Sunteți pe pagina 1din 7

4.

Simularea numerica a metabolismului ferului in celule eucariote, prin


tehnica asamblarii modulelor cinetice de reglare

4.1. Analiza datelor disponibile si elaborarea modelului matematic modular.

Pentru a exemplifica caracterul cooperativ al proceselor celulare de sinteza, interactiile


intre proteine, precum si modul de cuplare al modulelor de reglare in vederea realizarii
functiunilor proteice celulare, se considera in capitolul de fata cazul metabolismului Ferului in
celulele eucariote, respectiv sinteza hemelor si a clusterelor [Fe-S].

Metabolismul celular al Ferului - scurt review.

In celulele eucariote, Ferul este utilizat la sinteza hemului, care este constituentul de baza
a unor clase de proteine importante pentru transportul oxigenului si respiratie: hemoglobinele si
mioglobina. Acestea fac parte din categoria proteinelor conjugate (proteide), adica combinatii
intre o proteina si o componenta neproteica, denumita grupa prostetica. Hemoglobinele sunt
pigmentii respiratori din sangele vertebratelor si ai altor animale, cu masa moleculara mare
(65000-68000), care toate include hemul si se deosebesc doar prin componenta proteica globina
(Nenitescu, 1980). Mioglobina este o proteina din muschi, cu masa moleculara mai mica (17200)
si continand doar o molecula de hem.
Hemoglobinele contin patru molecule de hem (ca. 4%), si include mai multe varietati:
HB-A, HB-F, Hb-patologice. HB-A contine patru catene polipeptidice  2  2 , identice doua cate
doua, iar cea de natura umana si doua catene  2 2 . HB-F contine doua catene identice  2  2 .
Fiecare catena este legata de o molecula de hem. Cele patru catene au o structura tertiara
complicata. Globina este o proteina bazica, cu un continut ridicat de histidina si lisina. Legatura
dintre globina si hem se face prin intermediul ferului bivalent din structura hemului.
Hemoglobina are functiuni importante in transportul oxigenului in organismul animal. La
presiuni partiale ale oxigenului mai mari, hemoglobina formeaza o combinatie instabila, usor
disociabila, oxi-hemoglobina:
k

Hemoglobina  O2  Hemoglobina  O2 .
k'

Oxigenul este eliberat in capilarele sanguine, unde presiunea oxigenului este mica, si difuzeaza
apoi in tesuturi. In toate combinatiile hemoglobinei din celula normala, ferul ramane bivalent.
Mioglobina, desi asemanatoare hemoglobinei, dar contine doar o molecula de hem.
Mioglobina se intalneste mai ales in muschi, si are rolul de a constitui o rezerva de oxigen
disponibil pentru oxidarile celulare in caz de efort. Alti derivati ai porfirinei in organisme (cum
ar fi koproporfirine, uroporfirine, etc. Nenitescu, 1980) se formeaza in situatii patologice sau in
cazul unor intoxicatii.
Hemul este un derivat de profirina (Fig. 4.1), si reprezinta grupa prostetica a acestor
proteine. Molecula porfirinei este plana, iar ferul este situat in mijlocul moleculei, legat de 4
atomi de azot. De o parte a planului se afla globina (legata de fer printr-un rest de histidina), iar
de partea cealalta este legata o molecula de apa, oxigen, sau un anion. Hemul este foarte instabil
si se oxideaza usor la aer.
Biosinteza hemului celular se face in mitocondrie (Hames et al., 1997). Mitocondria este
un organel (mic organ) al celulelor eucariote cu functiuni celulare multiple, responsabil de
respiratia celulara, functionarea ciclului acidului citric (Krebs), fosforilare oxidativa, producerea
de energie chimica (ATP) si compusi cu proprietati reducatoare (NADH), sinteza hemelor, etc.
La sinteza ia parte un intermediar din ciclul Krebs, anume acidul succinic. Combinatia acestuia
cu coenzima A (CoA), respectiv succinil-CoA reactioneaza intr-o prima faza cu glicina sub
actiunea ALA-sintazei (plus co-enzima pyridoxal-fosfat) si in prezenta unui proton, rezultand

Maria Gheorghe Page 25 410863236.doc


acid -amino--cetoadipic, care se decarboxileaza eliberand acid -aminolevulic (ALA), CO2, si
CoA (Fig. 4.2). Etapa aceasta este puternic reglata, sinteza ALA-sintazei fiind inhibata de catre
nivelul ridicat de heme. In unele organisme (plante, alge, bacterii), exista o cale alternativa de
producere a ALA prin conversia acidului glutamic intr-o serie de trei reactii. Doua molecule din
ALA se combina apoi sub influenta ALA-dehidratazei pentru a da un derivat pirolic, respectiv
porfobilinogenul. Inhibarea acestei enzime duce la una dintre manifestarile acute de asa-numita
otravire-cu-plumb. In continuare, patru molecule de porfobilinogen condenseaza cap-coada intr-
o reactie catalizata de porfobilinogen-deaminaza pentru a forma un tetrapirol liniar. Acesta
ciclizeaza la uroporfirinogen-III, ce prezinta un aranjament asimetric al lanturilor periferice.
Uroporfirinogen-III este un precursor al hemei si clorofilei, dar si al vitaminei B12. Sinteza
continua cu o serie de reactii de modificare a gruparilor atasate ciclului de baza porfirinic,
ducand in final la formarea protoporfirinei-IX. In acest punct, se insereaza ionul de Fe 2+ ducand
la formarea hemului. (Daca in locul ferului ar fi fost inserat ionul de magneziu, s-ar fi obtinut in
final clorofila in locul hemului.) In continuare au loc o serie de modificari , iar grupele prostetice
porfirinice sunt atasate la apoproteine (respectiv forma proteinei ce include doar lantul peptidic)
pentru a forma in final holoproteinele functionale biologic. Sinteza hemelor are loc in eritocitele
imature (85% din totalul de heme) dar si in celulele hepatice. Defecte genetice duc la anomalii
dealungul sintezei hemelor, denumite porfiriaze.
Bio-degradarea hemelor este un proces necesar in organismele evoluate, datorita
imbatranirii celulelor rosii, si a degradarii functiunilor hemoglobinei si a altor hemo-proteine. In
plante, hemele sunt degradate pana la pigmenti biliari cu rol in coordonarea raspunsului celular
la lumina si la folosirea sa. In toate organismele, degradarea hemelor se face sub actiunea unei
singure enzime, respectiv hem-oxigenaza, prezenta in splina si ficatul vertebratelor. Aceasta
enzima duce la deschiderea oxidativa a inelului porfirinic din hema (cu consum de NADPH si
O2), cu formarea pigmentului verde al vezicii biliare, respectiv biliverdina (un tetra-pirol liniar,
Fig. 4.1). In mamifere, biliverdina este apoi redusa, cu ajutorul NADPH, H +, si biliverdin-
reductazei, la bilirubina (rosu-orange). In ficat, solubilitatea bilirubinei este crescuta prin cuplare
cu doua molecule de acid glucuronic, secretata in bila si apoi in intestin, unde este metabolizata
de enzime bacteriene si eliminata. Cand sangele contine cantitati excesive de bilirubina
insolubila, ea este depozitata in piele si ochi, rezultand o coloratie specifica a acestora, ceea ce
indica o disfunctie hepatica, obstructionarea ductului bilei, sau degradarea excesiva a
eritrocitelor.
Reglarea metabolismului ferului, incluzand transferul celular (in citosol si mitocondrie),
utilizarea sa in sinteze proteice, degradarea compusilor ce contin fer, si stocarea excesului de fer,
este un procese foarte complex (Chitambar, 2005). Realizarea homeostazei ferului se face printr-
o reglare structurata partial cunoscuta, extinsa pe mai multe etape ale sintezei/degradarii (Fig.
4.3). In principal, ferul asimilat din mediu prin membrana, este transportat in mitocondrie. Aici el
este utilizat la sinteza clusterelor [Fe-S] si a hemului. Excesul de fer asimilat este stocat in
citosol, decatre un complex proteic de ferritina (CyFt), iar in mitocondrie de catre ferritina-
mitocondriala (MtFt). In celulele normale, un deficit de fer celular este periculos deoarece induce
reducerea sintezei hemoglobinei si mioglobinei in celule erytroide. Un exces este de asemenea
periculos deoarece este catalizata producerea de specii cytotoxice continand oxigen reactiv
(ROS). Prin urmare, un metabolism celular echilibrat implica incorporarea din mediu a unei
cantitati de fer suficient pentru necesitatile celulare dar care sa permita si o protectie eficienta
fata de excesul de fer intracelular. Transferul membranar al ferului este asistat de proteina
transferrin-receptor-1 (TfR1), in timp ce stocarea excesului se face in clustere de ferritina,
formate din lanturi de 24 subunitati de H- si L-ferritina. Sintezele TfR1 si a CyFt sunt controlate
prin intermediul proteinelor IRP1 si IRP2, care functioneaza astfel ca senzori citoplasmatici ai
homeostazei fierului. IRP1 regleaza translatia TFR1, iar IRP2 translatia ferritin-mRNA, prin
interactia lor cu elementele de reglare IRE prezente in regiunile ne-translatate ale mRNA
respectiv.

Maria Gheorghe Page 26 410863236.doc


In mitocondrie, ferul este folosit la sinteza hemelor si a clusterelor [Fe-S]. In timp ce
hemele sunt transferate in citoplasma si utilizate la sinteza hemoglobinei si a altor proteine,
clusterele [Fe-S] sunt utilizate la sinteza fero-chelatilor si a unor proteine implicate in ciclul
Krebs si in lanturile de transport de electroni. Recent, s-a descoperit ca excesul de fer este stocat
nu numai in clustere de ferritina din citoplasma, dar si in mitocondrie sub forma MtFt (Levi et
al., 2001). MtFt este compusa din subunitati de ferritina (22-kDa), similare celor de H-ferritina,
poseda activitate de feroxidaza, si se constituie in pungi de ferritina ce capteaza si cupleaza ferul.
Functiunile complete ale MtFt sunt insa necunoscute. Alte cercetari recente (Nie et al. 2005) au
evidentiat faptul ca excesul de fer este mai degraba stocat in mitocondrie decat in citosol. O
supra-expresie a MtFt duce la cresterea interactiei IRP-IRE-mRNA, o crestere a nivelului de
TfR1, si o descrestere a sintezei CyFt. De asemenea, producerea de MtFt descreste activitatea
aconitazei citosolice ce contine clustere [4Fe-4S], cat si a aconitazei mitocondriale. In plus, Fe
sechestrat in MtFt este mai putin accesibil compusilor chelati decat cel din pungile de CyFt,
MtFt jucand astfel un rol important in modularea transportul de fer celular. Napier et al. (2005)
ofera un model privind reactiile de sinteza a hemelor, clusterelor Fe-S, MtFt, si a frataxinei,
evidentiind rolul ultimei in reglarea homeostazei ferului. Literatura recenta pune in evidenta noi
descoperiri privind metabolismul complex al ferului si legatura sa cu un numar mare de boli
asociate cu excesul sau deficitul de fer (de ex. Ponka, 1997; King, 2004).

Model matematic modular al celulei.

Modelul matematic adoptat pentru reprezentarea proceselor metabolice si de sinteza din


mitocondrie este respectiv un model ODE, cu variabile continue, apt pentru reprezentarea
corespunzatoare a proceselor si perturbatiilor continue din timpul sintezei. Aceasta cale de
modelare poate fi considerata satisfacatoare atat pentru etapa de definire a schemei de reactii
principale pentru procesul studiat cat si pentru considerarea / includerea ulterioara de module de
reglare inter-conectate la reteaua celulara de reglare metabolica. Gradul de detaliere al acestor
modele depinde nu numai de gradul de cunoastere al procesului, dar si de cantitatea de informatii
cinetice si structurale disponibile, cat si de gradul de acuratete urmarit la al simularea procesului
celular real. Formularea ODE este foarte potrivita si la studiul proprietatilor globale ale
sistemului de reglare pentru sinteza studiata, al modului cooperativ de interctiune proteica si de
cuplare a modulelor in vederea realizarii functiunilor clulare ale componentelor individuale. In
acelasi timp, identificarea celei mai bune variante de constructie modulara, trebuie sa asigure
indeplinirea unor obiective globale ale sistemului celular, respectiv homeostazei si cresterii
celulare echilibrate, flexibilitate in raport cu schimbarile din mediu extracelular (rezistenta la
perturbatii), sinteze optimale (cu consum energetic minim si nivel minim de intermediari).
Chiar daca mecanismele de reglare nu sunt pe deplin studiate si intelese, reprezentarea
schematica prin modele ODE a cinetcii de reactie deschide larg perspectiva utilizarii modelelor
dinamice in: simularea mecanistica a reactiilor dintre specii individuale sau grupe de
compusi; simularea sistemelor de reglare continua a procesele metabolice; simularea unor
situatii perturbate din mediu; simularea caracteristicilor unor celule mutagene / cu
deficiente in raport cu celula normala (de referinta).
Reprezentare simplificata a proceselor metabolice prin modele dinamice este o cale larg
utilizata in bioingineria si biologia celulara, incluzand in modelul cinetic al su-sistemul
celular doar a informatiilor considerate esentiale pentru proces si suficient cunoscute.
Astfel, aspecte fenomenologice si gruparile de specii (ex. ansambluri de proteine,
‘canalizarea’ metabolitilor de la o reactie la alta cu ajutorul unor complecsi proteici, etc.)
sunt retinute in functie de variabilele observabile si de cantitatea de informatie apriori din
bancile de date. O problema importanta ce trebuie avuta in vedere este si distinctia dintre
partea calitativa si cea cantitativa a informatiei, stabilitatea sau instabilitatea unor specii,
caile (‘modele’) dominante rapide / lente ale dinamicii procesului, contantele de timp ale

Maria Gheorghe Page 27 410863236.doc


reactiilor, partea observabila macro/micro-scopica a vectorului variabilelor de stare. Astfel
de modele cinetice dinamice pot fi foarte utile la studiul functiunilor de reglare celulara,
atat in raport cu perturbatiile dinamice (‘impuls’) cat si cele stationare (‚intretinute’), la
studiul interconectivitatii speciilor in tratarea perturbatiilor continue in timpul cresterii
celulare.
In Cap. 5.1 sunt prezentate ipotezele de constructie si ecuatiile unui astfel de model
matematic differential, cu variabile continue, precum si avantajele considerarii explicit in model
a variatiei volumului celular si a presiunii osmotice (modele de tip MC-V, Cap. 3.4 (Raport-
proiect-2004)). Modelul differential se bazeaza pe formularea clasica in care variatia numarului
de moli a fiecarei componente celulare, impreuna cu variatia explicita a volumului si presiunii
osmotice celulare, sunt utilizate la obtinerea dinamicii concentratiilor speciilor (gradientii intra-
celulari au fost neglijati, impreuna cu rezistentele la transportul masic; Maria, 2005b). Pe langa
ipotezele si ecuatiile modelului prezentate in Cap. 5.1, la simularea proceselor metabolice
mitocondriale in conexiune cu cele citosolice, se vor lua in calcul si cateva ipoteze suplimentare:

- viteze egale de crestere volumara a celulei si a mitocondriei, cu pastrarea homeostazei in


conditii echilibrate de dezvoltare;
- transport masic fara rezistente a diversilor compusi prin membrana mitocondriala;
- proprietati uniforme (camp uniform de concentratie) in interiorul mitocondriei si in citosol, si
lipsa rezistentelor la transfer masic intern;
- grupare adecvata a reactiilor si speciilor in vederea reprezentarii satisfacatoare a schemei de
reactii si ‚mimarea’ continutului celular. Intr-o faza avansata de modelare, noi specii vor
putea fi incluse in model in vederea simularii efectului de ‚balast’ la tratarea perturbatiilor
datorat unui continut celular semnificativ.

4.2. Modelarea procesului de sinteza a unor proteine mitocondriale si citosolice implicate in


metabolismul Ferului.

Pornind de la evidentierea experimentala a etapelor complexe incluse in metabolismul


celular al Ferului si al sintezei hemelor in mitocondrie, Hudder et al. (2002) au propus o schema
redusa de reactii, ca baza de pornire pentru studii detaliate de sinteza si reglare celulara. Sistemul
celular (Fig. 4.4) contine trei compartimente: mediul extern (indice ‚env’) de volum mult mai
mare decat cel celular si proprietati cvasi-constante pe durata unui ciclu celular; citosolul (indice
‚cyt’) ce include nutrienti, metaboliti, proteine, intermediari, etc.; mitocondria (indice ‚mit’).
Nucleul si celelalte organele sunt ignorate in acest model, influenta lor fiind implicita prin
catalizarea / facilitarea unor reactii din schema sau a transportului membranar.
Schema de reactii ia in considerare 7 specii (Fig. 4.4): Ferul din mediu, citosol si
mitocondrie ( [ Fe ]env , [ Fe ] cyt , [ Fe ] mit ); Compusii de tip cluster Fe-S din mitocondrie si citosol
( [ Fe / S ]cyt , [ Fe / S ] mit ); Hemele din mitocondrie si citosol ( [ Hem ]cyt , [ Hem ] mit ). Reactiile de
sinteza si de permeatie asistata sunt considerate in forma simpla, fara includerea elementelor de
reglare a fiecarei etape in parte. S-au neglijat in model procesele de degradare ahemelor si
clusterelor Fe-S, incluzandu-se doar vitezele de dilutie ale speciilor datorita cresterii volumului
celular.
Intr-o etapa ulterioara de dezvoltare a modelului, fiecarei reactii de sinteza i se va atasa
un modul de reglare, conectate intr-un lant de reglare celular construit dupa metodologia descrisa
in Cap. 5. Un aspect esential al procesului de modelare il constituie in acest sens atat alegerea
corespunzatoare a buclelor individuale de reglare pentru fiecare sinteza, cat si a modului de
cuplare a modulelor in reteaua de reglare celulara. Intr-o prima etapa se considera descrierea
simplificata a schemei de reactii de sinteza din mitocondrodrie, implicate in metabolismul
Ferului, si module simple, nereglabile, de tip G(P)0. Dupa investigarea proprietatilor si

Maria Gheorghe Page 28 410863236.doc


potentialul acestui sistem, schema de reactii si structura modulelor pot fi detaliate si imbunatatite
in scopul reproducerii cat mai exacte a sistemului real, realizarii homeosrazei, a nivelului
intermediarilor metabolici, si a proprietatilor globale ale retelei de reglare. Elementele de reglare
pot fi usor atasate acestui model, urmand o schema alosterica de tip [G(P)n] sau alosterica in
cascada de tip [G(P)n;M(P)n’]. Datorita considerarii explicite a volumului celular, singura
modalitate de ‚reglare’ a homeostazei la aparitia unei perturbatii dinamice in mediu este data de
efectul de ‚balast’ celular si de sinteza continua a componentelor la o viteza egala cu cresterea
volumului celular in conditii de iso-osmolaritate (presiune osmotica constanta).
Pe baza informatiilor de literatura, valorile stationare ale speciilor in model au fost
considerate a fi urmatoarele (indicele ‘s’ noteaza starea stationara QSS; indicele ‘n’ noteaza
starea stationara nominala, a celulei eucariote aflata in crestere echilibrata; Hudder et al., 2002):

- volumul initial al celulei (incluzand mitocondria) de Vo = 2.9 × 10-14 L;


- 1 copynumber corespunde la o concentratie de 1 nM, adica aproximativ cea mai mica
concentratie posibila in celula (o molecula, vezi rel. 5.9);
6
- C Fe ,env ,ns = [Fe]env,ns = 110 nM (constant);
5
- C Fe ,cyt ,ns = [Fe]cyt,ns = 0.579610 nM;
5
- C Fe ,mit ,ns = [Fe]mit,ns = 0.277610 nM;
5
- C Fe / S ,cyt ,ns = [Fe-S]cyt,ns = 0.579610 nM;
5
- C Fe / S ,mit ,ns = [Fe-S]mit,ns = 0.277610 nM;
5
- C Hem ,cyt ,ns = [Hem]cyt,ns = 0.579610 nM;
5
- C Hem ,mit ,ns = [Hem]mit,ns = 0.277610 nM;
- t c  t div  t0 = 100 min (durata ciclului celular);
-3
- Dns  ln( 2 ) / t c = ln( 2 ) / 100 = 6.931510 , min-1 (viteza logaritmica de crestere
volumica celulara, si de dilutie a speciilor).

Constantele cinetice (k) necesare in modelul matematic celular au fost identificate pe


baza ecuatiilor de bilant masic stationar (rel. 5.3) folosind nivelurile stationare definite anterior,
si a invariantei termenului (RT/) din relatia (5.2). Ca o observatie, in schema de reactii si in
modelul cinetic trebuie incluse toate speciile din sistem, fie individual fie grupate. Aceasta
conditie este esentiala pentru valabilitatea invariantei presiunii osmotice, deoarece toate
componentele celulare concura la realizarea volumului celular (Cap. 3.4, Raport-proiect-2004).
Aplicand ecuatiile generale de bilant de tip MC-V pentru cazul schemei de reactii
elementare din Fig. 4.4, se obtine modelul cinetic al procesului de asimilatie celulara a Ferului,
prezentat alaturat.
Solutionarea ecuatiilor de bilant pentru starea stationara a celulei eucariote, duce la
identificarea celor sase constante cinetice, rezultand urmatoarele valori (unitati in nM si min):

k1= 1.782775e-003 ; k2= 2.382370e-002 ;


k3= 2.140186e-002 ; k4= 2.140186e-002 ;
k5= 1.447038e-002 ; k6= 1.447038e-002 .

Daca se evalueaza partea reala a valorilor proprii ale matricei Jacobian J C =( h( C , k ) / C )s
(rel. 5.6) pentru sistemul cinetic ODE analizat, se obtin doar valori negative, caracteristice unui
sistem stabil.

Maria Gheorghe Page 29 410863236.doc


 dC Fe ,cyt
  r1  r2  D C Fe ,cyt
 d t
 Fe k 1  dC Fe ,mit
Fecyt , r1  k1 C Fe ,env   r2  r3  r4  D C Fe ,mit
 env
 k2  dt
 Fecyt  Femit , r2  k 2 C Fe ,cyt  dC
 k3  Fe / S ,mit  r3  r5  D C Fe / S ,mit
 Femit (  S )  Fe / S mit , r3  k 3 C Fe / S ,mit  dt
 
 Femit k 4
Hemmit , r4  k 4 C Fe,mit  dC Hem ,mit  r  r  D C
  4 6 Hem ,mit
dt
 Fe / S k 5
Fe / S cyt , r5  k 5 C Fe / S ,mit 
mit
  dC Fe / S ,cyt
 k6   r5  D C Fe / S ,cyt
 Hemmit  Hemcyt , r6  k6 C Hem,mit 
dt
 dC Hem ,cyt
  r6  D C Hem ,cyt
 dt

Utilizand constantele cinetice astfel identificate, se pot evalua indicatorii de eficienta P.I.
ai modulului cinetic de sinteza a hemelor, chiar in absenta elementelor de reglare (efectori,
unitati de reglare, etc). Daca se evalueaza eficienta de reglare dinamica a modulului [indicatorii
 j ; AVG(  j ); STD(  j ), Cap. 3.2.2.], prin integrarea modelului ODE dupa aplicarea unei
perturbatii de tip impuls de 10% C Fe ,cyt ,ns si evaluarea  j in atingerea starii stationare cu o cu
o toleranta de 1% C j ,ns , se obtine AVG(  j )= 86.6 min, apropiata de valoarea t c (Fig. 4.5).
Acest rezultat indica un sistem de reactii, desi plauzibil sub aspectul reprezentarii principalelor
reactii de sinteza, dar complet deficitar sub aspectul proprietatilor de reglare mai mult decat
modeste pe durata unui ciclu celular. Detalierea principalelor etape ale sintezei hemelor si
clusterelor Fe-S cu unitati de reglare de tip Li ( Oi )ni (Cap. 3.2.1) duc la imbunatatirea
considerabila a P.I. pentru schema de sinteza propusa.

4.3. Simularea procesului metabolic de asimilare a Ferului in celula normala si cea


mutanta, si a maladiei de asimilare defectuoasa in celula umana.

O aplicatie interesanta a platformelor modulare de simulare a sintezelor celulare o


reprezinta posibilitatea studierii si predictiei comportamentului celulelor mutante sau a celulelor
ce prezinta deficiente de functionare (de ex. celule canceroase, tumorale, cu deficiente de
permeatie pentru unii nutrienti,etc.). Pot fi astfel studiate nivelurile de concentratie ale speciilor
in celula mutanta / anormala, modul in care raspunde la diversi stimuli / perturbatii din mediul
extern, si modul in care nivelul concentratiei nutrientilor (sau metabolitilor) din mediu poate
contribui la ameliorarea metabolimului celulei. Aplicatiile unei astfel de abordari sunt imediate,
in special in domeniul medico-farmaceutic: ‚proiectarea’ de medicamente ce modifica
caracteristicile mediului plasmatic sanguin, a nivelului nutrientilor, sau a metabolitilor;
‚programarea’ eliberarii medicamentelor in plasma umana; modificarea functiunilor anumitor
componente celulare, etc.
In cazul de fata studiat, respectiv cel al unui model celular simplificat pentru simularea
metabolismului Ferului la nivelul mitocondriei, se poate simula atat performanta de sinteza a
celulei normale, cat si al unei celule mutante / tumorale. O celula mutanta se caracterizeaza
printr-o modificare a unui nucleotid din lantul DNA, ce induce modificari ale sintezei celulare, la
modificarea structurii si functiunilor proteinelor codificate de genele mutante. In cazul
asimilatiei Ferului in organismele evoluate, numeroase maladii pot apare datorita deficientelor
aparute in lantul de biosinteza a hemelor si clusterelor Fe-S (vezi review King, 2004).

Maria Gheorghe Page 30 410863236.doc


Pentru a reproduce o situatie anormala in metabolismul celular al Ferului, se considera
cazul celulei eucariote descris in paragraful precedent (Cap. 4.2), ce prezinta insa o anomalie
privind permeatia Ferului prin membrana celulara. Se va considera o viteza de permeatie scazuta,
exprimata printr-o valore mai mica a constantei in raport cu cea normala, k 1 = 0.8 ( k1 )no min al
= 1.42622010-3 (vezi schema de reactii din paragraful precedent).
Plecand de la vechile valori nominale de concentratie aplicate in noile conditii celulare
(cu constanta de permeatie a Ferului modificata), evolutia dinamica a celulei indica o re-
stabilizare a continutului celular la o noua stare stationara, caracterizata prin urmatoarele valori
de concentratie (Fig 4.6):
6
- C Fe ,env ,ns = [Fe]env,ns = 110 nM (constant);
5
- C Fe ,cyt ,ns = [Fe]cyt,ns = 0.485910 nM;
5
- C Fe ,mit ,ns = [Fe]mit,ns = 0.239610 nM;
5
- C Fe / S ,cyt ,ns = [Fe-S]cyt,ns = 0.663810 nM;
5
- C Fe / S ,mit ,ns = [Fe-S]mit,ns = 0.259310 nM;
5
- C Hem ,cyt ,ns = [Hem]cyt,ns = 0.663810 nM;
5
- C Hem ,mit ,ns = [Hem]mit,ns = 0.259310 nM;

Evaluarea indicatorilor P.I. de performanta dinamica, indica o valoare AVG(  j )= 138.4 min, net
inferioara celulei normale initiale. Acest rezultat indica faptul ca intr-o celula mutanta
performantele retelei de reglare a sintezei se modifica, nu intotdeauna ducand la o imbunatatire a
capacitatii de tratare a perturbatiilor metabolice.
Ca o concluzie generala, in concordanta cu teoria evolutionista a mutatiilor aleatoare
si/sau induse de conditii modificate, celula tinde sa evolueze catre o capacitate de adaptare mai
buna in raport cu conditiile de mediu. Cu cat complexitatea celulei este mai mare, cu atat o
sistemul este mai greu modificabil, si mai lent adaptabile fata de structurile simple.
In urmatoarea etapa de simulare, se va urmari determinarea nivelului [ Fe ]env in mediul
plasmatic extern care sa permita realizarea unei sinteze celulare apropiate de cea normala, care sa
re-aduca concentratia hemelor sanguine la nivelul celulelor normale. Acest obiectiv poate avea o
aplicatie practica directa in determinarea dosajului medicamentos cu supliment de Fer pentru
bolnavii cu deficienta de asimilare a Ferului din plasma. Asa cum releva Fig. 4.7, o crestere cu
6
25% a nivelului Ferului extracelular (realizand C Fe ,env ,ns = 1.2510 nM) duce la revenirea la
‚normal’ a homeostazei celulare, si a nivelului speciilor celulare.

Maria Gheorghe Page 31 410863236.doc