Infecția cu Streptococcus aglactiae la gravide

Martini Corina

Streptococii sunt coci grampozitivi, ei fac parte din flora normală a omului habitând, în
mod normal, tractul digestiv.
Genul streptococcus este foarte complex, a fost clasificat după mai multe criterii care țin
cont de hemoliză, structură antigenică, aspecte clinice.
Streptococcus aglactiae face parte din grupul B după clasificarea Lancefield, iar după
hemoliză este betahemolitic, criterii importante din puncte de vedere clinic și epidemiologic.
Habitat- Streptococul face parte din flora comensală a omului. Se izolează frecvent din
vagin, uretră, mai rar din faringele omului sănătos. Se găsește la 30-40% din flora perineală a
omului sănătos.
Patogenitate- afectează cu deosebire nou-născutul și femeia gravidă. La nou-născut
produce o infecție precoce care apare la câteva ore după naștere cu septicemie și o formă
tardivă care apare de la 7 zile până la 3 săptămâni de la naștere, și se manifestă cu meningită,
pneumonie, otită.
Contaminarea nou-născutului se produce de la mama purtătoare vaginală de streptococ,
de la personalul de îngrijire, sau chiar între nou-născuți.
La femei produce avort, septicemie post-partum sau post-abortum, bacteriurie iar la
persoanele imuno compromise determină infecții ale tractului urinari, pneumonii, endocardită,
empiem pulmonar.
Diagnosticul de laborator este bacteriologic și reprezintă o urgență în cazul infecțiilor
neonatale.
Constă în examen macroscopic direct, izolarea germenului din produsul recoltat(LCR
hemoculturi, lichid amniotic, secreții gastrice, puroi) stabilirea grupului prin serogrupul
Lancefield și antibiograma.
Epidemiologie: Datorită frecvenței crescute a portajului vaginal și intestinal la femeia
gravidă se recomandă efectuarea unor culturi de control din secreția vaginală.
Depistarea sistematică a portajului este recomandată între 34 si 38 SA.
Este necesară antibiograma în caz de alergie la penicilină.
Prelevarea se realizează cu un tampon de pe întreaga suprafață a cavității vaginale, incluzând
trimea inferioară a pereților vaginali până la vestibulul vaginal si vulvă.
Este inutilă prelevarea daca:
Există antecedente de infectie neonatală cu streptococ B(se exclude portajul după o sarcină
anterioară, fără transmiterea infecției).
Prezența infecției urnare cu streptococ B în timpul sarcinii(tratată sau nu).
Prezenta streptococului B vaginal în timpul sarcinii.
Antibioprofilaxia în timpul travaliului
1. Indicații
Este recomandată în caz de:
Diagnostic de portaj de SGB(Streptococ de grup B) în cursul sarcinii, la distanță sau nu
față de naștere.
Bacteriurie cu SGB în timpul sarcinii.
Antecedente de infectie neonatală cu SGB.
Absența prelevărilor vaginale pentru depistarea SGB și dacă factorii de risc sunt
prezenți:
Travaliu spontan mai mic 37SA
Membrane rupte mai mare 12h
Temepratura maternă mai mare 38grade Celsius în cursul travaliului.
Tahicardie fetală demonstrată.
În cazul operației cezriene programate: nu se administrează antibiotic preoperator(cu
excepția cazurilor de RSM sau a unui context infecțios demonstrat), dar se va efectua
bilanțul infecțios sistematic pentru nou-născut.

2. Modalități
Profilaxia antibiotică trebuie începută la debutul travaliului sau cât mai repede
posibil dacă membranele sunt rupte, deoarece eficacitatea antibioticului nu este optimă
decât de la a doua injectare.
Penicilina G (benzilpenicilina) i.v. 5 milioane UI bolus, apoi 2,5 UI la 4h sau
amoxicilină i.v. 2g, apoi 1g la 4h până la naștere, maxim 4 doze în total
În caz de alergie: eritromicină sau cefalosporine, în ciuda riscului de reacție
încrucișată.
Se vor efectua: cultură de la nivelul placentei, prelevare gastrică și dozarea
procalcitoniei(sau CRP) din cordonul ombilical.
Fișa nou-născutului: trebuie să se precizeze tipul antibioticului administrat și numărul de
doze.