Universitatea “Babeş- Bolyai” Cluj- Napoca

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Master: Psihologia Sănătăţii

Psihologia Sănătăţii Ocupaţionale

Proiect de intervenţie pentru reabilitarea

adolescenţilor dependenţi de stupefiante

Studentă: Acatrinei Daniela, An I

0
 Titular de curs: Prof. Univ. Dr. Adriana Băban
1. ASPECTE TEORETICE

Drogul este o substanţă care produce dependenţă fizică şi psihică, afectând întregul
organism al personei consumatoare. Dacă în urmă cu un deceniu în România piaţa de
desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul ţării nostre fiind folosit mai mult
pentru tranzit spre ţările occidentale în prezent, în ciuda problemelor de natură socială şi
economică, România a devenit un punct de atracţie pentru cei care vând iluzii şi distrug vieţi
din ce în ce mai tinere. În România numărul toxicomanilor creşte de la an la an şi acest lucru
este îngrijorător deoarece majoritatea consumatorilor sunt adolescenţi sau tineri. Flagelul
drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale
lumii contemporane. An de an, milioane de oameni cad pradă drogurilor şi o proporţie mereu
mai mare dintre ei sunt cu desăvârşire pierduţi pentru societate. An de an se înmulţesc
apelurile, întrunirile, conferinţele care îşi propun să găsească cele mai adecvate metode pentru
a pune capăt consumurilor de droguri. Pe măsură ce se agravează acest fenomen situaţia
devine şi mai cunoscută sub toate aspectele ei.
Un număr tot mai mare de adolescenţi, consumă alcool sau substanţe toxice, cu toate
că acest lucru este ilegal şi periculos. Unii adolescenţi încearcă consumul de alcool sau
substanţe toxice doar ocazional, dar chiar şi acest comportament poate fi considerat periculos,
deoarece poate duce la dependenţa şi la problemele secundare acesteia (consecinţe ilegale,
performanţe şcolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare socială şi nu în ultimul
rând, probleme familiale).

Statistici privind consumul de de alcool şi alte substanţe la adolescenţi:

Potrivit Raportului anual 2008 privind situaţia drogurilor în Europa, aparţinând
Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie, România înregistrează unele din
cele mai scăzute prevalenţe la consumul unor importante categorii de droguri: canabis 2.7%
(15-24 ani), amfetamine 0.2% (15-64 ani), ecstasy 0.3% (15-64ani), cocaină 0.4%(15-64 ani).
Abuzul de substanţe toxice şi de alcool este o realitate în rândul adolescenţilor şi
trebuie privită cu seriozitate. Centrele de prevenţie şi control al consumului de toxice în rândul
adolescenţilor, oferă următoarele informaţii:
- aproximativ 10% dintre adolescenţi fumează până la 15 pe zi, 20 de zile pe lună (deşi
procentul este în continuă creştere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung şi

1
creează de asemenea dependenţă. Un adolescent care fumează un an, are şanse de 80% să
devină dependent
- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre aceştia, 28%,
relateză episoade cu consum exagerat de alcool.
- aproximativ 40% dintre adolescenţi au încercat cel puţin o dată marihuana, în timp ce
22% dintre aceştia folosesc frecvent acest drog. Marihuana este o opţiune des întâlnită în
rândul adolescenţilor şi poate cauza pierderi de memorie, tulburări cognitive(de învăţare) sau
de atenţie
- aproximativ 9% dintre adolescenţi au încercat cocaina, în timp ce 4% folosesc acest drog
frecvent (cel puţin o dată pe lună). Cocaina este un drog care creează dependenţă. Este foarte
periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace uneori fatale, infarct miocardic, crize
pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.
Există şi alte substanţe toxice care sunt folosite de adolescenţi şi care produc grave
probleme de sănătate. Dintre acestea amintim:ectasy, flunitrazepam, metamfetamina, LSD,
heroina, morfina, codeina, substanţe toxice medicamentoase cum ar fi diazepamul, steroizii
anabolizanţi, etc.
Consumul de droguri la adolescenţi poate cauza: disfuncţii cerebrale, tulburări de
dezvoltare şi comportament, dificultate în stabilirea propiilor identităţi, a relaţiilor interumane
(inclusiv familie), în dobândirea unei independenţe fizice şi psihice normale, afectarea
abilităţilor cognitive care scad performanţele şcolare, iritabilitate, furie, cancer hapatic, infarct
miocardic, accident vascular cerebral.
Datorită faptului că utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventă în ultimii ani în
ţara noastră şi a cosecinţelor care apar în urma consumului (problemele de sănătate, de ordin
social şi familial) Guvernul României a adoptat o hotărâre privind implementarea
Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri-2009-
2012 (HG nr.1101/2008-Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.672 din 30.09.2008) având
ca şi obiectiv general implicarea societăţii civile în lupta împotriva consumului ilicit de
droguri, prin participarea la finanţarea proiectelor şi acţiunilor Agenţiei Naţionale Antidrog.
Motivele pentru care oamenii se îndreaptă spre narcotice sunt cele mai diverse. Uneori
începutul poate fi făcut prin prescrierea în scopuri terapeutice a unui somnifer sau a unei
substanţe psihotrope. Dar pentru majoritatea toxicomanilor, la început a fost vorba de căutarea
unei plăceri sau de dorinţa de a se identifica cu un grup în care drogul era ridicat la rang de
zeu. Presiunea grupului, curiozitatea, ignoranţa, alienarea, modificarea structurilor sociale,
urbanizarea şi şomajul sunt tot atâţia factori care pot declanşa ireparabilul. Pentru un individ

2
care se simte izolat în familie, într-un grup sau în comunitate, drogul poate constitui un
refugiu temporar şi tragic. Dacă se modifică structurile sociale care au constituit sprijinul unor
membri ai societăţii, unii dintre ei pot fi incapabili să se adapteze şi vor căuta un liman fie şi
în droguri. Exodul către lumea oraşelor, în căutarea unei vieţi mai bune şi mai uşoare sfârşeşte
cel mai adesea în consumul de droguri. Lipsa unui loc de muncă, lipsa unei educaţii adecvate,
distrugerea celulei familiale sau diverse probleme personale pot împinge persoana spre
consumul de droguri. Cei incapabili să adapteze lumea reală la aspiraţiile sale îşi creează o
lume de vis, în care speră să îşi împlinească destinul. Euforia, efectul ”agreabil” al drogurilor
corespund unei prime etape. Dar când drogul continuă să fie luat plăcerea scade şi individul
va fi constrâns să consume doze din ce în ce mai mari, în speranţa obţinerii aceluiaşi rezultat.
Este începutul toleranţei. Administrarea regulată şi repetată de droguri adaptează organismul
atât de bine încât privarea de drog devine o suferinţă, cu simptome dureroase, grave şi uneori
mortale. A apărut în cazul acesta dependenţa fizică de narcotice. Individul va decădea, va
încerca cu orice preţ să facă rost de dozele necesare, devenind astfel o jucărie în mâinile
traficanţilor. Personalitatea consumatorului este puternic afectată: apar viziuni şi tulburări de
comportament precum şi erori de percepţie şi de judecată, iar în final activitatea practică a
toxicomanului să fie nulă, viaţa normală, dacă mai există aşa ceva, să dispară pentru
totdeauna.
Uneori este destul de dificil pentru părinţi sau membrii anturajului, să identifice o
problemă legată de consumul de toxice în rândul adolescenţilor sau tinerilor. Unii părinţi
suspicionează eventuala utilizare a drogurilor în cazul adolescenţilor care prezintă un
comportament anormal (negativism, negare, izolare), cu toate că acest comportament poate fi
considerat normal la ceastă vârstă. Specialiştii recomandă ca în momentul în care se
suspicionează un eventual abuz de substanţe toxice în rândul adolescenţilor, să se observe cu
atenţie anumite modificări comportamentale caracteristice pentru astfel de situaţii (modificări
de comportament, schimbarea lookului, atitudinii faţă de persoanele apropiate, etc.). Dintre
semnele care pot apărea odată cu abuzul de toxice, amintim următoarele:
- atenţie scăzută asupra înfăţişării fizice şi îmbrăcăminţii, precum şi o igienă
inadecvată
- pierderea apetitului alimentar şi scăderea inexplicabilă în greutate
- hiperemie conjunctivală, utilizarea inadecvată şi frecventă a picăturilor pentru ochi
- dedicarea majorităţii timpului în scopul procurării drogului
- abandonarea activităţilor şcolare, profesionale, recreative
- absenteism şi performanţe şcolare şi profesionale slabe

3
 - îndepărtarea de membri familiei şi prieteni
- prieteni şi anturaj nou, care nu sunt prezentaţi familiei
- comportament caracterizat prin minciună şi furt
- comportament dispreţuitor faţă de familie şi prieteni
- atitudine ostilă şi violentă
- dezinteres şi lipsa planurilor de viitor
Dependenţa psihică de drog este o tulburare caracterizată prin căutarea şi
consumul compulsiv al drogului, asociată cu incapacitatea de a stopa consumul, în ciuda
evidenţei consecinţelor negative. Este, fundamental, un efect al renunţării la libertatea de a
alege şi are la bază o falsă asociere a obţinerii plăcerii cu încercarea de a găsi o mulţumire
spirituală. Aceasta duce la întreruperea dezvoltării fizice şi psihice, inadaptarea socială,
izolarea şi falimentul spiritual. În DSM IV sunt prezentate următoarele caracteristici pentru
dependenţa psihică:
- substanţa este adesea luată în cantitate mai importantă sau o perioadă mai lungă decât
a fost prevăzut
- există o dorinţă persistentă sau eforturi infructuoase pentru a diminua sau pentru a
controla utilizarea substanţei
- se dedică o mare cantitate de timp activităţilor necesare pentru obţinerea substanţei,
utilizarea produsului sau pentru a-şi reveni de sub efectele sale
- activităţi sociale, profesionale sau recreeative importante sunt abandonate sau reduse
din cauza utilizării substanţei
- utilizarea substanţei este continuată, deşi persoana ştie că are o problemă psihologică
sau fizică persistentă sau recurentă care este posibil să fi fost cauzată sau exacerbată de
substanţă.
La mulţi dintre dependenţi, după cura de dezintoxicare, se instalează o stare depresivă
ca reacţie de doliu la pierderea ociectului reprezentat de drog. Este o pierdere puternică
resimţită, de vreme ce, pentru o perioadă de timp, drogul a constituit principala sa sursă de
satisfacţie şi principalul mijloc de alinare a suferinţelor. Fără senzaţiile pe care drogul i le
aducea şi fără viaţa sa centrată pe căutarea drogurilor, persoana dependentă se confruntă cu un
gol pe care simte că nu îl poate umple.
Pentru a dobândi curajul de a se întâlni cu sine însuşi el are nevoie de a fi susţinut, de a
fi acceptat ca persoană, de relaţii bazate pe încredere şi respect. Persoanele apropiate, puternic
afectate de problema lui, nu mai au răbdarea şi resursele necesare pentru a-i oferi toate aceste
lucruri. El are nevoie de un ajutor specializat care să vină în întâmpinarea acestor nevoi şi să îl

4
stimuleze în confruntarea cu propriile sale probleme şi suferinţe, în depăşirea acestora şi
obţinerea autonomiei şi satisfacţiei personale.
Cercetătorii americani Prochaska şi Di Clemente (1992) au observat şi înregistrat
cum se eliberează un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales şi au constatat o
structură de bază comună ce cuprinde patru faze:
- faza premeditativă în care se consumă alcool refuzându-se orice observaţie pe
această temă care poate da de gândit
- faza meditativă în care după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp
realitatea mult evitată pătrunde totuşi în subconştient, clipa în care individul începe să
mediteze şi să-şi propună schimbări profunde
- faza de acţiune în care persoana după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de
căutări, găsind nişte soluţii se hotărăşte să acţioneze chiar dacă soluţiile găsite sunt pentru
început modificări mici şi simple ale stilului de viaţă
- faza de perseverenţă în care individul menţine acele soluţii care îl ajută şi se
potrivesc capacităţilor sale personale şi condiţiilor de mediu.

2. MOTIVAŢIA PROIECTULUI

Majoritatea adolescenţilor nu renunţă la consumul de toxice din proprie iniţiativă, fiind

necesar astfel tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul de
specialitate să fie asociat cu psihoterapia de grup sau individuală precum şi găsirea unor
activităţi care să întărească respectul de sine şi care să îi permită persoanei continuarea
studiilor sau a carierei precum şi îmbunătăţirea relaţiilor cu familia şi prietenii.
Importanţa terapiei de grup provine în primul rând din mişcarea de autoajutorare care
se bazează pe întâlnirea între persoane care au aceeaşi problemă. Un alt aspect constă în
accentuarea acţiunii pacientului în eliberarea sa din dependenţă. Grupul reduce din
responsabilitatea terapeutului pentru schimbările ce urmează să aibă loc şi stimulează
capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru creşterea terapiei de
grup îl constituie tendinţa de menţinere a problematicii. Aceasta poate fi diminuată de
prezenţa altor persoane afectate de aceleaşi griji. Înţelegerea manifestată de ceilalţi
contracarează în mare măsură reţinerea care se ascunde în spatele menţinerii şi care ar inhiba
astfel orice proces.

5
 Luând în considerare aspectele prezentate mai sus, considerăm necesară realizarea şi
implementarea unui program de intervenţie care să vizeze îmbunătăţirea calităţii vieţii
adolescenţilor şi tinerilor care au făcut abuz de substanţe toxice.
3. GRUPUL ŢINTĂ

Programul se adresează persoanelor care doresc să devină independenţi de consumul

de droguri şi care au urmat în prealabil un tratament de dezintoxicare, cu vârste cuprinse între
14 şi 18 de ani, motivaţi pentru a-şi menţine abstinenţa şi a se reintegra în cadrul comunităţii.
Se va lucra cu un grup de 10 persoane.

4. DURATA PROIECTULUI DE INTERVENŢIE

Programul se va desfăşura pe parcursul a 6 sesiuni a câte 2 ore fiecare.

Fiecare obiectiv specific va fi urmărit să fie atins pe parcursul a câte unei întâlniri.
Observaţie: durata de desfăşurare, precum şi frecvenţa întâlnirilor se vor negocia cu
grupul de participanţi, astfel încât toţi participanţii să fie prezenţi la toate întâlnirile.
Resurse:
- umane: psiholog (coordonatorul proiectului)
medic psihiatru
medic generalist
asistent social
- materiale: chestionare, creioane, planşe, carioci, foi de hârtie, pliante, fotografii, video

5. EVALUARE INIŢIALĂ
Se va aplica Chestionarul Biografica care conţine 20 itemi şi cuprinde informaţii
privind individul şi familia sa, informaţii despre pregătirea şcolară, despre activitatea
profesională şi stilul de viaţă (obiceiuri comportamentale: exerciţii fizice, consum de alcool,
fumat).
Se mai aplică Scala de depresie Beck – să vedem dacă persoana prezintă depresie sau
risc suicidar, Inventarul de personalitate Freiburg, care măsoară coordonatele normale ale
personalităţii, dar cu trimiteri spre patologie ---> şi Chestionarul de orientare valorică a
persoanei.

6. OBIECTIVE GENERALE

6
  Reabilitarea adolescenţilor cu abuz şi dependenţa de toxice
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii participanţilor
 Îmbunătăţirea mecanismelor de coping
 Prevenirea recăderilor asociate consumului şi abuzului de toxice

7. OBIECTIVE SPECIFICE
1. Oferirea de informaţii legate de urmarea unui stil de viaţă sănătos.
2. Discutarea problemelor apărute în cadrul relaţiilor sociale (familie, prieteni, medic,
asistente) şi oferirea unor modalităţi de îmbunătăţire a comunicării, suport social adecvat.
3. Oferirea de informaţii cu privire la continuarea studiilor, a carierei şi aspectele
financiare pentru reinserţia în societate.
4. Strategii de evitare şi de recădere a consumului şi abuzului de toxice.
5. Diminuarea sentimentelor de neatractivitate şi creşterea stimei de sine, a rezilienţei
6. Reducerea anxietăţii legate de sănătate şi boală.

8. METODE DE INTERVENŢIE, STRATEGII

Discuţii de grup, problematizarea, discuţii libere, expunerea, tehnici de relaxare,
tehnica bliţ (a descrie printr-un cuvânt starea lor de prezenţă).

9. STRUCTURAREA INTERVENŢIEI

ÎNTÂLNIREA I – OBIECTIV 1

- Exerciţiu introductiv: se va cere participanţilor să descrie printr-un cuvânt stare lor

actuală;
- Discutarea expectantelor şi intereselor consemnate de participanţi, fixarea temelor şi
ordinea prezentării;
- Prezentarea temei: Stil de viaţă sănătos;
- Program de dezvoltare a unui stil de viaţă sănătos prezentat de către medicul cu
specializarea de medicină generală.
Acest program cuprinde:
 Renunţarea la fumat, consum de băuturi alcoolice şi stupefiante;
 Practicarea unor exerciţii de relaxare;

7
  Practicarea regulată a exerciţiilor fizice;
 Practicarea unor comportamente alimentare sănătoase;
 Verificări medicale regulate
 Menţinerea unei greutăţi normale.
- Exerciţii de relaxare.
Tehnica de relaxare progresivă Jacobson:
Se începe cu strângerea degetelor de la mâini şi picioare între 30 de sec. şi 1 min. până
aproape începe să simtă durerea. Apoi muşchii se relaxează complet, lăsându-se „fără
vlagă”. Procesul de încordare şi relaxare completă se repetă până pacienţii înţeleg şi
învaţă cum se relaxează muşchii. Exerciţiul se repetă cu toate grupele musculare:
degete, mâini, umeri, gât, abdomen, spate , picioare.

ÎNTÂLNIREA II – OBIECTIV 2

 Exerciţiu introductiv: se va cere participanţilor să spună cu ce gând sau stare a venit la

ceastă întâlnire;
 Susţinerea temei: Probleme din cadrul relaţiilor sociale (video);
 Menţinerea şi stabilirea unui suport social susţinut:
- învăţarea unor modalităţi de comunicare a ceea ce participantul ar dori să
comunice familiei sau prietenilor, dar face predicţii negative şi refuză să mai
comunice;
- evaluarea convingerilor privind consecinţele exprimării emoţiilor negative faţă de
participan al familiei;
- implicarea familiei într-un grup de suport pentru membri familiilor cu probleme
asemănătoare;
- învăţarea unor modalităţi de comunicare în situaţii speciale.
 Discuţii şi întebări referitoare la materialul prezentat;
 Exersarea unor metode de relaxare.

ÎNTÂLNIREA III – OBIECTIV 3

 Exerciţiu introductiv: fiecare participant va spune în câteva cuvinte cu ce gânduri a venit

la această întâlnire

8
 Prezentarea şi susţinerea temei: „Continuarea studiilor, a carierei şi aspectele financiare”;
 Întrebări şi discuţii despre această temă:
- continuarea studiilor creşte încrederea în sine şi oferă şansa unei realizări
profesionale în viitor;
- posibilitatea acordării unui ajutor social;
- ajutarea participanţilor pentru găsirea unor modalităţi de integrare în acţiuni de a-şi
petrece timpul liber,de a se înscrie voluntar în acţiuni cu caracter umanitar;
- oferirea de informaţii despre existenţa unor asociaţii care se ocupă de problemele
specifice lor.
 Exerciţii de relaxare.

ÎNTÂLNIREA IV – OBIECTIV 4

 Exerciţiu introductiv: se va cere fiecărui participant să descrie într-un cuvânt starea în care
se află (tehnica bliţ);
 Prezentarea şi susţinerea temei: „Strategia de evitare a consumului şi abuzului de
substanţe toxice”;
 Discuţii şi întrebări referitoare la acest subiect:
- învăţarea unui nou mod de viaţă, fără drog;
- strategii de alegere a grupului de prieteni;
- consultarea listei cu argumente pro şi contra consumului de substanţe toxice,
analizarea balanţei riscuri-recompense;
- modalităţi şi strategii de a reorienta atenţia de la consumul de substanţe spre o
acţiune concretă, identificarea comportamentelor alternative;
- discuţii despre metode de relaxare;
- creşterea toleranţei la frustrare şi a acapacităţii de a-şi controla emoţiile şi
comportamentul
- dezvoltarea abilităţilor de a refuza (refusal skills)
 Exersarea unor metode de relaxare.

ÎNTÂLNIREA V – OBIECTIV 5

9
 Exerciţiu introductiv: fiecare va desena pe ecuson un simbol care să caracterizeze starea
lui din acea zi;
 Prezentarea şi susţinerea temei: „Diminuarea sentimentelor de neatractivitate şi creşterea
stimei de sine, a rezilienţei”;
 Întrebări şi discuţii pe marginea aspectelor prezentate;
 Aspecte ale dezvoltării stimei de sine
1. stabilirea unor scopuri realiste;
2. stabilirea priorităţilor şi limitelor personale;
3. participarea la activităţi care dezvoltă stima de sine.
 Exerciţii de relaxare.

ÎNTÂLNIREA VI – OBIECTIV 6

 Exerciţiu introductiv: fiecare participant spune câteva cuvinte despre felul în care se simte,
cu ce gânduri a venit la întâlnire;
 Prezentarea şi susţinerea temei: „Anxietatea legate de sănătate şi boală”;
 Participanţii vor discuta liber pe tema anxietăţii legate de nivelul de boală şi sănătate al
fiecăruia, frica de posibilitatea reluării obiceiului de a consuma substanţe toxice şi se va
consemna modul de manifestare a stresului provocat de aceşti factori (reacţii fiziologice,
emoţionale, cognitive, comportamentale);
 Dobândirea unor abilităţi de management al stresului:
- conştientizarea reacţiilor la stres;
- dezvoltarea asertivităţii;
- dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalţi;
- identificare şi rezolvarea conflictelor atunci când apar;
- învăţarea metodelor de rezolvare a problemelor şi de luarea a deciziilor;
Prezentarea unor tehnici de relaxare ce pot fi folosite pentru controlul anxietăţii excesive.

10. EVALUAREA FINALĂ

La finalul celor şase şedinţe de intervenţie se vor aplica din nou chestionarele, pentru a
se putea observa efectele programului implementat asupra participanţilor şi oferirea de feed

10
back participanţilor. În funcţie de rezultatele obţinute proiectul ar putea fi continuat prin
întâlniri periodice ale grupului, realizându-se practic un suport pentru aceştia.
Prin aplicarea din nou a chestionarelor ne aşteptăm să observăm efectele programului
implementat asupra participanţilor, efecte care să corespundă îmbunătăţirii calităţii vieţii
psihice şi fizice.
La finalul programului de intervenţie cu ajutorul participanţilor se va încerca
implementarea unui program de prevenţie la nivel de şcoală, familie şi societate care va
cuprinde următoarele scopuri:
1. formarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflate într-o formă de
învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul
adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool sau droguri
2. creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel puţin
întârzierea debutului consumului de tutun, alcool, droguri
3. sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării consumului
experimental/recreaţional de droguri şi trecerii de la acestea la consumul regulat.

BIBLIOGRAFIE:

1. Băban, A., ( 2003). Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi consiliere.Cluj-Napoca: ISBN
2. Băban, A., ( 2006). Psihologia sănătăţii-curs. Cluj- Napoca: UBB, Facultatea de
Psihologie.
3. Bonchiş, E., Trip, S., Drugaş, M., Dindelegan, C. (2006). Introducere în psihologia
personalităţii.Oradea: Editura Universităţii.
4. Coman, H., (2005). Psihiatrie. Cluj-Napoca: Editura Cărţii de Ştiinţă.
5. Cosmovici, A., & Iacob, L., (1998). Psihologie şcolară. Iaşi: Editura Polirom.
6. David, D.,( 2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Iaşi: Editura Polirom.
7. David, D., (2006). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Editura
Polirom.
8. Matthews, G., Deary, I.J., Whiteman, M.C. (2005). Psihologia personalităţii. Iaşi:
Editura Polirom.

11
9. Newcomb, M. D., Maddolician, E., Bealter, P.M.,(1986). Risk factors for drug use
amony adolescents: concret and longitudinal analysis. An J. Public Health,
525-531.
10. Opre, A., & Boroş, S. (2006). Personalitatea în abordările psihologiei contemporane.
Cluj-Napoca: Editura ASCR.
11. Prelipceanu, D., Voicu, V., (2004). Abuzul şi dependenţa de substanţe psihoactive.
Manual pentru studenţii în medicină şi medicii rezidenţi psihiatri. Bucureşti:
Editura InfoMedica.
12. Rickel, A. U., Allen, L., (1987). Preventing maladjustment from infancy through
adolescence.Bevery Hills: Sage.
13. Tihane, E., (2001). Abuzul de substanţe: Drogurile. Bucureşti: Editura BCS.
14. Vasile, D., Gheorghe, M. D., Voicu, V., (2001). Dependenţa de heroină. Bucureşti:
Editura Amaltea .

12