuresean si un oltean se �nteleg fara probleme, iar exemplele ar putea continua la
infinit, pentru ca situatia din Rom�nia este unica aproape �n Europa, unde oamenii sunt
capabili sa comunice �ntre ei prin limba �nsusita de mic copil acasa, si nu doar prin limba
literara studiata �n scoli, asa cum se �nt�mpla �n Franta, Italia, Anglia etc. Si atunci cum
se poate sa credem ca vechii tarani daci au �nvatat at�t de bine limba latina de la soldatii
din legiunile romane, recrutati din toate provinciile imperiului, si care - culmea! - nu stiau nici
ei prea bine latina? Daca privim o harta, vom vedea ca sub stap�nirea romana a intrat
aproximativ 14% din teritoriul vechii Dacii. Presupun�nd, prin absurd, ca romanii ar fi
�nfaptuit �n Dacia Felix o opera extraordinara de romanizare, reusind sa impuna limba
latina unei �ntregi populatii dace (�n doar 165 de ani), ce i-a facut, totusi, pe restul dacilor
liberi (carpii, costobocii, dacii mari etc) sa se "romanizeze" de buna voie, �n exact aceeasi
perioada??? Pentru ca limba rom�na este o limba unitara, vorbita pe �ntreg teritoriul
Rom�niei Mari si nu doar �n regiunile stap�nite odinioara de romani.

Convingerea specialistilor istorici care au avut curajul sa iasa din sabloanele impuse, a fost
aceea ca dacii, getii apartin�nd marelui neam al tracilor, erau urmasii aryenilor, acei proto-
europeni, din care s-au desprins toate popoarele indo-europene. Singura explicatie logica este
aceea ca mai bine de jumatate din lexicul de baza al limbii rom�ne provine direct din vechea
limba a pelasgilor, a acelor proto-europeni de care am vorbit. Latinii nu au fost si ei dec�t un
neam din arborele tracic. Acest lucru o spun poetii si istoricii rom�ni. Vergilius (70 - 19
�.d.H.), �n a sa epopee "Eneida" imortalizeaza faptele eroului principal Eneea, trac de
origine, supravietuitor al razboiului troian. Conform legendei, acesta a migrat �n peninsula
Italica, fiind considerat �ntemeietorul poporului rom�n. De asemenea, marele istoric Dio
Cassius a spus: "si iarasi sa nu uitam ca Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre
Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci".

Marele neam al tracilor continea un numar impresionant de triburi. Dupa Mircea Eliade,
numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dictionar al
religiilor", pag.265), iar prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora, numar�nd nu
mai putin de 150 de ramuri tracice ("Tara Soarelui" sau "Istoria daco-Rom�niei", ed.
Kogaion, 1997). Triburile esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor (�ntemeietorii
Troiei), Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Herodot (425 B.C.) considera: "Neamul tracilor
este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam
aceleasi la toti" (Fontes, I, 65). (Dr. Napoleon Savescu, "Noi nu suntem urmasii romei", cap I,
subcap. 10,
pag. 85).

�n 1786 W. Jones a intuit si afirmat provenienta sanskritei, elinei si latinei dintr-o "limba
matca". De atunci numerosi cercetatori s-au straduit sa reconstruiasca aceasta limba "matca",
gener�nd doua teorii care sustin doua origini: limba indo-europeana, pe de o parte, si limba
aryana, pe de alta parte (localizata �n Europa preistorica).

Marja Gimbutas (www.webcom.com/gimbutas/welcome.html), profesor la Universitatea din

Los Angeles, California, spune:" Rom�nia este vatra a ceea ce numim "vechea Europa", o
entitate culturala cuprinsa �ntre 6500-3500 �.d.H., axata pe o societate matriarhala,
teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene
patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului. A devenit, de asemenea, evident ca
aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu c�teva milenii pe cea Sumeriana, fac�nd
imposibila ipoteza conform careea civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost
cea mai timpurie de pe glob" (Dr. Napoleon Savescu, "Noi nu suntem urmasii romei", cap I,
subcap. 2, pag. 26).

Conform unui studiu publicat de cur�nd, privind evolutia speciei umane, �n functie de
vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut �n sud-estul
Africii. Urmatorul pas urias a fost �n nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si
spatiul Carpato-Danubian (Dr. Napoleon Savescu, "Originea rasei umane: cei zece Adami si
cele optsprezece Eve").

Profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig, �n cartea "The Indo-european heritage" (aparuta la
Nelson-Hall Inc.Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606), vorbesc,
la pagina 25, despre Vechea Europa a mileniului 5 �.d.H., care-si avea locul �n centrul
Rom�niei de azi. Studiile de arheologie moderna ale Universitatilor americane ne
�ndreptatesc sa ne situam pe primul plan �n Europa ca vechime. Studii impecabile
cromozomiale, la nivel de mitocondrie folosind metoda PCR (Polimerase Chain Reaction),
pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Astfel, de la
Nicholas Wade ("Science Time", New York Time, din 2 Mai 2000), aflam ca oamenii de
stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie �n generatie, au putut urmari traseul
cromozomial al speciei umane, merg�nd p�na la originea ei, ajung�nd, pur si simplu, la
acea pereche primordiala, adica la "Adam" si "Eva".
Americanii �si redescopera istoria, studiile recente cromozomiale arat�nd migratia omului
preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Dr. Wallace descopera ca aproape toti
indienii americani au o mitocondrie care apartine ramurilor pe care el le numeste A, B, C si D.
Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, cea a unei
"Eve" (ramura feminina X) venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-
Dunarean.

(Dr. Napoleon Savescu, "Originea rasei umane: cei zece Adami si cele optsprezece Eve").

Iata ce spune dl. N. Savescu in "Noi nu suntem urmasii Romei", la pagina 113: "�n anul
2000 B.C. triburi de origine europeana, autonumindu-se Arieni (�n sanscrita Arya=nobil),
invadeaza partea nord-vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene este �nca discutata:
unii �i considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred ca erau de origine
"latina" - datorita �nrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele "latine". Cercetari fara repros au
stabilit, dupa �ndelungate cautari, ca singurul SPATIU care raspunde conditiilor din vechea
literatura vedica, este cel Carpatic, �n care �nvatatii de la Universitatea din Cambridge
plaseaza, sub titulatura "Ancient India", faza primara a Culturii Vedice. (E.J. Rapson "The
Cambridge History of India - pag. 65-76). �n 1993 la editura Barnes & Noble Books apare
lucrarea lui V. Gordon Childe,

"The History of Civilization - The ARYANS". Autorul expune �n aceasta carte, la pag.
176-177, o harta a distributiei Aryenilor �n timpul primei lor aparitii, din care reiese clar
amplasarea acestora �n spatiul Carpato-Dunarean, �ntre Carpati si Nistru, precum si �ntre
Carpati si Peninsula Balcanica. Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribala, av�nd
�n fruntea fiecarui trib un Rege - Rajah a carui functie era ereditara.

Viata de familie era dominata de: TATA (Pitar �n sanskrita - nu va suna familiar acest
cuv�nt? ... cel care aduce "PITA" �n casa) care in germana este VATER, iar �n latina
PATER. MAMA (MATAR �n sanskrita, MUTTER �n germana, MATER �n latina si
MITIR �n greaca) se bucura de o oarecare libertate, av�nd autoritate asupra copiiilor si
servitorilor.

Aceasta populatie Aryana - alba, se suprapune populatiei locale negroide, fara �nsa a se
amesteca cu aceasta, diviz�nd societatea indiana hindusa in 4 clase sociale numite CASTE:

1. Casta Preotilor - Brahmanii, Aryenii

2. Casta Domnitorilor si Razboinicilor - Ksatriya
3. Casta Negustorilor si Taranilor - Vaisyas
4. Casta Servitorilor � Sudras, care "asudau" muncind pentru primii.

Casta cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor "nascuti de doua ori", a doua nastere
fiind considerata initierea �n stiinta Arienilor, �n stiinta Vedica. Literatura sacra se
�mparte �n doua mari grupuri:

1) auzita, stiuta - shruti (se pronunta "asruti" - traducerea fonetica este foarte asemanatoare:
"stiuti"..."sruti").
2) scrisa - smrti (�n sanskrita).

Textele din literatura "Shruti" se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca
transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA,
ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANISADELE. Cuvantul "vede"
sau "vid" �n sanskrita, �nseamna "a cunoaste", "a vedea" (cu ce limba din lume seamana...
va las pe dumneavoastra, rom�nilor sa descoperiti!). Primele 4 colectii contin imne dedicate
unor zeitati, �n timp ce UPANISADELE contin g�ndiri speculative, filosofice, �n
cautarea permanenta a realitatii absolute. Competitive cu scrierile oricarui mare filosof
contemporan, ele contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt �n
numar de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10 din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, sa
vedem cum �ncepe fiecare, chiar traduse �n engleza. O alegem pe prima (din cartea "The
UppanisHads" ce se poate cumpara la Barnes & Noble Books):