Sunteți pe pagina 1din 108

Publicaţie editată de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

„”
Tiparul executat la S.C. EUROPRINT Company S.R.L.
str. Victoriei, nr. 1, Buzău
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

I. EDITORIAL

CUVÂNT DE DESCHIDERE
LA
CEL DE-AL XIII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL
DE DACOLOGIE
30 iunie – 1 iulie 2012
Târgu Jiu, România

Dr. Napoleon Săvescu,


Preşedintele Societăţii Internaţionale
„Reînvierea Daciei”, New York, SUA

Istoria unui popor este cartea sa de


identitate. Drumul parcurs de strămoşii care au
lăsat generaţiilor viitoare zestrea lor materială şi
spirituală pentru a fi continuată şi dezvoltată în
secolele şi mileniile următoare trebuie cunoscut
şi apreciat la adevărata sa valoare.
Societatea Internaţională „Reînvierea Da-
ciei” (Dacia Revival) face posibilă cunoaşterea şi
popularizarea inestimabilelor valori ale dacilor,
stăpânii dintotdeauna ai pământului strămoşesc.
De aproape două decenii, societatea militează cu deplină probitate profesională, au fost prezentate
onestitate şi consecvenţă pentru afirmarea, la şi dezbătute subiecte de larg şi stringent interes,
nivel naţional şi internaţional, a adevărului is- inspirate din istoria noastră mai veche sau mai
toric. Nimic nu este mai important decât apropiată de timpul nostru: Burebista, Decebal,
cunoaşterea istoriei neamului tău, căci această Tomiris, Mihai Viteazul (Malus Dacus), Nicolae
cunoaştere îţi dă demnitate şi îţi proclamă dreptul Densuşianu, Mihai Eminescu, Tăbliţele de la
de a trăi demn, alături de celelalte popoare ale Tărtăria, Sarmisegetusa, Regalion, Plăcuţele de
lumii. la Sinaia, Kogaion, Civilizaţia Danubiană.
În cadrul celor 12 congrese internaţionale În acest an, tema congresului de dacolo-
de dacologie de până acum, congrese pe care so- gie se referă la geniul artistic al marelui Constan-
cietatea noastră le-a organizat şi le-a susţinut cu tin Brâncuşi (1876 – 1957) şi la dragostea sa

1
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

profundă pentru străbunii noştri. În spiritul lui tilă, oficialităţile române din acei ani neguroşi ai
Brâncuşi a sălăşluit marele Zalmoxis iar acum României au făcut ca neamul nostru să piardă o
spiritul lui Brâncuşi este aici, cu noi. valoare inestimabilă, căci Brâncuşi a lăsat în-
Personalitate centrală a mişcării moderne treaga sa creaţie sculpturală Muzeului de Arte din
în sculptură, Brâncuşi simbolizează, prin întreaga Paris. Noi, aici şi acum, îi acordăm lui Brâncuşi
sa creaţie, virtuţile inegalabile de talent ale oame- un paşaport infinit de dragoste, un paşaport cu va-
nilor din popor ai Daciei, cu care s-a simţit întot- labilitate eternă spre inimile noastre!
deauna solidar. Ceea ce i s-a întâmplat marelui nostru
Celebra sculptură „Columna Infinitului” Brâncuşi nu este, din păcate, un fapt singular.
(Endless Column) este inspirată de monumente Chiar şi în zilele noastre, când cercetările şi de-
funerare dacice, pe care şi azi le putem vedea la scoperirile arheologice demonstrează încă şi încă
muzeul din Orăştie. Sculptura urma să aibă în o dată că noi suntem daci, nu o absurdă combi-
vârf „Pasărea Măiastră”, dar din motive indepen- naţie daco-romană, autorităţile României dove-
dente de voinţa lui, Brâncuşi a lăsat-o „infinită”. desc aceeaşi nepăsare pentru adevărul istoric. Mai
Puţini oameni ştiu că „Pasărea Măiastră” mult chiar, recent, în faţa Muzeului de Istorie din
a lui Brâncuşi o au toţi piloţii americani, impri- Bucureşti a fost amplasată o statuie monstruoasă
mată pe brevetul lor. a lui Traian care, complet gol, ţine în braţe un ani-
De bună seamă că intervenţiile dumnea- mal care n-a existat niciodată şi care vrea să ilu-
voastră vor aduce lămuriri în această privinţă şi streze ceva măreţ, dar care, în realitate, nu are
vor prezenta multe aspecte mai puţin cunoscute niciun sens. Această statuie, pentru care s-au plă-
şi mai puţin elucidate ale vieţii şi operei ilustre a tit bani grei, este antiromânească şi antipatriotică
marelui nostru Brâncuşi. Căci el a fost şi este fiul şi, ca atare, trebuie distrusă imediat. Ca să nu mai
pământului dacic, pe care l-a iubit şi cu gândul la vorbim de sugestia trivială, obscenă a sculpturii
care şi-a desăvârşit geniala operă de sculptură. şi care îi poate influenţa negativ pe copiii şi tinerii
La 10 ani după ce oferise României care o privesc. Suntem convinşi că Brâncuşi s-ar
„Coloana Infinitului”, Brâncuşi a revenit în ţară, ruşina şi s-ar indigna în acelaşi timp dacă ar
dar atitudinea ostilă cu care a fost întâmpinat l-a vedea această aşa-zisă operă de artă contempo-
mâhnit profund. Regimul comunist, instalat de rană, care nu face altceva decât să întineze istoria
câţiva ani la putere, i-a adus jigniri incredibile. noastră sfântă cu murdăria unei viziuni groteşti...
Primarul din Târgu-Jiu ar fi dorit să doboare „Co- În ciuda tuturor greutăţilor pe care le în-
loana Infinitului” şi s-o topească... Noi, acum şi tâmpină, Societatea Internaţională „Reînvierea
aici, la congresul de dacologie, îi ridicăm lui Daciei” răzbate tot mai puternic în inimile româ-
Brâncuşi o altă coloană: coloana infinită a admi- nilor, care înţeleg din ce în ce mai mult că falsul
raţiei şi dragostei noastre, coloana infinită a veş- oficial nu mai poate fi proclamat şi crezut şi că
niciei! va veni ziua în care adevărul va fi declarat cu tărie
Ca urmare a tracasărilor de tot felul şi a de la tribuna întregii noastre ţări: „Noi nu suntem
faptului că statul a respins oferta lui Brâncuşi de urmaşii Romei”! Noi suntem urmaşii vitejilor
a dona României sculpturile sale, îndurerat şi de- daci, stăpâni dintotdeauna şi pentru totdeauna pe
zamăgit, el şi-a depus paşaportul românesc la 1 pământul străbunilor lor.
august 1951 şi a solicitat naturalizare franceză, Cu aceste gânduri, urez succes deplin
care i s-a acordat imediat. Prin atitudinea lor os- lucrărilor congresului nostru!

2
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Brâncuşi, dacul nostru


prof. Mariana Terra, New York, SUA

românii, suntem urmaşii legitimi El i-a nemurit cu artă


ai dacilor întemeietori de cultură şi Într-o sfântă-mbrăţişare
de ţară. Înviaţi, dacii se-ndreaptă
Prin veşnicia neuitării, Spre lumina salvatoare.
Brâncuşi se alătură glasurilor noastre.
Cu dalta şi cu ciocanul
Din Dacia sa iubită Fierul inert l-a trezit
Spre Paris s-a îndreptat Şi spre Dacia, olteanul,
Cel de-al XIII-lea Con- Îşi visa ţara unită Drumul şi l-a netezit.
gres Internaţional de Dacologie, Cu destin înnobilat.
care îşi desfăşoară lucrările în 30 Respins crud de potentaţi,
iunie şi la 1 iulie 2012 în cetatea Brâncuşi, sculptorul pe care A plecat din ţara sa,
de suflet a marelui nostru sculptor Lumea-ntreagă-l preţuieşte, Dar voi, daci, să nu uitaţi:
Constantin Brâncuşi, este o con- Ne-a adus o consacrare Brâncuşi ne-a dat inima!
tinuare strălucită a efortului con- Ce şi-acuma uluieşte.
stant şi deopotrivă rodnic al Coloana e infinită
Societăţii Internaţionale „Reîn- Dacii din columna pală De la bunul nostru zeu
vierea Daciei” (Dacia Revival) de A Romei de altădată, Dacia va fi unită
a trezi conştiinţe şi de a L-au înconjurat cu fală Cu voia lui Dumnezeu.
forma conştiinţe. Societatea, con- Şi l-au salutat pe dată.
dusă de către doctorul Napoleon Infinitul să-l visaţi,
Săvescu, demonstrează, an de an, Mândrii daci de pe Columnă Ne spune sculptura sa,
cu un profesionalism desăvârşit şi Şi Decebal, rege sfânt, Şi voi, daci, să nu uitaţi:
cu un profund patriotism că noi, Lui Brâncuşi i-aduc cunună Brâncuşi ne-a dat inima!
De iubire în cuvânt. Brâncuşi ne-a dat inima!

Istoricul român Teohari Antonescu, primul care a identificat Dacia


ca patrie a arienilor, poporul primordial al Europei
-Rezumat-
Profesor Maria Ionescu

Se împlinesc 102 ani de la trecerea în veşnicie a unui alt mare dacolog, Teohari Antonescu. Născut la Bucureşti,
pe 1 septembrie 1866, s-a stins din viaţă, la numai 44 ani, pe când activa ca profesor la Universitatea din Iaşi, pe data de
11 ianuarie 1910. Contemporan cu N. Densuşianu, istoricul Teohari Antonescu a urmat studii secundare şi universitare la
Bucureşti (1889) şi de specializare la Paris, Berlin, Munchen şi Heidelberg.
Pentru aprofundarea cunoştinţelor istorice şi documentare a efectuat călătorii de studii în Italia şi Grecia. Revenit
în ţară, s-a remarcat ca epigrafist, arheolog şi istoric al Antichităţii. Urmează o prestigioasă carieră universitară, afirmân-
du-se ca profesor de arheologie şi antichităţi la Universitatea din Iaşi între anii 1895 – 1910.
Ca profesor, în prelegerile sale de la Univer- prima oară, posibilitatea să audieze cursuri despre an-
sitate, a realizat unitatea dintre studiile de istorie şi tichitatea îndepărtată, despre lumea orientală şi greco-
cele de arheologie. Studenţii de la Iaşi aveau, pentru romană. În studiile şi cursurile universitare s-a

3
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
preocupat de originea arienilor, de literatura egipteană
şi chaldeană.
Teohari Antonescu este primul istoric, la nivel
european, care a identificat Dacia ca patrie primor-
dială a arienilor, poporul primordial al Europei şi
primii noştri strămoşi din epoca străveche, cu erudiţie
şi profesionalism.
Dezbaterile privind patria originară a vechilor
arieni au determinat apariţia mai multor ipoteze
(curente) răspândite în lumea ştiinţifică internaţională.
Unii erudiţi situau leagănul primitiv al rasei ariene în
munţii Himalaia, alţii în câmpiile Iranului iar, după
familiarizarea cu lumea Zend-Avesta, această lo-
calizare (patria arienilor) s-a mutat până la Atlantic.
Teohari Antonescu îşi propunea să abordeze,
pe baza unor cercetări istorico-lingvistice, leagănul
originar al rasei ariene, leagăn avut mai înainte ca di-
versele vlăstare ariene să se fi desfăcut din trunchiul
comun. De asemenea, caută să determine, pe baza flo- Direcţiile de mişcare ale vlăstarelor arice,
rei şi faunei, locul care a dat naştere arienilor. dacă ar fi prelungite în line dreaptă, îndărăt, s-ar în-
Referindu-se la studiul lui O. Schrader asupra civi- tâlni într-un singur punct, Dacia. Popoarele care au
lizaţiei originare ariene, deşi acesta susţine că Arienii dus în ţinuturile Apenine un prim tip de locuinţă – ter-
originari au locuit în stepele Rusiei sud-orientale, remare (lacustre) au pătruns în Italia, venind din
spune că „de întrebarea câte anotimpuri sunt într-o Dacia, căci acolo duce capătul liniei prelungite (ibid,
limbă se determină poziţia şi clima teritoriului unde a p. 71). Savantul suedez Montelius scrie că popoarele
locuit acel popor” (Teohari Antonescu, Dacia patria care au năvălit şi locuit în Suedia nu-s venite decât
primitivă a arienilor, p.57). din ţările de pe lângă Marea Neagră şi Dunărea infe-
Rezumând cercetarea, Teohari Antonescu rioară (ibid, p.72). De aici, revendicarea suedezilor
susţine că Arienii primitivi s-au născut şi au trăit în din geţi, după Carolus Lundius. Pentru popoarele ger-
Dacia, căci numai pe acest teritoriu se întâlnesc în mane, Müllenhoff scrie că „teritoriul cuprins între
chip fericit fauna şi flora primitivă ariană cerută de Oder şi Elba, la poalele munţilor, trebuie socotit ca
filologia comparată (ibid, p. 68). Acest pământ al Da- locuinţa adevărată şi cea mai veche a germanilor, după
ciei, susţine Teohari Antonescu, explică şi unele despărţirea lor din patria comună ariană” (ibid, p.73).
fenomene craniologice. În familia ariană deosebim Acest studiu interdisciplinar întrepins de is-
două mari diviziuni ale rasei ariene, popoare cu car- toricul român Teohari Antonescu a precedat cu două
actere dolichocefale (trupuri înalte, păr blond, ochi decenii apariţia sintezei Universităţii din Cambridge
albaştri, pieliţa roz-albă, întâlnite la toate ramurile The Cambridge History of India, 1922, care , în vol.
familiei germane şi popoare cu caractere brachicefale, I, în cap. The Arians, delimitase, pe baze ştiinţifice,
cu trup scund, ochi negri, pielea brună, tip conservat interdisciplinare, aria de locuire a arienilor. În chip cu-
de latini, slavi, armeni etc). Dacă luăm drept cauză rios, sinteza engleză a rămas necunoscută istoricilor
principală a transformării fizice a trupului condiţiile noştri până nu demult. La biblioteca Academiei
climaterice, numai Dacia întruneşte cele două clime Române această lucrare nu există. Domnul Gabriel
europene: uscată şi caldă, umedă şi rece. Printre secui, Gheorghe, membru fondator al Societăţii „Getica” şi
urmaşi ai autohtonilor geto-daci, se văd şi azi mulţi preşedinte al ei, un erudit al epocilor Străveche şi An-
indivizi cu ochi albastri, iar Slavici descrie pe moţii tică ale istoriei noastre naţionale, prin eforturi proprii,
din Munţii Abrudului ca având „un boiu înalt şi mlă- şi-a procurat volumul menţionat, iar sinteza capitolu-
dios, faţa lungă, ochi albaştri, nas lung ascuţit, buze lui III a expus-o în „Studiul introductiv” al cărţii dom-
fine, păr roşu-gălbui şi culoarea feţei alb-gălbuie (ibid, niei sale Studii de cultură şi civilizaţie românească,
p. 69). vol. I, Fundaţia Gândirea, Buc., 2001. Învăţaţii englezi

4
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
de la Universitatea Cambridge au procedat la aceeaşi „cabirii erau populaţia getică din Asia Mică pe care
cercetare interdisciplinară, după cum rezultă din ex- Zamolxe o trecuse pe la mijlocul sec. VI la religia
punerea domnului Gabiel Gheorghe, din care vom crucii practicată de Fraţii Celui Ales din Sarmisege-
reţine mai departe, ajungând la aceleaşi rezultate, ca tuza” (C. Olariu Arimin, Adevăruri ascunse, vol. II,
şi istoricul român Teohari Antonescu de la Universi- p162).
tatea din Iaşi, cu două decenii mai târziu însă. În Dacia, afirmă Teohari Antonescu, ideea
Dacia, precum ştim, a avut, prin populaţia morţii şi reînvierii unui cabir, a mântuirii prin sacri-
sedentară, patru roiri într-un spaţiu vast de la Atlantic ficiu, e fondul credinţei cabirice, cum a fost şi Marele
la Urali, de la Baltica la Mediterană şi mai departe în Mister revelat cu discreţie numai iniţiaţilor şi păstrat
Asia, Africa de Nord şi peste Pacific, în Americi. cu sfinţenie. De aici, reticenţa lui Herodot şi Pausanias
După sinteza engleză, domnul Gabriel Gheorghe de- de a povesti ce se petrecea în mistere.
limitează spaţiul arienilor astfel: „singurul spaţiu care În Panteonul trac există o zână asemeni cu
corespunde condiţiilor din vechea literatură vedică Demetra, se credea a fi Cotys sau Votytto, numită de
este cel Carpatic, în care învăţaţii de la Universitatea Eschyl zeiţa tracilor edoni. Cercetând cabirii daci,
din Cambridge plasează sub titulatura Ancient India, Teohari Antonescu se întreabă dacă în aceste mistere
faza primară a culturii vedice” (G. Gheorghe, op. cit. era vorba de nemurirea sufletului. Credinţa în viaţa
P.26). viitoare era în germene la toate popoarele ariene şi se
Există 60 propuneri privind leagănul de for- dezvoltase mai ales la poporul trac. Zeii cabiri erau
mare a arienilor. Cea a Universităţii din Cambridge a adoraţi ca manifestări ale focului cosmogonic. Mis-
fost confirmată şi de profesorul de arheologie Marya terul cultului cabiric relevă moartea şi învierea din
Gimbutas de la Universitatea California din Los An- morţi a zeului.
geles. Harta întocmită de profesor Marya Gimbutas, Studiul interdisciplinar, întreprins de istoricul
referitor la neolitic (6 – 7.000 ani în urmă), pre- român Teohari Antonescu şi care a premers apariţia
cizează: „numai în spaţiul carpatic şi unele zone peri- sintezei Universităţii din Cambridge (Anglia), demon-
carpatice prezintă urme de locuire de către om. Restul strează ştiinţific Dacia, cu spaţiul carpatic, ca fiind pa-
Europei este o imensă pată albă” (ibid, p. 29). tria primordială a arienilor, poporul primordial al
Dl. Gabriel Gheorghe afirmă că „după tradiţia Europei.
antică, în spaţiul carpatic, prin Muntele Omul, ar fi Aşadar, prioritatea mondială în identificarea
trecut axa lumii. Aici, la hiperboreeni, se găseau Daciei ca patrie originară a arienilor – poporul pri-
„ţâţânele lumii” (ibid, p. 30). Cele mai vechi civilizaţii mordial al Europei – aparţine istoriografiei române
europene apar în mileniul VII î.Hr., în spaţiul carpatic, prin istoricul Teohari Antonescu.
cu extensii către sud, sud-vest, vest. Civilizaţia euro-
peană din anii 6300 – 3500 avea o cultură distinctă,
care prezenta o identitate unică. Bibliografie
Lumea ştiinţifică acceptă spaţiul carpatic ca
* Teohari Antonescu, Dacia patria primitivă ariană, Ed.
punctul de unde a început civilizaţia. Doi specialişti
Saeculum, ...
străini, Olof Gjerdman şi Erik Lyungberg, găsesc ro- * Teohari Antonescu, Cultul cabirilor în Dacia, Ed. Saecu-
mâna donatoare de cuvinte, exemplificând cu cele lum, Bucureşti, 2005
1500 cuvinte româneşti găsite de profesorii suedezi * Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie
într-un dialect popular din India. Aceasta confirmă românească, Fundaţia Gândirea, 2001
studiile Universităţii din Cambridge (ibid, p34). * Conf. univ. dr. G. D. Iscru, Strămoşii noştri reali geţii –
dacii – tracii – illirii, naţiunea matcă din vatra „Vechii Eu-
În cercetarea culturii ariene, care devine „ci-
rope”, Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010
vilizaţia strămoşilor noştri direcţi”, Teohari Antonescu *Conf. univ. dr. G. D. Iscru, Dreptul naţiunilor înaintea tu-
îi consacră studiul Cultul cabirilor în Dacia. De aici, turor – principiul fundamental al dreptului zalmoxian, în
necesitatea reluării studiului vedelor ca izvoare Studii şi cercetări de dacoromanistică, anul I, nr. 1, Ed. Da-
carpatice şi al spiritualităţii indiene, clădită pe ele. Se coromână, 2011
pune întrebarea de ce istoricii noştri au părăsit acest * Carolus Lundius, Zamolxis – Primul Legiuitor al Geţilor,
Ed. Axa, 2002
studiu.
* Constantin Olariu Arimin, Adevăruri ascunse, vol. I şi II,
După opinia lui Constantin Olariu Arimin 2012.

5
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Why Dacia Revival at United Nations-UN?


Pourquoi Dacia Revival aux Nations Unies-NU?
De ce Dacia Revival la Organizaţia Naţiunilor Unite-ONU?
Prof. Alexandru Stan, Elveţia

lumea românească şi care să încu- Dromichetes, ale regelui Buere-


nuneze fericit munca, devotamen- bista, ale superbului Decebalus,
tul, tenacitatea dacilor activi în ale lui Diegis, ale regelui Re-
Societatea Renaşterea Daciei, timp galian, dar şi ale lui Ioan Casian,
de 13 ani deja. ale lui Germanus, Gelu, Glad,
Cultura din Dacia, din Menumort, Mircea cel Bătrân,
Thracia, din Pelasgia, din Europa Alexandru cel Bun, Mihai
veche, poate deveni şi stimulent Viteazul, Alexandru Ioan Cuza,
pentru ReUnirea românilor de azi, Pantelimon Halippa şi a tuturor
de mâine, într-un singur stat Dacia. românilor de origine dacã, de ori-
Primele informaţii referi- gine tiras-getă, care au realizat Re-
toare la acest subiect au fost Unirea Daciei, fie parţial, fie
prezentate în Dacia Magazin nr. integral.
67-68, iulie-august 2011 şi la Con- Reamintim că aceste Re-
gresul de Dacologie, ţinut în ace- Uniri au avut loc în secolul I,
laşi an la Teatrul Odeon, din înainte de era creştină, apoi la
Bucureşti. 1600, la 1859 şi, din nou, în 1918.
Între timp, mai multe per- Până în prezent, conform infor-
soane, români de origine dacă din maţiilor de care dispunem, nu este
România, din Basarabia şi din înregistrată încã la ONU nicio so-
străinătate, şi-au manifestat intere- cietate sau asociaţie din România
sul în legătură cu evoluţia acestor sau din Basarabia.
demersuri.
Spre surprinderea mea,
am aflat de la domnul dr. N.
Săvescu că atât articolul domnului
general Nicolae Spiroiu, cât şi cel Orăştie, Regele Burebista, sec. I.
al subsemnatului au fost prezen- - statuie concepută şi realizată de
tate la ONU în momentul în care Dacia Revival -
Stema Daciei

dosarul de adeziune al Societăţii


„Renaşterea Daciei” a fost acceptat.
Contactele avute de dom- În România, în Basarabia,
nul dr. Napoleon Săvescu la New precum şi în zonele limitrofe Da-
York, preşedintele Societăţii Dacia ciei antice şi în străinătate, edu-
Revival, au făcut ca aceste trata- caţia, formarea noilor generaţii, ar
tive să evolueze pozitiv până în putea evolua spre adevărata Istorie
prezent. a Daciei ca sursă permanentă de
Mai concret, la începutul evoluţie în viaţa personală, de
anului viitor, la adunarea ONU se familie, dar, în special, în interfe-
va discuta, analiza si decide ac- renţa cu alte grupuri sociale, naţi- Evolutia evenimentelor va
ceptarea Societăţii Dacia Revival uni, culturi etc. fi comunicată periodic, în funcţie
– Renaşterea Daciei, la această or- Sursele pepetue stimula- de desfăşurare.
ganizaţie internaţională. toare, pozitive şi de neînlocuit Noi ştim că zeul dacilor,
Noi susţinem şi sperăm pentru românii de azi şi de mâine, Zamolxis, veghează, inspiră şi pro-
totodată ca acest eveniment să de- se află permanent în faptele tejează pe iubitorii lui şi faptele lor.
vină un succes împlinit pentru Reginei Tomiris, ale lui Aşa să ne ajute Domnul Zeu!

6
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Calea Ieşilor, nr.6, Chişinău, Republica Moldova,


MD-2069, tel./fax: +373 22 211818; +373 22 211677;
www.consiliul-unirii.ro; e-mail: contact@consiliul-unirii.ro

Mesaj de Salut adresat


Congresului al XIII-lea de Dacologie
Spre deosebire de alte popoare, poporul român, Cu ocazia Congresului al XIII-lea de Dacologie,
urmaş direct al geto-dacilor, s-a născut din pământul şi pen- închinat geniului brâncuşian, aducem, din ţinuturile de
tru pământul pe care locuieşte încă de la facerea lumii. răsărit, organizatorilor Congresului de Dacologie, celor
Înfruntând vicistitudinile vremurilor, urmaşii geto- două societăţi deja menţionate şi tuturor participanţilor salu-
dacilor şi-au păstrat nu numai limba şi obiceiurile străbune, tul şi urările de succes ale Consiliului Unirii.
dar şi dorinţa nestrămutată de UNITATE ca ţară şi popor! Felicitări Consiliului Judeţean şi Instituţiilor cultu-
Migraţiile Evului Mediu, razboaiele şi schimbările rale locale, care au făcut posibilă desfăşurarea lucrărilor
sociale, ce ne-au fost deseori impuse prin evenimente ce Congresului de Dacologie, închinat personalităţii lui C.
ne-au şi divizat teritorial, nu ne-au îngenuncheat şi conti- Brâncuşi.
nuăm să păstrăm vie flacăra reîntregirii şi a unităţii naţionale. Ne exprimăm speranţa că, în curând, astfel de în-
Marile imperii dornice de îmbogăţire şi putere tâlniri prestigioase vor putea fi organizate şi pe teritoriul
ne-au cotropit uneori, ne-au divizat teritorial, dar nu ne-au dacic din stânga Prutului.
înfrânt! Simţământul Reintregirii a rămas viu în inimile noas- În numele Consiliului Unirii,
tre, indiferent de greutăţi şi de puterea şi influenţa duş- Ştefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consi-
manilor! liului Naţional al Unirii – 1991, membru al Consiliului ,,Aso-
Raptul teritoriilor de răsărit, încă la începutul ciaţiei Parlamentul-90”, preşedintele Asociaţiei socio-
Războiului al Doilea Mondial, a deschis în sufletele noastre culturale „Maluri de Prut” din Italia
o rană ce săngerează! Anatol Caraman, locotenent-colonel, cavaler al
Oameni simpli şi personalităţi din lumea acade- Ordinului „Ştefan cel Mare”, preşedintele Asociaţiei Ve-
mică de pe cele două maluri ale Prutului au ţinut permanent teranilor Războiului – 1992 „Tiras-Tighina”
vie dorinţa de unitate naţională! Nicolae Dabija, scriitor, membru de onoare al
Printre numeroasele organizaţii şi personalităţi Academiei Române, ex-deputat, membru al Consiliului
care militează pentru unitatea naţională se remarcă Dacia Naţional al Unirii – 1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamen-
Revival International Society, cu sediul în New York, a cărei tul- 90”, preşedintele Forului Democrat al Românilor,
activitate privind cunoaşterea adevărului istoric despre tre- preşedintele Forului Românilor de Pretutindeni, deţinător al
cutul poporului român este o contribuţie remarcabilă la în- Ordinului Naţional „Steaua României” în Grad de Cavaler
tărirea concepţiei că noi, locuitorii ţinuturilor dacice, suntem Gheorghe Mârzencu, ziarist, membru ai Asoci-
un popor cu aceeaşi limbă şi tradiţii, ce aspiră şi militează aţiei obşteşti „Memoria victimelor regimului totalitar comu-
pentru a se regăsi, unit, într-un singur stat. nist”
Ne bucurăm să amintim că la programul Societaţii Gheorghe Viţă, jurist, preşedintele Uniunii
Dacia Revival au participat şi contribuit şi basarabeni, încă Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa
de la înfiinţare, cum a fost regretatul Andrei Vartic, inginer, Vitalia Pavlicenco, doctor în filologia română, ex-
scriitor, istoric, la fel ca şi acad. Petru Soltan, care a onorat deputat, deţinătoare a Ordinului Naţional al României „Pen-
Congresele Daciei Revival cu studii pluridisciplinare. tru Merit” în Grad de Comandor, preşedintele PNL
Reactivarea Consiliului Unirii în dreapta Prutului, Anatolie Revenco, vicepreşedinte al Partidului
în primăvara acestui an, ne-a prilejuit bucuria să avem, Naţional Liberal
printre sprijinitori, şi Societăţile Dacia Revival International Valeriu Ciubotaru, preşedintele Partidului
Society şi Societatea Medicilor, ambele din New York şi am- Naţional Român
bele patronate de dr. Napoleon Săvescu. Timotei Ţurcanu, inginer

7
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE


Secţiunea 1: Motive artistice traco-geto-dacice în sculptura
lui Constantin Brâncuşi

BRÂNCUŞI ŞI TRADIŢIA DACICĂ


HIPERBOREANĂ
(rezumat)
Lucian Gruia

„René Guénon ia în considerare posibilitatea aceea din Paris.


ca un om să fie ales de o organizaţie iniţiatică datorită E mai bine să pornim de la datele istorice şi le-
talentului său literar, pentru a expune anumite mituri gendare referitoare la hiperboreenii cărora le datorăm
esoterice, şi aceasta, fără să fie necesar ca să-şi dea tradiţia primordială a omenirii. Pentru care este nevoie
seama de semnificaţia reală a operei sale” - ne in- să sistematizăm informaţiile transmise de Vasile Lo-
formează Vasile Lovinescu în fascinanta sa carte vinescu despre acest subiect.
DACIA HIPERBOREANĂ (Ed. Rosmarin, Bu-
cureşti, 1996) şi completează: „Aşa ar putea fi cazul Istorie şi spiritualitate hiperboreană
scriitorului Ion Creangă redactorul basmului Harap- Popoarele geto-dace se întindeau din Europa
Alb“ şi mai departe: „Când o formă tradiţională e pe Centrală şi până la Don, cuprinzând: tracii propriu-
cale de a se stinge, ultimii reprezentanţi transmit zişi, geţii, dalmaţii, ilyrii, panonienii, sciţii etc. Despre
mesajele şi în viitor, când poate unii vor fi capabili să geţi toţi autorii antici susţin că erau hiperboreeni, ca
le înţeleagă”. şi grecii care au migrat ultimii din Hiperborea origi-
Nu intenţionez să inventariez acum motivele nară polară, deci mitologiile dacilor şi grecilor derivă
dacice hiperboreene descoperite de Vasile Lovinescu din această mitologie primordială comună.
în basmul amintit, ci să extrapolez prezumţia guenon- Puţinele lucruri pe care le ştim despre Hiper-
istă la toţi artiştii importanţi şi mai cu seamă asupra borea originară sunt menţionate de Hecateu din Ab-
muzicienilor şi plasticienilor, al căror limbaj este uni- dera /4/. Populaţiile hiperboreene au ajuns pe
versal nemijlocit. În acest context, sculptorul Brân- meleagurile noastre după Marea migraţie hiperbo-
cuşi, datorită genialităţii sale, s-ar fi putut preta la reană, petrecută cu mii de ani înaintea erei noastre.
modul ideal acestui demers esoteric. Din datele istorice, coroborate cu informaţiile
După părerea mea, încercările de a face din culese din dicţionarele mitologice şi de simboluri an-
Brâncuşi un simplu executant/robot al unor comandi- tropologice /5, 6/se pot stabili caracteristicile princi-
tari iniţiaţi, care i-au sugerat exact ce are de făcut, pale ale tradiţiei primordiale, pe care le urmărim în
însemnă a-i distruge total originalitatea şi contribuţia gândirea şi sculptura brâncuşiană.
sa majoră la renaşterea artei moderne. Mai degrabă, Elemente ale spiritualităţii dacice hiperbo-
tradiţiile dacice hiperboreene au ajuns în spiritualita- reene în opera lui Constantin Brâncuşi
tea noastră ţărănească, preluate întâi de zalmoxismul Cred că influenţele dacice hiperboreene se mani-
solar şi de creştinism, întrucât religia lui Zalmoxis are festă atât în gândirea brâncuşiană, cât şi în sculptura sa.
elemente premergătoare religiei amintite, fenomen de- În concepţia artistică şi de viaţă: Seninătatea
numit de Mircea Eliade, creştinism cosmic. Este vorba apollinică; armonia cosmică (cu natura, cu semenii,
de “ocultarea” tradiţiei primordiale hiperboreene în cu divinul); Naturalitatea; Simbolismele hiperboreene
ortodoxism şi pe această cale în gândirea şi sculptura ale lui Ianus şi Regelui Regilor;
brâncuşiană, întrucât titanul din Hobiţa a fost mai În sculptură:
mult decât un simplu credincios, devenind cântăreţ în A) Simplitatea formală datorită căreia sculptu-
strană la diverse biserici ortodoxe şi chiar diacon la rile pot fi interpretate ca prototipuri/arhetipuri/idei pla-

8
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
tonice ale lumii reale (Începutul lumii simbolizează uni- G) Prezenţa masivă a animalelor acvatice, în
versul ovoidal nemanifestat, iar Primul strigăt, ovoid special polare: Peşti, Foci, Pinguini, Lebede (Leda),
crestat cu „sabia timpului”, marchează concretizarea care ne duc cu gândul spre patria originară nordică,
universului, devenind apoi Noul născut, cosmos mani- insulară, hiperboreană;
festat şi cap uman totodată. Seria capetelor ovoidale H) Realizarea în manieră apollinică a templu-
continuă cu: Prometeu, Narcis, ori Muzele adormite - lui din Indore, care ar fi adăpostit: trei Păsări în văz-
care regăsesc în vis armonia cosmică senină; duh, una neagră - saturniană, una albă - apollinică şi
B) Luminozitatea solară/apollinică, obţinută una de bronz polisat, sculptura Regelui Regilor, am-
prin supraşlefuire şi polisare, care conduce prin reflec- plasate în jurul unui bazin cu apă.
ţie la identificarea sufletului individual cu absolutul În istoria omenirii, idealul apollinic primordial
(Păsările în spaţiu, Leda, Peştele, Animalul nocturn, al contopirii cosmice cu universul, într-o manieră
Foca şi desigur Coloana de la Târgu-Jiu etc); raţională, dar şi sensibilă, luminoasă, a dat naştere, în
C) Comunicarea pământ-om-cer, simbolizată descendenţă directă, mioritismului dacic şi artei cla-
prin: Coloanele infinite, sculpturile etajate, Coloanele sice greceşti, apoi renaşterii, raţionismului occidental
Sărutului (axe care, pe lângă sensul principal menţio- (civilizaţiei europene moderne), răspândit în ultimele
nat, pot simboliza axa polară Nord-Sud a marii mi- două secole în America de Nord şi Japonia.
graţii hiperboreene); Parafrazându-l pe Andre Malraux, considerând
D) Bucuria pură - Brâncuşi dorea ca animalele apollinismul ca pe o nouă religie care trebuie re-
sale să fie expuse în parcuri, ca să se poată juca ne- descoperită, suntem de acord cu afirmaţia că dacă
stânjeniţi copiii cu ele; mileniul trei nu va fi religios în sensul comuniunii
E) Spiritul mioritic, cristalizând armonia apol- om-cosmos, tehnologiile moderne cooperând nedis-
linică şi conferindu-şi semnificaţia sa majoră Ansam- tructiv cu natura, acesta nu va mai fi deloc.
blului monumental de la Târgu-Jiu: ritualul nunţii Întru acest ideal sublim, cel mai frumos mesaj
cosmice a tânărului necăsătorit (erou în Primul Război al omenirii, îndeplinind, fără să fie un iniţiat, rolul
Mondial), în care Masa tăcerii = praznicul, Aleea Regelui Lumii, l-a adus sculptorul Constantin Brân-
scaunelor = hodinile convoiului mortuar, Poarta să- cuşi, arta sa pură, esenţializată, producând a doua re-
rutului = trecerea lumilor, cu Sărutul neîmplinit drept naştere artistică, păstrând chiar în formele
vamă, Coloana nesfârşită = stâlp/brad funerar = în- nefigurative, idealul clasicismului grec. Nu spunea el
soţitorul mortului întru veşnicie (frate/soţie); oare că arta lui trebuie să aducă bucurie pură şi copiii
F) Prezenţa obsedantă a motivului Coloanelor să se joace cu animalele sale prin parcuri, sub cerul
infinite în opera brâcuşiană /10/, ale căror module co- liber? Şi nu am putea oare trimite Păsările sale în
notează succesiunea generaţiilor, ciclurile evoluţiei ci- văzduh, pentru alungarea demonilor furtunii de pe
vilizaţiei hiperboreene şi marea sa migraţie; cerul omenirii mileniului trei?

Rădăcinile străvechi ale artei lui Brâncuşi


Prof. dr. Mihai Popescu,
Biblioteca Militară Naţională
„Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat să fac. Căci Într-un interviu acordat unui ziar al vremii, Brâncuşi
am venit pe lume cu o misiune”. Rareori putem găsi o ex- spunea: „Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele
presie mai lapidară a conştiinţei rostului unui artist şi a co- că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai
erenţei dintre viaţa, gândirea şi creaţia sa. pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de
Atelierul său a fost locul de pelerinaj al generaţiilor forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lu-
de artişti plastici de avangardă, români şi străini, care re- crurilor ... Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare
nunţau la frumuseţea clasică şi căutau modalităţi de expre- în realitatea cea mai adevărată - poate în singura realitate
sie non-figurativă, cunoscute sub diferite denumiri: valabilă”.
expresionism, cubism, futurism, dadaism, constructivism, „Ne regăsim cu toţii la sfârşitul unei mari epoci şi
suprarealism, abstracţionism, modernism. În ciuda dorinţei este necesar să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor
unora de „a-l adopta”, el şi-a găsit propriul drum, pe care şi să regăsim ceea ce s-a pierdut”, spunea Brâncuşi despre
l-a urmat cu o consecvenţă de nezdruncinat. frământările artistice de la începutul secolului XX, sugerând

9
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
De aici derivă virtuţile mântuitoare ale artei:
„Lumea poate fi mântuită prin artă. Artistul face, în fond,
jucării pentru oamenii mari; el este ca viermele de mătase”.
Pasul următor îl constituie virtuţile tămăduitoare
ale artei: „Arta trebuie să odihnească şi să vindece contra-
rietăţile interioare ale omului. Aceste contrarietăţi derivă din
însuşi destinul lui şi din tragedia lui. Arta are şi această mi-
siune terapeutică; să ne amintim numai de Catharsisul aris-
totelic”.
În discuţiile cu prietenii, Brâncuşi spunea adesea:
„Noi ăştia suntem daci în munţi”, considerându-se coborâtor
al „dacilor din Gorj”. Obârşia străveche a operei atât de
moderne a sculptorului român a fost recunoscută de
nenumăraţi cercetători români şi străini. Fără a teoretiza, el
însuşi era perfect conştient de acest adevăr: „Eu, cu noul
meu, vin din ceva foarte vechi”. El descoperise marea taină
a vieţii şi a artei dacilor, care lăsau lucrurile să vorbească
astfel locul său asumat conştient în arta românească, eu- în locul lor.
ropeană şi mondială. Considerat fondator al modernismului în sculptură,
„Arta nu face decât să înceapă continuu ... Arta – Brâncuşi a reînnodat de fapt tradiţia străveche a artelor
poate cea mai desăvârşită – a fost concepută în timpul sacre, iniţiatice, păstrând cu sfinţenie principiile căutării
copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile domes- esenţelor: „Statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei. Tem-
tice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie plele şi bisericile au fost şi au rămas întotdeauna lăcaşuri
primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în ale meditaţiei”.
sculpturile mele ... Eu mi-am iubit şi nu mi-am părăsit nici o Sculptoriţa Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi,
clipă strămoşii şi filozofia lor a naturalităţii”. afirma: „Ca toţi strămoşii noştri cei de demult din Dacia,
În însemnările sale privind esenţa artei lui Con- Brâncuşi stătea de vorbă cu piatra şi cu lemnul, pe care le
stantin Brâncuşi, Mircea Eliade observa că „el a dat viaţă socotea fiinţe ... Brâncuşi ştia totul ... Era de o ştiinţă an-
unor forme, simboluri şi înţelesuri arhaice uitate de milenii cestrală şi apropierea lui de Deceneu mergea până la o
în Europa. Uluitoarele sale forme arhetipale le-a făurit reîntrupare”. Artista a şi realizat, în 1937, un portret al lui
regăsindu-le rădăcinile şi izvoarele, forţele care le-au Brîncuşi, „un cap de vechi dac”, de „nepot al lui Decebal”.
hrănit”. Pentru alţii, chiar şi aspectul fizic al sculptorului, „îl evoca
Majoritatea străinilor care vin la Sarmizegetusa artistic pe Zamolxes”.
Regia asociază aproape spontan soarele de andezit cu Convins că „arta este o taină şi o credinţă”, sculp-
Masa tăcerii sau Masa Dacilor de la Târgu Jiu. Atelierul lui torul spunea: „nu putem să-l ajungem niciodată pe Dum-
Brâncuşi de la Paris era pentru avangardistul Geo Bogza nezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important”.
„un interior românesc, dac şi pre-dac, pe care îl durase ca Orice creaţie artistică era pentru el „o rugăciune, însă eu
pe o Sarmizegetusă sufletească, ale cărei ziduri n-aveau ştiu că rugăciunea bătrânilor noştri olteni era o formă a me-
să fie niciodată năruite”. Tot Geo Bogza evidenţia că: „Tăind ditaţiei - adică o... tehnică filosofică ... Acesta este mesajul
piatra şi lemnul cu liniştea sufletească şi cu înţelepciunea Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă … Să arzi ca o
unui lung şir de strămoşi, el a mers direct la esenţă, la ex- flacără … Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul.”
presivitatea formelor primordiale, la sâmburii vieţii şi ai cos- Atât în ţară, cât şi la Paris, Brâncuşi participa în
mosului”. fiecare duminică şi la alte sărbători la slujba creştin-orto-
Cuvântul de origine dacică bucurie apare mereu doxă, în calitate de cântăreţ şi de dascăl. Ştia pe de rost
în cugetările marelui sculptor: „Arta ar trebui să fie numai Sfânta Liturghie şi cântările potrivite fiecărei sărbători. Aici
bucurie ! ... De aceea, nu există «artişti», ci numai oameni putem găsi cheia pentru înţelegerea semnificaţiei sacerdo-
care simt nevoia să lucreze întru bucurie ! Să cânte, aseme- tale a multora din cuvintele sale: „Ceea ce legi tu aici pe
nea păsărilor ! ... Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria pământ se leagă şi în ceruri”. „Ultimul dac ajuns până la
de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile noi”, cum l-a numit Miliţa Petraşcu pe Constantin Brâncuşi,
Naturii... Eu aş vrea să creez aşa cum respir ... Plăcerea este marele preot al Renaşterii Daciei.
cu care lucrează artistul este însuşi miezul artei sale”.

10
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Misterele brâncuşiene de la Târgu Jiu


ziarist Adrian Bucurescu

„Dacă aţi şti ce vă las!” a ex- zece dintre principalii propovăduitori ai aşadar cu Columna Cerească, simbol
clamat Constantin Brâncuşi la ultima mesajelor Zeilor. La rândul ei, „Aleea al reîncarnărilor, al Învierii, al vieţii fără
despărţire de ţara natală, sugerând Scaunelor” trimite la numărul anilor pe de sfârşit de care se bucurau Dacii
astfel că vestitul ansamblu sculptural care-i avea Apollon-Zalmoxis când a Zalmoxieni. Aceasta este Tinereţea
de la Târgu Jiu ascunde mistere ce nu fost ucis de Scyţi. Forma de clepsidră fără Bătrâneţe şi Viaţa fără de Moarte,
puteau fi încă dezvăluite pe la mijlocul a celor 30 de scaune nu lasă nici o în- miracol din Tărâmul Celălalt, spre care
veacului trecut. A venit vremea ca doială asupra semnificaţiei lor tempo- se şi înalţă. Tot ce priveşte această
aceste taine profunde să fie strălumi- rale. Cei treizeci de ani pe care-I avea Sfântă Columnă se află cuprins în
nate. Zalmoxis în momentul uciderii Lui sunt aceeaşi expresie dacică, pe care am
Cercetând de foarte mulţi ani precizaţi şi pe una dintre tăbliţele de la mai citat-o, CAVIERETIUM. Încă o
capodoperele brâncuşiene, am aflat Sinaia. tălmăcire a ei se deduce din lectura
sensurile lor şi ca neaşteptate, dar şi Ajungem şi la „Poarta Săru- CA VIE RE TIUM „Care învie mereu
ca aşteptate. Cele mai multe dintre lu- tului”, sugestie pentru sintagma din Cenuşă” (cf. rom. ca; a învia; alb.
crările acestui artist absolut sugerează dacică, de asemenea atestată, DOC- i ri „nou”; tym „fum”), ce mai are şi sen-
că el a absolvit Şolomanţa, miste- LEA, care se tălmăceşte prin „Cei ce sul de „Care îşi revine din nou din
rioasa şcoală a nu mai puţin misteri- primesc Sărutul” (cf. rom. a ţuca; a Strânsoare” (cf. rom. a învia; alb. i ri
oşilor Solomonari, a căror ştiinţă a fost lua), cum se numeau morţii aleşi de pe „nou”; rom. teamă), sens dedus din
încrustată în tăbliţele de la Sinaia. câmpul de luptă pentru a merge în forma modulelor Coloanei. Se ştie că,
Când rostea cuvintele citate Raiul Dacilor. Totodată, DOC-LEA se la moarte, Dacii preferau incinerarea,
mai sus, Brâncuşi se referea cu mai traduce şi prin „Cele care iau Su- crezând deci că vor renaşte din
precădere la măreţul ansamblu de la fletul” (cf. rom. duh; a lua), cum se nu- cenuşă, ca Pasărea Phoenix.
Târgu Jiu, pe care l-a intitulat „Calea meau Zânele ce-i alegeau pe cei Preoţii daci, apoi Solomonarii
Eroilor”. Să nu ne lăsăm înşelaţi de in- meniţi să moară în război. Ele sunt români, aveau obiceiul „să se joace”
terpretările creştine care se tot vântură corespondentul celebrelor Walkirii din cu sintagmele, să le „stoarcă” de sen-
în legătură cu opera meşterului de la mitologia germanică, iar în mitofol- suri. Astfel, şi C-AVI ERETIUM
Hobiţa! În literatura solomonară, clorul românesc poartă denumirea de însemna şi „Pasărea Fermecată;
această cale eroică se numea CA VIE Tecle, cărora le sunt consacrate şi Pasărea Măiastră” (cf. lat. avis
RETIUM, adică „Drumul Iniţiaţilor” sau câteva sărbători în calendarul nostru „pasăre”; gr. şi lat. haeretikos „eretic”;
„Calea Iluminaţilor; Care poartă Lu- arhaic. Sărutul pe care-l primea eroul rom. eres; erete), iar Brâncuşi, cum se
mină; Cei care merg spre Lumină” (cf. în clipa morţii de la una dintre aceste ştie, a sculptat mai multe astfel de
lat. via „drum; cale”; ratio, -onis „raţi- „mirese” psihopompe este nemurit în Măiestre. În graiul Dacilor, această
une; judecată”; rom. chibrit), drum pe balada „Mioriţa”: Pasăre Fermecată se mai numea şi
care, în credinţele Dacilor, mergeau „Tu să-i spui curat PHA NISKE „Cea care renaşte”, cum
spre Rai vitejii căzuţi în luptă, deci Că m-am însurat am demonstrat în volumul „Dacia Se-
eroii. O variantă a denumirii C-o mândră crăiasă – cretă”, fiind arhetipul celebrului
Solomonarilor se găseşte pe o tăbliţă A lumii mireasă...” PHOENIX, care în româna arhaică se
de la Sinaia, sub forma SO RATOIN Faptul că pe „Calea Eroilor” spunea Finisc. Aceeaşi Pasăre se
„Cei Iluminaţi; Cei Strălucitori”, unde se află şi o biserică ortodoxă nu punea, până nu demult, în vârful unor
atributul este vădit înrudit cu cel din schimbă cu nimic mesajul zalmoxian coloane, cu aceeaşi formă ca la Târgu
sintagma CA VIE RETIUM, atestată al acestei capodopere, căci Crucea, Jiu, ce străjuiau, în locul crucii sau ală-
ca denumire a unei localităţi din Dacia. încrustată pe numeroase vestigii turi de cruce, mormintele ţărăneşti din
Cum se ştie, ansamblul de dacice, era şi unul dintre simbolurile unele sate româneşti, simbolizând de-
la Târgu Jiu începe cu „Masa Tăcerii”, mistice ale strămoşilor noştri, sim- sigur Renaşterea în Ceruri sau într-o
înconjurată de douăsprezece scaune. bolizând, prin cele patru braţe, Patru nouă viaţă pe Pământ, aşa cum nădăj-
În concepţiile solomonare, aceste Zei sau Sfânta Pătrime, adică Tatăl, duiau Zalmoxienii.
scaune din jurul Mesei Minunate Mama, Fiul şi Fiica din Ceruri. Iată, aşadar, ce a mărturisit
aşteaptă douăsprezece divinităţi, În fine, ansamblul sculptural Zalmoxianul Constantin Brâncuşi când
adică pe Cei Doi Gemeni Divini şi pe se încheie cu „Coloana Infinită”, a rostit „Dacă aţi şti ce vă las!”

11
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT, JURĂMÂNT SACRU DE


APROPIERE PRIN COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT DE LUMEA STELARĂ
dr. Ştefan Lucian Mureşanu
„Coloana recunoştinţei fără spirat, prin coordonatele oarecum
sfârşit” constituie una dintre însem- neobişnuite ale concepţiei şi for-
nele entităţii noastre şi a adevărului maţiei sale, cât şi prin însuşirile de
ridicării sufletelor româneşti la înalta ţăran român, care a ajuns la univer-
apreciere deusiană de eroi, pe care salitate, prin comportarea faţă de
însuşi Brâncuşi o denumea „un culturile cărora le aparţine prin
proiect de coloană care, mărită, ar naştere, experienţă şi afinitate spiri-
putea sprijini bolta cerească”. tuală, prin complexitatea ele-
Senzaţie divină de unificare mentelor artistice angelice pe care
a înaltului cu teluricul, maiestuoasa le-a subsumat pentru a ajunge la
sculptură zădărniceşte timpul, simplitate şi esenţialitate. El a
aşezând-o pe umerii îmbătrâniţi de izvorât dintr-un munte de granit
istorie ai locului românesc pe care valah şi a lăsat izvorul talentului şi
strămoşii, care strigau în inima ur- inspiraţiei sale să curgă fără întreru-
maşului lor, să ridice întru pomenire pere din care înţelepţii lumii să
uimirea creaţiei sale. soarbă ceea ce Zamolxe insuflase fi-
Brâncuşi continuă şi acum indului său prin apele de sus şi de jos
să uimească nu numai teluricul cu ale ţinutului dintre Carpaţi, Dunăre
tot ce respiră aerul pe care maies- şi Pontus Euxinus.
tuozitatea simplităţii trăirii lui l-a in-

BRÂNCUŞI
ŞI SACRALITATEA ANTICĂ
Simion-Petre Cickirdan

Filosofia lui Brâncuşi tecturală, amândouă extraordinare (care rezistă pre-


siunii timpului degenerator), să absoarbă lumina - soa-
De la Brâncuşi încoace se afirmă filosofia în rele. Suntem în faţa unei noi surse de energie care
sculptură, filosofia formei…Au spus-o toţi! În noua alimentează o producţie fără să consume nimic;
conjuctură a secolului XX, sculptorii au dorit să rele- aproape nimic din spaţiul terestru; spaţiu destul de
veze ideea - gândirea prin forma născocită - lucrată vlăguit de un om fără limite în dorinţa sa de devenire;
cu râvnă, creând lucrări, potenţial! pentru a nega, dar omul strivit de structura sa materială în contrasens cu
şi a confirma munca adamică la care a fost osândit cea spirituală.
omul. Apare sculptorul filosof. Brâncuşi este cel mai Nimeni nu l-a împăcat pe om cu divinitatea
important dintre ei şi este singurul care nu a dorit acest din el, din sine, aşa cum a făcut-o Constantin Brâncuşi
lucru, ci numai a visat la adevăr. Opera sa decurge prin formă! Urmează ca omenirea să recunoască că
calmă, liniştită, în acest spaţiu al gândirii profunde, în urmaşii săi: Fuller, Lucaci, Calder etc. au încercat, ca
sensul infinitului pozitiv. şi el, să ajungă la această miraculoasă stare de energie,
De la Brâncuşi încoace apare şi sculptorul lăuntrică, magnetică, şi rezultată din interacţiunea din-
tehnolog, apare tehnologia ca artă. Apare omul de şti- tre pământ şi lumină. O energie care nu te lasă să zbori
inţă artist, inginerul care manevrează cu mijloace ar- ca o pasăre, dar care poate folosi zborului tempera-
tistice. Este foarte important ca acum, în secolul XXI mental, cerebral; care, în viaţă, îl păstreză pe om!
sau mileniul trei, arta sculpturală alături de cea arhi- mereu, tânăr!

12
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Mit şi cunoaştere. Artă şi Tehnologie streaşină, care delimitează o „margine”(ca şi la gulerul
Brâncuşi! un precursor al clasicismului sculp- vasului de lut); sau, aşa cum este dantelat, în trepte,
turii mileniului III, atacă latura ştiinţifică a realităţii, gâtul celebrului „Cocoş”! Toate sunt simboluri - în-
cosmogonice, prin evidenţierea rolului în cunoaştere semne care se regăsesc în istoria milenară a acestei
al miticului specific oricărui popor - comunitate, lumi.
însemnele, care-i definesc sacralitatea. Ideea măreaţă, de perspectivă, a infinitului co-
Coloana infinită din cadrul tripticului de la loanei, realizată prin multiplicarea modulului brân-
Târgu Jiu (ansamblu architectonic care frizează uni- cuşian (de această dată, rezultând prin suprapunerea
versalitatea) este realizată ca un parcurs între trăire şi transfigurată a două piramide - însemn al uciderii tim-
eternitate; se pleacă de la vestita horă sau ceremonie pului - o piramidă), dezvăluie dimensiunea filozofică,
în jurul a nu ştim ce opaiţ sacru, aprins! focul, pâinea de astă dată, proiectată şi executată tehnologic. Faptul
şi vinul, Iisus; cele douăsprezece seminţii, altarul lui că modulul este un octoedru ne duce cu gândul şi la
Moise - rotund (cu circumferinţa de trei ori „lăţimea cele opt simboluri de viaţă înscrise pe „Poarta sărutu-
rotundului”! - steaua lui David, răsărind din intersecţia lui”.
celor trei diametre)! şi, flancaţi de aceleaşi scaune Pentru prima oară, credem, putem vorbi de-
(sfere tăiate şi câte două combinate, sau clepsidre - în spre o lucrare artistică executată după proiect tehno-
aprecierea noastră), se ajunge la înşiruirea lor pe ver- logic! Iată, din această clipă, arta pierde caracteristica
ticală. Minune a tehnologiei timpului. În atelierul de nerepetabilitate, devenind o „artis vulgatris”;
sculptorului din Montparnasse întâlnim scaune de rezultă o „laicizare” a artelor sculpturii şi arhitecturii,
lemn ca un X, ca o clepsidră; întâlnim două scaune acestea fiind aduse în spaţiul tehnic, productiv...aşa
(de acest fel) suprapuse: este prima sa coloană; cum erau şi în Antichitate.
urmează celelalte! Începând de la Brâncuşi, artele plastice se
Dacă desprindem două ornamente de brâu de transformă în arte vizuale; începând de la el, contează
pe biserica din lemn, oltenească (dar şi de aiurea), de cum aşezi o piesă tehnică, oarecare, cum o priveşti,
sub streaşină, şi le lipim, suprapunându-le, rezultă o pentru ca ea să fie, să devină expresie artistică…Arta
coloană! Nu ştim dacă Brâncuşi a cunoscut sau nu devine interactivă între ochi şi obiectul expus.
(motivele populare sigur le-a cunoscut), dar formele De la el începe Designul, o artă populară, co-
sale, reduse la simboluri, se regăsesc în ornamentaţia mună!
vaselor de lut făurite de traci, daci şi romani, din cul- Brâncuşi confirmă spusele lui Michelangelo:
turile respective ale Olteniei de sub munte. Acestea, orice bloc de marmură conţine o sculptură! Iată, deci,
după ce au fost descoperite de preotul arheolog Petre arta poate fi considerată şi formă virtuală de surprin-
Gheorghe, începând de prin 1963, se află expuse în dere a unui adevăr. Dar ce contează cel mai mult în
muzeul colecţie „Gheorghe Petre Govora” din Băile această economie de reliefare a realităţii, de redare a
Govora, înfiinţat în 1972. Găsim pe un ciob chiar si- formei, este, că amândoi pun în evidenţă măestria ca
lueta unei coloane. Pe orizontală descoperim o infini- parte componentă a tehnologiei! şi, că tehnologia este
tate, şi acestea s-au transmis în construcţiile ţăranului singura care dă substanţă culturii comunităţi umane,
român până astăzi, acolo unde mai există ţărani ro- de-a lungul timpului!
mâni, urmaşi ai dacilor!… Brâncuşi, la Paris, alături de Henry Coandă,
Aceste semne, X, imprimate pe stâlpii caselor a lucrat o perioadă la Gustave Rodin.
din lemn, săteşti (cum spuneam, posibile simboluri de H.Coandă a ajuns unul din marii oameni de
clepsidre, sori! sau cruci-răscruci şi de care iconogra- ştiinţă, şi tehnologi, din aeronautica mondială; este in-
fia sacrală a antichităţii nu duce lipsă-exemplul traci- ventatorul efectului care-i poartă numele.
lor şi al dacilor), şi având axa mare pe orizontală Brâncuşi, construind Pasărea Măiastră, pre-
reprezintă infiniţi! dar numai Brâncuşi i-a dispus pe cum o aripă de avion cu reacţie sau o elice tăiată în
verticală, pe axa pozitivă, pentru ca să sugereze infi- patru (ori în două, aşa cum există la poarta Mânăstirii
nitul cerurilor, absolutul.…Aceste „x”-uri, probabil, Dintr-un Lemn), îşi defineşte admiraţia (simţul) pen-
şi tot de la Brâncuşi, l-au inspirat şi pe Henry Matisse tru zbor, pentru infinit, pentru aparatul de zbor, de ce
în decoraţiunile sale din propria pictură… nu, pentru prietenul Henry Coandă.
„Coloana infinită” este o dispunere pe verti- *
cală, cu elemente din aceeaşi familie cu cea a scaune- „Cuminţenia Pământului”, credem, este mai
lor de pe aleea dintre „Poarta sărutului” şi „Masa aproape de iconografia şi sensul lui Buddha, decât de
tăcerii”; este o dispunere (dublată) a brâului de la bi- cele ale „Gânditorului de la Hamangia” aşa cum sus-
serica din lemn, ornament dantelat, sau cel de la ţin cei mai mulţi exegeţi brâncuşieni.

13
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Căutându-l pe Brâncuşi prin Carpaţii din România


Silviu N. Dragomir

Studiind în amănunţime Platoul Bucegilor pentru a vizita faţă. Iar sculptura brâncuşiană ar
totalitatea controversaţilor mega- megaliţii aflaţi acolo (Sfinxul ro- părea să calchieze repectivul me-
liţi carpatici, am fost nevoit să ob- mânesc, Omu, Babele, Vârful cu galit în viziunea sa de „scară la
serv – practic de la sine – o Dor, Sfinxul de la Piatra Arsă). cer”, asemuită cu Columna Ceru-
tulburătoare asemuire a multora Dar, nici nu putem neglija faptul lui sau Coloana Infinită, aşa cum
dintre sculpturile brâncuşiene cu că pentru toţi „pleziriştii” veniţi mai este numită principala piesă a
respectivele simulacre presărate „la aer” pe Valea Prahovei, urcatul tripticului de la Tg. Jiu, despre
mai peste tot prin munţii noştri. pe Platou era, oarecum, obligato- care Petru Comarnescu (Temoi-
Simulacre deja analizate în lucrări riu. Ştim că prin Vâlcea ar fi tre- gnages sür Brâncuşi - Paris, 1937,
anterioare. cut, dar informaţiile de care pag. 37) afirma: „Coloana nesfâ-
Semnalăm – deocamdată dispunem sunt puţine şi rare - iar rşită ia o fabuloasă varietate de
fără analize – acele flagrante ase- Vrancea, Ceahlăul ori Rodna, forme pentru cel care o priveşte
muiri între unele celebre sculpturi deloc nu le-a vizitat. Megaliţii de- din diferite unghiuri, în anumite
imaginate de marele sculptor, în spre care avem ştiri certe că ar fi momente din zi şi în anumite di-
pandant cu doar câţiva megaliţi atras atenţia sculptorului sunt me- spoziţii sufleteşti...“.
carpatici. Ne cantonăm, deci, doar galiţii antropici din insula Corsica, 4) Poarta Râmeţilor vă-
în domeniul aleatoriului, asta, mai pe care a vizitat-o cu siguranţă zută, precum şi porţile ţărăneşti, ca
ales, din cauza timpului disponibil. doar în acest scop. o poartă a iniţierii. Chiar Romulus
Brâncuşi faţă cu mega- Explicaţiile regăsirii mul- Vulcănescu afirma, în capitolul
liţii. Megaliţii carpatici, formând, tora dintre sculpturile brâncuşiene Mitologia şi sculptura (v. Mitolo-
aşa cum deja am aminit anterior, o în forma certă a unor megaliţi car- gie română, Bucureşti, 1985, pag.
anume diferenţiere a ceea ce poar- patici pot fi multe, dar – aşa cum 619), că: „Revenirea la temele mi-
tă denumirea de megaliţi sunt, în iniţial am afirmat – nu ne propu- tice obsesive, secondată de o repe-
majoritate, operele naturii, care – nem să le analizăm aici şi acum. tabilitate artistică până la
cu ajutorul celor trei dălţi ale sale: Doar o remarcă a lui Mircea saţietate duce pe sculptor la cre-
temperatura, vânturile şi ploile – a Eliade ar merita să fie amintită în aţia majoră a temei genuine. La
modelat, în timp, stânca brută; in- sprijinul problemei ridicate în Brâncuşi tema mitică genuină nu
tervenţii antropice rămânând deo- acest material: Brâncuşi a abordat a fost receptată plastic o singură
camdară nedovedite. piatra cu sensibilitatea şi, poate, dată, ci prin repetare insistentă,
Populaţiile montane au cu veneraţia unui om venit din regenerată până la încărcarea ei
remarcat, încă din cele mai vechi preistorie. În acest sens propunem cu valenţe şi sarcini plastice ine-
timpuri, asemenea simulacre şi studiului: dite, cu semnificaţii artistice ma-
(adeseori) au botezat întregul 1) Megalitul carpatic jore noi“. Amintim simbolul
masiv cu numele megalitului mon- „Sărutul Babelor”, pentru ciclul Sărutul, repetat pe plan mitic su-
tan găsit, ca fiind cel mai reprezen- Sărutul; perior în respectiva sculptură
tativ. Astfel, amintim munţii: 2) Megalitul carpatic Poarta Sărutului, mediana co-
Babele, Zăganul, Căpăţânii, Omu, „Repedea”, pentru ciclul Măias- mplexului statuar de la Târgu Jiu.
Repedea ş.a. tra; Ea simbolizează despărţirea, lua-
Demn de remarcat ar fi, în 3) Megalitul carpatic rea unui Adio de la Eroii, care au
ceea ce ne interesează, faptul că „Columna Ceriului”. Piscul cel adăstat la Masa Umbrelor şi au
sculptorul Constantin Brâncuşi nu mai înalt din Bucegi (Omu), con- pornit spre Dincolo, pe acel drum
pare să fi cunoscut magaliţii car- siderat de Nicolae Densuşianu fără întoarcere al Ceriului Infinit.
patici. Or, mai precis spus, nu sun- piesa de bază a panteonului spiri- E chiar simbolul tematic al comen-
tem în posesia unor date certe în tual al strămoşilor noştri, care pre- zii făcute sculptorului: Cinstirea
acest sens; având doar semnalarea zintă forme plurifigurative cu trei Eroilor. Ea mai poate semnifica
că în ţară a stat câteva zile (prin ipostaze mai importante –, printre hotarul despărţitor între cele două
anul 1922) la Sinaia împreună cu astea fotografia lui S. Petrescu rea- spaţii prezervate unor funcţii total
Eileen Lane, astfel că nu dispunem lizată în secolul trecut, anume diferite, ca în cazul porţilor dintre
de surse care să confirme (sau să aceea de „scară la cer”, ne-ar inte- curte şi spaţiul comun al obştii, ca
infirme) faptul că ar fi urcat pe resa în mod deosebit în cazul de şi între spaţiul obştii şi cel iniţiatic

14
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
când o întâmplare fericită mi-a
scos în cale megalitul de factură
antropică: „Masa lui Vodă”. Auzi-
sem - deja din copilărie - despre un
tainic megalit, un simulacru, deoa-
rece îmi petrecusem mai toate va-
canţele şcolare hălăduind între
satele Comăneşti şi Oituz, de pe
Valea Trotuşului, valea natală a
ambilor mei bunici. În cele din
urmă am localizat şi acea Masă a
lui Vodă situată pe unul din cei
patru munţi ce formează Munţii
(personal). E şi cazul megalitului 5) Simulacrul „Masa lui Vrancei, anume pe Zboina Verde,
„Sărutul Babelor”, pentru ciclul Vodă” poate fi considerat model şi – chiar dacă simulacrul a suferit
Sărutul. pentru Masa Tăcerii ? deteriorări în ultimul timp, pier-
Simbolul porţii, frecvent Dintre sculpturile brân- zând acoperământul şi câteva din
la români, care e marcat adeseori cuşiene, doar Masa Umbrelor scaune – el încă stă astăzi ca măr-
şi artistic, este prea evident pentru (Masa Tăcerii, numită alteori şi turie vie, singura rămasă din
a mai avea nevoie de sublinieri su- Masa Dacilor) a ridicat o serie de adânca protoistorie, consemnată şi
plimentare. Iar „Porţile” din mun- probleme pentru ca să pot găsi prin câteva vechi povestiri.
ţii noştri sunt adânc înrădăcinate în simulacrul identificabil în Carpaţii Redau ca o imagine prin-
paleofolclorul care le menţionează României. Rând pe rând, am des- cipală acest megalit sigur antropic
prea adesea ca fiind „portaluri” coperit mai toate aceste simulacre, (!) numit de către vrânceni „Masa
sau „vâjâitori”, adeseori în funcţie pe care am gândit să vi le ilustrez lui Vodă” (uneori şi „Masa Şezii“),
de impresia fizică lăsată. Amintim în paralel cu sculpturile lui Con- asta spre a vă face o idee asupra si-
Poarta de pe Brână (Bucegi), Por- stantin Brâncuşi. Toate fac parte mulacrelor, iar pentru eventuale
talul din Cheile Râmeţilor (Apu- din acele formaţii pe care le-am aprofundări vă propun capitolele:
seni), Poarta Omului şi Poarta numit megaliţi carpatici. Din în- Tulburătoarea taină a microliţilor,
Urşilor (Cozia) sau Poarta de la treg periplul lipsea însă acest sin- ca şi cel omonim din lucrarea Alte
Curte (Roşia Montană); în acest gur megalit pentru a întregi istorii neelucidate (Editura Luc-
din urmă caz, având de-a face cu o cortegiul brâncuşian: Un simula- man, Bucureşti, 2010).
evidentă şi certă factură antropică, cru – fie natural, fie antropic – dar Asta, deoarece ne canto-
realizare a acelor băieşi ancestrali: corespunzător sculpturii Masa Tă- năm (deocamdată) doar în anume
cerii. Gândisem la Masa Sacrifi- presupuneri...
agatârşii.
ciilor din Bucegi; asta doar până

CONSTANTIN BRÂNCUŞI – TRIPTICUL DE LA TÂRGU JIU


scriitoare Silvia Drumea Balcanu, Italia

Schopenhauer spune că: „… adevărata fericire dicale în domeniile artei: muzică, pictură, sculptură, arhitec-
constă în a putea exercita fără impedimente virtuţile în tură. Exprimarea liberă a oricărui suflet sensibil de artist în-
care se excelează.” seamnă izvor ce ţâşneşte la suprafaţă liber de orice
E dificil să vorbeşti, în câteva rînduri, despre un obstacol de a da frâu liber senzaţiilor interioare. Astfel, în-
artist ce poartă o ştafetă atât de importantă în sculptura mo- cepe modelarea noului artist, a cărui matriţă expresionistică
dernă. se afundă şi renaşte. Ceea ce va caracteriza opera sa va fi
Constantin Brâncuşi, sculptor sensibil şi indepen- reducerea particularităţilor, simplificând formele ce devin
dent, devine pionierul unei cercetări personale profunde, perfecte, absolute. Va acorda un respect deosebit naturii
inovatoare şi coerente. Odată cu lăsarea României, aban- materialului, precum unei mame ce-şi încredinţează fiul
donează şi naturalismul academic, cum spune „…şi dus am pentru a fi şlefuit la şcoala viieţii, iar el, artistul-profesor, in-
fost, pomenind de mama lor!” Libertate, cuvânt cu efecte tuind valoarea elevului, cu un respect sacral dă viitorului mi-
extraordinare asupra psihicului uman, doar la auzul cuvân- nunea, geniul, opera în care se va oglindi în mod strălucitor
tului se simte exaltarea fanatică de libertate a spiritului. genialitatea profesorului. Frapează, în operele sale, proce-
Ajunge în Franţa unde se respira un aer al schimbărilor ra- sul de purificare ce-l va purta la forma simplă ovală cu su-

15
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
prafaţa oglindă, formă dominantă în tematicile sale. cerea de la o lume la alta, reprezintă transformarea, schim-
TRIPTICUL DE LA TG. JIU: 1-MASA TACERII, barea, este aşadar solia între două lumi, când cineva trece
2-POARTA SĂRUTULUI, 3-COLOANA INFINITULUI pe dedesubt, se separă de lumea externă; odată intrat, se
Prin realizarea acestui ansamblu monumental, C revitalizează în modul când iese din nou la soare, viaţa sa
Brâncuşi a găsit modul de „statizare” a devenirii unde, în e reînnoită. În acest sens, sărutul e simbol al salutului de
perspectiva infinitului fiecare moment, fiecare situaţie ră- rămas bun sau de bun găsit. Pe blocul masiv de piatră de
mâne pe loc. Abordarea principiilor vieţii prin principiul solar, deasupra, trei linii continui încercuiesc blocul iar sub aces-
preluând elemente de limbaj din cultura populară, iluminat tea o linie şerpuitoare, ca nişte arcuri unite; sunt simboluri
de cultul Pământului unde moartea şi învierea sunt insepa- marcante pline de substanţa mesajului ce vin să ştampileze
rabile. A găsit modul de a respinge timpul, cu o tendinţă con- opera. Liniile sunt apa vieţii, iar în număr de trei pentru a
servatoare, respingând evenimentele fără model exalta simbolul: 1-izvor de apă sacră; 2- înmugureşte viaţa;
transistoric, printr-o anumită valorizare metafisică a existen- 3- a da viaţă. Blocul de deasupra reprezintă cerul, izvor de
ţei umane. Cele trei opere surprind momentele cruciale ale apă a vieţii, cu norii; dedesubt, arcurile reprezintă Terra. Li-
vieţii pe pământ: naşterea, trăirea şi moartea, ca şi timpurile: niile paralele dau valoare de binecuvântare sau de epitet al
trecut, prezent şi viitor, formând un triplu izvor de energie invocării; combinat, în continuare, cu alte semne capătă un
vitală necesară regenerării vieţii, unificate, încarcă opera şi semnificat mai complex. Cele două blocuri, ce reprezintă
locul de forţe miraculoase. Se creează pe sine însuşi în stâlpii porţii (coloane ce susţin bolta), de formă dreptunghiu-
sânul istoriei, astfel ireversibilitatea timpului este compen- lară, au pe toate 4 laturi câte un cerc de la extremităţile şi
sată de limitarea timpului ostil unei istorii fără regulă, arhe- mijlocul căruia coboară trei linii paralele. În mijlocul cercului,
tipală, manifestat prin ostilitatea, opoziţia tendinţelor un alt cerc dublu, tăiat în două, dă senzaţia unei pâini tăiate;
conservatoare, care-l reprezentau. Demonstrează origina- este însă un simbol al divinului feminin, ce reprezintă zeiţa
litate genială în a împleti mitul şi funcţia magică a artei, adu- Jumis (Jumi-Juma) iar unde era semnul acesteia se activa
când la lumină dimensiunea sacră a realităţii, împletind o energie magică. Dublul înseamnă putere, abundanţă, si-
greutatea, densitatea, verticalitatea, orizontalitatea, impor- guranţă, întăreşte situaţia (unde-s doi puterea creşte), când
tanţa dată luminii şi spaţiului. priveşte un interes social sau personal. Aici, cercurile con-
1-MASA TĂCERII. Pentru trecătorul obişnuit, centrice sunt cu aluzie la forma uterină unde, în lichidul ami-
simplitatea unei mese rotunde, cu scăunelele-n jur, duce notic (apa divină ce vine de sus), creşte fătul, relaţia intimă
cu gândul la locul unde se reuneşte familia pentru a se mamă – fiu. Liniile ce coboară sunt o metaforă a lacrimilor
hrăni, hrană pentru care se mulţumeşte lui Dumnezeu, când divine ce izvorăsc din ochii zeiţei, lacrimi de durere, de su-
te aşezi şi când te ridici. Faptul că artistul a ales forma ro- ferinţă a naşterii (transformării), lacrimi de bucurie a mater-
tundă suprafeţei, atât mesei, cît şi scaunelor, simbologia nităţii unde triumfă viaţa.
acesteia schimbă puţin rezonanţa. Cercul reprezintă discul 3- COLOANA INFINITULUI. Reprezintă legătura
solar şi vine asociat cu ventrele materne ale Mamei Terra, între cer şi pământ, realizată cu un dinamism plastic de
unde domneşte Noaptea cosmică şi unde se găseşte em- forme prismatice unite, dând naştere unui joc de lumini şi
brionul existenţei. Mamă, ce personifica atât fertilitatea umbre, prin aceste forme concave dându-i un aspect tridi-
umană, cât cea vegetală şi animală, venerată încă din tim- mensional, clepsidric; prin o sinteză a luminii creând o iluzie
puri imemorabile pe vârfurile munţilor prin blocuri imense şerpuitoare, sinuoasă….., energie dinamică a şarpelui ce
de piatră, considerate ca locuri unde se concentra puterea coboară liber din abisul Cosmic, impregnând forţă Terrei,
Terrei. Cercul, sau cercurile concentrice (sunt două plăci de ca simbol al regenerării, ce transmite ascendenţa cosmo-
piatră una peste alta), simbol al divinităţii feminine ce repre- gonică în creaţie; deci, regenerarea energiei vitale ce se
zintă enigma, misterul fundamental al izvorului vieţii, simbol pierde, se strânge pentru a creşte din nou, energie vitală
al regenerării, al vindecării. Probabil, de aici, „Masa Tăcerii”, universală cu capacitatea atât de regenerare, cât de distru-
locul unde domneşte regina obscură a transformării dom- gere. Coloana este simbol al energiei divine feminine ce
neşte liniştea absolută. În viscerele Terrei se îngroapă ve- susţine Universul, ce uneşte cele două poluri Cerul cu Pă-
chiul făcând loc noului, viitorului, tinerilor, temerarilor, ceea mântul, furnizând energia necesară vieţii în sensul de
ce înseamnă credintă în progres, inovaţie. Se spune că sub uniune cu sursa de viaţă; reprezintă femininul şi masculinul;
marile pietre sunt izvoare miraculoase şi iată miracolul, împletite într-un echilibru perfect, devine izvor de sănătate;
schimbarea, exaltarea unei noi vieţi, ce va da naştere la o fără această polaritate nu există creaţie, ci doar o pierdere
nouă viaţă spirituală. Scăunelele în jurul ei sunt ca şi când, a puterii; se blochează productivitatea Terrei şi poporul va
cu toate forţele ei, dau viaţă unei alte lumi, ce-şi înfige ră- fi uşor de subjugat (şi nu suntem departe). Elementul cheie
dăcinile în ideea însăşi de progres. este, deci, ECHILIBRUL, exprimând unitatea absolută, cor-
2-POARTA SĂRUTULUI. Poarta reprezintă tre- donul ombilical, cu aceste creţuri antropomorfice, ce men-

16
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
ţine legătura mistică între Cerul ce ne trimite apa vieţii şi veni pentru o schimbare socială şi conştiinţa propriei nepu-
Pământ, ce produce şi hrăneşte viaţa cu propriul corp. tinţe de a schimba societatea doar cu arta sa. Viitorul va re-
CONCLUZIE genera timpul, adică îi va reda puritatea şi integritatea, deci
Simboluri prin care artistul vrea să transmită me- putem vorbi nu numai de o valorizare a viitorului, ci şi de
sajul că psihologia umană trebuie să reacţioneze la o cerere salvarea lui.
urgentă de echilibru, ca răspuns la dezechilibrul social exis- Sărăcia şi ignoranţa elimină toate interesele cultu-
tent, echilibru necesar pentru susţinerea şi regenerarea rale şi intelectuale, tansformând complet individul, sper ca
prosperităţii, unde individul şi societatea să ajungă pe o „Pasărea Măiastră”, ce-şi are cuibul pe pământ, oglindit în
treaptă superioră în scara evoluţiei. împărăţia Cerului, ce aduce începutul unei noi vieţi primă-
Să fie utopia unei reîntoarceri la trecut sau utopia vara să fie imagine a unei noi mitologii a viitorului. SPER.
unui viitor fantastic? Incertitudinea dintre voinţa de a inter-

SEMNE ŞI INSCRIPŢII DACICE ÎN SCULPTURA


LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI

- rezumat –
prof. Elisabeta Iosif
„Semne se află peste tot. Stâlpul ar fi vrut să-l înconjoare de
Numai să ştii să le vezi… Peste cas- pietre care să măsoare în cerc mersul
cade şi repezişuri, se înalţă cetatea stelelor. Pietre ca ale dacilor, spunea,
Sarmizegetusei cea adevărată, un calendar ceresc, de unde vine lu-
cetatea Sanctuarelor Solare. Dăltuirile mina cea adevărată.” (Tretie Paleolog
mele îşi au rădăcinile în chiar comoara – De vorbă cu Brâncuşi).
aceea, ba chiar mai adânc.” Constan- Vorbind despre munţii pe
tin Brâncuşi care i-a colindat, Brâncuşi aminteşte
1. RĂDĂCINILE l-au legat în- de „Dinţii Suliţelor, care, spunea,
totdeauna pe Brâncuşi de pământul păstreză amintirile dacilor, care se jert-
străbun. Se pare că totul a fost pre- feau de bunăvoie, ca să-i aducă lui
destinat. Începând cu numele său, Zamolxe cererile celor de pe pământ.
Brâncuşi, fiind considerat de specia- În drumurile bătute de Brâncuşi spre
lişti a fi un cuvânt de origine traco- Mânăstirea Tismana, aminteşte că pe
dacă, provenit de la “brânc”, păstrat şi vremea dacilor trecea pe acolo o cale
în greaca veche, care însemna “dârz”. sacră… Poteci milenare duc în Câm-
O spune şi Alecu Russo în lucrarea pul lui Neag… Urcând către izvoarele
sa „Limba traco-geţilor”. Jiului ajungeam la vechea Hobiţă a
Încă din planurile lui Brâncuşi dacilor transilvăneni, o aşezare la nord
din 1936 trebuia să apară opera, care de Munţii Retezat… Iar dincolo de Jii
să povestească întreaga istorie a nea- urcă Munţii Orăştiei, unde peste cas-
mului, cu toate frământările stră- cade şi repezişuri se înalţă cetatea 2 – SEMNE DACICE ÎN SCULPTURA
bunilor, cu ocupaţiile lor. Brâncuşi şi-a Sarmizegetusei cea adevărată, BRÂNCUŞIANĂ
ancorat arta în acele semne străvechi Cetatea Sanctuarelor Solare. 3 – CĂUTAREA PRIMITIVULUI ÎN
şi simple, de veacuri înrădăcinate în Acolo, în mijlocul sanctu- ARTĂ ÎNGEMĂNATĂ CU GENIUL
sufletele noastre, de la Sanctuarele arelor, legănat de tainicul murmur al BRÂNCUŞIAN
Sarmizegetusei, „unde ar fi vrut să pietrelor cu tâlc aşezate în ocol de 4 – SIMBOLURI ŞI MITURI
înalţe nesfârşitului un stâlp aurit, zodii de către preoţii daci, Brâncuşi nu 5 – PROPUNERI – INSTITUŢIO-
aşezat drept în mijlocul marilor sanc- degeaba şi-a ales piatra şi locul pentru NALIZAREA LUI BRÂNCUŞI
tuare astronomice ale străbunilor. a dăltui simboluri dacice.

17
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

TOIAGUL MORTULUI –
coloana fără de sfârşit
pe care urcăm spre Ceruri în timpul călătoriei finale
prof. Olimpia Cotan- Prună
prof. dr. Simona Daniela Grigore

Simbolul oricărei călătorii este băţul, bâta sau mai vine în locul în care a trăit, mai face încercări de
toiagul. Rezemat de poartă sau de uşă, păzea simbolic revigorare bând apă şi adunând roua de pe mormintele
casa lăsată de stăpâni neîncuiată cu lacăte şi chei. pe care se pun flori, mai ales că la noi se stropesc rit-
Legătura dintre om şi băţ era de ordin spiritual, ca ualic mormintele cu apă.
între fraţii de cruce. În păstorit, băţul şi ciobanul se Turta de ceară era singura lumină care în-
despărţeau unul de altul numai în timpul mesei. Spre soţea AN-ul pe drumul de întoarcere la originea
deosebire de „fraţii de cruce”, care se legau până la izvoarelor de energie cosmică sub numele simbolic de
moarte, când se anula la cimitir deasupra gropii sau Centru Suprem al marilor energii semnalate din
mormântului prin diferite practici de dezlegare, băţul vechime ca fiind cele OPT magii – Babele –
sau toiagul la înmormântare rămâne nedespărţit de to- Magi.Nikele. Ele sunt Zânele dimineţii existenţei uni-
varăşul său şi pe lumea cealaltă. În aceste credinţe îşi versale, aşa cum sunt atât de clar conservate în mi-
află originea obiceiul de a i se confecţiona mortului tologia românească, reprezentate simbolic geometric
un toiag”, o lumânare egală cu lungimea trupului, în- prin octogonul stelat – în acţiune deci, cel ce indică
colăcită ca o spirală şi aprinsă în anumite momente Cerul infinit: Universul.
ale ceremonialului funerar. În noaptea de Ovidenie – 21 noiembrie, se
Calea întoarsă, calea şerpuită, calea rotăc- aşază inelele anilor pe mărţişorul infinit al vremii.
ită, drumul mortului reprezintă direcţia sufletului spre Magia Crăciunika ne transmite o întreagă ştiinţă a
lumea de dincolo. Este cel mai utilizat simbol al cul- existenţei cosmice umane, a nemuririi spirituale infi-
turilor neolitice din spaţiul carpato-danubiano-pontic, nite. De ce inele de energie? Pentru că ştiinţa fizicii
regăsit în bogata simbolistică de pe vatra vechii civi- moderne ne-a demonstrat că existenţa nu este materie,
lizaţii europene, aici, în Munţii Carpaţi, unde trăieşte ci ENERGIE, care are o cale spiralată. Linia dreaptă
astăzi poporul român. nu este decât un segment de energie care-i circulară
Toiagul mortului – cu multiple denumiri ce şi am putea spune că liniaritatea e valabilă numai pe
precizează rolul acestuia, este drumul de întoarcere al distanţe foarte mici.
energiilor vieţii către Centrul de înmagazinare a ene- Din energia purtată de turta de ceară la Ovi-
rgiilor cosmice, izvorul nemuririi geto-dacilor. Toate denie se aprindeau crăciunelele, crenguţele pregătite
denumirile populare precizează câte un aspect al aces- de Crăciunika, ce erau purtate de femei în toate lă-
tuia pentru a nu fi confundat acest simbol şi a nu se caşurile pentru a se aprinde focul pe toate vetrele, ca
devia de la semnificaţia esenţială. semn că s-a născut un Nou AN al energiilor fără de
Din vremea Marilor Preotese, Crăciu.Nika – care nu se poate concepe existenţa. Acest ceremonial
una dintre magiile octadei fundamantale a mega- este regăsit în Învierea lui Iisus, mai ales că din
energiilor subordonate zânei Nika, avea îndatorirea de vechime şi Paştele semnifica revigorarea existenţei
a înnoda timpul, priveghind sfârşitul de AN, dar şi de prin energiile luminoase.
a înnoda Lumi.Nika în noaptea dintre ani, de Ovidenie, Colacul de ceară este sursa de energie, veriga
ceea ce reprezenta a opta durată din Calendarul Ba- de energie a nemuririi – specifică numai geto-dacilor,
belor. oriunde trăiau aceştia sub soare, păstrată de români.
Crăciunika făcea o turtă de ceară dintr-o Turta de ceară este făclia energiilor fizice ab-
lumânare lungă pe care o încolăcea, adică o rotea, o sorbite de megaenergiile cosmice.
rotăcea, indicând calea de întoarcere către energiile Această vârtel.Nikă, turta de ceară - deci spi-
fundamentale, ce servea ca orientare, ca toiag de spri- ralată, se numeşte şi toiagul mortului, pe care se spri-
jin luminos, indicând şi direcţia: Înainte să mergi şi jină, fiindcă puterile energetice se împuţinează.
la dreapta s-o iei! Pentru Anul care s-a scurs este precizată di-
Toiagul duce sufletul însetat să se umple de recţia, calea rotăcită, pe cărarea fără de sfârşit,
energiile cosmice şi-l trece urgent pragul Raiului cu călăuzit de toiagul luminos, să nu se rătăcească fi-
ultimele pâlpâiri, altfel ar rămâne în derivă într-o zonă indcă lumânarea aprinsă/flacăra, reprezintă un alt
periferică: Iadul. Ca dovadă, sufletul celui decedat simbol al legăturii dintre Cer şi Pământ, mai ales că

18
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
denumirea corectă este de lumu.nikă, calea energiilor Poporul nostru a păstrat denumiri variate
către Nika, Zeea Prometee-Zeiţa Creaţiei. pentru coloana fără de sfârşit pe care urcăm spre
Din toiagul mortului se opreşte partea care n- Ceruri în timpul călătoriei finale. Iată câteva dintre
a ars la biserică şi se aprinde trei zile la rând acasă, fi- ele: Turtă de ceară, Drumul mortului, Trupnik, Spirala
indcă sufletul vine să bea apă. La fiecare pomenire, mortului, Statul mortului, Toiagul mortului, Pri-
se aprinde până la 40 de zile să găsească drumul fără vighetoarea mortului, Calea rotăcită, Boiul mortului,
să consume puţinele energii rotăcind, după care se lasă Cărarea fără sfârşit, Sfoara mortului, Lumină de Ovi-
pe mormânt şi se aprinde până se consumă toată rez- denie, Calea întoarsă, Lumină de stat, Lumânarea în-
erva ce alimentează flacăra. Toiagul mortului con- colăcită, Drumul infinirii, Colacul de ceară – la
duce sufletul graţie flăcării care purifică, omul putând aromâni, Vârtelnică, Măsura mortului, Truparnic, Fă-
să acceadă în Rai fără de păcate, aşa cum a venit pe clia morţii – scrie poetul antic Ovidiu.
lume, cum metaforic ne transmite religia creştină. O formă a coloanei fără de sfârşit pe care
Dacă lumânarea arde, în urmă nu mai rămâne urcăm spre Ceruri în timpul călătoriei finale este, fără
nimic din ce e păcătos, deci fizic, pământean şi e sigur îndoială, şi opera cu acelaşi nume a inegalabilului
o cale de întoarcere spre începuturile energetice pure. Constantin Brâncuşi: Stâlpul, Coloana infinită sau
Înseamnă că existenţa energetică este Centrul Suprem, Coloana fără sfârşit. Prin eleganţa şi austeritatea
un depozit cosmic la care se întoarce energia dozată formei, ea combină simplitatea artei populare
de la început, o inimă cosmică ce pulsează şi care a româneşti cu modernismul veacului al XX-lea,
fost descoperită de savanţii din domeniul fizicii cos- aducând o contribuţie monumentală la înnoirea lim-
mice. bajului plastic. Artistul a numit-o cândva o scară la
Interesant că în cultul morţilor se precizează cer (aforism spus de Brâncuşi chiar în faţa Coloanei,
că prin această lumină a infinirii nu se rupe legătura de faţă cu Aretia Tătărescu, şi notat de arhitectul Iovă-
dintre Cer şi Pământ fiindcă norocul rămâne în casă. nescu) considerând că: Sunt imbecili cei care spun de-
Statul mortului se face după dimensiunea spre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei
trupului celui mort, din creştetul capului la vârful pi- numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece
ciorului drept şi se numeşte Trup.Nik, indicând şi realitatea nu este reprezentată de forma exterioară,
sursa existenţei energetice NIKA – Zâna noastră an- ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor...
tică Prometee, cu întreaga istorie a universului, păs- Şi esenţa lucrurilor nu putea izvorî decât din
trată în Mitul Babei Dokia cu aceeaşi semnificaţie la simplitate, din profunzime, din ancestral şi din tradiţia
toţi românii. Băţul de alun ori trestia cu care s-a mă- acestui neam pe care l-a reprezentat. În căutarea per-
surat lungimea gropii, statul de om, şi copârşeul – fecţiunii, Brâncuşi a visat mereu chintesenţa: Am şle-
acoperişul mortului, se pune în sicriu ca toiag de re- fuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am
cunoaştere şi sprijin, împreună cu un drobuşor de constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva
sare, pâinica, vinul şi lumânărica. nevăzut mi-a dat peste mâini.
Toiagul mortului este Columna Omului, parte Era probabil Destinul său de genial ţăran
din Columna Cerului, calea pe care o urmează sufletul român, care trebuia să înţeleagă că trebuia să urce
– spiritul ce nu se mai poate întoarce, fiindcă pe gura rotăcit, spre Ceruri, esenţa.
mortului se aşază boticelul – o năframă, un oral in-
dicând locul pe unde iese sufletul din corpul fizic şi
care se pecetluieşte. Mortul este înveşmântat să fie Bibliografie:
protejat de un foc mare şi periculos. Ce fel de foc o fi
acesta dacă te poţi proteja de el doar cu o pânză? 1. Ghinoiu, Ion; Lumea de aici, lumea de dincolo,
Flacără este şi Privighetoarea – un toiag
Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,
rotăcit din ceară, o lumânare de mărimea mortului în
formă de spirală, numită în Cartea românească a 1999;
morţilor turtă de ceară (vezi lucrările lui Ion Ghinoiu), 2. Ghinoiu, Ion; Obiceiuri populare de peste an. Dic-
că păzeşte şi luminează cărarea fără sfârşit, fiindcă ţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucu-
infinită este existenţa energiilor, filozofie de viaţă a reşti, 1997;
pelasgilor şi geţilor, păstrată în toponime, hidronime, 3. Ţuţea, Petre; O întâlnire cu Brâncuşi, text publicat
oronime, care indică locul unde trăiau aceştia la
în almanahul Viaţa Românească, 1985, sub pseudo-
Hamangia, Caugagia, Sabangia, Doengia etc.
În biserică lumânările se pun pe un suport nimul Petre Boteanu pe http://www.filozofianuante-
special, care are în centru o coloană pe care se înfăşura lor.org/pagini/content/view/44/88/
lumina de stat. Lumânările aprinse de cei din proce- 4. http://coloanafarasfarsit.ro/2012/02/aforismele-
siunea funerară se aşază în jurul sicriului adus la bi- lui-brancusi-referitoare-la-coloana-fara-sfarsit/
serică cât timp se face ectenia/slujba ca pe un rug 5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Brâncuşi
cuprins de flăcările ce fac să vibreze energiile cosmice.

19
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Ansamblul Brâncuşi de la Târgu Jiu


este o cale spre nemurire
Luca Manta

Trilogia monumentală în aer liber, concepută matematice, am calculat direcţia astronomică pentru
de Brâncuşi la Tîrgul Jiu, în memoria soldaţilor răsăritul de soare şi pentru latitudinea oraşului Tg. Jiu
români căzuţi în luptele eroice de la Podul Jiului din de circa 450 (vezi revista Science & Vie nr. 746 – nov.
ziua de 14 octombrie 1916, cuprinde Masa Tăcerii, 1979). La finalul acestor calcule, am obţinut o serie
Poarta Sărutului şi Coloana Infinită. de date calendaristice pentru mersul soarelui pe ori-
Desigur, atunci când Brâncuşi a bătut ţăruşul zont în raport cu câteva icoane de sfinţi şi cu reperul
pentru a fixa locul unde trebuia înălţată Coloana la găsit de Az. = 1090 , astfel:
Tîrgul Fînului în iulie 1937, a ţinut cont de direcţia Azimutul de răsărit solar de la 23 septembrie la sol-
spre malul Jiului şi de crucea Bisericii în construcţie, stiţiul de iarnă:
Sf. Apostoli. 104,470 pentru 14 octombrie - Sf.
Constructorul ing. Ştefan Georgescu-Gorjan, Paraschiva,
pentru a realiza lucrarea, a primit fonduri din mai 110,670 pentru 26 octombrie - Sf. Dumitru,
multe surse financiare, iar guvernul Tătărescu a acor- 116,540 pentru 8 noiembrie - Sf.Arhangheli
dat bani de la buget în anul 1937 pentru a finisa Bi- Mihail şi Gavril;
serica Sf. Apostoli şi pentru a construi parcul, aleea Azimutul de răsărit solar de la 22 decembrie la
şi Calea Eroilor. Tot pe acest ax s-au montat în parc echinocţiul de primăvară:
şi 30 de scaune de piatră pe două rînduri, posibil la 116,750 pentru 30 ianuarie - Sf. Trei Ierarhi,
sugestia d-nei Aretia Tătărescu. 115,850 pentru 2 februarie - Înălţarea Dom-
În revista Academica – număr festiv 1918- nului,
1998 – se scrie că Ansamblul Brâncuşi are o orientare 109,440 pentru 15 februarie - Sf. Onisim.
cardinală de la Vest la Est, care porneşte desigur de Întrucât bătălia de la Podul Jiului s-a dat în
la râul Jiu / Masa Tăcerii şi merge până dincolo de 14 / 27 octombrie 1916 (stil nou), azimutul calculat
calea ferată la Coloana Infinită. de 110,670 din 26 octombrie este aproximativ egal cu
În data de 23 iunie 1995 am vizitat oraşul valoarea măsurata de 1090 pentru Calea Eroilor şi
Târgu Jiu şi am măsurat cu busola orientarea Căii Ansamblul Brâncuşi de la Târgu Jiu.
Eroilor faţă de Nordul geografic, de unde am aflat că Chiar şi iconostasul fixat pe peretele de apus
,,Axul spiritual” are un (azimut) Az. = 1090 şi o ori- din biserica Sf. Apostoli are o orientare solară, nu spre
entare solară către SE. Întrucît direcţia măsurată Altarul nemuririi sau Coloana fără de sfîrşit, ci către
diferă de hramul bisericii Sf. Apostoli, care se face la Masa Tăcerii, care reprezintă o masă rituală pentru
,,Sf. Petru şi Pavel” şi care are un Az. = 56,40, am cău- pomenirea eroilor.
tat o explicaţie şi am aflat că biserica Sf. Apostoli a Observăm această direcţie solara şi în interi-
fost reconstruită pe timpul lui Carol II-lea (1938) pe orul bisericii Sf. Apostoli, unde trei icoane din cele
acelaşi loc unde a fost o biserică veche şi un cimitir. unsprezece sunt aşezate pe peretele dinspre apus în
În plus m-a incitat şi direcţia Vest-Est de 900, partea dreaptă în ordinea următoare: Sf. Arhangheli
menţionată în revistă, şi mai ales imaginile văzute în Mihail şi Gavril; Sf. Trei Ierarhi; Sf. Dumitru, pe care
ziua de 24 iunie 1995 în biserică, unde femeile îm- le regăsim în azimuturile calculate, iar ultima icoana,
părţeau flori de sânziene, care reprezentau o tradiţie a Sf. Nicolae, reprezintă locul limită pe orizont unde
mirifică la fel ca salcia purtată la Inviere. Cu acest soarele apune timp de 12 zile, după care astrul se reîn-
prilej, am văzut în interiorul bisericii 11 icoane fixate toarce de unde a venit.
pe peretele dinspre apus, unde Domnul Iisus Hristos Scaunele, în formă de clepsidră din Ansam-
străjuieşte uşa de la ieşirea din lacaş. blul Brâncuşi de la Tg. Jiu, ne sugerează scurgerea
Descifrare. Cu ajutorul unor formule astro- timpului şi un calendar ciudat, pe care îl socotim ast-

20
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
fel: numărul de 12 scaune de la Masa Tăcerii repre- situată la limita inferioară a spectrului de frecvenţe
zintă cele 12 luni ale anului, iar celelalte 30 de pe seismice, cuprins între 0,501 – 0,625 Hz. şi 1,0 – 1,25
Aleea Scaunelor reprezintă o lună de 30 de zile. Dacă Hz. Aşadar, nu există niciun fel de pericol pentru
se înmulţesc 12 luni cu 30 de zile, rezultă 360 de zile Coloană la un cutremur de pământ.
şi dacă adăugăm o masă, o poartă Π = 3,14... şi o Ca exerciţiu, am verificat Coloana şi pentru
coloană, atunci rezultă un calendar de 365,14 zile ! unde de radio, căci este un pilon vertical de metal (fier
După aceste speculaţii matematice să facem şi fontă alămită), încastrat în 5 m. de beton, ce are o
un salt ştiinţific legat de soluţia tehnică inutilă de de- tg. δ > 10 la f = 1 Mhz. Coloana metalică poate fi o
mantelarea Coloanei, susţinută de anumite interese antenă de radio de tip λ/4, care are o lungime de undă
străine de ţară, cauzată de o falsă idee de corodare a λ = 4 x 29,33 m. = 117,32 m. şi care are o frecvenţa
miezului de oţel şi a celor 15 + ½ + ½ bucăţi de de 2,55534 Mhz. în Unde Scurte (2,997925 x 108 m/s
mărgele din fontă alămită. : 117,32 m.).
Verificarea Coloanei s-a făcut prin vibraţii
mecanice şi a dovedit o corodare de circa 2 % la 1/3
din înălţimea de 29,33 m. pentru o perioadă de os-
cilaţie dinamică de 1,80 şi care valoare a fost com-
parată cu perioada de oscilaţie mecanică proiectată de
1,93. După remedierile de protecţie făcute cu aparataj
modern şi în colaborare cu specialiştii japonezi, s-a
obţinut o valoare finală de 1,949 (Dr. ing. Sever
Georgescu de la INCERC, Comunicare făcută la Se-
siunea Omagială de la Muzeul Politehnic din Bu-
cureşti, Centenar ing. Ştefan Georgescu – Gorjan
(constructor al Coloanei de la Tg. Jiu).
Descifrare. Bazat pe formula T/P = F (timp
- perioadă - frecvenţă) şi la o perioadă de oscilaţie re-
alizată de 1,949, a rezultat o frecvenţă de rezonanţă
mecanică pentru Coloană de 0,513 Hz. sau (1s :
1,949) şi care frecvenţă de rezonanţă mecanică este

Ce ne-a fost lăsat la Târgu Jiu


Grigore Buciu
Dacă eşti la Târgu Jiu şi ur- mentelor definitorii şi a doua oară fi- brului estetic, dar şi pentru neauzire,
măreşti traseul spiritual propus de indcă le integrează perfect în natura neazire care este cealaltă faţă a
Brâncuşi, rămâi cu multe întrebări cu fizică şi în specificul culturii naţionale, tăcerii. Forma lor circulară e un simbol
sau fără răspunsuri, care confirmă că fundamentată pe credinţa creştină. al cerului, de unde ne vine şi ni se în-
ceea ce a spus marele sculptor Formele culturale, cubiste, în toarce timpul.
rămâne mereu adevărat. Încă nu ne înţelesul larg al cuvântului, devin Pe ele au şezut cei zdrobiţi
dăm seama ce ne-a lăsat pe malul Ji- semne simbolice fără a-şi pierde înţe- ca grâul între roţile războiului, as-
ului. lesul utilitar. cultând tăcuţi cum li se scurge timpul
Dacă ar fi rămas în urma lui Cele două pietre de moară dat lor în custodie pe pământ.
doar ansamblul comemorativ de la Tg. formează masa, rotundă şi largă, ca Celelalte scaune de pe am-
Jiu, tot ar fi fost suficient pentru a-i însăşi suprafaţa pământului văzută de bele părţi ale aleii nu mai sunt rotunde,
înţelege filosofia care a stat la baza ţăran, rotundă, plată, de pe care poate semn că aparţin pământului. Pe ele nu
creţiei sale. Complexul este o sinteză cădea sau trece în lumea cealaltă. Ele stau cei care pleacă, ci ceilalţi care
artistică integrată armonios în peisaj. formează masa la care se mănâncă rămân şi priveghează. Cei care plâng
Din acest punct de vedere păinea în tăcere. Cele douăsprezece şi jelesc, cei care îşi amintesc şi ţin
Brâncuşi este de două ori modern. O scaune, clepsidre prin care se scurge imaginea sacrificatului în inima lor.
dată pentru că dă formă esenţelor timpul din fiinţa umană, sunt suficient Sufletele celor căzuţi trec
printr-o reducere drastică a ele- de departe pentru a răspunde echili- printre ei, îi văd, ele nevăzute fiind, şi

21
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
se miră cum pot plânge aceştia pe existat întotdeauna. Dacă n-ar fi aşa cat cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu,
marginea drumului pe care trec toţi, în ar însemna să ne excludem strămoşii merge mai departe.
cele din urmă. Şi nu este drumul de- dinaintea creştininsmului. Calea eroilor continuă până
spre care nu se ştie, ci drumul tainic În biserică are loc pregătirea la coloană. Coloana fără sfârşit este
care înspăimântă când îl priveşti de pe cea din urmă şi cea mai mare pentru marele semn de căpătâi al eroilor.
margine. întâlnirea cu Dumnezeu. Aici e slujba Este stâlpul de fontă cu aparenţă de
Poarta sărutului, cu imaginea de înmormântare, fie ea şi fictivă, dacă bronz. Bronzul e metalul clopotului ce
rotundă şi secţionată a sărutului, a îm- trupul este rămas departe, aici ne cheamă omul spre credinţă şi sufletele
brăţişării poate a jumătăţilor regăsite, rugăm pentru iertarea lui, pentru odih- spre cer. Din acest metal a făcut Brân-
este simbolul tăcerii. nă şi pentru primirea în veşnicie. cuşi scara pe care să se urce sufletele
Pe sub poartă intră mireasa, În unele locuri se mai la cer.
pe sub poartă intră botezatul, pe sub păstreză obiceiul de a se face slujba Astfel de stâlpi de sorginte
poartă are loc sărutul cel dintâi, timid de înmormântare acasă, în spaţiul precreştină se puteau vedea în curtea
şi nevinovat. Pe sub poartă iese din sacru al vetrei despre care am vorbit. unei biserici ortodoxe din Petroşani şi
vatra lui, cu gândul de a se întoarce, E un obicei precreştin încărcat ulterior se pot vedea la Muzeul de istorie din
cel care pleacă la război sau într-o altă de valorile evanghelice. Biserica însă Cluj. Brâncuşi nu i-a imitat pe aceia.
călătorie, pe sub poartă iese cel care reprezintă spaţiul sacru, concentrat şi Ci s-a inspirat de la stâlpul casei gor-
pleacă pentru totdeauna. simbolic al întregii comunităţi, unde jeneşti, cioplit parţial în simboluri. A
Sărutul rotund şi secţionat în sufletele tuturor se reunesc în ceea ce luat deci, stâlpul casei şi l-a făcut
piatră de stâlpii porţii este al des- se numeşte eclesia. stâlpul cerului, pe care să acceadă
părţirii, al îndepărtării. Calea eroilor continuă. Sufle- spre înalt cei căzuţi pentru ţară şi
Pe aici trec sufletele ce ies tul care a stat în biserică a fost ase- neam.
din lumea lor, întotdeauna obligatoriu, muit lui Hristos. El s-a lăsat răstignit Coloana din romburi repetate
chiar dacă de poartă nu se leagă gar- pentru salvarea omenirii, eroul pentru n-are început şi sfârşit. Cu alte cuvinte
durile. Dincolo de ea, ele aparţin salvarea neamului său. De fapt, şi rămâne deschisă, căci societatea
cetăţii, memoriei colective, căci Hristos a vrut iniţial să salveze doar omenească, popoarele, au mereu
păşesc pe Calea eroilor. cele 12 triburi ale neamului său risipite nevoie de salvare. Coloana este o
Ea se întinde dreaptă printre prin lume şi prin rătăciri. Poate că scară şi este amplasată în capătul de
case şi începe din spaţiul sacru de acest lucru l-a avut în minte şi Brân- răsărit. Nu întâmplător. Nu pentru că
locuit, care e gospodăria celui căzut la cuşi când a pus în jurul mesei cinei aşa l-ar fi obligat situaţia din teren pe
datorie. Acelea sunt case obişnuite, cea de taină 12 scaune-clepsidră. Pe Brâncuşi. Ci pentru că în răsărit este
locuite de muritori, datoare să-i ele stau simbolic vorbind, salvatorii raiul unde eroii trebuie să ajungă.
păstreze memoria şi să-i cinstească celor 12 triburi ale poporului român. Prin drumul pe această axă
sacrificiul. Dar pe lumea asta, toate Nu trebuie să luăm, însă, termenul trib V-E, sculptorul ne spune că eroii sunt
sunt perisabile în spaţiul profan prin în stricto-sensu. nemuritori. Ei calcă pe calea învierii,
care trece calea eroilor. Doar spaţiul Oricum, ele formează o tota- căci învierea este spre răsărit de unde
cel perfid s-a încărcat de eternitate litate salvată, căci aprţin aceleiaşi vieţi. suntem chemaţi să luăm lumină în
sacrului. Doar el este din piatră, o pia- Aici aş îndrăzni să cred că Brâncuşi a noaptea de Paşti.
tră care rămâne şi vorbeşte, căci inclus Jiul în ansamblu. Apa e simbolul Oamenii merg odată cu
mâna sculptorului strânsă pe daltă a universal al vieţii, din care iese fiinţa soarele, în sens invers, spre apus,
pus-o să gândească. Spaţiul din parc umană prin naştere şi prin botez, la căci aceea este calea morţii. Dacă vor
aşteaptă mereu sufletele celor care se creştini, este simbolul curgerii con- să intre în împărăţia lui Dumnezeu tre-
sacrifică pentru mântuire, căci şirul lor tinue şi al tăcerii. Râul în sine ar putea buie să-şi aducă aminte, să se în-
nu se termină niciodată. Acest spaţiu simboliza treimea, căci formează toarcă şi să intre în biserică pe uşa
sacru este în parc, o pădure artificială, acest semn prin Jiul de Vest, Jiul de dinspre apus. Vin din spaţiul morţii, în
ce simbolizează la rândul ei spaţiul Est şi Jiul mare care curge pe axa cel al credinţei, al sacrului spre viaţa
românesc. Românii au o cultură a pă- nord-sud. fără sfârşit.
durii şi de aceea melosul popular în- Din această curgere, omul Calea eroilor pe care ne-a
cepe mai întotdeauna cu „frunză iese undeva pe parcurs din datorie lasat-o Brâncuşi este mai vizibilă. Iar
verde”. sacră faţă de neamul său ca familie şi dacă am fi trăit în antichitate, când cul-
Catedrala de la mijlocul căii poporul lui ca ansamblu, şi prin moarte tul eroilor era celebrat cu mare cinste,
eroilor aşteaptă sufletele cu porţile devine erou. Eroismul lui este un pe această cale, de la Jiul mereu
deschise. Ceea ce vrea să ne spună mesianism de natură laică, dar prin curgător, până la coloana mereu fără
Brâncuşi, cred că se referă la faptul că gestul său, omul sacrificat se sfinţeşte, sfârşit, s-ar organiza ceremonii
eroismul ca gest mântuitor de neam a se recreştinează în biserică şi, împă- memorabile.

22
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Borna de frontieră sau piatra de hotar


Marin Iosif

În colecţiile Muzeului de artă nune dumnezeiască.


modernă din Paris se găseşte o sculp- Abia după moartea sculp-
tură mai puţin cunoscută a lui Con- torului, conducerea politică a Repu-
stantin Brâncuşi, numită Borne de blicii Populare Romîne (sic !) a început
frontière sau pe româneşte Piatră de să înţeleagă ce pierduse cultura şi arta
hotar, şi a fost donată muzeului chiar românescă. În ultimii 55 de ani, au
de autor. Ea figurează în catalogul apărut, în România şi în lume, nu-
operelor brâncuşiene, alcătuit de meroase albume, studii şi lucrări de-
Mircea Deac, fără a fi reprodusă fo- spre viaţa şi opera lui Constantin
tografic în albumul publicat de acesta Brâncuşi. În 1990, a fost ales membru
la Editura Meridiane în 1966. post-mortem al Academiei Române.
Marele sculptor ştia că patria În anul 2001, la împlinirea a
se poate apăra, prin artă, prin creaţie, 125 de ani de la naşterea artistului,
prin cultură, oriunde s-ar afla creatorul, Monetăria statului a bătut o medalie
artistul. Dacă ansamblul de la Târgu comemorativă având pe avers repro-
Jiu era un omagiu adus ostaşilor dusă în relief Piatra de hotar, iar pe re-
români care au luptat pentru apărarea vers chipul lui Constantin Brâncuşi.
ţării în defileul Jiului, în Primul Război Mulţi români au aflat atunci de exis-
Mondial, Brâncuşi a exprimat, în tenţa acestei sculpturi şi piesa a intrat
nenumărate feluri şi sub toate formele, în domeniul de interes şi de studiu a
recunoştinţa faţă de strămoşi, faţă de cercetătorilor operei sale.
neamul său (de daci sau de olteni), Lucian Blaga, „marele poet şi
faţă de pământul ţării: „Nu vom fi nicio- terminată în primăvara anului 1945. filozof”, a spus despre Brâncuşi că
dată destul de recunoscători faţă de După unele informaţii, sculp- este „cea mai înaltă ridicare în spaţiul
pământul care ne-a dat totul”, spunea tura ar fi fost comandată de reprezen- mioritic ... un geniu al forţei folclorului”.
el. tanţi ai Ministerului de Război, pentru Toate sculpturile lui Brâncuşi sunt in-
Când Pamfil Şeicaru i-a cerut a fi reprodusă în sute de exemplare cu vitaţii la meditaţie, sunt opere filozofice
părerea în legătură cu Schitul „Sfânta care să se înnobileze hotarele reîntre- turnate în bronz sau şlefuite în piatră
Ana”, pe care dorea să-l ctitorească la gite ale României Mari. Însă ultima (Zborul, Cuminţenia pământului,
Orşova, pe malul Dunării, Brâncuşi ocupaţie militară sovietică (cea mai Rugăciunea, Sărutul, Pasărea,
i-a spus că locul este bine ales, pentru lungă din întreaga istorie a României, Stâlpul, Poarta, Masa ...). El însuşi
că acolo s-au întâlnit două civilizaţii ale 1944-1958) şi instalarea guvernului spunea: „Eu am făcut piatra să cânte
lumii vechi: cea dacă şi cea romană. condus de Petru Groza au dus la în- pentru Omenire”.
Sculptura Piatră de hotar cetarea contactelor oficiale cu marele Considerat de mulţi cercetă-
este realizată în piatră, are înălţimea sculptor. tori occidentali drept „cheia de boltă a
de 1,85 metri şi este împodobită cu Când Brâncuşi a trimis Aca- sculpturii moderne”, Brâncuşi era per-
motive specifice artei populare demiei Române, în 1951, o scrisoare fect conştient de lupta sa cu hotarele
româneşti: linii drepte şi curbe, arcade, prin care anunţa dorinţa de a dona artei: „Tot ceea ce încerc să fac este
unghiuri, puncte etc.. În cadrul Do- toate operele sale, Prezidiul Acade- să împing graniţele artei tot mai adânc
naţiei Brâncuşi din muzeul parizian, lu- miei a respins oferta şi, până la în necunoscut”, pentru că: „Artistul tre-
crarea este datată 1945. Se pare că a moartea artistului, în 1957, operele buie să ştie să scoată la suprafaţă fi-
fost începută în toamna anului 1944, sale au fost considerate decadente. inţa din interiorul materiei şi să fie
când trupele române luptau pentru S-a încercat până şi dărâmarea unealta care dă la iveală însăşi esenţa
eliberarea Transilvaniei, Banatului, Coloanei Infinite, dar opera era sa cosmică, într-o existenţă cu ade-
Crişanei şi Maramureşului, şi a fost trainică şi a fost protejată printr-o mi- vărat vizibilă”.

23
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Piatra de hotar, ultima operă sculpturală


de valoare naţională a lui Constantin Brâncuşi
Marius Popescu

Luceafărul sculpturii româneşti şi mondiale, Con- unui om arătos (~1,70-1,80m). Sculptorul a început s-o lu-
stantin Brâncuşi, cel care a dăruit României şi lumii „Com- creze în toamna anului 1944, după alungarea trupelor ina-
plexul Sculptural de la Târgu Jiu”, dedicat memoriei bravilor mice de pe ultima brazdă de pământ românesc. Ea a fost
noştri eroi din epopeea războiului de reîntregire naţională realizată în forma sa finală până în primăvara anului 1945,
(1916-1918), s-a ocupat cu admiraţie, cu dăruire şi cu în- când s-a încheiat participarea noastră la Cel de al Doilea
sufleţire şi de elogierea şi evocarea, prin metafora patriei, Război Mondial. După finalizarea sculpturii, reprezentanţii
a eroismului românesc din toamna anului 1944, când s-a Ministerului de Război au fost anunţaţi de terminarea ei.
realizat eliberarea patriei de sub dominaţia fascistă. Cu su- Dar… din nefericire, datorită evenimentelor politice
fletul său curat şi înflăcărat de strălucit patriot al neamului şi sociale, care s-au derulat, se pare că şi din cauza lipsei
românesc, el s-a gândit vreme de mai mulţi ani să realizeze de fonduri din cadrul departamentului militar al ţării, opera
o sculptură originală, care să aibă înfăţişarea unei „Borne sculpturală „Piatra de Hotar” n-a mai fost achiziţionată de
de Hotar” şi care apoi să fie multiplicată în zeci de exem- către cei care iniţial fuseseră de acord cu realizarea ei. Ca
plare şi să fie aşezate la graniţa de nord-vest a României, urmare, ea avea să fie pusă la păstrare într-un depozit
în locul vechilor borne de hotar ce fuseseră mutate de la oarecare de materiale de valoare istorică şi artistică şi dată
locul lor de către hortişti. Sculptura a fost botezată de către uitării.
artistul plastic de la Hobiţa Gorjului, după îndelungate clipe De abia în anul 2001, cu prilejul împlinirii a 125
de gândire şi reflecţie, pe cât de simplu şi de frumos, pe de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi (1876-2001)
atât de expresiv şi de original: „Piatra de Hotar”. Din păcate, şi a sărbătoririi „Anului Brâncuşi” pe plan naţional şi inter-
despre această creaţie artistică brâncuşiană, se ştiu, chiar naţional, sculptura la care ne referim a fost scoasă într-un
şi-n zilele noastre, destul de puţine lucruri din partea pu- anumit fel din anonimat şi pusă în lumină. Şi cum anume?
blicului larg, admirator împătimit al creaţiilor sculpturale ale Printr-o medalie bătură de „Monetăria Statului” din iniţiativa
lui Brâncuşi şi chiar de către criticii de artă plastică din unor împătimiţi specialişti în arta medalistică românească.
România. Faptul că lucrarea sculpturală „Piatra de Hotar” Pe aversul piesei se află reprodusă, în toată
nici nu figurează în imensa majoritate a albumelor şi a ca- splendoarea ei „Piatra de Hotar” Brâncuşiană şi consem-
taloagelor dedicate genialului personaj, ne îndreptăţeşte să nat anul 1945.
facem următoarea afirmaţie: După câte ştim, ea n-a putut fi
văzută de către publicul larg din ţară şi din străinătate în nici
una dintre expoziţiile organizate pe plan naţional şi inter-
naţional dedicată marelui sculptor român.
Piesa zace, poate chiar înecată în praf, potrivit in-
formaţiilor de care dispunem, într-un depozit „uitat de lume”,
ca să ne exprimăm printr-o metaforă. Se spune că la pro-
punerea lui Constantin Brâncuşi, ea a fost comandată de
către oficialii Ministerului de Război din epocă pentru a fi
multiplicată în numeroase exemplare, cu care să se înno-
bileze hotarele reîntregite ale României.
Lucrarea plastică realizată de către Brâncuşi
seamănă izbitor, ca înfăţişare, cu bornele de hotar de la
graniţele ţării din zilele noastre, numai că ea este frumos
îmbrăcată în sculpturi cu motive tradiţionale româneşti: linii
drepte, semi-rotunde, unghiuri, puncte, arcade etc. Ca
înălţime „Piatra de Hotar” a lui Brâncuşi este cât înălţimea

24
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Medalia la care ne referim a fost „bătută” în
două tiraje: 500 de bucăţi din argint şi aurite şi 250 de
exemplare din tombac.
Având în vedere valoarea artistică, istorică,
morală şi simbolică pentru poporul român a acestei opere
de artă brâncuşiene, ar fi un gest nobil al celor ce conduc
în zilele noastre viaţa artistică şi culturală a ţării, ca „Piatra
de Hotar” a lui Constantin Brâncuşi să fie scoasă din anon-
imat şi expusă în permanenţă în unul din muzeele de artă
sau de istorie din României, ca de exemplu la Carei sau
Satu Mare, unde, în toamna anului 1944, s-au desfăşurat
grele lupte eliberatoare, această operă să fie executată, in
corpore, fixată într-un loc bine ales pe linia de hotar.
Prin astfel de măsuri s-ar scoate dintr-un ne-
drept anonimat o operă artistică de valoare naţională, rea-
lizată de cel care a rămas în conştiinţa noastră, a românilor
– NEMURITORUL CONSTANTIN BRÂNCUŞI.
BIBLIOGRAFIE:
Pe reversul medaliei este redat efigia (chipul) 1.Dr. Florian TUCĂ, Dr. Liviu SCRIECIU „Constantin Brâncuşi
sculptorului şi următoarea legendă: „Constantin Brâncuşi – Luceafărul Sculpturii Româneşti şi Mondiale”, Bucureşti, 2006
2. Dr. Florian TUCĂ, prof. Teodor PETRE, „Sculptorul Român
– 1876-2001 – 125 ani de la naştere”.
Constantin Brâncuşi”, Bucureşti, 2008.

BRÂNCUŞI–
ţăranul dac de la Hobiţa şi creator al eternului
gl. bg. Petre Stoica

Moto: „A crea ca un Dumnezeu, a porunci ca un rege, a munci ca un sclav.” C. Brâncuşi

Din cele mai vechi tim- Cuza Vodă, Carol I, Ferdinand, Pentru omagierea fiilor
puri, poporul român a manifestat Eminescu, Creangă, Bălcescu, Iorga, ţării care au murit pentru re-
sentimente de adâncă recunoştinţă Enescu, Brâncuşi, Coandă ş.a.m.d. alizarea sfintelor noastre idealuri
faţă de eroii neamului. Biserica noastră creştină urmaşii le-au ridicat monumente şi
Cultivarea sentimentelor pe unii dintre ei i-a canonizat pen- troiţe în majoritatea aşezărilor, din
de respect faţă de eroii care s-au tru sacrificiile făcute de către aceş- dorinţa de a le eterniza numele şi
jertfit pentru libertatea, suverani- tia în scopul apărării şi păstrării faptele, arătând că nu este lucru
tatea, independenţa şi apărarea neîntrerupte a credinţei, continu- mai nobil decât să-ţi dai viaţa pen-
gliei străbune, pentru dezvoltarea ităţii de viaţă materială, culturală tru semenii tăi şi pentru ţara ta.
şi propăşirea patriei şi a poporului şi apartenenţă etnică, în pofida tu- În acest sens, în secolele
român s-a transmis din generaţie turor vicisitudinilor cu care au fost XIX şi XX, arta a fost purtătoare
în generaţie până în zilele noastre, confruntaţi. de cuvânt, element adânc implan-
creând mituri şi legende în care Marele nostru Voievod tat în social, asumându-şi rolul de
oamenii pământului şi-au pre- Mihai Viteazul, întâiul domnitor al deşteptare a idealurilor naţionale.
amărit voievozii şi înaintaşii cei tuturor românilor, prin acţiunile Pictura, sculptura şi grafica cu ca-
mai înţelepţi şi viteji, cum au fost: sale eroice a înfăptuit visul de racter istoric cunosc acum o pe-
Decebel, Glad, Gelu, Menumorut, veacuri al poporului român, de rioadă de plină glorie, marile
Basarab I, Bogdan I, Mircea cel unificare a celor trei ţări româneşti evenimente istorice fiind imorta-
Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai – Moldova, Valahia şi Transilva- lizate de numeroşi creatori plini de
Viteazul, Constantin Brâncoveanu, nia. har.

25
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Marii artişti ai epocii, par- aproape de stradă, la câţiva metri colului XX.
ticipanţi la evenimente, au devenit spre interior, monument central al Cele trei opere de valoare
autentici cronicari pe front, con- ansamblului, având formă de inestimabilă cristalizează în forme
semnând în creaţiile lor eroismul poartă, un arc de triumf, care te de profundă expresivitate un
armatei şi poporului român. Acest trece din tăcere în infinit. Ea strălucit aport al talentului şi sufle-
rol deosebit de important pentru reprezintă sărutul şi moartea ca tului poporului român la cultura
noi l-a jucat şi marele nostru jertfă eroică, este visul de biruinţă universală.
sculptor Constantin Brâncuşi, al asupra morţii al perechii unite prin Ansamblul monumental
şaselea din cei şapte copii ai lui sărut cu braţele înlănţuite, este de la Târgu Jiu este fără îndoială
Nicolae şi Maria Diaconescu – jertfa propriilor noştri eroi. un templu cu profundă semnifi-
Brâncuşi, unul dintre puţinele De la Masă la Poartă, per- caţie umană, laică. Parcurgerea lui
nume dacice păstrate dinainte de pendicular pe cursul râului, se des- te introduce în lumina acestuia:
cotropirea Daciei de către romani. chide o alee largă, dreaptă, Masa – comuniunea cu strămoşii;
Pământul binecuvântat al străjuită de copaci cu frunzişuri Poarta – dăruirea ta în dragostea
Olteniei avea să odrăslească prin bogate. Pe această axă se înscriu în care învinge moartea; Coloana –
Brâncuşi un spic ce va înflori şi va prelungirea străzii croită cu acest integrarea ta în ritmul generaţiilor
hrăni cultura universală, mai de- prilej şi denumită „Calea Su- care tind spre mai înalt. Aici nu
grabă decât pe cea românească. fletelor Eroilor”, Biserica „Sfinţii există atitudine victorioasă, sfidă-
Confirmând zicala că „Nimeni nu Apostoli Petru şi Pavel” şi toare, ci doar iubirea de oameni,
este profet în ţara sa”, românii „Coloana Recunoştinţei fără de de natură, de Dumnezeu, de liber-
l-au descoperit pe marele Brâncuşi Sfârşit”, întregul traseu măsurând tate.
după ce operele lui au intrat în pa- 1753m. Biserica a fost ridicată Totul este o materializare
trimoniul universal. În acest con- între anii 1927-1937 pe locul altei în simboluri simple şi profunde, în
text, ţăranul dac de la Hobiţa a biserici din 1747, spre pomenirea apă, în piatră şi metal a unei adânci
creat un ansamblu monumental la eroilor morţi pentru reîntregirea şi vechi filozofii. Acest ansamblu
Târgu Jiu în perioada 1937-1938 neamului. nu este al unor cuceritori, ci al
drept recunoştinţă veşnică, în Coloana Recunoştinţei unor oameni care şi-au apărat din
amintirea ostaşilor cunoscuţi şi ne- fără de Sfârşit sau Coloana In- totdeauna credinţa, limba, cultura,
cunoscuţi, morţi pentru apărarea finită, înaltă de 30m, ridicată în familia şi glia, generaţii infinite
patriei în Primul Război Mondial. mijlocul unui spaţiu verde, golaş, care şi-au dorit mereu să fie libere.
Această capodoperă ţâşneşte parcă direct din pământ Dialogul nostru cu opera
reprezintă un simbol, o artă de pentru a sprijini cu celălalt cap lui Brâncuşi este fără îndoială un
pură plasticitate care tinde către cerul. Ea este coloana recunoş- element naţional al conştiinţei
credinţă totală, către absolut. Ast- tinţei fără de sfârşit faţă de eroii artistice. Brâncuşi este mai mult
fel, Masa Tăcerii, primul monu- Primului Război Mondial, trans- decât un sculptor, mai mult decât
ment al tripticului, este aşezată misă din generaţie în generaţie, un artist de geniu, el este un filo-
într-un luminiş din parcul oraşului este arborele vieţii, simbol al ge- zof, un demiurg. El este „un mo-
Târgu Jiu, în partea mărginită de neraţiilor care se succed şi care ment” de excepţie din istoria artei
albia largă, întunecată a râului tind tot mai sus. Este un mesaj de noastre, un fenomen cu putere de
căruia oraşul îi poartă numele. încredere în forţa creatoare a vieţii radiaţie asupra tuturor domeniilor
Masa este concepută şi ca Masa şi reprezintă figurile riguroase şi culturii, descoperit de noi mult mai
Pomenirii acelor eroi care în 1916 zvelte ale ostaşilor în luptă. târziu după ce a fost descoperit
– pe digul unde a fost aşezată şi al Concepute împreună, mai întâi de marii specialişti ai
cărui şanţ dublu a fost umplut la aşezate pe aceeaşi axă, cele trei artei apusene. De abia atunci am
porunca lui Brâncuşi – au murit, monumente se susţin şi se ampli- înţeles noi afirmaţia autorului cu
apărând victorios oraşul împotriva fică reciproc, într-o comunicare ce referire la ansamblul monumental:
se stabileşte atât între ele, cât şi cu
cotropitorilor. „Voi nici nu ştiţi ce v-am lăsat
întreg spaţiul înconjurător.
De cealaltă parte, aproape vouă la Târgu Jiu”.
Chintesenţă a operei lui
de intrarea în parc, se află Poarta S-a născut la Hobiţa Gor-
Brâncuşi, Coloana a fost cotată ca jului la 19 februarie 1876 şi a ple-
Sărutului, sau Poarta Dragostei,
fiind una dintre cele mai înălţă- cat dintre noi la vârsta de 81 de ani
sau Poarta Eroilor, cum a denumit-o
toare şi valoroase sculpturi ale se- (16 martie 1957) pentru a se odi-
Brâncuşi, construită de acesta

26
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
hni o clipă, departe de locul natal Ei sunt socotiţi ca fiind coborâtori tate mai sus că modul de viaţă,
în ţara luminii, la Paris, locul lui din zei… munca titanică zbuciumată, plină
de adopţie, după o muncă titanică Eroii se caracterizează de sacrificii şi opera de valoare in-
şi o viaţă de sclav, timp în care a printr-o formă specifică de cre- estimabilă lăsată moştenire uma-
creat 720 opere nemuritoare. ativitate, comparabilă cu aceea a nităţii îl plasează pe Brâncuşi pe
El nu a murit şi nu va muri podiumul acestor personaje legen-
eroilor civilizatori din societăţile
decât odată cu dispariţia universu- dare. Orice alt comentariu cred că
arhaice. Ei modifică peisajul, in- este de prisos.
lui. ventează - adică «întemeiază»,
Pentru a susţine cele Cu prilejul manifestărilor
«relevează» - numeroase instituţii desfăşurate în cadrul celui de al
scrise în titlul articolului cum că
Brâncuşi este un erou, voi cita umane: legile cetăţii , regulile XIII-lea Congres Internaţional de
câteva rânduri din cartea „Istoria vieţii urbane, cântecul, scrisul, Dacologie ţinut la Târgu Jiu,
Credinţelor şi a Ideilor Religioase” arta etc. şi sunt primii în practi- având ca temă personalitatea şi ac-
– pag. 198-305, operă a marelui carea anumitor meserii. Ei sunt tivitatea de creaţie a marelui nos-
nostru scriitor Mircea Eliade. prin excelenţă fondatori de cetăţi, tru Brâncuşi, se cuvine să aducem
„S-ar putea spune într-o reprezentanţi ai unor activităţi OMULUI cu chip de sfânt, ţăranul
dac de la Hobiţa, un sincer şi pios
formulare sumară, că eroii îm- umane fundamentale, personaje
omagiu pentru contribuţia la ridi-
părtăşesc o modalitate existenţială istorice care după moarte devin carea artei şi culturii noastre
supraumană…Naşterea, copilăria eroi.” naţionale la nivelul celei mai înalte
şi viaţa lor sunt ieşite din comun. Rezultă din cele prezen- arte şi culturi ale omenirii.

PARADIGMA
AUTOHTONITĂŢII LA
MARII CREATORI
prof. dr. Lucia Olaru Nenati

- rezumat -

O privire de cuprindere sintetizatoare asupra


profilului marilor noştri creatori, cei care au reuşit
transcenderea către universalitate şi către dăinuire în
orizontul nelimitării istorice, relevă existenţa unui
cuplu vectorial statornic în interiorul mentalului lor
creativ, materializat în operele lor. Şi anume, pe de o
parte, există o componentă metanaţională a expresiei
inteligibile din orice colţ al lumii, vizând elemente
general umane, atitudini, profunzimi filozofice şi de nivelul acesteia, la temelia ei se află un strat solid şi
gândire asimilate din cultura generală în care se află generator de energii, precum o rădăcină prin care
depozitată zestrea întregii lumi (filozofie, cultură, artă, planta îşi soarbe seva din adâncuri. Este acel strat al
etape ale devenirii umanităţii precum Renaşterea, Ro- originii, doldora de sevă şi de energie, ca un material
mantismul, Simbolismul ş.a.), zestre pe care aceşti de construcţie din care acel athanor miraculos, care
creatori, precum Enescu, Eminescu, Brâncuşi şi nu este spiritul creator, organizează structura-unicat a
numai, o sporesc prin aportul lor individual incon- operei sale inconfundabile, nedatoare nici unui alt
fundabil. model, ci dimpotrivă, ea însăşi generatoare de replici
Pe de altă parte, oricât de importantă ar fi şi infinite variante ori chiar curente creatoare ce-i
această primă componentă şi oricât de organic s-ar în- poartă amprenta.
cadra ea în palmaresul universal, cu cât este mai înalt Am putea numi acel al doilea element, de

27
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
fapt, primordial, paradigma autohtonităţii, care universalitate - dar încă nu pe măsura valorii acestui
marchează decisiv şi pentru totdeauna aceste mari poet de geniu – şi aceste aluviuni substanţiale venind
spirite creatoare cu obsesiile lor, cu ideile, cu influ- din stratul autohtonităţii.
enţele, cu nostalgiile, cu datoriile ancestrale de conşti- Cazul de ce cea mai mare notorietate univer-
inţă necompesate, cu amintirile, cu habitudinile, bref, sală şi focalizat actualmente de acest congres este
cu energiile sale modelatoare sau, cu un cuvânt mai acela al lui Bâncuşi al cărui nume este deja euro-
modern şi sintetizator, marcându-le forma mentis. penizat (Brancuzi) în semn de adopţie entuziastă în
E aproape truistic să amintim de acea suită high-life-ul cultural multinaţional. Aici parcursul la
care aduce ritmurile străvechi ale dansului ţărănesc care ne referim este parcă trasat material în chip vi-
din nordul Moldovei în Rapsodia enesciană de unde zibil, căci opera lui este rezultatul unui proces de dis-
o preiau generaţii întregi de interpreţi din întreaga tilare succesivă exact a elementelor de autohtonitate
lume, străduindu-se să o ridice la un cât mai înalt nivel străveche venind, de ce nu? încă din etapa dacică,
de virtuozitate, onorând prin asta, cu sau fără ştiinţă, încărcată de simboluri şi semnificaţii de o magică filo-
acel motiv folcloric românesc ce creşte astfel din zofie şi care au reuşit într-o măsură impresionantă să
stratul autohtonităţii către orizontul universal pe calea străbată stratosfera către universal, îmbogăţind decisiv
creată de geniul enescian. zestrea de patrimoniu a umanităţii cu acele tulbură-
Exemplul Eminescu, asupra căruia am în- toare aducţiuni din străvechimea românească, de-
târziat îndelung cu prilejul mai multor ediţii ale Con- venind borne majore în expresia plastică în sculptura
gresului, oferă o paletă foarte largă de asemenea trasee întregii lumi.
ale motivelor de inspiraţie extrase din adâncul trecu- Şi atunci este un fapt de mirare ce tinde către
tului autohton, cu un şi mai lung parcurs istoric, cel paradoxal cum de o întreagă categorie de intelectuali
al dacismului, devenit o adevărată obsesie pentru el. şi esteţi ultrarafinaţi şi mult şcoliţi pot afişa o atitudine
Cei care au tradus opera lui Eminescu - căci literatura atât de condescendentă şi dispreţuitoare faţă de tot ce
nu dispune, precum muzica şi artele plastice - de înseamnă stratul autohton, influenţele trecutului şi ale
traseul direct al comunicării nonverbale, au dus către specificului naţional?

De la piatra de hotar din „Iliada”


la „piatra de hotar” a lui Constantin Brâncuşi
Dumitru Dănău
- rezumat –
1. Demersul de faţă este un răspuns la provoca- oricărei fiinţe nevoia de a-şi autodetermina personalitatea
toarea intitulare de către C. Brâncuşi a ultimei sale sculpturi, şi printr-un act de hotărnicire. În istoria umanităţii, înainte
„PIATRA DE HOTAR”, care, de fapt, este un stâlp sintetiza- de a fi frontiere naturale sau artificiale, erau hotărnicii psi-
tor al „SĂRUTULUI” dar, evident, în altă grilă epistemolo- hologice. Tacit, în „De origine et situ Germanorum”, arată
gică. Asta întrucât, printr-o astfel de numire, enigmatica că între germani, sarmaţi şi daci frontiera o constituia „frica
operă este inclusă, într-un anumit fel, în seria unui obiect reciprocă” (mutua metu) etc.
utilitar, care, în numeroase variante, dispune de o vechime 3. Moşia, ca proprietate privată sau publică, a
milenară. Lucrarea însă, intrinsec estetică, transcende dobândit în decursul istoriei caracter sacru, valoare impe-
funcţia ontologică, plasându-se, exponenţial, în simbolic şi rativă în faţa oricărui factor tentat să-i aducă atingere. Acest
chiar metafizic. Prin dalta DEMIURGULUI, banala piatră de mesaj este exprimat, în faţa oricărui gen de intruziune, şi
hotar, eliberată de sensul primar, propriu, prin dez- de „piatra de hotar”, devenită, cu timpul, o adevărată insti-
mărginire semantică este mutată de pe pământ în Cerul tuţie de drept. Această forţă îi este conferită inclusiv de un
unor semnificaţii cu o axiologie aparte. De fapt, reformulat, ansamblu de practici colective, între ele numărându-se ju-
subiectul de faţă s-ar putea intitula „Drumul pietrei de hotar rământul şi blestemul, întâlnite aproape la toate popoarele
de la sensul propriu la cel figurat, cu alte cuvinte, de la on- lumii din cele mai vechi timpuri.
tologic la simbolic”. 4. „Piatra de hotar” a lui Constantin Brâncuşi este,
2. Biologic, sociologic şi psihologic, există în instinctul de fapt, piatra unghiulară între utilitar şi transcendent, cu

28
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
această operă (un fel de testament), DEMIURGUL a îm- numesc. Cea brâncuşiană se situează suveran în domeniul
bogăţit, în anul 1945, patrimoniul universal al pietrelor de artei absolute, ea dobândind o semantică aparte. În esenţă,
hotar. Aceasta, denumită şi „bornă de frontieră”, este, de lucrarea este o columnară, descendentă din „Sărutul” şi,
fapt, o „coloană neobişnuită” (Ion Mocioi), ea fiind o com- desigur, şi o „bornă”, dar tocmai această stare specială de
poziţie care încorporează o variantă a „Sărutului” din Mont- ambiguitate îi sporeşte mesajul, scoţând-o din onticul pur
parnasse, sub forma incizată ca în arhitrava „Porţii şi plasând-o, osmotic şi cosmotic, atât în estetic, simbolic,
Sărutului” de la Tg-Jiu…” În acest sens s-au exprimat şi Sid- mitic, precum şi în politic (vizionar sau ca dorinţă). „Piatra
ney Geist, şi – cu nuanţări culturale, istorice şi psihologice de hotar” a lui Constantin Brâncuşi devine un suport infor-
– academicianul Mihai Cimpoi. maţional al unui mesaj univoc, transmis, invariabil, spre
5. Oricâtă contingenţă ar avea „Piatra de hotar” a toate punctele cardinale… Ea este un totem ceremonial uni-
DEMIURGULUI hobiţean cu sensul propriu ce derivă atât ficator de orizonturi, codificând o religie pe care o întâlnim
din funcţia reală a unui asemenea obiect cadastral, cât şi în aproape toate miturile esenţiale. Ethosul ei este centrat
din cel gândit de sculptor într-un anumit context istoric, un nu pe delimitare, ci îndeamnă, unidirecţional centripet, la
lucru este evident, şi anume: dacă până la această sculp- înţelegere fiind, într-un fel, varianta în piatră a „Odei bu-
tură – de la cele mai primitive, ca realizare, şi până la cele curiei” (Schiller şi Beethoven), adoptată ca imn al UE –
frumos confecţionate, dar având finalitate exclusiv „judiciar- „Sărutul” cuprins în operă însemnând exact „seid umschlun-
expoziţională”, aceste pietre de hotar rămân ceea ce se gen Millionen !”

Brâncuşi -
o viziune integratoare asupra lumii
prof. Nazaria Buga
Din acest drum fără în- lui se definea l’Age d’Homme -
toarcere: Târgu Jiu - Budapesta - acea vârstă” garantată de Gândi-
Viena - Salzburg - Munchen - torul lui Rodin.
Basel - Luneville - Paris - într-un Pentru amatorii de cro-
târziu, din toate ale sale duse cu nologie artistică, primul sfert de
sine, Constantin Brâncuşi a privit secol avea deja accente ale viziunii
fix în ancestralitatea noastră: Tre- sculpturale a lui Bourdelle şi îşi
buie să urci sus ca să vezi până de- concretizase întrucâtva conceptul
parte” - a spus el, la capătul acestui de muzeu de artă modernă (în chip
drum iniţiatic. expres, edificiul din New York).
Începutul de secol 20 este Tot în acest prim sfert de
marcat de câteva coincidenţe - secol, şi la New York, cele 71 de
adevărate ore astrale” ale uma- lucrări ale lui Brâncuşi deschid ex-
nităţii - care duc dâra lor de creaţie cursul statuar românesc în lume,
spre complexul existenţial-artistic care excurs se va redimensiona
al celui care urma să fie, în spaţiu prin retrospectiva aceluiaşi Brân-
românesc şi universal, Constantin cuşi la Muzeul Guggenheim şi
Brâncuşi. apoi la Muzeul de artă modernă
Brâncuşi era în drum spre din Philadephia, în 1956 (amintim
Apus; Bourdelle se exprima la în- că se stinge un an, după aceea).
tâia sa expoziţie personală; şi nu Facem trimitere la o pe-
facem decât să amintim că statuara rioadă marcată de avangardă, de
modernă era deja onorată prin manifestul tehnic al sculpturii fu-
Sărutul, Cuminţenia pământului, turiste, de aspecte ale suprema-
Rugăciune. Paciurea, Storck ofe- tismului. Dar şi de sfârşitul lui
reau Giganţii, iar în inima Parisu- Rodin, în 1917 (în acelaşi an se

29
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
stinge, în muzică, Claude De- Artistul s-a desprins din spectaculară de început de lume.
bussy, supranumit atât de dureros acea ombre des grands arbres” Cu trimitere la sanctuarele de la
de poporul francez Claude de la (Rodin) şi şi-a selectat vectorii de Stonehenge şi Sarmisegetuza
France”) şi de sfârşitul lui Bour- creaţie, tranliterând în operă doar (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului,
delle, în 1928 (un an după retro- sensurile trebuitoare. Coloana fără Sfârşit).
spectiva din ‘27). El impune rigoarea exem- Iată o inventariere a lumii
Aşa cum Ivan Mestrovich plară a viziunii sale, în structuri material-spirituale („crestături ale
(retras la South Bend, în America) monumentale, instaurând un ţăranului român”): poartă, portiţă,
ridică Iugoslavia cea mică, prin echilibru între realismul tradiţional stâlpi de poartă, stâlpi de pridvor,
forţa viziunii sale electrizante, tot românesc şi traseele energetice ale stâlpi cu cârligi, stâlpi de casă, an-
astfel, prin Brâncuşi, România s-a artei mondiale. La intersectarea cadrament de fereastră, ancadra-
integrat în acel limbaj universal al acestui sistem de axe, îl aflăm, în ment de uşă, grinzi de casă, uşă,
artei ce n-are nevoie de dicţionar. secvenţele sale, pe artistul total: stâlpi de mormânt, masă-dulap,
Pentru că, prin Brâncuşi, sculptură, compoziţie, grafică, al- blidar, scaune, laviţă, lingurar,
România a avut acces constant la torelief, desen, secvenţe con- dulăpioare de perete, colţar, lada
expoziţiile internaţionale de artă. ducând spre morfologia de de zestre, leagăn, picior de pat, pat,
Astăzi, şi expoziţii cu genericul ansamblu a artei sale. Adică acel căuc pentru apă, linguri, sărăriţă,
arta românească a sec. XX”. demers către puritatea formei, ciubăraş, cupă, fund de mămăligă,
Fiecare an al vieţii sale este o către extragerea esenţialului în fi- furci de tors, fus, crintă de caş,
verigă dintr-un lanţ îndelung al nisaje subtile, perfecte (presque vârtelniţă, mosoare, păpuşare de
Creaţiei, în care artistul s-a oferit marbre antique), în care detaliile caş, bâte ciobăneşti, uşi de biserici,
pe sine prin creaţia sa expusă rit- se topesc discret în întreg. Toate uşi de altar, tetrapod, analog, jilţ de
mic în galeriile lumii, în saloanele acestea la antipod cu aglomerările biserică, iconostas, catapetesme,
Anotimpurilor, ori în expoziţii de ce invadaseră aproape malign sfeşnice,…Ele au trecut, cu sigu-
anvergură în aer liber. forma sculpturală în spaţiul se- ranţă, pe sub privirea sculptorului,
În acest timp, Paciurea va colului 19. care a selectat pentru sine, din
netezi terenul cu Sfinxul şi Marca autodefinirii sale toate acestea, doar linia continuă,
himerele sale. este dată de stabilitatea structurilor esenţializată în: calcar crinoidal,
Cerul statuarei româneşti şi de liniştea care stăpâneşte piatră, marmură albă, marmură cu
a fost fixat aşadar de un Paciurea (forma). În Creaţia sa accentul nervuri, gips patinat, bronz polisat,
precursorul”, de un Jalea, de un cade pe unitatea atotintegratoare: onix, lemn, lemn de stejar.
Anghel, pe de o parte, şi de un nu se poate extrage nimic fără a se Fără să fi ajuns în arhipe-
Brâncuşi şi de un Etienne Hajdu clătina întregul: este foamea de lagul nipon, a cunoscut acea un-
(ne amintim, cei de-au văzut re- spaţiu şi de formele sale, este duire a liniei din stampa unor
trospectiva sa de la Dalles), pe de foamea de realul devenit meta-re- Hiroshighe, Utamaro, Hokusai -
alta. alul artistic. linie care pare să n-aibă început,
Într-o societate avidă de Se poate, de asemeni, dar nici sfârşit.
modele, limbajul plastic al lui avansa în sensul creării unei on- Acolo unde nimeni n-a
Brâncuşi va transporta concepţia tologii a femininului, de la chipul văzut un minus în arta sa, el şi-a
sa despre lume până la a o face re- desăvârşit iconografic până la definit limitele: „Am şlefuit mate-
alitate artistică. Va defrişa, în se- tipologia curentă; atitudinea cor- ria pentru a afla linia continuă. Şi
mantica artei statuare, o lume doar pului este conectată la forţa când am constatat că n-o pot afla,
a sa, în care motivele, sub-mo- morală, la experienţă şi depăşire m-am oprit. Parcă cineva nevăzut
tivele sale estetice îi vor impune de sine. mi-a dat peste mâini” (răspuns dat
independenţa artistică şi acel ceva Brâncuşi rămâne un lui Petre Ţuţea şi Haig Acterian, la
extrem de particular ce îl face in- vizionar în acest spaţiu marcat de întrebarea: „Care a fost ideea care
confundabil. Temele de amplă trăsăturile abstract geometrice ale a prezidat la înfăptuirea operei
respiraţie sunt aduse în conştiinţa artei noastre preistorice. Spaţiu Pasărea măiastră?”)
devoratoare de artă, cu simplitatea căruia, instituindu-i-se o fenome- Aşa cum Rodin credea
unui demiurg care a lăsat creaţia să nologie, dobândeşte, prin lucrarea într-o nature française a artei
curgă înspre oameni. de artă plasată în el, vrednicia sa naţionale, considerăm natura

30
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
românească a artei naţionale. labirinth-ul, diferitele tărâmuri ale gură poartă. Această poartă se des-
Dincolo de lumina ce fi- experienţei, ciclurile naşterii şi ale chide doar o dată pe an. În fuga
xează tipologia în sculpturile sale, morţii, întoarcerea către centru, după Semnificaţie, lumea aleargă
s-ar putea spune că, în imperiul deschiderea spirituală ca şi for- mereu către poarta deschisă, iar
Brâncuşi, soarele nu apune nicio- mula-cheie pentru imortalitatea in- aceasta este mereu în altă parte.
dată. tegrată operei de artă. Trăind el în duhul tri-
Arta şi viaţa suind una Motive ale artei arhaice unităţii dumnezeeşti, a transsub-
către cealaltă, până s-a topit una în răzbat în susţinerea viziunii plas- stanţiat această unitate în
vibrările celeilalte. În timpul ca tice. Linia, trăsătura, nobleţea unui Dumnezeu în forma durabilă a
atare convergent, a lăsat alături, profil, atitudinea ireproşabilă a artei (estetica l-ar fi legat de Mi-
fără milă, non-semnificaţia. A mâinilor, demnitatea, până şi larepa tibetanul), dar el datorează
folosit o sabie cu al cărei vârf s-a tăcerea, ţin toate de complexul enorm şi Ortodoxiei orientale.
caligrafiat Ideograma sacră. specificului românesc: chipul din Trăirii ca atare. Şi a trăit frumos în
Arta lui Constantin Brân- arta sa, apare, la intersectarea acel ermitaj, care a fost atelierul
cuşi este o sinteză a timpurilor traseelor bizantine, cu arta propriu - locuire în care Dum-
imaginate (şi situate) în prezentul românească medievală. nezeu era Neclintire. A căutat con-
etern: cu sursă în tradiţia veche a Portretul e o re/conside- tinuu simplitatea pierdută. A trăit
sanctuarelor artei, cu motive sub- rare a tipologiei umane, sub chiar necesar în spaţiul de aur al isihas-
limate de arta medievală, iar prin însemnele iconografice ale artei mului din „învăţăturile către fiul”
dinamismul viziunii (care con- dintotdeauna. Elemente axiale spaţiu în care „Transcendentul
strânge la unitate formală), cu sunt şi arborii din topos-ul - gră- coboară” iar pământul - omul -
trimiteri în timpul modern. dină de la Târgu-Jiu; ei pene- Transcendentul Una sunt. A cunos-
În simbolurile-coloană, trează, din primordii, cu respiraţia cut proporţia divină, a avut Per-
omul este axis, este verticală etică. lor, etherul: în topos-ul originar, spectiva şi numărul de aur. Şi
Maniera de tratare, chiar în dimen- sunt un ecou al frumuseţii verticale nenumărate harisme.
siunile mici, este cea monumen- primordiale; iar natura urmează a La tot ce s-a spus în lume
tală, artistul desfăşurând lecţia din fi matrice: depozitară a Totalităţii. despre Brâncuşi, se va pune încă,
rigorile statuarei clasice şi mo- Antropocentrismul din în aceeaşi lume, o picătură la
derne, prin echilibrul volumelor, stratul monumental, concepţia ocean.
prin profilul şi demnitatea privirii, stilistică, ochiul sintetic (supradi- În demersul nostru, vom
prin hieratismul şi greutatea tim- mensionat foarte în Pogany şi privi, prin acest icosaedru, prin
pului care înfioară personajele. Poarta Sărutului), elementele care lumina se refractă în gloria
Autonomia liniei închide clare de perspectivă, însemnele optică - curcubeu cu începutul
în ea graţia personajului şi trimite iconice, strălucirea senzualităţii într-o fericită cândva picătură de
la înţelesul extensiv al simbolu- stinse, ori a senzualităţii pure exu- apă din Hobiţa.
lui,… ecourile mută întruna din berante, teme vegetale stilizând Îl vom situa în această uri-
povara subţire a zilelor: vrejuri perechea originar-edenică, echili- aşă intersecţie care fiinţează între
vegetale, spirale, sinusoide, brul dintre pasager şi imperisabil Arhetip şi Semnificaţie. Îl vom
şarpele, mica serpentină, toate (statuara monumentală), sugestiile căuta în pragurile ultime ale
susţin sugestia cercuală a exis- figurativ-zoomorfe (Vrăjitoarea), Tradiţiei (dacice), aşa cum a fost şi
tenţei: în desfăşurare, oricând tehnicile de ornamentare, simpli- un Ion Creangă de găsit, în aceste
acestea devin însuşi cercul - im- tatea generatoare de polisemie praguri: „Eu vin de undeva foarte
presie îndepărtată a vocaţiei din (orice registru compoziţional), vechi”, a spus el.
Dacia extatic solară. melancolia necesară uneori şi încă Îl vom aduce din zona
Cât despre spirala cos- multele - de neatins aici - fac, din arhetipală la ceea ce are plin şi de-
mică (chiar şi cea din desenul- toate, Sanctuarul de la Târgu-Jiu, finitiv achiziţia postmodernă.
portret al lui Joyce), ea apare ca un fixat în clipa iniţiatică ce se des- Pentru că, după regula ce
concentrator al vibraţiei conţinută făşoară între realitate şi mit. defineşte universalitatea, Brâncuşi
de acest symbol - veritabilă poartă A gândi la Brâncuşi este a este un ecou care se aude deodată
de accesare către planurile cos- avea de înconjurat o cetate perfect în toate lumile.
mice ale fiinţei, semnalând cercuală. Această cetate are o sin-

31
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
„Nici nu vă puteţi da încă seama de ceea ce vă las eu!”.
„Coloana fără sfârşit este negarea Labyrintului”. Constantin Brâncuşi.

MASA TĂCERII – POARTA SĂRUTULUI –


COLOANA INFINITĂ
Gheorghe Bârdan - Raine

Vom urmări în acest material tema celui de experienţa trecutului. Ele dezvăluie starea prezentă
al XIII‐lea Congres de Dacologie, Motivele artistice şi prefigurează viitorul. Valoarea unei opere constă în
traco‐dacice în sculptura lui Constantin Brâncuşi, cu originalitatea ei. Din vasta creaţie a marelui sculptor
adnotarea „motive artistice ramano‐geto‐dace”, ad‐ român vom analiza în acest scurt eseu cele trei lu‐
notare întemeiată pe izvoarele densuşiene ce ne spun crări: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana In‐
că tracii au fost un popor de origine ramană de la sud finită, denumiri din care vom alcătui expresia
de Istru, care au locuit în părţile de răsărit ale Moesiei numero‐lingvistică ”MIT PX”11. Monograma sacrificu‐
Inferior. Generalizarea numelui de trac, dat populaţiei lui. Succesiunea operelor este una şi aceeaşi cu
est‐europene de către greci şi preluată de către mulţi plasarea lor în spaţiu, de la Apus la Răsărit (9/I→3/C),
istorici, noi o considerăm o extrapolare savantă. Ra‐ ordine care, subliminal, desleagă mesajul. Istoria se
manii sunt urmaşii urieşilor (Atlant=Ânalţ+), Neii repetă. Masa Tăcerii. Familia. Ultima chindie. Gândul
Carpaţilor rămaşi pe Pământ după marile catastrofe din urmă: rămăşagul cu viaţa. Forma mesei – simbol
care au avut loc cu circa 12.500 de ani în urmă. Ra‐ al egalităţii mesenilor. Sunt 12/L scaune (clepsidră
manii (namar înseamnă număr = rumân) au consti‐ =ard‐şi‐plec) arată scurgerea Timpului(Ler). Scaunul
tuit rădăcina biologică din care şi‐au tras seva toţi de la Răsărit (ORa 3/c) este onorat de TaTa, UraՈ
oamenii de rasă albă. Nicoale Densuşianu, în Dacia (R/17/8/H) secondat de Înaripata, SoRa TaTăLui, G‐
preistorică, afirmă că din marele arbore atlanto1‐ aia. Soarele. Pe scaunul de la Mează‐Zi (6/F) şade
ruman (rumân=rumen) s‐au desprins nenumărate FiuL. Pe umărul Său drept o vedem pe Înaripata Fe‐
neamuri (i rumena), oameni de rasă albă care, încă cioară (Luceafărul de sară). Celelalte scaune sunt ocu‐
din vremurile atlante, au constituit seva marelui im‐ pate de către 4/D fraţi şi 4/D surori. Pe scaunul de la
periu pelasg2. Ramanii (rumânii) sunt urmaşii civiliza‐ Mează‐Noapte tronează Nunu Mare şi Înaripata sa
ţiei Atlante în Ioropa. Tracii au fost o populaţie de NuNa cu DaCa al cărei vârf arată a 26‐a secundă.
orgine ramană care s‐a rupt de trunchiul raman‐ Calea Albă. Crângul Cerului. Cardo mundi. Columna.
carpatin în vremea războiului civil declanşat în urma Stâlpul. MeZinul ştie taina Unului Ոăscut. ÎnTâi a fost
uciderii de către Dochius (Salmouxis I) a Tatălui UraՈ Cuvântul. A douăsprezecea (12/L.C.) lună a AnuLui îl
în CuCa Râphei. Ca aliaţi ai lui Saturn/SalmouxiS I, reprezintă pe AnuL (Timpul) – Leru12. A şasea lună a
tracii (cârii) au migrat din Divinul Arc Carpatin în sud‐ AnuLui îl reprezintă pe FiuL–MeZinul care se scaldă’n
estul munţilor Haemus, pe malul de sud‐vest al Mării Lumină. În zorii zilei, fiii îşi iau rămas bun de la casă,
Negre. de la masă. Divinii (D) îşi sărută Divinele (D). Ultima
În inima vechii Dacii, pe Jiu (ţara titanului3 îmbrăţişare [DD]. În marea încleştare, la scăldătoarea
GRUIA4 a lui NoVac5 ‐ Salmouxis II 6, alias Seth Nehes7 soarelui, FiuL fi‐va sacrificat! Divina, Dana, zămisli‐va
în EGIPT8, ori TiPhon la GRECI9), la data de 19 febru‐ Noul OՈ (Ոeam), care mai are şi sensul de ales! În
arie (făurar) 1876 se naşte la Hobiţa10, în GORJ, titanul aminitirea Celui Legat (Sacrificat), urmaşii înalţă
sculpturii româneşti, Constantin Brâncuşi. Cuvântul, Coloana Sacrificiului Infinit (Suflet în eternă pace).
rostit sau scris, şeruie imagini din imagini. Vorba este Alţi actori – aceeaşi piesă. Inaugurată la data de 27
o unitate lingvistico‐matematică, o arhivă vie a spiri‐ octombrie 1938, Coloana (Calea) are înălţimea de
tului omenesc. Sculptura, ca orice formă de artă de 29,35 m. Columna lui Traian este înaltă de 29,78 m.
altfel, este o formă de exprimare a gândurilor Seva monumentelor ţâşneşte din apa Jiului(apa vie).
(mărgele ale Spiritului), un proces psihic uman rea‐ Ambele opere de artă sculpturală evocă sacrificiul
lizat prin modelarea materiei – un dialog al prezentu‐ neamului atlanto‐ramano‐geto‐dac pentru apărarea
lui cu trecutul şi viitorul. Cuvintele însumează străvechii Ramanii în care Dacia era ...fruncea. Cele

32
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
trei lucrări brâncuşiene fac trimitere la Spaţiul dar şi raţiunea, izvorăsc din mintea noastră de cinci
(Maica) pus în valoare de Lumină, în vreme ce ori sensibilizată. Păcatul este capătul primitivismului
mesajul pe care aceste opere ni‐l transmite scoate în şi începutul raţiunii. Şi dacă octogonul semnifică Di‐
evidenţă Timpul (Domnul) pus în valoare de Sunet. vină Devenire, pavăza Omului este hexagrama
Doi în Unu 2ni...! Brâncuşi a închinat cele trei creaţii (Creaţia Celestă) exprimată prin Stema ramană a
ale sale neamului său, românilor care şi‐au dat viaţa celor 7/G Constructori ai Universului I.G.I.G.I. ‐ Y.
în anii 1916 – 1918 pentru întregirea ţării. Coborând Ardeţi viile ! Distrugeţi rugurile! Desacralizarea sem‐
însă în timp pe plaiurile gorjene, vom aminti: 1821– nificantului şi critica semnificaţiilor opresc sacrificiile
Anul Revoluţionar Tudor Vladimirescu; 1330 – în de‐ umane inutile.
fileul Jiului, Basarab I, Voievodul Ţării Româneşti
organizează prima rezistenţă în faţa ungurilor năvăli‐ _______________________
tori, conduşi de Carol Robert de Anjou; 101‐102, 105‐
106 – pe valea Jiului s‐au purtat lupte crâncene între
1
ATLANT (ÂNALT)=TaTAa Ni.pa.L=”TaTăL ՈosTru care eşti
armatele ultimului rege dac DeceBal şi ale lui Traian; în Ceruri”. UraՈ era Ceriu în Dacia şi Ra în Egipet.
2
La ceas de mare cumpănă pentru Ramania ‐ Ţara P E L A S G=UraՈ. (Program Genetic ALES iniţiat de către
Neilor, în urmă cu circa 7500 de ani, Gruia lui NoVac ANU. Ո este un semn UmaՈ. Ո(14=1+4=5/E). 5/E, simbol
al omului, fiinţă evoluată din C/3 TREI/IERT. [”C”, pierdut
– JiAnul – a luptat cu titanii săi împotriva trădătorilor
fiind ”A”, slăvit fiind ”D”].
de neam, conduşi de către Joe (Diaus‐Pitar), Hercule 3
Titan sau Tătân/Urieş/Ispolin/Jidov/Blajin. Titanii (luptă‐
(Iorgovan), Mercur/Hermes (Arimanul) şi Vulcan
torii) şi Chilopii (meseriaşii). Tit/Tita=Şarpe/Şerpoică.
(Hefaistos) – Încornoratul. 4
GRUIA(care a adus URGIA), alias Saturn II – SalmoxiS II
Coloana Infinită are 15 moduli octaedrici este Seth la egipteni, TyPhon la eleni, Ahriman la perşi.
suprapuşi. Semnificantul. Semi‐elementul de la bază 5
NoVAC, Saturn–Cronos–SalmoxiS I, FiuL lui UraՈ.
şi cu semi‐elementul din vârful coloanei alcătuiesc cel VAC=VEAC. Veacul lui Saturn I (5508 – 3348 î.e.n.). Era Tau‐
de‐al 16 octaedru (Semnificaţia). 17 piese compun rului.”Corn+os”=Sunet. ATOՈ(ՈA‐TOՈ), opus lui
Coloana Infinită (Ritualul).Semi‐elementul de la bază, AMOՈ(ՈA‐OM, chip/IMAGINE). OՈ=neam strălucit/ales.
cele 15 module, văzute ca unul singur, împreună cu Sunet şi Imagine–Doi în Unu. Elenii atribuiau tracilor (ar‐
semi‐elementul din vârful coloanei schiţează forma mânilor) invenţia muzicii şi poeziei.
unei urne funerare (cenuşar), figurată prin simbolis‐ 6
SALMOUXIS=ISUS ALMO X (sunt ISUS, omul ales pentru a
tica cifrei 8/H (Labirintul). Un dublu zig‐zag (şarpele fi sacrificat). D I O N I S U S = DOINI SUS ! Ritual atlanto‐ra‐
şi unda apei) cu semnificaţia: W/31 (Timpul) şi M/13 mano‐geto‐dac. Însuşindu‐şi numele Bâc‐ului Saturn,
(Spaţiul). Înlănţuiţi, doi de 8/H (apa vie şi apa moartă) Osire, Mutu din Căluş, îşi zise Dionysos, Bachus.
7
ne arată imaginea unui trifoi cu patru foi, Noroc a Negru Seth (G/7). SalmouxiS II – Purpureus, Gruia, eroul
cărui tulpină cuprinsă în V ţinteşte Hotarul creaţiei. de la Jiu, apărătorul Daciei atlanto‐ramane.
8
Brâncuşi numea modulele „MĂRGELE”. Fiecare EGIPT=PI GET. Vechea denumire era ChemAtef, pământ
MĂRGEA mărge astfel: în geometria plană observăm colonizat cu oameni de rasă albă. Atef=coroană.
9
că octaedrul este alcătuit din două module. Partea G R E C I = GE (R/17+C/3=T/20) = G E Ţ I. DANAI=IO DANA.
superioară a modului sugerează litera ”Ո” (Ոarul (vezi Euripide care îl citează pe regele mitic Danaos în piesa
Archelaos, care afirmă că pelasgii din ELada se vor numi
Cerului – TaTă‐L) iar partea inferioară sugerează litera
danai). DaNuBiu (Da/Nu=+) şi IstRu ... Calea.
”U” (FocU’ din adâncuri–FIUL). Privit în spaţiu, vom 10
”Ho Biţă”=stai bădiţă! HOBIŢĂ=BOITĂ H/8 (vopsită/col‐
observa că un modul ne arată 8 feţe (octogon), un
orată). Imaginea(femininul). Sunetul (masculinul).
simbol al Creaţiei bazat pe cele 4 elemente: apă, foc, 11
”SAL.MO.CS.E.”. SAL = CAP+MO(OM)+CS(X)+E = ”E OM
pământ şi aer, elemente care întreţin Viaţa Mamei, a
ALES” (DE NEAM). N=Z. ”E X (făcut din) NĂMOL”.
Tatălui, a Fiului şi a Ficei. Octaedrul cu pricina este to‐ 12
a. LERU=EL RU (EL=Saturn/SalmoxiS+RU, radical de la
todată un simbol raman al Timpului/Sunet şi Spaţiu‐ RU‐MÂN (MAN este numele lui Saturn), RU=Drumul sau
lui/Imagine, îngemănate într‐o buclă atemporală.۞. Calea. LERU=TIMPUL, zis CRONOS, de către greci, EL la
Lumea pierdută, un Con venit din Cer, întâlneşte pe fenicieni şi ebrei, Helis la caldeeni (aramei), Menes în
Pământ o altă lume „fără con”. Prin măiestria vajni‐ Egipet/KhemAtef (MISRAIM=MI’S ARIM), Moloh la puni,
cilor cutreietori prin stele devine posibilă UNIREA (IE Noroc la rumâni care îi mai ziceau şi Manea ucigaşul lui
URAN) celor două fiinţe (divină şi profană) şi creaţia Toma (Munteanu/Ceriu/UraՈ, 1 R.A. sau Harmakis‐arimul,
Ոolui OM ,care porneşte pe Pământ LumEA ՈouĂ sub la egipteni, adică pi‐geţi), ŢEGEL la arabi (EL GET). b. „S A
deviza „iubeşte şi iartă”. Să înţelegem că păcatul e C R I F I C A T” = IATĂ, SCRI C/3.F/6. Suma numărului 36
plăcerea de a gândi şi de a face: ”C/3.–G/7”! Iluzia, este 6 6 6. Şarpe/Timp = ⊗.

33
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Brâncuşi la Stoicăneşti, judeţul Olt


Traian Zorzoliu, Zorzoliu Aristotel
şi Iliescu Cristian

- rezumat -
Motivele ornamentale de pe ceramică, piatră şi
lemn folosite de meşterii geto-daci au străbătut timpurile
până la noi .Ele reamintesc existenţa în arealul danubiano-
pontic si balcanic al celui mai vechi popor european.
Motivele au fost preluate în timp de aşezămintele
creştine culminând în arta brâncovenească.
Cu acestea, atelierele meşterilor şi şcolile de arte
şi meserii au creat adevărate dantelării în lemn, regăsite în
piesa cea mai importantă de la o biserică, catapeteasma.
În localitatea Stoicăneşti, judeţul Olt, ctitorul bi-
sericii cu hramul Sfânta Treime şi Sfinţii Împăraţi Constantin
şi Elena (1889), Constantin Fântânenu personalitate politcă
a vremii, om influent şi cu relaţii în lumea artistică a reuşit
să angajeze pentru pictarea bisericii pe cel mai apreciat caselor, covoare, costume populare, cusăturile de pe
pictor al vremii Gheorghe Tattarescu. obiectele decorative şi mobilierul ţărănesc).
Pictorul i-a recomandat ctitorului ca să realizeze Constantin Brîncuşi şi-a lăsat semnătura pe o
catapeasma la atelierul Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova iconiţă de la catapeteasmă (Foto 1), unde se află pictat
unde se afla şi Constantin Brîncuşi ca ucenic. Ca- chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
tapeteasma este ornamentată cu motive florale şi vegetale Biserica din localitatea Stoicăneşti judeţul Olt este
cu origini în arta geto-dacică. Acestea sunt prezente şi declarată oficial monument de arta după 1990 şi este in-
astăzi în arta populară românească (stâlpii din lemn ai clusă în circuitul turistic al Câmpiei Boianului, vatră de ci-
vilizaţie geto dacică.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI,
MILITAR ÎN REGIMENTUL 18 INFANTERIE GORJ
gl. bg. dr. Florian Tucă
În biografia oricărei per- Aceea a fost o perioadă deci de anii primei tinereţi şi se
sonalităţi ilustre a românilor sunt încărcată de acţiuni şi fapte care-i maturizase de-a binelea. N-a făcut
încă, din păcate, unele perioade întregesc biografia şi care într-o „armata imensă” ca majoritatea
mai puţin cunoscute de către pu- anumită măsură, va avea o legă- tineretului din epocă, cu un stagiu
blicul larg şi chiar de către specia- tură directă cu realizarea sa de ex- militar de doi sau trei ani, cum se
lişti. Sub acest aspect, nu face cepţie a Complexului Sculptural pretindea în documentele oficiale
excepţie nici genialul nostru sculp- de la Târgu Jiu. din epocă, ci la „termen redus”.
tor Constantin Brâncuşi. De exem- Ca datare în timp, Con- În perioada dată, ca şi
plu, perioada în care el şi-a stantin Brâncuşi şi-a satisfăcut mulţi ani după aceea, beneficiau
satisfăcut stagiul militar n-a fost stagiul militar în anul 1902, după de acest drept atât absolvenţii de
relatată decât „fulger” sau tan- ce absolvise „Şcoala de Arte Fru- liceu, cât şi cei ai cursurilor supe-
genţial în operele care-i sunt dedi- moase din Bucureşti”. El avea rioare universitare. Acel „termen
cate. atunci vârsta de 26 de ani, trecuse redus” însemna, de fapt doar

34
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
câteva luni de armată, timp în care de militari gorjeni să lucreze efec-
această categorie de militari în- tiv cu săpături şi cu materiale, în
văţau prevederile regulamentelor principal pe viitoarea „cale a
de bază ale oştirii, cum trebuie să eroilor”, la „Poarta Sărutului”, la
se comporte în timpul stagiului „Masa Tăcerii” şi la „Aleea
militar, erau educaţi în spiritul or- Scaunelor”. Referindu-se la acest
dinii şi al disciplinei şi participau binevenit ajutor ostăşesc, atunci
în scop de informare la diferite când Constantin Brâncuşi a termi-
exerciţii şi aplicaţii practice pe nat lucrările la complexul său
teren. Unitatea în care Constantin monumental marele sculptor avea
Brâncuşi a făcut armata era Regi- să spună următoarele într-o
mentul 18 Infanterie – Gorj, care cugetare de-a sa: „O operă de artă
avea garnizoana în oraşul Craiova. devine valoroasă şi nemuritoare
Regimentul respectiv a fost în atunci când torni în ea câte ceva
epocă, dar în special după aceea, din sufletul, din munca, din truda
adică în timpul luptelor din Primul şi din tainele tale şi ale celor care
Război Mondial, o unitate de elită. te-au sprijinit”.
Fiind deja om cu multă În sfârşit, pe când lucra la
carte, crescut de către ai săi, în După încheierea stagiului construirea Ansamblului Monu-
spiritul relevat al muncii şi al da- militar, Constantin Brâncuşi a mental de la Târgu Jiu şi se bucura
toriei, dar care se şi afirmase în ţinut o legătură foarte apropiată cu din tot sufletul de sprijinul primit
arta sculpturală încă din anii stu- cei din conducerea Regimentului din partea militarilor gorjeni, la
denţiei, când realizase în lut şi apoi 18 Infanterie – Gorj. Pe această edificare lui, sculptorul Constantin
în ghips bustul împăratului roman linie atunci când a demarat lu- Brâncuşi le spunea adesea în cu-
Vitelius, oşteanul cu „termen crările la ridicarea ansamblului vinte calde şi pline de învăţăminte,
redus” Constantin Brâncuşi a con- monumental de la Târgu Jiu, el a ostaşilor care munceau cot la cot
siderat stagiul său militar nu doar cerut un sprijin direct din partea cu el: „Stagiul militar, chiar şi cel
ca o datorie şi obligaţie, ci şi ca pe acestora pentru ca grupe complete făcut cu «termen redus» reprezintă
o cinste, o mândrie cetăţenească, o şcoală a disciplinei, a apărării
ca fiind un fel de şcoală de alt tip, hotarelor ţării” sau exprimân-
adică ostăşească. Era disciplinat şi du-se mai pe scurt o şcoală a
ordonat. Învăţa foarte bine preve- vieţii. Stagiul militar, fie că este
derile regulamentelor militare, în de scurtă sau de lungă durată, te
această perioadă fiind aproape întăreşte, te fortifică şi fizic şi
mereu lăudat de şefii săi. Dintr-o spiritual, te disciplinează, te face
caracterizare ce i s-a întocmit la om întreg la minte şi la trup.
terminarea stagiului militar, Şi avea perfectă dreptate
rezultă că „tereristul” Constantin fostul militar în termen redus al
Brâncuşi „era bun la toate”. Regimentului 18 Infanterie –
Făcea cu dragoste şi pasi- Gor!.
une tot ce i se cerea. În timpul său Stagiul militar în cadrul
liber se ocupa cu decorarea Regimentului de Gorjeni l-a
pereţilor, biroului şefilor săi, a făcut pe Constantin Brâncuşi,
sălilor de instrucţie, a dormi- fără nici o îndoială, mai disci-
toarelor şi a culoarelor unităţii cu plinat şi mai hotărât în tot ceea
tablouri pe teme istorice şi cu ce avea să facă după aceea, l-a
icoane. Ca iubitor de artă, timp de făcut mai ambiţios, mai ordonat
câteva săptămâni, din iniţiativă şi mai organizat. Faptele şi îm-
proprie, dar cu aprobarea celor în plinirile sale din perioada care
drept, cu clubul unităţii a realizat avea să urmeze vor dovedi din
un colţ privitor la tradiţiile „Re- plin toate acestea.
gimentului de Gorjeni”.

35
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Motto: „Trupul omenesc este frumos numai în măsura în
care oglindeşte sufletul” (C. Brâncuşi)

Constantin Brâncuşi – iniţiat şi sculptor


al gândului şi sufletului
Elena Armenescu
Fără îndoială, Constantin Brâncuşi a fost un Nimic nu a putut să-l captiveze şi să-l în-
iniţiat! străineze de ceea ce avea înscris în codul său genetic,
Născut într-un spaţiu magic, populat cu o lume în memoria sa ancestrală!
profund încrezătoare în Dumnezeu şi practicantă chiar Conştient că aparţine unei vechi culturi care
a magiei, din care nu lipseau: viaţa după moarte, mo- are multe de spus lumii într-un stil originar şi autentic,
roii dar, mai cu seamă, îngerii şi sfinţii, adică cei care gândul şi sufletul său s-au întors şi statornicit în ceea
fac de la începutul lumii legătura oamenilor cu divini- ce văzuse şi atinsese în copilărie: stâlpii casei părin-
tatea, sugeraţi prin simbolurile sacre existente chiar teşti, tradiţiile de la nunţi ori înmormântări, lumânările
dinaintea creştinismului în religia zamolxiană, mintea care ard şi se topesc ca viaţa omului, evenimente (ale
sa a fost cu siguranţă impregnată din prima copilărie comunităţii), la care copiii născuţi la ţară sunt tot-
de o lume a spiritului. deauna prezenţi – obiceiuri care veneau din timpuri
Prin al şaptelea simţ, sau ceea ce numim azi îndepărtate, imemoriale, de la geto-dacii al căror
prin cuvântul - înţeles pe o vastă arie geografică – urmaş se considera, lasând cu timpul să i se întremeze
„feeling”, Brancuşi a simţit că în lume exista deja con- un chip asemănător cu acela al dacilor din Vatican ori
stituit un mediu în care spiritul său însetat de infinit de pe arcul de trimf a Împăratului Constantin Cel
şi dumnezeire se poate maturiza, poate evolua. Astfel, Mare, adică al celui care, după moarte, a fost declarat
s-a hotărât -întocmai ca în basmele româneşti – să Sfântul Constantin, nume pe care-l purta!
plece în lume şi să găsească acel loc prielnic dez- Imaginându-mi o stare sufletească, un foc in-
voltării lui interioare, spirituale. terior care face să ardă -metaforic - inima şi gândul
S-a documentat şi a învăţat permanent din artistului, închei cu poemul:
cărţi, dar mai ales de la oameni, ca un adevarat discipol
conştient de valoarea sa, care urma sa iasă la lumină. Foc piramidal
Mărturie?
Maximele sale de mai târziu: Nu mai sunt de- N-am crezut că voi cunoaşte
mult al acestei lumi, sunt departe de mine însumi, des- suferinţa, împietrirea...
prins de propriul meu trup mă aflu printre lucrurile
esenţiale sau adorator al creaţiei divine, formulează: Piramidal focul acela
Nudurile din arta plastică nu sunt atât de frumoase În care agonizau copacii
ca nişte broaşte râioase, dar şi Tot ceea ce încerc să Scrâşnind de atâta transformare
fac este să împing graniţele artei tot mai adânc în ne-
cunoscut. Piramidal focul acela
După multe peregrinări, ajuns la Paris, cu si- Ce ne trimite în auz
guranţă a citit - asemeni altor artişti ai vremii sale Mesajele lui reformatoare
care-i frecventau atelierul - sau a comentat multe lu-
crări printre care şi: Rosarium Philosophorum (Gră- Piramidal focul acela
dina Filosofilor), care este un tratat de alchimie din Cu limbile lui de balaur confuz
secolul al XVI-lea. Acest tratat a fost publicat în 1550 Ce ne-ar fi devorat la cină
la Frankfurt, ca partea a doua a lucrării De Alchimia Fără să considere
Opuscula complura veterum philosophorum (ter- că făptuieşte un abuz
menul de rosarium din titlu nu are o conotaţie reli-
gioasă, ci se referă la o „grădină de trandafiri”, Scântei cât stelele-n azur
metafora unei antologii sau colecţii de citate). Se îndreptau din noi spre cer

36
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Din tine piatră Mult prea puternică, prea aspră
Din mine piatră Spre a o mai putea răbda.
Scântei din piatră adevărată
De suferinţă asaltată Piramidal focul acela
Coagulată în mister În care chinurile înţelepţilor se perindau
Şi semne magice-mi făceau
Am întins spre tine mâna mea De mântuire.
Frăţească mână
Şi mâna ta mă descărna Piramidal focul acela
Cu mii de fulgere mă biciuia dogorâtor
Ca într-o perpetuă pedeapsă Din poarta amfiteatrului
Sapienţial, salvator.

Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi


Claudia Voiculescu,
poetă

Prin anul 1995 mă aflam la Paris şi căutam să văd „Prima retrospectivă Brâncuşi în Franţa (găz-
urmele unor români care trecuseră, locuiseră şi se im- duită de Centrul Georges Pompidou, et.5), ce
plicaseră în viaţa culturală de acolo şi lăsaseră urme cuprindea desene, fotografii, sculpturi. Într-o sală, la
de neşters. Numele lor: C. Brâncuşi (1876-1957), nişte calculatoare se puteau urmări fragmente de film
Martha Bibescu (1890-1973), Anna de Noailles (năs- cu scene din viaţa lui Brâncuşi: Brâncuşi, lucrând în
cută în acelaşi an - 1876 - cu Brâncuşi şi moartă în atelierul său din Fundătura Ronsin, Brâncuşi cu pri-
1933, George Enescu (1881-1955), pianista Elena etenii săi: Fernand Leger, Erik Satle, surorile Lizica
Bibescu (în salonul căreia se adunau muzicieni, com- şi Irina Codreanu, Eileen Lane, Man Ray, Henri-
pozitori, interpreţi şi unde Enescu al nostru s-a făcut Pierre Roche, Nancy Cunard, Isanuu Noguchi, Marcel
cunoscut acestora), Tristan Tzara (1896-1963), Elena Duchamp, Tristan Tzara, Ionel Jianu etc. Mă gândeam
Văcărescu (1866-1944), B.Fundoianu (1898-1944, cel la norocoşii care i-au trecut pragul atelierului. Printre
care e scris, alături de Bergson, pe un perete al „ne- oamenii celebri, care l-au vizitat pe Brâncuşi, s-a
muritorilor” din Panteonul din Paris), Eugen Ionescu numărat şi Nelson Rockefeller. Acesta văzând că
(1909-1994), Emil Cioran (1911-1995). Brâncuşi, ocupat cu lucrul şi neoprindu-se din acesta,
Priveam Sena, priveam parcurile, clădirile is- îi cere să-i spună cu ce s-ar putea face util în atelier.
torice, arhitectura oraşului, statuile, oamenii şi intram Brâncuşi îi răspunde mucalit: „Tennez, prenez ce balai
în muzee. Mă gândeam că poate puneam piciorul pe et balayez-moi mon atelier!” Această întâmplare a fost
urma paşilor lui Brâncuşi, ale fraţilor Anton (1878- povestită de însuşi Rockfeller ca fiind un eveniment
1946). Diplomat şi ministru plenipotenţiar al în viaţa lui. Pragul atelierului din Fundătura Ronsin a
României, cu multe relaţii în lume. Prieten cu fost trecut şi de alţi oameni iluştri. Mă gândesc la
Churchill şi Roosvelt cu care se tutuia. La ceremonia marea pianistă Cella Delavrancea, care a evocat im-
căsătoriei sale cu fiica lordului de Oxford a fost presionant, în amintirile sale, întâlnirea sa cu Brân-
prezent, printre alte personalităţi ale timpului şi G.B. cuşi. Apoi întâlnirea inegalabilei Maria Tănase cu
Shaw) şi Emanuel Bibescu - fiii pianistei Elena Brâncuşi... Întâlniri emblematice pentru sporirea spi-
Bibescu - care au încurajat şi ajutat pe pictorii în- ritualităţii în folosul creaţiei. Nu-mi recunosc compe-
ceputului de secol XX. tenţa în a analiza aceste întâlniri. Totul e pus, oricum,
În faţa imobilului din Quai de Bourbon 45, sub semnul misterios al marilor întâlniri emblematice
unde a locuit Martha Bibescu, parcă aşteptam s-o văd binefăcătoare culturii, cimentând legături spirituale de
ieşind să meargă în salonul lui Marcel Proust ca să-l aleasă nobleţe şi de necontestată superioritate cre-
asculte, împreună cu fraţii Bibeşti, citind din „În atoare. Oamenii aceştia, cu afinităţi estetice şi artistice
căutarea timpului pierdut”… Îl căutam pe Brâncuşi… au lăsat lumii exemple de prietenii rodnice, cât şi
Oare pe unde îl vor fi purtat paşii? opere nemuritoare.
În 12 mai 1995 am avut şansa extraordinară Într-o prezentare cronologică şi tematică, am

37
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
putut vedea atunci şi acolo, la Expoziţia retrospectivă Pompidou, Jean Aillagon, a directorului Muzeului
Brâncuşi: 103 sculpturi, 38 desene şi 55 fotografii re- Naţional de Artă Modernă şi al Centrului de Creaţie
alizate de nemuritorul Brâcuşi. Toate acestea le-am Industrială, Germain Viatte, şi a arhitectului Atelieru-
putut admira fiindcă Centrul Georges Pompidou co- lui, Renzo Piano.
laborase, pentru aducerea atâtor capodopere brân- Am vizitat Atelierul în două rânduri: în 1999
cuşiene, cu diverşi colecţionari particulari, cu Muzeul şi 2001. Aici am văzut, în sălile compartimentate prin
de Artă din Philadelphia, cu muzee din România (care pereţi de sticlă, 72 sculpturi, fotografii făcute de Brân-
trimiseseră acolo 4 lucrări ale lui Brâncuşi: „Cap de cuşi cu aparatul foto cu trepied, utilaje şi scule de
băiat”, „Cap de fetiţă” - bronzuri intitulate „Copiii sculptat şi cioplit piatra şi marmura şi modelat
boierului” – „Vittelius” - bustul în piatră al împăratu- bronzul, biblioteca şi discoteca. Se ştie că una din pa-
lui roman - şi un „Tors” feminin din marmură. Acea siunile lui Brâncuşi a fost şi muzica. Printre cărţile iu-
„Retrospectivă Brâncuşi” a ţinut porţile deschise în bite de Brâncuşi se numără: „Materie şi Memorie”,
perioada 14 aprilie – 21 august 1995. Trebuie să spun „Eseu despre relaţia corpului cu material” de Bergson,
că atunci şi acolo era un pelerinaj continuu. Oameni multe din cărţile lui Poincaré, una din cărţile celebru-
din toate colţurile lumii se înghesuiau să vadă creaţiile lui călugăr şi poet tibetan Milarepa, contemporanul
brâncuşiene magice. Tot atunci şi acolo s-a anunţat re- lui Avicenna, carte de care Brâncuşi nu se despărţea
deschiderea Atelierului Brâncuşi pentru anul 1997 niciodată. Discoteca lui Brâncuşi cuprindea peste 200
într-o clădire concepută de arhitectul Renzo Piano, de discuri - număr impresionant pentru acea vreme -
unul din cei doi arhitecţi care construiseră modernul cu o mare diversitate de muzică: modernă (contem-
edificiu al Centrului Naţional de Artă şi Cultură porană lui, ca aceea a lui Stravinsky sau a prietenului
Georges Pompidou. său Erik Satie), clasică, folclor amerindian, muzică
Această „Retrospectivă Brâncuşi” a fost găz- ţigănească şi boemă, muzică de jazz etc. Am văzut şi
duită apoi între 8 oct.-31 dec.1995 în S.U.A., la soba cu care-şi încălzea atelierul. Şi o vioară la care
Muzeul de Artă din Philadelphia. În Philadelphia se Brâncuşi, poate amar, poate nostalgic, poate cu dor
găseşte, de altfel, cea de-a doua colecţie importantă a cânta cântece de pe la noi. Tot aici, rânduite în vitrine,
operelor lui Brâncuşi, după cea de la Paris. am văzut publicaţiile şi cărţile scrise asupra vieţii şi
Atelierul refăcut ca replică exactă a aceluia operei lui Brâncuşi.
iniţial din Fundătura Ronsin, se află în faţa intrării în Un popas l-am făcut în Cimitirul Monpar-
Centru Georges Pompidou. A fost inaugurat la 28 nasse din str. Edgar Quinet nr. 3 să caut mormântul
ian.1997 de către doamna Georges Pompidou în lui Brâncuşi şi al românilor şi al altora, ce-şi află odi-
prezenţa ministrului culturii Philippe Douste-Blazy, a hna de veci în pământul Franţei. Mormântul lui Brân-
preşedintelui Centrului de Artă şi Cultură George cuşi e simplu, fără cruce. Pe piatra tombală scrie:
Constantin Brâncuşi - 1876-1957
Alexandre Istrati - 1915-1991
Natalie Dumitresco -1915-1997
Jos, pe ancadramentul mormântului mai
scrie: Demetre Istrati 1888-1975.
Tot rătăcind prin acel cimitir, unde
repauzează atâtea nume celebre, am găsit şi mormân-
tul prietenilor: Man Ray (1890-1976. Fotograf şi pic-
tor, adept al mişcării Dada de la New-York), Tristan
Tzara (1896-1963. Promotorul dadaismului, în 1916,
la Zurich). Tzarew fusese prietenul altor celebrităţi:
Breton, Eluard, Soupault.
Tot în cimitir se află sculptura lui Brâncuşi
„Sărutu”, străjuind mormântul Taniochei Rachev-
skaia, care s-a sinucis din dragoste nefericită. E o
sculptură mărită în 1909 după sculptura omonimă din
1907. A pus-o pe mormântul Taniochei pe când Brân-
cuşi avea 33 ani… Vârsta lui Christos… Atunci poate
nici nu gândise că şi locul odihnei sale cele de pe urmă
avea să fie tot în acest cimitir. „Sărutul” de pe mor-
mântul Taniochei l-a înfrăţit cu pământul Parisului…
deşi visa şi dorea să vină şi să doarmă somnul ultim
poate în Hobiţa lui…

38
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
„Nu e pod. E o coloană. Un stâlp, Stâlpul cerului, aşa-i spuneau oamenii pe la noi.
Şi când l-oi sprijini în nori, n-o să i se mai vadă capătul”
Mircea Eliade
Coloana nesfârşită

Coloana nesfârşită în religia geto-dacă


prof. Oana Coandă
Plecând de la studiul domnu- În tradiţiile populare rom-
lui Dan Oltean referitor la stâlpii fune- âneşti cunoscute sau dispărute, ar-
rari din Religia dacilor, încercăm să borele îndeplineşte mai multe funcţii
găsim răspunsul la următoarele între- de-a lungul vieţii unui om: plantarea
bări: ce fel de religie folosea drept sim- unui copac la naşterea unui copil,
bol funerar un stâlp sau un arbore? Ce bradul de nuntă şi bradul de înmor-
reprezenta acesta şi ce funcţii în- mântare.
deplinea? Cum arăta, ce simboluri i se „Nu poate fi deloc întâmplă-
atribuiau? Cum a apărut/s-a manifes- tor că în sudul Transilvaniei, în munţii
tat în alte religii? Cam ce tip de zeităţi din apropierea Sarmisegetusei Regia
erau adorate în astfel de religii? întâlnim atât stâlpul funerar, cât şi
(partea I) pasărea sufletului, atât mărturisirea la
Folosind sursele de care dis- brad, cât şi biserica de brazi sau
punem, încercăm să determinăm dacă cuminecătura cu muguri de brad.”3
există o legătură între zeităţile ura- II. Axis mundi şi zeităţile
niene, solare ori telurice, şi stâlpul lumii Hierofania mitico-simbolică a
sau arborele lumii, văzut drept axis Arborelui Cosmic (axis mundi) este
mundi. (partea a II-a) Apoi, vom parti- universală, deoarece Arborii Cosmici
culariza analizând, folosind textul lui se întâlnesc peste tot în vechile civi-
Herodot şi pe cel al lui Iordanes, tipul, lizaţii.4
funcţia şi riturile legate de Gebeleizis şi la capătul mormântului un stâlp de Se pare că acest mit este în-
de Zamolxe. (partea a III-a) lemn, iar în vârful său să se aşeze o tâlnit în cadrul religiilor ce comportă
Folosindu-ne şi de alte pasăre tot de lemn. Numele păsării adorarea unor zei de tip uranian,
surse, vom încerca să răspundem era porumb sau porumbel.1 deoarece presupune o comunicare
dacă putem vorbi de o preluare a sim- În unele locuri această între zeitatea cerului şi locuitorii
bolurilor din religia dacilor în creştinis- pasăre se ţinea 9 zile, iar în unele 3 pământului. „Datorită simbolismului re-
mul ortodox român sau de un săptămâni. Rolul acesteia era de a ligios al Arborelui Lumii, omul reuşeşte
sincretism religios? Era posibil sin- apăra mormântul cât timp sufletul de- să trăiască universul.”5
cretismul dacă religia dacilor nu ar fi cedatului mai rătăcea prin lume. Gh. Simbolismul Arborelui sem-
fost monoteistă? Se poate vorbi de o Pavelescu credea că iniţial acesta se nifică, în opinia marelui istoric al religi-
reminiscenţă a ritului funerar dac în punea la fiecare mort, mai apoi obi- ilor, reînnoirea periodică şi infinită,
ceea ce priveşte stâlpul funerar? ceiul a pierdut din intensitate. regenerarea, izvor al vieţii şi tinereţii,
(partea a IV-a) Care este legătura „Stâlpul pus în capătul mor- imortalităţii şi realităţii absolute.
Stâlpului funerar cu Stâlpul realizat de mântului poate simboliza cale, axa, pe O zeitatea de tip uranian
Brâncuşi denumit „Coloana ne- care urcă sufletul, reprezentat sub poate fi considerat Gebeleizis,
sfârşită”? (partea a V-a) formă de pasăre, la cer.”2 deoarece „când tună şi fulgeră, tracii
I. Stâlpul funerar: origini, Legătura oamenilor cu divini- despre care este vorba, trag cu
semnificaţii, manifestare tatea se realiza în trecut printr-un ar- săgeţile în sus, spre cer, şi îşi
La ţăranii români din Munţii bore sau stâlp sacru. Sa nu uităm că ameninţă zeul, căci ei nu recunosc
Orăştiei, la cei din zona Sibiului, a Se- religia noastră creştină plasează în- vreun alt zeu decât al lor.”6
beşului şi a Făgăraşului există obiceiul ceputul omenirii într-o grădină în jurul Ocultarea în interiorul pă-
ca la moartea unui bărbat să se aşeze unui arbore sacru. mântului (peşteră – specifică cultului

39
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
lui Zamolxe) şi ritul înhumării au de-a în ziua de 25 decembrie. pasăre, ci prin greu urcuş: «Când o fi
face cu reproducerea la nivel de sim- Herodot spune despre geţi întreagă, o să vedeţi atunci cum urcă!
bol a existenţei embrionare a omului următoarele: „credinţa lor este că ei nu Nu zboară! Băgaţi de seamă că asta
în pântecul mamei, dovadă fiind şi mor ci că cel care piere se duce la Zal- nu e Măiastra! Asta urcă, urcă, urcă…
poziţia în care se găsesc trupurile în moxis – divinitatea lor – pe care unii îl »”11 Acestea sunt cuvintele puse pe
necropolele de inhumaţie. Naşterea cred acelaşi cu Gebeleizis”. seama lui Brâncuşi de către Eliade, în
presupune emersiunea din pântecul Din punctul de vedere al lui piesa de teatru Coloana nesfârşită.
mamei. Renaşterea presupune, deci Mircea Eliade, Zamolxe şi Gebeleizis Brâncuşi vorbea despre
ocultarea (refacerea perioadei de ges- nu pot fi consideraţi acelaşi zeu. Struc- opera sa astfel: „Natura zămisleşte o
taţie) în pântecul mamei pământ prin turile lor nu seamănă, cultele lor nu vegetaţie vânjoasă ce creşte drept în
înhumare şi epifanie (refacerea mo- seamănă. Dar, adaugă acesta „se sus, de la pământ la cer. Astfel se
mentului naşterii) prin înviere. poate admite, de asemenea, că ulte- ridică Stâlpul meu într-un parc frumos
Se pare că prin ocultarea sa, rior, un sincretism religios, încurajat de din România.”12 Coloana este văzută
Zamolxe asta a dorit să transmită, marele preot şi de clasa sacerdotală, ca un Arbore cosmic, ea fiind un mijloc
mitul Pământului mamă (Terra Mater), a sfârşit prin a-l confunda pe de ridicare la cer: „Hai să-i zicem o
jucând un rol important în hierogamiile Gebeleizis cu Zalmoxis.”7 Scară la cer”13 sau o axis mundi: „…
cosmice (când Cerul se uneşte cu Din perspectiva lui Mircea am vrut să dăruiesc osia spirituală.” 14
Pământul). Eliade, relatarea lui Herodot despre Concluzionând, redăm un
III. Gebeleizis şi Zamolxe Zamolxe ar putea duce la concluzia că citat al marelui sculptor, citat ce de-
Mircea Eliade, în De la Zal- acest cult geto-dac presupunea cre- fineşte opera lui Brâncuşi: „Acesta
moxis la Gengis-khan, sesizează un dinţa în imortalitate şi unele rituri iniţi- este mesajul Stâlpului meu, străjuit de
fel de contradicţie între moartea şi atice. Acesta spune de asemenea că Masă şi de Poartă…Să arzi ca o
reînvierea lui Zamolxe ceea ce pare geţii se fac nemuritori, ceea ce pre- flacără…Să te prefaci în fulger legând
să sugereze că viaţa de dincolo de supune trecerea prin anumite rituri de cerul cu pământul”14
moarte este nu numai a sufletului ci şi iniţiere. „Textul lui Herodot indică un
a trupului, în schimb mesagerul care scenariu mitico-ritual al morţii ______________________
1
moare aruncat în suliţe pare să trans- (ocultare) şi reîntoarcerii pe pământ Oltean D., Religia dacilor, ed. Saeculum
mită mesajul că doar sufletul este ne- (epifanie)”8 I.O., Bucureşti, 2006, p.451.
2
Idem, p. 452.
muritor. Dacă luăm drept valabilă IV. Arborele Cerului, Stâlpul 3
Ibidem.
această afirmaţie, putem concluziona funerar şi Crucea 4
Eliade M.,Tratat de istoria religiilor, Ed.
că relatarea lui Herodot se referă la Arborele Cosmic este un ar- Humanitas, Bucureşti, 1992, p.23.
5
două epoci distincte din istoria religiei bore care urcă de pe pământ în cer, Eliade M.,Mituri, vise şi mistere, Ed. Uni-
dacilor. Dacă privim, însă în religia copac veşnic, ce stă în mijlocul carului versul Enciclopedic, Bucureşti, 2008, p.13
6
creştină, adică în Evanghelii, ob- şi al pământului şi sprijină cu tărie Uni- Herodot (IV, 94);
7
Eliade M., Istoria credințelor şi ideilor re-
servăm ca deşi Iisus a Înviat atât tru- versul. „Desigur, imaginea Crucii ca ligioase – De la Guatama Buddha până la
peşte cât sufleteşte şi s-a Înălţat atât Arbore a binelui şi răului şi Arbore triumful creştinismului, vol. 2, Ed. Univer-
fizic cât spirit, El susţinea o nemurire Cosmic îşi are originea în tradiţiile bi- sitas, Chişinău, 1992, p.173.
8
a sufletului şi nu a trupului. Astfel, blice.”9 Eliade M.,op. cit., p.175.
i
această afirmaţie este desfiinţată prin De asemenea, dacă putem Eliade M.,op. cit., p.388.
9
puterea exemplului. considera analiza făcută de Mircea Pentru detalii, Eliade M.,Mituri, vise şi
Cât despre Gebeleizis, aşa- Eliade drept una obiectivă, susţinem mistere… p. 65.
10
Nițu M., Brâncuşi omagiat de Eliade,
zis Zeu al furtunii, tot Eliade spune că aceeaşi opinie ca şi acesta, şi anume
Revista Saeculum nr.3 /2006, p.30
Mithra trăgea cu arcul în norii aducă- că imaginea mitică a unui axis mundi 11
Paleolog, T., De vorbă cu Brâncuşi, de-
tori de furtună, şi de aici putem aprecia aflându-se în Centrul Lumii şi legând spre „Calea Sufletelor Eroilor”, Ed. Sport-
că astfel făcuse şi Gebeleizis cândva, Cerul cu Pământul, a fost mai ales Turism, 1976
în timpuri imemoriale, iar dacii îi repro- elaborată de culturile pastorale şi 12
Pogorilovschi, I., Apogeul imaginarului.
duceau ritualic gestul pentru a se sedentare şi s-au transmis apoi ma- Comentarea capodoperei de la Târgu-Jiu,
apăra de natura necruţătoare. Mai rilor culturi urbane ale antichităţii.10 Brâncuşiana-10, Ed. Fundaţiei „Constan-
mult decât atât, cultul lui Mithra nu a V. Coloana nesfârşită şi tin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2000.
13
dispărut în Europa nici în prezent, ci Stâlpul funerar Paleolog, V.G., Brâncuşi-Brâncuşi, vol.
s-a ascuns sub vălul creştinismului, „Coloana e simbolul înălţării, I, Scrisul Românesc, Craiova, 1976
14
sărbătorirea acestuia făcându-se şi azi al ascensiunii, dar nu prin zbor de Paleolog, T., De vorbă cu Brâncuşi, de-
spre „Calea Sufletelor Eroilor”

40
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Spiritualitate dacică în opera lui Brâncuşi


psiholog Tiberiu Ciobanu

Brâncuşi a ştiut cine este. A avut conştiinţa de


sine. A avut şi firescul şi tăria de a afirma acest fapt: „Nu
mai sunt de mult al acestei lumi; sunt departe de mine în-
sumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lu-
crurile esenţiale.” El a trăit conceptul. A depăşit şi lumea
astrală şi a intrat în cauzal. Ansamblurile sculpturale rea-
lizate de el nu pot fi duplicate. Copiile sunt cadavre. Origi-
nalele sunt vii. Ele sunt unice şi prin algoritmii energetici
implementaţi la creaţie, algoritmi datoraţi nivelului de
cunoaştere esoterică la care a ajuns Brâncuşi. Re-
cunoaşterea sa, ca grad de maestru în cunoaşterea eso-
terică, apare astfel ca un firesc. Cine reuşeşte să trăiască
sculptura sa, vede cu sufletul legătura între Brâncuşi şi marii
maeştri daci.
Cu toate că diferiţi critici plastici n-au avut
cunoaştere esoterică, au simţit totuşi amprentele energetice
de sorginte arhaică dacică. Au căutat atunci similitudini
vizuale, estetice, motive plastice din folclorul românesc în
opera sa, pentru a-şi explica simţirea, vibraţia. Totodată au
fost şi mulţi alţii care, de asemenea, au simţit filonul, au avut
cunoaşterea recunoaşterii elementelor de legătură dacică
şi universală totodată, dar din varii motive au negat evi-
denţa. Aceste motive ţin de incapacitatea umană personală
sau de o imaturitate a unei conştiinţe colective a unui grup,
fie el mai restrâns sau mai larg. Oricum, ca fiinţe umane şi
astfel exprima voinţa de interrelaţionale cu mediul încon-
azi, ca şi ieri, ca şi întotdeauna vom vedea numai ce ne in-
jurător, cu toată creaţia văzută şi nevăzută de ochii fizici.
teresează. Ce considerăm a aduce vreo lezare intereselor
Dacă la începutul carierei, Brâncuşi execută sculp-
personale sau a grupurilor – sau a „neamurilor” aşa cum au
turile cu o inspiraţie neconştientizată, la lucrările finale
fost ele numite în Biblie – din care facem parte, va fi negat,
capătă conştiinţa de sine, de maestru, creând conştient
combătut.
ansamblurile sculpturale. Complexitatea creaţiei sale se
Toate structurile fizice, vii şi nevii, au şi propriile lor
poate realiza doar prin folosirea unor tehnici şi procedee
structuri energetice şi informaţionale. Cercetările diferenţiate
conştiente. Ataşarea secvenţelor energetice şi infor-
ale acestor structuri evidenţiază modelele arhetipale după
maţionale, alchimizarea materialelor folosite stau mărturie
care acestea au fost create. Similitudinile de acest tip oferă,
conştiinţei atinse, a nivelului de mestru spiritual atins. Algo-
dincolo de evidenţele fizice, posibilitatea de a grupa exis-
ritmii de lucru folosiţi sunt de sorginte dacică. Aceştia sunt
tenţele în multiple alte sorturi, având conexiuni aparent ilo-
evidenţi în ansamblurile arhitecturale dacice, în urmele ma-
gice între ele. Se relevă astfel apartenenţe, nebănuite la o
teriale şi amprentele energetice – informaţionale ce se găs-
primă aplecare asupra varia subiecte, care dau posibilitatea
esc în toate locurile, ştiute şi neştiute, de pe întinsul
integrării conştiente a fenomenologiei existenţiale încon-
pământului.
jurătoare.
Cei care i-au înţeles amploarea lucrărilor sale
Sculpturile lui Brâncuşi nu intră doar în categoria
s-au situat în două tabere, la fel de tăcute amândouă,
obiectelor estetice, ele sunt ansambluri, sisteme atât cu
fiecare acţionând conform moralităţii şi capacităţii personale
structuri materiale, cât şi cu structuri energetice, având to-
de raportare la creaţia divină. La fel s-a întâmplat şi în pe-
todată ataşate şi structuri nemuritoare, acestea fiind din ca-
rioada dacică, când romani cu cunoaştere ezoterică, para-
tegoria entităţilor astrale de sine stătătoare, care îşi pot

41
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
normală, cum am spune în zilele de astăzi, au profanat, au Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la
distrus, şi unde nu au putut distruge, au murdărit energetic, vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de apare-
virusând aceste sisteme de suflet ale neamului, pentru că nţe.” Alegerea materialului pentru un proiect este un dialog
pe un neam nu îl îngenunchezi dacă nu îl dezbini moral – noesic, de la suflet la suflet, o punere în rezonanţă a menirii
spiritual. Lucrările lui Brâncuşi, în decursul timpului, au fost omului şi a menirii materiei. Dacă materialului nu i se des-
profanate energetic, li s-a schimbat uneori mesajul, progra- coperă menirea, atunci este supus degradării rapide. Pro-
mul cu care acesta le-a creat, ele nemaiputându-şi juca rolul gramul său informaţional nu mai este în concordanţă cu
pentru care maestrul le-a lăsat urmaşilor săi, Umanităţii. macroforma fizică dobândită. „Materia trebuie să îşi conti-
Nu trebuie să vedem în această distrugere decât nue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul
o incapacitate a unor fiinţe umane de a înţelege, de a re- plastic, pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie
zona cu arhistrategia evoluţiei umane. Neevoluatul încearcă încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât
să schimbe lumea după el, după propriile incapacităţi, pe acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o
când omul ce aspiră la perfecţiune se pliază pe modele di- ucide”. Ce mesaj mai clar, demn de un maestru al ştiinţelor
vine. alchimice, mai putem primi pentru a înţelege şi raţional ceea
Creator este cel care transformă energia necreată ce sufletul a înţeles de mult.
în energie creată. Cel ce foloseşte numai energia creată Dacul a reuşit să topească piatra cu „puterile sale
pentru a o transforma în alte tipuri de energie creată este o paranormale”. Mărturie stau „lipiturile” din ansamblurile arhi-
persoană care nu are capacitatea de a sesiza potenţialul tecturale ce se văd cu ochii fizici şi în zilele noastre. Dacul
lăsat de Divinitate. Conştientizarea reperelor divine ce ne a înţeles şi menirea pietrei. A aşezat-o acolo unde îi era
sunt aşezate în cale, aşa cum sunt şi marea majoritate a locul. Poate că de asta cei care au venit din afară nu au
mesajelor trimise şi prin operele lui Brâncuşi, este un firesc lăsat piatră pe piatră. Cetăţile dacice erau vii. Aveau câm-
al evoluţiei umane. puri energetice autoreglabile proprii. Brâncuşi descoperă şi
Brâncuşi a fost un vizionar. El a înţeles disputa ce înţelege acest fapt. Afirmă că „arhitectura este sculptură lo-
se va naşte în jurul creaţiei sale. Şi-a dorit din acest motiv cuită.” Înţelege că această sculptură, mică sau mare, pentru
ca sculpturile sale să ajungă să fie „dezbrăcate” de haina a fi în armonie cu Universul trebuie să fie vie. Ea are şi scop
apartenenţei de autor. Să fie obiecte de „joacă” pentru oa- terapeutic: „Arta trebuie să odihnească şi să vindece
meni. Să fie obiecte pe care omul să se aşeze, să se spri- contrarietăţile interioare ale omului.”. Brâncuşi afirmă: „Pă-
jine, să le îmbrăţişeze, să trăiască alături de ele. A vrut în sările mele zboară! Cocoşii mei Cântă! Am făcut piatra să
acest fel să reediteze modelul dacic al sculpturilor energe- cânte pentru Omenire.” Aceste cuvinte sunt atribuite vorbirii
tice ce împânzesc în mod firesc România, şi nu numai. metaforice, atâta timp cât sufletul este cenzurat în a se im-
Acestor sculpturi autorii le-au dat misiunea de a exista din- plica. Pe Brâncuşi putem să-l analizăm în fel şi chip. A nu
colo de ei, pentru a face legături între cele văzute şi cele avea capacitatea de a înţelege opera lui Brâncuşi nu este
nevăzute. un handicap. A nu te apropia de ea cu sufletul curat, deschis
Dac nu reprezintă denumirea atribuită unui individ
ca un copil lipsit de prejudecăţi este o schilodire, o auto-
care a trăit odată. Dac este atributul acelor oameni care,
schilodire a sufletului în faţa darului de iniţiere, de up-grade
dincolo de anumite caracteristici fizice temporale, posedă
pe care Brâncuşi o doreşte a o transmite semenului său. A
caracteristici raţionale şi sufleteşti ce se încadrează într-un
te apropia, a cerceta o lucrare doar pentru a afla tehnicile,
anumit tipar, într-o anumită matrice arhaică energtică – in-
procedurile, metodele folosite la crearea sa este ca şi cum
formaţională - conceptuală a structurilor nemuritoare.
ai dori să deţii piatra filosofală fără a avea sufletul de alchi-
Dacul nu raţionalizează cum şi în ce fel trebuie re-
mist. Brâncuşi a înţeles şi acest aspect. Şi-a făurit sufletul
alizat un lucru. El trăieşte. Trăieşte lucrarea, o vede cu ochii
sufletului. Nu mai are nevoie de încercări, de căutări de dac pentru a lucra ca dac.
repetate de laborator, pentru că totul este experimentat la Indignarea maestrului Brâncuşi în faţa ignoranţei
nivel noesic, sufletesc. Experimentul se produce în ima- vameşilor americani, a denigrării operelor sale, a profanării
ginea interioară a sufletului său, în complexitatea legăturii lor - în esenţă, categorisindu-le drept obiecte comune este
cu Creatorul. În această stare de comuniune sufletească acum, în această lumină înţeleasă şi justificată pe deplin.
primeşte şi datele înţelegerii raţionale necesare Creaţiei. Baza înţelegirii operei lui Brâncuşi este trăirea su-
Şi Brâncuşi ne explică acest fapt, această trăire: fletească, deschiderea celorlalte simţuri în afară de cele
„Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu cinci clasice. Creaţia lui Brâncuşi are şi capacitatea de a
mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când ima- activa simţurile sufleteşti, percepţiile paranormale - aşa cum
ginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată le numim noi astăzi. Dar aşa cum şi Brâncuşi a spus-o:
durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. „Opiniile sunt libere dar nu şi obligatorii!”

42
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Brâncuşi, cioplitor şi în duh, în constelaţia lui


Bonaparte şi Beethoven
19 februarie 2012 – 136 de ani de la naştere
16 martie 2012 - 55 de ani de la moarte

prof. Ştefan Stăiculescu

Printre multele genii ce le-a zămislit omenirea omenirii o carte celebră – Măiestrele şi Brâncuşi,
pe frontispiciul nemuririi, în spaţiul rezervat Artei, tipărită sub patronajul Ligii Culturale pentru Unitatea
unul a fost dat şi de pământul românesc, de glia gor- Românilor de Pretudindeni. Este o carte album, unică
jenească. Mă înfioară, încă din adolescenţă, trei genii în lume, cât o întreagă bibliotecă dedicată Păsărilor
ale artei: năzdrăvane, aşa cum numeşte sculptorul Marcel
Bonaparte Napoleon (1769 – 1821) în arta m- Guguianu, colecţia de Păsări Măiestre ale lui Brân-
ilitară şi administrativă; cuşi.
Beethoven van Ludwing, (1770 – 1827) în arta De asemenea, am constatat că geniile au nume
muzicii şi a cugetării; frumoase, patronime dăltuite parcă de Dumnezeu, cu
Brâncuşi Constantin (1876 – 1957) în arta rezonanţă cosmică. Poetul nostru naţional s-a numit
sculpturii şi a duhului. Eminovici, dar Creatorul a blagoslovit, prin condeiul
La toţi trei numelele începe cu litera B, de la cu- şi inspiraţia divină a lui Iosif Vulcan, să se numească
vintele „bucurie”, „bunătate”, „biruinţă”, „bătăios” Eminescu. Geniul sculpturii mondiale se numeşte
sau „brav”, iar în biografiile şi-n dâra de lumină ce au Constantin Brâncuşi. Puteau, oare, să se numească
lăsat-o ei pe pământ, găsim şi elemente majore din aceste genii cu nume hazlii sau care să-ţi producă o
aceste însuşiri. Pasionându-mă aceste genii, în decur- mică uimire? În onomastica limbii noastre şi nu numai
sul zecilor de ani le-am studiat operele şi biografiile sunt destul de astfel de nume, ca Pistol, Pătură,
şi-am ajuns la concluzia că în fiecare zi lăsată de la Cioară, Cucăilă etc.amintind numai câteva.
Dumnezeu apare în mass-media scrisă, pe tot pămân- Înainte de a face referire la opera cioplită şi în
tul, câte o carte, câte un articol, câte un studiu despre duh a lui Brâncuşi, amintesc câteva din vorbele de duh
fiecare, luat în parte. Este ceva fantastic cât s-a putut ale celorlalţi trei mari creatori.
scrie despre aceste trei genii! Despre alţi creatori, din BONAPARTE Napoleon zice:
câţi cunosc, nu s-a scris atât de mult. După o statistică Toţi oamenii de geniu sunt fraţi, oricare ar
întocmită de brâncuşiologul Ion Mocioi am aflat că în fi ţara în care s-au născut; Oamenii de geniu vor fi
anul 2001, la împlinirea a 125 de ani de la naşterea lui întotdeauna obiect de admiraţie şi invidie. Ei sunt me-
Constantin Brâncuşi, s-au editat numai în România 35 teorii destinaţi să ardă pentru a lumina secolul lor.
de cărţi şi 87 de studii şi articole apărute în diverse Adevărata suveranitate a poporului constă în a-l gu-
publicaţii. Brâncuşiologul Ion Mocioi a publicat, până verna aşa cum majoritatea poporului vrea să fie gu-
în present, 8 cărţi dedicate vieţii şi operei sculptorului, vernată. Este o greşeală extrem de răspândită aceea
scriitorul Constantin Zărnescu a publicat 5 ediţii cu de a crede că pentru bolile financiare ale unei ţări
cartea, celebră deja, „Aforismele şi textele lui Brân- există remedii miraculoase pe care numai anumiţi
cuşi”, ultima în anul 2009 la Editura Scrisul Româ- specialişti le cunosc. Nimic mai fals şi mai periculos.
nesc, Sorana Georgescu-Gorjan - 5 cărţi, iar Ion Farmacopeea financiară este redusă la: Ordine,
Pogorilovschi - 4 cărţi. Revistele „După Brâncuşi”, Muncă, Sinceritate, Cinste şi Economie; Nu poţi câr-
editor Vasile Vasiescu, şi „Portal Măiastra”, fonda- mui o lume fără Dumnezeu. O poţi, cel mult stăpâni,
tor-coordonator Zenovie Cârlugea, apar trimestrial în cu tunul. Fără religie, adică fără teama şi respectul
judeţul Gorj. de Dumnezeu, unde ar ajunge omenirea?
Trebuie să amintim că şi anul 2011, anul când Iar despre Isus Cristos a zis: Pe cât este de sigur
se împlinesc 135 de ani de la naşterea sculptorului, că există Dumnezeu, cu aceeaşi siguranţă trebuie să
răsare cu soare plin pentru Brâncuşi, deoarece în anul afirmăm că Hristos este Dumnezeu. Pe cât de încre-
2010 brâncuşiologul Victor Crăciun dăruieşte dinţat sunt eu, despre mine, că nu sunt decât un om,

43
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
tot atât de sigur sunt că Hristos a fost mai mult decât „Lucrurile nu sunt greu de făcut, ceea ce este greu,
un om. Existenţa lui Hristos este – o recunosc – de la este să ne punem în starea de a le face”;„Să munceşti
un capăt la celălalt o ţesătură misterioasă. Dar acest ca şi cum ai respira, cu bucurie şi fără osteneală, iată
mister corespunde greutăţilor care sunt în orice viaţă ţelul”; „Înainte de a-ţi cumpăra o casă, cumpără-ţi
omenească. Dacă acest mister nu este admis, lumea vecini”; „Viaţa este ca o monedă: trebuie să ştii cum
devine o enigmă; dacă îl admitem vom avea o mi- să o risipeşti sau, mai exact, cum să o foloseşti”.
nunată lămurire a istoriei omeneşti. Omul Acesta e Modestia artistului filosof se găseşte în maxima
mai mult decât un om, deoarece a reuşit să facă din „Am făcut paşi pe nisipul Eternităţii”. Această an-
fiecare suflet omenesc o anexă a Sa. titeză între Nisip şi Eternitate ne duce cu gândul la an-
Ludwing van BEETHOVEN: titeza, tot atât de genială din versurile lui Eminescu:
Adevăratul artist nu are orgoliu; el ştie că „Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noaptea-adâncă/
arta nu are limite; simte în sinea lui cât e de departe Lumina stinsului amor/ Ne urmăreşte încă”.
de ţel şi, în timp ce alţii poate îl admiră, el suferă că Fiind conştient de genialitatea sa, el ciopleşte
nu a ajuns încă acolo unde străluceşte soarele; Nu re- „în sâmburele său de lumină”, iradiind în maxima:
cunosc în om decât o superioritate, aceea care-i îngă- „Nu mai sunt demult al acestei lumi, desprins de
duie să se numere printre oamenii cinstiţi. Acolo unde propriul meu trup, mă aflu printre lucrurile esen-
găsesc astfel de oameni, acolo e căminul meu; Omule, ţiale”.
ajută-te singur!; Bărbaţii cei mai activi în dragoste Consider că pe Brâncuşi îl vom înţelege şi-i
sunt cei care vorbesc cel mai puţin despre ea; Lumea vom descifra opera numai după ce vom cunoaşte şi
este ca un rege care vrea să fie linguşit pentru a se „cioplirile sale în duh”, adică maximele sale. Nu
arăta binevoitor. Dar arta este fermă în opinii. Cel numai de către noi, muritorii de rând, referindu-mă la
decis să o slujească nu poate fi constrâns să lin- mine, ci la toţi admiratorii şi cercetătorii săi, indiferent
guşească pe nimeni; Nimic nu ne macină mai mult de locul lor de baştină, de ţara lor. N-ar fi lipsit de im-
viaţa ca nimicurile zilnice; portanţă dacă alături de ele, la anumite sculpturi ale
Numărul aforismelor atribuite lui CONSTAN- sale s-ar scrie şi ceea ce a spus Brâncuşi despre re-
TIN BRÂNCUŞI, în prima lucrare „Aforismele şi tex- spectiva sa sculptură. S-ar descifra mai bine mesajul
tele lui Brancuşi” a sriitorului Constantin Zărnescu, artistic transmis de sculptor, prin respectiva operă. Din
care a mai scos de atunci încă 5 ediţii, cuprinde 254. cele 9 aforisme, descoperite şi publicate de brâncuşo-
Lucrarea trilingvă, „Brâncuşi - cioplitor în duh”, co- logul Constantin Zărnescu, referitoare la Păsări, cel
ordonată de mine, apărută în anul 2001, la Editura mai explicit, care chiar ar merita aşezat lângă o sculp-
Sagittarius din Iaşi, editoare şi traducătoare fiind tură cu Pasărea Măiastră, mi se pare a fi aforismul:
Alexandra Dogaru, şi reeditată în anul 2008 cu aju- „Pasărea Măiastră este un simbol al zborului ce îl
torul Consiliului local al municipiului Târgu Jiu, eliberează pe om din limitele materiei inerte. Trebuia
cuprinde 274 de cugetări. să arăt în forma plastică sensul spiritului, care este
De-a lungul acestui Timp, adică de când au în- legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez
ceput să apară primele aforisme, în fel de fel de pu- toate formele într-o unitate perfectă. Chiar formele
blicaţii, şi până la apariţia lor într-un volum de sine contradictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune
stătător, despre sculptor, cu referire la vorbele sale de nouă, finală. În filosofia mea asupra vieţii, separarea
duh, s-a spus de diferiţi critici că: „dăltuia în scris ca materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămâne o
în marmură” sau că-i „sculptorul spiritului” etc. iluzie. Sufletul şi lutul formează o unitate. Prin acest
Aprecierile sunt foarte multe. Dar cea mai valoroasă oval al trupului Păsării Măiestre eu am separat şi am
este chiar a sculptorului care spune: „Ceea ce fac eu combinat două mişcări imperioase, una deasupra
astăzi mi-a fost dat ca să fac, căci am venit pe lume ovalului şi alta dedesupt.. Mă întrebam singur: cum
cu o menire” , deci şi aceea de a dăltui genial în vorbe trebuie să balanseze oare formele pentru a da Păsării
de duh, în aforismele despre viaţă, despre artă şi ar- un sens al zborului fără efort? După cum observaţi,
tişti. Toate maximele artistului sunt parcă picurate, am reuşit cumva să fac Pasărea Măiastră să
vorbă cu vorbă, din dialogurile socratice, dar crescute plutească.”
ca-ntr-un pom cu mere de aur, în gânditorul Brâncuşi. Toţi piloţii americani de avioane, indiferent că
Multe ne fascinează şi ne subjugă, ca cerul spuzit de sunt militari sau civili, au la reverul hainei o insignă
stele. Numai după ce le memorezi, descifrezi că-n ce reprezintă o Pasăre Măiastră, iar în interiorul
Steaua Polară a fiecărui om trebuie să fie un Crez brevetului de pilot au imaginea unei astfel de Păsări.
major ca în maxima: „Să creezi ca un Dumnezeu, să Piloţii români au aşa ceva?
comanzi ca un Rege, să munceşti ca un Rob”! sau:

44
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

APOSTOLUL SĂRUTULUI TRANSCENDENT


Dr. Grigore Ungureanu

Sărutările sunt fapte mi- fără cuvinte, sărutările sunt se înfăptuieşte miracolul ne-
nunate, care impresionează gesturi magice înălţătoare în muririi noastre. [1]
prin determinarea unor stări slăvi prin intercomunicarea in- La 6 iulie este sărbă-
fermecătoare, cu sentimente timă profundă. Fiecare sărutare torită „Ziua Internaţională a
de plăcere, mulţumire, entuzi- este o împărtăşire tainică a Sărutului”. Opera demiurgului
asm, bucurie, fericire. Mag- harului divin, o trăire enigma- român al sculpturii moderne o
nifice prin mesajele imediate, tică în povestea minunată a ilustrează magistral. „Când ai
ele sunt remarcabile, mângâ- vieţii. Ne unim în duh printr-un să-mi ieşi în cale iar / Să nu-mi
ietoare, adorabile, palpitante, ritual sacru. spui nici o vorbă, doar / să te
cuceritoare, pasionante, fasci- Confident, intim, mis- apropii-ncet, tăcut, / să regăsim
nante, seducătoare. terul sărutului este nepătruns într-un sărut / Trecutu-ntreg,
Formidabile incantaţii de mintea omenească. Prin el îmbrăţişaţi, / uitând de noi, de

1907 1908 1909

1910 1912 1916

45
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

1923 1930 Coloane ale sărutului

toţi uitaţi, / şi să rămânem ast- Relevând misterul sărutului perindat pe pământ...”


fel, duşi / ca în “Sărutul” lui vieţii, Brâncuşi a împietrit ritu- În sculpturile sale, ma-
Brâncuşi...”[2] alurile de trecere de la pământ estrul a iluminat dimensiuni
/ Masa Tăcerii, prin Poarta sacre ale realităţii, evidenţiind
Fuzionând, cele două Sărutului, spre cer, evoluând esenţele, vitalizând formele şi
entităţi umane refac perpetuu neîncetat pe Columna Infinitu- conturând unitatea dintre ma-
unitatea divinităţii noastre. lui. terie şi spiritualitate. „Arta lui
Exprimându-şi „sim- Brâncuşi e senină, armo-
ţământul lăuntric”, Brâncuşi a nioasă... E o artă a bucuriei de
realizat o operă extraordinară, viaţă, o artă luminoasă, de o in-
care, aşa cum el însuşi a de- tensă vitalitate, o artă a echili-
clarat, „să pomenească nu brului şi a unităţii dintre formă
despre o singură pereche, dar şi materie.”[3]
despre toate perechile de oa- Iniţiat în taina Creaţiei,
meni ce s-au iubit şi s-au sculptorul a vizualizat „cordonul
Adam şi Eva

Poarta Sărutului

46
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
ce-aş fi vrut să fiu - / Un plop ce moştenitor;
se ridică spre cer / Şi-un vânt Bucură-te, stâlp al Nea-
grăbit, Ce-nconjură pământul mului Românesc;
mereu...”[6] Bucură-te, candelabrul
La întâlnirea aniver- sărutului divin;
sară, bucurându-ne împreună, Bucură-te, vestitor al
aureolaţi de nimbul său tainic, bucuriei nesfârşite;
îi înălţăm apostolului sărutului Bucură-te, Brâncuşi,
transcendent laude şi binecu- gorjean minunat !
vântări înmiresmate. Dar dumnezeiesc, sculp-
Pe Constantin Brân- tor al luminii, dăruieşte binecu-
cuşi, străluminatul patriarh al vântarea sufletului tău celor ce
sculpturii moderne, să-l lăudăm serbează, cu dragoste, amin-
noi, toţi iubitorii frumuseţii spi- tirea ta !
ritului omenesc, plecând de la _____________________
Masa Tăcerii, prin Poarta Săru- [1] Grigore UNGUREANU, Să-
tului, urcând treptele Columnei rutări încântătoare, Editura OME-
GA LUX – Bucureşti, 2012, p. 5
Infinitului şi încredinţându-ne
[2] Romeo MORARI, Sărut,
măiestrei sale pentru a ne con- http://dindragoste.unica.ro/poezii
tinua zborul nemuritor. -de-dragoste/romeo-morari/
- Făclie lumii eşti, Con- sarut.php
stantine, sculptor al sufletelor [3] Ionel JIANU, Constantin Brân-
noastre, strălucindu-ne minţile cuşi, 1983; http://brancusi.1dez.
com /arta-brancusi.html
cu cunoştinţa cea dum-
[4] v. şi http://www.culturesti.ro
nezeiască şi luminându-ne /2011/02/constantin-brancusi-a-
calea spre împărăţia cerească. introdus-taina-creatiei-in-
de argint”: „Am şlefuit materia Mesager luminos, ai binevestit sculptura-si-sculptura-in-filosofie/
pentru a afla linia continuă...”[4], lumii înţelepciunea neamului [5] Arta Constantin Brâncuşi,
concluzionând: „A vedea în de- tău. Cu porfiră te-ai îmbrăcat şi http://brancusi.1dez.com/arta-
părtare este ceva, însă, a brancusi.html
cu măreţie te-ai împodobit.
[6] Ion MINULESCU, Pe harta Eu-
ajunge acolo, este cu totul Astăzi, cinstindu-te, te slăvim, ropei, 1924, http://leo-butnaru.blog
altceva.”[5] Scrutând căutările zicând: spot.com/ 2008_02_01_ archive.
sale, „…mi-am adus aminte… Bucură-te, al Dacilor html

47
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Constantin Brâncuşi, prezenţa sa la Paris


şi la muzeul Luvru
istoric Marinela Pop Câmpeanu,
Paris, Franţa

Numele sculptorului Con-


stantin Brâncuşi pe una din cele
7 (şapte) liste de donatori ai Mu-
zeului Luvru din Paris a devenit
o enigmă de rezolvat de 12 ani
de când îl văd atunci când trec
în muzeu ca ghid - conferenţiar.
Cu atât mai mult cu cât anul de
donaţie este 1958, deci la câteva
luni după plecarea sa în Lumina
pe care a căutat-o în arta sa.
Am rezolvat această
enigmă cercetînd Arhivele Mu-
zeelor Naţionale care îşi au se-
diul în aripa denumită Curtea
Pătrată a muzeului Luvru. Am
reuşit să atrag curiozitatea cer-
cetătorului care se ocupă de do-
sarul Brâncuşi, domnul Alain
Prévet, care avea aceeaşi enigmă pentru că do- seama de importanţa considerabilă a acestei do-
natorii aflaţi pe aceste liste sculptate în marmură naţii; era deja prevăzută amenajarea unei săli a
din sala rotundă, aflată în faţa sălii Apolo (fosta Muzeului pentru reconstiruirea atelierului” /citez
sală de bal a palatului Luvru) au toate operele de din raportul Consiliului artistic din cadrul şedinţei
artă şi de istorie în colecţiile muzeului, ceea ce din 14 noiembrie 1957 (scris cu litere de tipar ca
nu era şi nu a fost cazul niciodată în ce priveşte şi întregul raport).
operele lui Brâncuşi. La sfârşitul paragrafului care privea do-
În anul 1957, 14 noiembrie, Consiliul ar- naţia lui Brâncuşi şi alte achiziţii pentru departa-
tistic şi Comitetul de muzeografi ai Muzeelor mentul de sculptură a fost scris de mână:
Franceze/Musées de France/ au aprobat intro- „Adunarea decide înscrierea numelui domnului
ducerea în patrimoniul Muzeului de Artă Mo- Constantin Brâncuşi pe placa Marilor Dona-
dernă din Paris a operelor lăsate prin testament tori”./Arhivele Muzeelor Naţionale Paris/Franţa.
de către sculptorul Constantin Brâncuşi statului Aşa se explică prezenţa numelui
Francez, inventariate de muzeograful şef, dom- Constantin Brâncuţi pe plăcile de mari donatori
nul Jean Cassou. ai actualului Muzeu Luvru, fără ca opera sa să
Muzeograful a citit testamentul şi fie expusă în acest cel mai mare muzeu din
condiţiile în care Brâncuşi oferă Franţei operele lume.
şi tot ce se află în ultimul său atelier din adresa A fost gestul celor care au apreciat din-
Impasul Ronsin, nr. 11, sectorul 15 din Paris, cu colo de o operă modernă nemurirea şi esenţa
condiţia să fie reconstituit atelierul său de către artei pe care a atins-o Brâncuşi, iar donaţia sa
Direcţia Muzeelor Franţei, din care făcea parte şi de o imensă valoare a fost recompensată prin
muzeul de Artă Modernă din Paris. sculptarea numelui sau în cel mai prestigios
Inventarul atelierului făcut după moartea muzeu francez.
artistului „a permis domnului Cassou să îşi dea Gestul marelui artist, atât de apreciat în

48
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Franţa, a fost făcut după ce a cerut şi obţinut ce- Luvru, cel mai vizitat muzeu din lume.
tăţenia franceză în anul 1952, în urma refuzului În fiecare an, 10 milioane de vizitatori gă-
statului Român comunist din 1951 de a primi sesc numele ilustrului artist sculptor Constantin
opera sa artistică, ce a provocat, în mod indirect, Brâncuşi în acest loc de memorie a artei şi isto-
acest act, de a deveni cetăţean francez şi de a riei omenirii, care, în căutarea sa artistică a găsit
lăsa întreaga sa creaţie „pariziană” statului Fran- Lumina şi a imortalizat-o pentru posteritate.
cez, care i-a onorat opera şi memoria în muzeul

CONSTANTIN BRÂNCUŞI
– ţăranul grăitor prin artă
Smaranda Scorţariu-Paşca

Lucrarea prezentă tradiţional pur, mediul satului în fostele teritorii dacice.


propune studiul traseului prin gorjean ce a conservat pentru Oamenii de rând şi
care ţăranul român a reuşit să multă vreme tradiţia prelucrării tradiţiile ce le poartă şi în care
conserve cultura şi spirituali- lemnului. Privind arta tradiţio- ei îşi pun încrederea au capa-
tatea dacă şi să o îm- nală a plaiurilor natale, raţio- citatea de conservare. O con-
părtăşească omului modern, nalizarea îşi pierde sensul. servare ce poate fi numită
într-un limbaj artistic de reală Acceptarea rădăcinilor şi instinctivă. Aşa se întâmplă ca
profunzime şi cu un caracter înţelegerea lui Brâncuşi devin formele, motivele, obiectele
chintesenţial. reale prin instinct. Studiile pot casnice, gospodăria, obi-
Constantin Brâncuşi, fiu certifica faptul că ADN-ul uman ceiurile, ritualurile şi cântecele
de ţăran din Hobiţa, grăitorul conservă elemente comune, ce le însoţesc, basmele, legen-
prin piatră, bronz şi lemn a conservă o tipologie ce se im- dele şi miturile să conserve
tradus pentru modernitate primă în fiinţa noastră. Etologia adevăruri istorice, să constituie
spiritualitatea carpatică, redân- ne poate explica sentimentul forme de comunicare cu sfera
du-i, astfel, un statut respectat de apartenenţă – la un grup spirituală, cu lumea ancestrală.
pe plan mondial. uman şi la un spaţiu, re-
Această translatare a cunoaşterea unor caracteristici, Concluzii
spiritualităţii prin intermediul dar şi tendinţa actuală de ne- Luând în considerare
unei arte profunde, a celei mai gare a acestora. În fapt, Con- studiile de caz din capitolul
valoroase avuţii pe care spaţiul stantin Brâncuşi – un colos al precedent, este important să
carpato-danubian o posedă, nu artei, este un fiu al satului gor- acordăm o grijă deosebită de-
o putea face decât un spirit viu, jan, urmaş al dacilor prin ciziei de alegere a sferelor pe
integrat în spaţiul strămoşesc şi filosofia sa lăuntrică şi nativă care le supunem studiului în
în dimensiunea lui atemporală. exprimată în limbaj artistic. demersul de recuperare a isto-
Lucrarea este struc- riei. Dacii nu au trăit şi nu tră-
turată în 3 capitole, după cum Studii de caz iesc într-o limitare punctiformă
urmează: Capitolul acesta reprezintă a spaţiului, după cum uşor le-ar
un periplu prin arta lui Brâncuşi fi unora să creadă. Mediul
Formarea şi, totodată, încearcă să con- dacic ce trebuie văzut, studiat
Acest capitol ne intro- tureze paralelele între spaţiul şi înţeles nu se rezumă la
duce în etapa de formarea a lui cultural tradiţional şi cel ţără- unităţi de măsură ale supra-
Constantin Brâncuşi – etapă nesc, inclusiv cel adus în faţa feţei, ci cum spuneam, la sfera
decisivă prin simplul fapt că a noastră de unele descoperiri culturală, care cuprinde fol-
început în satul natal, în spaţiul arheologice şi/ sau ale unor clorul şi teritoriul pe care acesta
dacic, într-un mediu cultural obiecte de însemnătate regăsite se extinde.

49
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

„E pardosită lumea cu lumină.”


Tudor Arghezi

Lumina sculptură, sculptura lumină


prof. Nina Stănculescu
Un nou secol, al douăzecilea, de abia îşi de- crurilor”. Coapsa, doar parţial sculptată, de la Craiova, avea
schidea porţile. Se anunţa a fi cel mai extraordinar secol din să ajungă nestemata, stropul de rouă, al Torsului de tânără
câte fuseseră până atunci, pe toate planurile: al invenţiilor, din 1925, iar ramura de copac despicată, din 1917 (sau din
al artei, al mentalităţilor… Orizonturile se lărgeau, o sete de 1922) avea să reprezinte Torsul de tânăr.
cunoaştere, de libertate, de fericire îi anima pe toţi. Era „la Şi în 1912 (sau 1913) avea să apară Dra. Pogany,
belle époque”. în bronz şlefuit, şi patinat cu negru! Frumuseţe exotică,
Nu bănuiau că, pe parcurs, avea să se apropiindu-se de gheişele lui Utamaro prin graţia şi armonia
dovedească a fi cel mai sfâşietor, mai catastrofic dintre toate liniilor, fineţea execuţiei, un mugur de floare şi ochi imenşi
secolele dinainte, al holocaustelor, lagărelor de exterminare, de gâză, cu mâini de lujer adunate pe lângă obraz! Hans
deportărilor ... Dincolo de preconizările luminoase, îşi făcea Arp a exclamat, în extaz:
drum cel mai întunecat secol! „Dar cine-i această frumoasă?
În 1907, Brâncuşi, ajuns un maestru recunoscut şi E Domnişoara Pogany, rudă cu lady Shub-ad, fru-
preţuit atât la Paris, cât şi la Bucureşti, al modelajului clasic, moasa sumeriană, şi cu regina Nefertiti.
nu mai vedea în realizările sale, ca şi a celor din jur, decât Domnişoara Pogany este feerica bunică a sculp-
„cadavre” şi se apucă să cioplească „direct” în piatră, ca turii abstracte…”
cioplitorii strămoşilor lui şi din vechime, întrebându-şi ma- Ajuns pe culmile creaţiei sale, Brâncuşi începea,
terialul, pe care-l ştia viu, ce să facă. Şi ceea ce începu să în perioada aceea, şlefuirea mai multor opere, ca
lucreze acum nu mai erau trupuri încremenite într-o miş- mângâierea unor mâini omeneşti iubitoare, ca netezirea
care, ci însăşi mişcarea (întrucât aceasta era cea care de- formelor de către vânt şi ape. „Polisarea (şlefuirea)”, spunea
finea o fiinţă, o „trăire”): prosternarea dintr-o rugăciune, Brâncuşi, „este o necesitate reclamată de formele relativ
îmbrăţişarea de nedespărţit dintr-o sărutare a unei iubiri sau absolute ce o impun anumitor materiale”. Era urmarea dia-
ghemuirea înfrigurată aşteptând (cu expresia feţei ştearsă logului de taină şi intensă concentrare pe care artistul îl
de trecerea vremii) a cuminţeniei pământului ce ne susţine. ducea cu materialul său,. Şi care se revărsa acum într-o
Semifigurative, cele trei opere s-au orânduit ca „opere ale mulţime de teme, de personaje: oameni ca Vrăjitoarea,
cotiturii”, cum le-a numit Petru Comarnescu. Socrate, Şeful sau Păsări şi mici animale, stilizări ale Săru-
Dar aproape în acelaşi timp, din capul feminin al tului ş.a. Fantasticul şi năstruşnicia se înlănţuiau în fiecare
Somnului, adâncit în piatră, ca şi al unor copii de aseme- în parte, tulburător.
nea dormind, rămânea doar un bob, o sămânţă cu expre- Şlefuirea aceasta avea să aibă două urmări
sivitatea feţei estompată, învăluit în curba ovoidă care neaşteptate: mai întâi sculpturile începură să oglindească
domolea asperităţile formei. Se prefigura Începutul lumii, atelierul, ca şi cum ar fi fost întregul univers. Apoi, din capul
nucleul de vis al vieţii, „la vida es sueño”, astre plutind în unei Muze adormite, din cel al lui Prometeu, din trupul vân-
spaţiul nesfârşit. jos al Măiastrei, izbucni lumina! Alte Păsări, în basorelief pe
Mai târziu, în 1920, aveau să apară Nou născutul soclu, îşi plecară capetele, poate a închinare. Cu un termen
şi Primul ţipăt. Dar încă în 1910, prima Măiastră, în mar- al lui V.G. Paleolog, bunul prieten al lui Brâncuşi, care îşi
mură albă, şi-a înălţat trupul vânjos, bombat, deasupra so- publica primele două mici broşuri despre opera acestuia,
clului unei cariatide omeneşti aproape informe, care avea sculpturile brâncuşiene deveniseră „luminiscente”.
să dispară cu timpul, în timp ce Măiastra de deasupra ei De la Nou născutul şi Primul ţipăt până la Cocoşul
avea să se preschimbe tot mai mult în fuior, flacără, simplu salutând soarele din ultimile zile ale vieţii lui, multe din op-
Zbor, deschizând, după cuvintele Carolei Giedion Welcker, erele lui Brâncuşi iradiau lumină! Izvorând din înseşi
o epocă nouă în creaţia brâncuşiană şi o eră nouă în sculp- trupurile (sau trunchiurile) sculpturilor, lumina aceasta, ur-
tura vremii. Cu un cuvânt: apăruse Brâncuşi! mare a unei polisări neîntrerupte, revărsându-se în jur pu-
Luă naştere, treptat, un întreg univers, paralel cu rificatoare, scălda toate orizonturile. „Nu căutaţi formule
cel real, legat organic de acesta: păsări, animale mici, ascunse sau mistere, priviţi-le până când le vedeţi! Vă dau
capete şi torsuri şi altele. Alături de noile sculpturi, variantele bucurie curată!” – spunea Brâncuşi.
se îndesau în atelier, tot mai simplificate cu cât mai stilizate. În mijlocul suferinţei şi cruzimii dimprejur, în mij-
„Simplitatea e complexitatea rezolvată”, spunea el. Şi de locul artei considerate atunci „moderne”, Brâncuşi îşi croia
asemenea: „Simplitatea nu e un scop în artă, dar ne drum, deschizând porţile ferecate ale frumuseţii din noi.
apropiem de ea cu cât ne apropiem de sensul real al lu-

50
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE


Secţiunea 2: Dacii din curbura interioară a Carpaţilor

Comentarii la „Problema secuilor”


Conf. univ dr. G. D. Iscru

– rezumat –
De la o preocupare ştiinţifică – dar şi aceasta cu „Regiune autonomă maghiară” în hotarele Statului nostru
tentă politică, în funcţie de naţionalitatea, interesul sau un naţional. După ce comunismul „a căzut”, cu el şi primul Im-
eventual „mandat” încredinţat autorului –, „problema se- periu comunist, U.R.S.S.-ul, dar încă nu erau „apele limpezi”
cuilor” a revenit, azi, ca o problemă politică, la fel ca o în noul Imperiu, moştenitor, numit, eufemistic, Comunitatea
pârghie, în cazul nostru, pentru destabilizarea şi disoluţia Statelor Independente (C.S.I.), şi cum în Europa se edifica
Statului naţional. Şi ea este încorporată în planurile himerice o nouă construcţie politică, chiar cu mai multe stele în cinci
ale celor care îşi adjudecă dreptul să domine lumea. În colţuri, ca simbol, numită, tot eufemistic, „Uniune”, extre-
zonă, ea a apărut, în Epoca modernă, ca o „găselniţă” im- mismul maghiar s-a „orientat”, iarăşi operativ, pentru a o
portantă a extremismului maghiar pentru a-şi hrăni propria avea ca „spate” politic şi nu numai, gândind – cu experienţa
sa himeră, istorică, aceea a „Ungariei Mari”, obiectivul său istorică acumulată – că sub devizele acesteia – trans-
major, himeră născută dintr-o spaimă ancestrală, că naţi- parenţă şi democraţie –, amplu mediatizate, îşi va face
unea maghiară, puţină ca număr şi ca forţă, ar putea să dis- „jocul”, în sfârşit, pentru realizarea amintitului obiectiv
pară din istorie, cum s-a întâmplat cu atâţia migratori veniţi major, chiar dacă, după împrejurări, va trebui să-l mai
din Asia, dacă nu va readuce la „coroana” Sfântului rege „amendeze”. Şi din colaborarea de până acum cu noul
„perlele” dobândite prin rapt şi jaf în „anii de glorie” şi nu va „spate”, rezultă că nu şi-a greşit orientarea; mai mult, expo-
maghiariza pe toţi autohtonii spaţiilor cucerite. nenţi ai săi, cu pricepere de cazari, au ajuns chiar în rândul
Se ştie că noi, românii, cu acest extremism „doctrinarilor” U.E., la vârf, unde ideea de bază, deja expusă
maghiar – unul din cele mai agresive din istorie! – avem un public în anii 2005-2006, era aceea a „topirii” naţiunilor et-
adevărat „contencios” istoric, întrucât teritorii naţionale ale nice şi a Statelor lor naţionale în Suprastate „civice şi mul-
valahilor intraseră cândva sub stăpânirea regalităţii şi a ticulturale”, fără culoare naţională, într-o „Europă
noblimii maghiaro-cazare. Slab, ca forţă proprie, dar agresiv postcreştină”.
„cât cuprinde”, extremismul maghiar, pentru a-şi realiza Extremismul maghiar – în consens: cel din Un-
obiectivul s-a străduit şi a reuşit, de-a lungul istoriei, să-şi garia, din diaspora ei şi cel al minorităţilor maghiare din
găsească, de la o etapă la alta, un „spate” politic şi militar, Statele vecine, inclusiv de la noi –, contând pe sprijinul noului
el însuşi interesat să aibă la „îndemână” un „nebun” care „spate”, dar şi pe cel al „extremismului – şef” al Planetei, şi
să-i servească propriile interese, de aceeaşi natură. Acest el cointeresat şi doritor să poată „mişca” „nebunul” pe „tabla
rol l-au avut, pe rând, de la începutul Evului Mediu şi până de şah” a zonei, dar şi pe cedări din interior, acţionează azi
azi, papalitatea, apoi noul „Sfânt Imperiu Roman”, sacralizat în forţă pentru lichidarea Statului nostru naţional, folosind şi
de papa; mai nou, fascismul musolinian şi nazismul hitlerist, „problema secuilor”, ca pârghie în acest sens.
eliminate însă după Cel de-al Doilea Război Mondial. Atunci Cedări din lăuntrul ţării, suprem vinovate, ale
extremismul maghiar s-a „orientat”, operativ, „din mers”, atâtor „ştiinţifici”, dar şi ale factorilor de decizie politică, sub
către aprigul extremism bolşevic, personalizat de Stalin, presiune străină, dar şi prin cointeresare, azi, în cadrul dia-
ajuns „salvator” al Europei şi al lumii, primind de la acesta, bolicei doctrine a şocului din „era” capitalismului dezastrelo1,
„deocamdată”, la schimb, pe lângă sprijin şi protecţie, o au fost şi mai înainte în istoria noastră, dar în „tranziţia”

51
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

post-decembristă, într-un context internaţional primejdios, în pustă, n-a „survolat” Ardealul pentru a-şi planta la Cur-
par să fi atins un punct culminant. Căci obedienţa faţă de bura Carpaţilor, spre a-i apăra graniţa răsăriteană, un grup
„Înalte Porţi” - mai multe, nu una singură! – se adânceşte, mare de mercenari racolaţi din stepe. „Secuimea – observa
iar ţara a fost adusă într-o situaţie limită. În acest context, atent marele Istoric Nicolae Iorga – s-a făcut din pierduţii
extremismul maghiar a ajuns să acţioneze în voie şi pe faţă, neamului nostru” (prin crâncena maghiarizare a auto-
fără vreo teamă că va suporta consecinţele ce se cuvin. htonilor, împreună cu cea a „mănunchiului de secui”, (cf. I.I.
Ce se urmăreşte? Ce se întrevede? Russu, op. cit. p. 93, s.n.). Un autor, A. Gociman, cunoscă-
O carte apărută recent, având ca autor un lider tor al realităţilor istorice şi contemporane lui, scria în 1935:
politic, fost senator, profesorul ardelean Gheorghe Funar, „Atât de mult am dat, ca element uman, secuilor, încât azi,
cunoscător în detaliu al mersului evenimentelor, dă, prin ti- populaţia secuiască este în marea ei majoritate de origine
tlul ei, un răspuns: HOLOCAUSTUL ÎMPOTRIVA românească” (ibidem) – şi I.I. Russu atestă în cartea sa
ROMÂNILOR2, având, ca obiectiv strategic reactualizat: acest adevăr. Iar autohtonii valahi erau urmaşii strămoşilor
Israel în România. Este cel mai curajos semnal de alarmă, geto-daci de la Curbura Carpaţilor, unii numiţi, atunci, în
cu demonstraţie convingătoare, pe care autorul o continuă izvoare, cauconi, cu o ţară a lor, numită Caucaland4. Sau,
în presă. poate, urmaşi ai altor geto-daci din zonă, cu nume încă
Am prezentat cele de mai sus, pentru că în nedepistat în izvoarele istorice.
acest cadru favorizant acţionează extremismul maghiar în Studiul savantului I. I. Russu, Românii şi secuii,
vederea îndeplinirii obiectivului său major, folosind, în modul oferă, pentru Evul Mediu şi în continuare, un model de cer-
cel mai agresiv, ca pârghie de destabilizare şi disoluţie, şi cetare şi de rezolvare a „problemei”. Autorul argumentează
„problema secuilor”. – şi indică direcţii şi metode de aprofundare – prepon-
* derenţa continuă a autohtonilor valahi în „secuime”.
Căci altfel, logic şi ştiinţific, „problema secuilor” Extremismul maghiar şi-a putut face „jocul” si-
este uşor de rezolvat după apariţia studiului fundametal al nistru în România şi în „etapa comunistă” iar în „tranziţia”
savantului român ardelean, Ion I. Russu, Românii şi secuii3. postdecembristă a acţionat şi acţionează în voie, după cum
Dar în calea rezolvării corecte a „problemei” au pus obsta- se ştie şi se vede. Aprecieri din gazete locale, ce apăreau
cole vicleniile şi răstălmăcirile extremismului maghiar, mânat în „Secuime” în etapa interbelică, rămân valabile şi azi:
de amintita spaimă ancestrală, care nu l-a părăsit niciodată „Toată regiunea secuiască este un imens cimitir al naţiunii
şi hrănitor al celei mai longevive himere a istoriei – „Ungaria române, de unde vin strigăte desperate de ajutor” (I. I.
Mare” a „Sfântului rege” – şi cu sprijinul actualului „spate”, Russu, p.111, s.n.).
dar şi al celor încă interesaţi ca naţiunea română, sedentară Cartea lui I. I. Russu însă, ca aproape întreaga
şi paşnică ab initio, animată de o dreaptă credinţă şi de cele istoriografie naţională în domeniu, are un defect major: tri-
mai umane sentimente, altruiste şi dezinteresate, poate mult butul plătit tezei false a „romanizării Daciei”. Iar cu aceasta,
prea altruiste şi dezinteresate, să dispară, pur şi simplu, din forţa argumentului privind majoritatea permanentă a
spaţiul etnogenezei sale atât de armonios alcătuit, atât de valahilor în zonă slăbeşte până la anihilare.
bogat dăruit, atât de strategic poziţionat în evoluţia Totodată, fără schimbarea radicală a atitudinii
geopolitică, urmând să-i ia locul alţii, mai din apropiere sau factorilor politici de decizie faţă de primejdiosul extremism
mai de departe, cu planuri de dominaţie cât mai întinse maghiar şi faţă de alte extremisme care îl sprijină, cointere-
până la cea planetară. sate, şi fără o revenire la apărarea adevărului istoric şi a in-
În ce priveşte istoriografia românească, teza teresului naţional, „problema secuilor” va rămâne ca o
falsă şi absurdă a „romanizării Daciei” a fost până azi un „găselniţă” pur politică.
obstacol care i-a derutat pe exegeţi de la înţelegerea fap- ______________________
tului elementar al continuităţii autohtonilor geto-daci şi după
1
anul fatidic 106 d.Hs. În plus, cei care au abordat „problema . Vezi Naomi Klein, Doctrina şocului. Naşterea capitalismului
dezastrelor. Ed. Vallant, Bucureşti, 2008.
secuilor” n-au stăpânit ansamblul izvoarelor istorice. 2
. Ed. GEDO, Cluj-Napoca, 2011, 687 p.
Căci ansamblul izvoarelor istorice, abordate pro- 3
. Ed. de Ioan Opriş, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990; în cuprinsul
fesional şi responsabil, ne permite să susţinem că în inima cărţii, cercetătoarea Ioana Cristache Panait a adăugat un capitol
Centrului Vechii Dacii, în munţii de care strămoşii noştrii reali cu „alte mărturii” întregitoare.
4
erau atât de strâns legaţi, „nedeslipiţi”, autohtonii au rămas . Acad. Alexandru Surdu, Pe urmele cauconilor, în cartea autoru-
la casele lor, ori au revenit, s-o ia de la început, după ce a lui: Şcheii Braşovului, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Kron –
Art, Braşov, 2010, p. 243-249.
trecut „necazul”. Iar regatul maghiar, după ce s-a statornicit

52
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

URME DACICE ÎN ZONA CURBURII


INTERIOARE A CARPAŢILOR
ziarist Gheorghe Şeitan

Condiţiile naturale existente în zona cur- mai intensă în epoca fierului, când s-au făcut
burii interioare a Carpaţilor au făcut posibilă amenajări specifice perioadei. Cetatea – cel mai
locuirea din cele mai vechi timpuri ale istoriei şi mare for dacic din zona Carpaţilor de curbură –
preistoriei. După cum o dovedesc săpăturile a avut o intensă viaţă economică şi schimburi
arheologice din localităţile Lădăuţi, Sita Buzăului comerciale cu cetăţile greceşti situate la mare
sau valea Brădetului din judeţul Covasna, există distanţă, dar şi cu lumea romană. După părerea
dovezi de vieţuire a omului încă din paleolitic. specialiştilor, cetatea dacică de lângă Covasna
Neoliticul este bine reprezentat prin descoperirile a cunoscut o perioadă de apogeu la mijlocul sec.
aparţinând culturii Storcevo-Criş, cu o mare den- I, î.H. în timpul domniei lui Burebista
sitate în depresiunea Târgul Secuiesc. Cultura Important de amintit sunt şi cele două
Boian şi cultura Pre-Cucuteni cunosc o largă morminte descoperite în 1943 de lângă Sf.
răspândire în această parte a Transilvaniei. Am Gheorghe, în locul numit ,,Valea Fagilor”, unul de
putea înmulţi exemplele. Cetăţile descoperite în înhumaţie şi unul de incineraţie, aparţinând
localităţile Turia, Ţufalău, Pădureni arată o epocii dacice.
locuire din perioada bronzului de mijloc, specifică Este evident că urmele războaielor cu ro-
culturii Wietembreg, iar lângă municipiul Sf.Ghe- manii se mai văd şi astăzi. Stăpânirea latină, atât
orghe a fost descoperită o cetate aparţinând cul- cât a fost, poate fi observată prin castrele ro-
turii Gava. mane de la Breţcu, Boroşneul Mare, Comalău –
Dacă încercăm o raportare la cartografia Reci şi Olteni. Populaţia locală, dacii, şi-au dus
primară indo-europeană vom observa că zona mai departe traiul în acest colţ de ţară şi după re-
geografică din interorul curburii Carpaţilor se află tragerea romană, iar acest lucru este atestat de
chiar în inima patriei originare a triburilor arice, descoperirile arheologice specifice culturii Sân-
de dinaintea expansiunii lor în toate direcţiile, de tana de Mureş-Cerneahov (sec.IV, d.H).
aceea este foarte firesc să găsim urme de locuire Aici au fost găsiţi de popoarele migra-
extrem de vechi. toare, precum gepizii, slavii, maghiarii, avarii etc.
Astfel, în primele secole î. H., când aici care i-au numit pe daci, vlahi sau olahi. În sec.
se semnalează a pulsa o intensă civilizaţie XII – XIII, zona interioară a Carpaţilor de curbură
dacică, aceasta nu apare pe un teren gol, ci pe a fost colonizată cu secui, o populaţie despre a
temelii anterioare. cărei origine au existat mai multe dispute. Ori-
Una dintre cele mai puternice cetăţi ginea etnică a secuilor nu este lămurită nici
dacice din zona amintită este cea situată în astăzi, chestiunea fiind mult disputată, atât de is-
apropiere de oraşul Covasna, supranumită torici, cât şi de antropologi. Rând pe rând, spe-
,,Cuibul de Vulturi” sau cum au denumit-o turiştii cialiştii le-au atribuit o descendenţă din maghiari,
,,Cetatea Zânelor”, prin faptul că se află în partea sciţi, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga,
superioară a unei văi numită Valea Zânelor. onoguri, kavari şi alte neamuri, care înseamnă
Cercetătorii care s-au ocupat de această cetate tot atâtea posibilităţi. Un secui celebru, Sandor
– C. Daicoviciu, I. Nistor, A. Ferenczi – o descriu Korosi Csoma, socotit printre întemeietorii ti-
ca pe ,,un sit neobişnuit” prin poziţionarea în vârf betologiei a călătorit prin lume, căutându-şi ori-
de munte şi construcţia cu terase realizate de ginile în Tibet.
daci, fiecare terasă fiind înconjurată de ziduri Maghiarii le atribuie o origine hunică, iar
groase, până la o înălţime de doi metri, care în istoriografia română au existat şi ipoteze prin
s-au păstrat. Se apreciază că locuirea în această care li se atribuia o origine dacică. Dar ceea ce
cetate este mai sporadică în epoca bronzului şi ni se pare important de subliniat este faptul că,

53
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

la venirea secuilor în zona în care locuiesc şi este de origine maghiară, ci pur dacic. Şandru,
astăzi, ei au găsit o populaţie vlahică, având o mai bine zis Şandra, este pronunţia arhaică,
civilizaţie avansată, care cunoştea scrisul. Nu o moldovenească dacă vreţi, a numelui zeului
spunem noi, ci Simon Kezai, autorul unei cronici vedic al lunii, Chandra. Prin urmare, muntele
maghiare dedicate regelui Ladislav al III-lea Şandru este Muntele Dacic al Lunii. Nu este sin-
(1272-1290): ,,Sacuii sunt resturile hunilor. gurul; mai sunt destui munţi în România ce
Aflând despre reîntoarcerea ungurilor în poartă numele dacic al lunii, ca dovadă a impor-
Panonia, ei le-au ieşit înainte la hotarele Galiţiei tanţei acordate acestui astru ceresc de către
şi dimpreună cu dânşii au cucerit Panonia, din strămoşi. Alţi munţi botezaţi într-o limbă
care au şi căpătat o parte, nu însă pe şes, ci la românească, adică dacică din zona amintită:
munte învecinaţi şi amestecaţi cu vlahii, de unde Baraolt, Harghita, Bodoc, Nemira, Vrancei,
se vede că au şi adoptat literele vlahice.” (conf. Breţcului, Întorsurii.
B.P.Hasdeu, Istoria critică a românilor, Ed. Mi- Câteva nume de sate ori comune purtând
nerva, Bucureşti, 1984, pg. 545-563). nume dacice din judeţul Covasna: Arcuş, Brăduţ,
B.P.Hasdeu, care a scris pe această Breţcu, Cernat, Dalnic, Lemnia, Mereni, Moacşa,
temă studiul intitulat ,,Alfabetul dacic al lui Sânzieni, Sita Buzăului, Turia, Vâlcele, Zăbala,
Dekeneu,” arată că ,,unicul monument epi- valea Crişului, Valea Mare, Poian, Mărcuş, Araci
graphic cu ,,litere Blackorum”, conservat ca prin şi altele.
miracol până în zilele noastre, se datoreşte dar Moacşa ar putea fi înţeles prin sanskritul
unui zugrav săcui de pe la 1668”. Mai precis, ,,moksha” – eliberare, libertate spirituală, descă-
este vorba de o inscripţie din biserica secuiască tuşare, ţelul final al vieţii omeneşti prin ieşirea din
unitară de la Enlaka din regiunea Odorheiului. ciclul karmic al reîntrupărilor repetate (John
Ceea ce putem spune este că alfabetul secuiesc Grimes, Dicţionar de filozofie indiană, Ed. Hu-
denumit şi runele secuieşti este utilizat de secuii manitas, 1999, pg.160). Din aceleaşi conside-
transilvani ca un alphabet secundar. Semnificativ rente arătăm că este foarte posibil ca numele de
pentru ipoteza originii dacice a acestui alphabet familie secuiesc Maksai să fie la origine dacică.
este faptul că textele cele mai numeroase şi De asemenea, Turia este identic cu sanskritul
ample descoperite în secuime se află în localităţi ,,turiya”, care înseamnă literalmente ,,al patrulea”
cu nume româneşti: Dârjiu, Crăciunel, Sân-Mar- şi desemnează Sinele transcedental, Realitatea
tin, Daia, Corund, Vărghiş, Bâra, Ghindăreni, supremă. Este cea de a patra stare, dincolo de
Racu. stările de veghe, de vis şi de somn. (Paul
Tot B.P.Hasdeu este cel ce arată că la Deussen, Filozofia upanishadelor, Ed.Tehnică,
1842 academicianul maghiar Jerney a publicat 1994, pg.222). Desigur, fiecare cuvânt are un
decretul unui general tătar din 1242 prin care se anume înţeles, în funcţie de context, şi nu este
poruncea saşilor să nu refuze moneda mongolă obligatoriu să luăm ad-literam explicaţiile din
din partea secuilor şi vlahilor, cuvintele folosite dicţionare şi tratate. Dar atunci, când există o
fiind: ,,ex dictis Zycly et Blachy”. astfel de suprapunere de forme lingvistice, cred
Prezenţa dacilor la curbura interioară a că este de bun simţ să acceptăm astfel de re-
Carpaţilor se poate constata şi astăzi prin nu- zolvări, măcar ca ipoteze de lucru.
meroasele toponime şi hidronime româneşti din Fenomenul de maghiarizare şi-a pus am-
zonă, cândva mult mai multe, dar care s-au îm- prenta asupra configuraţiei etnice a populaţiei în
puţinat prin procesul de maghiarizare. Dintre defavoarea românilor. Exemple de nume
hidronime, râul Olt, care este râul sacru dacic, româneşti maghiarizate sunt multe : Raduly –
traversează istoria de milenii şi teritoriul de la un Radu, Kozsokar – Cojocar, Lakatos – Lăcătuş,
capăt la altul. Alte nume de ape româneşti: râul Kolumban – Columb, Kelemen – Căliman,
Negru – afluentul cel mai important al Oltului pe Domokos – Dămacea, Banffy – Ban, Dragffy –
această porţiune, precum şi râul Buzău, cu aflu- Drag etc. Trebuie subliniat faptul că
enţii Bâsca Mare şi Bâsca Mică. De menţionat maghiarizarea s-a produs nu doar asupra popu-
că Râul Negru izvorăşte din versantul sudic al laţiei româneşti dacice, ci, inclusiv, asupra se-
Munţilor Şandru Mare. Acest nume Şandru nu cuilor, care au devenit, astfel, maghiari.

54
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

ŢARA LUANEI –
vatră multimilenară de civilizaţie, creaţie materială şi
artistică, ţinut de legende, mituri, credinţe populare
- prezentare generală -
prof. Ecaterina Chifu

Numai fiinţele ce s-au născut în binecuvântata fie sănătoşi. Pe cei răniţi în războaie îi lecuia cu apele tămă-
Ţară a Luanei poartă toată viaţa în suflet luminile sale unice, duitoare din aceste locuri, combinate după formule numai
irepetabile pe alte meleaguri ale lumii. Acele lumini au un de el ştiute. Cel ce încerca să se vindece singur murea, căci
farmec aparte, căci aici, în Ţara Luanei, teritoriu întins ce numai el ştia ce cuvinte să folosească, pentru a tămădui pe
cuprinde zona Buzău-Vrancea, Dumnezeu a coborât pe alţii. Dar, se spune, că au venit duşmanii cu care de foc şi
pământ, să dea binecuvântare unui ţinut bogat în istorie au distrus cetatea. El, regele, i-a sfătuit să se ascundă-n
străveche, în legende, mituri şi credinţe populare, în creaţii peşterile din aceşti munţi, căci numai acolo nu-i puteau
naturale şi, mai ales, a creat oameni care au dus peste timp atinge duşmanii. Se pare că s-a produs un cutremur mare,
valori de inegalabilă importanţă în cultura mondială. că s-a răvăşit pământul, totul a fost ars atunci până la un
Cuvântul „ţară/ţări”, cu bogata sa familie de cu- metru adâncime în pământ, iar straturile geologice s-au ridi-
vinte şi un larg câmp lexical semnifică, conform DEX, „Te- cat pe verticală. Aşa s-a stins „Soarele Luanei”. S-ar putea
ritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere ca zona să fi fost şi atunci, ca şi acum, cu multe rezerve de
administrativ şi politic într-un stat”(DEX online). petrol şi gaze naturale şi soarele pus pentru a ilumina
Ţara Luanei este acel ţinut de legendă, locul unde cetatea să fi fost de fapt un gaz subteran captat, prin tuburi
a trăit Bucur, întemeietorul Bucureştilor, unde a fost de- de piatră şi aprins într-o cupă de piatră. Sau explozia s-a
scoperită balada „Mioriţa” despre care G. Călinescu a spus produs în timpul unui cutremur puternic care a făcut să se
că este „cea mai cristalizată formă a spiritualităţii ridice pe verticală straturile geologice. Poate dezastrul a
româneşti”, locul unde au apărut cele mai vechi forme de fost declanşat de o explozie uriaşă de gaze, care au ieşit
scriere presumeriană, locul unde mulţi domnitori şi-au pur- prea mult la suprafaţă. Altfel, nu se explică întoarcerea pe
tat paşii, tărâmul de legendă ce s-a păstrat în tradiţia fol- verticală a straturilor geologice. Este o ipoteză de la care
clorică orală într-o poveste tragică. Aici, în Munţii Buzăului, ar trebui pornită cercetarea acestor locuri. Se spune că
se află vestita ŢARA A LUANEI şi tărâmul uriaşilor, căci se „Flacăra olimpică” a avut ca model Soarele Luanei. Sau
ştie că a existat aici o veche civilizaţie, legată de existenţa poate este vorba de tehnologii nedesocperite până azi, ce
sării pe aceste locuri. În aceşti munţii ai Buzăului, se află produceau lumina permanentă. Poate mişcarea plăcilor tec-
una dintre cele mai frumoase zone din România. Totul pare tonice au dus la emanaţia uriaşă de gaze, căci cataclismul
desprins dintr-o istorie străveche de peste 2500 de ani. La de aici a avut urmări la nivel planetar. Zidurile cetăţii şi îm-
numai 47 de kilometri de Buzău, se găseşte acest tărâm de prejurimile au fost arse, iar zona a rămas pustie multă
legende, legende care pornesc de la realitate, după părerea vreme şi nici „păsările în zbor nu au mai trecut pe aici”, a
mea, căci există mult adevăr în ele. Frumuseţea de la Colţi, afirmat ghidul montan Diana Gavrilă. În locuinţa rupestră,
locul unde se află Muzeul chihlimbarului, unic în lume de la numită „Peştera Înţeleptului” sunt stocate informaţii, care ar
Aluniş, Nucu, Bozioru, precum şi peisajele din satul Nucu, conduce către adevăr.
de la Ruginoasa, Brăieşti, Policiori, tot arealul rupestru de Legenda este de fapt o frântură de istorie
pe Platoul Martira şi de pe culmea Crucea Spătarului, tot străveche a zonei. „Dacă ar fi să tălmăcesc această
acest spaţiu subcarpatin din Ţara Luanei impresionează prin poveste, aş spune că ea nu face decât să amintească clar
fenomene geologice unice în lume. legăturile noastre cu cea mai veche civilizaţie a lumii, civi-
Din bătrâni se vorbeşte despre un rege Luana, lizaţia sumeriană. Spun aceasta, nu prin prisma faptului că
care a făcut o cetate cu ziduri înalte, din piatră ce ajungeau cineva ar fi venit din Sumer şi ar fi lăsat urme în zona
la cer. Cetatea era luminată zi şi noapte de un soare orbitor. Munţilor Buzăului, ci că, de fapt, poporul presumerian ar fi
Regele era foarte înţelept, el învăţa oamenii, cum să se poporul pelasgic, cel în rândul căruia era obiceiul de migrare
poarte, să se-mbrace, ce să mănânce, ce ape să bea, să către alte teritorii, atunci când creşteau numeric. În perioada

55
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
matriarhatului, mama bătrână conducea tribul împreună cu dru Odobescu, cel care a scris despre munţii Buzăului şi
un iniţiat. Luana, dacă ar fi să discutăm pe marginea acestui Vrancei şi cel care a prezentat la Expoziţia de la Paris, din
nume, nu îl regăsim decât în civilizaţia sumeriană, ca divini- 1889 „Tezaurul de la Pietroasele”, cel mai mare tezaur din
tate, venind de la Luanu, creatorul zeilor, ceea ce pentru obiecte din aur până la descoperirile din mormântul lui Tu-
noi ar însemna Dumnezeu, dar în acelaşi timp figurează şi tankamon. Dar, acest tezaur are proprietăţi sacre, fiind des-
ca rege pământean”, afirmă Diana Gavrilă, ghid montan în tinat ceremonialului religios dacic. Cei care s-a atins de el
Colţi. Dar mai este o altă legendă care are ca personaj prin- au plătit cu viaţa, fapt real, nu legendă.
cipal pe Luana, o fată venită din cer, care s-a îndrăgostit de Tot în această regiune se găsesc aşa-zişii „uriaşi
un pământean, originar din aceste ţinuturi. Ea i-a învăţat pe de piatră” de la Ulmetu-Bozioru, nişte pietre cu forme bizare
localnici scrisul, medicina, folosirea uneltelor, dar logodnicul de la câteva kilograme la câteva tone. Aici, este acest
ei foarte gelos a coborât în car de foc din cer şi a distrus muzeu uriaş în aer liber ce poate concura cu opere făcute
cetatea dintre stânci. Luana i-a învăţat să se ascundă în de om. Geologii spun că sunt gresii formate prin sedimenta-
peşteri şi se pare că de atunci datează inscripţiile din rea nisipului cărat de ape în canale perforate de alte scur-
Fundătura Peşterii, una din cele mai vechi scrieri din lume. geri de apă în pământ nisipos, după ploi torenţiale. Natura
Sunt acolo pumnale de tip akinakes şi vârfuri de lănci toate a modelat mii de bolovani uriaşi în zona Ulmetu-Bozioru, cu
îndreptate în sus. Sunt multe semne săpate-n piatră: cruci, forme foarte ciudate, numite „Tovanţi”.
săgeţi, peşti, ramuri diferite. Turiştii ar trebui să viziteze Alexandru Odobescu în anul 1871, când a venit
Agatonul Vechi (Dărâmătura), Agatonul Nou, Bucătaria, aici, a fost însoţit de pictorul elveţian Henri Trenk, care a re-
Peştera lui Dionisie Torcătorul, Fundătura, Fundul Peşterii alizat un album de acuarele, cu trovanţii, după denumirea
(Peştera), Ghereta, Piatra Îngăurita (Peştera lui Iosif) şi dată de francezi, de la Ulmetu, păstrat acum la Cabinetul
Peştera de la Culmea Pietrei (Uşa Pietrei). Aceste peşteri de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.
conţin dovezi care atestă că au fost locuite în urmă cu peste Alexandru Odobescu a plasat chiar în Munţii
2.500 de ani. Cea mai veche este, potrivit istoricilor, Peştera Buzăului acţiunea din basmul „Povestea Feciorului de îm-
lui Iosif, unde s-au descoperit obiecte datând din secolul al părat, cel cu noroc la vânat”, valorificând folclorul din partea
IV-lea înainte de Hristos. Peştera lui Dionisie Torcătorul a locului. Se vede că interesul pentru istorie l-a adus şi aici,
fost cioplită în secolul al IV-lea d.Hr., iar peştera Aluniş, în căci opera sa „Pseudokinegeticos” este un fals tratat de
secolul al V-lea. Istoricii au identificat mii de inscripţii pe care vânătoare.
le-au cartografiat în funcţie de perioada în care au fost fă- Aici pădurea se-ntindea nesfârşită, fără a şti unde
cute. Ei au demonstrat astfel că zona a fost locuită neîntre- începe şi unde se termină, căci doar culmi împădurite apar
rupt în ultimii 2.500 de ani, iar grotele şi peşterile din aceşti mereu în zare, unele în umbră, altele într-o lumină caldă,
munţi au fost adaptate pentru nevoile zilnice, de cei care se aurie, care umplea sufletul de bucurie oricărui călător.
ascundeau acolo de invadatori. În ultimele secole, au de- Zona rupestră Nucu-Bozioru este o adevărată
venit locuri de rugăciune şi chilii pentru pustnicii care s-au vale a apelor tămăduitoare: sulfuroase, calcaroase, ferugi-
aşezat în zonă. Mulţi încearcă să descifreze simboluri noase. În urma brevetului obţinut, a fost ridicat complexul
străvechi, precum crucea malteză, peştele paleocreştin sau balnear de la Fişici, azi în paragină. Zona este foarte bună
pumnalele Akinakes de pe pereţii peşterilor. Aici sunt circa pentru drumeţii, escalade şi curse off-road. Acest ţinut numit
30 de locuinţe rupestre pesteri, unde se retrăseseră şi „Athosul românesc”, în acest areal rupestru, plin de mis-
călugării sihaştri. Pumnalele nu exprimau decât mânia pen- tere, aici este spirit sfânt, loc de mari minuni. La Ruginoasa,
tru aşa de cumplită distrugere venită de sus. Un fulger, un Policiori sunt nişte semne ciudate pe nişte roci mari, puse
cutremur, o explozie, un car de foc sau mânia zeilor? Pe transversal, peste altele, unde sunt multe inscripţii în piatră,
platoul Martira şi pe culmea Crucea Spătarului pereţii de despre care unii cred că sunt făcute de ciobani, alţii de pre-
stâncă drepţi parcă sunt resturi de cetăţi, demult locuite. oţii daci.
Aici a fost o vatră de civilizaţie dacică, căci viaţa a În concluzie, Ţara Luanei este o Ţară a Făgă-
fost posibilă deoarece acolo exista sare, ca în toată zona duinţei, un ţinut al „Tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de
subcarpatică buzoiană. Aici, de jur-împrejur, sunt munţii de moarte”, un tărâm de basm, care merită şi trebuie pus în
sare, râuri de sare şi văile, depresiunile au putut oferi adă- valoare.
post contra viscolelor cumplite din vremuri demult apuse, Propunem, cu această ocazie, să se facă demer-
favorizând dezvoltarea unei civilizaţii bazată pe oierit, culti- suri la forurile superioare ca Ţara Luanei, acest areal arhe-
varea pomilor şi valorificarea pădurii. Culmile urcă spre cer, ologic, geologic şi spiritual străvechi, să devină rezervaţie
cu vârfurile lor pietroase, unde straturile geologice se ridică protejată şi să intre în patrimoniul mondial al umanităţii,
pe verticală. UNESCO.
Primul care a cercetat această zonă a fost Alexan-

56
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Sistemul de apărare al dacilor din sud-estul


Ardealului
prof. Domniţa Raţiu

Înscrisă geografic în sud-estul Ardealului, Ţara


Bârsei făcea parte din neamul cotensilor, nume dat şi poate
fiindcă vieţuiau în cătunele din cotul Carpaţilor.
Zona era dens populată şi putea să se se îm-
potrivească celor nepoftiţi, asigurând şi un întreg sistem de
supraveghere a trecătorilor, de semnalizare de pe înălţimi
prin fum ziua şi prin foc noaptea, în cazul apropierii duş-
manului, dar dispunând şi de luptătorii necesari şi capabili
să apere trecătorile, populaţia civilă, centrele sacre şi
pământul natal. Asta însemna că în aceste locuri comu-
nităţile erau puternice, fiind conduse de oameni capabili să
simtă pericolele şi să ştie cum să le facă faţă.
Pentru a lupta împotriva valurilor de neamuri mi-
gratoare, dacii au fost nevoiţi sa construiască fortificaţii şi
cetăţi, menite să adauge fortăreţei naturale constituită din
catenele Munţilor Carpaţi o mai mare rezistenţă la agresiu-
nile tot mai dese. Unele fortificaţii începuseră a fi construite
încă din prima perioadă a epocii fierului. Multe din acestea
au fost întărite şi folosite în perioadele următoare.
Pe la anul 200 î. Chr., în Ţara Bârsei, se remarcă În zona bine conturată a Ţării Bârsei sunt mai
formaţiunea politico-militară condusă de Rubobostes, ce se cunoscute trei cetăţi importante: cea de la Pietrele lui
întindea până în părţile Sibiului, pe Târnave. Aceasta ar fi Solomon, Râşnov şi Tipia Ormenişului. Dintre acestea,
putut avea capitala în cetatea de la Pietrele lui Solomon din Cumidava, localizată la Râşnov, este menţionată pe harta
Şcheii Braşovului. La est, aceasta se învecina cu formaţi- lui Ptolemeu. Peste aceasta s-a suprapus parţial cetatea
unea politică organizată şi condusă de Oroles, ce pare medievală.
să-şi fi avut sediul pe Tipia Ormenişului, situată în defileul Pentru a face faţă confruntărilor, dacii au întărit for-
Oltului la Racoş, unde echipe de arheologi conduse de Flo- tificaţiile folosite încă din epoca fierului cum sunt cele de la
rea Costea au dscoperit un important centru cu caracter Racoşul de Jos, în punctul Dealul Vărăriei, de la Roadeş şi
sacru şi militar. Porumbenii Mari.
Istoricul Pompeius Trogus spune că pe vremea lui Comunităţile locale şi-au organizat şi întreţinut
Rubobostes puterea dacilor a crescut. Când Burebista, „cel structuri administrative şi militare întărite cu fortificaţiile re-
dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”, a trecut la alizate. Importanţa lor strategică era diferită, de la aşezări
crearea statului dac, a inclus şi aceste puternice formaţiuni. fortificate de interes local, ce asigurau refugiu unor întregi
Cetăţile dacilor erau în majoritate construite pe comunităţi, la aşezări ce asigurau supravegherea unor zone
vârfuri de munţi. În Ţara Bârsei s-au construit în perioade mai întinse şi a căilor de acces spre acestea.
diferite cetăţi pe mai toate înălţimile importante. Putem enu- Dacii s-au pregătit pentru confruntările cu romanii
mera: cetatea de la Pietrele lui Solomen, cea de pe dealul întărind fortificaţiile existente, realizând şi alte fortificaţii în
Şprenghi, pe dealul Melcilor, Valea Cetăţii, Bunloc, Hărman, zone strategice, cum ar fi: pasul Bran, defileul Oltului la
Râşnov, Sâmpetru, Feldioara, Prejmer, Rupea, Hălchiu, Racoş, trecătoarea Turnu Roşu. Toate aşezările fortificate
Satu Nou. O parte din acestea au fost distruse de romani, ofereau posibilitatea opririi unui atac prin efort armat. Erau
altele au dăinuit până în Evul Mediu, când cavalerii templieri construite din pământ, lemn, piatră, valuri de pământ cu pa-
şi apoi saşii şi-au aşezat cetăţile pe ruinele lor. lisade, ca cele de la Covasna, Tilişca, Bunloc, Pietrele lui

57
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Solomon, Crizbav, Jigodin, Racoş-Tipia Ormenişului sau cu Valea Uzului.
turnuri, la Braşov, Breaza, Râşnov-Cetate, Mereşti Cetatea de la Caşin putea opri accesul din Valea
Suprafeţele fortificate sunt diferite: de la 2.500 mp Uzului spre cea a pârâului Caşin şi atacurile prin Pasul
la Crizbav, Zetea, Feldioara, până la cele cu suprafaţa de Oituz, protejate şi de cetatea de la Covasna. Pasul Buzăului
2-3 hectare la Racoş-Piatra Detunată, Tilişca. Fortificaţiile şi văile Doftanelor erau supravegheate de cetatea de la
cu caracter militar, politic, administrativ şi religios, ca cele Teliu. Cetăţile de la Bunloc, din Braşov şi Râşnov, dar şi
de pe Tipia Ormenişului-Racoş, Covasna, Pietrele lui cele de la Codlea şi Crizbav, puteau opri împreună incursi-
Solomon, ocupau peste 3 hectare. Acestea deţineau garni- unile de pe Valea Prahovei- Timiş, ca şi cele dinspre cu-
zoane permanente sau mici detaşamente de militari,cum loarul Rucăr-Bran.
erau cele de la Pietrele lui Solomon, Breaza, Tilişca, În Ţara Făgăraşului s-a ridicat cetatea de la
Crizbav, Racu, Zetea, Teliu, Racoş-Piatra Detunată sau cea Breaza-Făgăraş iar fortificaţiile de la Cuciulata şi Comana
de la Racoş-Tipia Ormenişului, în care staţionau 250-300 de Sus mai puteau întârzia atacurile dinspre Piatra Craiului
de soldaţi. şi Iezer.
Fortificaţii mari, izolate mai funcţionau la Breaza, Atacurile dinspre sud, de pe Valea Argeşului,
Buneşti, Teliu, Roadeş, Covasna, Caşin, Jigodin, Odorheiu puteau fi întâmpinate de fortificaţiile de la Arpaşu de Sus.
Secuiesc, Ghindari, Porumbenii Mari, Racu, Zetea Şeica Atacurile dinspre Munţii Lotrului şi Munţii Şureanu şi cele
Mică, Tilişca. dinspre vest, erau stăvilite de puternica cetate de la Tilişca.
Fortificaţiile de la Racu, Mihăileni, Ciceu, Jigodin Sigur erau şi alte fortificaţii în defileul carpatic al
serveau ca pavăză năvălirilor dinspre est pe Vale şi Pasul Oltului şi în Carpaţii de curbură, dar urmele lor încă nu
Trotuş, între Masivul Curmătura şi Munţii Ciucului. La fel s-au descoperit.
serveau şi împotriva unui atac prin Cheile Bicazului sau prin Toate aceste fortificaţii au fost construite pentru a
Pasul Bârgăului spre Podişul Transilvaniei sau dinspre el. apăra bogăţiile solului şi subsolului, dar şi pentru a înfrânge
Acelaşi rol îl aveau şi fortificaţiile de la nord de Miercurea dorinţa celor ce doreau să şi le însuşească.
Ciuc, în cazul unui atac prin văile Munţilor Ciucului dinspre

ENIGME DESCIFRATE DIN ISTORIA COMUNĂ


A TRACO-GETO-DACILOR, NORD ŞI SUD
DUNĂRENI
Dumitru Rădoi
În anul 1970, pe teritoriul localităţii Peretu În cea de a doua cameră, sub tumul, s-au găsit: două
din judeţul Teleorman a fost descoperit întâmplător de schelete de cai şi două de câini, precum şi un car de
mecanizatorul Alexandru Trână, care nivela un teren luptă, din care s-au recuperat şase obezi din fier, cu
în partea de est a satului, mormântul unui rege traco- părţile componente. Tezaurul aflat astăzi, parţial, în
geto-dac din sec al IV-lea î..Ch. Reprezentanţii Muzeul de Istorie Naţională din Bucureşti, este alcă-
Muzeului de Istorie din Alexandria şi Bucureşti: Cor- tuit din următoarele piese: 50 de obiecte de argint pla-
nel Beda, muzeograf şi arheologul Emil Moscalu, cate cu aur, printre care cel mai valoros este un coif
sosiţi a doua zi la faţa locului, au stabilit succint, că în greutate de 750 gr. Coiful este de tip traco-getic, cu
este un mormânt tumular de inhumaţie traco-get, decor specific, având motivul călăreţului trac şi cel al
aparţinând unui reprezentant din aristocraţia locală păsării de pradă cu erbivorul în gheare, precum şi mo-
sau a unui şef de trib. În descrierea lui se consem- tive geometrice şi florale; un cap omenesc de argint
nează: în prima cameră mortuară au fost găsite ose- cu gât, în interior gol, vase de argint, fibule tracice şi
mintele şefului de trib, cu un bogat inventar, compus vase de bronz ovale cu scene reprezentând lupte între
din: obiecte de ceramică, vârfuri de săgeţi, cuţite din animale, precum şi piese de ornament din argint în
fier, vase de bronz, precum şi un important tezaur cu formă de rozetă cu capete de cai, dispuse în acelaşi
obiecte din argint placate cu aur, din care multe sens, unul după altul.
aşezate într-un vas de bronz cu capac. Două dintre im- Contrar celor afirmate de muzeograful Cornel
portantele piese ale mormântului, sunt: un coif de Beda şi arheologul Emil Moscalu, în cele două camere
argint, placat cu aur, şi un cap de om, numai din mortuare de sub tumul a fost înmormântat, nu un şef
argint, având dimensiuni mai mici decât unul natural. de trib local sau şef războinic, ci regele traco-get

58
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Boroista, amintit de Papa Agapet al II-lea, al
cărui nume princiar, aşa cum rezultă din
cercetările mai recente, s-a păstrat în hidro-
nimul Boroiţia, azi pronunţat de localnici,
Bărâcea, afluent al râului Vedea, consemnat
şi pe harta mareşalului austriac Fligely, în
anul 1857. Pe această hartă detaliată se poate
observa locul Casei de Câmpie, cu cei doi tu-
muli acoperiţi de arbori, datând din sec. al
IV-lea, î..Hr. A mai rezultat, de asemenea, că
au fost, doi tumuli cu două camere mortuare.
În prima cameră erau osemintele regelui,
aşezat în sicriu în uniforma regală cu coiful
pe cap, înconjurat de armele şi obiectele
necesare călătoriei lui în lumea nemuririi;
obicei practicat în Cultul lui Zalmoxe, iar
sub al doilea tumul, în camera alăturată, cei Harta Daciei
doi caii înhămaţi la carul de luptă, îngropaţi
de vii, împreună cu cei doi câini, spre a-l descoperit mormântul regelui Seuthes al III-lea, din
duce pe rege, la fel, în lunga călătorie a nemuririi. dinastia Cotizonilor (fraţii Cotanilor din Carpaţii
Autorii Dicţionarului enciclopedic de artă noştri!), ce-şi avea capitala la Seuthopolis, azi sub
veche: Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu şi Lucian apele de acumulare ale lacului Koprinka. In acest
Roşu, editat în 1980, susţin, în lucrarea menţionată, mormânt cu trei camere se aflau, pe lângă osemintele
că descoperirea de la Peretu Teleorman are o valoare regelui, o coroană de aur reprezentând ramuri cu
deosebită, pentru că demonstrează o altă variantă de frunze şi ghindă de stejar şi bustul regelui din bronz,
mormânt traco-get, şi anume: cel din lemn faţă de cel cu părul în şuviţe, nasul puternic coroiat şi privirea
din piatră de la Agighiol şi, apoi, că stabileşte legătura uşor încruntată, pătrunzătoare, ca cea a dacilor de pe
între tezaurele din Dobrogea şi câmpia Munteană cu Arcul lui Constantin cel Mare, şi foarte interesant, este
cele de la Craiova şi Porţile de Fier, multă vreme puse asemănător cu capul omenesc, descoperit la Peretu, în
sub semnul îndoielii. Cu această concluzie autorii România. Alături s-au mai găsit vase de aur şi de
dicţionarului închid aria întinderii şi răspândirii mare- argint, amfore, săgeţi şi toate necesare pentru viaţa de
lui regat traco-geto-dac, mai ales că locul descoperirii dincolo, dovedindu-se clar, Cultul Nemuririi inspirat
acestui mormânt princiar se află pe valea râului Vedea de Zalmoxis, regele-zeu al traco-geto-dacilor de pe
la confluenţa cu râul Teleorman pe un aliniament care ambele maluri ale Dunării. Iată o replică a mormân-
poate fi pe drept cuvânt numit, Valea regilor traco- tului princiar traco-geto-dac de la Peretu-Teleorman !
geto-daci nord Dunăreni, ţinând cont şi de faptul că O altă descoperire arheologică, asemănătoare
în această zonă au fost deschise mari şantiere arheo- cu cele descrise mai sus, tot în sudul Dunării şi tot pe
logice internaţionale, unde s-a descoperit în 2006 ine- teritoriul actual al Bulgariei a fost făcută în 2005, de
lul princiar de argint cu spire, în comuna Măgura, cu mai mulţi arheologi bulgari. Aceştia au deschis, spre
formă şi decor similare cu cele ale brăţărilor dacice surprinderea lor, un mormânt neatins de 2400 de ani
descoperite în anul 2000 la Sarmisegetusa, în Bulgaria (n.a. sec IV î.Hr.), al unui rege trac, lângă oraşul Zla-
şi la Bare, Iugoslavia. După anul 1980, când este edi- tiniţa (n.a. ce toponim românesc!) din sud-estul ţării.
tat acest dicţionar, care restrânge evident, aria Sub tumul, în mormântul regelui, au fost găsite: o
mormintelor princiare, numai la teritoriul ţării noastre, coroană de aur, un inel, armura, cupe din aur, argint,
apar, spectaculos, noi descoperiri arheologice cu bronz şi alte artefacte. Lângă scheletul regelui au fost
morminte princiare traco-geto-dacice, în sudul găsite şi scheletele a doi cai şi un câine. Aici, ca şi la
Dunării , pe actualul teritoriu al Bulgariei. Peretu - Teleorman, în România, caii şi câinele au fost
Astfel, în anul 1992, arheologul bulgar îngropaţi de vii sub pământ, de unde se deduce în mod
Georgi Kitov, face o descoperire similară în movila cert, că obiceiul practicat, din Cultului Nemuririi lui
Golyama Kosmatka, de pe Valea regilor traci, aflată Zalmoxis, în nordul Dunării, era comun cu cel practi-
în sudul Dunării la aproximativ 90 km de Peretu în cat şi în sud, la Zlatiniţa. Iată, o altă replică a
România. Aici în plină câmpie, aproape de localitatea mormintelor princiare din Muntenia, Dobrogea,
Kazanlâk, sub o movilă (tumul) cu trei încăperi, a fost

59
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Craiova şi Porţile de Fier! Mormântul descoperit, re- Este bine cunoscută, de către cercetătorii
cent, nu este primul de acest fel, dar, conform pre- români, şi nu numai , poziţia reţinută dintotdeauna a
cizărilor directorului Muzeului Naţional bulgar, arheologilor şi istoricilor bulgari privitoare la traci,
profesorul Bojidar Dimitrov, citat de BBC, acest mor- strămoşii noştri comuni şi reali, nord şi sud Dunăreni,
mânt este foarte diferit! ca şi a întregii peninsule balcanice. Această nouă des-
Precizarea corespunde titlului cu care este co- coperire le va da totuşi prilejul de a crede şi consemna
municată descoperirea în anul 2005, şi anume: Arhe- în propria istorie, că tracii, strămoşii noştri comuni,
ologii bulgari au descoperit o comoară ce ar putea nu erau numai un trib, ci unul dintre cele mai nu-
schimba percepţia istorică, despre traci! meroase popoare, cum spune Herodot, ce vorbeau
Afirmaţia lui Dimitrov are la bază pre- aceeaşi limbă, aveau aceeaşi credinţă în nemurire,
supunerea conform căreia tracii, precum egiptenii acelaşi port şi aceleaşi obiceiuri, elemente care se
obişnuiau să construiască un fel de movile care după păstrează şi astăzi, mai ales la enclavele supra-
ceremonia de înmormântare erau astupate cu pământ. vieţuitoare ale armânilor, cuţo-vlahilor, şi istro-
Este de neînţeles, de ce fac arheologii bulgari trimi- românilor, de ordinul milioanelor, din Macedonia,
teri, numai la egipteni şi movilele lor, când, în nord, Epir, Tessalia, Albania, Bulgaria şi Serbia, urmaşii di-
peste Dunăre, sunt mii de tumuli? Numai în Teleor- recţi, ai traco-geto-dacilor; singurii martori vii ai
man , în afară de cazul semnalat, sunt peste 200 de tu- pământului şi ai locului lor ancestral, nu deportaţi din
muli, încă ne-decopertaţi! Mormântul tânărului rege nordul Dunării de împăratul Aurelian, şi care dezleagă
trac, se spune în articol, contrazice această teorie, cu prisosinţă, pe lângă mormintele princiare des-
după spusele arheologilor citaţi de BBC. Inscripţiile coperite de bulgari, enigme deja descifrate de istori-
care fac referire la mitologia greacă, s-au descoperit ografia europeană, pe care însă, vecinii noştri le
pe toate artefactele găsite, dar inelul regelui, chiar ignoră, iar de teamă, le ocolesc, cum fac mai toate
dacă nu este cea mai preţioasă piesă, este esenţial pen- populaţiile suprapuse în timp, peste vatra Vechii
tru că dă indicii inestimabile despre cine a fost tânărul Europe !
trac şi mai ales despre misterioasa istorie a acestei
naţii, a mai spus directorul muzeului. Cu certitudine, Bibliografie
nu li s-ar fi părut atât de misterioasă naţia tracilor dacă
distinşii cercetători bulgari ar fi studiat fără părtinire * Vânătoru Marian şi Vânătoru Maria, Monografia co-
pe Herodot, părintele istoriei antice, şi mai recent pe munei Peretu Teleorman, Editura Tipoalex, Alexandria,
2008
istoricii români , Iosif Constantin Drăgan, trac din * Mareşalul Fligely, Harta Munteniei, 1857
Lugoj şi Augustin Deac, dac curat, din Jurtele –Sălaj * Aurora Peţan, Formula AS, nr.88 august 2009
. În continuare, se spune în articol, că imensul inel * G.D.Iscru, Strămoşii noştri reali geto-dacii-tracii-ilirii.
(n.a. spireliform, ca cel de la Măgura –Teleorman ?), Naţiunea matcă din vatra Vechii Europe, Edit. Mica
descrie în premieră pentru istoria arheologică în- Valahie, 2010
coronarea acestuia de către o zeiţă elenă. Scrierile gre- * Dumitru Rădoi, Brandul dacilor nemuritori,Edit. Univers
Ştiinţific, Bucureşti, 2009
ceşti îi descriu pe traci drept barbari, dar scena redată * Dumitru Rădoi, Teleormanul antic, Edit. Univers Şti-
în gravura inelului, schimbă percepţia istorică despre inţific, Bucureşti, 2007.
acest popor (n.a. adevăr grăeşte!), a comentat unul * Ion Spiru, File de istorie teleormăneană, Editura Teleor-
dintre arheologi, citat de presa bulgară. manul Liber, Alexandria, 1990
Experţii consideră că regele trac era un tânăr * Pavel Mirea, Un tezaur de epocă geto-dacă. Măgura
Teleorman .
conducător şi că există indicii ce sugerează moartea * Iosif Constantin Drăgan, Noi tracii, Edit. Europa-Nova,
subită a acestuia ( n.a. cum subită, când a fost înmor- Bucureşti, 1998.
mântat sub tumul cu caii vii?) Se presupune că el se * Cristina Maria Vasilescu, Arheologii bulgari au de-
numea Svet şi că era unul dintre conducătorii regatelor scoperit o comoară ce ar putea schimba percepţia istorică,
triburilor trace răspândite pe teritoriul Bulgariei, al despre traci, Gardianul nr.9 iulie 2005
României, al Turciei şi al Greciei.(n.a. numai atât ? ) * Constantin Noe, Românii Kuţo-Vlahi, Anexă Harta etno-
grafică în culori, 1913, Tipografia Românească, Izvor 14,
Pentru a înăbuşi o masivă revoltă populară Bucureşti
(?), Svet ar fi cerut ajutorul armatei elene, afirmă arhe- * Augustin Deac, Istoria Adevărului istoric. Moşii şi stră-
ologii. Săpăturile continuă şi valoarea comorii, pre- moşii poporului român, Vol I şi II, Editura Tentant, Giurgiu,
cum şi teoriile cu privire la identitatea scheletului 200.
descoperit, urmează să fie clarificată ulterior, a con- * Augustin Deac, Pagini din istoria adevărată a bulgarilor,
Editura Europa Nova, Bucureşti, 2000.
chis directorul Muzeului Naţional, prof. Bojidar Di-
mitrov.

60
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

TRIBURILE CARPATICE PUN BAZELE CELEI MAI VECHI


ISTORII A ITALIEI - ETRUSCII
Michaela Al. Orescu

Neelucidate în Istoria Universală şi mai ales ocul- şi însuşi Hercules a întemeiat multe colonii cu caracter agri-
tate din motive de orgoliu naţional, originile poporului italian col, spune Dionysios din Halicarnas³. Plecaţi şi ei din Car-
şi mai ales originea etruscilor, au fost clarificate de Nicolae paţi şi de la Dunărea de Jos, ligurii au fost printre cei mai
Densuşianu în opera sa „Dacia Preistorică”, luând în dis- vechi coloni în Pen. Italică. Plinius îi numea „antiqua stirps”4.
cuţie spaţiul carpato-danubian pontic, leagăn al celei mai O parte dintre liguri emigraseră în Asia Mică, lângă cappa-
vechi civilizaţii europene-pelasgice, aşa cum a confirmat doci (daci), spune Herodot 5. Ligurii care au ajuns în apusul
prin lucrările sale Marija Gimbutas şi alţi oameni de ştiinţă Alpilor maritimi se numeau „deciates”. În centrul Italiei,
din lume. Densuşianu demonstrează că originea etruscilor oraşul Ariminius (astăzi Rimini), fusese fondat de liguri. Stra-
provine din spaţiul carpatic, el prezentând un tablou genea- bon spune că ligurii din Valea Padului se mai numeau şi „ro-
logic din care reiese că urmaşii lui Hercules cu Echidna, mani” (romaioi) 6. O localitate a ligurilor din Alpi se numea
fata hiperboreană, au devenit conducătorii popoarelor ce Rama 7. Fraţi cu ligurii, umbrii, faimos trib pelasg plecat din
s-au ilustrat ca pelasgi, în spaţiul Europei centrale şi de est: Carpaţi, avusese ca protoparinte pe Latinus, spune Scym-
Agathyrsus, Gelonus, Scythes şi Latinus-Telephus. Fie- nus8. Cel mai important document despre limba umbrilor îl
care dintre aceştia au reprezentat şi condus popoare înru- constituie „Tablele de aramă”– Eugubine („Tabula Iguvi-
dite, în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Latinus-Telephus nae”), descoperită în a. 1444 într–o subterană a oraşului
a fost rege al geţilor şi strămoş direct al celor migraţi spre Gibbio (Iguvium), scrisă în limba oscă.9
Troia (Asia Mică), o altă ramură a lor pornind în amonte, pe Nicolae Densuşianu spune în opera sa „Dacia
Dunăre, apoi pe Drava şi ajungând în Munţii Alpi: Rassenii- Preistorică”, următoarele: „Astfel, pelasgii au ocupat succe-
Rasnai. Italia era populată cu Ausonii (Oşenii) coborâţi din siv, sub diferite denumiri şi în curs de mai multe mii de ani,
nordul Carpaţilor, dând cel mai vechi nume Italiei: Ausonia regiunile Peninsulei Italice, de la Alpi până la extremitaţile
şi Mării Tireniene de mai târziu, Marea Ausoniei. Conduşi de sud ale peninsulei: Istria, Liguria, Veneţia, Umbria, Etru-
de Telephus–Latinus, acei pelasgi, latini–prisci din răsăritul ria, teritoriul sabin (care erau umbrii), Latium, Campania,
spaţiului carpato-danubiano-pontic, Peninsula Balcanică, Apulia, Iapygia, Lucania, Brutiu şi insulele vecine: Corsica,
Moesia de Sus şi de Jos, ajung în Peninsula Italică, se cioc- Sardinia şi Sicilia. Toate aceste polpulaţii care pun funda-
nesc cu Ausonii şi se stabilesc în Latiu, care primeşte nu- mentul celei dintâi vieţi politice pe pământul Italiei, unele
mele lui Latinus. Erau numiţi „Albenses populi”, erau giganţi, mai dure, mai războinice, mai faimoase, altele mai paşnice
blonzi, după cum spune Vergilius¹. Ca fiu al lui Telephus– şi mai muncitoare, cum erau ligurii, istrii, veneţii, umbrii, tur-
Latinus, Tyrrhenus a fost rege al tursenilor şi a dat numele senii (mai târziu numiţi etrusci), sabinii ,latinii,ramnii, cenotrii,
său Peninsulei Italice, înlocuindu–l pe cel de Ausonia, pre- peuceţii, iapygii, siculii, sicanii, apartineau, după cele mai
cum şi Mării Tireniene, (Marea Tursenică, „Marea Tuscum”). vechi tradiţii ale grecilor şi romanilor, familiei cea mare a
Aceşti vechi turseni (tyrrenieni) erau navigatori, comercianţi neamului pelasg”10. „Astfel, Peninsula Italică prezintă o uni-
şi piraţi. S–au extins în Corsica, Sardinia, Sicilia şi în arhi- tate etnică şi o unitate de civilizaţie, de limbă şi de religie’’11.
pelag (Inslulele Lemnos, Lesbos etc.). Despre ramura tur-
senilor (reţi, rasseni, rasnai) care s–au îndreptat spre Alpi, ________________
1. Vergilius. ’’Aen. ’’,X.312,324’’;VIII.330
Plinius recunoaşte că erau conduşi de Rhaetus². În drumul 2. Plinius, I.III..24.1
lor, au lăsat urmaşi în Croaţia, (în Evul Mediu, „Valachia 3. Dionysios din Halicarnas,I.28
Mica”), în Bosnia şi, parţial, în Herţegovina. 4. Plinius,Cart.III.21.1.Colonia Augusta Taurinorum, ’’antiqua Li-
Ramura agathyrşilor–latini se oprise în Asia Mică, gurum stirpe’’.
respectiv în Lydia, unde au pus bazele celor şapte (sau 5.Herodot, Cart.VII.72
6. Strabon, Cart.V.1.10
nouă) Troie. În timpul unei foamete prelungite, o parte dintre 7. Itin. Hierosolzm.269
tyrseni, s–au aşezat în Umbria (Italia), umbrii fiind sabini. 8. Plinius. Cart.III.9.1.
Aceşti umbrii (ombrii), de care vorbeşte Herodot, era una 9. Scymnus ’’Orb.Descr. ’’ v.225
dintre coloniile Lydiei. Au locuit în Toscana, înainte de a se 10. Simenschy–Ivănescu, p.162
stabili în Umbria (Caşin Popescu). 11.Nicolae Densuşianu, ‘’Dacia Preistorică’’, Ed. Meridiane,
Buc.1986, pg.457
Stabilirea triburilor pelasgo–arimice în Peninsula 12. Helbig (Bertrand), ‘’Les Celtes‘’,p.70
Italică s–a realizat în diferite epoci, începând cu milenii în 13.Caşin Popescu, ‘’Cine sunt etruscii? ‘’ADSUMUS,Oradea,
urmă, pe când acolo stăpânea Ianul cu Saturn – refugiat, 2005

62
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

AU VORBIT DACII LIMBA ARAMAICĂ


SAU ARAMEII LIMBA DACICĂ?
Nabila Cuza – Bechara
De când există apă şi pământ pe această planetă, pat cu viaţă, au fost nevoiţi să fugă, ducând cu ei
graniţele dintre ele s-au aflat într-o schimbare perma- limba şi obiceiurile, vechiul lor mod de viaţă şi, in-
nentă. Putem afirma că graniţele continentelor şi ţăr- discutabil, înfricoşătoarea amintire şi experienţă
murile insulelor nu au rămas, nici măcar o singură oră asupra potopului. Acest exod sau migrare de popu-
şi nici chiar un singur minut, neschimbate. Se pune laţie, din sud-estul Europei, va determina acel prim
întrebarea: ce limbă vorbeau primii oameni? Citez: val cultural european şi va forma acea „diasporă eu-
„şi era peste tot pămăntul o singura limbă şi vorbire” ropeană” descrisă de Ryan şi Pitman. Pe mine per-
(Facerea sau Geneza, 11, 1). Conform Bibliei, a rămas sonal mă interesează, în mod special, limba vorbită de
această situaţie până la dărâmarea turnului Babel, aceşti primi oameni.
adică după potopul biblic. Pornind din acest punct am făcut observaţia
Dincolo de felul în care „explică” Biblia că în limba română, limba urmaşilor dacilor, există un
fenomenul fragmentării limbii nostratice, reţinem ca număr considerabil de cuvinte de certă origine ara-
pozitiv faptul de a-i recunoaşte existenţa şi mai apoi maică. Existenţa lor după atâta timp ridică în mod se-
fragmentarea. Existenţa unui mare potop apare la rios problema că la originile lor, limbile dacică şi
toate popoarele vechi, în mod asemănător cu ceea ce aramaică, să fi avut în comun aceste cuvinte şi chiar
este numit potopul lui Noe. Au dispărut mulţi oameni mai mult. Problema sensului împrumutului, dacă de-
şi multe civilizaţii, chiar după relatările biblice şi spre împrumut vorbim, sau a derivării unei limbi din
mesopotamiene, acest potop a reprezentat un lanţ de alta, sau a ambelor dintr-o alta mai vache constituie
evenimente, de boli care au afectat oamenii, de obiectul acestei comunicări.
cutremure etc. Dar locuitorii unei regiuni, care au scă-

Scrierea preistorică sacră de pe teritoriul Daciei


Vicu Merlan
I
Oamenii preistorici din Paleolitic dovedeau o mare capacitate imaginativ-artistică, combinată cu cea
religioasă, realizând astfel picturi figurative şi semene abstracte pe pereţii peşterilor unde locuiau (Cuciulat,
Nandru, Ohaba ş.a.). Aceste preocupări repetitive l-au ridicat pe un nou nivel cognitiv, crescând astfel ca-
pacitatea inventivă până la realizarea unui sistem de scriere rudimentar, alcătuit din semne liniare, pic-
tograme ş.a.
ând întreaga comunitate învăţa „sistemul scriptic” ini- datează încă din paleoliticul superior (V-uri, X-uri, linii para-

C ţial, treptat se trecea pe o altă treaptă mai compli-


cată, înţeleasă în special de cei care dovedeau
însuşiri şi percepţii cognitive avansate. Întotdeauna accesul
lele duble, triple) ceea ce dovedeşte că acestea aveau o
conotaţie specifică (în acest sens exemplificăm amuleta din
calcit de la Mitoc, judeţul Botoşani, cea de la Cosăuţi din
la cunoaştere l-au avut cei care se năşteau cu anumite ca- Basarabia) (Chirica 1984, Borziac 1992).
pacităţi precognitive, alţii le dobândeau prin exersare, însă Duplicarea, multiplicarea, juxtapunerea şi com-
până la însuşirea integrală de către întreaga comunitate binarea semnelor ca repetiţii magice, au dat naştere unei
arhaică sau mai multe comunităţi dintr-un anumit spaţiu de- simbolisticii abstracte cu implicaţii invocaţionale (V-ul era o
terminant, a limbajului scris, treceau perioade mari de timp, schematizare a vulvei, a triunghiului pubian; zig-zagul un
existând astfel „decalaje” de ordin scriptic, reflectat în diver- simbol al apei, al fluidităţii etc.).
sitatea pictografică sau silabică de la începuturi Cele mai timpurii simboluri gravate pe stâncă şi pe
Semnele premergătoare scrierii pictografice alte obiecte reflectă credinţe profunde într-o divinitate fe-

62
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Existenţa unei scrieri preistorice în spaţiul carpatic
a fost pusă în evidenţă prima dată în anul 1874, de Zsofia
Torma la Turdaş, lângă Alba Iulia. O mulţime de obiecte
erau incizate cu astfel de semne pictografice arhaice. În
1930 Marton Roska descoperă noi obiecte cu aceeaşi sim-
bolistică (Roska 1942).
În 1908 în situl de la Vinca (Belgrad), arheologul
M. Vasic descoperă astfel de semne pe vase şi figurine care
au analogii cu cele descoperite pe vasele greceşti arhaice
de la Lesbos. Aria de răspândire a acestor simboluri scrip-
tice este întâlnită şi în bazinul Tisei, în Cehia şi Slovacia şi
minina dătătoare de viaţă, care era reprezentată sub mai Sitovo şi Karanovo (Bulgaria).
multe aspecte. Mesajele inscripţionate aveau un caracter Majoritatea aşezărilor unde s-au descoperit astfel
iniţiatic şi reflectau credinţa în ordinea manifestatoare a Uni- de inscripţii pictografice sunt grupate în bazinele Moraviei,
versului, în emanaţiile divine fonematice. Dunării, Tisei, Prutului şi Nistrului, corespunzând civilizaţiei
Scrierea incizată se naşte prin modificarea sim- Dimini, Precucuteni - Cucuteni, Petreşti, Lengyel, Bűkk şi
bolurilor cu ajutorul liniilor, curbelor şi punctelor. Apare în ceramicii liniare.
şiruri orizontale sau verticale, în cercuri sau în grupuri În 1961 arheologul clujean N. Vlassa, descoperă
aparent haotice. Nu întâmplător ceramica civilizaţiei Turdaş, la Tărtăria – Groapa Luncii, într-o groapă de ritual, câteva
Precucuteni etc. are decorul adânc incizat cu un caracter tăbliţe teracota din lut ars cu simboluri pictografice vechi de
strict geometric şi aproape întotdeauna simetric (în rezo- 7300 de ani (Vlassa 1962).
nanţă cu „Numărul de Aur“), ca o reprezentare „obectivată“ După descoperirea din 1961, Vlassa analizează
a octavelor tattvice matriciale. tăbliţele şi este convins că are de-a face cu o scriere rudi-
Pe teritoriul fostei Dacii, prin săpăturile arheolo- mentară ideografică (Vlassa 1963, 492).
gice au fost descoperite numeroase semne şi simboluri ce Pentru a se justifica, prin anii 60, prezenţa
dovedesc indubitabil existenţa sigură a unui sistem de tabletelor cu scriere în spaţiul carpatic, s-a emis ipoteza,
scriere, numit de unii cercetători „scrierea dunăreană” (Mar- conform căreia, aceste teracote incizate ar fi importuri sau
ler, Luca et ali 2008). imitaţii din arealul mesopotamian (Dumitrescu 1969, 92).
Inscripţiile apar pentru prima dată pe obiectele de (Va urma)
cult (pintadere, vase ceramice, statuete etc.) având un scop
hieratic şi nicidecum comercial ori administrativ, ca în Bibliografie selectivă:
Mesopotamia. Similitudinea între sistemul de scriere al Dumitrescu Hortensia - Contribuţii la problema originii culturii
triburilor nord-dunărene şi cele egeene din epoca timpurie Precucuteni, SCIV, VIII, 1957, p.53-69.
a bronzului, minoică şi cipriotă, se datorează migraţiilor vor- Dumitrescu Vladimir, A propose d’une recente synthese sur la
bitorilor ideomurilor proto-indo-europeni dinspre nordul Bal- chronologie prehistorique et du Proche Orient, de la Mediterranee
canilor spre Marea Egee, migraţie care a avut loc pe et de l Europe, în Studii şi Comunicări de istorie veche (şi arheo-
logie), 20,. Bucureşti; Originea şi evoluţia culturii Cucuteni-Tripo-
parcursul mai multor veacuri.
lie, SCIV, 14, 1, p. 51-78; 14, 2, 1961, p. 285-308
Asemănările izbitoare dintre semnele europene cu Gimbutas Marija, The Gods and Goddesses of Old Europe:
acelea ale silabarului cipriot, dar cu o vechime de câteva 7000-3500 BC, London, 1974; ed. II 1982; Civilizaţia Marii Zeiţe
milenii între ele, demonstrează că scrierea din perimetrul şi cavalerii Războinici, 1997.
Carpaţilor este precursoarea celei egeene sudice. Harrmann Harald, A comparative view of the Danube
script and other ancient writing systems, in The Danube
Script, California, 2008, p. 11-22.
Lazarovici Gh., Merlini M., New Archeological. Data
referring to the Tărtăria Tablets. Symbols and symbolism,
11-th Neolihic Seminar, Ljubljana, 2005.
Lazarovici Gh., Kalmar Zoia, Tărtăria.
Mantu Cornelia-Magda et alii, Scânteia – Cercetarea
arheologică şi restaurare, 1998, Iaşi.
Marler Joan, Luca Sabin-Adrian et ali, The Danube
script. Neo-eneolithic writing is southeastern Europe,
California, USA, 2008.
Masson Emilia, L ecriture dans les civilizations Danu-
biennes neolithques, in Kadmos, 23, 1984, p. 89-123.a

63
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

JIUL, IZVODUL TRADIŢIEI PRIMORDIALE


cercetător George Liviu Teleoacă

Moto:
Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg,
Vecinic este numai râul: râul este Demiurg.

În anul 1983, a apărut la Paris, teza de doc- lui” (Ier.48,11-20) sau pentru Amon cu preoţii şi con-
torat a lui Jean Tourniac, intitulată „Melkitsedeq ou ducătorii duşi în robie pentru că s-a încrezut în vis-
la tradition primordiale”. Dorindu-se o contribuţie la teriile sale zicând: „Cine va veni împotriva mea?”
soluţionarea contradicţiilor şi neînţelegerilor actuale, (Ier.49,1-5)
lucrarea pune în evidenţă importanţa „unei Tradiţii Pe seama acestui „tablou biblic de importanţă
unice, nepieritoare, cea pe care René Guénon o va perenă”, un îndemn de principiu vine, astăzi, şi din
numi TRADIŢIA PRIMORDIALĂ”[1]. În anul 2009, partea lui Anthony D. Smith, profesor emerit de
cartea a fost tradusă în limba română şi cu toate aces- naţionalism şi etnicitate la London School of Eco-
tea mai sunt destui care hulesc preocupările pentru tre- nomics, care consideră că optimizarea globalizării se
cutul chemat să limpezească înţelesurile viitorului. poate înfăptui numai prin contribuţia valorilor
Chiar Edgar Papu, profesorul universitar care naţionale. Cartea sa Nations and Nationalism in a
a denumit prin protocronism un fenomen descoperit Global Era, scrisă în anul 1995 şi republicată în anul
dinainte de alţii, a precizat că „protocronia implică o 2000, a beneficiat de ampla recenzie, prezentată de
dublă sincronie, cu un ochi spre alfa şi cu altul spre domnul Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu la simpozionul
omega (trecut/viitor), cu o întoarcere spre origini pen- GLOBALIZARE ŞI IDENTITATE NAŢIONALĂ,
tru ca potenţarea spre viitor să fie cât mai deplină.” organizat de Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Aşadar, bunul înţeles al conceptelor statorniceşte că în ziua de 18 mai 2006. Din ideile argumentate cu
„paradigma transmodernă, din care creşte noul această ocazie, vom reţine aici ca legitimă „re-im-
antropocentrism al mileniului trei, implică o recuper- propierea culturii proprii”, ţinând cont şi de con-
are a sacrului, a originilor etc. Şi o nouă logică, a statarea autorului că statul şi naţiunea sunt o necesitate
ceea ce Basarab Nicolescu numeşte terţiul ascuns.”[2]. trans-istorică şi că dimensiunea spirituală urmează di-
În ceea ce ne priveşte, ne aflăm faţă-n faţă cu alogul pe care-l are naţiunea ca persoană colectivă cu
prefacerile rapide din gândirea contemporană, aşa Dumnezeu. La capitolul concluzii, A.D. Smith arată
încât avem datoria să punem capăt fanariotismelor, că în procesul globalizării culturii conceptul de naţi-
lipsei de curaj şi lenevirii care au proliferat la umbra une joacă un rol crucial, fapt ce va conduce la noi
comodă a minoratului inoculat de sincronismul opre- învingători şi la noi învinşi [3].
siv promovat în alte epoci de puterea vizirilor sau a Lucrările unor autori ca Anthony D. Smith,
staliniştilor. Spre deosebire de comportamentul acelor pun în evidenţă faptul că mai presus de factorii eco-
perioade, când ne consolam cu principiul laşităţii: nomici şi de cei politici se află factorii spirituali, care
„Capul obedient poate-i cruţat de sabie”, astăzi ni se modelează în chip decisiv spaţiile de viaţă colectivă,
impune asumarea responsabilităţii pentru a participa ceea ce ridică geopolitica la rangul de geopolitică noo-
activ la toate transformările care au loc în lume. Fără logică, înţelegând prin noopolitică ştiinţa modelării
a ne asuma partitura ce ne revine în marea simfonie a spirituale a spaţiului de viaţă individuală şi colectivă,
naţiunilor, cădem sub incidenţa pedepselor anunţate la scara popoarelor şi a marilor civilizaţii istorice, de-
de profetul Ieremia pentru Moab cu floarea tinerimii opotrivă. Alături de Hamilton, de Carrey sau de ger-
jungheată pentru că „odihnea fără teamă pe drojdiile manul List, Mircea Eliade a formulat între primii

64
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
această idee sesizând că lumea nouă, îndatorată enorm JI - înseamnă a învinge, a cuceri, ca mod de
poporului american, Americii, s-a născut înlăuntrul a spune că apa este atotbiruitoare. Alături de verbul a
unui atare proces de remodelare spirituală a unui învinge, există în sanscrită ovaţia JI! pentru victorie,
spaţiu de viaţă de cuprindere continentală şi mai apoi glorie, trăiască regele!
transcontinentală [4]. La sfârşitul Mileniului Doi, din Pentru marea vechime a înţelepciunii umane
perspectivă noopolitică s-au dezvoltat sociologia noo- de pe valea Jiului, care să fi creat cuvântul ji-Jiu,
logică şi antropologia noologică, a căror principală primul substantiv adevărat al graiului uman articulat,
metodă de lucru prevede coborârea în substrat. stau mărturie, de peste 1.700.000 de ani, la graniţa
Este fără îndoială faptul că cel mai sigur judeţelor Gorj şi Dolj, din lungul Jiului, relicvele lui
instrument, care permite sondarea de profunzime a Australo-anthropus Olteninsis, de la Bugiuleşti-
substratului este cuvântul, aşa după cum a indicat Tetoiu, judeţul Vâlcea, pentru ca pe partea opusă în
celebrul istoric Theodor Mommsen. Cu ajutorul cu- Peştera cu Oase de lângă Anina, judeţul Caraş-Se-
vântului se poate ajunge la arhetipuri, care intervin şi verin, să se fi descoperit, de curând, relicvele lui homo
salvează conţinutul sufletesc de pericolul regresiunilor sapiens reprezentate de oase ale capului, cu vechimi
senzualiste. Procesele au loc în inconştientul colectiv, cuprinse între 40.000 şi 26.000 de ani, denumite con-
căci arhetipurile ţin de experienţa speciei umane, iar venţional ale lui Ion, Maria şi Vasile.
un asemenea arhetip este reprezentat de substantivul În deplină armonie cu măreţia Creaţiei, aceşti
ji şi, respectiv, de hidronimul Jiu. De ce ji? De ce Jiu? urmaşi ai lui Adam şi semenii lor progresară în arta
Se recunoaşte că la originea graiului uman ar- metaforizării primită de la Dumnezeu, pentru ca ală-
ticulat s-a aflat onomatopeea, iar dacă despre vânt se turi de El să participe la izvodirea logosferei şi, im-
poate spune că vâjâie, despre apa curgătoare se poate plicit, a Tradiţiei Primordiale. După cum se vede,
spune că jiue, respectiv, că apa curgătoare se identifică suntem cei care păstrăm Tradiţia Primordială, dar ea
cu onomatopeea ji. Prin substantivizarea acesteia a aparţine speciei umane şi avem datoria să o restituim
apărut la originea graiului uman articulat cuvântul în formele ei depline, iar recenta-ne desfigurare iden-
arhetipal ji cu înţelesul de apă curgătoare, aşa cum mi titară este pedeapsă pentru apatia cu care slujim cul-
l-a explicat cu multă claritate un localnic din Filiaşi, tura universală, apatie sancţionată drastic şi de Biblie
atunci când mi-a spus că e „un podeţ şi treceţi un ji”. (Ier.48.10), înţelegând că sabia de azi este cuvântul.
Cuvântul ji, micuţ ca orice nou născut, putea fi borna
zero absolut a graiului uman, dar n-am crezut până
când nu l-am regăsit cu o configuraţie asemănătoare BIBLIOGRAFIE
în limba chineză, unde cuvântul „şui” înseamnă apă,
1. Jean Tourniac, Melchisedec sau Tradiţia Primordială,
iar ideograma sa se suprapune peste semnul Ж, care
Editura Herald, Bucureşti, 2009
desemna în vechile noastre alfabete fonemul J. Pentru
2. Theodor Codreanu, Minoratul culturii româneşti,
a susţine pe deplin analogia ji-şui, mai există în limba
http://luceafarul.wordpress.com/martie-2007-de-citit/
chineză cuvintele „hsi” cu înţelesul de pârâu şi mai theodor-codreanu-edgar-papu-si-minoratul-culturii-
ales cuvintele „şi” cu înţelesul de umed sau „şii” cu romanesti/
înţelesul de spălat. 3. Minis. Admin. şi Internelor, Simpozionul GLO-
Printre sutele de cuvinte cu formă şi înţeles BALIZARE ŞI IDENTITATE NAŢIONALĂ, http://
asemănător în română şi sanscrită, consemnăm www.cultura.mai.gov.ro/biblioteca%20virtuala/edi-
prezenţa cuvintelor JI, JYA sau JYU, care sunt tura%20mai/globalizare%20si%20identitate%20natio-
metafore al conceptului de apă curgătoare [5]. Astfel, nala/globalizare%20si%20identitate%20nationala.pdf
JYU - înseamnă a merge, a se duce, care sunt 4. Ilie Bădescu, Globalizare, comunicare interculturală,
verbe ale apei în mişcare. În limba română se identitate şi integrare europeană http://www. scribd.com/
foloseşte curent metafora „l-a dus apa”. doc/7118757/65/%E2%80%9CRe-improprierea-culturii-
proprii%E2%80%9D
JYA - înseamnă a învinge, dar şi a îmbătrâni,
5. Dănilă Incze, DICŢIONAR SANSCRIT ROMÂN, Editura
ca un corolar al expresiei din limba română „curgerea
Universităţii Bucureşti, 1995
timpului”.

65
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

DE LA CULTUL VEDIC AL ZEULUI SIVA


LA OBICEIUL POPULAR ROMÂNESC SIVA ŞI LA
ALTE OBICEIURI LEGATE DE ACESTA
prof. Eugeniu Lăzărescu

În tradiţia populară românească există o serie de în obicei popular.


obiceiuri care, prin modul lor de desfăşurare şi chiar de Obiceiul Surlitului, practicat de către junii Braşovu-
identitate a denumirilor, fac trimiteri la ritualurile vedice, ri- lui, e un obicei care constă în suflarea în instrumentul numit
tualuri care se regăsesc în consemnările din scripturile post- „surlă” (denumire sanskrită), instrument care scoate sunete
vedice de mai târziu, de după mil. III î.H., precum şi în similare grohăitului porcului, ca imitare a zeului jertfit. sim-
etnografia şi istoriografia indiană. bolizând moartea şi renaşterea anuală a zeului Siva, în
În această categorie intră obiceiul Siva la români forma sa arhaică vedică.
şi alte obiceiuri legate de el, acestea având aceeaşi sursă Corespondenţele care există între între zeul Siva
cultică, o emanare din cultul vedic. Obiceiul Siva este core- şi sacrificiul ritual al porcului se consideră a avea la obârşie
lat cu obiceiul Ignatului. Cultul lui Siva apare ca o continuare semnificaţiile cultice ale cuvântului sanskrit „purca”, legate
a vechiilor culte arhaice agrare cu care acesta a existat de zeităţiile Brahma, Siva , Prajapati, Kama, Agni, de cea a
într-o relaţie de sincretism. Spiritului Universal şi cel individual uman, cu care acesta
Aceste elemente cultice vedice, apărute şi dez- este în comuniune. Acelaşi termen este desemnat în san-
voltate în arealul carpato-dunărean, s-au transmis de-a lun- skrită a fi locul de rezidenţă al panteonului vedic precum şi
gul timpului istoric devenind tradiţii populare. Gruparea concepţia vedică precum că zeul Siva are ca însoţitor Mis-
acestor tradiţii, în aceeaşi perioadă anuală de timp (solstiţiul treţul mistic (Varaha). In timpul istoric, prin domesticire, mis-
de iarnă), denotă obârşia lor comună, cultul vedic. Estom- treţul a devenit porc, porc care, în cadrul ritualului, a fost
pate în timp de către alte forme cultice, aceste forme cultice asimilat cu mistreţul.
primare, arhaice au „coborât” la nivelul jocurilor populare. Este posibil ca asimilarea de mai târziu a porcului
Studiile etnologice dovedesc o origine arhaică a acestor obi- cu cea de element de substituţie a zeului Siva, să se fi făcut
ceiuri devenite şi jocuri, până la nivel ludic. şi prin izofonia între denumirea lui şi denumirea primară
Existenţa actului sacrificial în ritualurile cultice şi arhaică Purca (purcea), denumire emanată din cuvântul
reflectarea acestuia în obiceiurile populare sunt explicate sanskrit „pur(a)-ka”, eponim al lui Siva, termen care desem-
de conceptul Creaţiei Universului, ca un act săvârşit prin nează concomitent şi calităţile sale de zeu, ca şi cele ca-
propriul sacrificiu al zeilor cosmogonici. Comemorarea ac- racteristice ale porcului. Fiecare element ritual al sacrificiului
tului sacrificial al zeului se făcea prin substituirea acestuia porcului de Ignat este o emanaţie a cultului vedic de unde
cu o fiinţă care îl simbolizează, ca o fiinţă cu care are provine. Descrierea modului de desfăşurare a sacrificiului
caracteristici comune sau care reprezintă o ipostază a sa. porcului de Ignat este o reproducere a actului sacrificial
In mod similar, această fiinţă aleasă simbolic să-l reprezinte, vedic. Credinţele legate de actul sacrificial al Ignatului de-
în unele cazuri poartă chiar denumirea zeului sau că denu- notă de asemenea obârşia sa în cultul vedic .
mirea ei, în ansamblu sau pe părţi, conţinea chiar caracte- 3. Obiceiul Siva. Considerente generale
risticele zeului (Cazul Siva/Purca). In tradiţia populară Obiceiul constă în expunerea capului de porc sa-
românească, legată de echinoxul de iarnă şi de credinţa reînoirii crificat ritual de Ignat, împodobit de asemenea ritual cu
anuale a Naturii, există o serie de obiceiuri semnificative odoare şi flori. Obiceiul este însoţit de interpretarea unei
1. Obiceiul sacrificării rituale a porcului de Crăciun colinde care narează „viaţa Sivei”. Descrierea epopeii ex-
(Ignatul)şi Surlitul primă într-o formă dramatică, metaforică, conform con-
Este un obicei practicat într-o zi anume, care pre- cepţiei vedice, sacrificiul zeului Siva în actul recreerii Lumii
cede Crăciunul. Are o obârşie cultică vedică, un caracter ri- şi „aprecierea” actului său de către vechiile zeităţi arhaice
tual cu conotaţii istorice legate de civilizaţia vedică, probabil pe care, în timpul istoric, acest zeu le substituie în cult. O
prevedică, obicei practicat în arealul carpato-dunărean, colindă similară, într-o formă exprimată într-o englezo-latină
transmis şi transformat ulterior de-a lungul timpului istoric, medievală, a fost găsită de către N. Iorga în Biblioteca

66
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Bodleiană din Oxford, datată 1521, obicei care se făcea obiectelor folosite în joc au un puternic simbolism cultic
chiar de Crăciun. Colindul era recitat „ca slavă a Domnului”. vedic, precum cercurile magice, toiegele magice (Dandas),
Genul de cult, care are ca substitut un animal-sim- obiectul disputei în joc, purca, acţiunea de trimitere/primire
bol, succede cultelor arhaice care aveau cultul zeităţilor fi- de la un partener la altul a acesteia, în sensul unor acte
tomorfe, zeităţi care aveau drept substitut simbolic magice impuse (turca, ţurca), dispunerea simbolică a pro-
elementele vegetale de subzistenţă specifice societăţii de tagoniştilor în spaţiul de joc, fapt care face trimitere la dis-
tip cultivatoare-culegătoare. punerea simbolică a zeităţilor în pantheonul vedic.(Centrul
7. Jocul popular Poarca (Purca) Solar al lui Agni şi al Aditi-lor). Semnificaţile desfăşurării
In tradiţia populară românească, tinerii şi, în spe- jocului simbolizează genurile de relaţii între zeităţie pan-
cial, copiii practică jocul Poarca. Denumirea de „Poarca” teonului vedic primar.
sau „Purca”(în forma denumirii arhaice) este corelată, prin Concluzii
înţelesul său sanskrit de unde provine, cu elemente cultice 1. Obiceiul popular românesc Siva, precum şi
vedice. toate obiceiurile legate de acesta au o origine vedică.
Conform opiniei savantului Johan Huizinga, „jocul 2. Marea diversitate de obiceiuri populare
este un fenomen de cultură”. Faptul este confirmat de trans- româneşti, concentrată în jurul solstiţiului de iarnă, este
ferarea, în timpul istoric, de elemente ale cultului vedic. În legată de perioada astronomică din an când activitatea so-
această categorie întră şi Jocul Poarca (Purca). lară este minimă, fenomen care, pe baza temerilor colective
In cultura vedică, elementul „joc” există în diverse generate de către aceasta, a generat o serie de culte reli-
forme, laice ca kriidati, divgati, vilaasa, lilaayati, precum şi gioase între care cultul vedic.
sacră, liila. 3. Obiceiurile populare româneşti şi jocurile ema-
In cultura vedică există o sintagmă numită „Jocul nate din acestea, prin obârşia lor arhaică, ulterior vedică,
Cosmic”, ca fiind jocul interpretat de către Divinitate, de atestă continuitatea de locuire a arealului carpato-dunărean
testare şi ghidare a fiinţei umane, privind modul cum de către români.
aceasta respectă Legea Creaţiei şi a Armoniei Universului, Lucrarea se bazează pe 46 surse documentare iar
Dharma. studiul extins este prezentat în 21 anexe şi 2 scheme ex-
Jocul Poarca este un joc de echipă. Semnificaţile plicative.

PROIECTUL NĂIENI: UN SAT DACIC


Gabriela Andrei

Năieni este localitatea de reşedinţă a comunei


cu acelaşi nume din judeţul Buzău, Muntenia, Româ-
nia, aflată în vestul judeţului, în zona dealurilor
Istriţei.
Năienii sunt menţionaţi documentar în
hrisovul domnitorului Constantin Brâncoveanu din 7
mai 1709.
Comuna Năieni a fost repusă pe harta cultu-
rală a ţării prin proiecte importante de promovare a
specificului local şi naţional, a tradiţiilor creştin-orto-
doxe.
Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău”, cooro-
dnată de preotul profesor doctor Mihail Milea, are un
proiect prin care urmează să se amenajeze la Năieni
un parc arheologic, care va reda întocmai viaţa stră-
moşilor noştri.pe meleagurile Buzăului. Mai exact,
este vorba de un sat dacic, aşa cum era organizat în
perioada dacică.
Năieni nu a fost ales întâmplător pentru ame-

67
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
foarte important în cultura dacică. Toată investiţia se
realizează din donaţii şi prin contribuţia localnicilor
şi a tuturor iubitorilor de istorie din judeţ şi din ţară.
Iubitorii de istorie, dar şi cei curioşi să afle
cum trăiau strămoşii noştri, vor avea ocazia să vadă
pe viu un sat dacic cu elementele lui componente fun-
damentaleale.
După finalizarea construcţiilor, Năieni ar
putea deveni unul dintre principalele puncte de
atracţie turistică ale judeţului Buzău, cu adâncă sem-
nificaţie şi cu importante valenţe educative.
Realizarea, în dimensiuni reale, a unei vetre
de locuire străbune nu înseamnă paseism, ci urmăreşte
prezentarea unui model autentic al vieţuirii dintr-un
trecut îndepărtat al poporului nostru.
O întoarcere în timp, cu funcţie cognitivă şi
ilustrativ convingătoare. Pentru început, pe vârful
dealului Tigoarea, aflat la o altitudine de 600 de metri,
se va construi o tabără. unde vor fi cazaţi, în primul
rând, elevii de la liceele de artă din ţară, care vin să
sculpteze în piatră. Lucrările au început acum două
luni, iar finalizarea satului dacic, este prevăzută pen-
tru 2013, după cum afirmă primarul localităţii, N.
Apostol.
Proiectul include construirea unor locuinţe,
colibe dacice în care vor locui pe timpul verii oaspeţii,
un lac cu peşte şi o stână turistică, unde vor fi servite
produse tradiţionale, precum miel la proţap, brânză,
najarea satului dacic. Tot acolo Fundaţia „Sfântul smântână şi bulz.
Sava” a inaugurat de curând un cămin de bătrâni. Nu vor lipsi atelierele de olărit, sculptură,
În zonă, a existat un cimitir dacic, iar câteva războaiele de ţesut, fierărie, iar la intrarea în sat va fi
morminte mai pot fi încă văzute. Chiar lângă cimitir un sanctuar, realizat într-o grotă. Sătenii vor purta,
este o biserică unică, ridicată integral din calcar, iar evident, costume dacice, urmând să reia tradiţiile
pe vârful dealului Istriţa, copiii au realizat sute de acestora.
sculpturi în calcar. Se doreste reconstruirea satului de acum 2000
Noul proiect de amenajare a satului dacic de ani, deoarece aici au fost multe descoperiri arheo-
cuprinde şi construirea unui sanctuar, un aşezământ logice, care au arătat că în zonă au locuit daci, dovadă
fiind, în primul rând, mormintele săpate
în piatră.
Proiectul privind construirea sa-
tului dacic se datorează în primul rând in-
imosului părinte profesor doctor Mihai
Milea, preşedintele Fundaţiei „Sfântul
Sava” de la Buzău, ajutat de toţi iubitorii
autenticului, care vă invită să participaţi,
după posibilităţi, la realizarea acestui
proiect dacologic complex, ce va ilustra
pe viu universul de locuire şi modul de
Aşezare dacică funcţională, vieţuie al strămoşilor noştri. Vizitarea şi
în comuna Năieni chiar locuirea câteva zile aici, suntem
siguri, vor fi, pentru tineri în special,
- sit arheologic -
instructive şi educative.

68
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE


Secţiunea 3: Cultura şi civilizaţia dacică reflectate în mitologie,
credinţe, tradiţii, folclor, medicină, literatură şi artă

Edenul a fost în spaţiul carpato-danubian


(Dacia Felix)
prof. Ion Năvălici

Ecleziaşti şi cercetători laici se chinuie de Negre. Şi a dat peste un mare râu pe care l-au numit,
multă vreme să localizeze spaţiul Edenului biblic de în amintirea fluviului divin, Dnistru, cu aceeaşi
pe Pământ. Reperele cele mai importante avute în rădăcină Dan. L-au trecut şi au tot mers până a ajuns
vedere de ei sunt două: răsăritul (Soarelui) – spre care la un alt râu mare. Pe acesta l-au botezat, tot nostalgic,
a fost alungat cuplul Adam şi Eva, şi cele patru râuri Dniepru. L-au trecut şi pe acesta, mergând mai de-
descrise în Biblie. Cercetările împing însă răsăritul în parte spre răsărit până le-a tăiat calea un alt mare flu-
spaţiul asiatic. Astfel, ca să dau doar un singur exem- viu. L-au numit şi pe el chiar cu numele apei divine
plu, Dan Costian (volumul „În lumina Bibliei. Biblia care înconjura Grădina Edenului: Don (adică Dan).
şi India”), citându-i pe alţii, plasează Edenul tocmai Abia pe urmă, mergând mai departe, Adam şi Eva or
în Kaşmir. El, ca şi ceilalţi, ţine cont doar de cele două fi ajuns în Kaşmir, ţinut asemănător de bogat, ca şi
repere fără să ia în considerare o precizare importantă Edenul.
din Geneză, şi anume că, după alungarea perechii di- Un alt argument lingvistic în sprijinul ideii că
vine din Grădina Edenului, Dumnezeu a pus la Edenul a fost în spaţiul unde Dunărea înconjura
răsăritul acesteia „heruvimii şi sabia învăpăiată, care Munţii Carpaţi este faptul că însuşi râul sfânt în care
se îndreaptă în toate direcţiile, ca să păzească drumul a fost botezat Iisus se numeşte Iordan, cu una dintre
spre Pomul Vieţii” (Geneza 3, 24). rădăcini DAN, numele fluviului edenic.
Deci, Adam şi Eva au fost izgoniţi prin poarta Grădina Edenului nu este descrisă doar în
dinspre răsărit a Grădinii Edenului. Sunt din ce în ce Biblie. Ţinutul este prezentat şi de filozoful antic
mai multe mărturii istorice care atestă faptul că Evhemer, a cărui lucrare „Istoria sacră” s-a pierdut
primele mari migraţii au fost din centrul Europei spre sau, mai degrabă, a fost distrusă. Au rămas câteva
răsărit (nu spre apus), şi pentru simplul fapt că închi- fragmente, posibil şi cu interpolări, în lucrarea lui
nătorii la Soare (ai Luminii) voiau să ajungă în ţinutul Diodor din Sicilia, libri V (Cartea a V-a). Citez câteva
unde locuia Soarele: la Răsărit, adică. extrase din „Dacia preistorică” a lui Nicoale Den-
Lucrurile stau însă altfel. Edenul, potrivit suşianu. „În această regiune (autorul ne vorbeşte de
rădăcinilor cuprinse în numele acestuia, nu putea fi Arabia de la Ocean) se află mai multe sate şi oraşe
decât în spaţiul carpato-danubian. Dunărea – cu Delta însemnate, din care o parte sunt aşezate pe valuri mari
sa magnifică şi, iniţial, cu patru braţe, cele patru râuri de pământ (spre a fi apărate de esundari), iar altele pe
din Geneză – a dat numele întregului ţinut. Pentru că coline, ori pe câmpiii. Oraşele cele mai mari au palate
numele celui mai mare fluviu al Europei – fie numit magnifice, o mare mulţime de locuitori şi abundenţă
Danubius (latină), Dunăre (Română), Dunav (slavă) de averi. Întreg ţinutul acesta e plin de turme nu-
sau Donau (germană) vine de la Dan, născut din/de meroase de diferite genuri. El produce o recoltă co-
Domnul, sau – altfel tradus –„apa cea sfântă a di- pioasă… Ţinutul este traversat de o mulţime de râuri,
vinităţii”. Dan fiind însăşi rădăcina cuvântului Eden. care umezesc în un mod favorabil suprafaţa pămân-
Perechea divină, fiind alungată prin poarta tului şi contribuie astfel la o deplină dezvoltare a
dinspre răsărit a Grădinii Edenului, a mers – cel puţin fructelor. Aceasta este cauza pentru care această parte
la început – tot spre răsărit, pe malul de nord al Mării a Arabiei, care prin bunătatea sa întrece celelalte părţi,

69
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
se numeşte fericită… Conducătorii tuturor sunt pre- O primă observaţie la acest text al lui Evhe-
oţii. Aceştia dezbat judecăţile asupra controverselor mer. Bogăţii de aur, argint, fier şi aramă numai Dacia
ce se ivesc şi au putere peste toate lucrurile … le etala în vremurile preistorice. A doua observaţie:
Agricultorii lucrează pământul, însă fructele le adună Evhemer vorbeşte despre Arabia, nume care nu poate
şi le pun în comun… De asemenea, dau în comun cu să te ducă cu gândul decât la un pământ, sfânt
tot devotamentul toate victimele şi celelalte lucruri românilor, precum BasArabia (Arabia de jos, de la
destinate pentru uzul public… Atât bărbaţii, cât şi fe- gurile Dunării); dar basarabenii, ca neam sfânt (divin),
meile poartă ornamente de aur… Se mai află în ţinutul dinastie din os domnesc, îşi au rădăcini şi în Munenia
acesta (χώρα) mine abundente de aur, de argint, de românească. Un singur lucru mai trebuie remarcat:
aramă, de staniu şi fier… Se mai află în templul acela faptul că numele teritoriului carpato-danubian – Dacia
(n.n.- de pe o insulă numită Panchea) o mare mulţime – începe cu silaba sacră Da, adică teritoriul divinităţii
de daruri sfinte de aur şi de argint, consacrate în primordiale.
onoarea zeilor şi care se conservă adunate în grămezi Descrierea lui Evhemer, chiar şi cu inter-
de o vechime depărtată… şi o columnă enormă de aur polări, demonstrează că Edenul se afla la gurile
scrisă cu litere pe care egiptenii le numesc sacre. Cu Dunării şi în tot ţinutul pe care-l înconjoară fluviul
aceste litere sunt descriese faptele lui Uran şi Joe, şi la sacru numit Dan, cel cu patru braţe – născut de Dum-
această inscripţiune Mercur a adaus şi descrierea nezeu, ori, pentru profani, dedicat/închinat lui. Ede-
faptelor Dianei şi ale lui Apollo.” (N. D. , pag. 347-348) nul, chiar şi după alungarea perechii divine, a rămas
Evhemer atestă alungarea din „Arabia Feri- spaţiul de origine al neamurilor cu sânge albastru,
cită” (Eden), vorbind despre deportarea unei întregi monarhice, dovadă fiind chiar cuvântul dinastie = Dan
ginţi de aici, spaţiul locuit de aceasta fiind apoi „dis- + os – latinul os, oris: gură, cuvânt („la început a fost
trus şi asemănat cu pământul oraşele lor (n.n. – exact Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu”), gura (Delta
cum au făcut mai în urmă neamurile asiriene, iraniene unui fluviu), dar şi os, ossis: oase, schelet, sâmbure
şi apoi chiar grecii şi romanii după cucerirea unor te- (osie, dar şi oiştea de la car în limba română).
ritorii)”.

„Planul dacic” ne-a traversat istoria


Prof. univ. dr. ing. Nicolae Leonăchescu
A apărut în librării cartea cu titlul provocator: Strămoşii
noştri reali: geţii-dacii-tracii-illirii..., naţiunea matcă din vatra „Vechii
Europe”, scrisă cu pasiune pentru adevăr de Gheorghe D. Iscru,
doctor în istorie. Este cea de-a cincea ediţie şi se pare că are o formă
definitivă.
În explozia informaţională în care trăim, o carte ca aceasta
merită atenţia cărturarilor noştri şi a publicului de toate formaţiile
pentru că se referă la probleme fundamentale care privesc destinele
indivizilor şi ale naţiunilor, probleme de viaţă şi de identitate.
Încă din primele pagini, distinsul autor ne atrage atenţia că
„istoria înseamnă viaţă” şi asta interesează pe toată lumea.
Observând faptul că discuţia se desfăşoară în planul unor
potenţiale diferite, din ce în ce mai complexe – de la individ, la
grupuri sociale, naţiuni şi chiar la nivelul ecosistemului uman planetar
–, demersul ştiinţific asupra vieţii acestora impune specializarea.
Dacă experienţa de viaţă a unui individ nu interesează în mod aparte
pentru că este unică, irepetabilă, viaţa grupurilor este utilă deoarece
oferă lecţii şi soluţii de supravieţuire în condiţii din ce în ce mai dure.
De viaţa unui individ se ocupă biologia; viaţa grupurilor
umane este obiectul istoriei şi al disciplinelor ajutătoare. Evident, di-
mensiunile grupului uman contează pentru că, dacă individul este
neputincios, numărul indivizilor este determinant în lupta pentru

70
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
supravieţuirea grupului. În acest domeniu, există un postulat: modelele nu
În planul unui potenţial uman superior, istoria lumii se pot exporta. Ele sunt rezultatul unor experienţe particu-
– ca sistem planetar viu – ridică probleme şi mai complicate lare, în condiţii irepetabile. Astăzi, deciziile politice se iau în
pentru că de abia în anii noştri am început să-i stabilim co- urma analizelor pe variante multiple de evoluţie. Modelele
ordonatele şi conexiunile. reducţioniste, de birou, impuse pe baza unui singur para-
Iată, deci, cum, pornind de la viaţă, aşa cum ne metru, provoacă tragedii umane; istoria bolşevismului şi a
îndrumă Gheorghe D. Iscru, trebuie să acceptăm în ana- fascismului a ilustrat această concluzie.
lizele noastre aceste trei niveluri: istoria individului, istoria Problema identităţii este dezvoltată pe larg în
naţiunilor şi istoria lumii. cartea lui Gheorghe D. Iscru şi acceptarea mozaicului este
Se plâng unii cercetători că, dispărând războaiele, un postulat impus de evoluţia istorică a indivizilor şi naţiu-
va dispare procesul şi istoria popoarelor, a lumii. Noi nu sub- nilor. Tigrul de Himalaia diferă de tigrul african chiar dacă
scriem la un asemenea punct de vedere pentru că în sis- ambii sunt tigri!
temele umane în care noi evoluăm nu vor dispărea, Diferenţele nasc diferenţe pentru că energia care
niciodată, provocările. Dacă nu vor mai fi conflicte militare le caracterizează nu se pierde, ci se conservă şi se trans-
generate de setea pentru putere, de dominaţie, caracteris- formă. Într-o lume fără diferenţe, redusă la un singur tip
tică unor grupuri politice ancorate în imagini defuncte, apar uman sau naţional, monotonă, monoculturală, monolingvis-
alte provocări, de alt tip şi anume: securitatea alimentară, tică, de entropie zero, cu toate zilele identice, nu merită să
independenţa energetică, securitatea climatică şi cosmică, trăieşti. Frumuseţea lumii derivă din diversitatea ei. Pecetea
tectonica globală şi seismele etc. este pusă de mediu, climă, resurse materiale, experienţă
Câtă vreme condiţiile vieţii de grup diferă, istoric individuală şi colectivă.
şi geografic, naţiunile vor avea statutul necesităţii. Identitatea naţiunilor derivă şi din identitatea etnică
Până acum, istoria se identifica prin imaginea a indivizilor: când se naşte un om, el este un eveniment is-
dominaţiei prin forţă brută sau manipulare; se pare că, în toric, nu numai unul biologic, parafrazând o afirmaţie a lui
viitor, istoria lumii va impune cooperarea entităţilor indepen- Max Delbrück referitoare la celulă.
dente pentru supravieţuire. Apariţia naţiunilor naturale – şi numai despre aces-
Cartea scrisă de universitarul Gheorghe D. Iscru tea vorbim ca naţiuni! – este rezultatul evoluţiei istorice
ridică, în mod acut, problema responsabilităţii liderilor, in- neconvulsive şi presupune stabilitatea şi progresul continuu
diferent cum îi vom defini: medici, istorici, analişti, diplomaţi al coordonatelor de definiţie: etnie şi limbă maternă, terito-
etc. riu, mediu de viaţă, spiritualitate, comportament de grup,
Medicul gestionează istoria individului; istoricul ştie sistem de comunicare etc. În acest sens, principala forţă
istoria naţiunii sale şi nu numai; diplomatul este specialistul motrice este capacitatea de creaţie după cum constata,
relaţiilor internaţionale; savanţii şi înţelepţii popoarelor se cândva, şi Mircea Eliade.
ocupă, cum pot, de istoria şi destinele lumii. Toţi o fac în Gheorghe D. Iscru are un puternic sentiment de
speranţa că vor asigura ziua de mâine a entităţilor a căror patrie şi demersul său ştiinţific referitor la naţiunea matcă a
responsabilitate o au. „Vechii Europe” este convingător. După cum s-a înţeles din
Fără să vrem, autorul cărţii semnalate mai sus ne titlul cărţii la care ne referim, autorul include în conceptul
pune în faţa marii probleme a adevărului. În mod cert, pro- naţiunii-matcă patru din comunităţile ei umane mai cunos-
blema este corect enunţată; adevărul înseamnă un diag- cute, din cele mult peste 100 de comunităţi menţionate în
nostic exact pe baza căruia se poate da soluţia salvatoare. izvoarele istorice.
Un diagnostic fals pus de medic va conduce automat la un El nu poate greşi pentru că un spaţiu armonios
tratament greşit şi la catastrofă. cum a fost şi este cel carpatic, cu resurse generoase şi sare
Progresul naţiunilor este asigurat numai dacă la suprafaţă şi cu fluvii pe contur, generează oameni şi spi-
soluţiile diverselor procese interne au la bază realitatea, ritualitate pe măsură şi asigură stabilitatea istorică. Romulus
adevărul crud. Erorile, dar mai ales, falsurile, minciuna, Vulcănescu semnala că, dacă prin absurd, ar dispărea toţi
reaua intenţie etc. produc pagube uriaşe. Falsificatorii isto- românii din România în urma unui cataclism, acest spaţiu
riei sunt cei mai periculoşi duşmani ai progresului pentru că ar produce tot români.
îşi propun destructurarea naţiunilor naturale. Şi tot ce este Istoricul Gheorghe D. Iscru ştie sau/şi intuieşte
contra naturii este imoral. acest adevăr şi construcţia sa ideatică pe modelul naţiunii
De aici, rezultă imensa responsabilitate a factorilor getice rezistă criticilor.
de decizie şi necesitatea de a se consulta, înainte de a im- Căci autorului îi este uşor să argumenteze şi să
pune o soluţie, cu înţelepţii naţiunii şi de a simula procesele convingă prin puterea nenumăratelor dovezi existente şi ci-
viitoare în condiţiile parametrilor definitorii ale lor! tate în lucrare.

71
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Angloamericanisme sau pure getisme?


Maria Crişan

În ultima vreme şi, mai ales după mult- pentru a şti cei interesaţi că nu li se asigură
discutata revoluţie din decembrie 1989, au masa.
pătruns în ţară şi în alte ţări europene o serie de Aceeaşi origine getă o are şi anglo-ame-
maniere /gusturi în domeniul vestimentaţiei, ali- ricanismul BOSS = şef, proprietar; subst. getic
mentaţiei..., dar şi în cel al lexicului şi nu numai din care provine acesta este BIASSA/
pe calea graiului viu, ci şi în gazetărie, reviste, BASSA/PASA care în limbile turcă, persană şi
mai ales sportive şi literare. Printre acestea, enu- română are şi sensul de PAŞĂ.
merăm, în funcţie de frecvenţa folosirii lor de Tot limba getă stă la baza celor mai vechi
către majoritatea românilor şi, mai ales, a elevilor cuvinte de pe Terra pe care le găsim, cu foarte
şi studenţilor, FAN, OK şi BOSS. neînsemnate modificări, de ordin fonetic, atât în
Primul cuvânt în discuţie, cel de FAN, limbi zis romanice, cât şi în cele anglo-saxone –
aflăm de la profesorul de limbă şi literatură iată câteva din ele : subst. pământ este GE; în
greacă din Bruges, Bonaventura Vulcanius (De greacă a devenit şi GAIA, însemnând şi pământ
literis et lingua Getarum sive Gothorum = Despre şi zeiţă a Pământului; pentru cuv. Pământ geta
literele şi limba Geţilor sau a Goţilor, Lugdunum mai are şi substantivul AIRTHA, regăsit în en-
Batavorum, 1597), dar şi de la Carolus Lundius, glezescul EARTH, dar mai ales în nemţescul
că este unul din cele mai vechi cuvinte gete şi ERDE expresia get-beget, tradusă în anglo-
înseamnă Dumnezeu; mutatis mutandi, din ad- amercană cu true born, înseamnă autentic, din
mirat a devenit admirator, deci FAN al unei moşi-strămoşi, de la coada vacii cu expresia
echipe de fotbal, al unui actor / actriţe etc. – lui Dan Botta (Roma –Threicia. O încercare de
(greaca fiind prima limbă după vechea scandi- etimologie a lbii române, Crater, 1999), dar ea
navă, care s-a înfruptat din getă)- şi F cu P fiind datează (scriptic atestat) din sec. 8 î. C., fiind
consoane permutabile, FAN a devenit PAN, zeu prezentă în cartea a 2-a a operei lui Hesiod „Lu-
al întregii naturi, înfăţişat cu coarne şi picioare de crări şi zile”: Geites epi Geitu; CASĂ a fost în
ţap, în rest o figură umană, cu un fluier în gură, getă HUS, regăsit în engl. HOUSE şi în nemţes-
numit fluierul lui Pan, adică NAIUL; din subst. cul HAUS.
PAN s-a ivit şi cel de PEAN, un imn în cinstea lui Toţi termenii desemnând pe membrii fa-
Apollo, executat numai la anumite ocazii, - P cu miliei MOTHER (mamă), FADER şi PADER
B fiind şi ele consoane bilabiale permutabile, (tată) DOTHER şi DOTTER (fiică), SER (soră),
PAN a devenit BAN cu sens de demnitar; BAN, care în engleză şi germană sunt MOTHER şi
însemnând şi teritoriu, peste care stăpânea tot MUTTER; FATHER şi VATER; DAUGHTER şi
un BAN, aşa am avut, i.a. Bănia Craiovei, a Se- TOCHTER.
verinului. Substantivul PAN din greacă, însuşit de Sprijinită pe lexic, care, de fapt defineşte
latină, a dezvoltat şi verbul BANNIRE şi expresia o etnie, un popor şi finalmente o naţiune, - de
FORIS BANNIRE cu sensul a da afară din te- aceea sunt şi sinonime perfecte - consider opinia
ritoriu, a exila; ca subst. şi verb a fost luat şi de savanţilor german Iacob Griman şi român I. I.
unele limbi romanice şi anglo-saxone. Russu şi anume că cu sprijinul limbii germane
O altă situaţie similară ne-o oferă expre- s-ar putea, cu temei reconstitui limba vorbită de
sia OK [ei] însemnând totul în regulă/ ne-am strămoşii noştri Traco-Geto-Daci, o consider
înţeles!; expresia provine din germana me- corectă, eu propunând să se adauge şi san-
dievală, însemnând obne kost, adică fără mân- scrita: premiza mea este: limba nu se schimbă
care, acesta fiind sensul iniţial al substantivului de la un secol la altul, nici măcar de la un mileniu
getic KOST/GOST. Proprietarii unor ateliere, la altul, de nerecunoscut!
magazinaşe, puneau un afiş în faţa acestora

72
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Sacralizarea istoriei, cheia dăinuirii unui popor


– Rezumat –
Octavian Sărbătoare,
Australia
Analiza miturilor, prevalente în tradiţia populară a 2. Poporul român a păstrat o bogăţie mitica şi et-
neamului românesc, pune în evidenţă substratul lor nofolclorică ce poate servi în prezent la structurarea unui
precreştin. De-a lungul istoriei, sociologia mitului la români imaginar religios autohton.
a generat o religie populară, bine definită în caracteristicile 3. Sociologia miturilor poporului român se prezintă
ei de bază, împletită cu latura de magie. O despărţire a mi- sub o formă adecvată ce permite o aşezare corespunză-
tului de magie lasă să se ivească un concept mitic coeziv. toare în contextul prezentului istoric cu scopul de sacralizare
O structurare atentă a religiei populare a românilor, îmbinată a istoriei neamului românesc.
cu elemente de istoriografie, permite renaşterea unei spiri- Lucrarea dezvoltă sistematic şi succint punctele
tualităţi religioase pertinente mileniului al III-lea. Astfel, de mai sus, prin exemple concrete şi studiul unor aspecte
sacralizarea istoriei se prefigurează ca o cheie a dăinuirii comparative. Aceasta permite tragerea concluziei că
naţionale. cercetările în domeniul mitologiei sacrului arată că neamul
Lucrarea tratează succint trei puncte principale şi românesc a păstrat elementele de gnostică ce constituie
premisele lor, astfel: astăzi un crez autohon pe baza căruia se poate structura o
1. Istoria străbunilor neamului românesc ne scriptură proprie, care să-l reprezinte identitar, cea a
serveşte ca mărturie a verticalităţii social-morale a stră- neozamolxianismului. Punerea într-o formă adecvată a mi-
moşilor traco-daci. Ca premisă ne putem inspira şi astăzi turilor realizează o sacralizare a istoriei neamului românesc.
din tradiţia istorică a neamului. O bogată bibliografie însoţeşte manuscrisul lucrării.

INSCRIPŢII DE PE PLĂCILE DE PLUMB


NR. 1, 5 ŞI 6.
Mioara Căluşiţă-Alecu
Traducerea textelor de pe plăcile de plumb tru justificare, se dă şi o traducere cuvânt cu cuvânt.
este dificilă şi se poate realiza numai ipotetic, atât O listă de cuvinte scrise pe plăci şi inter-
timp cât: pretarea lor în traducerea efectuată. Adesea s-a pre-
– nu se cunoaşte decât cu aproximaţie limba cizat numai varianta aleasă. Toate înţelesurile posibile
geto-dacilor, pot fi găsite în sursa din care au fost adoptate. În unele
– nu se dispune de texte a căror traducere cazuri, s-au dat şi cuvinte înrudite care au mai multe
exactă să fie cunoscută. înţelesuri, atunci când s-a crezut necesar să se justifice
În acest articol se prezintă: soluţia adoptată.
Fotografiile plăcilor nr. 1, 5 şi 6 studiate de Dan
Romalo în cartea Cronică apocrifă pe plăci de Traducerea posibilă a textului scris pe
plumb?, precum şi transliterarea indicată de acesta placa nr. 1.
pentru text, în fişierul nr.3 [3, p. 39], deşi uneori se Zamolxe a dăruit lui Scadin un observator
consideră că împărţirea în cuvinte efectuată în textul aşezat în vârful acelui turn, scut al cetăţii vestita
citat este inexactă. Genucla, la capul templului zeilor de aici.
Se propune o traducere posibilă a textelor de pe Traducerea cuvânt cu cuvânt
plăci. S-au scris cu litere italice cuvintele evident în- 1|Zamolxiu a dă-
rudite cu cele din actuala limbă română sau care sunt 2| ruit lui scadin
scrise ca în dicţionarul alcătuit de Dan Romalo. Pen- 3| o căutătoare aşezată î-

73
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
jurul acelui drum. Ne asigură zeul aşa, că-n astă zi
rosteşte (chemaţi) din gură aci ne puseră dacii noştri
din rădăcini (raţiune, împuterniciri) + stăpânire
(Petosio, putere, multe ale lor).
Traducerea cuvânt cu cuvânt
1|Ziceţi aceasta noştrilor daci, – aşa
2| acele puternice (mari) – zile ce o prinde ro-
3| tirea aceea pe soarele (solul) templului spaţi-
4| u fiţi domiciliaţi cu el în dos
5| armaţi staţi pe astă zi se ce-
6| re să ducă în jurul acelui drum (acelei pricini)
7| ne asigură zeul aşa
8| pe astă zi rosteşte (chemaţi) din gu-
9| ră aci ne puseră
10| ai noştri daci din
11| rădăcini (raţiune, împuterniciri) + stăpânire (pu-
tere, multe ale lor, petosio).
Observaţie: pe placa nr. 5, în rândul 6, apare
un fel de apostrof. Pe rândul 8 este scris ΞZΞ cu litera
Z scrisă răsturnat. Cum nu am găsit o soluţie pentru
4| n moţul acelui tu-
interpretare, am adoptat-o pe cea folosită de D. Ro-
5| rn scut cetăţii
malo, adică nu am ţinut seama de aceste observaţii,
6| ştiuta genucla
de aceea rândurile 6-9 s-ar putea să nu fie traduse
7| capul templului zeilor de aici.
exact.
Traducerea posibilă a textului scris pe
Traducerea literară posibilă a textului
placa nr. 5.
scris pe placa nr. 6.
Sarcedava (Sarcina orăştiei, Menirea – des-
Spuneţi aceasta dacilor noştri, celor care în
tinaţia – cetăţii)
spaţiu sunt aşezaţi (opriţi) pe posesiunile dacilor
Spuneţi aceasta dacilor noştri – în acele pu-
noştri supuşi de Sarmigetuza sub Marele Preot al
ternice – zile ce or prinde rotirea aceea pe soarele
Boicerilor. Sub ascultarea lui Degio, Zeului (zeiţei)
(pământul) din spaţiul templului, staţi cu el în spate.
Păcii i se face un templu alăturat de cel al Zeului
Armonios (armaţi) staţi în astă zi se cere să ducă în

74
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Războiului. (Marele Preot) a împuternicit pe Diegi hi- menirea, destinaţia.
larh al cetăţii însorite din vad. Sarcedava ar putea indica un loc, o localitate.
se, el, ei [3, p. 240].
Traducerea cuvânt cu cuvânt so, sub, al său [3, p. 243], aşa, în.
1|Ziceţi aceasta noştrilor daci a- sole, soarele, dar posibil şi solul, pământul. În limba
2| celora în spaţiu aşa stopaţi (opriţi), la a- română soare a păstrat din vechime silaba re, ra care
3| cei pe posesiunile ale noştrilor d- sugerează soarele din vechiul Egipt, până în India. În
4| aci supuşi aşa de sar- sanscrită, soare se zice sura [1, p. 727], deci este posi-
5| migetusa sub kotopalo (marele preot) al b- bil ca dacii să nu fi folosit cuvântul latin pentru soare
6| oicerilor sub ascultarea şi sole să fi însemnat solul, pământul.
7| lui degio a păcii someso, supuşi [3, p. 245], ascultă de.
8| zeu (zeiţă) i se face un tem- sto, stau, staţi [3, p. 246]
9| plu alăturat zeului răz- sur, a străluci, lumina, a fi stăpân [1, p. 721].
10| boiului a trasat to, pentru ca, ca să [3, p.250], la acea, acele.
11| pe diegi hilliarh- tole, templu rotund [3, p. 250].
12| ul cetăţii luminate-n traso, a pus, a împuternicit.
13| vad. zerota, zărit [3, p. 246], rosteşte.
Cuvinte scrise pe plăci şi interpretarea lor După strădania de a descifra conţinutul plă-
în traducerea efectuată. cilor de plumb m-am convins că:
ace, acei. - Plăcile de plumb sunt autentice, nu sunt falsuri. Ele
armoso, armonios, frumos, armaţi. au apărut într-o epocă în care se folosea simbolul
aso, asigurare, garanţie, gaj [3, p.184]. şarpelui pentru energia umană din canalul asociat
bala, puternic, forţă, vigoare, merit [1, p. 461]. coloanei vertebrale şi coarnele simbol al emanaţiilor
ceo, cea, cel, cei, cele, care [3, p. 190]. centrului de energie din frunte [2].
dava, oraş [3, p. 190]. Probabil că dava avea primul - Limba, în care au fost scrise, este înrudită
a scurt care s-a transmis ca o în română, în cuvintele: cu româna, dar mai primitivă (ne fixată gramatical).
Cladova, Moldova, Sadova. Acestea numesc aşezări - Cu actualele mele cunoştinţe nu pot efectua
dacice vechi, adesea în zona unei ape curgătoare cum o traducere exactă, ci una posibilă.
sugerează şi silaba va. În limba hindusă, va este -Studiind şi textele traduse de Dan Romalo,
mantra apei [2]. nu cred că, în actualele condiţii, o traducere exactă
deg(i), să ducă [3, p. 193]. este posibilă.
die, ziuă [3, p. 194], zile. Am admiraţie faţă de Dan Romalo, care fără
domic(i)o, staţi, locuiţi [3, p.196], aşezaţi. prejudecăţi şi cu strădanie inginerească, a pus în
dosoiu, în dosul, în spatele [3, p.197]. studiu inscripţiile de pe plăci şi a demonstrat că nu
ko, ca, care, cu [3, p. 213]. sunt falsuri. El s-a străduit şi a dovedit aceasta, deşi
ogi, astă zi. specialiştii istorici şi lingvişti, pornind de la ideea pre-
on, în [3, p. 226], pe. concepută că geţii ar fi fost înapoiaţi şi nu obişnuiau
ot, din, de la. să scrie, nici nu au studiat plăcile de plumb, la care
otv, în jurul [3, p. 228]. sunt folosite mai multe feluri de scrieri.
pat, a fi stăpân [1, p. 385].
peta, multitudine, coş, colecţie [1, p. 423].
prac(i)ara, drum [1, p. 428].
Bibliografie
pit, a îngrămădi, a aduna, a rasambla, pita casă, ca-
bană [1, p. 411].
prci, a pune în contact, a adapta, a amesteca [1, p. 1. Burnouf E., Leopold L., Dictionnaire classique
421]. sanscrit-français, Ed. Maisonneuve, Paris, 1866.
rasa, sentimente, rădăcini, [1, p. 535]. 2. Căluşiţă-Alecu Mioara, Învăţături hinduse despre
rumu, în spaţiul, în perioada [3, p. 237]. Înţelesul a
om şi univers, din cartea Problemă, Ed. Orfeu 2000,
fost indicat pentru placa nr. 22. Adoptarea lui şi pentru
rumun din plăcile nr. 5 şi 6 pare justificată. În en- Bucureşti, 2005.
gleză, room înseamnă spaţiu, odaie, cameră. 3. Romalo Dan, Cronică apocrifă pe plăci de plumb?
sarce sugerează sarcina, însărcinarea [3, p. 238], Ed. Alcor, Bucureşti, 2005.

75
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

ARTA ŞI PODOABELE NEOLITICULUI ÎN


SPAŢIUL GEOGRAFIC ROMÂNESC
istoric Teofil Gridan

În preistoria teritoriului românesc, pentru Ne- lângă care se aflau diverse ofrande ca vase, unelte şi
olitic, cercetările arheologice au pus în evidenţă un mai ales podoabe (coliere, pandantivi, cercei etc) re-
mare număr de culturi, în succesiune sau contempo- alizate din marmură, coarne şi dinţi de animale, şi-
rane, dar deosebindu-se între ele prin aspecte locale, raguri de cochilii.
uneori fiind în relaţie unele cu altele, alteori suferind În Neoliticul mijlociu (mil. V şi IV î. Cr.) se
influenţe sud-estice sau central-europene. Aşezările afirmă cultura Boian, cu o ceramică evoluată, în
umane aproape stabile, cultivarea primitivă a Câmpia Dunării şi cu frumoase podoabe în fazele
plantelor, domesticirea şi creşterea multor specii de Vidra şi Spanţov, între care remarcăm amuletele cu
animale, şlefuirea uneltelor de piatră şi inventarea atributele fertilităţii puternic reliefate, ca la aşa-numita
olăriei constituie caracteristicile majore ale epocii ne- zeiţă de la Vidra. Merită a fi menţionat aici, ca
olitice, iar spre finele acesteia, în Eneolotic/Calcolitic, aparţinând artei, şi sanctuarul cu două încăperi de la
apariţia metalurgiei metalelor (cupru, metale nobile). Căscioarele (Muntenia) din faza Spanţov a culturii
Dezvoltarea ceramicii permite stabilirea unei succe- Boian, care are unul dintre pereţi pictat cu motive geo-
siuni de culturi. În societatea neolitică, aşezările metrice şi spiralice şi este încadrat de două coloane,
umane sunt de tip sat şi cetăţi fortificate. Se practica înalte de doi metri şi pictate tot cu motive geometrice.
în lungul Dunării comerţul la troc cu silex, pietre De la cultura Vădastra din Oltenia se cunoaşte un vas
semipreţioase, obiecte uzuale şi, mai ales, podoabe antropomorf cu un decor meandric şi spiralic, realizat
contra produse agricole. în relief printr-o migăloasă operaţie de incrustare şi
În Neoliticul inferior, pe actualul teritoriu excizare. Cultura Tisa se remarcă prin decorul mean-
românesc, prima cultură neolitică Starčevo-Criş (mil. dro-unghiular incizat al ceramicii, care imită ţesă-
VII-VI î. Cr.) cuprinde produse ceramice (vase, sta- turile, cât şi printr-un vas cu cap de om de la Hodon
tuete zoo şi antropomorfe cu o armonioasă ornamen- (Banat), iar cultura ceramicii lineare se individua-
taţie în motive geometrice. Pe lângă ceramica cu lizează prin decorul de benzi lineare incizate, între-
decor incizat în relief, imprimat şi pictat înainte de rupte de mici adâncituri şi prin reprezentări de feţe
ardere, sunt caracteristice figurinele feminine de lut umane pe unele vase şi statuete de lut ars.
ars legate de cultul fertilităţii şi fecundităţii, altăraşele În Neoliticul superior (Eneolitic/Calcolitic),
de lut ars cu trei-patru picioruşe, pintaderele (sigilii repertoriul artei se îmbogăţeşte prin prelucrarea me-
din lut), precum şi brăţările din scoici albe mai ales talelor alături de ceramica culturilor Gumelniţa şi Cu-
din Spondylus. cuteni. Ceramica culturii Gumelniţa (Muntenia,
A urmat cultura Turdaş cu statuete antropo- Dobrogea, sudul Moldovei şi o parte a Basarabiei)
morfe puternic stilizate, care surprind prin forţa lor este pictată cu pastă albă, ocru roşu sau cu grafit prin
expresivă, precum statueta de la Rastu (jud. Dolj), un tehnica incizării şi a străpungerii ca la vasul bicon-
grup statuar redând o scenă de maternitate sau un cap tronic de la Tangâru şi idolul cu două feţe de la
de statuetă a cărei coafură este sugerată laconic prin Olteniţa. Concomitent cu Gumelniţa, în Oltenia şi
câteva linii incizate. Banat se afirmă cultura Sălcuţa, iar în Transilvania
Arta acestor statuete este desăvârşită în cul- culturile Decea şi Petreşti. Perfecţiunea o atinge însă
tura de la Hamangia prin Gânditorul de la Cernavodă. cultura Cucuteni-Tripolje. Talentul, măiestria şi gustul
La Gânditor şi perechea sa parcă pusă pe sfadă (sau ireproşabil fac ca meşterii olari ai culturii Cucuteni să
cel puţin pe cicălirea bărbatului) simplitatea modela- nu aibă egal în Neoliticul european. Fantezia, pri-
jului, schematismul reprezentării, lipsa oricăror trăiri ceperea şi îndemânarea sunt evidente şi în plastica fi-
psihologice conferă acestor figurine un statut de gurativă cu micile statuete de teracotă, precum şi
capodopere. Tot pentru cultura Hamangia menţionăm figurinele feminine fuziforme, subţiri şi alungite,
şi cimitirul de la Cernavodă cu peste 500 schelete schematizate excesiv şi redate în poziţii hieratice (Târ-

76
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
peşti - jud Neamţ, Drăguşeni - jud. Suceava, Truseşti lizându-se prin ciocănire. În perioada de tranziţie
- jud. Botoşani, Hăbăşeşti - jud. Iaşi). Un cuvânt (3500-300 î. Cr.) de la Neolitic către Vârsta Bronzului
aparte pentru Hora de la Frumuşica, jud. Neamţ, de apar înmormântări cu ocru roşu şi tumuli funerari ca
fapt un vas - fructieră antropomorf, alcătuit din patru cel de la Baia din Dobrogea, ce prezintă analogii cu
figuri umane puternic stilizate şi unite între ele kurganele din stepele sudice ale Ucrainei. În aceşti tu-
într-un vas monolit ce sugerează o horă. În cultura muli s-au găsit un număr important de podoabe cu
Gârla Mare-Cârna din Oltenia figurinele au schiţate precădere brăţări şi pandantive, cercei şi ace de păr,
veşminte şi podoabe. realizate mai ales din aramă şi mai puţin din aur şi
Despre prelucrarea aurului pe teritoriul ţării argint.
noastre vorbesc tezaurele, atâtea câte s-au mai păstrat. Ar mai fi de remarcat pentru întreg Neoliticul
Descoperirea tezaurului de la Moigrad a permis iden- şi în special pentru Eneolitic din spaţiul carpato-danu-
tificarea unei piese de forma unei violine ce schiţează bian, în afara legăturilor sudice şi central-europene şi
o figură umanoidă masculină realizată din aur prin legături mai îndepărtate cu unele culturi din Anatolia
ciocănire şi cizelare. Dar aurul s-a folosit în Neolitic şi poate Orientul Apropiat, puse în evidenţă de cera-
mai ales pentru podoabe (diademe, cercei, brăţări, co- mica fin canelată a culturilor Dudeşti şi Hamangia,
liere, inele, agrafe), precum cele găsite în tezaurele casa de tip megaron din cultura Gumelniţa, asemănă-
aparţinând culturilor Gumelniţa, Ariuşd-Cucuteni şi toare cu cea de la Troia I, plastica antropomorfică a
Decea Mureşului. Menţionăm doar că tehnica de lucru culturilor Hamangia şi Petreşti, precum şi tăbliţele cu
ca şi ornamentaţia era încă rudimentară – totul rea- scriere pictografică de la Tărtăria.

MĂRTURII PREISTORICE ÎN ŢINUTURILE


GORJULUI
prof. dr. Zenovie Cârlugea

„Deşi se presupusese că istoria începe de la grafia românească actuală se repetă mereu unele
Sumer – scria cercetătoarea arh. Silvia Păun în 1984 reprezentări abstract-geometrice. Segmentul de
– primele forme de scriere se ridică, potrivit de- dreaptă, triunghiul, spirala, cercul, curba, rozeta,
scoperirilor ulterioare, mult în trecut, până în epoca morişca, palmeta, zig-zag-ul, mâna, ca şi atâtea ima-
de piatră. Răbojul ne transmite, nemijlocit, o scriere gini antropomorfe şi zoomorfe au dăinuit, cu rezo-
arhaică, semnele lui având un caracter primitiv din nanţa lor ancestral-simbolică, în ornamentica
linii drepte, legate de sistemul de încrustare iniţial, etnografică, putând fi uşor de identificat atât în îm-
scrierea păstrează forma cea mai apropiată de obiec- brăcăminte şi obiecte casnice, cât şi în elemente de
tul de la care s-a inspirat, în limba acelui vechi arhitectură sau artefacte cultice.
popor”. 1 Având în vedere originea străveche multimi-
Zece ani mai târziu, în Prefaţa din 1994 a Al- lenară a acestor semne carpato-pelasgice, care au
bumului semiotic bilingv româno-italian „Identităţi evoluat de la simbolurile răbojice la scrierea
europene inedite România – Italia”2, arh. Silvia ideografică, putem aprecia valoarea lor transcultural-
Păun aduce „o nouă optică asupra mesajelor, ancestrală, adică acea circulaţie a lor, în mod oarecum
formelor şi semnelor ancestrale (…) din preistorie şi simultar şi independent, în vaste arii ale civilizaţiilor
până în folclorul contemporan”. paleo-eneolitice. De aici, ideea de a compara aceste
Aceste mesaje create de om, încă din preisto- semne-mesaje din diferite arii de cultură indo-euro-
rie, ca o nevoie de exprimare în relaţie cu comunitatea peană şi de a căuta un sens, un rost, un tâlc în apro-
tribală, se pot identifica pe diferite obiecte, fie în ximarea nevoii de comunicare şi exprimare a
forme antropomorfe, fie în incizii abstract-geometrice. hominidului încă din cele mai vechi timpuri până azi.
De la desenele rupestre ale paleoliticului la Azi nu mai e o dificultate de a constata că, în
ceramica neolitică pictată, iar de aici până în cultura anumite arii de cultură (arabă, greco-latină, slavă etc.)
târzie a Daciei, ba chiar până la artefactele din etno- s-au impus, de-a lungul vremurilor, anumite semne

77
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
abstract-geometrice, generând arhitecturi şi stiluri torice, ne vom referi, în cele ce urmează, la unele măr-
decorative specifice anumitor etnii şi civilizaţii. E turii descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul
vorba de acea „matrice stilistică” ancestrală de rever- judeţului Gorj, fie în peşterile şi avenele din Cheile
beraţie spaţio-temporală3, factor de diferenţiere şi Olteţului şi Sohodolului, fie în cele de la Boroşteni
specificitate a culturilor tradiţionale. (Peştera Cioarei) sau Baia de Fier (Peştera Muierii).
Limbajul acestor semne şi imagini antropo- Vasile Cărăbiş în Istoria Gorjului6 afirmă că
morfe, zoomorfe, dendromorfe vine dintr-o mentali- asemenea manifestări de artă, descoperite de C.S.
tate tribală agricolă, pastorală şi vânătorească. Toate Nicolăescu –Plopşor în 1928, în patru localităţi din
sunt, la origine, paleosimboluri indo-europene – Gorj (Baia de Fier, Vaidei, Runcu şi Polovragi) sunt
arhetipuri semantice – raportabile la lumea înconjură- „până în prezent singurele cunoscute în România”.7
toare şi de o referenţialitate expresă în ceea ce priveşte Dumitru Berciu susţine că aceste aşezări pa-
nevoia de comunicare a omului încă din preistorie. leolitice din judeţul Gorj stau în strânsă legătură mai
Surprinzătoarele analogii ce se pot stabili ales cu cele de pe versantul nordic al Carpaţilor, unde
între desenele rupestre antropomorfe şi zoomorfe sau există un puternic centru musterian, dar mai ales au-
semne incizate, pe arii vaste euro-asiatice, constituie rignacian, prin ale cărui iradieri s-ar explica şi
încă o dovadă că nevoia de comunicare a omului aşezările din Oltenia.8
preistoric era aceeaşi, fie că el trăia în peşterile Alpi- Cercetări recente conjugate au relevat faptul
lor, ale Carpaţilor, ale Uralo-Altailor sau ale Tibetului. că în Peştera Cioarei de la Boroşteni (lângă Peştişani)
Iată, spre exemplu, pentagrama dacică, identificată a vieţuit omul de Neandertal, iar mai târziu Homo
de cercetătoprul arheolog Vasile Boroneanţ în Peştera sapiens sapiens. Atestarea pe acest loc „a celui mai
Chindiei din Mehedinţi, regăsită, ulterior, în cultura vechi musterian din ţara noastră” (M. Cârciumaru,
Greciei antice, în Diagrama lui Pitagora, dăinuind în 1977, 1980) a determinat interesul, în 1995, al unei
etnografia românească până azi, ca „un semn de mare echipe interdisciplinare complexe româno-franco-
meşter”, aşa cum remarcă arh. Andrei Pănoiu în belgiene, stabilindu-se că aici a existat „locuirea pa-
„Arhitectura Gorjului” (Buc., 1982, p. 118). leolitică din România cu o situaţie stratigrafică sigură,
Amuletele solare de la Turdaş, Tăbliţele de cu cea mai bogată colecţie de utilaj litic dintr-o
la Tărtăria, ca şi cea descoperită la Drăgoeşti-Vâlcea, aşezare de peşteră şi cu cele mai interesante mărturii
cu patru fascicole a câte trei raze5, cu incizii simple, de artă paleolitică din ţara noastră”.9
picturale sau ideografice, sunt, desigur, mărturii preis- S-au descoperit cantităţi însemnate de ocru,
torice, însă gestica paleosimbolurilor se pierde în ne- în diferite nuanţe, utilizat de omul paleolitic în tatuajul
gurile preistoriei. corporal/facial, în cadrul unor practici magice, ca şi
E destul să amintim de amuleta preistorică de opt recipiente de preparare (coloranţi ce apar în si-
la Mitoc-Botoşani, datată 26000 î.Ch., cu incizii felu- turile preistorice de la Ohaba-Ponor, Transilvania, 42
rite (linii, unghiuri, spirale, reprezentând operaţii de mil.), Mitoc-Moldova, 38 mil., Ripiceni, 34 mil., dar
adunare, scădere, înmulţire şi împărţire), de pandan- şi în aşezările musteriene din sud-estul Franţei), dar
tivul geometric de la Brânzeni-Basarabia (cca 34.000 şi două pandantive „perforate şi gravate cu motive
î. Ch.), de madonele de la Cosăuţi-Basarabia, perfect geometrice”, constând din „incizii oblice şi transver-
fasonate şi înfăşate cu incizii, datate cu C 14 din mile- sale”, precum şi alte piese de podoabă, din care
niul 16 î. Ch., de madonele de la Rast şi Vinča, in- reţinem caninul şi falanga de urs, perforate de aseme-
cizate şi ele cu semne cultico-ritualice, sau, mai nea, îndeplinind tot rolul de pandantive (cca 42.000 î.
aproape de musterianul gorjean, de falanga de cal Ch., cf. analizelor cu C 14).
(cca 10.650 î. Ch.), descoperită la Cuina Turcului, Bogat în atestări paleo- şi neolitice, arealul
unde vedem că hominizilor din paleoliticul superior Gorjului a făcut obiectul unor cercetări minuţioase, de
nu le erau străine rombul, unghiul, liniile paralele… la Teohari Antonescu (1897) până la C. S. Nicolăescu-
Ar fi fost interesant de observat că sim- Plopşor, care va descoperi arta rupestră în Oltenia
bolurile unghiulare de pe statueta de la Hotărani (cul- (1925), mai exact la Peştera Muierilor de la Baia de
tura Vădastra, 5250 î. Ch.) sunt aproape Fier, în care s-au găsit nu numai oase de ursus
asemănătoare cu inscripţiile de pe strachina de la spaeleus,- ca şi în peştera de la Runcu - ci şi obiecte
Gradeşniţa (Bulgaria) sau cu cele de pe fusaiola de la de silex şi obsidiană lucrate, ca şi ceramică de tip
Kosovsko Nitroviţa, Iugoslavia.5 Coţofeni din epoca eneolitică .
Având în vedere toate aceste considerente Descoperite de C. S. Nicolăescu-Plopşor în
privind semnele, imaginile şi paleosimbolurile preis- epoca interbelică, picturile şi gravurile rupestre din

78
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Gorj (făcute cu culoare neagră amorfă şi rezistând da- scripţiile isihaste din Munţii Buzăului sunt, desigur,
torită mediului uscat) reprezintă imagini antropo- ulterioare13), ajunse uneori până la noi datorită culturii
morfe şi zoomorfe dinamice (femei, bărbaţi, animale), populare (arhitectură, ţesături, artefacte).
ba chiar unele desene geometrice, simboluri solare Încărcătura semnificativă primară a acestor
(roata cu spiţe/raze etc.).10 incizii şi desene („specimene de ornamentică preis-
Tot pe Valea Sohodolului, în locul „La Bul- torică”, comune Daciei, Troiei şi Ţinuturilor Greciei
buc”, „pe suprafaţa netezită a unei stânci s-a săpat – N. Densuşianu, Dacia preistorică,1913), difuzată
cu ajutorul unui instrument ascuţit desenele dorite” de la intenţia cultico-ritualică la artefacte profane s-a
(scene şi figuri izolate). pierdut de-a lungul vremurilor sau a fost abandonată,
Simboluri solare (în asociere cu un personaj cum s-a întâmplat cu răboajele dimierilor de pe Valea
care domină pe cei înfăţişaţi într-o atitudine de ado- Jaleşului, activitate înghiţită de apariţia industriei
rare) s-au descoperit şi în Peştera Pârcălabului, „care ţesăturilor.
ar fi putut servi ca un sanctuar al vremurilor de Această semantică primitivă de areal indo-
atunci, unde se practicau unele rituri şi ritualuri cu european – cercetată în profunzime şi amploare de
caracter magic”. Cercetătorul Dumitru Berciu con- prof. Virgil Vasilescu în lucrările Semnele pământu-
sideră că în aceste scene de la Runcu ar fi vorba de o lui, 1996, şi Semantica română, 2001 – a constituit
divinitate protectoare sau de un conducător de trib.11 multă vreme o adevărată scriere preistorică originară,
Arheologul apropie arta rupestră din Oltenia de nord comună, din care încet-încet au fost stilizate
de grupa Sierra-Morena din Spania, acelaşi stil geo- ideogramele şi alfabetele evoluate ale omenirii, în
metric-schematizat, cu simboluri solare şi figuri existenţa lor multimilenară, de aici, din spaţiul matrice
umane, zoomorfe regăsindu-se şi în Africa… carpato-danubian, de unde „s-a format şi închegat
Considerate a aparţine fie paleoliticului (C.S. centrul cel mare şi puternic al populaţiunii neolitice
Nicolăescu-Plopşor,1926), fie neoliticului sau eneoliti- din Europa”14, spaţiul pe care cercetătorii de azi îl
cului (abatele Brevil), aceste picturi şi gravuri rupestre numesc „vatra Vechii Europe”(Marija Gimbutas).
din munţii Gorjului sunt concomitente cu inciziile pe ____________________
vase sau oase de animale menţionate mai sus.
1
Foarte bogată, ornamentica ceramică incizată Revista „Cântarea României”, 1984, nr. 9, p. 20.
2
(apoi pictată) cuprinde linii şi haşurări, zig-zag-ul Editura Tehnică, Bucureşti,1996.
3
repetat circular, spiralele reluate în diferite poziţii, L. Blaga – Trilogia culturii, vol. I, Orizont şi stil, Ma-
tricea stilistică, ELU, Bucureşti, 1969, pp. 105-115.
cercuri repetate sau concentrice, triunghiuri în şiruri 4
Cf. pr. cercetător Dumitru Bălaşa, Ţara Soarelui sau Isto-
orizontale sau verticale, meandrări, fascicule în ria Daco-României, ediţia a II-a, cu un Cuvânt înainte de
metope sau frize, zone haşurate şi punctiforme, mo- Zenovie Cârlugea, Ed. Semne, Bucureşti, 2001.
tive solare. 5
Reproduse de Iosif Constantin Drăgan, Istoria Românilor,
Ceramica incizată cu diferite linii paralele şi Ed. „Europa Nova”, Bucureşti, 1994.
oblice, descoperită la Vârţ, Runcu, Bâlta, Broşteni, 6
Ed. Editis, Bucureşti, 1995, p. 13.
7
Petreşti - Bărbăteşti, Topeşti - Tismana, Schela - Travaux sur le peinture rupestres d’Oltenia, în Arhivele
Gornăcelu, Şiacu - Slivileşti, Săuleşti ş.a. cuprinde Olteniei, VII, nr. 35 /1928, p. 39.
8
uneori „scheletul” de peşte şi „ramuri de brad” Arheologia preistorică a Olteniei, în Arhivele Olteniei,
(aparţinând Culturii Coţofeni), incizii pictografice XVIII, 1939, p. 101-103, p. 7.
9
Dr. Marin Cârciumaru şi colectiv, „Mărturii de artă pa-
identificabile chiar pe Tăbliţele de la Tărtăria, mai
leolitică în Peştera Cioarei de la Boroşteni, Comuna
toată ornamentica regăsindu-se fie în Culturile Peştişani, judeţul Gorj”, în LITUA, VII, Tg.-Jiu, 1997,
Coţofeni, Starcevo-Criş, Vinča-Turdaş, Sălcuţa etc. pp. 19-28.
Am identificat, bunăoară, prezenţa „bradului” chiar 10
„Urme materiale din paleolitic şi neolitic în judeţul
pe vasul descoperit la Bronocice, Polonia, cca 3400 Gorj”, în Gh. Calotoiu, I.Mocioi, V. Marinoiu, Mărturii
î. Ch., ce aparţine culturii „ceramicii liniare” a arheologice în Gorj, Tg.-Jiu, 1987, pp.12-31.
carpato-danubienilor.12 11
Arheologia preistorică a Olteniei, 1939, p. 17-18.
12
Concluzia care se desprinde din cercetarea Dr. Napoleon Săvescu, Noi nu suntem urmaşii Romei,
acestor prime manifestări de artă rupestră şi cera- Ed. Intact, Buc., 2002, p.17.
13
mică (ce străbate cultura bronzului până în cultura A se vedea: Paul Tonciulescu, De la Tara Luanei la
Ieud, Ed. Miracol, Buc., 1998.
târzie a Daciei) vizează identificarea unor coduri- 14
N. Densuşianu, Dacia preistorică, 1913, ediţie facsimil,
mesaje imagistice şi paleosimbolice, caracteristice Ed. Arhetip, Buc., 2002, p. 25.
mentalităţii primitive (faţă de care, bunăoară, in-

79
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Prezentarea conţinutului cărţii


,,Adevărata obârşie a poporului român”
V.D. Popovici – Ursu
Ce m-a determinat să scriu această carte? Tot în această perioadă este situată Cultura Ha-
Citind o serie de lucrări de istorie a poporului mangia cu celebrele figurine Gânditorul şi însoţitoarea sa,
român apărute în ultima perioadă (unele chiar în a 5-a ca să nu mai amintim de alte descoperiri pe care le veţi găsi
ediţie), am constatat că autorii nu pomenesc nimic de pe- în carte.
rioada preistorică şi atunci mi-am pus întrebarea: la ce a La întrebarea: avem noi dreptul să ignorăm toate de-
servit strădania atâtor cercetători în arheologie pentru a scoperirile, dar, mai ales, concluziile ce rezultă în urma
descoperi existenţa strămoşilor noştri şi inventivitatea lor, acestor descoperiri făcute de mari cercetători, arheo-
cu milenii înaintea erei noastre? logi şi oameni de ştiinţă români şi din întreaga lume ?
Acest lucru m-a făcut să studiez cartea ,,Dacia Răspunsul este categoric NU.
preistorică” a savantului Nicolae Densuşianu şi cele două În contextul utopicei teze a romanizării strămoşilor noştri,
volume ,,Istoria adevărului istoric”, scrise de Prof. Dr. Au- după unii istorici actuali, limba şi existenţa poporului nostru
gustin Deac şi o serie de documente legate de ultimele des- au luat fiinţă odată cu cucerirea Daciei de către romani.
coperiri arheologice din ţara noastră. Acest lucru se reflectă, de altfel, şi prin originea atribuită cu-
Încă din mileniul al VIII-lea î.Hr. s-au descoperit vintelor din dicţionarele etimologice actuale, ca fiind toate
aşezăminte omeneşti sedentare la Schela Cladovei – Por- din latină, slavă, sârbo-croată, maghiară, turcă, bulgară etc.
ţile de Fier, cât şi existenţa agriculturii la acea vreme. şi niciun cuvânt autohton.
Datate din anul 5300 î.Hr., s-au descoperit la Tăr- Considerăm util ca cele expuse în această carte să
tăria, trei tăbliţe din pământ ars cu scriere pictografică şi fie cunoscute de toţi cetăţenii României, pentru că
ideografică, considerată după unii specialişti ca prima numai astfel se poate cunoaşte adevărul cu privire la
scriere în lume. originea neamului românesc şi a limbii sale, adevăr de-
Descoperite la Cucuteni, vasele ceramice pictate format cu bună ştiinţă de către istoriografia actuală.
multicolor datează din mileniul V î.Hr. (epoca neoliticului).

271-2011
1740 DE ANI DE LA ELIBERAREA DACIEI
Marin Mihail Giurescu

Ameninţarea crescândă ce a rege al geto-dacilor, Decebal, a tre-


reprezentat-o pentru geto-dacii de la buit să facă faţă mai întâi atacurilor
nordul Dunării extinderea Imperiu- legiunilor romane trimise de Domi-
lui Romei în toată Peninsula Bal- ţian în anul 89, ca represalii pentru
canică, până la Dunăre, inclusiv atacul întreprins de Duras Diurpa-
Dobrogea, a grăbit procesul de re- neus în Moesia şi apoi celor două
unificare al geto-dacilor de la nordul războaie întreprinse de împăratul
Dunării. Traian. După cum se ştie, în urma
Dându-şi seama de gravi- celui de-al doilea război din anii
tatea situaţiei, regele Duras Diurpa- 105-106, care, de fapt, a constituit
neus, în anul 87, a abdicat în continuarea sau reluarea primului
favoarea nepotului său Decebal, care război din anii 101-102, dacii au fost
era mai curajos şi mai priceput în ale învinşi, regele Decebal, pentru a nu
războiului. cădea viu în mâna romanilor, şi-a
Chiar de la început, noul pus capăt zilelor, iar o parte din

80
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Dacia, cuprinzând Banatul, Crişana, Oltenia şi Tran- Gabriel Gheorghe, pentru a demonstra cele de
silvania (unde se găseau minele de aur), reprezentând mai sus, în studiul introductiv şi Anexa 1 de la pag.
după unii istorici 1/3, iar după alţii circa 14% din te- XLII din lucrarea GETICA, publicată în 2001 la Fun-
ritoriul locuit de geto-daci, a fost anexată şi transfor- daţia „Gândirea” din Bucureşti, aduce dovezi - citând
mată în Provincie romană, cu care prilej a fost jefuită din lucrarea lui J. F. Neigebaur BESCHREIBUNG
de tot ce a avut mai bun. DER MOLDAU UND WALACHEI (Descrierea
Aşadar, lupta de apărare s-a încheiat cu exem- Moldovei şi Valahiei), publicată în 1859 la Breslau,
plul de sacrificiu al regelui Decebal şi al dacilor săi, ce îl citează la rândul lui pe învăţatul cercetător istoric
care au luptat cu eroism până în ultima clipă pentru al Italiei din Evul Mediu, Carlo Troya din Neapole,
apărarea pământului sfânt al patriei lor, intrând în felul care considera că: „înverşunarea şi consecvenţa cu
acesta în rândul marilor eroi ai neamului nostru. care geto-dacii, atât cei din Provincia romană Dacia,
Dacii din Provincia anexată nu s-au împăcat cât şi cei din restul Daciei, au hărţuit Imperiul Roman
cu stăpânirea romană şi s-au răsculat mai tot timpul, până la prăbuşirea lui şi chiar după, cum a fost cazul
profitând de atacurile dacilor liberi, în colaborare cu lui Alaric şi a lui Teodoric cel Mare, s-ar fi datorat
alte neamuri din vecinătatea provinciei. jurământului pe care sacerdoţii daci l-ar fi făcut
În cei 11 ani cât a mai trăit Traian după regelui lor Decebal, înainte de a-şi pune capăt zilelor,
cucerirea Daciei, dacii nu s-au mai putut ridica la care le-a cerut să nu se lase până nu vor distruge
luptă, însă după moartea lui, survenită în ziua de 11 Roma”.
august 117, în localitatea Selinus din Cilicia, Asia Nemaiputând face faţă atacurilor, Aurelian,
Mică, a făcut să renască la daci speranţa eliberării, aşa restauratorul Imperiului, determinat, poate, şi de
că s-au ridicat la luptă ajutaţi de dacii din afara provin- înţelegerea de la Aquilea, s-a hotărât în anul 271, după
ciei (dacii liberi) şi de iazigii metanaşti din Pusta 165 de ani de ocupare a provinciei Dacia, să retragă
Panoniei dinspre apus şi de roxolanii din Sarmaţia legiunile din Dacia la sud de Dunăre, între cele două
dinspre răsărit, punând în mare pericol stăpânirea ro- Moesii. Deoarece, odată cu legiunile romane de
mană în Dacia, încât împăratul Hadrian (117-138), ur- ocupaţie s-au retras şi unii daci, care îi serviseră pe
maşul lui Traian, a fost nevoit să intervină personal în romani în timpul ocupaţiei romane, această nouă
Dacia ca să salveze situaţia, ajungând până la Ulpia provincie a fost numită „Dacia sua” (Dacia sa), adică
Traiana, reşedinţa provinciei romane Dacia, fapt con- Dacia lui Aurelian.
semnat pe o inscripţie găsită în acest oraş. În sfârşit, geto-dacii, care erau numiţi, în
De la declanşarea luptelor de eliberare din această perioadă, şi goţi, s-au eliberat de sub jugul
anul 118 până în 253, când legiunile romane de la Rin roman şi, sub Ermanarich cel Mare din neamul
l-au proclamat împărat al Imperiului Roman pe co- amalilor, au devenit din nou stăpâni, după 165 de ani,
mandantul lor Publius Licinius Valerianus, care de la peste vechile teritorii, aşa că noul stat al geto-dacilor,
început, conform obiceiului, şi-a asociat la domnie pe după Iordanes, corespundea cu teritoriul stăpânit de
fiul său Publius Licinius Egnatius Gallienus, lupta regele Burebista. Pe timpul lui Ermanarich cel Mare,
dacilor împotriva stăpânirii romane a avut ca forme care a trăit aproape 100 de ani, s-au produs primele
de manifestare răscoalele dacilor de rând din provin- atacuri ale hunilor, care treptat i-au separat pe geţii de
cia Dacia, combinate cu atacurile dacilor din afara la Dunăre de cei de la Marea Baltică, unde cultul lui
provinciei, denumiţi „daci liberi”, fie singuri, fie în Zamolxis a devenit cultul lui Odin.
alianţă cu alte neamuri. Atacurile geto-dacilor împotriva imperiului
Începând, însă, din timpul acestor doi îm- roman de la sudul Dunării au continuat şi după re-
păraţi, tată şi fiu, care împreună au cumulat şapte tragerea de la nord de Dunăre. Sub conducerea lui
nume, mai precis din anul 257, la formele de până Alarich, geţii de răsărit (ostrogoţii) au ajuns până la
atunci ale luptelor de eliberare s-a adăugat o nouă Roma pe care au devastat-o (anul 410), iar Teodoric
formă şi anume, lupta unor geto-daci ajunşi în posturi cel Mare (475-526), după ce l-a învins pe Odoacru
înalte de conducere ale Imperiului Roman, care prin (Odovacar), cel care a desfiinţat imperiul de apus, în
fraternizarea lor cu răsculaţii, au contribuit la succesul anul 476, a cucerit Italia de nord, întemeind regatul
Ostrogot cu capitala la Ravena, care a existat din anul
luptei de eliberare, cum a fost cazul generalilor In-
488 până în anul 525.
genuus şi Regalian.

81
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Dochia în legendele românilor


prof. univ. dr. Raisa Radu

Cine este Dochia?


Există surprinzător de multe scrieri despre
Dochia. Personalităţi de seamă ale istoriei, filologiei
şi folcloristicii, precum: Gh. Asachi, B.P. Hasdeu, L.
Şăineanu, V. Alecsandri, At. M. Marienescu, N. Den-
suşianu, Sim. Fl. Marian, El. Niculiţă-Voronca, Tr.
Gherman, O. Bîrlea, R. Vulcănescu şi alţii au avut pre-
ocupări referitoare la acest personaj ce vieţuieşte în
cultura noastră. În această enumerare, l-am omis, in-
tenţionat, pe Dimitrie Cantemir, deoarece, deşi în
„Descriptio Moldaviae”, vorbeşte despre statuia unei
femei înconjurată de 20 de mioare, nu foloseşte niciun
nume pentru aceasta. Cele prezentate, până acum, mă
determină să lansez două întrebări: 1.Oare eruditul
Cantemir nu cunoştea legenda Dochiei? şi 2. Există o
scriere mai veche decât „Dochia şi Traian” a lui Gh.
Asachi?
În legendele românilor, Dochia apare în patru
ipostaze. N. Densuşianu consideră că Dochia este o În lucrarea „Dochia şi Traian, dupre zicerile
transformare a numelui Dacia, denumire prin care era populare ale românilor cu itinerariul Muntelui Pion”,
adorată, în ţinuturile din nordul Dunării de jos, Rhea, Gh. Asachi prezintă o baladă impresionantă. În timpul
divinitatea pelasgă. Gh. Asachi afirmă că Dochia era cuceririi Daciei, Traian se îndrăgosteşte de Dochia,
fiica lui Decebal. La N. Densuşianu şi Sim. Fl. Marian fiica lui Decebal. Când Traian încercă s-o prindă, ea
există o legendă în care Dochia este o fată tânără şi este prefăcută de Zamolxe, la rugămintea ei, într-o
frumoasă. În scrierile celorlalţi autori, inclusiv ale stâncă. Balada a stârnit controverse. L. Şăineanu este
celor doi, anterior, menţionaţi, Dochia este fie baba sceptic cu privire la caracterul popular al baladei, con-
care îi înfruntă pe Martie şi pe Dumnezeu, fie baba siderând-o rezultatul fanteziei lui Asachi. În schimb,
cea rea care îşi chinuie nora. Gr.C. Buţureanu, entuziasmat, o apreciază ca fiind o
În monumentala sa lucrare „Dacia preis- dovadă a stăruinţei neamului nostru în Dacia. Există
torică”, N. Densuşianu afirmă că Rhea a fost adorată şi alte puncte de vedere favorabile lui Asachi la G. Că-
de triburile pelasge, sub diferite nume, în funcţie de linescu şi R. Vulcănescu.
oraşele, ţinuturile şi munţii pe unde se aflau sanctu- Pentru culegerea datelor referitoare la tradiţi-
arele ei. Pe teritoriul Istrului de jos, ea apare sub nu- ile poporului român, B.P. Hasdeu şi N. Densuşianu au
mele de Dacia sau Terra Dacia. Cultul acesteia nu a recurs la tehnica sociologică a chestionarului. Răspun-
fost o creaţie a administraţiei romane, ci era mult mai surile primite de la respondenţi, printre care şi cele
vechi. Totuşi, ea apare pe unele monumente şi in- referitoare la Dochia, au fost folosite şi de alţi cercetă-
scripţii ale epocii romane. Preluând de la Sbiera unele tori ai folclorului nostru.
informaţii, N. Densuşianu arată că, în creaţiile popu- La B.P. Hasdeu, L. Şăineanu şi N. Den-
lare, figura Dochiei are un caracter mai puţin mitic, suşianu, legenda despre nesăbuita Babă Dochia este
fiind celebrată sub numele de Dochiana şi prezentată asemănătoare mitului semeţei Niobe. B.P. Hasdeu
ca o fată frumoasă care nu îmbătrâneşte şi nu vrea să arată că există cel puţin patru aspecte ale paralelismu-
se mărite. La populaţiile pelasge, Rhea sau Cybele, lui Baba Dochia – Niobe. El consideră că Niobe este
dintr-un exces de virtute morală, nu a vrut să se de origine frigiană, tracică. N. Densuşianu afirmă că
mărite, ne încredinţează N. Densuşianu. legendele române despre îngheţarea Babei Dochia

82
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
sunt identice cu acelea despre statuile Niobei, Ariad-
nei şi ale Venerei din Muntele Libanului şi că toate

Stânca Dochiei - Neamţ


reprezintă nişte simulacre arhaice ale Mamei-Mari
(Rhea).
Sim. Fl. Marian a folosit întreaga literatură,
scrisă până la el, cu privire la Dochia, a consultat
chestionarele celor doi savanţi, oferind cititorilor, în
lucrarea „Sărbătorile la români”, opt legende şi opt
variante ale acestora, specificând şi zonele de unde au
fost culese.
Semnificaţia formelor antropomorfe ale
unor stânci din Carpaţi
În toate legendele, forma antropomorfă a
unor stânci, din diferite părţi ale Carpaţilor, este ex-
plicată ca fiind o metamorfoză, o pietrificare a
Dochiei şi a oilor sale. D. Cantemir este nedumerit,
nu ştie dacă natura a săvârşit această făptură sau este
o sculptură. După descrierea amănunţită a complexu-
lui, Cantemir emite ipoteza că figura feminină ar
putea fi o divinitate din perioada precreştină pe care
o foloseau preoţii pentru a aduce „mulţimea lesne Concluzii.
crezătoare la uimire sau înălţare religioasă”. Gh. Considerăm că fiecare dintre ipostazele
Asachi, după ce descrie acelaşi grup de pe Muntele Dochiei au existat, succesiv, uneori, chiar simultan, în
Ceahlău, arată că, în urma unei avalanşe produse în mentalitatea, în imaginaţia poporului de pe teritoriul
anul 1704, complexul a suportat anumite deteriorări
şi nu mai era identic cu acela din timpul lui D. Can- ţării noastre. Apoi, o ipostază a eclipsat-o pe cea an-
temir. Asachi oferă şi informaţia că, acolo, se afla un terioară, ducând la „ştergerea” acesteia din memoria
schit care a fost distrus de o avalanşă, rămânând, doar, oamenilor. Până la noi, s-a menţinut varianta Babei
o icoană. Pe locul respectiv, s-a ridicat un nou schit. Dochia, dar nu în multitudinea aspectelor sale, aşa
De ce, după catastrofă, s-a ridicat alt schit, tot acolo?
cum era reprezentată în secolul al XIX-lea. În zilele
Probabil, pentru că locul era considerat sacru, încă din
vechime, şi informaţiile despre sacralitatea sa au fost noastre, se consideră că Dochia este o babă căreia
transmise din generaţie în generaţie. B.P. Hasdeu, N. nu-i e frică de Martie, urcă, la munte, cu oile şi, după
Densuşianu se referă, de asemenea, la formaţiunea de- ce îşi aruncă cele nouă cojoace, îngheaţă.
scrisă de Dimitrie Cantemir. În toate legendele, din Este posibil ca acele formaţiuni antropo-
stâncile ce o înfăţişează pe Baba Dochia curge un
morfe, aflate în diferite locuri din ţară, să fi fost, ini-
izvor cu apă limpede.
ţial, reprezentările unei sau unor zeităţi. Odată cu
Ce sunt Zilele Babelor? adoptarea religiei creştine, ele şi-au pierdut semnifi-
Majoritatea celor care au scris despre Dochia caţia iniţială, devenind, în imaginaţia poporului,
s-au referit la Zilele Babei sau ale Babelor. Cele dintâi reprezentarea Babei Dochia.
zile ale lui martie (nouă sau douăsprezece) sunt nu-
Credem că imaginea Babei Dochia, ca soacră
mite Zilele Babelor. Se consideră că 1 Martie este ziua
Babei Dochia. B.P. Hasdeu, L. Şăineanu şi N Den- rea, a fost creată şi răspândită de nurori. Nici nurorile
suşianu afirmă că, în calendarul ortodox, pe 1 martie nu sunt mai bune decât soacrele.
este ziua Sf. Eudochia (Evdochia). Ei susţin că Dochia Legenda Babei Dochia conţine atât o dimen-
nu are nimic în comun cu martira creştină Eudochia. siune topografică – străduinţa de a descifra enigma
Există tendinţa femeilor de a-şi alege o zi care să
reprezinte baba lor. Femeile nu lucrează în ziua Babei unor stânci antropomorfe, cât şi una meteorologică –
Dochia, organizează, doar, clăci de tors, deoarece şi încercarea de a explica fluctuaţiile, capriciile vremii
ea şi-a luat furca, atunci când a plecat pe munte. Se la începutul primăverii.
fac anumite ritualuri în această zi.

83
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Soarele - cea dintâi icoană


Dorel Radu

Zona de climă temperată soarelui, şi-a petrecut noaptea în


din emisfera nordică străbate ca un pântecele maicii Geia ca într-un
brâu cea mai mare întindere de mormânt.
uscat a planetei, unde, datorită al- Pentru că oamenii încă
ternanţei celor patru anotimpuri, din pragul peşterilor au observat
au fost condiţii de păstrare a legătura care este între comporta-
proviziilor, care au constituit baza mentul şarpelui pe pământ şi cel al
materială a dezvoltării unei civi- soarelui pe cer, au ales această vi-
lizatii agricole. etate ca simbol al vieţii de după
În ultima eră glaciară, Eu- moarte, reprezentat grafic prin spi-
ropa a fost acoperită de gheţuri cu rală.
excepţia câtorva regiuni printre Marele şarpe alb al Celui
care şi aceea a Munţilor Carpaţi, de Sus apare în basmele românilor
care au numeroase peşteri în care cu numele său străvechi de Balaur,
care este icoana văzută a Tatălui
s-au păstrat urme de locuire neîn- cel cu şapte capete, câte zile are
Ceresc nevăzut şi a credinţei în
treruptă până când dezgheţul în- săptămâna, şi care se lupta cu Făt-
viaţa de după moarte, ilustrată de
ceput în urmă cu circa 12000 ani a Frumos ca să-l iniţieze în tainele
practicile funerare din timpuri
permis treptat îmbunătăţirea vieţii de după moarte, cu mult
străvechi şi până astăzi.
condiţiilor de viaţă. timp mai înainte ca Moise să înalţe
Numai prin credinţa
Se pare ca acei străvechi în pustiu şarpele de aramă, un
într-un singur Dumnezeu, care la
locuitori nu erau nişte sălbatici, obiect de cult împrumutat de la
început se numea Ra, s-a putut
aflaţi pe o treaptă inferioară a geţi.
păstra esenţa civilizaţiei ante-
scării evoluţiei, ci, mai degrabă, Dacii, cei numiţi astfel de
rioare, pe care ştiinţa, numai după
supravieţuitorii unei civilizaţii an- către romani pentru că locuiau de
ce a dobândit mijloacele necesare,
terioare, refugiaţi în pripă, datorită cealaltă parte a Dunării, apa de-
a reuşit să o dezvolte.
iernii polare, care le distrusese venită hotar, aveau ca steag de
La ţărmul de apus al Mării
vechiul habitat. luptă şarpele care înghite lupul,
Negre, lui Ra i se spunea Apollo,
Un argument în sprijinul simbolul puterilor întunericului
cel ce a ieşit din apă, sau Tomis,
acestei ipoteze sunt semnele scri- biruite în luptă prin sfinţenia
cel ce taie noaptea, iar mai apoi
jelite de acei oameni pe pereţii soarelui, cea dintâi icoană ce pre-
geţii, pe tot cuprinsul ţării lor, l-au
grotelor, cum ar fi cercul, spirala figurează crucea, pe care s-a jertfit
numit Zamolxe, cel ce se ridica
şi rombul, simboluri ale soarelui, Hristos ca să mântuiască lumea.
din pământ, după ce, asemenea
În lumina celor spuse mai
sus, Coloana Fară Sfârşit înălţată
de Constantin Brâncuşi la Târgu-
Jiu, poate să fie asemuită cu o rază
de soare, care coboară din cer ca
să călăuzească sufletele eroilor
români spre locaşul de odihnă
veşnică şi care este dreaptă ca o
lumânare ce se aprinde în noaptea
de înviere sau la căpătâiul celor
adormiţi.

Bibliografie:
* Nicolae Densuşianu
* Nicolaie Ticleanu

84
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

DACUL CEL MARE AL POEZIEI


ROMÂNEŞTI1 – MIHAI EMINESCU
prof. Gheorghe Bucur
I
PRELIMINARII

Activitatea şi creaţia lui M. Eminescu,


personalitate complexă a spiritualităţii româneşti,
trebuie privite, tocmai din acest motiv, atât prin
prisma multitudinii preocupărilor, a percepţiei şi
conceperii conceptului de timp, implicând cele
trei dimensiuni – trecutul, prezentul (său) şi vi-
itorul –, dar şi din aceea a perspectivei valorice
specifice etico-etnice, originare dacice, adoptate.
Modelul dacic devine, în gândirea şi viziunea
poetului, reper şi criteriu valoric.
La 24 de ani, mărturisea, într-o scrisoare,
Veronicăi Micle: „Trecutul m-a fascinat întot-
deauna. Cronicile şi cântecele populare
formează, în clipa de faţă, un material din care
culeg fondul inspiraţiunilor (s.n.).”1 Trecutul ţării,
dar şi al omenirii. Mintea-i cutezătoare va „scor-
moni” nu numai trecutul, ci va încerca să explice
prezentul şi să decifreze şi viitorul. Aceasta se fluenţa indiană asupra gândirii lui Eminescu”,
putea face prin cercetarea istoriei, a mitologiei, India a fost cunoscută, mai întâi, pe căi indirecte
a tradiţiilor şi a folclorului. (prin cărţile populare „Alexandria”, „Varlaam şi
Istoria a fost o materie preferată încă din Ioasaf” din biblioteca tatălui său ori a lui Aron
primii ani de şcoală. Istoriei naţionale, eroice în Pumnul, prin literatura romantică europeană, prin
special, i se va adăuga treptat, de-a lungul tim- filozofia lui Schopenhauer, concepută după filo-
pului, mai ales în epoca studiilor din străinătate, zofia buddhistă), dar, mai ales, pe cale directă
istoria popoarelor lumii. prin lectura unor texte ca piesa „Sakuntala” a lui
În acelaşi timp, formarea viziunii mitolo- Kalidasa, prin asistenţa la cursurile de literatură
gice a lui Eminescu este timpurie şi şi-a pus am- indiană ţinute de profesorul A. Weber (Universi-
prenta asupra întregii lui creaţii. tatea din Berlin), prin lectura „Istoriei buddhismu-
Încă din copilărie şi din anii adolescenţei, lui indian” a lui E. Burnouf, a unor imnuri vedice,
mai ales în peregrinările prin ţară (1864-1869), traduse în germană ş.a. Interesul pentru cultura
viitorul scriitor a cunoscut literatura orală naţio- indiană se menţine viu până spre sfârşitul vieţii
nală, poezii lirice, legende şi basme româneşti, (1884–1887), când se preocupă susţinut de în-
la care s-au adăugat mai târziu, în special în pe- văţarea limbii sanscrite pentru a traduce grama-
rioada studiilor de la Viena şi Berlin (1869-1874), tica sanscrită a lui Fr. Bopp.3 Ni se pare
mitologiile universale. Interesat de istoria şi de semnificativ răspunsul „Dintotdeauna”, dat lui
civilizaţiile antice, a putut asimila acum informaţii Mite Kremnitz, care îl întrebase (aprilie 1889) pe
„de primă mână” şi din surse sigure. poet de când ştie limba sanscrită. Interpretarea
Eminescu a fost fascinat, între altele, de subtilă dată acestei afirmaţii de către profesorul
civilizaţia indiană veche. După cum afirmă Amita univ. G. D. Iscru lansează ipoteza, perfect cre-
Bhose2, care cercetase în teza de doctorat „In- dibilă, că Eminescu poseda „dotările ancestrale”4

85
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
ale unor persoane de excepţie, sugerându-se nescu vor cunoaşte o curbă ascendentă. Cre-
ipostaza de iniţiat a acestuia. dem că studiul susţinut al sanscritei din ultimii
C. Poghirc aprecia în 1972, în general ani de viaţă era, în primul rând, un mijloc de a
corect, că, în afara unor paralele între cele două ajunge la universul şi civilizaţia dacică, la
sisteme de gândire şi de tradiţie, român şi indian, cunoaşterea, aprofundarea şi la explicarea aces-
unele indicaţii lingvistice arată că traco-dacii au tora.
fost înrudiţi cu poporul indo-iranian.5 De atunci, Pe de altă parte, dacismul lui Eminescu
mişcarea dacologică a adăugat importante este indisolubil legat de dragostea de patrie a
cercetări, aducându-se aprofundări, detalii, tânărului în formare, la care profesorul patriot
ipoteze, corectări asupra unor teze şi concepţii Aron Pumnul de la Cernăuţi şi-a adus o esenţială
privind vechea civilizaţie indiană, datorate, în contribuţie. Semnificative sunt, în acest sens,
special, lui Eugeniu Lăzărescu, Gheorghe Şei- poeziile de început, precum „La Bucovina” (Fa-
tan, Mioarei Căluşiţă-Alecu6 şi altora, prin care milia, august 1866), „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
se evidenţiază importante similitudini româno-in- Românie” (Familia, aprilie 1867) sau „Din
diene, în special între limba dacă şi limba san- străinătate” (Familia, iulie 1866), cu sensibila
scrită. adolescentină declaraţie din ultima:
Pornind de la nota din ms. eminescian „Aş vrea să văd acuma natala mea vâl-
2290, f. 707: „Alexandru merge în Indii, unde cioară,
reşed în Himalaya zeii daci; acolo, el întâlneşte Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
pe Dochia şi de la Zamolx învaţă înţelepciune”, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A. Bhose8 considera că „Sub influenţa ipotezei A codrului tenebră, poetic labirint.”13, care
lui Goethe şi Herder că primul leagăn al omenirii conturează un univers specific, numit inspirat
a fost India, Eminescu a imaginat originea mai târziu, de către Lucian Blaga, „spaţiu
dacilor în Himalaya” (s.n.). În primul rând, cred mioritic”.
că termenul reşed ar trebui interpretat nu că „au De asemenea, viziunea romantică a po-
reşedinţă”, ci că „s-au reaşezat”. În al doilea etului îndrepta, după modelul scriitorilor 48-işti,
rând, Eminescu se referă la zei. Extrapolarea admiraţi de el, inspiraţia către istorie, către un
afirmaţiei de la zei la poporul dac, făcută de A. trecut îndepărtat, mai ales. Civilizaţia dacică va
Bhose, este cert o exagerare, pe care o putem căpăta treptat un contur tot mai accentuat în
înţelege, dar nu o putem accepta. Problema gândirea eminesciană şi va forma un fond şi un
necesită, evident, o discuţie mai amplă, care reper de stabilitate, demnitate şi glorie în sis-
nu-şi află, aici şi acum, locul. Cercetările temul său de valori morale, istorice şi etnice.
româneşti şi străine, pe care autoarea indiană nu Un rol important în formarea acestei vi-
le-a cunoscut sau nu le-a luat în considerare, au ziuni dacologice l-a avut întâlnirea din luna oc-
stabilit că spiritualitatea „roirilor” demografice, tombrie 1866 dintre Eminescu şi Nicolae
pornite din vatra „bătrânului continent” şi ajunse Densuşianu, mai mare decât Eminescu cu patru
până în India, au la bază vedele arienilor, ani (se născuse în 1846), poet care debutase şi
„poporul primordial al Europei, a cărei patrie ori- el în revista ,,Familia” lui Iosif Vulcan în iulie
ginară se înscrie în Spaţiul european al Vechii 1866 cu poezia ,,Zâna mea”. Eminescu, venit la
Dacii”10, aşa cum a afirmat pentru prima dată în Sibiu cu dorinţa de a se întâlni cu fratele său,
istoria problemei (descoperire făcută de cercetă- Nicolae, şi, negăsindu-l acasă, este găzduit
toarea Maria Ionescu) profesorul universitar Teo- câteva zile de N. Densuşianu, pe atunci student
hari Antonescu de la Universitatea din Iaşi, în la „Academia săsească de drepturi” din localitate
1901, în lucrarea „Dacia, patria primitivă a arie- şi care, fără doar şi poate, îi va fi împărtăşit din
nilor”11 şi, mai târziu, prin 1980, arheologul ame- ideile lui îndrăzneţe şi seducătoare privind „mi-
rican Marija Gimbutas12. Aşadar, rolurile sunt tologia şi istoria veche a poporului nostru”.14 Cei
inversate. Civilizaţia geto-dacică este primor- doi s-au cunoscut, am putea spune, mai întâi, in-
dială. direct, prin intermediul revistei „Familia “ lui Iosif
Curba evoluţiei preocupărilor de india- Vulcan, care îi publicase lui Eminescu, încă din
nistică şi sanscrită ale poetului înregistrează o 9 martie 1866, prima poezie („De-aş avea”) şi îi
anume constanţă pe întreg parcursul vieţii. Pe schimbase, după cum se ştie, şi numele din Emi-
când preocupările pentru dacism ale lui Emi- novici în Eminescu.

86
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Relaţia directă dintre cei doi va fi reluată
la Bucureşti, unde Eminescu vine, în 1877, ca
redactor la ziarului „Timpul”. Credem că şi sub
influenţa ideilor lui N. Densuşianu, concretizate
acum în conceptele fundamentale din viitoarea
„Dacie preistorică”, poetul va vedea altfel
„icoana” din trecut a poporului şi a ţării. Imaginea
„prezentului mişelit”, confruntată cu aceea de
glorie şi demnitate de pe vremea lui Mircea cel
Bătrân sau cu aceea de pe vemea lui Decebal,
îl va nemulţumi profund şi-l va determina să
enunţe tranşant în 1881: „În România totul tre-
buie dacizat oarecum de acum înainte.”
S-ar putea spune că, în ştiinţa istorică, B.
P. Hasdeu este descoperitorul dacilor, căci în
1860 publica celebrul studiu „Perit-au dacii?”, op-
unându-se, astfel, deschis curentului latinist,
dominant în epocă, iar în 1872, în Columna, din 12 iunie 2009, p.11, apoi în Motivul soarelui în po-
apăreau „Viaţa de codru în Dacia” sau capitolul emul eminescian postum „Memento Mori”, publicat în
„Pământul şi poporul” din a sa „Istorie critică a revista Societăţii de Ştiinţe Filologice din România
românilor” (prezentată în mai multe numere din Limbă şi literatură, Anul LIII, vol. I–II, 2011, p. 118–
Columna lui Traian), iar Eminescu recenza favo- 136.
2
rabil textele (Timpul, nr. 70 din 1 aprilie 1882) şi I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, vol., VI,
Bucureşti, 1933, p.127, apud Mihai Pop, Eminescu şi
lăuda contribuţia istoricului la cunoaşterea vieţii
folcorul, în Studii eminesciene, 75 de ani de la
din vechea Dacie, realizată pe baza tradiţiilor moartea poetului, Bucureşti, Editura pentru literatură,
populare. 1965, p.200
Aceste numeroase informaţii trebuia să 3
Eminescu, Ediţie îngrijită de Mihai Dascăl şi Carmen
se concretizeze artisticeşte, căci veneau, cum Muşat-Coman. Note de Mihai Dascăl. Edit. Mihai
zice poetul, dintr-o vreme „ce nu mai este”, „dintr-un Dascăl Editor, Bucureşti, 2001, p.375
4
cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei” şi, mai Idem
5
ales, dintr-o „Lume ce gândea în basme şi vor- Eminescu, Amita Bhose şi Dacologia, în Dacia Ma-
bea în poezii” (Veneră şi Madonă, I, p.34), adică gazin, nr.77, mai 2012
6
dintr-un univers miraculos, spaţial, uman şi spi- Studiile sanscrite în România, în AnaleleUniversităţii
Bucureşti, anulXXI, 1972, p. 114, apud Amita Bhose,
ritual, din universul trecutului nostru dacic, de
lucr.cit., p.13
glorie, mândrie şi demnitate, şi chiar mai de de- 7
Vezi G. D. Iscru, art. cit.
mult. 8
Eminescu, M., Opere, ed. Perpessicius, Bucureşti,
Adoptarea de către Eminescu, în atari 1943, vol. II, p.73, apud Amita Bhose, lucr. cit., p. 12
condiţii, a unei perspective valorice etice fun- 9
Lucr. cit., p.12
damental dacice, în scrisul şi manifestările lui 10
G. D. Iscru, art. cit.
11
sociale, nu numai că nu ne miră, dar ni se pare Teohari Antonescu, Lumi uitate. Studii literare şi
o consecinţă directă, necesară şi firească, a archeologice, Iaşi, 1901, apud G.D. Iscru, Perit-au
structurii lui psihologice, a formaţiei lui patriotice daci din istorie? în Dacia Magazin, nr.76, aprilie 2012
12
şi a realităţilor social-economice, politice şi cul- Marija Gimbutas, Civilizaţie şi cultură, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1989
tural-artistice, în degradare, din vremea sa. Mo- 13
M. Eminescu, Opere alese, I (şi II), Ediţie îngrijită şi
delul dacic devenea, astfel, unica soluţie. prefaţată de Perpessicius, Scriitori români, Bucureşti,
( Va urma) Editura pentru literatură, 1964, p.11. Pentru citate din
creaţia lui Eminescu voi folosi numai această ediţie,
________________ notând în paranteză titlul, volumul şi pagina.
14
. Pentru informaţii suplimentare vezi Napoleon
1
Această formulă am folosit-o prima dată în articolul Săvescu, ,,Cenaclul M.Eminescu” la New-York
Mitul dacic al soarelui în poemul postum eminescian (15.01.2009), publicat în Foaie pentru minte, aprilie
„Memento Mori”, publicat în România Mare, nr. 985 2009.

87
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

URMELE DACILOR ÎN OLTENIA


Academia Zamolxiană şi magistrala turistică
ing. Dumitru Vochescu

Între Carpaţi şi Dunăre exis-


tă locuri unde viaţa s-a păstrat
aproape la fel ca în urmă cu 2000 de
ani, pe timpul Dacilor. Se foloseşte
carul cu boi, fântana cu ghizde, casa
cu hogeac şi soba oarbă în care intra
o buturugă întreagă ce ardea toată
noaptea lungă de iarnă), corlata şi po-
liţa, vadra şi caucul de apă, tinda cu
pridvor, masa cu trei picioare care nu
se clatină în orice loc s-ar aşeza, puti-
neiul de lapte, geacul cu brânză, lada
de ţoale, războiul de tesut, sucala,
vârtelniţa şi urzoiul. Inul, cănepa şi bo-
rangicul asigurau lenjeria, iar lâna asi-
gura haine groase de iarnă. La
Crăciun se taiau porcii iar de Paşti
mieii.
Când se făcea o casă nouă,
se planta pe acoperiş o plantă totem, Peştera Polovragi - peştera lui Zamolxe
care asigura farmacia casei, trata
orice boală, şi apăra casa de vrăji sau cu ochii lor tradiţia vie a Dacilor la po- drografice ale Oltului şi Jiului, înce-
spirite malefice. Ea se păstra verde porul Român. pând de la Corabia [Sucidava] unde
fără îngrijire cât ţinea casa, fără să i Când Olteanul Constantin Împăratul Constantin Cel Mare a con-
pese de gerurile iernii sau seceta ve- Brancuşi, absolvent al Şcolii de Arte şi struit un pod, până la Celei, {Romula,
rilor toride. Era o aloe de clima tempe- Meserii din Craiova, a ajuns mare capitala provinciei Daciei Sudice], pe
rată, purtând denumiri diferite dar sculptor la Paris. s-a gândit la stâlpul drumul Pavat al Domnului de Rouă,
numele ei ştiinţific este: SEPTEMVI- funerar şi la stâlpii de la intrare în de la Caracal, pe drumul Muierii, către
VUM TECTORUM. tindă şi a dat lumii Coloana Infinitului, Craiova, {Pelendava] şi continuând pe
Pâinea, vinul, undelemnul şi în care a aşezat sufletul Românului şi Dealul Muierii, până la cetatea dacică
mierea le asigura viaţa, iar lumânarea moştenirea ancestrală primită de la de la Grădistrea de Valcea, la Baia de
de ceară ardea la căpătâiul lor cănd Daci. Masa şi scaunele mici din jurul Fier, Polovragi, la Peştera Muierilor şi
plecau în lumea veşniciei. La moarte, ei, au fost reprezentate de MASA TĂ- peştera Polovragi, [peştera lui Za-
se cioplea stâlpul funerar Dacic, care CERII, ce se găseşte în ansamblul de molxe] şi, pornind pe şoseaua Tran-
se aşeza pe mormânt, alături de cru- la TG. Jiu. Este necesară începerea salpină, până la Poiana Muierii, unde
cea creştină. Este necesară o mobili- unor expediţii complexe pentru întoc- se ţineau vestitele Nedei de Sânziene,
zare a preoţilor ortodocşi, pentru mirea unei monografii a magistralei ajungem la Sarmisegetusa, capitala
evidenţierea localităţilor unde se pă- Carpaţi - Dunăre, supranumită „Dru- Daciei lui Decebal.
strează tradiţia stâlpului funerarar şi a mul Muierii”, în vederea promovării Pe tot acest traseu, tradiţiile
plantei septemvivus tectorum, pentru magistralei Turistice Oltene, care prin dacice se păstrează la naştere, nuntă
întocmirea unui blog. prin care să po- prezenţa tradiţiilor dacice, ar atrage şi moarte, arhitectura caselor şi sate-
pularizăm această tradiţie în vederea foarte mulţi turisti. Este vorba de lor, tradiţiile, jocurilor rituale, [Căluşarii,
atragerii turiştilor, care doresc să vadă „calea fără poduri, dintre bazinele hi- Ariciu], a datinilor de sărbători, colin-

88
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
dele, legendele. La toate cetaţile da- această vechime, vom fi priviţi cu mai neştii din Ardeal, şi împăratul Ioniţă.
cice din ţară, se repetă aceleaşi le- mult respect de către comunitatea şti- Puterea Banilor Craioveni se baza pe
gende, despre nişte cetăţi subterane, inţifică. Dacă se închid cheile Olteţului, mari moşii şi averi deţinute în această
pline cu comori uriaşe, având legături se va crea un uriaş lac de acumulare Zonă. Istoria Banilor este în general
subterane cu alte cetăţi. cu apă potabilă, care să alimenteze o cunoscută, - Banul Mârza, Banu
La Poiana Muierii era mare conductă cu apă pe Dealul Muierii, de Manta, Banu Mărăcine, care a ajuns
Nedee „unde veneau mărfuri din toată unde prin cădere s-ar umple nişte ba- Marchiz în Franţa. Nu avem încă do-
ţara, aşa cum ne descrie romanul „Ne- zine care vor aduce apa potabilă în cumente despre perioada sarabă a
deia din Piana Miresii” iar la Polovragi toată această zonă. Când se va forma Academiei Zamolxiene. Trebuie cău-
era mare târg de plante medicinale. uriaşa salbă de lacuri la poalele Car- tate aceste dovezi, mai ales că nu
La peştera Polovragi, Părintele Balaşa paţilor, dealurile Olteniei ar putea fi iri- avem nici măcar o pagină scrisă în
din Drăgăşani, însoţit de un mare gate pe acest traseu. limba dacă. Din aceeaşi istorie face
sobor de preoţi, a făcut un maslu pen- Revenind la Craiova, vom parte şi Aeticus Dunăreanul, care, în
tru sufletul lui Zamolxe şi epoţii săi. arata că la mormântul lui Nicolaescu anul 460, s-a întors dintr-o călătorie în
Peştera Polovragi a mai fost cercetată Plopşor, de la Sineasca, străjueste un jurul lumii, însoţit de 100 de epoţi za-
arheologic de o echipă multinaţională, uriaş stâlp funerar dacic, iar pe multe molxieni, trecând prin Egipt, Africa,
dar impune o cercetare complexă şi morminte se cresc Frumoasele Sep- Spania, Franţa, Anglia, Danemarca,
completă, cu mijloace moderne, cu temvivum Tectorum. Părintele Balaşa Scandinavia, America, Japonia, India,
detectoare radar, cu largirea galeriilor arată că, la indicaţia lui Nicolăescu Persia, în urma careia a scris „Cosmo-
înguste, decolmatarea lor, detectarea Plopşor, a găsit la Breasta urmele graphia”. Se zice că această carte se
cu fum pentru descoperirea traseului, Academiei Zamolxiene IO din Craiova. găseşte la Vatican şi în alte mari bi-
amenajarea de intrări laterale, căuta- Aici a fost cea mai veche universitate blioteci. Universitatea din Craiova, prin
rea întregului traseu, care se spune că din lume, unde au învăţat mulţi filosofi efortul conjugat al facultăţilor de litere,
are peste 30 km. şi că ajunge în Tran- şi medici Eleni. Ea lucra sub patronajul istorie, geografie, drept, teologie, In-
silvania. Se speră că, pe lângă como- castei Sarabe din Dacia şi purta em- formatică şi calculatoare întocmeşte
rile de aur şi argint, să găsim dovezi blema “IO” . După cucerirea Daciei, un vast program de căutare pe inter-
scrise în limba Dacă, sau a primilor administraţia Romană le-a încredinţat net, bazat pe căutarea cuvintelor
creştini. S-ar putea să găsim ceva cu administrarea legilor pământului. In cheie, a tuturor scrierilor vechi digita-
legile belagine pe care Zeiţa Vesta, timpul migraţiilor de 1000 de ani, ei lizate, folosind dictionarul român şi cu-
stăpâna Vestalelor şi Amazoanelor, le s-au ocupat de supravieţuirea Dacilor. vintele scrise despre Traco-Geto -
a dat lui Zamolxe, aşa cum susţinea Aflau din timp traseele migratorilor şi Daci, personalităţi, oraşe, munţi si
preotul dacolog Bălaşa. Se presupune organizau locurile de retragere. Fe- ape, începând cu un document găsit
că limba Zeiţei Vesta, limba belagine- meile, copiii şi bătrânii, porneau cu vi- în Anglia, în Wales, un „Tatăl Nostru”,
lor, este limba primordială, antedelu- tele pe calea Muierii, iar barbaţii scris într-o limbă foarte asemănătoare
viană, a primului val al civilizaţiei organizau tabere de supraveghere şi cu româna, dar se pare că nu este
agrare. Când apele sărate ale Medite- hărţuire. Când migratorii se stabilizau scrisă de Români. Sperăm să cunoaş-
ranei au pătruns în Marea Neagră a Epotii zamolxieni le învaţau limba şi tem izvoarele istoriei noastre, din lo-
fost marele Potop Biblic, apa a înce- negociau cu ei reîntoarcerea popu- curile unde au mai rămas, să dovedim
put să crească, şi oamenii speriaţi, au laţiei, care le asigura hrană şi servicii. că limba românească se trage din
început să plece în alte părţi, formând Mulţi se angajau mercenari şi ajun- limba primordială şi să aflăm marile
popoarele lumii. Ipoteza ca limba ro- geau în funcţii înalte în conducere. secrete cunoscute ale strămoşilor, în
mână, prin filiera dacică, se trage di- Când hoardele lui Gingis Han au di- medicină, sugestie şi lupta cu bolile
rect din limba primordială, are tot mai strus regatul Cuman, Dacii din armata stresului..
mulţi adepţi. Se spune chiar că Altan- Cumană, au trecut la descălecare şi Sperăm că la Craiova se va înfi-
tida s-a aflat aici. Se impune, deci, ca Tecomiris şi-a luat adevaratul nume, inţa un muzeu care să cupridă tradi-
să decopertăm mâlul depus pe litoralul Basarab, folosind şi sigla “IO” pe care tiţiile dacice, elemente restaurate din
fostului lac dulce din Marea Neagră, au purtat-o toţi domnii din tările ro- Forumul Roman, columna lui Traian şi
unde am putea găsi vestigii ale acestei mâne. Academia Zamolxiana, IO, a toate copiile lucrărilor lui Brâncuşi.
civilizaţii antedeluviene Matriarhale. trecut sub tutela Băniei Oltene, care a Vom fi iarăşi ce-am fost, ba mai
Dacă se dovedeşte că Cronicum Va- înscăunat toţi domnii, inclusiv Corvi- mult decât atât. [ Petru Rareş]
lahorum sau Pravila Română are

89
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Legături dintre culturile şi limbile regatului Hitit


şi regiunea Balcano-Danubiană
prof. Doina Mureşan, New York, SUA

Civilizaţia hitită a fost parte a unui conti- Dunării (cultura ceramicii liniare) şi, eventual, în
nuum de dezvoltare umană, care, în Anatolia, ca zona de Bug-Dnistru (cultura ceramicii liniare de
şi oriunde în Orientul Apropiat a existat şi s-a ex- est). În jurul anului 5000 î.Hr., elementul proto-
tins de-a lungul multor milenii. Anatolia a fost te- indo-european arhaic se împarte între nord-ves-
ritoriul unui mare complex de civilizaţii, care s-au tul indo-european (strămoşul elementelor italic,
dezvoltat cu cîteva mii de ani înainte de începutul celtic şi germanic, elementul proto- indo-euro-
epocii bronzului, caracterizat printr-un grad ridi- pean (cunoscut sub numele de „cultura veche
cat de coerenţă şi diversitate culturală şi de o europeană” după Gimbutas), situat în lunca
reţea complexă de interdependenţe politice şi Dunării şi în Balcani, şi proto-indo-european tim-
comerciale. puriu de est (strămoş al elementului Tocharian).
Cercetările ştiinţifice dovedesc că, prin Continuitatea, precum şi difuzia şi infuzia cultu-
caracterul ei indo-european, cultura hitită a fost rală se intensifică în ciuda distrugerii Imperiului
intrusivă în Anatolia. Sosirea hitiţilor în Anatolia hitit. Milet, Sardis şi Gordion sunt capitale care
în timpuri preistorice a fost un proces de super- continuă din perioada hitită până în perioada cla-
stratare care s-a impus pe o cultura nativă, fie sică; monumente hieroglifice Luviene se găsesc
prin cucerire sau prin asimilare treptată. În ter- în estul Anatoliei de Nord şi Siria de la 1200 î.Hr.
meni arheologici, relaţiile hitiţilor cu cultura Ezero Ori de câte ori s-au stabilit, indo-eu-
din Balcani şi cultura Maikop din Caucaz au fost ropenii au adoptat elemente ale culturii locale. In-
luate în considerare ca făcând parte din cadrul fluenţa populaţiilor indigene este în mare măsură
migraţiei. Hittita este cel mai atestat membru a sesizabilă în zonele de religie, artă şi mitologie.
ramurei Anatoliene în familia de limbi indo-eu- Cu toate acestea, un eveniment primordial a fost
ropene pus în memoria unui text şi a servit ca un para-
Limba proto-indo-europeană conţine cu- digm. Un exemplu de mit, care are aspectul unei
vinte legate de tehnologii care fac prima lor resoluţii a unei probleme contemporane, este
apariţie în repertoriul arheologic la sfârşitul ne- „Mitul lui Illuyanka”. Acest mit descrie lupta Zeului
oliticului, în unele cazuri în perioada epocii Cerului/Furtunii (zeul şef în panteonul hattic-hitit),
bronzului timpuriu. Lexiconul include cuvinte cu un fel de şarpe–anghilă, care îşi avea locuinţa
folosite pentru agricultură (7500 î.Hr.), metalurgie într-o groapă apoasă. Şarpele, iniţial, câştigă,
(7500 î.Hr.), creşterea vitelor (6500 BCE), pentru dar Zeul Cerului predomină cu ajutorul unui om,
plug (4500 î.e.n.), aur (4500 î.e.n.), domesticire care până la urmă piere din cauza relaţiei sale
de cai (4000-3500 î.e.n.) şi vehicule cu roţi intime cu divinitatea.
(4000-3400 î.e.n.). În folclorul românesc, Făt-Frumos/Harap
Răspândirea limbilor şi culturilor indo-eu- Alb, care îl învinge pe balaur, are forţe magnifice,
ropeane s-a produs în următoarele etape: aprox- supranaturale. El este similar cu Belerofon
imativ 6500 î. HR., elementul pre-proto- indo- (ucigătorul de balaur), eroul indo-european din
european, situat în Anatolia, se împarte între cel Licia, care este un tânăr frumos şi care este
Anatolian şi arhaicul proto-indo-european, timp expus multor pericole până să-l întâlnească pe
în care agricultorii pre-proto-indo-europeni, care balaur. Mitul uciderii dragonului reprezintă o vic-
migrează în Europa în dispersie agriculturală ini- torie simbolică de ordine asupra forţelor de haos,
ţială, aduc cu ei limba lor. a creşterii peste stagnare în ciclul anual al naturii,
Limbi arhaice proto-indo-europene apar a renaşterii asupra morţii, care trebuie să fie per-
în Balcani (Starčevo-Criş-Körös cultură), în valea manent povestit pentru a-şi menţine eficacitatea.

90
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

APOLLODOR :
Voi nu sunteţi urmaşii Romei
Dr. Mihai Zamfir

Distrugând capitala reli- Astfel, cu cheltuieli ghe Cârţan (ce nume latin!)
gioasă a Daciei, cetatea imense, va fi edificat Forul lui merge pe jos la Roma să-şi
SARMISEGETUZA, jefuind Traian în centrul căruia se va vadă „părinţii “ pe columnă.
tezaurul regatului dac şi înălţa Columna lui Traian. Ce şi Adormit la picioarele ei,
ocupând un teritoriu de aproxi- cum spune, în viziunea lui Tra- în capitala imperilui, dimineaţa
mativ 14% din acest stat, parte ian, noi prea bine ştim şi prea aude din gura urmaşilor latinilor
în care se aflau resurse au- puţin credem. În mod inevitabil, imperiali: uite un dac ! Plecat
rifere şi în general minerale, însă, oricum i-ai prezenta, din Dacia de astăzi „ca roman”,
cotropitorii romani au trăit o acolo sunt părinţii noştri – el revine din Roma ca dac. Siri-
adevărată beţie a victoriei. O dacii. După 19 secole în care anul Apolodor, realizatorul
beţie din care s-au trezit cu o romanizarea ar fi trebuit să le Columnei, pune istoriei între-
mare durere de cap. Desigur, şteargă urmele, un fapt simplu barea: sunt dacii strămoşii
spectacolul bucuriei lor a fost umple de ruşine pe toţi acei sa- românilor?
unul dezgustător şi nici ei înşişi vanţi, plătiţi din banul nostru, Şi peste 19 secole îi
nu au putut scăpa de scârba care savanţi afirmă cu răspund urmaşii lui Traian, vox
faptei lor, un adevărat complex neruşinare că dacii nu ne sunt populi vox dei: da, strămoşii
al faptei urâte. Un complex din părinţi. Dopat cu teoria latinitaţii românilor sunt dacii, românii
care se iese mereu pe calea exclusive a originii noastre, nu sunt urmaşii Romei.
minciunii. ţăranul transilvănean Gheor-

Creştinismul românesc –
erezie sau calea cea dreaptă ?
Dorel Radu
Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost
adresate în primul rând comunităţilor de evrei creştini
din Europa sau Asia Mică, deoarece, spre deosebire
de credincioşii din alte neamuri, doar ei cunoşteau
scripturile la care se referea.
Încercarea de convertire a cetăţenilor Atenei
dăduse greş când Sfântul Apostol Pavel le vorbise de
înviere iar acel episod relatat în Sfânta Evanghelie
ilustrează starea de spirit a epocii respective, dominate
de concepţii filozofice de factură materialistă şi de
cinstirea formală a zeilor în care încetaseră, de fapt,
să mai creadă cu adevărat .
Sămânţa cea bună încolţise însă repede în su-
fletul păgânilor, aşa cum erau numiţi ţăranii, cei mai
vechi locuitori de la nord sau sud de Dunăre, ce sieşi
îşi ziceau români şi care, de mii de ani, credeau în
viaţa de după moarte, pe care urmau să o petreacă în
veci împreună cu Tatăl lor Ceresc.
Fără îndoială că Sfinţii Apostoli, care i-au în-

91
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
creştinat pe strămoşii românilor de astăzi, le-au cunos- Românii de la început au fost ortodocşi,
cut străvechea credinţă de care nu i-au obligat să se deoarece acest cult era mai apropiat de credinţa lor
lepede după ce s-au botezat în numele Fiului lui Dum- străveche, dar, din punct de vedere politic, refuzau să
nezeu, aşteptat de toate neamurile şi care nu venise în se subordoneze împăratului de la Constantinopol sau
lume să strice legea, ce să o îndeplinească. Papei de la Roma, care, deopotrivă, din acest motiv îi
Numărul creştinilor proveniţi din rândul considerau eretici.
păgânilor crescuse atât de mult încât, ca să le tem- Ca să-i supună pe români, ambele puteri reli-
pereze zelul, Sfântul Apostol Pavel le amintise că gioase au apelat la vasali recrutaţi din rândul veneti-
mântuirea venise prin evrei, asemuiţi trunchiului măs- cilor, care vorbeau în graiuri inventate de călugări a
linului pe care ei fuseseră altoiţi ca o ramură nouă. căror nume au rămas sau nu au rămas trecute în isto-
După anul 313 d.H., în care împăratul roman rie, dar cu ajutorul cărora au reuşit să-i transforme în
Constantin cel Mare recunoscuse creştinismul ca re- alte etnii, după ce îi forţaseră să se boteze a doua oară
ligie oficială a imperiului, începuse şi organizarea în în rit ortodox sau catolic.
deplină libertate a bisericii lui Hristos. Răspunsul la întrebarea formulată în titlu este
Divergenţele legate de interpretarea diferită a dat chiar de către Sfinţii Părinţi, întemeietori ai bi-
Sfinţilor Evangheliei de către unii dintre ierarhi au sericii lui Hristos, care au păstrat ca zile a sărbătorilor
fost conciliate la primul sinod ecumenic din anul 325 creştine pe acelea stabilite în urmă cu mii de ani de
d.H. dar în secolele următoare ele s-au ivit din nou şi, preoţii zamolxieni ai unicului Dumnezeu din cer şi
grupându-se în jurul centrelor religioase de la Roma strămoşi ai get begeţilor români.
sau Bizanţ, au dus la ruptura din anul 1054 d.H.

„AŞA E BINE, MAICĂ!” –


ELEMENTE DE SINCRETISM RELIGIOS
prof. Silvia Pătru

Despre religia dacă se ştiu relativ puţine. nu recunosc alt zeu în afară de al lor.
În afara de Herodot, în Istorii IV: şi Platon în Charmides:
Iată cum ajung ei nemuritori: după cre- (Vorbeşte Socrate:) – Bine, Harmides,
dinţa lor, ei nu mor, ci acela ce piere se duce la am zis, la fel este acum şi cu descântecul nostru.
Zamolxis, zeul lor, pe care unii îl socotesc identic L-am învăţat acolo, în armată, de la unul din
cu Gebelezis. La fiecare al cincilea an ei aruncă medicii traci ai lui Zamolxis, despre care se
sorţii şi totdeauna îl trimit cu solie la Zamolxis pe spune că îi face pe oameni nemuritori. Iar acel
acela din ei pe care cade sorţul, încredinţându-i trac mă încredinţa că au dreptate confraţii săi din
de fiece dată toate trebuinţele lor. Trimiterea Helada să sprijine ceea ce ziceam adineauri.
solului se face în acest chip: unii din ei, stând în Dar, a adăugat el, Zamolxis, care-i regele nostru,
şir, ţin trei suliţi cu vârfurile în sus, pe când alţii îl dovedeşte, ca zeu ce este, că tot aşa cum nu se
apucă de mâini şi de picioare pe cel trimis la cuvine să încercăm a vindeca ochii fără să fi vin-
Zamolxis, îl leagănă de mai multe ori şi după decat capul, nici să tămăduim capul fără să
aceea îi fac vânt aruncându-l deasupra vârfurilor ţinem seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie
de suliţi. Dacă omul acela, căzând, moare să încercăm a vindeca trupul fără a căuta să
străpuns, ei sunt încredinţaţi că zeul le este tămăduim sufletul; pricina pentru care cele mai
binevoitor; dacă solul nu moare, îl hulesc învi- multe boli nu se supun artei medicilor Heladei
nuindu-l ca e om rău; după ce l-au învinuit, trimit este că ei nesocotesc întregul pe care s-ar cu-
alt [sol]. Ei îi spun solului, cât acesta mai e în veni să-l îngrijească, iar dacă acestui întreg nu-i
viaţă, tot ce vor să ceară [de la zeu]. Când tună merge bine, nu poate să-i meargă bine nici părţii.
şi fulgeră, tracii de care e vorba trag săgeţi în Aşadar, zicea tracul meu, de la suflet pornesc
sus, către cer, ameninţându-şi zeul, deoarece ei cele rele şi cele bune pentru corp, ca şi pentru

92
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
omul întreg; de acolo purced acestea, aşa cum Sfânta Tradiţie, şi spre obiceiurile locale, ob-
din cap purced cele privitoare la văz. [...] re- servăm elemente ce nu-şi au locul în datele creş-
latările sunt fragmentare sau prelucrări ale celor tine iniţiale. Obervăm sărbători creştine mari, în
menţionate (Strabon, Iordanes). care ni se justifică acte cel puţin ciudate prin eter-
Reprezentările iconice sunt puţine şi nu nul aşa e bine, maică !. Din 14 biserici ortodoxe
par a se lega de monoteismul dac, aşa cum este autocefale, privind comparativ unul şi acelaşi
el menţionat de cei doi autori (cele aproximativ sfânt, observăm atribute suplimentare căpătate
200 de reprezentări ale Cavalerului trac din Scy- de Sfântul Theodor, Sfântul Gheorghe, Sfântul
tia Minor, acoperind doar o întindere de 8 secole, Ilie, fără a vorbi de Sfântul Andrei, la care putem
cel mult; reprezentări antropomorfe care, cu in- presupune ca am putea avea date în plus, da-
dulgenţă, pot induce teorii de tip totemic). torită faptului că îl revendicăm în calitate de
Zeităţi preluate de antichitatea greacă şi creştinator. Fără să vorbim de Rusalii, nume in-
latină, cum ar fi Bendis sau Semele, nu se supra- teresant pentru pogorârea Sfântului Duh. Sau de
pun întrutotul arealului (sunt descrise ca Sfântul Ioan Botezătorul care are de-a face, în
aparţinând tracilor, şi aici ajungem la disputele mod obscur, cu Sânzienele.
privind identitatea sau descendenţa celor trei Putem atunci porni o călătorie în lumea
neamuri - traci, geţi, daci). ideilor, încercând să interpretăm sursa acestor
Şi atunci, ce rămâne de studiat? Din ce inadvertenţe şi să înfăţişăm o lume de mult
sursă ne putem adăpa teoriile? apusă prin intermediul ecourilor ei în prezent.
Privind spre ceea ce preoţii numesc

PIATRA, SUPORT PENTRU ARTA


INIŢIAŢILOR ŞI PENTRU DECORURI
NATURALE MITICE
(rezumat)
prof. Lucreţia Eugenia Brezoianu

1. Semnificaţiile lucrărilor brâncuşiene în reprezentarea unei pile/baterie/acumulator elec-


contextul spiritualităţii şi reprezentărilor antice trochimic uscat.
Lucrările de artă, oferite de Constantin Brân- Trebuie amintit că această proiectare con-
cuşi neamului său românesc, de pretutindeni, sunt structivă şi realizare a Coloanei, dar şi a ancolării a
chintesenţa gândirii şi activităţii sale artistice şi me- fost realizată efectiv de prietenul lui C. Brâncuşi, ing.
tafizice, constituindu-se în supreme mesaje şi surse GORJANU. Coloana Infinitului a fost concepută şi
concrete de binefacere. Ansamblul de la Tg. Jiu este construită, ca o „sursă multiplă”, indiferent de atenţia,
evident un ansamblu energetic, elaborat ca o genială nepăsarea sau încrâncenarea manifestată sau voalată,
conlucrare între meserie şi tehnică, ca perfecţiune ar- de care a avut parte. Modulii numiţi de către Brâncuşi,
tistică. „mărgele”, constituie această Coloană Infinitului, ai-
În sens invers, aşa cum vine umbra de la doma unui rozariu infinit de rugăcine.
răsăritul Soarelui, piesele monumentalului ansamblu, Această Coloană, ce se ridica spre infinit, este
pot fi interpretate. asemenea unui efect extraordinar de lumină, coborâ-
Piesa metalică, Coloana infinitului este ase- rea simbolică a Şarpelui cu Pene pe scările Marii Pi-
meni stâlpului „djed”, emblemă a coloanei vertebrale ramide în trepte, a Ansamblului de la Chichén Itzá. Ar
a zeului Osiris, simbolizând stabilitate şi durabilitate. fi foarte interesant să studiem şi umbrele, coborârea
Toate acestea au fost preluate în simbolistica stâlpului simbolică a Şarpelui-DRAKON din Steagul Dacic, pe
„djed”, care, din punct de vedere tehnic, este care le creează lucrările Ansamblului de la Târgu Jiu,

93
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
dar nu numai la echinocţii, ci şi la solstiţii.
Poarta Sărutului este un Arc de Triumf al
Vieţii, al creării, perpetuării şi dezvoltării vieţii prin
Iubirea necondiţionată, singura ce conduce spre eter-
nitate. Poarta este alcătuită din coloane paralelipipe-
dice, groase, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai
mari decât ale coloanelor, dar nu copleşitoare, ci e la
limita „îndurării”. Acele medalioane cu „îmbrăţişaţii”
pot reprezenta şi iniţierea primei diviziuni, în cercul
membranei celulei OU, apărând primele două celule
care urmează a se diviza după puterile lui doi (2; 4=
22; 8=2 3 ...), care, astfel, conduce la naşterea unei noi
fiinţe! Pilonii, pe care sunt reprezentate aceste meda-
lioane, sunt divizaţi pe fiecare faţă în două, ca şi cum
amintesc pentru fiecare dintre noi că este rezultat din
alte două fiinţe, care şi ele din alte şi alte două fiinţe-
exemplare ale speciei. Astfel, înţelegem şi semnifi-
caţia lucrării OUul.
Seria scaunelor, care formează Aleea Scaune-
lor, este alcătuită din grupe de câte trei piese, aidoma
treimii, a triadei primordiale, regulă antică invariabilă,
general aplicată.
Masa Tăcerii, cu cele douăsprezece Scaune-
Cuminţenia pământului
clepsidre, ca cele douăsprezece luni ale calendarului
anual sau ca cele douăsprezece semne zodiacale aju- găţiile pământului” a îngropat sub aceste stânci toată
tătoare la orientare, dar şi pentru divinaţie, pot fi ca o averea sa. Zona, cu altitudine medie 1300 m, este de-
trecere de la condiţia terestră la cea universală. clarată rezervaţie naturală şi ştiinţifică din 1941.
Cuminţenia Pământului, redată în piatră, este Într-o astfel de zonă stâncoasă, nu foarte
o zeitate primordială, din epoca „a fost odată ca... ni- înaltă, dar deosebit de periculoasă, accidentată geo-
ciodată”, are faţa cu trăsături rigide, abia sugerate sau grafic, foarte schimbătoare şi surprinzătoare meteo-
şterse de timp şi neîndemânatic reconfigurate. Statuia rologic, este plasată povestea Dochiei, care „a
Cuminţenia Pământului este asemeni zeiţei MAAT. îngheţat” împreună cu oile sale, transformându-se,
Zeiţa Maat interacţiona cu forţele ce asigură ordinea conform legendei, în stană de piatră.
universală a elementelor, de la corpurile cereşti la re- Nu se poate ajunge în acestă zonă decât de
gularitatea fenomenelor astrononice, dreptatea în ra- către cunoscători, de iniţiaţi, care au rămas în memo-
porturile sociale şi adevărul în viaţa morală! Readusă ria locului ca maici - preotese ale unei divinităţi femi-
de C Brâncuşi ca înfăţişare metaforizată, Cuminţenia nine protectoare. Este posibil ca „Rege plin de toate
Pământului - Maat este reprezentarea ordinii univer- bogăţiile pământului” să fie fost Decebal, care a în-
sale şi a eticii, care constă în a acţiona în orice cir- gropat/a ascuns printre stâncile acestui loc periculos
cumstanţă în acord cu constiinţa pe care o avem, averea sa spre care, după înfrângere, a pornit fiica sa,
despre această ordine universală. Dochia, urmărită de chiar împăratul Traian. Este ridi-
Celebra serie de lucrări Domnişoara Pogány col ca Dochia, fiică a acestor locuri, să fi pierit înghe-
se „înrudeşte” cu o reprezentare din perioada romană tată şi Traian cu al sau corp de armată să fi scăpat!
a Zeiţei Isis. Firesc este să fi supravieţuit şi de aceea apar şi va-
2. Dochia şi zona Detunatele din Ceahlău riante ale legendei cu bătrâna Dochia.
DETUNATELE era o îngemănare cu muntele Mitul este, de fapt, un avertisment pentru cei
Ceahlău, despărţită de un trăsnet asurzitor năpustit ce află de această comoară regală şi se încumetă să o
asupra muntelui, despicându-l în numeroase stânci. caute, asumându-şi riscurile escaladării acestui munte
Lat. Detonare! DETUNA: a tuna, a trăsni. sacru.
Se mai spune că un „Rege plin de toate bo-

94
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

Simboluri şi arhetipuri româneşti,


regăsite în sigilii, dovezi de existenţă milenară a
civilizaţiei spirituale şi materiale pe teritoriul
României, parte integrantă a civilizaţiei
şi spiritualităţii europene
istoric Marinela Pop Câmpeanu,
Paris, Franţa
Simbolurile ancestrale şi divine constituie o găsit un loc potrivit pentru a conserva o civilizaţie de
probă de perenitate şi de continuitate culturală în care istoricii, geografii şi scriitorii din Antichitate nu
spaţiul carpato-dunărean. se îndoiau să o numească Hiperboreenii, transformaţi
Reflecţia lui Mircea Eliade: „Simbolurile au de-a lungul timpului istoric în Daci şi Geţi.
o existenţă universală, totalitatea lor constituie ordinea Nume cunoscute: Pindar, Strabon, Ptolemeu,
simbolică a lumii.Un obiect care este un simbol nu Apollonius din Rodos, Iustin, Ovidiu, Marţial, Clau-
este niciodată doar el însuşi, ci este, în acelaşi timp, dian, Virgiliu, Hecate din Abdera, Diodor din Sicilia,
un semn, un receptor pentru altceva, pentru o realitate Homer, Mnaseas din Patra, Diogene Laertius, Platon,
care transcende planul de existenţă al obiectului.” /M. Iordanes vorbesc despre acest teritoriu şi civilizaţia
Eliade, Imagini şi Simboluri, p. 234. importantă din acest spaţiu geografic.
Grafica sacră este transmisă prin simboluri, la Marea migraţie hiperboreană începută verti-
fel ca şi geografia sacră, punct de plecare al vechilor cal până la paralela 45, teritoriul Daciei/România, se
migraţii. Etapele lor, care au durat milenii, se regăsesc ramifică de aici în toate punctele cardinale: Vest - Cel-
consemnate în toponimie, simboluri, care au traversat ţii, Sud - Grecii, Egiptenii, Nord şi Estul Europei, for-
timpul, locuri de spiritualitate, situate în cea mai mare mând o Mare Cruce.
parte pe platouri de munte. Potrivit tradiţiei româneşti, şarpele care păzea
Elementele simbolice reflectă tradiţii care au Porţile de Fier a fost atacat de eroul legendar Novac
conservat trecutul, uneori atât de îndepărtat încât (cel Bătrîn), şarpele a fugit şi, tăindu-i părţi din coadă,
devin legende, fac legătura între concretul unei istorii a traversat şapte locuri ( pe teritoriul Daciei), înainte
pentru care avem puţine amintiri şi viaţa care a conti- să se arunce în mare, acolo unde se află Insula Şerpi-
nuat să facă transmiterea valorilor integrate în funcţii lor (insula Albă) - marea se numeşte de atunci Marea
directe: tradiţiile devin astfel memoria colectivă a ci- Neagră.
vilizaţiilor. Astfel, prin intermediul diverselor semne Încă de acum 7000 de ani până acum 4000 de
şi simboluri sau a numelor de locuri memoria colec- ani, pe teritoriul actual al României, simbolurile care
tivă păstrează istoria cea mai veche, atunci cînd nu se regăsesc în civilizaţia din această perioadă istorică
avem alte urme ca mărturie a trecutului pentru cei sunt strîns legate de cele patru elemente esenţiale de
care, în alt timp, vor fi capabili să le înţeleagă şi să le Creaţie: Cerul, Pământul, Focul şi Apa, materializate
descifreze. în reprezentări concrete (Geometria Sacră): cercul, ro-
Interacţiunea forţelor sacre rămâne suma tu- zeta solară, rombul (două triunghiuri sau două pira-
turor acţiunilor de cult, raportul cu Divinitatea rămâ- mide), spirala, semnul)(X, coloana verticală construită
nând neschimbat timp de milenii. din romburi / a se vedea Coloană Infinitului a lui
Prezenţa semnelor sacre în spaţiul carpato-du- Brâncuşi/, zigzagul, perechea de unghiuri < >, crucea
nărean dovedeşte existenţa valorilor cu forţă spiri- formată din S încrucişat şi semnul mişcării derivat
tuală, care au traversat timpul prin intermediul din S („valul”).
simbolurilor care le poartă. Cele 10 (zece) arhetipuri constituie baza re-
Teritoriul Daciei /actuala Românie/ se află la pertoriului simbolic şi au traversat timpul istoric în
jumătatea drumului între Polul Nord şi Ecuator, do- acest spaţiu de civilizaţie de şapte milenii, trecând prin
vadă că marea migraţie verticală, care a avut loc, a toate civilizaţiile: piatră şi lemn, metale (bronz, fier,

95
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
argint şi aur). Locuitorii civilizaţiei Carpaţilor au împins
Simbolurile sacre sânt născute din necesitatea credinţa în Divinitate până la a se crede ei înşişi ne-
de a comunica cu Divinitatea şi s-au dezvoltat în ca- muritori ( Dacii ).
drul Cultului solar. Spiralele Sacre au evoluat / vezi Locul de legătură cu Divinitatea - platourile
Labirintul !/ mai ales legate de ceremonia dedicată înalte de munte: 1) muntele Sacru - Omu/Bucegi, nu-
cultului Morţilor, ajungînd la o expresie care arată le- mele „Om” corespunde cu silaba sacră a Hinduşilor -
gătura Omului cu Pământul: Pasta Sacră şi Divinitatea în Dacia, 2) „Omos” la Greci, identificat cu Omul
– arhetipurile se regăsesc în: ceramică, lemn, metal, Universal/ Bătrînul/ Înţeleptul, 3) în Tibet, 4) în Anzi.
haine şi, mai ales, în forma de expresie cea mai spiri- Exemplul cel mai important de simbol utili-
tuală: dansul ritual. zat este Arborele Vieţii, element arhaic al cultului Soa-
Într-adevăr, Omul este cea de-a treia compo- relui, foarte bogat în semnificaţii, se regăseşte 6000
nentă a Triunghiului de Aur, care leagă Cerul de Pă- de ani mai târziu în cea mai importantă expresie cul-
mânt cu forţa sa spirituală, Omul este Coloana Divină, turală, socială şi spirituală - SIGILIUL.
echilibrul între Cer -Tatăl Divin/ Ceresc, reprezentat Numai în sigiliile româneşti există arborele
de Soare şi Pământ - Mama Divină / Geb - la Egipteni, vieţii, afirm aceasta după ce am studiat cele 21 000
Gebeleisis - la Daco-geţi, Gaïa - la Greci, Ki - la Su- de sigilii aflate în Arhivele Naţionale franceze de la
merieni. Paris, studiu ce reprezintă subiectul tezei mele de doc-
Interacţiunea Forţelor Sacre: Soarele, Cerul, torat.
Lumina/Obscuritatea, Focul, Apa, Vântul au perpetuat Arborele Vieţii este şi Coloana Cerului, Stâl-
diverse acţiuni de cult. pul casei/ Suliţa/ Coloana vertebrală a Casei , înlocuită
Omul Carpaţilor a acţionat în consonanţă cu în perioada creştină de Cruce, care este Omul cu mâi-
aceste legături, cerând ajutor forţelor benefice contra nile întinse, punctul de intersecţie fiind punctul ener-
celor malefice. Expresia legăturilor funcţionale per- getic al inimii, DRAGOSTEA DIVINĂ, legătura
petuate timp de milenii a ajuns şi la Era Creştină până permanentă între OM şi DIVINITATE.
în secolul XXI/ exemplu - pâinea sfinţită.

LIMBA ŞI SPIRITUALITATEA
TRACO-GETO-DACILOR
Prof. univ. dr. ing. Viorel Ungureanu

I
Aproape toate informaţiile referitoare la isto- aşa cum este menţionat pe inelul de la Erezevo şi în
ria noastră antică provin din surse greceşti sau ro- tăbliţele de la Sinaia. De asemenea, nimeni nu a ştiut
mane. Ele reflectă punctul de vedere al autorilor să spună că celebrele „Legi Belagine” sunt, de fapt,
respectivi, fapt care nu neapărat trebuie să fie corect „învăţăturile atlanţilor cele despre faptele oamenilor”,
în ceea ce priveşte obiectivitatea şi corectitudinea după cum rezultă din cele relatate de Deceneu.
celor relatate. România de astăzi nu mai este cea din timpul
Din fericire, avem şi surse proprii de docu- lui Cuza sau a lui Carol I şi ar trebui găsite resurse
mentare în acest domeniu, dintre care, cele mai im- pentru reconstituirea acestor tăbliţe într-o formă cât
portante, sunt plăcuţele de la Sinaia. A considera că mai apropiată de cea originală, căci, dacă aceste
aceste plăcuţe sunt falsuri realizate în epoca modernă plăcuţe ar fi fost de la bun început din plumb, ar fi fost
constituie un fapt deplorabil şi lipsit de discernământ. de mult distruse în totalitate prin coroziune. Faţă de
Nimeni, din timpul lui Cuza până astăzi, nu ar fi putut imaginile publicate de Dan Romalo, în imaginile mai
să realizeze astfel de obiecte, apoi, nimeni nu a cunos- noi apărute pe Internet se observă deja deteriorări ire-
cut anumite informaţii care se regăsesc numai în textul versibile datorate coroziunii.
acestor tăbliţe. De exemplu, nimeni nu a ştiut să spună Pentru început, cred că este necesar să mă
că pacea de după moartea lui Decebal a fost încheiată refer la autorii acestor plăcuţe şi la modul lor de re-
de fostul său general Diegio pe mijlocul Tisei, sau că alizare: astfel, una dintre cele mai importante plăcuţe
zeul suprem al traco-geto-dacilor a fost RO sau RA, este cea cu numărul 79, conform numerotaţiei utilizate

96
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
în cartea lui Romalo, care conţine, la început, urmă- doya” – zeii cei doi au găsit învăţăturile atlanţilor cele
torul text: despre faptele oamenilor. Deşi nu este o precizare ex-
ZΩNIE OY MEI CeO BEL ZERYEO SΩE A plicită, se poate deduce că se face o referire la cei doi
TICeO DATO. fraţi gemeni Zamolsxis, despre care se consideră că
Fii lui Mei acela frumoase imprimate de ale au dat primele legi scrise ale geţilor. Iată că legile date
sale pentru învatatură a dat. de Zamolsxişi sunt de fapt „învăţăturile atlanţilor cele
ΩI SOEMOI BEMO, A SΩE ANCeO ILΩ , despre faptele oamenilor”!
YNEO ZIMARΩ SYE GeOY SERETO, HΩ Dată fiind importanţa subiectului, dăm mai
YE SOE GLΩTELΩ, DEI INO DOYA jos textul intergral al plăcii cu nr. 3 conform notaţiei
FINDO ATLA(N)TOE TICiΩYE CeO SΩ utilizate de Dan Romalo, din care obţinem informaţii
FACTICiE GeEIΩ. importante despre cei doi Zamolsxişi, prin care se
Din ale lor plăci, în toată a lor calatorie, pe poate realiza o corecţie a informaţiilor obţinute din
ele le-au pastrat întelepţii (sfinţii) oameni ai alte surse:
Siretului, din a caror mulţime, zeii cei doi au ZAMOLSXEOY DEGhEO AMO, YNEΩ
găsit învăţăturile atlanţilor cele despre SKYTEO DYI LIΩ FIO AΩY SIO GAREY,
faptele oamenilor. MASΩ DYE DOYE SAYMΩYA XINDYΩ
DE GiNO SACiEA ΩN PORTΩ YE O ERIO DEGhE DΩ DEO HATO SOY.
GeNOIKLOE NOIE BEMΩ LΩ IE SERΩ. Zamolsxeoy, preoţii iubiti, pe ei sciţii care pe
Din motivul acesta, în portul de la Genucla, ei i-au fost privit din ochi cu săgeata (adică
noi plăci pentru dânşi le imprim. i-au ochit cu săgetata), au mers cei doi
Ea a fost realizată de către Deceneu care este asemenea (gemeni), la a fermecatei (sfintei)
autorul celor mai numeroase şi mai importante dintre visterii preoţi la a zeilor casă să fie.
plăcuţele din tezaurul de la Sinaia. In transliterarea cu A SΩ NYO SΩYE FIΩ AREI PYSΩ
litere latine, am păstrat pe Ω din textul original pentru DEGhE RATY PII IDIE SΩY.
a nu fi pierdute eventuale informaţii prin echivalarea La a lor naştere, au fost cu săgeata pişcaţi
forţată cu “O”. In prima frază, Deceneu se referă la (înţepaţi) de preot (pentru ca) feriţi din calea
fii (zonie sau sonie) lui Mei, care au dat frumoase ei să fie.
(bel) imprimate (zeryeo sau seryeo) de ale sale (soe) DO AΩY SIIO EGhEIPTIΩ NOEDΩY ILΩ
pentru învăţătură (ticeo). “Mei” ar putea fi diminu- ZEIIBO YN DΩL LΩY A IH PIETA GΩR-
tivul de la Meitros, care este o altă formă a numelui RYO.
lui Mitra, zeul solar. Contrar a ceea ce se crede, cultul Până la săgetare (ochire cu săgeata), (în)
lui Mitra nu a fost adus de romani în Dacia, a existat Egipt în călătorie (perelinaj) au mers să vadă
şi mai înainte şi trebuie considerat autohton. Din fraza până acolo a lor pentru rugăciune munte
a doua se poate remarca faptul că mulţimea (glotelo) (adică piramidă).
plăcuţelor (bemo) datorate fiilor lui Mei a fost păstrată AT EXIΩ ZAMOLSXOY ΩSIIA GhENIE
de oamenii (geoy) de pe valea Siretului, iar între BESIKYOY A SΩ LO SEY FΩHIO
aceste plăcuţe s-au aflat şi învăţăturile atlanţilor (at- GhEKEPRITILE NOPΩY TO SΩ ILO.
lantoe ticioye) cele (ceo) cu (so) faptele (factice) oa- La plecare, lui Zamolsxoy principalii con-
menilor. In fraza a treia, Deceneu afirmă că din ducători ai altarului (bisericii) lor le-a spus
motivul (de gino) acesta în portul (on porto) de la pe cu foc aprinse (trosnind) resturi (adică
Genucla pentru dânşii (lo ie), adică pentru locuitorii cărbuni aprinşi) să meargă.
de pe valea Siretului, noi plăci (noe bemo) imprim ΩY ESO ΩN TAHOY PYETA GORYΩ OY
(sero). Aceste trei fraze reprezintă cea mai frumoasă LΩ NΩY PIOTRA BELITEA SYΩ.
dedicaţie scrisă vreodată de cineva. De obicei, diferiţi Ei au mers pe a vârfului pentru rugăciune
autori dedică operele lor familiei sau unui membru din munte (piramidă) unde noi din piatră fru-
familie, regelui sau împăratului de care este legat şi museţi au văzut.
de la care se aşteaptă la unele favoruri.... Deceneu ON TΩYRNA SΩA EON TOY PAMΩILO,
dedică plăcile pe care le imprimă locuitorilor anonimi A SΩ TALOY IILΩ SHIITEO YΩ
de pe valea Siretului fără să aştepte nimic, din re- KΩYRAFIO ΩRINO RYPINΩ FETIΩY
cunoştinţă pentru faptul că au păstrat învăţăturile at- KRYSA DIE, DO SESIRΩ PO ONIO DΩ
lanţilor. Este adevărat că din cuvântul “atlantoe” YLO RΩDIEΩ ZIIOYΩY =M=P=S=B
(atlanţilor) lipseşte un “n”, însă această placă nu este La întoarcerea lor la a lor familie, de pe al
singura care se referă la „învăţăturile atlanţilor”, mai lor înalt deal, sciţii (văzând) a lor corabie,
găsim o referire de acest gen şi în placa prezentată în din a sufletului adânc (din adâncul sufletu-
anexa de la cartea lui Romalo, în care nu mai lipseste lui), şi-au făcut crucea zeilor, apoi, au
nici un “n”. Din fraza a doua mai avem o precizare (re)cunoscut pe primul din a lor naştere ca
care se referă la faptul că între aceste plăcuţe „dei ino fiind zeu =M=P=S=B

97
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Pe figura de jos, care seamănă cu un sarcofag: făcut „crucea zeilor”, de unde se poate trage concluzia
AB ARISΩ ZAM-XOY. că oamenii locului îşi făceau cruce şi înaintea erei
De la sagetarea lui ZamXoy noastre, după cum s-a întâmplat şi la Sarmigetuza cu
In traducerea textului, am păstrat în mare parte or- ocazia aducerii capului lui Ion al Geei de pe muntele
dinea cuvintelor din textul original, ceea ce nu îngre- sfânt, care, iniţial, s-a numit „Mont Ion oe Ge”
unează prea mult înţelegerea textului obţinut. Din (Muntele lui Ion al Geei), apoi, după săgetarea celor
conţinutul ţăbliţei se poate vedea că este vorba de doi doi Zamolsxis, şi-a schimbat numele în „Mont Gato”,
fraţi gemeni care au fost preoţi care răspundeau de adică Muntele Leopardului. Denumirea actuală a
obiectele de cult ale templului, şi că au fost săgetaţi muntelui „Ceahlău” ar putea proveni din „Ceo Hilo”
de către sciţi. Inainte de săgetare au fost în perelinaj ceea ce înseamnă „Cel Inalt”.
în Egipt unde au fost pe vârful piramidelor. La pi- (Va urma)
ramidă i se spune “PYETA GORYO”, adică „pentru Bibliografie:
rugăciune munte”, ceea ce seamănă cu numele lui [1] Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?,

Pitagora, de unde s-a tras, probabil, concluzia că Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005.
Zamolsxis ar fi fost sclavul lui Pitagora. La în- [2] Ungureanu, Viorel, Deceneu de la Moleo Dava şi Bure-

toarcerea lor din Egipt, primul născut dintre cei doi bista. Al VI-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-
gemeni a fost recunoscut ca zeu. De remarcat faptul 5000. Iaşi,Chişinău, Bacău, 2011.
că la întoarcerea lor din Egipt, văzându-i, sciţii şi-au [3] www.dacia.org; www.dacii.ro.

OMAGIU LUI BRÂNCUŞI


Marele pictor român Dimitrie Berea (1908 – 1975) s-a expatriat
la Paris în 1946, unde a şi murit. Născut la Bacău, a urmat Facultatea
de Arhitectură (1927 – 1932). În 1934 a luat Premiul Bucureştiului la Sa-
lonul Oficial de la Galeria Dallas, urmat de altele similare în 1935 şi 1936
– 1938. A luat Premiul oraşului Roma cu ocazia Expoziţiei la Academia
Română dn Roma. A expus la Milano, Geneva, Paris, Veneţia, Madrid,
Barcelona, Londra, Cannes, New York etc.
Arta lui este o sinteză a Impresionismului şi Fovismului. I-au
pozat artişti de cinema, ambasadori, capete încoronate europene şi
familii nobiliare, multe de origine română, poeţi, medici, miniştri reputaţi,
precum W. Churchill, preşedinţi de stat, plasticieni, printre care şi cele-
brul sculptor C. Brâncuşi cu care era amic. A expus împreună cu Picasso
şi P. Bonnard.
Lucrarea „Omagiu lui Brâncuşi” este în peniţă şi am găsit-o
într-un album „Formes et couleurs” Ecole de Paris, publicată la Laus-
sane Elveţia, Editura L’Abbaye du Livre, 1965.
Deoarece consider că ar fi potrivită tematicii Congresului de
Dacologie dedicat personalităţii C. Brâncuşi, iată-l aici ilustrat ca rege
dac. Totodată, cred că trebuie păstrate în traducere bilingvă şi cele trei
maxime ale sculptorului. În traducerea mea, sunt astfel:
„Lucrurile nu sunt greu de făcut, ceea ce este dificil este să ne
aflăm în stare să le facem.”
„Să creezi ca un zeu, să comanzi ca un rege, să munceşti ca
un sclav”.
„Viaţa mea nu a fost decât o succesiune de întâmplări mi-
nunate.”
Simona Condurăţeanu
10 aprilie 2012

98
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

EMINESCU, MAGUL CĂLĂTOR


prof. Ioan Câmpan

Fiind conştient că posibilităţile mele sunt Poate de mult s-a stins în drum,
destul de limitate, voi lăsa pe alţii, care „cântă mai În depărtări albastre,
dulce decât mine” să vorbească, reunind copios multe Iar raza ei abia acum
citate semnificative, pentru a întregi un tablou nou Luci vederii noastre.
asupra personalităţii eminesciene. De pildă, asupra
textelor scrise în primăvara-vara lui 1883, P. Creţia şi Icoana stelei ce-a murit
D. Vatamaniuc arată că „Aspectul cel mai surprinză- Încet pe cer se suie;
tor al acestor însemnări îl constituie preocuparea Era pe când nu s-a zărit
stăruitoare a poetului în direcţia matematizării celor Azi o vedem, şi nu e.
mai variate domenii ale activităţii umane ... aceste
texte constituie o lume aparte, cu o tensiune intelec- Tot astfel când al nostru dor
tuală sui-generis, plină de intuiţii, de îndrăzneli şi de Pieri în noapte-adâncă
străbateri ale minţii într-o zonă în care întreaga viaţă Lumina stinsului amor
mentală a lui Eminescu se regăseşte transfigurată şi Ne urmăreşte încă.
eliberată. Se simte în aceste redactări o incandescenţă
finală, parcă gata să consume spiritul în vederea unei Aceleaşi consideraţii asupra vitezei luminii
şi mai înalte renaşteri. Iar dacă anii de viaţă care au apar aproape identic în „Muşat şi ursitorile”. Ante-
mai urmat par reziduul de neagră cenuşă al acestei rior, datând din perioada 1868-1870, alt fragment edi-
combustii, nimeni nu trebuie să refuze acestor texte, ficator în ms. 2 276 A: „Dar toate au astfel natura
în numele unor prejudecăţi, înaltul lor sens spiritual. valului (ondulatorie, n.n.), (...) Să ne-nchipuim că oa-
Iar autorul lor ... este, în cel mai nobil înţeles al cu- menii din toţi corpii cereşti (observatorii, n.n.) ţin
vântului, poeta agonistes, cel care dă ultima luptă şi ocheanele îndreptate spre noi, unii mai aproape, alţii
pierind, o câştigă într-o zonă mai înaltă de lumea mai departe. Şi Cezar cade de mâna lui Brutus (eveni-
pieirii”. Închei citatul, recunoscător acelora. ment, n.n.). cei din Lună ar vedea astăzi, cei mai de
Prin notele de curs, prin traduceri, prin alte departe mîni, şi mai departe poimîni ..., văile Univer-
notiţe, dar şi strecuraţi în poezie sau corespondenţă, sului peste o mie de ani. Raza care-a căzut pe faţa lui
numeroşi filozofi ai naturii îşi găsesc loc în textele murind călătoreşte în univers şi ajunge pe rînd toate
eminesciene: Pitagora, Thales, J. Watt, A. Fick, Leu- stelele infinitului în miliarde de ani pe rînd, însă
cip, Democrit, R. Mayer, J. P. Joule, Clausius, R. tragedia morţii lui Cezar se petrece mereu, fără
Brown, Leibnitz, Voltaire, Bernoulli, G. Galilei, I. sfîrşit. Tragedia aceasta trăieşte, dar pururea într-un
Newton, I. Kant, Laplace, H. Helmholtz, J. Kepler, H. mediu nou.”
Cavendish, Pouillet, Fraunhofer, Tyndall. Pe alţii îi De fapt, Eminescu foloseşte aici metoda ex-
vom semnala în context. Nu cumva numărul acestora perimentului mintal, întâlnit la mulţi fizicieni, cel mai
îl depăşeşte pe cel al literaţilor pomeniţi tot de el? celebru fiind A. Einstein, de care voi mai scrie. Pe vre-
Dincolo de tentaţia firească a lărgirii orizon- mea când Eminescu scria „La steaua”, se cunoştea
tului de cultură, putem constata şi cum o anumită idee deja valoarea vitezei luminii c, sau, cel puţin, ordinul
ştiinţifică poate stârni emoţia artistică. Voi începe cu de mărime era corect. Într-un loc, el mărturiseşte că a
binecunoscuta poezie „La steaua” şi o voi cita în în- scris această poezie dorind să-l imite pe un anume G.
tregime, măcar pentru plăcerea reînnoită a lecturii: Keller. Alţii cred că el s-a inspirat dintr-o versiune
germană a unei cărţi apărute la Londra în 1834, scrisă
La steaua care-a răsărit de Ch. Bell.
E-o cale-atât de lungă Din primele trei strofe răzbate o claritate per-
Că mii de ani i-au trebuit fectă şi o absolută corectitudine a relaţiilor din con-
Luminii să ne-ajungă. tinuul spaţiu-timp, pe deplin actuale şi azi. Textele

99
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
citate pot servi foarte bine ca peisaje ilustrative în Valoarea moştenirii din Eminescu este con-
clasă la lecţia de fizică cu tema „Viteza luminii”. Este ferită de geniul gânditorului care, ce adevărat, are
adevărat că imensitatea spaţiului parcurs de lumină ceva de spus, transmiţând un tezaur de idei pentru noi,
produce consecinţele înfăţişate; noi însă nu ştim sigur ceilalţi. Este un apostol bogat cu duhul. Însuşi B. P.
dacă aserţiunile aparţin cu adevărat lui Keller, Bell sau Hasdeu observa într-un loc cum că Eminescu a intro-
Eminescu. A patra strofă din „La steaua” este dus, primul la noi, în poezie, „adevărata cugetare ca
reprezentativă şi dintr-un alt punct de vedere, pentru fond şi adevărata artă ca formă”.
că ea ne apropie de durerea autorului, de sentiment şi Ar fi nebun acela care pune oameni în corpii
trăire. Aşa încât primele trei strofe sunt doar ilustraţii cereşti? Vedeţi din nou pasajul cu asasinarea lui Cezar.
ştiinţifice (corect!) care potenţează izomorf imaginile Nebun, dar în graţia lui Dumnezeu! Şi apoi, dragi şi
poetice şi ideile filozofice de mai târziu, conferindu- neîncrezători eventuali cititori, ce reprezintă cei 200-
le acel sublim caracter inconfundabil. Pentru Emi- 300 de ani de „ştiinţă pozitivă, riguroasă şi oficială”,
nescu, ştiinţa este aici nu un scop declarat, ci doar un cea evocată de convenţiile sociale, faţă de miliardele
sprijin instrumental. Nu este el un „om de ştiinţă” în de ani ai universului, vârstă admisă de aceeaşi ştiinţă?
sensul strict, ci în unul mult mai larg şi mai esenţial. Nu ştiţi că, spre sfârşitul secolului XIX, erau destui
Neînţelegând aceasta (nici nu putea), G. Călinescu savanţi care, dezamăgiţi că s-au născut prea târziu,
zice: „Teoriile fizice asupra universului, chiar când susţineau că în fizică nu a mai rămas nimic de de-
nu suntem siguri că ar aparţine epocii de boală, au scoperit? Gafele antologice ale unor „mari” oameni
bizareria diletantismului”. Deşi, acelaşi critic, în plan de ştiinţă îşi au originea în acest păgubos egocentrism
liric, recunoaşte că „Toate materialele şi uneltele lui spaţial şi temporal, care doar trage lumea înapoi,
Eminescu n-ar da nimic în mâinile altuia, fiindcă închizând orizonturile noilor generaţii. Renunţ la
izvorul tainic al efluviilor eminesciene e ascuns un- exemple, dar dau câteva citate eminesciene ilustrative.
deva departe, în pădurea subconştienţei lui. Acest aer Ms. 2 257: „Tot ce se poate naşte însă în lume şi tot
acuns al liricei sale trebuie găsit şi gustat, descris şi ce se-ntîmplă, se naşte în mod necesar, neapărat. Îm-
mărit, fără alte senzaţii decât acelea născute din res- prejurul razei în care vieţuim şi ne mişcăm, bat şi
pirarea lui, pentru ca spiritul nostru să îi simtă den- cearcă a veni în viaţă toate posibilităţile de a exista,
sitatea şi să poată pluti în el”. Aşa vom face! toate aceste forme posibile, căci posibilitatea de a ex-
Stranie rămâne însă constatarea că Eminescu ista, în faţa veciniciei e certitudinea de a exista. Dar
se serveşte de adevărurile ştiinţei în mod curent şi fără dacă ceea ce e posibil, pus în faţa veciniciei, e cert”.
dubii, înţelegând perfect fenomenele pe care le îm- Ms. 2 285: „Progresul, îndeosebi cel ştiinţific, nu con-
bracă într-un limbaj extrem de sugestiv, de parcă le- stă atît în descoperiri noi, cît în descifrarea a ceea de
ar avea pe toate în degetul său cel mic, asemenea lui intelectualul nostru subiectiv a încifrat în natură ...
Kant. Nu este exclus ca aceste adevăruri, măcar unele, Este în afara oricărei îndoieli că omul va ajunge
să intre chiar în categoria celor încă necunoscute şti- cîndva în posesiunea adevărului deplin şi a gîndirii
inţei vremii sale, aşa cum sunt obligat să cred, deşi nu deplin corecte.” Ms. 2 257 „Din simplul fapt al
aveam niciun entuziasm iniţial disponibil. Vorba lui încăperii materiei în spaţiu avem deci ca rezultate
N. Iorga: „La început, cartea lui părea bătută cu neapărate:
şepte peceţi. Pe urmă, deodată, sufletul s-a deschis cu
totul şi ne-am mirat cum de n-am înţeles de la în- o materie determinabilă în mărime
ceput.” Ce a priceput Iorga, oare?! Cunoscut-a el zisa un număr determinabil de părţi (atomi)
lui Eminescu din ms. 2 292: „Eu sunt băiat de rumân un număr determinabil de moduri de combi-
şi tot ce spun eu e adevărat.”? Tot Iorga admite că naţiune ale acesor părţi (molecule)
„… posibilităţile lui Eminescu au fost infinite.”! un număr determinabil de forme individuale.
O apreciere a lui G. Ibrăileanu: „Poeziile lui Toate aceste stau în faţă c-un spaţiu infinit şi
Eminescu, geniale şi în chip absolut, ne apar ca un c-un timp infinit... O perspectivă nemărginită se de-
produs şi mai extraordinar, putem zice, cîntărind bine schide înaintea ochilor mei.”
cuvîntul, un produs miraculos, cînd ne gîndim la îm-
prejurările în care au fost create, cînd ne putem ima- Eminescu ne apare, astfel, nu numai ca un
gina toate condiţiile personale ale creatorului lor.” mag al poeziei.
Ce se ascunde oare sub toate acestea?

100
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

III. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătate


DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY numéro : 0255-101181.M1D
Dr. Napoleon Săvescu Tel. 004021 944 93 36;
21-26 Broadway, New York 11106 USA E-mail: titanget@hispeed.ch
Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635 11. Eugenia Semenciuc
e-mail: nsavescu@nyc.rr.com Spania - Madrid
Telefon: 00346 440 65 372
2. Ilie Enciu, director DRIS 12. Societatea Culturală Română „Dacia”
str. Arbustului nr. 2B Plushckis Nicolae - preşedinte
Bucureşti, sector 2 Republica Kazahstan
Telefon: 021 240 1218; 0745033960 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14
3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi, Telefon: 7212/42-14-85, 476848
Prof. Aurel Manole Mobil: +77012189472, +77776931280
Str. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi , Telefon: +40743939727
Jud. Galaţi E-mail: romani_kazahstan@yahoo.com
Tel. 0754022616 13. Uniunea Scriitorilor din Moldova
4. Clinica de Medicină Integrată, Mihai Cimpoi - academician, preşedinte
Dr. Corneliu Băbuţ Str. Alecu Russo, nr. 18, bl. I, ap. 13
Comuna Maşloc, Jud. Timiş Chişinău, MD - 2004
5. Ing. Eugen Ciobanu Telefon: 00373 22 333 007
B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 Mobil: 00373 69 14 78 00
Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 E-mail: mihaicimpoi@mail.ro
6. Asociaţia Culturală Craidava, 14. Comunitatea Românilor din Serbia
Prof. Dr. Danciu Elena Tereza (Zajednica Rumuna U Srbiji)
Str. Sergent Constantin Popescu Nr.15, Ion Cizmaş - preşedinte
Bl.42A, Sc.A, Et. 3, Ap.8 str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300
Craiova, Jud. Dolj Oraş: Vrsac, Serbia
Tel. 0765211880 Telefon: +381 13 837 336
7. Rodica Florea Mobil: +381 63 38 22 23
str. Aleea Saturn, bl. 24, sc. 1, ap. 5 E-mail: comunitatea@gmail.com
Deva, jud. Hunedoara www.comunitatea-romanilor.org.yu
8. Gheorghe Mihăilescu 15. Ion Gâju - preşedinte Marisdava
str. Pescarilor nr. 26, bl. MZ 11, ap. 12, Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17
cod. 900538 Târgu Mureş, jud. Mureş
Constanţa, jud. Constanţa Tel: 0721 59 48 79
9. Domniţa Raţiu 16. Filiala Getia Minor – Tulcea,
str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5 Preşedinte Nicolae Nicolae
Braşov, jud. Braşov Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea
10. prof. Alexandru Stan, Tel. 0729011003, 0752104184
Association «Dacia-Helvetia» Case postale 78, e-mail: getiaminor@yahoo.com
CH-1800 Vevey 1. Compte UBS-Vevey,

101
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

NOTĂ
Redacţia revistei „Dacia Magazin” a luat la cunoştinţă faptul că, în numerele 68, 74 şi 75 ale
revistei noastre, articolele semnate de Adelina Peagu şi Bogdan Dragoş reprezintă un plagiat din
materialele publicate de profesoara Aurora Peţan în revista „Formula As”.

Amintim că răspunderea privind folosirea unor texte ale altor autori fără precizarea ştiinţifică
a sursei şi însuşirea ideilor străine sau, mai grav, copierea totală a articolelor revine, în totalitate, au-
torilor furtului intelectual.

Menţionăm că redacţia are toată consideraţia pentru activitatea de cercetare şi profesiona-


lismul d-nei profesor Aurora Peţan, cerându-i, în atari condiţii, scuzele de rigoare.
Precizăm că pe coperta 2 a fiecărui număr al revistei noastre se află regula de bază privind
responsabilitatea paternităţii şi proprietăţii intelectuale a textelor publicate.

Redacţia

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE


l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier
word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;
l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;
l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca
notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;
l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;
l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,
data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;
l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,
cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.
l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:
revistadaciamagazintulcea@gmail.com; pozerevistadaciamagazintulcea@gmail.com

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»


Începând cu data de 1.01.2012,
preţul unui abonament la revista noastră
este:
semestrial: 31 lei şi anual: 62 lei

102
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin

SUMAR
I. EDITORIAL: Dr. N. Săvescu: 1
Cuvânt de deschidere la cel de al XIII-lea Congres Internaţional de Dacologie
Mariana Terra: Brâncuşi, dacul nostru 3
Maria Ionescu: Istoricul Teohari Antonescu, primul care a identificat Dacia ca patrie 3
a arienilor, poporul primordial al Europei
Alex Stan: Why Dacia Revival at United Nations-UN ? 6
Consiliul Unirii: Mesaj de Salut adresat Congeslui al XIII-lea de Dacologie 7

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE


Secţiunea 1: Motive artistice traco-geto-dacice în sculptura lui Constantin Brâncuşi 8
1. Lucian Gruia: Brâncuşi în tradiţia dacică hiperboreană 8
2. Mihai Popescu: Rădăcinile străvechi ale artei lui Brâncuşi 9
3. Adrian Bucurescu: Misterele brâncuşiene de la Târgu Jiu 11
4. Ştefan Lucian Mureşanu: Legătura dintre cer şi pământ, jurământ sacru de apropiere 12
prin Coloana fără sfârşit de lumea stelară
5. Simion-Petre Cickirdan: Brâncuşi şi sacralitatea antică 12
6. Silviu N. Dragomir: Căutându-l pe Brâncuşi prin Carpaţii din România 14
7. Silvia Drumea Balcanu: Tripticul de la Târgu Jiu 15
8. Elisabeta Iosif: Semne şi inscripţii dacice în sculptura lui Constantin Brâncuşi 17
9. Olimpia Cotan-Prună, dr. Simona Daniela Grigore: Toiagul mortului – coloana fără 18
de sfârşit pe care urcăm spre Ceruri în timpul călătoriei finale
10. Luca Manta: Ansamblul Brâncuşi de la Tîrgul Jiu este o cale spre nemurire 20
11. Grigore Buciu: Ce ne-a lăsat la Târgu Jiu 21
12. Marin Iosif: Borna de frontieră sau piatra de hotar 23
13. Marius Popescu: Piatra de hotar, ultima operă sculpturală de valoare naţională 24
a lui Constantin Brâncuşi
14. Petre Stoica: Brâncuşi – ţăranul dac de la Hobiţa şi creator al eternului 25
15. Lucia Olaru Nenati: Paradigma autohtonităţii la marii creatori 27
16. Dumitru Danau: De la Piatra de hotar din „Iliada” la „Piatra de hotar” a lui 28
Constantin Brâncuşi
17. Nazaria Buga: Brâncuşi - o viziune integratoare asupra lumii 29
18. Gh. Bârdan Raine: Masa tăcerii – Poarta sărutului – Coloana infinită 32
19. Traian Zorzoliu, Zorzoliu Aristotel Cristian, Iliescu Cristian: Brâncuşi la 34
Stoicăneşti ,judeţul Olt
20. Florian Tucă: C. Brâncuşi – militar în regimentul 18 infanterie - Gorj. 34
21. Elena Armenescu: Constantin Brâncuşi-iniţiat şi sculptor al gândului şi sufletului 36
22. Claudia Voiculescu: Încercare de a-l regăsi pe Brâncuşi 37
23. Oana Coandă: Coloana nesfârşită în religia geto-dacă 39
24. Tiberiu Ciobanu: Spiritualitate dacică în opera lui Brâncuşi 41
25. Ştefan Stăiculescu: Brâncuşi, cioplitor şi în duh, în constelaţia lui 43
Bonaparte şi Beethoven
26. Grigore Ungureanu: Apostolul sărutului transcendent 45
27. Marinela Pop Câmpeanu: Constantin Brâncuşi, prezenţa sa la Paris şi la muzeul Luvru 48
28. Smaranda Scorţariu-Paşca: Constantin Brâncuşi – ţăranul grăitor prin artă 49
29. Nina Stănculescu: Lumina sculptură, sculptura lumină 50

103
DACIA
Nr. 78 - 79 (anul IX), iunie - iulie 2012 magazin
Secţiunea 2: Dacii din curbura interioară a Carpaţilor 51
1. G. D. Iscru: Comentarii la „Problema secuilor” 51
2. Gheorghe Şeitan: Urme dacice în zona curburii interioare a Carpaţilor 53
3. Ecaterina Chifu: Ţara Luanei – vatră multimilenară de civilizaţie 55
4. Domniţa Raţiu: Sistemul de apărare al dacilor din sud-estul Ardealului 57
5. Dumitru Rădoi: Enigme descifrate din istoria comună a traco-geto-dacilor, 58
nord şi sud-Dunăreni
6. Michaela Al. Orescu: Triburile carpatice pun bazele celei mai vechi 61
istorii a Italiei - etruscii
7. Nnabila Cuza – Bechara: Au vorbit dacii limba aramaică sau arameii 62
limba dacică ?
8. Vicu Merlan: Scriere preistorică sacră pe teritoriul Daciei 62
9. George Liviu Teleoacă: Jiul, izvodul tradiţiei primordiale 64
10. Eugeniu Lăzărescu: De la cultul vedic al zeului Siva la obiceiul popular 66
românesc siva
11. Gabriela Andrei: Proiectul Năieni: un sat dacic 67

Secţiunea 3: Cultura şi civilizaţia dacică reflectate în mitologie, credinţe, tradiţii, 69


folclor, medicină, literatură şi artă
1. Ion Năvălici: Edenul a fost spaţiul carpato-danubian 69
2. Nicolae Leonăchescu: „Planul dacic” ne-a traversat istoria 70
3. Maria Crişan: Angloamericănisme sau pure getisme? 72
4. Octavian Sărbătoare: Sacralizarea istoriei, cheia dăinuirii unui popor 73
5. Mioara Căluşiţă-Alecu: Inscripţiile pe plăcile 1, 5 şi 6 de la Sinaia 73
6. Teofil Gridan: Arta şi podoabele neoliticului în spaţiul geografic românesc 76
7. Zinovie Cârlugea: Mărturii preistorice în ţinuturile Gorjului 77
8. V. D. Popovici-Ursu: Prezentarea conţinutului cărţii: Adevărata obârşie a 80
poporului român de V. D. Popovici-Ursu
9. Marin Mihail Giurescu: 1740 de ani de la eliberarea Daciei 80
10. Raisa Radu. Dochia în legendele românilor 82
11. Dorel Radu: Soarele, cea dintâi icoană 84
12. Gheorghe Bucur: Dacul cel mare al poeziei româneşti – M. Eminescu 85
13. Dumitru Vochescu: Urmele dacilor în Oltenia 88
14. Doina Mureşanu: Legături dintre culturile şi limbile regatului Hitit şi regiunea 90
Balcano-Dabubiană
15. Mihai Zamfir: APOLLODOR: Voi nu sunteţi urmaşii Romei 91
16. Dorel Radu: Creştinismul românesc - erezie sau calea cea dreaptă ? 91
17. Silvia Pătru: „Aşa e bine, maică!” – elemente de sincretism religios 92
18. Lucreţia Brezeanu: Piatra, suport pentru arta iniţiaţilor şi pentru decoruri naturale mitice 93
19. Marinela Pop Câmpeanu: Simboluri şi arhetipuri româneşti, regăsite în sigilii, 95
dovezi de existenţă milenară a civilizaţiei spirituale şi materiale pe
teritoriul României, parte integrantă a civilizaţiei şi spiritualităţii europene
20. Viorel Ungureanu: Limba şi spiritualitatea traco-geto-dacilor 96
21. Simona Condurăţeanu: Omagiu lui Brâncuşi 98
22. Ioan Câmpan - Eminescu, magul călător 99
III. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR
101
Adresele distribuitorilor revistei „Dacia Magazin”
102
Cerinţe de redactare şi publicare a textelor /Notă/ Abonamente

104
SERVICII OFERITE DE EDITURA
editura
- Consilierea editoriala
- Corectura manuscrise
- Revizuiri
- Tehnoredactare
- Prepress
- Proiectare coperta, pregatire grafica
Www.karograf.ro - Publicare (ISBN, CIP, tiparire)
- Promovarea cartii online
Tulcea,
- Sprijin pentru autorii incepatori
Str. Slt. Gavrilov Corneliu, nr. 302, et. 1
telefon: 0240 526046 , 0741436128
Preţ: 10 lei
10$ pentru străinătate

S-ar putea să vă placă și