Sunteți pe pagina 1din 21

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Referat
La infracțiuni în domeniul informaticii
Tema: Computerul și infracționalitatea
informatică

Realizat de:
Gr. 3
Verificat de: Ludmila Dumneanu

2019
Cuprins:

INTRODUCERE ...........................................................................................................................3

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIONALITATEA ÎN MEDIUL

INFORMATIC ..............................................................................................................................5

1.1 Consideraţii generale privind computerul și infracţionalitatea informatică ...............5

1.2 Noțiunea de infracționalitate informatică .........................................................................6

1.3 Scurt istoric al infractionalitãtii pe calculator ..................................................................7

2. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL CRIMINALITĂȚII INFORMATICE ......................9

2.1 Criminalitatea informatică în reglementările internaţionale ..........................................9

2.2 Reglementări interne privind infracţionalitatea informatică ........................................15

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ...........................................................................................18

BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................20
INTRODUCERE

Etapa actuală de dezvoltare se caracterizează prin evoluția şi răspândirea rapidă a


tehnologiilor informaţionale, prin rolul sporit al domeniului informaţional ce include totalitatea
informaţiei, infrastructurii informaţionale şi de telecomunicaţii, a subiecţilor care efectuează
colectarea, formarea, răspândirea şi utilizarea informaţiei sistemului ce reglementează relaţiile
sociale apărute în acest sens. Astfel reţelele de comunicaţii şi sistemele informatice au devenit un
factor esenţial în dezvoltarea economică şi socială.

În multe ţări tehnica computerizată se utilizează de forţele armate, în energia atomică,


electrică, în cercetările cosmice şi în alte sfere vitale ale activităţii omului. Computerele personale
tot mai des devin un instrument ce facilitează şi accelerează procesele de muncă intelectuală şi
fizică.

Însă practica demonstrează că tehnica computerizată se utilizează nu numai în scopuri


social-utile, ci şi în scopul săvârşirii diferitelor infracţiuni economice, contra intereselor personale,
intereselor colectivităţilor şi ale statului.

Numărul în creştere de încălcări ale securităţii informaţionale a generat deja daune


financiare considerabile, a subminat încrederea utilizatorilor şi a avut un efect nefavorabil asupra
dezvoltării comerţului electronic. Cetăţenii, administraţia publică şi întreprinderile reacţionează
prin punerea în aplicare a unor tehnologii de securitate şi proceduri de gestionare a securităţii.
Funcţionarea tehnologiilor informaţionale acţionează atât direct, cât şi indirect asupra tuturor
sectoarelor societăţii contemporane. Din această cauză, legislaţia penală a majorităţii statelor este
chemată să asigure protecţia drepturilor şi intereselor legale ale personalităţii, societăţii şi statului
în lumea materială.

O dată cu evoluţia continuă a tehnologiilor informaţionale şi a mijloacelor de


telecomunicaţii, acestea au devenit un element indispensabil al vieţii umane, activităţii sociale şi
mecanismelor statale. Aceasta a pus pe ordinea de zi a multor state necesitatea susţinerii normativ-
juridice a noilor relaţii ce iau naştere în procesul utilizării tehnologiilor informaţionale şi de
telecomunicaţii, formării cadrului juridic cu un cerc clar de categorii şi noţiuni-elemente
importante în dezvoltarea esenţei fenomenelor.

Problema asigurării securităţii informaţiei şi tehnologiilor computerizate, inclusiv prin


mijloace juridico-penale, este una dintre cele mai acute în majoritatea ţărilor lumii, în special când
este vorba despre utilizarea computerelor, sistemelor şi reţelelor informatice în industrie şi afaceri.
În urma diverselor atacuri şi efracţii informatice întreprinderile suportă pierderi enorme. În
legătură cu aceasta, trebuie menţionat, înainte de toate, că în statele unde informatizarea vieţii
sociale a atins un nivel avansat, atât cercetătorii, cât şi legiuitorii susţin că există o categorie
distinctă de infracţiuni, numită generalizat „informatice” sau „infracţiuni înalt tehnologizate”
(„computers crimes” sau „high-tech crimes”).

Până în prezent nu există o definiţie general acceptată a acestor infracţiuni, iar definiţiile
ce dezvăluie esenţa lor poartă un caracter operaţional. Fapt determinat de lipsa opiniei unitare
asupra temeiului atribuirii faptelor ilegale la aşa infracţiuni în legătură cu modificările continue
ale tehnologiilor informaţionale computerizare.

Ţin să menţionez că legislaţia privind răspunderea penală pentru infracţiunile informatice


se deosebeşte esenţial de la o ţară la alta şi nu în toate statele legislaţia este adaptată în mod
corespunzător la cerinţele crescânde în mod continuu în vederea intensificării protecţiei juridico-
penale a valorilor legate de utilizarea informaţiei şi a tehnologiilor computerizate.

Prin prezenta lucrarea ne-am propus ca scop de a elabora un studiu complex asupra temei:
computerul și infracționalitatea informatică, reglementînd aspecte de nivel intern precum și
internațional. Alegînd această temă, ne-am trasat următoarele obiective :

- Definirea noțiunii de computer.

- Definirea noțiunii de infracționalitate informatică.

- Studierea reglementărilor naționale în domeniul infracționalității informatice

- Identificarea reglementărilor internaționale din sfera infracționalității informatice.

- Formularea unor concluzii și soluții asupra problemelor identificate în sfera diminuării


criminalității informatice.

Statul nostru, fiind un stat tânăr, se află într-o continuă dezvoltare în toate compartimentele şi
aspirând la standartele internaţionale a inclus în legislaţia penală un întreg compartiment ce
reglementează protecţia informaţiei computerizate, şi anume Capitolul XI CP care se intitulează:
„Infracţiuni informatice şi infracţiuni în domeniul telecomunicaţiilor.”
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACŢIONALITATEA ÎN MEDIUL
INFORMATIC
1.1 Consideraţii generale privind computerul și infracţionalitatea informatică
Coabităm într-un spaţiu tumultos, într-o lume în care tehnologia se dezvoltă de la o zi la
alta, într-o lume în care informaţia şi modul de percepere a acesteia capătă o tot mai mare
importanţă.

Perfecţionarea tehnologiei a dus, pe de o parte la creșterea beneficiilor multora, iar pe de


altă parte, la creșterea riscurilor şi a complexităţii măsurilor de protejare a drepturilor legitime
fundamentale.1

Noua tehnologie oferită de computer și internet a pătruns în activitatea noastră cotidiană.2


Tehnologia informaţională atinge fiecare aspect al vieţii cotidiene a unei persoane fără a ţine cont
de poziţionarea geografică a acesteia. Activitatea zilnică a unei persoane este afectată în formă,
conţinut şi timp de calculator. Tot mai multe activităţi comerciale, industriale, economice sau
guvernamentale sunt dependente de reţelele informatice. Calculatoarele nu sunt utilizate doar
pentru creşterea performanţelor economice şi industriale ale unei ţări, acestea au devenit parte
integrantă a vieţii personale a individului. Calculatoarele sunt utilizate pentru stocarea şi
transmiterea datelor confidenţiale de natură politică, socială, economică sau pur personale. Date
de volum impresionant pot fi comprimate şi stocate compact sau pe discuri partiţionate de densitate
mare. Viteza de lucru a cunoscut o creştere exponenţială, cele mai complicate calcule fiind
realizate într-un interval de timp de ordinul milisecundelor.3

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei a însemnat nu numai digitalizarea datelor, ci şi o tot


mai mare ușurinţă cu care cineva rău intenţionat poate invada viaţa personală a persoanelor.

Unul dintre cei mai proeminenţi experţi în criminalitatea informatică, Augustin Bequai,
spunea: „ Oamenii astăzi se află sub ochiul marilor sisteme informatizate. Dacă nu va fi lege şi
ordine în această lume a calculatoarelor, care a adus, indiscutabil, beneficii imense, vom fi distruși
de ea. Sperăm ca somnul guvernelor nu va naște monștri informatici, că va fi creată Legea
Cyberspaţiului şi că aceasta va fi aplicată pentru binele tuturor”.4

1
Gheorghe Alecu, Alexei Barbăneagră, Reglementarea penală şi investigarea criminalistică a infracțiunilor
din domeniul informatic, (Bucureşti: Ed. Pinguin book, 2006), 7.
2
Gheorghe Alecu, Criminalistică. Curs universitar, (Constanţa: Ed. Ovidius University Press,2004), 839.
3
Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, (București: Ed. C.H. Beck , 2006), 80.
4
Gheorghe Alecu, Alexei Barbăneagră, Reglementarea penală şi investigarea criminalistică a infracțiunilor din
domeniul informatic, (Bucureşti: Ed. Pinguin Book, 2006), 8.
Ca orice fenomen social, criminalitatea informatică reprezintă un sistem cu proprietăţi şi
funcţii proprii, distincte din punct de vedere calitativ de cele ale elementelor componente .

Este cunoscut faptul că, în cercetarea criminologică, criminalitatea ca fenomen social


cuprinde:

 criminalitatea reală - presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu


şi într-o anumită perioadă de timp;
 criminalitatea aparentă - cuprinde întregul set de infracţiuni semnalate organelor abilitate
ale statului şi înregistrate ca atare;
 criminalitatea legală - văzută ca totalitatea faptelor de natură penală comise în spaţiul
informatic şi pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti rămase definitive.
Fiecare dintre aceste segmente îşi are corespondentul şi în criminalitatea informatică.
Diferenţa dintre criminalitatea informatică reală şi criminalitatea informatică aparentă reprezintă
cifra neagră a acestui nou gen de infracţiuni şi ea cuprinde toate acele fapte sancţionate de
legiuitor, dar care, din anumite motive, rămân nedescoperite de către organele abilitate5.

Dacă în cadrul criminalităţii generale se apreciază că cifra neagră reprezintă un important


segment de fapte penale nedescoperite, în cadrul criminalităţii informatice procentul acesteia tinde
să fie în jur de 90%. Rata extrem de ridicată a infracţiunilor nedescoperite este o consecinţă directă
a faptului că infracţiunea informatică, în general, este un act ilegal mai recent sancţionat şi se află
deocamdată ascuns în spatele noilor tehnologii, deseori inaccesibile chiar celor care ar trebui să
combată fenomenul.6

Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne este nu numai să utilizeze în mod eficient
şi să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei, ci şi să stabilească cadrul legal în care
să se încadreze infracţiunile în acest domeniu.

1.2 Noțiunea de infracționalitate informatică


În ultimii ani calculatorul a devenit deja principalul corp delict al infractiunilor moderne
din sfera informatică. Pentru început vom încerca sã explicãm ce semnificã si ce cuprinde
infracționalitatea informaticã. În termeni juridici, infractiunea informaticã înseamnã folosirea

5
Tudor Amza, Criminologie, (Bucureşti: Ed. Lumina Lex, 1998), 31-32.
6
Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, 83.
calculatorului ca obiect prin intermediul cãruia se sãvârseste o infractiune, deci o faptã care
prezintã un pericol social, sãvârsitã cu vinovãtie si prevãzutã de legea penalã.

Simpla sustragere de componente de comunicatie sau de calculatoare electronice nu


reprezintã o infractiune de naturã informaticã, ea fiind calificatã drept un furt obisnuit. Infractiunile
informatice sunt multiple și diverse. Un catalog al acestora poate fi incomplet deoarece, domeniul
fiind în continuã efervescentã, se îmbogãtește permanent cu tipuri noi de infractiuni. Existã totuși
o listã al principalelor tipuri de infracțiuni. Aceasta include pe cele care sunt cunoscute astãzi si
catalogate, precum: frauda informaticã, falsul informatic, prejudiciile aduse datelor si programelor
de calculator, sabotajul informatic, accesul neautorizat, interceptarea neautorizatã, reproducerea
neautorizatã de programe protejate, alterarea datelor sau a programelor de calculator, spionajul
informatic, utilizarea neautorizatã a unui calculator sau a unui program de calculator. Țara noastrã
nu dispune nici la aceastã orã de o legislatie care sã combatã infractionalitatea sãvârsitã prin
intermediul calculatorului. Majoritatea tãrilor dezvoltate din lume si-au rezolvat de multã vreme
aceastã problemã, deși nu în toate cazurile la modul ideal. Existã și o recomandare a Consiliului
Europei, R(89)9, atât pentru statele membre cât si pentru cele aspirante la statutul de țarã
comunitarã, deci inclusiv pentru România, recomandare care calificã toate aceste aspecte ale
Infractionalitatea pe calculator delincventei prin intermediul calculatorului. Aceasta ar putea fi
folositã cu usurintã pentru armonizarea legislatiilor interne cu cele comunitare. Si mai mult ca
sigur cã acest lucru se va întâmpla în viitorul foarte apropiat. Altfel riscãm sã rãmânem acolo unde
ne situãm astãzi si în acest domeniu în care - sunt argumente suficiente sã credem asta - am putea
avea ceva sanse de a ne demostra capacitatea de popor inteligent si capabil sã se adapteze rapid la
tehnologiile de vârf ale lumii.

1.3 Scurt istoric al infractionalitãtii pe calculator

Cu multi ani în urmã au existat voci care avertizau cã, într-o bunã zi computerul va preface
toate formele de delincventã. Se pare cã a existat o mare dozã de adevãr în aceste previziuni si,
mai mult, acestea au rãmas valabile si în ziua de azi. Dacã luãm în considerare statisticile din
ultimii cincisprezece ani, se poate sustine cu tãrie cã infractiunea asistatã de calculator nu poate fi
socotitã deloc inofensivã si cã fenomenul este într-o continuã crestere. Încã din momentul în care
rãspândirea prelucrãrii automate a datelor a devenit o certitudine, s-a prevãzut cã delictul cel mai
frecvent care va fi întâlnit în statisticile privind criminalitatea va deveni criminalitatea prin
computer.

Cu toate acestea, abia în penultimul deceniu al secolului trecut s-au pus la punct primele
legi importante pentru combaterea fenomenului. În anul 1985 criminalitatea prin calculator a
beneficiat si de o definitie destul de complexã: “Prin criminalitate prin computer se înteleg toate
faptele în care prelucrarea automatã a datelor este un mijloc de actiune si care motiveazã bãnuirea
unei fapte penale”. Aceastã definitie include atât delictele criminalitãtii prin calculator în sens
restrâns cât si toate delictele în care prelucrarea automatã a datelor serveste drept instrument – ca
de exemplu tãinuirea prin intermediul Mailbox-urilor.

Au existat si unele voci care considerau cã este o gresealã sã se foloseascã aceastã notiune
de criminalitate prin computer, deoarece discrediteazã informatica. De exemplu, profesorul Nagel
de la IBM sustinea cã nici mãcar inteligenta artificialã nu poate produce “computere criminale” si
cã, criminal poate fi doar omul, cãci numai el are puterea de a converti orice lucru bun în arme.7

Un calculator nu poate garanta o crimã perfectã, desi poate face ca unele ilegalitãti sã
devinã mai eficiente. El poate, de exemplu, sã permitã cifrarea informatiilor, împiedicând astfel
accesul organelor de cercetare la ele, iar aceasta este o posibilitate intens exploatatã de infractori,
inclusiv teroristi.

Primele legi împotriva infractiunilor sãvârsite cu ajutorul computerului contineau, în


esentã, prevederi împotriva actelor de pãtrundere în baze de date, de înselãtorie si sabotaj, precum
si de piraterie software care este reglementatã, de regulã, prin legea copyright-ului. Dar aceste
delicte ce caracterizeazã criminalitatea prin computer constituie doar o micã parte din cele posibile.
La scurt timp s-a dovedit cã si traficul de stupefiante, comertul ilegal cu arme, pornografia
infantilã, diverse forme de delicte economice si chiar unele infractiuni privind protectia mediului
înconjurãtor pot fi fãcute prin intermediul calculatorului.

Din acest motiv, pe la sfârsitului anului 1986, spectrul acestor delicte a fost extins pentru
toate delictele care folosesc prelucrarea automatã a datelor ca instrument de actiune. Atunci a fost
abordat termenul “Computer Aided Crime” care a fost cunoscut sub denumirea de “criminalitate
prin computer în sens redus si lãrgit”.

Diversitatea lumii informatice în permanentã schimbare si evolutie a condus în scurt timp


si la o diversitate enormã a abuzurilor prin prelucrarea automatã a datelor. Specialistii
calculatoarelor descopereau în permanentã ceva nou, iar fantezia nu le-a lipsit deloc. Asa cum era
de asteptat, aceastã evolutie a afectat si structura organelor de cercetare penalã.

Fenomenul a cuprins în scurt timp întreaga economie si chiar statul. Azi nici o organizatie
criminalã serioasã nu poate fi imaginatã fãrã suport informatic, iar politia este nevoitã sã tinã seamã

7
INFRACTIONALITATEA PE CALCULATOR, Petre Rău, 2001, p.98
de acest fapt în toate cercetãrile sale. Acest fapt impune și o pregãtire a functionarilor criminaliști
în domeniul informaticii, dar si competente politienesti în acest domeniu. Asa cum sustin unii,
informatica ar trebui sã devinã materie de examen la facultãtile care pregãtesc cadre pentru poliție.
Pe de altã parte, de oricâtã protectie prin instrumente de securitate ar beneficia prelucrarea
automatã a datelor, criminalii pot anula accesul politiei la datele care dovedesc efractia lor. Iar
acestia din urmã dovedesc chiar un interes mai mare pentru securitatea datelor decât firmele
pãgubite.

Ultimii ani ai secolulul douãzeci au zguduit lumea prin descoperirea unei noi tehnici
tipografice. Noile echipamente, precum scannerele, imprimantele laser si color si software-ul
grafic, CD-ROM-ul si altele au fãcut posibil nu numai ca un computer sã poatã poatã fi utilizat în
tipografie iar cartea sã poatã deveni "electronicã", dar si sã producã "minciuni patentate" de genul
reproducerii monedelor, falsificãrii înscrisurilor de tot felul, documentelor si fotografiilor etc. În
acest mod prelucrarea numericã poate micsora valoarea de dovadã chiar si a pozelor sau a
negativelor. Astãzi este o certitudine - calculatorul a devenit cel mai popular instrument de
falsificare.

2. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL CRIMINALITĂȚII INFORMATICE


2.1 Criminalitatea informatică în reglementările internaţionale
Pe plan mondial se încearcă o armonizare a reglementărilor privind infracţionalitatea în
acest domeniu. Întruniri globale şi regionale (Comunitatea Economică Europeană, Consiliul
Europei, Naţiunile Unite) urmăresc să creeze un cadru legal adecvat realităţii sociale pentru ca
marele pericol al societăţii informatice este securitatea.

Armonizarea legislaţiei internaţionale în societatea informatizată vizează: protecţia prin


drept de autor, confidenţialitatea datelor şi a regulilor antitrust, prevenirea şi combaterea
criminalităţii informatice precum şi promovarea standardelor tehnice care să asigure
intercomunicarea noilor reţele de comunicare.8

Acţiunile de organizare legislativă în acest domeniu au început încă din 1983 – 1985 cu
iniţiativa Organizaţiei pentru cooperare şi dezvoltare economică (OECD). Astfel, în septembrie
1985 Comitetul a recomandat ţărilor membre să îşi armonizeze legislaţia penală pentru a face faţă
noilor infracţiuni determinate de dezvoltarea tehnologiei. Începând cu această perioadă, Consiliul
Europei a lucrat la elaborarea unei Recomandări care descrie în două liste crimele săvârşite cu
ajutorul calculatorului şi care ar trebui să se regăsească şi în dreptul penal Naţional al ţărilor ce
sunt sau doresc a fi membre ale Consiliului Europei.9

Legislaţia internaţională recunoaşte la ora actuală statutul informaţiei ca fiind al treilea


factor fundamental alături de materie şi energie.

În decursul timpului, Consiliul Europei a iniţiat numeroase demersuri de reglementare a


activităţii în spaţiul cibernetic, acestea răspunzând în principal, la acea vreme, nevoilor juridice
corespunzătoare dezvoltării tehnologice de moment. Astfel, putem reţine:

 Recomandarea R(85)10 cuprinzând normele de aplicare a Convenţiei Europene de


Asistenţă Mutuală în Materie Infracţională, cu referire la comisiile rogatorii privind
interceptarea telecomunicaţiilor;
 Recomandarea R(88)2 privind pirateria în contextul existenţei drepturilor de autor şi a
drepturilor conexe;
 Recomandarea R(87)15 privind reglementarea utilizării datelor personale în munca de
poliţie;
 Recomandarea R(95)4 privind protecţia datelor personale în domeniul serviciilor de
telecomunicaţii;
 Recomandarea R(95)13 privind aspecte de procedură penală în legătură cu Tehnologia
Informaţiei;

8
Ioana Vasiu, Valeriu Patriciu, Internetul şi dreptul, (București: Ed. All Beck, 1999), 112.
 Rezoluţia 1 adoptată de miniştrii europeni ai justiţiei (1997) care recomandă Comitetului
de Miniştri sprijinirea Comitetului European pentru Probleme Infracţionale în combaterea
criminalităţii informatice printr-o armonizare a prevederilor legale naţionale în materie;
 Planul de Acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern membri ai Consiliului Europei,
reuniţi în cel de-al doilea summit la Strasbourg (11 octombrie 1997), pentru identificarea
de soluţii comune pentru implementarea standardelor şi valorilor Consiliului Europei în
perspectiva dezvoltării şi adoptării noilor tehnologii informaţionale.
Recomandarea R(89)9. Cea mai importantă Recomandare a Consiliului Europei este însă
R(89)9 privind unele norme care trebuie aplicate de statele membre pentru combaterea
criminalităţii informatice. Această iniţiativă are meritul de a fi realizat o primă definire a faptelor
ilegale în legătură cu sistemele informatice, în paralel cu o împărţire a acestora în două secţiuni
intitulate sugestiv: lista minimală şi lista facultativă.

Lista minimală cuprindea următoarele infracţiuni:

 frauda informatică;
 falsul informatic;
 prejudiciile aduse datelor sau programelor pentru calculator;
 sabotajul informatic;
 accesul neautorizat;
 interceptarea neautorizată;
 reproducerea neautorizată de programe pentru calculator protejate;
 reproducerea neautorizată a unei topografii protejate.
Lista facultativă recomandă incriminarea următoarelor infracţiuni:

 alterarea datelor şi programelor pentru calculator;


 spionajul informatic;
 utilizarea neautorizată a unui calculator;
 utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat.
Recomandarea R(89)9 sugera entităţilor statale să manifeste adaptabilitate, iar listele
anterior menţionate să fie completate cu alte fapte susceptibile de incriminare, cum ar fi: crearea
şi difuzarea de viruşi informatici, traficul cu parole obţinute ilegal etc. care sunt destinate să
faciliteze penetrarea unui sistem informatic, tulburând buna funcţionare a acestuia ori a
programelor informatice stocate.10

10
Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, 85.
Rezoluţia propusă în 1992 de către Asociaţia Internaţională de Drept Penal conţinea, printre
altele, următoarele recomandări: extinderea legislaţiei aplicabile criminalităţii tradiţionale nu este
suficientă şi este absolut necesară crearea unui cadru propriu criminalităţii informatice; pericolele
importante care sunt cauzate de introducerea în reţele a unor viruşi, viermi sau altor programe
asemănătoare trebuie să facă subiectul unei discuţii ştiinţifice la nivel internaţional între
informaticieni şi jurişti care să propună sancţiunile şi pedepsele necesare.

Recomandarea nr. R(95)13. Având în vedere dezvoltarea fără precedent a tehnologiei


informatice şi aplicarea acesteia în toate sectoarele vieţii modeme, precum şi ofensiva
infracţiunilor asupra sistemelor informatice, Consiliul Europei a aprobat Recomandarea R(95)13
privind probleme legate de procedura judiciară a cazurilor legate de tehnologia informatică şi de
crearea de autorităţi cu atribuţii în acest domeniu.

Principalele norme statuate de Recomandarea menţionată care au stat la baza modificării


codurilor de procedură penală ale statelor europene au fost următoarele:

a) în privinţa căutării şi copierii datelor:

- necesitatea distincţiei dintre activităţile de căutare şi copiere a datelor dintr-un calculator


şi cea de interceptare a transmiterii datelor;

- codul de procedură penală trebuie să permită autorităţilor competente să controleze


sistemele de calculatoare în condiţii similare celor care au permis scanarea şi furtul datelor.
Sancţiunile împotriva acestor fapte trebuie să fie extinse asupra ambelor tipuri de activităţi ilegale;

- pe parcursul realizării oricărui tip de investigaţii, autorităţilor specializate trebuie să li se


permită, atunci când este necesar, extinderea cercetărilor şi asupra altor sisteme de calculatoare
legate în reţea cu cel aflat sub investigaţie şi care se află în zona de jurisdicţie.

b) în privinţa tehnicii de supraveghere:

- din punct de vedere al convergenţei dintre tehnologia informatică pe telecomunicaţii,


legislaţia trebuie să permită introducerea tehnicii de interceptare şi supraveghere a sistemului de
telecomunicaţii în scopul combaterii criminalităţii informatice;

- legislaţia trebuie să permită autorităţilor abilitate să utilizeze întreaga tehnică disponibilă


pentru a putea să monitorizeze traficul dintr-o reţea în cazul unei investigaţii;

- datele obţinute prin monitorizarea traficului, precum şi rezultatele obţinute prin


prelucrarea acestora trebuie protejate conform legislaţiei în vigoare;
- codurile de procedură penală trebuie revizuite pentru a se facilita procedurile oficiale de
interceptare, supraveghere şi monitorizare, în scopul evitării aducerii unor atingeri
confidenţialităţii, integrităţii şi validităţii sistemului de telecomunicaţii sau al reţelelor de
calculatoare.

c) în privinţa obligativităţii cooperării cu autorităţile abilitate:

- multe dintre reglementările legale ale statelor lumii permit autorităţilor abilitate să le
solicite persoanelor care se bucură de un anumit tip de imunitate sau sunt protejate de lege punerea
la dispoziţie a materialului probator. În paralel, prevederile legale trebuie să oblige persoanele
implicate să prezinte orice tip de material necesar investigaţiilor unui sistem de calculatoare;

- pentru persoanele care se bucură de un anumit tip de imunitate sau sunt protejate de lege,
autorităţile abilitate trebuie să aibă puterea şi competenţa de a le solicita orice material aflat sub
controlul acestora, necesar investigaţiilor.

Convenţia Consiliului Europei asupra Criminalităţii Informatice.

Comitetul European pentru Probleme Criminale din cadrul Consiliului Europei a


recomandat, în baza rapoartelor întocmite în domeniul criminalităţii informatice, elaborarea unui
document internaţional superior unei Recomandări, cerând elaborarea unei Convenţii, care să
angajeze răspunderea statelor semnatare atât în ceea ce priveşte obligaţia de a incrimina fapte
săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, cât şi în ce priveşte dispoziţii procedurale şi de
asistenţă judiciară internaţională în acest domeniu.11

Astfel, a fost constituit un comitet de experţi privind cyber – criminalitatea, care a elaborat
Convenţia Consiliului Europei asupra Criminalităţii Informatice, semnată la Budapesta la 23
noiembrie 2001.

Convenţia încearcă în principal să armonizeze dispoziţiile de drept substanţial cu caracter


penal în domeniul informatic, să implementeze dispoziţii procedurale necesare pentru investigarea
şi urmărirea unor asemenea infracţiuni şi să pună la punct un sistem rapid şi eficient de cooperare
internaţională.12

11
Florin Encescu, Criminalitatea informatică, Teză de doctorat, (Universitatea Nicolae Titulescu, Bucureşti: 2010),
11.
12
Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, 92.
Convenţia este structurată în patru capitole: I - Înţelesul unor termeni şi expresii; II - Măsuri
necesare a fi luate la nivel naţional - Drept penal şi procedură penală; III - Cooperarea
internaţională; şi IV - Dispoziţii finale.

Secţiunea I a Capitolului al II-lea (Dispoziţii de drept penal) prevede atât incriminarea unor
fapte ca infracţiuni, cât şi alte aspecte de drept material, referitoare la răspunderea penală,
participaţie şi sancţiuni.

Sunt definite aici nouă infracţiuni grupate în patru categorii diferite. Astfel, sunt
considerate infracţiuni ce aduc atingere confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii datelor şi
sistemelor informatice: accesarea ilegală (art. 2), interceptarea ilegală (art. 3), alterarea
integrităţii datelor (art. 4), alterarea integrităţii sistemului (art. 5) şi abuzurile asupra
dispozitivelor (art. 6). Sunt prevăzute ca infracţiuni în legătură cu mediul informatic falsificarea
informatică (art. 7) şi frauda informatică (art. 8). O altă categorie de infracţiuni se referă la
pornografia infantilă (art. 9), iar ultima categorie face referire la infracţiuni care aduc atingere
proprietăţii intelectuale şi drepturilor conexe (art. 10).

Cu toate că această convenţie prezintă atât aspecte pozitive, dar şi negative, întrucât lasă
de dorit în ceea ce priveşte protejarea vieţii personale şi a drepturilor indivizilor, România a
implementat în întregime dispoziţiile acesteia,13 fiind implementate în legislaţia din ţara noastră
prin intermediul Legii nr. 161/2003.

Conform unui sondaj Eurobarometru, utilizatorii de internet din UE sunt foarte preocupați
de securitatea informatică. 76% din respondenți sunt de acord cu faptul că riscul de a deveni o
victimă a criminalității informatice a crescut în ultimul an, ceea ce reprezintă un procent mai ridicat
în raport cu un sondaj similar efectuat în 2012. 12% din utilizatorii de internet au avut deja un cont
în cadrul unei rețele de socializare sau un cont de email care le-a fost spart, potrivit ec.europa.eu.

Sondajul Eurobarometru, la care au participat peste 27 000 de persoane din toate statele
membre, arată, de asemenea, că:
– 87% din respondenți evită să divulge online informații cu caracter personal (ceea ce reprezintă
o ușoară scădere față de 89% în 2012);
– majoritatea respondenților consideră în continuare că nu sunt bine informați cu privire la riscurile
criminalității informatice (52% în comparație cu 59% în 2012);
– 7% au fost victime ale fraudării online a cardului de credit sau a operațiunilor bancare;

13
Convenţia a fost semnată de un număr de 42 de state, 11 din acestea ratificând-o ulterior. Pentru detalii a se vedea
Treaty Office, la adresa http://conventions.coe.int.
– s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de utilizatori care se conectează la internet
utilizând un smartphone (35% față de 24% anul trecut) sau o tabletă (14% față de 6%).

Activitatea depusă de Comisia Europeană este menită să consolideze măsurile generale ale
UE în materie de combatere a criminalității informatice și să contribuie la îmbunătățirea securității
cetățenilor în mediul virtual.

2.2 Reglementări interne privind infracţionalitatea informatică

În Republica Moldova s-au facut o serie de studii şi evaluari care au identificat unele
caracteristici ale acestui tip de criminalitate care se desfasoară pe teritoriul ţării noastre sau în care
făptuitorii sunt cetăţeni moldoveni.

Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniu s-au desprins


următoarele caracteristici privind criminalitatea informatică produsă în Republica Moldova:

 caracter predominant financiar, se urmăreste obţinerea unui produs financiar substanţial


şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite de instituţii financiare;

 organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora;

 folosirea unor tineri cu abilităţi în a utiliza computerele şi noile tehnologii, care sunt
organizaţi şi coordonaţi de către lideri ai grupărilor infracţionale;

 trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în


realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomina folosirea de programe informatice în fraudare;

 caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări,
anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din
alte state;

 permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificarea de


produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise;

 reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică


oferite de instituţiile financiare din Republica Moldova;

 reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de la fraudele mărunte


(prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor, către fraudele mari (prejudicii mari a sute de
mii/milioane de euro) împotriva companiilor;
 zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate specificului
zonei (zone turistice, zone cu număr ridicat de grupări infracţionale bine organizate etc).

Potrivit studiului Business Software Alliance cu privire la pirateria software pentru


computere personale, Republica Moldova face parte din grupul de state cu cea mai mare rată a
pirateriei, ocupînd locul 4 din lume (după Georgia, Bangladesh şi Zimbabwe). Se constată că,
ponderea produselor program ilegale din totalul software-ului utilizat este de 91%, ceea ce
constituie, 28 milioane de dolari SUA, şi, totodată, cel puţin 70 milioane de lei venit naţional
(reieşind din achitarea TVA şi a taxelor de import).

Ţara noastră în ultimii ani a întreprins o serie de măsuri în prevenirea şi combaterea


criminalităţii informaţionale. Cel mai însemnat eveniment îl reprezintă cu siguranţă semnarea
Convenţiei de la Budapesta din 2001, care a avut loc la 23 noiembrie 2001 şi care a fost ratificată
prin Legea nr. nr. 6 din 02.02.2009. Convenţia a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la
01.09.2009.

Defapt îndată după ratificarea Conveţiei de la Budapesta, a fost adoptată Legea Nr. 20 din
03.02.2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, care reglementează
raporturile juridice privind:

a) prevenirea şi combaterea infracţiunilor informatice;

b) cadrul de asistenţă mutuală în prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, în


protecţia şi acordarea de ajutor furnizorilor de servicii şi utilizatorilor de sisteme informatice;

c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi


reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi de combatere a criminalităţii
informatice;

d) cooperarea cu alte state, cu organizaţii internaţionale şi regionale avînd competenţe în


domeniu.

Tot în acea perioada au avut loc şi schimbări în Capitolul XI „Infracţiuni informatice şi


infracţiuni din domeniul telecomunicaţiilor” din Codul Penal al Republicii Moldova.

Astfel în Codul Penal al Republicii Moldova avem următoarele categorii de infracțiuni


informaţionale:

 Accesul ilegal la informaţia computerizată (art. 259 CP);

 Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor


tehnice sau produselor program (art. 260 CP );
 Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (art. 2601 CP);

 Alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un sistem informatic (art. 2602 CP );

 Perturbarea funcţionării sistemului informatic (art. 2603 CP);

 Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a parolelor,


codurilor de acces sau a datelor similare (art. 2604 CP);

 Falsul informatic (art. 2605 CP);

 Frauda informatică (art. 2606 CP);

 Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic (art. 261 CP);

 Accesul neautorizat la reţelele şi serviciile de telecomunicaţii (art. 2611 CP).

Pedepsele sunt variante, în dependenţă de infracţiunea încriminată, graviditatea,


circumstanţele acesteia, persoana infractorului etc, variind de la amenzi de la 200 u.c. până la
privarea de libertate pe o perioadă de până la 9 ani.

În trecut aceste cazuri erau anchetate de ofiţeri de urmărire penală obişnuiţi, fără o
pregătire amplă în domeniu, însă conform noii structuri a Procuraturii Generale (aprobată prin
hotărîrea Parlamentului din 4 mai 2010), printre schimbările care au avut loc în instituţie, s-a
materializat şi crearea în premieră a Secţiei tehnologii informaţionale şi investigaţii ale
infracţiunilor în domeniul informaticii - subdiviziune separată, controlată direct de Procurorul
General.

Dealtfel pe plan naţional are loc o muncă inter-instituţională în prevenirea şi combaterea


acestui fenomen. Printre cele mai bune realizări în acest sens îl constituie Planului comun de
Acţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii informatice, elaborat de procurorii
noştri. Documentul a fost aprobat de 12 instituţii de stat, care sunt incluse în calitate de autorităţi
responsabile de executarea acestuia: Procuratura Generală, Serviciul de Informaţii şi Securitate,
Institutul Naţional al Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Tehnologiei Informaţiei
şi Comunicaţiilor, Banca Naţională Ministerul Apărării, Serviciul Vamal, Agenţia de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală, Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii, Centrul Naţional pentru
Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Întreprinderea de Stat „Centrul de Telecomunicaţii
Speciale”.

Documentul mai prevede instituirea pe lîngă Procurorul General a Comitetului


naţional de răspuns la incidentele de securitate cibernetică, dar şi organizarea unui sistem de baze
de date cu acces a autorităţilor responsabile privind ameninţările, vulnerabilităţile şi incidentele de
securitate cibernetică identificate sau raportate, tehnici şi tehnologii folosite pentru atacuri, precum
şi bune practici pentru protecţia infrastructurilor cibernetice. De asemenea, vor fi elaborate şi
încheiate acorduri voluntare şi convenţii la nivel local între autorităţile publice şi operatorii privaţi,
în special furnizorii de servicii Internet, privind procedura de blocare şi închidere a site-urilor
ilegale.Totuşi interzicerea şi blocarea anumitor site-uri pe teritoriul Republicii Moldova, propusă
de Procuratura Generală, va duce la migraţia acestora peste hotare, ceea ce va însemna indirect
pierderi pentru Republica Moldova.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Dezvoltarea tehnicii și a tehnologiei a reprezentat o adevărată revoluție în societatea
umană, având ca principală consecință tranziția de la Societatea Industrială la Societatea
Informațională. Apariția calculatoarelor și a Internetului a ușurat foarte mult munca oamenilor,
dându-le posibilitatea efectuarii într-un timp extrem de scurt a unei multitudini de tranzacții, de
afaceri și de comunicări. Calculatorul a devenit o component vitală a activității noastre zilnice iar
tehnologia comunicațiilor și posibilitățile oferite de Internet au produs transformări în întreaga
societate, pătrunzând în toate sectoarele vieţii economice, sociale şi culturale. În aceste condiții,
criminalitatea informatică, este o problemă majoră în societăţile care folosesc pe scară largă
tehnologia informatică, iar în condiţiile absenţei unei definiţii standardizate şi unanim acceptate şi
a lipsei unor statistici credibile în domeniu, studierea şi examinarea din punct de vedere juridico-
penal a acestui nou gen de infracţiuni, care a cuprins întreg mapamondul, este foarte importantă.

Principalii factori, care au determinat reorientarea grupărilor criminale, către infracţiuni


informatice, sunt legaţi de obţinerea de câştiguri materiale mari, într-un timp relativ scurt şi cu
riscuri relativ mici În prezent, asistăm nu doar la o explozie, diversificare și specializare a
criminalității, ci și la o congruență între infracțiunile din sfera criminalității informatice și
infracțiunile ,,clasice”. Având în vedere dinamica şi ritmul rapid de evoluţie a spaţiului cibernetic,
precum şi obiectivele ţării în procesul de dezvoltare a societăţii informaţionale, pentru
implementarea pe o scară cât mai largă a serviciilor electronice, se întrevede nevoia ca legislaţia
internă să se adapteze din mers şi continuu, la oportunităţile şi provocările generate de un mediu
de securitate cibernetică în permanentă schimbare. Asigurarea securităţii și a spațiului cibernetic
trebuie să se bazeze pe cooperarea la nivel naţional şi internaţional, prin coordonarea demersurilor
naţionale în concordanţă cu orientările şi măsurile adoptate la nivel internaţional. Numeroase studii
arată că doar o mică parte din faptele penale legate de utilizarea sistemelor informatice ajung la
cunoştinţa organelor de cercetare penală, iar investigaţiile în domeniul infracţionalităţii
informatice sunt, prin natura lor, complexe şi implică utilizarea de tehnologii și echipamente
sofisticate. Din acest motiv propunem la finalul lucrării noastre, patru direcţii de acţiune, după
cum urmează:

1.Aplicarea eficientă a legislaţiei interne existente, precum şi armonizarea legislaţiei


interne lacea de la nivel european şi internaţional.

2. În strânsă legătură cu aplicarea eficientă a legislaţiei şi adaptarea acesteia la realitatea


cibernetică, un alt punct important considerăm că este înființarea unor centre de pregătire periodică
atât a anchetatorilor, cât și a magistraților. Nu de puține ori, practica ne-a arătat că polițiștii, dar și
procurorii nu știu de unde să înceapă o investigație cu privire la o infracțiune informatică.

3.Intensificarea activităţilor de cooperare între stucturile publice care au atribuţii în ceea ce


priveşte prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, prin creşterea numărului de persoane
care să-şi desfăşoare activitatea de investigare a faptelor din sfera criminalităţii informatice,
precum şi organizarea de stagii de practică comune, astfel cum am arătat şi mai sus, la care să
participe personal din diverse structuri ori autorităţi publice, în vederea dezvoltării de echipe
interspecializate, care să coopereze în mod eficient la viitoare acţiuni comune.

4.Cooperarea dintre autorităţile publice şi membrii societăţii civile, în vederea aducerii la


cunoştinţa acestora din urmă a pericolelor la care se expun când accesează Internetul ori contul
personal, precum şi cu privire la metodele de protecţie pe care le au la dispoziţie pentru a evita
statutul de victime.

În final, pot menţiona faptul că domeniul cibernetic este mereu într-un progres continuu,
aşa că şi infractorii se adaptează rapid la instrumentele de comunicare anonime şi nedetectabile
pentru a comite diverse infracțiuni informaţionale. Odată ce internetul reprezintă un mijloc mult
mai rapid şi uşor de comunicare, de organizare a activităţii multor societăţi comerciale, odată ce
numărul de utilizatori ai internetului este mereu în creştere, comerţul electronic acumulând tot mai
multe resurse financiare, şi mai ales în condiţiile în care toate structurile statelor şi guvernelor se
folosesc exclusiv de calculatoare, iar telefoane mobile au marea majoritate din cetăţenii foarte
multor state, infractorii vor fi mereu atraşi de posibilităţile acestui domeniu de a obţine câştiguri
tot mai mari, în interval tot mai mici de timp.

Consider ca pentru o combatere mai eficientă a criminalităţii informatice din orice stat al
lumii, indiferent de poziţioinarea acestuia, este nevoie de o conclucrare a tuturor specialiştilor din
domeniu împreună cu organele de drept şi alte organizaţii private pentru a depista cât mai rapid
locul comiterii infracţiunii, persoana celui vinovat, pedepsirea lui, cât şi implimentarea diferitor
programe în prevenirea săvârşirii acestor infracţiuni.

BIBLIOGRAFIE:
1. CODUL PENAL al Republicii Moldova Publicat : 13.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 128-

129.

2. Gheorghe Alecu, Alexei Barbăneagră, Reglementarea penală şi investigarea criminalistică

a infracțiunilor din domeniul informatic, (Bucureşti: Ed. Pinguin book, 2006).

3. Gheorghe Alecu, Criminalistică. Curs universitar, (Constanţa: Ed. Ovidius University

Press,2004).

4. Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, (București: Ed. C.H. Beck , 2006).

5. Tudor Amza, Criminologie, (Bucureşti: Ed. Lumina Lex, 1998), 31-32.

6. Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic.

7. Ioana Vasiu, Valeriu Patriciu, Internetul şi dreptul, (București: Ed. All Beck, 1999).

8. Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic.

9. Florin Encescu, Criminalitatea informatică, Teză de doctorat, (Universitatea Nicolae

Titulescu, Bucureşti: 2010).

10. Teză de doctorat : Criminalitatea informatică, Rezumat, Vară Octavian, București, 2004.

11. Raport CRIMINALITATEA INFORMATICĂ, Valentin BEGU, IRIM.

12. INFRACTIONALITATEA PE CALCULATOR, Petre Rău, 2001

13. https://www.juridice.ro/294005/ce-sondaj-privind-criminalitatea-informatica.html

14. http://conventions.coe.int.

15. http://www.securitatea-informatica.ro/criminalitatea-informatica/infractionalitatea-

informatica-si-retelele-sociale/