Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Drept
Programul de studii: Drept-Zi

Brevetul de invenție

Student: CONSTANTIN ADINA IRINA

Anul: IV

Grupa: 1

Brașov, 2018
Cuprins

1.Noțiuni generale ........................................................................................................................ 3

2. Funcțiile brevetului de invenție ......................................................................................... 5

3. Subiectele protecţiei prin brevet de invenţie............................................................... 6

4. Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie................................................................... 7

5. Drepturile morale ale inventatorilor ............................................................................... 9

5.1. Dreptul la nume al inventatorului. ......................................................................... 10

5.2.Dreptul de a da publicităţii invenţia ....................................................................... 10

5.3. Dreptul la protecţia calităţii de autor.................................................................... 10

5.4. Dreptul de prioritate ştiinţifică ............................................................................... 10

6. Drepturile patrimoniale ale inventatorilor şi ale titularilor brevetelor de


invenţie........................................................................................................................................... 11

6.1. Drepturile patrimoniale ale inventatorilor netitulari de brevet ............... 11

6.2. Drepturile patrimoniale ale titularilor brevetelor de invenţie .................. 11

6.3. Brevetarea şi recunoaşterea internaţionalǎ ...................................................... 12

Bibliografie ................................................................................................................................... 14
1.Noțiuni generale

În cadrul Legislației Revoluției franceze, sunt recunoscute pentru prima oară


drepturile intelectuale în forma lor modernă și le califică ca fiind drepturi de proprietate,
această calificare păstrându-se încă pentru drepturile autorilor de creaţii tehnice, care şi
astăzi se numesc drepturi de proprietate industrială.
Dreptul proprietăţii industriale cuprinde brevetele de invenţie, modelele şi desenele
industriale, mărcile de fabrică, de comerţ şi de servicii, numele comercial, însemnele,
denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă şi concurenţa neloială1.
Dreptul de inventator este un drept subiectiv complex în al cărui conţinut intră
deopotrivă drepturi personale nepatrimoniale şi drepturi patrimoniale, fără că unele dintre
ele să aibă primatul asupra celorlalte2.
Prin drept de proprietate industrială, în sens obiectiv, se înţelege ansamblul
normelor juridice care reglementează raporturile sociale ce se nasc ca urmare a realizării,
utilizării, transmiterii sau dobândirii unor creaţii ştiinţifice sau tehnice, a unor semne sau a
altor elemente distinctive ale produselor, mărfurilor ori serviciilor.
O lege a brevetelor de invenție fãcutã dupã standardele internaționale actuale
reprezintã o piatrã la temelia societãții bazate pe liberã concurentã, pe apãrarea
proprietãții.
O astfel de schimbare revoluționarã, petrecutã la noi în țarã prin adoptarea Legii
privind brevetele de invenție, nr.64/1991, aduce dupã sine modificãri profunde în plan
juridic și practic, care determina, la rândul lor, modificãri în gândirea, limbajul și acțiunile
oamenilor.
Brevetul de invenție reprezintă un act oficial prin intermediul căruia este atestată
instituirea protecției juridice asupra unei invenții. Acesta este un titlu de protecţie în baza
căruia titularul deţine un drept exclusiv de exploatare asupra obiectului unei invenţîi.
Invenţia poate avea că obiect un produs, un proces sau o metodă care, în sens foarte larg,

1 Art. 1 din Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 privind protecţia proprietăţii industriale.
2 St. Cărpenaru,Drept civil. Drepturile de creaţie intelectuală, Universitatea din Bucureşti,1971, p. 62.
furnizează o nouă soluţie tehnică unei probleme. Brevetele de invenţii protejează aspectele
tehnice şi funcţionale ale produselor, procedeelor sau metodelor3.
Drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și aparate pe teritoriul României
prin acordarea unui brevet de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în
condițiile prevăzute de lege. Sunt, de asemenea, recunoscute și apărate drepturile
decurgând din brevetul european, conform Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind
brevetele de invenţie.
Un brevet poate fi acordat pentru orice invenție având ca obiect un produs sau un
procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiția ca aceasta să fie nouă, să implice o
activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industriala4. Invenţia brevetabilă
trebuie să poată fi aplicabilă de un specialist în domeniu doar pe baza descrierii invenţiei.
Brevetul de invenţie este titlul eliberat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi
Mărci (O.S.I.M.), care conferă titularului şi succesorilor acestuia un drept exclusiv de
exploatare; invenţia brevetată nu poate fi exploatată decât cu autorizaţia titularului
brevetului.
Drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte. Transmiterea se
poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune
legală sau testamentară. Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data
publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii
înregistrate la OSIM.
Brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze
fără autorizaţia să următoarele acte:
- pentru produse: fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare, folosirea,
importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosirii;
- pentru procedee sau metode: folosirea acestora
Titularul unui brevet are dreptul să decidă cine poate sau nu să folosească invenţia
brevetată în perioada în care invenţia este protejată. El poate să acorde o licenţa de

3 N. Slutu, 2013, Note de curs, Dreptul proprietății intelectuale


4 Florea Bujorel, Dreptul proprietăţii intelectuale-dreptul de autor, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2003
utilizare unui terţ, în termeni acceptaţi reciproc. La expirarea unui brevet, o invenţie devine
publică, în sensul că titularul nu mai are drepturi exclusive asupra acesteia, invenţia putând
fi exploatată de către terţi în scopuri comerciale.
Brevetele stimulează pe inventatori prin recunoaşterea acordată creativităţii, ca şi
prin valorificarea materială în comerţ sau pe cale industrială.
Aceste stimulente încurajează spiritul inovator care conduce în final la continua
îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Primul pas pentru obţinerea brevetului de inventie este completarea unei cereri de
brevet de invenţie care trebuie să conţină datele de identificare ale solicitantului,
descrierea invenţiei, revendicări, şi, dacă este cazul, desene explicative.
Examinarea în vederea eliberării brevetului de invenţie poate fi cerută la dată
depunerii cererii de brevet de invenţie sau în termen de 30 de luni de la această dată.
Hotărârea de acordare sau respingere a cererii de brevet se ia într-un interval de 18 luni de
la dată solicitării examinării.
De asemenea, crearea unei invenții dă naștere la anumite drepturi. Ele aparțin
inventatorului, titularului de brevet și pot fi drepturi personale nepatrimoniale precum
dreptul la calitatea de autor, dreptul de a da publicității invenția, dreptul la nume, dreptul
la prioritate și dreptul la eliberarea unui titlu de protecție.

2. Funcțiile brevetului de invenție

I. Funcţii interne:
a) de protecţie juridică a invenţiei faţă de terţi;
b) de apropriere publică a cunoştinţelor tehnice care fac obiectul invenţiei;
c) de stimulare a creativităţîi;
d) de încurajare a invenţiilor industriale;
e) de răspândire a informaţiilor;
f) de apărare a industriei naţionale;
g de prevenire a dublei brevetări etc.
II. Funcţii externe:
a) de protecţie a comerţului internaţional şi a cooperării tehnico-ştiinţifice;
b) de stimulare a tehnologiilor avansate

3. Subiectele protecţiei prin brevet de invenţie

Subiectele primare stricto-sensu sunt acele subiecte care dobândesc brevetul de


invenţie direct de la stat, prin Oficiul de Stat pentru Invenţîi şi Mărci, în urma desfăşurării
procedurii legale.
Dreptul de a solicita eliberarea brevetului de invenţie aparţine următoarelor
subiecte primare stricto-sensu:
a) inventatorului independent - în ipoteza în care invenţia s-a născut prin efortul
creator şi material propriu al unei persoane fizice;

b) inventatorului salariat - în situaţia în care a realizat invenţia în cadrul unui contract


individual de muncă cu misiune inventivă, încredinţată în mod explicit, iar contractul
cuprinde o clauză prin care inventatorului i se atribuie dreptul de a cere eliberarea
brevetului în nume propriu;

c) moştenitorilor inventatorului - fără a se opera nici un fel de distincţie, după cum


aceştia aparţin categoriei moştenitorilor legali sau categoriei moştenitorilor testamentari;

d) cesionarilor dreptului la eliberarea brevetului;

e) unităţii în care este angajat inventatorul, în anumite condiţii.

Subiectele primare lato-sensu sunt subiecte intermediare, în sensul că obţin


brevetul de invenţie doar într-un mod subsidiar, după ce un subiect primar stricto-
sensu nu şi-a exercitat în termen dreptul la eliberarea brevetului; subiect primar stricto-
sensu poate fi: inventatorul salariat, în anumite condiţii.
Subiectele derivate sunt persoanele care devin titulare de brevet numai într-un mod
subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităţi prin intermediul unei operaţiuni de
transmitere, de la un titular anterior.
Din categoria subiectelor derivate pot face parte:
a) moştenitorii inventatorului;
b) cesionarii contractului de cesiune având că obiect transmiterea brevetului de invenţie.
Condiţiile de brevetare a invenţiilor de produse, procedee sau metode:
§ invenţia să se încadreze în domeniul de aplicaţie al obiectelor ce pot fi
brevetate;
§ invenţia să îndeplinească condiţia noutăţii;
§ invenţia să îndeplinească cerinţa pasului inventiv;
§ invenţia să îndeplinească condiţia aplicabilităţii industriale.

4. Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie

Brevetele se acordã numai pentru invenții recunoscute de lege ca brevetabile. Acestea


pot fi soluții ale unor probleme tehnice din orice domeniu al activității practice și se pot
încadra în urmãtoarele categorii generale: produse sau activitãți tehnologice (procedee,
metode).
În categoria produselor brevetabile intrã, practic, tot ce se poate produce pe cale
industrialã sau manufacturierã, fie cã produsele urmeazã a fi folosite că mijloace tehnice în
industrie sau în alte activitãți practice, fie cã ele vor avea o altã utilizare.
Produsele pot fi împãrțițe, dupã natura lor, în câteva grupe:
a) Produse-obiect, utilizabile ca tot unitar sau ca parte componentã a altor produse, ca
de exemplu:
-aparate, mașini, utilaje, agregate, instalații, sisteme funcționale, bancuri de probã,
subansambluri sau blocuri funcționale ale acestora, mecanisme, organe de mașini, scule,
dispozitive, instrumente;
- circuite electrice/electronice, hidraulice, pneumatice, componente ale acestora,
dispozitive semiconductoare, circuite integrate, sisteme de comandã, reglare, protecție,
semnalizare sau control, roboþi, tehnicã de calcul, instalaþîi energetice de producere,
distribuire sau utilizare a electricitãții ori a agenților tehnici (apã, abur, aer, carburanți);
- mijloace de transport, utilaje si alte mijloace tehnice pentru comunicaþîi, transport,
construcþîi, extracþîi miniere sau petroliere, prospecþiuni, îmbunãtãþiri funciare;
- unelte, utilaje si instalații agricole; - ustensile de biroticã si papetãrie, produse de uz
casnic, alimentare, farmaceutice, de mobilier, pentru încãlzire si condiționarea aerului;
- instrumentar, aparaturã si instalații de laborator, pentru cercetare, medicinã, protecția
muncii etc;
- tehnicã destinatã apãrãrii naționale, prevenirii si stingerii incendiilor sau
intervențiilor în caz de calamitãți si catastrofe;
- mijloace tehnice utilizate pentru învãțãmânt, recreare, culturã fizicã, sport sau
întreținerea sãnãtãții, jocuri, jucãrii;
- instrumente muzicale, instrumente utilizabile în artã, mijloace de reproducere,
multiplicare, înregistrare, redare, conservare, recondiționare, mijloace tehnice pentru
punere în scenã a spectacolelor, radiodifuzare, realizare de filme, tehnicã de televiziune;
b) Substanțe obținute prin procedee chimice sau nucleare;
c) Materiale rezultate din amestecuri fizice sau fizico-chimice, că de exemplu: materiale
de construcții, amestecuri de formare, materiale izolante, aliaje, materiale sinterizate, sticlã,
coloranți, vopseluri, medicamente, dezinfectanți, pesticide etc;
d) Soiuri de plante si rase de animale;
e) Microorganisme, create sau izolate prin selectie cu efecte mutatorii, produse
rezultate din activitatea microorganismelor sau produse care conțin microorganisme;
Pe de altă parte, conform accepțiunii date de lege (Art.7, alin.2) activitãțile tehnologice
care pot face obiectul unui brevet de invenție sunt de douã feluri: procedee si metode.
a) Procedeele sunt activitãțile care au că rezultat obținerea sau modificarea unui
produs.
Se pot exemplifica douã grupe principale de procedee:
- procedee industriale (sau manufacturiere) de fabricare sau modificare a unor produse,
de obþinere a unor substanþe sau amestecuri, tratamente tehnologice ale unor produse
(tratamente termice, tratamente cu radiaþîi luminoase, Röntgen sau nucleare, tratamente
cu câmpuri electrice, magnetice sau electromagnetice, tratamente cu vibraþîi mecanice)
precum ºi procedee de comandã, protecþie, reproducere, multiplicare, înregistrare, redare,
conservare, recondiþionare, depoluare; - procedee biologice, genetice.
b) Metodele sunt activitãțile care au rezultate de naturã calitativã. Metodele se pot
împãrti în douã grupe:
- metode tehnice, ca de exemplu: metode de analizã, mãsurare, verificare, control sau
reglare;
- metode medicale de diagnosticare și tratament, profilactic sau curativ, din domeniul
medicinei umane sau veterinare, inclusiv metodele chirurgicale, balneologice, psihiatrice,
de recuperare etc.
În final, dacã prin natură, destinația sau efectele utilizãrii lor unele invenții, care ar
putea constitui invenții brevetabile, sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri,
legea interzice brevetarea acestora, calificându-le ca nebrevetabile. Este absolut normal ca
pentru invenții create cu scopul de a contraveni moralei sau de a conduce la tulburarea
ordinii publice statul sã ia mãșuri că acestea sã nu fie nici mãcar produse, vândute sau
exploatate, în nici un caz neputând fi vorba de a se garanta și drepturi exclusive de
producere, vânzare sau folosire publicã. Cererile de brevet care au că obiect astfel de
invenții sunt respinse.

5. Drepturile morale ale inventatorilor

Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei


prin acordarea unui brevet de inventie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, in
conditiile prevazute de lege5.
Calitatea de autor al unei invenţii diferă de calitatea de inventator; calitatea de autor
al unei invenţii nebrevetate conferă titularului un drept de prioritate ştiinţifică, dar nu şi
dreptul exclusiv de exploatare.
Apărarea calităţii de autor şi a priorităţii ştiinţifice se poate face prin:
§ acţiunea în revocare administrativă a hotărârii de acordare a brevetului;
§ acţiunea în anularea brevetului;

5 Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicata*) privind brevetele de inventie*)


5.1. Dreptul la nume al inventatorului.

Acesta constă în posibilitatea inventatorului, conferită prin lege, de a pretinde să fie


menţionat ca autor al invenţiei; acest drept este supus principiului disponibilităţii, autorul
invenţiei având latitudinea de a aprecia şi dispune în mod liber, potrivit voinţei şi
conştiinţei proprii, asupra exercitării dreptului de a cere să fie menţionat în brevet; în
practică recentă, se manifestă tendinţa marilor concerne de a prezența invenţiile realizate
de angajaţi, sub numele firmei.

5.2.Dreptul de a da publicităţii invenţia

Reprezintă posibilitatea recunoscută inventatorului, că, în limitele şi formele


prescrise de lege, să aducă la cunoştinţă publică invenţia realizată.
Dreptul de divulgare se exercită în principal prin procedurile legale de brevetare;
este o excepţie de la principiul netransmisibilităţîi drepturilor nepatrimoniale.
Exerciţiul dreptului de a da publicităţîi invenţia este supus unor limitări
legale: invenţiile pe care instituţiile abilitate le-au calificat că având caracter secret;
inventatorii salariaţi nu au dreptul de a da ei înşişi publicităţii invenţia (în lipsa unor
prevederi contractuale contrare).

5.3. Dreptul la protecţia calităţii de autor

Reprezintă dreptul inventatorului de a solicită: să i se menţioneze numele,


prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă, în orice alte acte sau
publicăţîi privind invenţia; să i se elibereze un duplicat al brevetului de invenţie.

Acest drept are că obligaţie corelativă îndatorirea persoanelor care solicită


eliberarea brevetului de invenţie, altele decât autorul invenţiei, de a declara cine este
inventatorul.

5.4. Dreptul de prioritate ştiinţifică


Acest drept reprezintă recunoaşterea faptului că autorul unei invenţîi a fost
primul care a descoperit soluţia tehnică pe care o reprezintă invenţia; acest drept se naşte
în momentul realizării creaţiei, dar devine opozabil numai în măsura în care soluţia care
constituie invenţie este adusă la cunoştinţă publică;

6. Drepturile patrimoniale ale inventatorilor şi ale


titularilor brevetelor de invenţie

6.1. Drepturile patrimoniale ale inventatorilor netitulari de


brevet

Inventatorii netitulari de brevet pot fi independenţi sau salariaţi; ei au dreptul,


potrivit Legii nr. 64/1991:
a) să li se elibereze un duplicat al brevetului de invenţie (art. 36);
b) să li se stabilească drepturile patrimoniale pe bază de contract în sumă fixă sau
proporţional cu veniturile obţinute din exploatarea invenţiei.
Inventatorii salariaţi, netitulari de brevet, au dreptul la
o remuneraţie suplimentară, stabilită independent de salariul de încadrare; totodată,
inventatorilor salariaţi li se cuvin drepturi băneşți rezultate din aplicarea invenţiei, precum
şi redevenţe.

6.2. Drepturile patrimoniale ale titularilor brevetelor de


invenţie

1.Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei reprezintă posibilitatea juridică


recunoscută titularului brevetului de a exploata în mod exclusiv invenţia; se aseamănă cu
un drept de monopol, dar spre deosebire de acesta, este limitat în timp şi în spaţiu;
subiectul dreptului de exploatare exclusivă nu poate fi decât titularul de brevet; este un
drept patrimonial, absolut, transmisibil, temporar şi teritorial.
Apărarea dreptului de exploatare exclusivă a invenţiei se realizează prin:
a) acţiunea în contrafacere,
b) acţiunea în concurenţă neloială.
2. Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă. Solicitantul titlului de protecţie
beneficiază, până la dată eliberării brevetului, de dreptul provizoriu de exploatare exclusivă
a invenţiei.
Exercitarea acestui drept este supusă unor condiţîi legale: cererii de brevet să i se fi
acordat dată de depozit; cererea de brevet să fi fost publicată.
Apărarea dreptului provizoriu se asigură prin acţiunea în daune: instanţa de
judecată va obligă persoană care a exercitat în mod ilicit dreptul provizoriu la plata
daunelor către titularul dreptului, dar hotărârea judecătorească va putea fi pusă în
executare numai după ce dreptul a căpătat valenţe definitive, prin eliberarea brevetului de
invenţie.

6.3. Brevetarea în străinătate şi recunoaşterea internaţionalǎ

Odatǎ cu intrarea ţǎrii noastre în Uniunea Europeanǎ a fost necesarǎ alinierea la


standardele cerute de această a legislației din toate domeniile. Şi în cazul nostru, România
este unul din statele semnatare ale Convenţiei Brevetului European.
Brevetele eliberate în temeiul acestei convenții sunt denumite brevete europene.
În fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleași
efecte și este supus aceluiași regim că și un brevet național eliberat în acel stat, cu condiția
că prezența convenție să nu prevadă altfel.
Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române pe teritoriul
României se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM.
Solicitantului protecţiei în străinătate trebuie să desemneze un consilier în
proprietate industrială – cu dreptul legal de a practica in domeniul invenţiilor – care să
reprezinte interesele sale în străinătate. Consultantul va întreprinde toate măsurile
necesare şi va elabora documentatia necesara pentru depunerea cererii de brevet conform
legislaţiei naţionale din statul respectiv, sau în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de
Convenţia Brevetului European, sau conform prevederilor stipulate de Tratatul de
cooperare în domeniul brevetelor (PCT).
Căile de brevetare în străinătate a invenţiilor:

 Direct la Oficiul National al Statului, uzual în cazul în care solicitantul este interesat
să obţină brevet de inventie numai în ţara respectivă.
 Utilizarea Căii PCT, prin depunerea cererii internationale la OSIM, ca un oficiu
receptor.
 Direct, sau prin intermediul OSIM, la Oficiul European de Brevete, prin depunerea
unei cereri europene.
Bibliografie

1. Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie, publicată în


MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 613 din 19 august 2014;

2. Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 privind protecţia proprietăţii industriale;


3. St. Cărpenaru,1971, Drept civil. Drepturile de creaţie intelectuală, Universitatea
din Bucureşti;
4. F. Bujorel, 2003, Dreptul proprietăţii intelectuale-dreptul de autor, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;
5. http://www.inventa.ro/servicii/brevet-de-invenție/legislația-în-domeniul-
invențiilor/;
6. http://patent-chamber.ro/brevete/
7. N. Slutu, 2013, Note de curs, Dreptul proprietății intelectuale;
8. I. Macovei, 2008, Dreptul proprietății intelectuale;
9. O. Calamuschi, V. Slavu, 2011, Dreptul proprietății intelectuale, Ediția a III-a;
10. V. Roș, P. Buta, 2013, București, Dreptul proprietății intelectuale- suport de curs;