CURS 1

 Boala parodontală este o boală de natură infecțioasă.

Factorul determinant - factor local reprezentat de placa bacteriană BP. S-au decelat
microorganismele specifice (paroodontopatogeni ce au acțiune nocivă directă sau indirectă
asupra aparatului de susținere a dintelui. Microorganism: Actinobacillus,
actinomycetemcomitans Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia, Bacteroides
forsythus, spirochete, paraziți, amoebe, trichomonas.
Factorii favorizanți:
 Tartru dentar (concrement tartric sub și supragingival)
 Trauma ocluzală
 Procesele carioase (cavități aproximale,de colet )
 Edentațiile (ex:dupa extracția 4.8,peretele distal lui 4.7 poate rămâne mai mic datorită
manoperei,eden sec-parodontopatie)
 Anomalii dento-maxilare (incongruența dento- alveolară cu inghesuiri dentare)
 Parafunctii,obiceiuri vicioase
 Factorii iatrogeni (obturatiile de colet,clasa a doua,( M.O.D) ,lucrări protece incorect
adaptate : limita dento-protetica stabilită necorespunzător: ex slefuire tg am desfiintat
insertia epitelială sau daca limita protetica este suprag mult ramane factor de retentive sau
incorrect adaptata ocluzal sau la niv pct de ctc) -lp conjuncte ,disjuncte(crosetul treb sa
fie subecuatorial-resorbtie), scheletata,elastic (conector princip bara lingual produce
iritatii-recesiune)
Factori generali
 diabet zaharat
 boli psihice
 discraziile sangvine
 boli imunosupresoare
Efectul factorilor extrinseci este potentate substantial de biofilmul microb
Definiție
Parodontita este o boală inflamatorie a aparatului de susținere a dintelui care provoacă
distrucții rapide, inegale și profunde ale parodonțiului (rezorbții osoase), antrenând
pierderea ireversibilă a ancorajului și conducând la pierderea dinților în lipsa unui terapii
adecvate. (Schröeder)
Etiologia si evolutia ireversibila a modificarilor care sunt initiate in tesutul de sustinere a
dintelui, reclama instituirea unui tratament ce trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
1. Starea generală este de o importanță majoră în stabilirea unei scheme terapeurice a
afectării parodontale. Prezența unei afcețiuni sistemice reclamă precauțiuni speciale și
 necesitatea unui consult interdisciplinar pentru stabilirea unui tratament care să se
adreseze întregului organism.
Studii recente de specialitate au demonstrat că între anumite boli sistemice și boala
parodontală există o relație bidirecțională. În acest sens prezența unei boli tinde să o
agraveze pe cealaltă, iar tratamentul uneia poate să o amelioreze pe cealaltă.
Uneori medicul stomatolog este cel care descoperă o afecțiune generală de tipul
diabetului zaharat, hipertensiunea arterială și îndrumă pacientul către mdicul de
specialitate.
2. Momentul instituirii tratamentului. Instituirea precoce a tratamentului conduce la
vindecarea unei afcețiuni incipiente sau ameliorarea unei forme clinice deja instalate.
3. Succesiunea procedurilor. Măsurile terapeutice trebuiesc aplicate în mod succesiv
până la îmbunătățirea parametrilor clinico – biologici. Tratamentul nechirurgical în
paradontita cronică superficială va fi urmat întotdeauna de un tratament chirurgical
pentru suprimarea ulcerațiilor de pe peretele moale al pungii parodontale și susținut
prin proceduri de biostimulare.
4. Complexitatea terapiei. Clinicianul are la îndemână un arsenal terapeutic vast.
Trebuie să utilizeze toate metodele necesare formei clinice de îmbolnăvire
parodontală decelate: tratamentul nechirurgical în asociere cu cel chirurgical și de
stimulare a răspunsului imun local.
5. Periodicitatea terapiei parodontale. Intervalele de timp dintre procedurile
prestabilite trebuiesc respectate, pauzele mari putând duce la remisiuni ale bolii cu
efecte nefavorabile asupra vindecării. Tratamentul va fi astfel unul intensiv, până la
atingerea obiectivului stabilit în schema terapeutică: vindecarea, respective
stabilizarea leziunilor parodontale.
6. Individualizarea tratamentului. Datorită posibilităților actuale de investigare a bolii
parodontale prin examene clinice, paraclinice (imagistice, microbiologice ți
imunohistochimice) se poate stabili cu exactitate forma clinică de afectare, precum și
capacitatea individuală de apărare a organismului. Aceasta permite clinicianului să
individualizeze corespunzător abordarea terapeutică.

Obiectivele tratamentului
 vindecarea completă a parodonțiului
 reconstrucția tuturor țesuturilor pierdute
 indepărtarea tuturor factorilor etiologici decelați, atât cei intrinseci, cât ți cei extrinseci
 consultul interdisciplinar în cazul prezenței unor afecțiuni generale
 eliminarea sau micșorarea adâncimii pungii parodontale
 restabilirea unei arhitecturi normale a gingiei și a suportului osos
 rapoarte de ocluzie armonioase (ajustări ocluzale, șlefuiri selective, sau prin măsuri
ortopedice sau ortodontice)
 menținerea unei stări adecvate parodontale prin controale periodice
Etapizarea sau cronologia tratamentului
 Planul de tratament a pacientului parodontopat are urmatoarele caracteristici:
- se stabilește după un examen clinic riguros local și general însoțit de examenele complementare
care sunt indispensabile pentru stabulirea unui diagnostic complet.
- tratamentul variază de la un pacient la altul, ținându-se cont și de starea psihică și doleanțele
acestuia.
Etapizarea schemei terapeutice după Carranza și Newman, Rateitschak, Lindhe este
următoarea:
A. Faza preliminară
 Tratamentul urgențelor: dentare - pulpite, gangrene, parodontită apicală acută
parodontale - abces parodontal, pericoronarita congestivă și
supurată, gingivita și parodontita ulceronecrotică (G.U.N. și P.U.N.)
generale – febră, frison, stare generală alterată.
 Extracția dinților irecuperabili și protezarea de urgență prin proteze conjuncte sau
abjuncte cu caracter provizoriu (proteze conjuncte din materiale composite,
proteze adjuncte acrilice)
B. Faza I de terapie – etiologică
În această etapă se are în vedere eliminarea tuturor factorilor etiologici locali decelați și
presupune:
- Controlul plăcii bacteriene (autocontrolul acesteia prin mijloace principale și secundare
de igienizare buzală)
- Controlul dietei la pacienții cu carioactivitate intense (ritmul și cantitatea ingestiei de
dulciuri, carbohidrați, băuturi acidulate)
- Igienizarea profesională a cavității bucale prin detartraj și surfasaj radicular (scaling,
rootplaning, SRP)
- Eliminarea factorilor locali iritativi (protetici sau restaurativi, care favorizează retenția
plăcii dentare microbiene și pot constitui totodată spini iritativi pentru țesuturile
parodontale)
- Terapie antimicrombiană locală și sistemică
- Terapie ocluzală
- Terapie ortodontică – intervenții minore
- Imobilizarea provizorie
Dupa această etapă se face evaluarea rezultatelor. Se poate obține dupa un tratament
adecvat o îmbunătățire a statusului parodontal în mod considerabil. Se evaluează atât rezultatele
manoperelor instituite de clinician, cât și atitudinea pacientului față de autocontrolul plăcii. Un
element major în a aprecia în această etapă daca se continuă sau nu tratamentul este modul de
menținere a igienei bucale de către pacient.
 Clinic se evaluează indicii de placă și tartru, indicii de inflamație și sângerare și se
compară cu rezultatele obținute la întocmirea fișei parodontale.
C. Faza a II – a de terapie, corectivă, chirurgicală sau restaurativă
Obiectivul este restabilirea funcției parodontale prin asocierea mai multor tipuri de
proceduri:
1. metode chirugicale (chirurgie parodontală, inserarea implanturilor)
2. terapie endodontica
3. tratamente protetice conservative, definitive
4. refacerea obturațiilor
5. echilibrarea ocluziei
Se practică evaluarea răspunsului la procedurile aplicate, se face examinarea parodontală.
D. Faza a III –a de terapie, faza de menținere
Se urmărește evoluția bolii parodontale prin reevaluarea efectelor tratamentului instituit,
precum și a mijloacelor de igienă orală.
Reevaluările periodice urmăresc:
 Controlul acumulării de placă dentară microbiană și tartru
 Statusul gingival (prezența sau absența inflamației, a pungilor paroodntale)
 Ocluzia și mobilitatea dentară
 Alte tipuri de modificări patologice
Planul de tratament trebuie explicat în detaliu pacientului în scopul de a obține o bună
colaborare. Managementul comunicării cu pacientul parodontopat reprezintă cheia
succesului. Planul de tratament stabilit inițial se poate modifica ulterior în funcție de
răspunsul local și general. Rezultatele obținute după fnalizarea unei etape de tratament
preliminar pot constitui indici pe baza cărora se stabilește planul definitiv de tratament. Toate
variantele terapeutice se vor comunica pacientului, prezentându-se pe întelesul acestuia
avantajele, dezavantajele, precum și costurile implicate.

Faza I de terapie, faza etiologică

Scop: Îndepărtarea factorului determinant al afecțiulior parodontale, respectiv placa

dentară microbiană și îndepărtarea concrementului tartric.
Autocontrolul plăcii dentare microbiene
1. Conștientizarea și motivarea pacientului pentru combaterea principalului factor etiologic
al afecțiunii parodontale se poate face prin mai multe metode. Această constientizare si
motivare este dependentă de abilitatile de comunicare a practicianului stomatolog. Se
urmareste ca relația stabilita cu pacientul sa aiba un feedback pozitiv oglindit in evolutia
favorabila a statusului parodontal.
Se explică factul că placa microbiana care sea acumuleaza la interfata dintre dinte si
gingie este cauza majora a inflamatiei gingivalae care poate evolua ulterior spre BP.
Motivatia inseamna sa inteleaga ce este BP in sine care sunt cauzele ei,si cum poate fi tratata.
Putem folosi următoarele proceduri:
- demonstrarea sangerarii gingivale se face în timpul determinării indicilor gingivali.
Reducerea sau disparitia acestei sangerari este primul factor de motivare pentru pacient.
- explicarea simptomatologiei în caz de gingivita sau parodontita se poate face printr-o
educație sanitara tintita servindu-ne de mijloace ajutatoare precum: plaiante, postere, soft
educational, etc.
- prezentarea propriului caz pacientului. În acest scop sunt foarte utile fotografiile efectuate
în cursul examinarii.
- demonstrarea prezenței plăcii facteriene cu ajutorul agenților de revelare.
prezentarea propriilor microorganisme prin intermediul microscopiei și a monitorului tv.

2. Educatia pentru autocontrolul plăcii – este o componentă esențială pentru prevenirea și

controlul bolii parodontale și fără de care eforturile clinicianului constituie un nonsens.
În această etapă se au în vedere următoarele obiective:

 Agenții si modul de revelare a placii

- Punerea în evidență a plăcii bacteriene este utilă pentru ca pacientul să se poată
autocontrola și să își poată îmbunătăți tehnica de periaj.Se utilizează agenți de revelare de
tipul tabletelor,drageuri,paste cu eritrozină.Acestea se aplică după periaj și utilizarea
mijloacelor ajutătoare și pun în evidență situsurile unde există flora remanentă.Conrtolul
se face la interval de 2 sau 3 zile, apoi o data pe săptămână până la obținerea unui periaj
corespunzător.

 Mijloacele si metodele de îndepărtare a plăcii bacteriene:

- Mijloace principale: periuțele dentare
- Mijloace secundare: paste de dinți, ,periutele interdentare si dispozitivele de irigare
- Mijloace chimice : apa de gura, geluri..
Periaj gingivodentar
1. Obiective:
- îndepărtarea plăcii, depozitelor moi de pe suprafața dinților si a suprafețelor adiacente
- stimularea circulatiei, vascularizatiei ,stimularea cheratinizării celulelor epiteliale.
 Un parodonțiu bine keratinizat este mult mai rezistent la factorii etiologici.
2. Frecvența periajului:
- de 3 ori pe zi, obligatoriu seara (după mesele principale)
3. Durata: 3-5 min pentru a atinge obiectivul de îndepartare in totalitate a pdm.
Periuțele de dinți:
Sunt mijloacele principale care servesc la igienizarea cavității bucale. Pot fi:
- manuale (clasice, pentru igienizarea spatiilor interdentare, curatarea aparatelor ortodontice)
- electrice
- sonice – au efect la nivelul matginei gingivale, pana la o adancime de 5 mm; au o sursa
piezoelectrica care faciliteaza o curatare superioara fata de generatiile anterioare, efectueaza
un masaj eficient al tesutului gingival, iar gradul de uzura este minim chiar la jumatate de an
de utilizare.
În funcție de tipul de peri pe care îi conțin, periuțele pot fi:
 cu peri naturali din porc sau camila; au dezavantajul că se incarca cu
microorganisme, raman umede pe o perioada lunga de timp, aproximativ opt ore
si se uzeaza intr-un ritm mai rapid.
 cu peri artificiali din material plastic; au avantajul de a se usca mai repede si de a
fi active in timp mai indelungat decat cele cu peri naturali.
În funcție de diametrul perilor, periuțele pot fi:
 moi – 0,2 mm
 medii – 0,3 mm
 dure - 0,4 mm
Inaltimea periilor este de 10-12 mm, sunt dispuse in manunchiuri, iar mananuchiurile
sunt dispuse pe patru randuri.
La persoanele cu un parodontiu marginal sanatos se recomanda periute de duritate medie
si periajul are ca scop prevenirea aparitiei imbolnavirilor gingivale. La bolnavii cu afectare
parodontala se recomanda periute moi și periajul favorizează procesul de vindecare și
împiedică aparitia recidivelor.
Printr-o tehnică corectă de periaj se îndeparteaza cel mult 85% din placa bacteriana
prezenta.
 Metode de periaj dentar

Tehnica Bass - periajul crevicular sau a șanțului gingival.

Pacienții afectati parodontal pot avea spatii interdentare libere cu suprafete expuse.
Caracteristicile metodei
 Este o tehnică secvențială – fiecare arcada se imparte în sectoare, începând cu cel mai
distal dinte de pe arcada.
 Îndepartează placa de pe marginea gingivală liberă și din santul gingival pe o
adancime de 0,5 – 1 mm
 Realizează protectia fetei vestibulare a caninului
 Realizează curatirea fetei distale a ultimului molar
 Foloseste miscari vibratorii
 Utilizează periute cu perii moi, cu filament de 0,8 mm din material plastic cu capătul
rotunjit.
Tehnica
Partea moale a periutei se plaseaza direct in santul gingival, se da o inclinatie de 45 grade
față de axul lung al dintelui, partea activea a periutei va cuprinde atat suprafata cervicala cat
si suprafrata dintelui.
Tipul de miscari: presiune vibratorie în axul fibrelor prin mișcări scurte inainte inapoi,
fara a se desprinde varful periilor de suprafata pe care s-au aplicat. Astfel capatul
filamentelor patrund in sulcus și în ambrazura interproximala. Se efectuează 20 de curse
vibratorii timp de 10 secunde.
Pentru suprafetele ocluzale partea active a periutei se pozitioneaza deasupra acestora si se
afectueaza miscari scurte inaite și înapoi prin presiunea fermă a filamentelor.

Metoda Bass modificata

Reguli de efectuare
- Periuta se aplica in unghi de 45 de grade la nivelul șanțului gingival.
- Se rotește ușor către planul de ocluzie, astfel încât filamentele alunecă în spațiile
interdentare și în sulcus – urile gingivale
- Se menține periuța în această pozitie și se fac mișcări ușoare, rotatorii și vibratorii.
 Metoda Stillman
Este indicată în:
- Recesiuni gingivale
- Curățirea suprafețelor radiculare expuse chirurgical (după gingivectomii cu
gingivoplastie, etc.)
Tipul de periuță recomandată: consistență medie spre tare
Tehnică de periaj:
- Suprafața activă a periuței se plaseaza în unghi de 45 de grade față de axul longitudinal al
dintelui, atât pe gingie cât și pe dinte.
- Se deplasează peria dinspre gingia fixă către marginea gingivală liberă și suprafața
dintelui până la marginea liberă a acestuia (de la roșu spre alb)
- Se realizează astfel rotații scurte de vibrare – curățire, obținute prin rotirea mânerului din
incheietura mâinii.
- Filamentele trebuie să pătrundă și interdentar.
- Fețele orale ale dinților frontali se periază poziționând periuța în lungul ei.
- Pacientului trebuie să i se explice că presarea periilor pe gingie trebuie să fie blândă pănă
se albește ușor gingia, iar mișcarea de rotire se face din mâner sub un unghi de 45 grade,
pentru fiecare grup de dinți recomadam minim 6 rotații

Metoda Stillman modificată (periaj vertical rotatoriu)

Indicații:
- curățirea zonelor cu recesiune gingivală progresivă și expuneri importante ale suprafețelor
radiculare
Tehnică:
- la mișcările deschise anterior se adaugă o mișcare de rotație a periuței dinspre gingia atașată
spre marginea gingivală.
Avantaje:
- Activează circulația gingivală

Metoda Charters (periajul interdentar)

Indicații:
- pacienți cu spatii interdentare libere, în cazul recesiunii papilelor gingivale
- masaj gingival
- curățirea zonelor gingivale în curs de vindecare după intervenții chirurgicale parodontale
(operații cu lambou, gingivectomii)
- igieizarea intermediarilor protezelor fixe
Tip de periuță: consistență medie și moale
Tehnică:
- periuța se aplică în unghi de 45 de grade față de axul longitudinal a dintelui
- filamentele se angajează interdentar cu porțiunea terminală spre ocluzal, invers ca în
tehnica bass
- se fac mișcări scurte, vibratorii, în sens meziodistal în spațiile interdentare
- periuța se deplasează în sens cervico olcuzal la nivelul ambrazurii gingivale, atât
vestibular, cât și oral
Dezavantaj:
- filamentele nu pătrund deloc subgingival

Metoda de periere circulară – Fones

Indicații pentru: - copii mici; deoarece este ușor de învățat

Tipul de periuță: moale, cu filament de 0,5/0,2 mm
Tehnică:
- periuța se introduce între obraz și suprafețele dentare ,pacientul ținând dinții în ocluzie
- se imprimă o mișcare circular,de măturare dinspre gingia maxilară spre cea mandibulară,cu
o ușoară presiune
--pe fețele orale se fac mișcări de dute-vino în sens antero posterior