Studiul 7 8-14 februarie

Isus şi oamenii de la periferia societăţii

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Matei 21:28-32; Ioan 8:1-11;
Marcu 5:1-20; Ioan 4:5-32; Matei 9:9-13.

Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate
şi a zis oamenilor: «Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am
făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?»” (Ioan 4:28,29)
O tânără cu un trecut incredibil de nefericit şi de oribil (la vârsta de
şaisprezece ani avea deja doi copii din flori) se afla în arest şi aştepta să fie
judecată pentru uciderea unui asistent social care venise să-i ia bebeluşul,
singura fiinţă pe care o iubea.
Singură, fără mamă, tată, soţ sau vreo altă rudă, privea disperată spre

Studiul 7
viitorul sumbru care o aştepta. În urma vizitelor unui pastor, ea a aflat că
Domnul Hristos o iubeşte şi o iartă în ciuda tuturor greşelilor ei, în ciuda
situaţiei ei disperate prezente şi poate chiar viitoare. Deşi dispreţuită de
oameni, fata aceasta a ajuns să cunoască dragostea veşnică a lui Dumnezeu.
Această „paria” a societăţii a descoperit sensul vieţii în Domnul Hristos,
a cărui iubire şi acceptare întrece orice norme şi valori ale lumii în care
trăim.

Un proiect pentru inima ta

De meditat: Tăria de caracter se descoperă în ocaziile în care poţi înainta
doar prin încrederea în făgăduinţele lui Dumnezeu.
„Aşa este cu toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu... Ele sunt frunze
din acel copac care este «pentru vindecarea neamurilor» (Apocalipsa 22:2).
Primite, asimilate, ele trebuie să fie tărie de caracter, inspiraţie şi sprijin în
viaţă... Nimic în afară de acestea nu poate da curajul şi credinţa care umplu
întreaga făptură cu energie vitală.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 105
Rugăciune: Mă încred în făgăduinţele Tale, Doamne. Ajută neputinţei şi ne-
credinţei mele!

87
 Duminică, 9 februarie Elementele degradate ale societăţii
Oamenii stabilesc ierarhii. De obicei, cei bogaţi şi învăţaţi ajung în po-
ziţiile cele mai înalte. Cetăţenii de treabă, oamenii „simpli” ocupă în mod
normal treptele de mijloc ale ierarhiei sociale. Cei care nu intră în niciuna
dintre aceste categorii sunt elementele degradate, oamenii de la periferia
societăţii: prostituatele, consumatorii de droguri, criminalii, persoanele
fără adăpost etc. Pe timpul lui Isus, în lista aceasta erau incluşi şi leproşii,
şi vameşii.
1. Citeşte Matei 21:28-32 şi Luca 15:1-10. Ce ne spun aceste pasaje biblice
despre atitudinea Domnului Hristos faţă de oamenii de la periferia so-
cietăţii?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Datorită cărui fapt a ajuns drojdia societăţii să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu înaintea celor care se credeau neprihăniţi? Ce au descoperit
Studiul 7

aceşti nenorociţi şi nu descoperiseră cei din elita societăţii? De ce avea

Isus mai multă priză la aceşti oameni?
Deşi înrăiţi din cauza plăcerilor păcătoase şi uneori ascunşi în spate-
le unei măşti a durităţii, oamenii de la periferia societăţii erau (şi sunt)
mai uşor de convins decât cei aroganţi, cu pretenţii de superioritate şi
de neprihănire din fruntea societăţii. De multe ori, în spatele bravadei
celor marginalizaţi se află goliciunea emoţională caracterizată de o slabă
stimă de sine. În mod frecvent, la vârsta adolescenţei, aceşti oameni se
răzvrătesc în mod deschis, căutând cu înfrigurare să-şi creeze o identitate
personală care să le compenseze nesiguranţa sufletească. Această identi-
tate se află în mod intenţionat la polul opus faţă de dorinţele celor care
reprezintă pentru ei autoritatea (de regulă, părinţii).
Domnul Isus nu a căutat să le distrugă bruma de stimă de sine care le
mai rămăsese, ci le-a redat simţământul valorii personale, manifestându-Şi
dragostea cu consecvenţă şi acceptându-i cu multă căldură.
Ce atitudine ai faţă de cei consideraţi a fi „paria” societăţii? Fii sincer:
Nu-i aşa că în foarte multe cazuri te simţi superior lor? Dacă da, gândeşte-te
la implicaţiile acestui simţământ.

88
 Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să accepte faptul că, în
comparaţie cu alţii, creştinii au o viaţă privilegiată. Standardul nostru
de viaţă este puţin mai ridicat decât al celorlalţi şi, pe de altă parte,
avem mai puţine probleme cu dependenţa decât semenii noştri.
La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi de faptul că aceste
privilegii sunt însoţite de anumite responsabilităţi.
La nivel practic: Să ia decizia de a fi ca Isus, sensibili la nevoile oame-
nilor marginalizaţi, cu scopul de a-i scoate din starea lor socio-
economică precară.

SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: A sluji înseamnă a-i ajuta pe oameni
A. Studiul de săptămâna aceasta prezintă patru tipuri de oameni pe
care îi considerăm a fi de la periferia societăţii. Cu care dintre
aceste tipuri te întâlneşti mai des în activitatea ta zilnică?
B. În ce măsură aşteaptă Dumnezeu de la noi să depunem eforturi
pentru a-i ajuta pe cei în nevoie?

Studiul 7
II. Sentimente: Slujirea lui Hristos prin ajutorarea celor marginalizaţi
are la bază „ucenicia radicală”
A. Cât de mult eşti dispus să ieşi din zona personală de confort pentru
a le oferi ajutor, în Numele lui Hristos, celor ostracizaţi? Care con-
sideri că este limita peste care nu poţi trece?
B. Este necesar să te simţi incomod ca să-ţi dai seama că faci un bine
cuiva? Dacă da, care este, în acest caz, concepţia ta despre slujire?

III. Practic: Fii conştient de nevoile oamenilor din jur

A. Ajutorarea altora poate consta uneori din oferirea de alimente sau
de bani. Dar aceasta înseamnă să te ocupi numai de un aspect al
problemei. Care este adevărata problemă?
B. Pe lângă întrebarea: „Ce ar face Isus în situaţia dată?”, ar trebui să ne mai
punem o întrebare: „Cum pot să fac cel mai mult bine în Numele Său?”.
Rezumat: Ajutorarea oamenilor marginalizaţi de societate este una
dintre cele mai mari probleme ale lumii noastre. Totuşi aceasta nu trebuie
să ne împiedice să facem tot ce depinde de noi pentru a ne implica în acest
tip de slujire.

89
 Luni , 10 februarie Prinsă în flagrant

2. Citeşte Ioan 8:1-11. Ce descoperim în acest pasaj biblic despre atitudi-

nea lui Isus faţă de oamenii de la periferia societăţii?
______________________________________________________________
După ce S-a revigorat spiritual pe Muntele Măslinilor, Domnul Isus
S-a întors la templu. Mulţimile s-au strâns în jurul Lui. În timp ce le vor-
bea, fariseii au adus cu forţa înaintea Sa o femeie adulteră şi L-au întrebat
ce părere avea despre Legea lui Moise, care prevedea ca adulterul să fie
pedepsit cu moartea. Isus Şi-a dat seama că întrebarea lor era nesinceră,
că scopul lor nu era să afle adevărul, ci să-L prindă cu vorba. Pedeapsa ca-
pitală nu mai putea să fie hotărâtă de curţile de judecată iudaice. De ace-
ea, conducătorii iudei se gândiseră că ar putea să compromită reputaţia
lui Isus dacă reuşeau să-L determine să respingă public omorârea femeii
cu pietre. Dacă, din contră, ar fi arătat că era în favoarea execuţiei, aveau
să-L acuze de sfidarea autorităţii romane.
Femeia neajutorată şi vinovată s-a trezit prinsă în această intrigă poli-
tică. Ea nu aflase nimic despre lucrarea Domnului Isus şi despre mila Sa.
De aceea, dacă răspunsul Său nu ar fi început cu memorabilele cuvinte:
Studiul 7

„Cine dintre voi este fără păcat…”, pentru ea, ar fi răsunat ca o condam-
nare la moarte.
Răspunsul lui Isus a aşezat semnul egal între toţi cei de faţă. Poate că
oamenii neprihăniţi ar fi fost îndreptăţiţi să aplice pedeapsa, dar ei aveau
şi obligaţia de a da dovadă de îndurare. De fapt, dintre toţi cei prezenţi,
numai Hristos era fără păcat. Conducătorii religioşi s-au retras unul câte
unul, iar femeia aceea dispreţuită şi vinovată a primit o viaţă nouă, prin
har.
„Iertând-o pe această femeie şi încurajând-o să ducă o viaţă mai bună,
caracterul lui Isus străluceşte în frumuseţea neprihănirii desăvârşite. Deşi
nu acoperă păcatul şi nici nu micşorează simţământul de vinovăţie, El nu
caută să condamne, ci să mântuiască. Lumea avea numai dispreţ şi batjo-
cură pentru femeia aceasta păcătoasă, dar Isus îi spune cuvinte de mângâ-
iere şi nădejde.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 462
Ellen G. White nu ne oferă mai multe detalii cu privire la situaţia acestei
femei, însă ştim că era o adulteră, că fusese prinsă „chiar când săvârşea prea-
curvia”. Uneltirea conducătorilor nu a schimbat această realitate. Cum de a
primit totuşi iertare? Cum putem învăţa să fim îndurători cu cei vinovaţi, fără
să acoperim păcatul?

90
 Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Pasajul central: Ioan 4:28-30
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Probabil că nu există lucru
mai dificil decât acela de a privi dincolo de înfăţişarea oamenilor ostraci-
zaţi. Dar mărturisirea noastră de credinţă nu este autentică dacă nu reu-
şim să distingem în fiecare om o licărire din chipul lui Dumnezeu.
Studiul din această săptămână aduce în discuţie câteva relatări biblice
arhicunoscute care au în centru diferite tipuri de oameni proscrişi. Pro-
blema este însă că celor mai mulţi dintre noi le este practic imposibil să îşi
imagineze condiţiile în care trăiesc astfel de oameni.
Activitate/discuţie introductivă: Scrie pe bileţele de hârtie următoa-
rele tipuri de oameni ostracizaţi: persoanele fără adăpost, dependenţii
de droguri, cei care au abandonat şcoala, prostituatele, adolescenţii cu
probleme emoţionale, imigranţii ilegali, cei care vor să scape de justiţie,
cerşetorii, adolescentele însărcinate.
Aşază bileţelele într-un coş sau într-o pălărie şi cere-le membrilor gru-
pei să ia câte un bileţel şi să citească ce scrie pe el. Invită-i „să intre în pie-

Studiul 7
lea” acestor oameni şi să descrie viaţa pe care ar avea-o dacă ar fi în locul
lor. Pune-le întrebări de genul: Unde ai locui? Cum ţi-ai câştiga existenţa?
În cine ai avea încredere? Cum s-ar purta oamenii cu tine? Care ar fi rela-
ţia ta cu oamenii care frecventează o biserică? Cum crezi că ai putea scăpa
de aceste probleme? Care ar fi cele mai mari regrete ale tale?
Cei mai mulţi dintre noi nu îşi pot imagina situaţia în care se află aceşti
oameni. Probabil că în viaţa personală nu ne confruntăm cu niciuna dintre
problemele amintite mai sus. În aceste condiţii, este posibilă identificarea
cu aceste tipuri de oameni? Cum le putem sluji?
2. APROFUNDEAZĂ!
Istorisirile următoare ne sunt atât de cunoscute, încât suntem ispitiţi să
le parcurgem în grabă. Nu te lăsa ispitit să te opreşti doar asupra proble-
melor de suprafaţă, ci ia-ţi timp să pătrunzi în problemele de fond.
Comentariu biblic
I. Prinsă în adulter
(Reciteşte împreună cu grupa Ioan 8:1-11.)
Domnul Isus a ajuns adeseori în centrul atenţiei oamenilor, în împre-
jurări pe care nu Şi le-a dorit. De data aceasta însă, femeia adusă îna-
intea Sa era într-o situaţie disperată. Protectorii moralităţii o târâseră

91
 Marţi, 11 februarie Cei mai jos dintre cei de jos

3. Citeşte Marcu 5:1-20. Compară situaţia în care se găsea acest om cu

cea a persoanelor fără adăpost din vremea noastră. Compară starea lui
de sănătate mintală cu cea a unui bolnav psihic. Ce deosebiri şi ce ase-
mănări ai găsit? Cum sunt trataţi în societatea modernă oamenii care
suferă de o boală mintală? Cum explicăm faptul că Isus îl îndeamnă
pe acest bărbat să-şi povestească experienţa vindecării, în timp ce, în
cazul altora, insistă ca vindecarea sau minunea să nu fie destăinuită?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Ne este dificil să ne imaginăm starea oribilă în care se afla acest om,
care îşi ducea zilele într-un cimitir. Deşi unii susţin că el era pur şi simplu
nebun, textul biblic susţine altceva. (Dacă e vorba doar despre un caz de
nebunie, cum explicăm ce s-a întâmplat cu porcii?)
Studiul 7

Ceea ce trebuie să reţinem din această istorisire este faptul că nu avem

voie să ignorăm nicio fiinţă umană, nici chiar pe cei alienaţi mintal (fie ei
posedaţi de demoni, afectaţi de boli mintale sau de consumul de droguri).
În unele cazuri, este nevoie de ajutor de specialitate.
Creştinii nu trebuie să uite că Hristos a murit pentru toţi, inclusiv
pentru cei despre care credem că nu pot fi ajutaţi. Toţi merită să fie
trataţi cu îndurare, cu respect şi cu bunătate. Şi apoi, cine suntem noi
ca să decidem ce cazuri sunt fără speranţă, aflate dincolo de puterea lui
Dumnezeu? Din perspectiva noastră, situaţia pare fără rezolvare, însă,
din perspectiva lui Dumnezeu, fiecare om are o valoare infinită. În lucra-
rea noastră cu oamenii foarte tulburaţi şi distruşi, să nu uităm că, dacă
nu ar fi fost adusă jertfa de pe Golgota, situaţia noastră, a tuturor, ar fi
fost fără speranţă.
Gândeşte-te la câteva persoane cunoscute sau apropiate care, din diferite
cauze, sunt într-o stare foarte rea din punct de vedere mintal, spiritual sau
fizic. Încearcă să le vezi prin ochii Dumnezeului nostru iubitor. Ce poţi face
(în afară de rugăciune) pentru a sluji nevoilor lor şi pentru a le arăta o licărire
din dragostea Sa?

92
 Comentarii pentru instructori

după ei sub pretextul apărării legii, când de fapt urmăreau să-I întindă
o cursă Lui.
Acestor farisei şi cărturari nu le păsa de dreptate, pentru că, dacă le-ar
fi păsat, nu ar fi venit la Isus doar cu femeia, ci şi cu bărbatul prins în adul-
ter. Ei au adus-o însă numai pe ea, urmărind să-L învinovăţească pe Isus
fie de (1) desconsiderarea Legii lui Moise, fie de (2) arogarea prerogati-
velor care le aparţineau asupritorilor romani. Ei sperau ca, în felul acesta,
să-L prindă în cursă şi să nu-I mai lase nicio portiţă de scăpare.
Isus a înţeles strategia lor şi, în loc să le răspundă direct, S-a aplecat şi a
început să scrie cu degetul pe pământ. După aceea, le-a spus nişte cuvinte
care, pentru femeie, trebuie să fi sunat ca o sentinţă la moarte: „Cine din-
tre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (vers. 7). Apoi
S-a aplecat iarăşi şi a continuat să scrie cu degetul pe pământ.
După ce au plecat toţi acuzatorii, Domnul Isus S-a ridicat şi a avut urmă-
torul dialog cu femeia rămasă singură înaintea Sa: „«Femeie, unde sunt pârâ-
şii tăi? Nimeni nu te-a osândit?» «Nimeni, Doamne», I-a răspuns ea. Şi Isus
i-a zis: «Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti»” (vers. 10,11).
Poate că, pentru unii, purtarea lui Isus este prea blândă, însă adevărul

Studiul 7
este că oamenii ostracizaţi nu au nevoie să li se amintească ce greşeli au
făcut. Este de-ajuns că sunt nevoiţi să trăiască zi de zi cu greşelile lor. Cei
care insistă să-i spună păcatului pe nume ar face bine să-şi aducă aminte
de cuvintele Sale: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca
să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3:17).
De discutat: Viaţa de ucenicie este o viaţă de disciplină. Dar disciplina
nu înseamnă neapărat tratament aspru sau sancţionare. În definitiv, viaţă
însăşi ne recompensează şi ne penalizează suficient. Care ar trebui să fie
atitudinea creştinilor? De ce?
II. Un caz fără speranţă
(Recapitulează împreună cu grupa Marcu 5:1-20.)
Întâmplarea aceasta conţine toate elementele necesare unui film de
groază: un alienat mintal îşi duce viaţa într-un cimitir. Din când în când,
oamenii îşi fac curaj, merg la el, îl prind, îl pun în lanţuri şi speră să nu mai
facă rău nimănui. Ţipetele lui se aud de departe fie zi, fie noapte. De cele
mai multe ori, este murdar de sânge, pentru că se taie cu pietre.
Totuşi cazul acesta nu era chiar fără speranţă, întrucât omul L-a recu-
noscut pe Isus atunci când s-a apropiat de El: „Ce am eu a face cu Tine,
Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt?” (vers. 7).

93
 Miercuri, 12 februarie Femeia de la fântână

4. Studiază Ioan 4:5-32 şi apoi răspunde la întrebările de mai jos:

a. Ce convenţii sociale a încălcat aici Domnul Isus? De ce? Care este atitudi-
nea potrivită faţă de „convenţiile sociale” atunci când ele devin un obstacol
în calea mărturiei creştine? Ce convenţii sociale stau în calea lucrării noastre
cu oamenii?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
b. Cum a ales Isus să o confrunte pe această femeie cu viaţa ei păcătoasă? Ce
lecţie putem învăţa din metoda Sa?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Studiul 7

______________________________________________________________
______________________________________________________________
c. Ce aflăm din această relatare despre prejudecăţile ucenicilor? Avem şi noi
astfel de prejudecăţi?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
d. Deşi a fost impresionată de faptul că Isus îi cunoştea trecutul promiscuu,
care dintre cuvintele rostite de femeie în mărturia ei au arătat că încă mai
avea unele îndoieli cu privire la identitatea Lui? Ce învăţăm de aici despre
valoarea răbdării în lucrarea de a face ucenici?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

94
 Comentarii pentru instructori

La cuvântul Său, spiritele rele au ieşit din el. Sătenii au venit să vadă
ce se întâmplă şi l-au găsit pe acest bărbat „şezând jos îmbrăcat şi întreg
la minte” (vers. 15).
În clipa în care Isus Se pregătea să plece, omul L-a rugat să îl lase să
rămână cu El, dar Isus i-a spus: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot
ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine” (vers. 19).
Avem aici o abordare destul de ciudată a uceniciei. Bărbatul este lăsat
în acelaşi mediu care îl adusese în starea aceea cumplită. De ce l-a aban-
donat Isus acolo? Ce sprijin putea spera el să primească de la cei care îl
cunoşteau? Ce fel de zvonuri aveau să împrăştie cunoscuţii lui?
Biblia consemnează faptul că oamenii „au început să roage pe Isus să
plece din ţinutul lor” (vers. 17). Din ce cauză îşi doreau să-L vadă plecat?
Preferau oare ca Isus să nu fi schimbat situaţia în care se aflau? A fost
viaţa lor tulburată în vreun fel datorită vindecării acestui om? Dacă da, în
ce privinţă a fost tulburată?
De discutat: Pe vremea lui Isus, oamenii nu aveau atât de multe cu-
noştinţe despre bolile mintale şi despre dependenţă. Ar fi greşit să tragem
concluzia că putem ignora practicile medicale recunoscute şi că singurul

Studiul 7
lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne rugăm pentru persoanele in-
stabile din punct de vedere psihic. Însă, pe de altă parte, trebuie să recu-
noaştem că, în situaţiile în care omul nu mai poate face nimic, există o
soluţie la care putem apela – puterea lui Dumnezeu.
Cu toţii facem parte dintr-o rasă căzută şi ne aflăm, într-un anumit
sens, la periferia universului, suntem „excluşi” de la legătura cu Cerul.
Cum ne poate fi util acest gând atunci când suntem ispitiţi să păstrăm
distanţa faţă de cei oprimaţi, suferinzi şi nevoiaşi?
III. Isus cere apă
(Recapitulează împreună cu grupa Ioan 4:5-32.)
Relatarea despre femeia din Samaria este o ilustrare a faptului că, din
dorinţa de a-i întinde mâna unui suflet în nevoie, Domnul Isus ignora une-
le obiceiuri împământenite.
Un astfel de obicei era bunăoară acela ca iudeii să nu aibă nicio legă-
tură cu samaritenii. În plus, era foarte puţin probabil ca vreun iudeu să îi
ceară vreunui samaritean ajutor în vreo privinţă (o reflectare a urii pe care
şi-o purtau). De asemenea, era un lucru neobişnuit ca o femeie să stea
de vorbă cu un bărbat care nu îi era rudă. Domnul Isus încalcă aici toate
aceste tabuuri.

95
 Joi, 13 februarie Vameşii şi păcătoşii
Ne este greu să ne imaginăm cum ar fi arătat lumea noastră dacă nu
ar fi apărut păcatul. Deşi au trecut atâtea milenii, frumuseţea naturii încă
mai mărturiseşte despre măreţia, puterea şi bunătatea lui Dumnezeu.
Mintea noastră întunecată de păcat cu greu reuşeşte să înţeleagă cum ar
fi arătat oamenii şi relaţiile dintre ei dacă lumea noastră nu ar fi căzut în
păcat. Ceea ce ştim fără umbră de îndoială este faptul că deosebirile de
clasă, prejudecăţile şi graniţele culturale şi etnice nu ar fi existat.
Pe de altă parte, se poate afirma că nu este posibil ca aceste graniţe să
dispară înainte de revenirea Domnului Hristos. Dimpotrivă, pe măsură
ce starea lumii se înrăutăţeşte, ne putem aştepta ca barierele acestea să
devină mai evidente. Totuşi noi suntem creştini şi trebuie să depunem
eforturi pentru a depăşi aceste bariere care au produs atâta durere şi sufe-
rinţă, mai cu seamă celor pe care societatea îi respinge ca pe nişte oameni
vrednici de cel mai mare dispreţ.
5. Reciteşte Matei 9:9-13. Ce elemente din afirmaţiile Domnului Hristos
şi din atitudinea Sa arată care este esenţa creştinismului? Acordă o
atenţie specială cuvintelor citate de El din Vechiul Testament: „Bună-
Studiul 7

tate voiesc, nu jertfe” (Osea 6:6). De ce este necesar să fim atenţi să nu

ne facem şi noi vinovaţi de atitudinea pe care El o condamnă aici (mai
ales dacă luăm în considerare faptul că fiecare dintre noi este, într-o
anumită măsură, produsul societăţii în care trăieşte, este influenţat de
prejudecăţile şi de barierele sociale specifice zonei)?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
„Fariseii priveau la Hristos cum stătea la masă cu vameşii şi cu păcăto-
şii. El era calm şi stăpân pe sine, amabil, politicos şi prietenos; deşi nu s-au
putut abţine să nu o admire, scena aceasta era atât de diferită de modul lor
de a se purta, încât nu au suportat să o mai privească. Fariseii îngâmfaţi se
înălţau pe ei înşişi şi îi desconsiderau pe cei care nu fuseseră binecuvântaţi
cu aceleaşi privilegii şi cu aceeaşi lumină ca ei. Ei îi urau şi îi dispreţuiau
pe vameşi şi pe păcătoşi. Cu toate acestea, în ochii lui Dumnezeu, vina lor
era mai mare. Lumina cerească strălucea pe cărarea lor, zicând: «Iată dru-
mul, mergeţi pe el!»; însă ei au refuzat cu nesocotinţă acest dar.” – Ellen
G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 5, p. 1088

96
 Comentarii pentru instructori

Probabil că niciunul dintre ucenicii Săi nu s-ar fi simţit tocmai confor-

tabil să facă ce a făcut El. Însă faptul că întâmplarea aceasta a fost inclusă
în Biblie ne arată clar că tradiţiile omeneşti nu ar trebui să ne împiedice
să lucrăm cu oamenii, indiferent de clasa socială căreia îi aparţin. În final,
urmarea faptului că a stat de vorbă cu femeia de la fântână a fost redeş-
teptarea unui întreg sat.
De discutat: În unele situaţii, lucrarea noastră pentru oameni presu-
pune ignorarea sau înlăturarea unor obiceiuri împământenite sau a unor
norme sociale. Din câte cunoşti, ce norme sociale s-au schimbat de-a lun-
gul timpului? Ce parte a avut biserica în iniţierea acestor schimbări?
În general, oamenii religioşi se pronunţă în favoarea sau împotriva
lucrării cu oamenii proscrişi? Oferă exemple din ambele categorii.
3. APLICĂ!
Pentru a fi pregătiţi să lucrăm cu oamenii din alte medii sociale, avem
nevoie să ne familiarizăm cu modul lor de viaţă.
Aplicaţie: De regulă, marea majoritate a oamenilor cu care intrăm în
contact sunt foarte asemănători cu noi. De aceea, pentru a lucra cu oa-

Studiul 7
meni din clase sociale diferite şi mai ales cu cei de la periferia societăţii,
este necesar să ieşim din zona noastră de confort şi să renunţăm la unele
obiceiuri intrate adânc în uz. Gândeşte-te la o situaţie în care ai încercat să
faci lucrul acesta. Care a fost urmarea? Ce schimbări s-au produs în viaţa
ta cu acea ocazie?

4. ILUSTREAZĂ!
Poate am rămas cu impresia că lucrarea cu oamenii de la marginea
societăţii presupune o schimbare totală de mentalitate. Totuşi tradiţia
creştină ţine la loc de cinste lucrarea cu persoanele expuse pericolului
marginalizării şi abandonului.
Activitate: Citeşte textele următoare, înlocuind cuvântul „păcătos”
cu „proscris”: Psalmii 25:8, Matei 9:13, Luca 15:1,2, Romani 5:8, Psalmii
51:13, Matei 11:19, Luca 19:7, 1 Timotei 1:15.
Ce atitudine are Dumnezeu faţă de oamenii „proscrişi”? Ce schimbări
ar trebui să apară în conduita noastră atunci când îi vedem pe oameni aşa
cum îi vede Dumnezeu?

97
 Vineri, 14 februarie Studiu suplimentar
Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolele „La fântâna lui
Iacov” (p. 183-195), „Taci, fii liniştită!” (p. 333-341), „Printre curse”
(p. 460-462); Divina vindecare, capitolele „Ajutându-i pe cei ispitiţi”
(p. 164-1699), „Lucrarea pentru cei necumpătaţi” (p. 171-182), „Ajutor
pentru cei fără ocupaţie şi fără adăpost” (p. 183-200).

„Singurii oameni pe care nu i-a susţinut au fost aceia care se ţineau

deoparte în orgoliul lor şi se uitau de sus la ceilalţi. […]
Cei căzuţi trebuie ajutaţi să creadă că nu este prea târziu pentru ei să
fie oameni. Hristos l-a onorat pe om cu încrederea Sa, ajutându-l astfel
să fie de onoare. El i-a tratat cu respect chiar şi pe aceia care căzuseră
pe treptele cele mai de jos. Pentru Hristos, a fi în contact neîncetat cu
vrăjmăşia, stricăciunea şi necurăţia însemna o durere continuă; însă El n-a
rostit niciodată vreun cuvânt care să arate că sensibilitatea Sa suferise un
şoc sau că gustul Său rafinat fusese ofensat. Oricare ar fi fost obiceiurile
rele, prejudecăţile adânci sau pasiunile care stăpâneau fiinţele umane, El
i-a întâmpinat pe toţi cu o blândeţe plină de milă. Când vom fi părtaşi ai
Studiul 7

Duhului Său, îi vom privi pe toţi oamenii ca pe fraţii noştri, având aceleaşi
ispite şi încercări, căzând adesea şi luptându-se să se ridice din nou, războ-
indu-se cu descurajările şi dificultăţile, însetând după compasiune şi aju-
tor. […] Atunci ne vom purta în aşa fel, încât să nu-i descurajăm sau să-i
respingem, ci să trezim speranţa în inimile lor.” – Ellen G. White, Divina
vindecare, p. 164, 165

Întrebări pentru discuţie

1. Ce atitudini ai nevoie să-ţi schimbi ca să devii un martor eficient pen-
tru oamenii de la periferia societăţii? Ce obiceiuri împământenite în
biserica ta ar trebui schimbate pentru ca ea să devină mai eficientă?
Cum putem stabili nişte aşteptări rezonabile atunci când lucrăm pen-
tru cei al căror caz este socotit a fi printre cele mai grele?
2. Cum a evitat Isus să scuze păcatul şi să îi condamne pe păcătoşi? Cum
a folosit El încrederea şi încurajarea pentru a schimba radical direcţia
spre care se îndreptau oamenii dispreţuiţi de la acea dată? Oamenii
de la periferia societăţii erau în general suspicioşi faţă de conducătorii
religioşi. Cum a procedat Isus ca să le câştige încrederea?
3. Ce bariere stau între oamenii de la periferia societăţii şi biserica ta?
Cum pot fi dărâmate aceste bariere?

98