Fragmentul din textul „Five o’clock” scrisă de I.L.

Caragiale aparţine genului epic întrucât

prezintă caracteristici specifice acestuia. Viziunea asupra societăţii este transmisă indirect prin
intermediul naratorului al personajelor şi al acţiunii.

Un prim argument îl reprezintă indicii spaţio-temporali ce creioneazăexpoziţiunea operei. Într-o

zi de joi, la hotelul Piscopesco, este locul în care naratorul-personaj decide să mearga pentru a-şi vizita
prietena. Naraţiunea la persoana I dezvăluie plăcerea naratorului subiectiv de a petrece timp în
„cercurile mondains”, fiind un admirator al conversaţiilor dintre doamne.

Un al doile argument îl reprezintă existenţa personajelor care surprinse în timpul unei discuţii.
Dorind să afle anumite detalii de la naratorul-personaj, Măndica şi Tincuţa îl interogheză pe acesta, dar
neavând răbdare se întrerup una pe cealaltă constant. Astfel, fragmentul capătă dinamism prin
intermediul dialogului, dar acesta mai are şi scopul de a reda oralitatea datorită limbajului simplu,
cotidian.

În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea fragmentului în genul epic.