Sunteți pe pagina 1din 73

CALATORIA ASCULTARII

Pentru copii

Impulsionarea invatarii, comunicarii si increderii cu ajutorul


sunetelor

Prezentat de „Asociatia Internationala a Consultantilor Inregis-


trati, Certificati in Metoda Tomatis”

Francoise Nicoloff – presedintele IARCTC

Maude Le Roux
Marturii
Tal Izenberg a fost initial diagnosticat la 3 ani cu dispraxie verbala. Avea o
vorbire foarte limitata si dificultati in procesarea informatiei. Dupa ce a inceput
metoda Tomatis, vocabularul lui Tal a crescut semnificativ si a inceput sa inteleaga
instructiuni in 2-3 pasi. Progresul a continuat in urmatorii ani, timp in care a par-
ticipat la mai multe programe Tomatis. El a urmat si terapia vorbirii si ocupationa-
la. Inainte sa intre in anul 2, Tal a fost re-evaluat si apoi a fost diagnosticat cu tul-
burari din spectrul autismului (PDD-NOS). In 2010, la varsta de 14 ani si in clasa 7
de scoala, a facut parte din programul Tomatis de studiu acasa. Acum el este mai
putin tulburat si ii este mai usor sa inteleaga ceea ce i se cere si s-a imbunatatit
capacitatea sa de a se pregati pentru teste si teme. Are o pasiune in a desena benzi
comice si desene animate, are un mare grup de tineri ca el si, cel mai important,
mai multa incredere in sine. Am avut un succes minunat cu metoda Tomatis si eu o
recomand.
Joanne Izenberg – Sydney, Australia

Dupa ce a ascultat 60 de ore, S este un copil schimbat. In primele 3 zile de


ascultat terapia, el s-a imbracat singur pentru prima oara in viata sa si continua sa
aiba grija de el. Profesorii spun ca este in fruntea clasei si el susine cu mandrie ca
are un 4! Este capabil sa incheie ceea ce lucreaza, raspunde in clasa, contribuie
efectiv in clasa si ii ajuta pe altii. Nu mai intrerupe ora. A inceput sa se joace cu alti
copii si sa-si faca prieteni – ceea ce este nou, dupa aplicarea metodei Tomatis. In
general, schimbarea in S este dramatica. Se intregreaza mai usor in familie si inva-
tatorul este fericit sa-l aiba in clasa.
Mama unui baiat de 8 ani cu simptome de ADHD si tulburari de comporta-
ment – Arizona, USA

Sunt atat de fericit sa va spun ca schimbarile pe care le-am vazut la M in


ultimile 6 luni sunt uimitoare – s-a imbunatatit fiecare aspect al vietii ei. Profesorii
imi spun cat de bine merge. Fiecare conferinta este pozitiva si M progreseaza foarte
rapid, mai ales la matematica. O duce mult mai bine social, folosirea limbajului si a
intelegerii a crescut atat de mult. Este ca si cum acum obtine lucruri pe care nicio-
data nu le-a avut. Focusul si comportamentul s-au imbunatatit mult. Cu siguranta
ca se maturizeaza. Trebuie sa recunosc ca am fost putin sceptica ca acest tip de
program va fi cu adevarat eficient, dar acum sunt convinsa.
Mama unei fetite de 11 ani ce vorbea prost si nu avea prieteni, invata greu la
scoala si ramanea in urma – Arizona, USA

Numele meu este NS si fiul meu HS a primit terapia Tomatis de la echipa


voastra in 2004. Ne gandim des la voi, dar in aceasta dupa amiaza sotia mea si cu
mine am discutat din nou. H, care are acum 9 ani, este in clasa a 3-a si participa la
un program academic accelerat de la scoala publica. Astazi, sotia mea si cu mine
am participat la o prezentare in Power Point despre meduze, pe care a facut-o in
fata clasei, toti fiind testati in acest program accelerat. Eram atat de mandrii de el
incat aproape am plans in timpul prezentarii. Cand inital a fost diagnosticat cu tul-
burari din spectrul autismului eram ingroziti in privinta viitorul lui. Astazi este in
programe la scoala, este unul dintre cei mai buni jucatori din echipa de baseball,
canta la pian, are o multime de prieteni si are un viitor minunat de luminos.
Recunoastem cat suntem de norocosi, dar in special pentru ca va avut in viata lui.
Va multumim!
NS – Mason, Ohio, mai 2010
Doar am dorit sa va trimit o nota in care sa va spunem ca E si cu mine ne
gandim des la voi si sa va spun cat de bine este A. Este la gradinita din Concord si
are ajutorul unui paraprofesional in clasa. Ii place la scoala si s-a adaptat bine. Din
punct de vedere academic, exceleaza cu adevart si se intelege cu alti copii. Recent a
avut un eveniment ce a subliniat cat de mult s-a imbunatatit. Acum 3 ani nepoata
mea a avut petrecerea de bar mitzvah. Am vrut sa facem fotografii la petrecere.
Chiar si cand nu erau oameni in camera nu am putut sa il aducem pe A in camera,
ce era mare si coplesitoare. Sambata aceasta nepotul meu a avut petrecerea sa de
bar mitzvah. A a purtat primul sau costum (acum 2 ani nu voia sa poarte o camasa
cu nasturi) si arata minunat. Nu numai ca a intrat in camera ci si a dansat toata
noaptea! A dansat cu E si cu mine, cu matusile, verisoarele si bunicile sale si cu
oricine dorea sa danseze.
Acum A comunica bine. Isi tachineaza sora si o chinuie, ca un frate adevarat.
O si iubeste. Are simtul umorului si este haios.
In timp ce intotdeauna am crezut si continuam sa credem ca are potential
nelimitat, inca ne uimeste sa vedem progresele sale, ajungand acest tanar fabulos,
iubitor, si istet. In fiecare zi face ceva care ne face sa fim mandrii. Voi si toti cei de
la „A total approach” au ajutat atat de mult la cresterea sa. Ne-ati invatat cum sa
fim parinti mai buni pentru un copil cu nevoi speciale. Va suntem recunoscatori
pentru totdeauna. Va multumim!
M – USA, noiembrie 2009

Scopul nostru major pentru a urma acest program a fost de a sustine pe R in


capacitatile sale academice. In ciuda sustinerii in procesul de invatare, el ramanea
in urma. La inceput schimbarile nu au fost tangibile, totusi, la sfarsitul programu-
lui este mai calm, focusat, capabil sa fie tacut si sa respecte nevoile celorlati si sa
„citeasca” lumea din jurul sau. Stilul sau de alergare devine mai controlat. Succese-
le continua sa-i impulsioneze increderea. Cel mai merituos este ca acum ii place sa
citeasca!
HB, parintele unui baiat de 8 ani cu dificultati de invatare – Queensland,
Australia, 2009

Actualizare: dupa programul Tomatis, R a avut 6 sesiuni de kinetoterapie si


ajustari craniene, ce au continuat sa-i deschida sistemul. Acum este considerat la
scoala „normal” in ceea ce priveste cititul, ia 10 la scris si este fericit cu el si de
realizarile sale.
Kay Distel, consultant Tomatis – noiembrie 2010
Perioada de visare in timpul zilei s-a redus mult si A are un contol mai bun,
mai multe variante in situatii. Am experimentat unele momente de voce bune si de
control al volumului. Mi-a facut placere sa vorbesc cu Kay si sa primesc unele idei
referitoare la modul in care sa fac fata copiilor mei. Ascult mai mult, sunt mai
atenta si incerc sa strig si sa ma enervez mai putin.
Diana Melloy, mama unui baiat de 8 ani cu dificultati in comunicarea subtila
si probleme de control motor - Queensland, Australia, 2009

Nu mai „blocheaza” informatia, a auzit cu adevarat ceea ce tatal ei ii spunea


de ceva timp – era ca si cum auzea pentru prima oara! Cititul curge mai bine si
acum intreaba intelesul cuvintelor. Pare ca este mult mai increzatoare cand vorbes-
te cu alti copii si arata si exprima empatie. De exemplu: „daca eu as fi aceea, as
simtii ...”
Alison Willis, mama unei fete de 10 ani – Queensland, Australia
Fica mea era foarte nesigura si rebela, in timpul programului Tomatis si ur-
mand dieta a invatat sa-si controleze frustraile si sa mentina o atitudine mai calma,
comunica mult mai mult si este capabila sa relationeze cu copii de la scoala, ce era
motivul pentru care am venit la „Fundet-Tomatis”.
Elia Palma, mama unui copil de 9 ani cu ADD – Panama

Fiul meu a avansat enorm in domeniul comportamentului si limbajului. A


dobandit un vocabular mai bogat si incepe sa foloseasca fraze scurte. Acum intra in
relatie cu alti copii si a stabilit un program de somn si mananca mai bine.
Karim de Velez, mama a unui baiat de 3 ani cu probleme de limbaj (la ince-
putul celui de-al treilea program intensiv) – Panama

Fiul meu era foarte zapacit inainte de a incepe metoda Tomatis, nimic nu era
important pentru el si nu-si dadea seama ce se petrece in jurul sau. Dupa primele
30 de ore de program intensiv, a inceput sa se joace cu ceilalti copii, pune intrebari,
ceea ce nu a facut niciodata inainte, este capabil sa studieze si ii place sa citeasca
... toate acestea au ajutat enorm.
Carolina Magallon, mama unui baiat de 7 ani cu ADD – Panama

Acum baiatul meu vorbeste mult mai clar si foloseste propozitii intregi. Merge
mai fluid si este mai sigur pe sine. Se concentreaza asupra activitatii pe care o face
si este hotarat sa o termine.
Karina Fernandez, mama unui baiat de 5 ani ce are o dezvoltare generala
intarziata – Panama

Fica mea a avansat mult, deoarece profesorul de la scoala a spus asta. S-a
imbunatatit in toate subiectele de le scoala.
Yariela Ortiz, mama unei fete de 10 ani cu ADD – Panama

Acum fiul meu foloseste instructiuni, inventeaza si isi foloseste imaginatia si


se joaca cu jucariile care inainte nu il interesau.
Mitzi Gonzales, mama unui baiat de 3 ani cu autism – Panama

La inceputul celui de-al treilea program am observat multe imbunatatiri: este


mai expresiv si are mai multa incredere in sine atunci cand vorbeste.
Oscar Collado, tatal unui baiat de 5 ani cu autism, Panama

Fiul meu a progresat in ceea ce priveste atentia si este mai bine la scoala. A
invatat si sa selecteze propria sa muzica.
Jaqueline Scott, mama unui baiat de 6 ani cu autism – Panama

Munca voastra a facut ca sa fie posibil pentru mine sa abordez toate pro-
blemele nerezolvate ale vietii mele, probleme in care nu am putut sa iau o decizie
inainte.
PH, mama de 36 ani a unui copil de 12 ani cu ADHS, cand a venit la al doilea
program - Austria

Ce eliberare mare pentru mine: copilul doarme toata noaptea acum!


AK, mama unui baiat de 5 ani cu probleme emotionale – Austria

Pentru noi metoda Tomatis a fost o adevarata investitie in viitorul fiului


nostru. Miguel avea probleme cu stima de sine, nesiguranta (isi evita prietenii). Si
obisnuia sa respinga tot felul de incercari mentale. Acum ia note doar de A la ma-
tematica si este foarte bun la invatarea limbilor straine. Acum iese din nou cu
vechii sai prieteni si ii place sa se plimbe prin cartier, fiind nerabdator sa se intal-
neasca cu noi oameni.
Miguel Angel, tatal adoptiv al unui baiat de 14 ani – Mexic

Fata noastra se dezvolta foarte incet, nu putea sa mearga, nu vorbea si nu se


putea concentra pe nimic. Dupa ce a urmat programul Tomatis acum poate merge
si chiar alearga, si poate fi atenta la tot felul de stimuli, pe perioade de timp din ce
in ce mai lungi. Acum vorbeste – la inceput cuvinte, apoi fraze! Imi face placere cu
adevarat sa recomand programul Tomatis tuturor parintilor!
Sandra, mama lui Edith, o fetita de 6 ani diagnosticata cu paralizie cerebrala
– Mexic

Fiul meu tocmai si-a facut primul prieten. Nu pot sa va spun cat de fericiti
am fost, sotul meu si cu mine. Ne bucuram sa vedem toate celelalte schimbari
pozitive : limbajul, miscarea corpului, capactiatile motoare, orale, atentia. Dar a
avea primul prieten ne-a miscat pana la lacrimi. Aceasta ultima parte a programu-
lui l-a facut sa moduleze volumul vocii sale. Slava Domnului ca nu mai tipa!
USA
Dedicatie
Aceasta carte este dedicata dr. Tomatis pentru munca sa de pionier in dome-
niul ascultarii si tuturor parintilor si copiilor care au facut posibila aceasta carte
prin faptul ca si-au pus increderea si speranta in metoda Tomatis si in consultantii
ce au ajutat pe copii lor sa-si depaseasca dificultatile.

Multumiri
Dorim sa multumim tuturor autorilor care au raspuns atat de rapid apelului
nostru din iunie 2010, ce ii invita sa scrie relatari despre clientii lor, care sa le im-
partaseasca cu toata lumea. Ei si-au alocat timp sa scrie despre cazurile lor, in ciu-
da programului incarcat si au raspuns promt cerintelor noastre pe durata transfor-
marii acestei carti dintr-un vis in realitate. Dorim sa multumim tuturor parintilor
care ne-au acordat permisiunea sa impartasim povestea copiilor lor, astfel sa dam o
speranta altor familii.
Dorim sa multumim Consiliului director al „Asociatiei Internationale a Con-
sultantilor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis”, ce a votat in favoarea acestui
proiect, ca urmare a propunerii doamnei Le Roux si au alocat fonduri pentru ca
aceasta carte sa prinda viata. Ii multumim si lui Thierry Gaujarengues, CEO al „To-
matis Developpment SA”, ce ne-a sustinut in efortul de a cauta informatiile necesa-
re.
Cand se naste o noua carte se simte ca nasterea unui copil, atunci cand o
echipa inconjoara proiectul pentru a sustine intregul proces. Astfel, recunostiinta
noastra se indreapta catre Kerrin Medenyak, minunatul nostru editor, care a ajutat
procesul facandu-l foarte lin, comunicarea cu ea fiind foarte usoara. Am avut
schimburi intense si ea a fost precisa si clara in solicitarile sale, incat a eliminat
nevoia noastra de a sublinia noua curba a invatarii pentru noi.
Aprecierea noastra se extinde si la Matt Cumming din NEU, care a creat
coperta si infatisarea cartii. Intalnirea si comunicarea cu el a fost lipsita de efort.
Multumim si lui Robert Stapplefeldt ce ne-a initiat in procesul de tiparire si
s-a asigurat ca cartea va fi bine tiparita.
Suntem recunoscatori lui Dale Beaumont – mentorul lui Francoise – si
echipei sale de la „Business Blueprint” care ne-au invatat cum sa cream o carte.
Cunostiintele si indrumarile lor au fost foarte utile. Recunoastiinta noastra se
indreapta si catre Paul Blackburn si echipa sa de la „Beyond Success” pentru
sustinerea si incurajarea lor.
Am lucrat indeaproape in crearea acestei carti si am fost ajutati in acest
proces de o echipa ce a sustinut in totalitate proiectul: multumirile noastre speciale
pentru Cristelle Depuis de la „Centrul Tomatis Solisten” din Sydney, si Angela
Gaudiuso Johnson, Nicole Randazzo si Melissa Doyle, ce au lucrat cu Maude la
centrul „A total approach” din Glenn Mills (PA).
Dorim sa-i multumim si prietenelor lui Francoise, Ankya Klay, Danielle Levis,
Denise Barsoum, Helene Laugery, Sandrine Charruyer si Danielle Elatri care toate
au acordat un feedback interesant cand au revizuit unele capitole ale cartii.
Publicarea acestei carti a fost un proces de invatare foarte interesant si cap-
tivant. Suntem pregatiti pentru urmatoarele carti din seria „Calatoria ascultarii”!
Continut
Prefata – Francoise Nicoloff (Australia)

Introducere – Jean Pierre Granier (Franta)


Principiile dr. Tomatis

Capitolul 1 – Maude Le Roux (USA)


Dezvoltare intrerupta – crestere remarcabila
Joey era un baietel dulce – plin de imaginatie, atletic si amuzant – dar pro-
blemele cu ascultarea faceau sa-i fie dificil sa fie implicat in lume. Avea nevoie de o
solutie care sa-i impulsioneze capacitatile de limbaj si sa-i permita sa atinga adeva-
ratul sau potential.

Capitolul 2 – Kay Distel (Australia)


Povestea lui Nigel: jurnalul unei mame
Cand un copil are dificultati, afecteaza intreaga familie, modificand vietile
tuturor pana la un moment dat in care par de nesuportat. Povestea lui Nigel este
expunerea emotionanta a unei mame despre modul in care metoda Tomatis l-a
ajutat pe fiul ei si a imbunatatit viata in intreaga familie.

Capitolul 3 – Eve Wiznitzer (Panama)


Ana Lisa: o calatorie afara din tacere
Este o mare durere sa observi un copil ce doreste sa comunice, dar nu are
capacitatea, luptandu-se cu barierele ce il impiedica sa interactioneze cu oamenii
pe care ii iubeste. Cu ajutorul metodei Tomatis, Ana Lisa si-a depasit dificultatile,
si-a gasit vocea si a devenit un copil independent, fericit.

Capitolul 4 – Ellen Craver Young (USA)


Diagnostice multiple, un copil care se zbate
Peter era un copil foarte inteligent ce nu putea straluci datorita anxietatii,
ADHD si a comportamantului in opozitie. Experienta sa cu metoda Tomatis i-a
permis sa depaseasca multe dintre obstacolele din calea sa, dandu-i capacitatea si
increderea in sine necesare pentru a se relaxa in lumea sa si a explora potentialul
sau pe de-antregul.

Capitolul 5 – Angela Manosa (Filipine)


Zi si noapte – doua surori diferite, o solutie foarte eficienta
Deseori se spune ca gemenii sunt diferiti precum ziua de noapte si acesta a
fost cazul acestor doua surori. Dar cu toate diferentele, aveau multe dificultati
similare si provocari care trebuiau depasite, astfel incat sa poata sa-si imbunata-
teasca relatia cu lumea din jurul lor si sa inceapa sa se bucure de viata cu adeva-
rat.

Capitolul 6 – Hilde Tinkl si Barbara Thima (Austria)


Victor: o calatorie de la frica la fericire
Cand traiesti cu frica de zgomote si nu poti comunica cu cu oamenii din jur,
lumea este un loc inspaimantator. Calatoria lui Victor cu ajutorul lui Tomatis l-a
ajutat sa-si infranga fricile, sa invete sa comunice si sa inceapa sa se bucure sa tra-
iasca in lumea din jurul sau. Ea demonstreaza si cum comportamentul ce pare a fi
a unui copil ce face un pas inapoi de fapt este o indicatie a faptului ca face un pro-
gres impresionant inainte.
Capitolul 7 – Helga Lopez, Catalina Soto De Gamboa, Maria
Claudia Guzman Lopez, Silva Carrasquilla de Londono, Patricia Garcia
de Santaella si Maria Cristina Lievano de Cabrera (Columbia)
Ridicarea valului autismului
Diagnosticul de autism este profund si poate face ca familia sa renunte la
speranta – aceasta este povestea unui baiat ce a fost ajutat de metoda Tomatis
pentru a depasi un diagnostic serios, a se deschide, a intra in relatie cu alti oameni
si a-si gasi locul in familie

Capitolul 8 – Dorinne Davis (USA)


O conditie, multe provocari diferite – povestea a doi frati adoptati
Doi frati, adoptati in aceasi familie, impartasesc mai mult decat legatura lor
biologica – au infruntat multe din problemele serioase de dezvoltare. Calatoria lor
cu metoda Tomatis i-a condus afara din haos si le-a permis sa se reconecteze cu ei
insisi si lumea din jurul lor, dandu-le lor si familiei lor un nou suflu de viata.

Capitolul 9 – Yolanda Carrillo Vazquez, Vanessa Leon Carrillo si


Leticia T. Varela Ruiz (Mexic)
Un start foarte lent – un sfarsit fericit
Nascuta prematur si suferind de multe complicatii cu sanatatea, intarzierea
dezvoltarii si a comunicarii au adus-o primejdios de aproape pe Ana Laura de diag-
nosticul de autism. Dar cu ajutorul metodei Tomatis, aceasta minunata fetita si-a
gasit drumul iesind din tacere, devenind un copil fericit, stralucitor si atletic cu o
mare dragoste de viata.

Capitolul 10 – Francoise Nicoloff (Australia)


De la „scaunul celui neascultator” la jucatorul fericit de sah
Tulburarile de procesare a auzului raman un concept relativ nou in cadrul
profesionistilor si asta le poate face sa fie dificil de diagnosticat. Dificultatile de
invatare si comportament ale lui Ben i-au afectat experienta sa inainte de scoala,
facand sa fie dificil sa se concentreze si sa dezvolte abilitatile sociale de care avea
nevoie mai departe in viata. Programul Tomatis i-a permis sa infloreasca acasa si la
scoala si sa descopere pasiunea pentru un joc ce necesita o mare concentrare.

Capitolul 11 – Valerie Gas si Sonia Montoya (Franta)


Alix: o fata micuta cu o boala mare
Viata pentru Alix a fost o lunga lupta – autism si sindromul Rett i-au creat
nenumarate dificultati care au facut ca comunicarea si activitatile cotidiene sa fie
practic imposibile. Calatoria lui Alix cu ajutorul metodei Tomatis a fost lunga, dar
extraordinar de satisfacatoare, deoarece, incetul cu incetul, ea si-a depasit obsta-
colele si a devenit o fetita vioaie, fericita.

Capitolul 12 – Francoise Nicoloff (Australia)


Lumina de la capatul tunelului
Diagnosticul de autism poate arunca familia in cea mai profunda disperare –
mai ales daca nici una din abordarile traditionale nu au ajutat. Aceasta este po-
vestea emotionanta a modului in care Michael si familia sa au descoperit o terapie
care a creat schimbari pozitive, de durata in tanarul ce suferea de autism si a
modului in care au descoperit ca exista cu adevarat o luminita la capatul tunelului.

Concluzii – Maude Le Roux (USA)


Prefata
„Si ce este omul? Spun cu bucurie ca este antena ce receptioneaza o creatie ce
intreaba in mod repetat. Este o ureche ce cauta tot ceea ce poate fi perceput, de la
audibil pana la imperceptibil. A fi o ureche este a asculta, asta imi pare culmea dez-
voltarii umane”.
Alfred Tomatis – Pourquoi Mozart (De ce Mozart)?

Un alt vis prinde viata! Publicarea unei carti despre metoda Tomatis si des-
pre povestile de succes ale unor copii care au experimentat-o, a fost un vis pretuit
de demult si, in cele din urma, a prins viata. Aceasta carte este prezentata de „Aso-
ciatia Internationala a Consultantilor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis”
(IARCTC), ce a fost infiintata la Paris in noiembrie 2001, acum 10 ani. Mama mea si
cu mine am fost atat de incantati sa putem urma calea lui Christian Tomatis si
Thierry Gaujarengues (CEO la „Tomatis Developpement SA”) in dorinta lor de a or-
ganiza profesia noastra si a aduna toti colegii din lume intr-o asociatie oficala de
profesionisti.
Am intalnit munca dr. Tomatis pentru prima oara in 1977 prin intermediul
familiei mele si in special prin rezultatele pozitive pe care le-a avut bunica mea, ce
se lupta cu tulburarea bipolara. In acelasi timp, unul din fratii mei suferea de stres
post-traumatic si celalalt frate era dislexic si se afla fata in fata cu decizii drastice in
privinta slujbei si a viatii private. Toti trei s-au intors de la Paris (in acea perioada
traiam in sudul Frantei) total transformati dupa ce au ascultat multe ore muzica lui
Mozart si cantecele gregoriene prin „Urechea electronica”. Acest lucru a declansat
un mare interes si mi-am stabilit o intalnire cu dr. Tomatis pentru a fi evaluata de
el. Parintii mei s-au inregistrat pentru tratament, dar tatal meu a decedat pe neas-
teptate chiar inainte sa inceapa. Mama mea era devastata, dar noi am incurajat-o
sa continue cu acest proiect si prin munca ei am fost expus la mai multe povesti.
Fascinatia mea a sporit si, in cele din urma, am plecat in propria calatorie de
ascultare folosind metoda Tomatis.
In ultimii 33 de ani am putut fi martor direct la zambetele de pe fetele parin-
tilor cand puteau sa aiba in cele din urma incredere in propria lor credinta in viito-
rul si potentialul copiilor lor. Am vazut cum copii se schimbau rapid, depasindu-si
dificultatile de vorbire, de invatare, de incredere si de folosire a corpului lor. Unii
parinti si membrii ai familiei numesc asta „Miracolul lui Tomatis si Mozart” si efec-
tul este ca si cum ai intoarce o cheie in broasca – fundatia capacitatilor unui copil
este in cele din urma prezenta si poate fi folosita la intregul sau potential. Dorinta
de a vedea lumina cum tasneste din ochii copilului m-a luat intr-o calatorie excepti-
onala in jurul lumii si acum m-a adus inapoi in Australia, pentru a implini un alt
vis.
Lasati-ma sa va impartasesc una dintre povestile mele favorite:

„De ce ai fi interesat de o carte cu povesti?”


Magicianul s-a uitat la tanarul ucenic si i-a raspuns: „Ce este magic?”
„Arta transformarii si schimbarii”!
„Rolul magicianului este de a ajuta oamenii sa faca schimbari utile si benefice
in vietile lor”.
„Si cum poate fi realizat asta?”
„Prin dezvoltarea unei constientizari mai mari a faptului ca toate lucrurile au o
structura, ca schimbarea este intotdeauna posibila, ca intotdeauna exista mai multe
perspective si ca esenta unei schimbari utile consta in a avea atat creativitate cat si
acces la un numar mai mare de alegeri ...”
„Si care sunt principiile de baza?”
Aici imi imaginez intotdeauna ca ucenicul priveste in sus si raspunde magi-
cianului asa ...

„Un magician tebuie sa gandeasca sistematic si sa caute conexiunile dintre


lucruri, ce nu sunt vizibile intotdeauna. Din acest motiv, intotdeauna magicianul tre-
buie sa trateze informatia in contextul sau mai larg, deoarece nimic nu exista sau are
un inteles in un vid.
Un magician trebuie sa fie intotdeauna constient ca cunoasterea sa este tempo-
rara, ca intotdeauna exista ceva mai mult de descoperit si ca intotdeauna exista mai
multe cai de a avea orice rezultat.
Magicianul isi impartaseste cunoasterea, deoarece asta este o cale luminata de
a da putere altora si de a atinge nemurirea ...
Un adevarat magician crede ca nimic din ceea ce am spus mai sus nu este
adevarat, dar actioneaza ca si cum ar fi adevarat. Are incredere in dovezile simturilor
sale pentru a interpreta raspunsurile primite in ceea ce face; intotdeauna ia in consi-
deratie care alegere viitoare este mai potrivita in situatia respectiva.”
„Ai invatat bine” spuse Magicianul. „Si astea sunt unele dintre motivele pentru
care un Magician aduna si foloseste povestile”.

Si despre asta este aceasta carte – povesti ce provin de la consultantii Toma-


tis din toata lumea, celebrand modul in care metoda Tomatis a ajutat la a schimba
vietile copiilor si parintilor si a da speranta oamenilor care gandesc ca au epuizat
optiunile. Aici magicianul este dr. Tomatis, un specialist francez in urechi, nas, gat,
ce si-a dedicat viata intelegerii conexiunilor complexe dintre ureche, creier, corp si
suflet si care a scolarizat multi profesionisiti din toata lumea. Desi a murit in 2001,
munca sa continua sa evolueze prin ucenicii sai, pe masura ce continua sa scolari-
zeze noi consultanti din toata lumea.
Dr. Tomatis a avut un efect profund asupra vietii mele. I-a dat un nou scop si
a stabilit cursul pentru calatoria in care inca ma aflu fericita astazi – si sub influen-
ta sa m-am hotarat sa studiez psihologia. Am fost fascinata de capacitatea dr. To-
matis de a retine informatii – de ceea ce citea si de experientele pe care le imparta-
sea – dar eram la fel de uimita si de capacitatea sa de a sintetiza lucrurile la care
cei mai multi oameni nici nu se gandeau sa le uneasca. Era incredibil de erudit si
foarte intuitiv (ceea ce in lumea stiintifica nu era considerata a fi cea mai buna
calitate a sa!). Aici exista adevarata sa magie.
Ca persoana, era foarte abordabil si puteam sa vorbesc cu el despre multe
subiecte. Imi amintesc ca am fost total uimita de cunostiintele sale cand eram la
Carboneras (vila sa de vara din Spania, unde facea cursurile) in timpul primei mele
scolarizari profesionale. Stateam langa el la cina, la sfarsitul perioadei de scolariza-
re si i-am spus „Sunteti o biblioteca ambulanta”. Avea atat de multa cunoastere si
atat de multa intuitie in intelegerea fiintei umane.
De-a lungul anilor, am descoperit multe universuri diferite multumita dr. To-
matis, tarile in care m-a trimis si cele in care m-am hotarat sa merg pentru a initia
pe altii in metoda si principiile sale. Acum dr. Tomatis este recunoscut ca pionier in
multe domenii – despre ele puteti citi mai multe in capitolul de introducere din
aceasta carte, scris de Jean Pierre Granier. Dr. Tomatis stia deja de plasticitatea
creierului, cu 30 de ani inainte ca sa faca parte din stiinta asa cum o stim astazi.
La inceputul perioadei in care lucram impreuna, eram martori la aceasta plastici-
tiate pe masura ce observam schimbari in comunicare, adaptare si invatare in cei
mai multi pacienti, cu mult inainte de a fi dovedita de stiinta.
Dr. Tomatis era interesat sa inteleaga si cum si cand incepe ascultarea in
ciclul de viata al omului. Observatiile si cunostiintele sale in domeniul embriologiei
si filogenezei l-au facut sa creada ca viata prenatala este incredibil de importanta in
dezvoltarea copilului. El si-a dat seama ca auzul incepe in pantecul mamei. Ca re-
zultat, cand eram gravida cu fica mea am urmat programul Tomatis pentru a-i da
copilului cea mai buna sansa posibila. Cand s-a nascut in Tahiti am descoperit ca
avea atrezia esofagului, dupa ce am incercat prima oara sa o alaptez si a trebuit sa
calatorim la Auckland in Noua Zeelanda pentru a o opera. Dar va voi spune mai
multe in urmatoarea carte din seria „Calatoria ascultarii”.
Dr. Tomatis isi punea intotdeauna sub semnul intrebarii munca si observa-
tiile sale. Dupa 20 de ani de lucrul cu el, l-am vazut cum cerceta constant noi mo-
dalitati de programare; folosind conductia aerului si a oaselor, incercand unele de-
calaje intre cele doua, schimband filtrele folosite, modeland gama de frecvente folo-
site, calitatea muzicii si setarile urechii electronice. Dupa ce a incercat multe tipuri
de muzica, Tomatis a descoperit ca muzica lui Mozart da cele mai bune rezultate.
Concertele pentru vioara ale lui Mozart sunt bogate in sunete de frecvente inalte si
el si-a dat seama ca sunetele inalte sunt „hrana pentru creier”. Si, aparent, nu nu-
mai pentru creierul uman – cercetarile arata ca muzica lui Mozart ajuta plantele sa
creasca mai bine, vacile sa produca mai mult lapte si chiar microorganismele din
sistemul de canalizare sa descompuna deseurile mai eficient (asa cum s-a scris
recent).
Dr. Tomatis a fost prima persoana care a recunoscut efectul puternic pe care
il are muzica lui Mozart asupra oamenilor de toate varstele – ceva ce consultantii in
metoda Tomatis au observat clinic si clientii au experimentat personal in fiecare zi.
Dupa ce a incercat multe tipuri de muzica si multi compozitori, Tomatis si-a dat
seama ca muzica lui Mozart combianta cu „Urechea electronica” si efectul ei de
filtrare, ajuta oamenii sa sustina atentia, sa elibereze tensiunile si emotiile blocate,
sa energizeze creierul, sa echilibreze intreaga conexiune dintre ureche-creier-corp-
spirit si sa tonifice corpul si mintea. El a introdus si cantecele gregoriene in progra-
mul auditiv de antrenare, deoarece a descoperit ca aceasta forma autentica de in-
cantatie se bazeaza pe un ritm ce implica cea mai lunga respiratie si cea mai lenta
bataie a inimii, in timp ce energizeaza si creaza mai multa flexibilitate in corp. In
ultimile 3 decade, am observat in nenumarati oameni efectele de durata pe care le
creaza folosirea modularii muzicii lui Mozart si a cantecelor gregoriene, procesate
prin urechea electronica.
Metoda Tomatis este prezenta acum in peste 400 centre in mai mult de 40 de
tari de pe glob, si echipamentul folosit a evoluat puternic in era digitala. Programul
poate fi folosit si de acasa, cu noul sistm digital Solisten. De obicei, programele me-
todei Tomatis sunt aplicate ca programe intensive de 8-15 zile de ascultare, cate 2
ore/zi. Se recomanda minim 60-62 ore de ascultare pe perioada de 2-3 seturi de
sedinte intense, cu o pauza de 4-6 saptamani intre fiecare grup. Programul necesita
folosirea unor casti speciale, echipate pentru conductia prin aer si oase. Inca imi
aduc aminte cand dr. Tomatis a introdus conductia prin oase in program (prin anii
70-80). Adaugarea conductiei prin oase a scurtat mult lungimea programului, atat
in durata totala cat si in numarul de ore de ascultare pe zi. Obisnuiam sa ascultam
3 ore/zi, timp de 21 zile neintrerupt (asa am practicat si eu in primul meu program
din 1977) si apoi programul a devenit 2 ore/zi, timp de 15 zile neintrerupt. Acum,
in functie de nevoile si caracterisiticile omului, programul poate varia in numarul
de grupuri intensive necesare – unii copii au nevoie de ani de zile (ca in povestea lui
Alix), altii au nevoie doar de 60-62 ore (ca in povestea lui Ben). Este responsabilita-
tea consultantului in metoda Tomatis sa decida ceea ce este necesar si sa combine
programul cu progresul copilului.
Va incurajez sa va bucurati de toate povestile din aceasta carte – doua sunt
scrise de mamele copiilor (in un caz copilul avea dificultati de invatare, in celalalt
caz copilul era diagnosticat cu autism), iar celelalte sunt scrise de colegii din toata
lumea. Ei ne impartasesc povestile lor despre modul in care au ajutat copii si fami-
liile lor sa faca fata autismului, sindromului Rett, ADD, tulburarea procesarii audi-
tive, intarzierea dezvoltarii globale, intarzierea vorbirii, dificultati de integrare sen-
zoriala, de invatare, de comportament si multe alte probleme. Intentia este ca
aceasta carte sa fie flexibila – povestile sunt create pentru a fi citite in ce ordine
doriti, in functie de interesul si inclinatia cititorului. Sa nu fiti surprinsi daca simtiti
o strangere de inima si o lacrima in coltul ochilor atunci cand citit – eu am simtiti
asa, chiar si dupa multi ani in care am fost martora la modul in care metoda Toma-
tis a transformat vietile a atator copii si a familiilor lor. Asa ca stati jos si lasati ca
descoperirea puterii urechii, a unei bune ascultari, a unei muzici minunante sa va
umple inimile si mintea prin intermediul acestor povesti minunate, sincere.
S-ar putea sa recunoasteti povestea lui Ana, Lisa, Victor, Ben, Ana Laura,
Alix sau Michael ca fiind similare cu cele ale copilului vostru, ale nepotilor, chiar si
ale copiilor din vecini. Daca este asa, atunci acum stiti ca exista o luminita la capa-
tul tunelului si sper ca aceasta carte va inspira pentru a gasi cel mai apropiat con-
sultant in metoda Tomatis: siteurile www.tomatisassociation.org si www.tomatis.
com va vor ajuta sa va conectati la profesionistii din toata lumea pentru a gasi
consultantul cel mai apropiat de voi.
Dr. Tomatis nu mai este printre noi, dar continui sa-i multumesc, in special
pentru implinirea visului meu de a ajuta oamenii sa schimbe vietile lor si de a le da
speranta ca visele lor pot deveni adevarate si ele. Dupa ce cititi aceasta carte, daca
doriti sa aflati mai multe vizitati siteul www.thelisteniongjourney.com pentru a
descoperi cand va fi tiparita urmatoarea carte din seria „Calatoria ascultarii”.
Imi place sa calatoresc si acum va invit sa stati in cel mai confortabil scaun
si sa calatoriti cu noi intr-o calatorie de descoperire, invatare, crestere socio-emoti-
onala si de potential uman.
Asa ca ascultati cuvintele spuse din inima si bucurati-va de calatorie!

Francoise Nicoloff
22 noiembrie 2010, Sydney, Australia

Introducere
Jean Pierre Granier
Jean Pierre Granier este un psiholog cu practica clinica de 47 ani, cu Ph D in
recunoasterea vizuala a cuvintelor. El a fost scolarizat in metoda Tomatis de catre
Alfred Tomatis si Simone Nicoloff si este de 22 ani un consultatnt practicant inre-
gistrat al metodei. Este scolarizat si in terapia cognitiva (terapia comportamentului
rational emotiv) si foloseste aceasta abordare cu unii clienti, imbinand-o cu metoda
Tomatis.
Sta in Marseille (Franta) si a fost implicat intr-un proiect important de cerce-
tare, in colaborare cu CNRS (Centre National de Recherche Scientifique – Centrul
National de Cercetari Stiintifice), despre efectul metodei Tomatis asupra reglarii
stresului si emotiei. Primul articol scris in cadrul acestui studiu a fost recent publi-
cat in „Journal of emotional disorders- Jurnalul tulburarilor emotionale”, sub titlul
„Pragurile auditive ale tonului pur sunt mai scazute la oamenii deprimati cu tulbu-
rari de stres post-traumatic”.
Jean Pierre a lucrat foarte activ cu „Tomatis Developpement SA” pentru a
dezvolta metoda Tomatis scriind noi cursuri si planuri de studii si a ajutat la nas-
terea unei noi generatii de programe si servicii. El este unul dintre fondatorii echipei
internationale ce tine cursuri despre metoda Tomatis si conduce scolarizarile din
intreaga lume.
Principiile dr. Tomatis

„Existenta este o stare precara, ce le permite unor oameni sa se intalneasca cu


viata”
Alfred Tomatis

Fara indoiala, dr. Tomatis a fost un pionier uimitor si un om inaintea timpu-


lui sau in multe domenii.

Creierul: legatura dintre perceptie si actiune


La sfarsitul anilor 1940, Tomatis a identificat principiul ce va deveni fundatia
noului sau sistem revolutionar. El a inteles intuitiv ca perceptia si actiunea erau
legate functional in mecanica creierului. Pentru Tomatis, perceptia si intelegerea
vorbirii erau adanc inradacinate in activarea lor de catre sistemul senzorial motor.
Principiul identificat de el afirma ca vocea poate reproduce doar ceea ce ure-
chea aude bine – sau, mai degraba, ceea ce urechea poate asculta. Pentru Tomatis,
nu numai ca sistemul de perceptie (implicat in intelegerea vorbirii) era strans co-
nectat cu sistemul motor prin care se produce vorbirea, ci si ca acelasi sistem mo-
tor, in schimb, contribuie din plin la perceptia si intelegerea limbajului la nivel
fonologic, semantic si sintactic.
Cu alte cuvinte, pentru Tomatis, perceptia si intelegerea vorbirii erau profund
inradacinate in activarea lor de sistemul senzorial motor.
Datele rezultate din cercetarile in neurologie si in imagistica creierului au
confirmat aceasta idee. De exemplu, se demonstreaza ca in conjunctie cu cortexul
prefontal si cortexul stang premotor, cortexul auditiv este activat nu numai in peri-
oada cand se produc sunete rostite, ci si cand sunt articulate in tacere, in identifi-
carea si diferentierea voluntara - si chiar si in timpul expunerii pasive la aceste
sunete.
Tomatis credea ca limbajul se poate dezvolta la oameni doar prin activa-
rea retelelor neurale ce conecteaza perceptiile, actiunea si cognitia. El a nu-
mit aceste retele neuronale „integratori ai ascultarii”.
Timpul a dovedit ca avea dreptate – intuitiile sale au fost validate acum de
cercetarile ce au pus in evidenta existenta ansamblurilor neuronale, atat senzoriale
cat si motoare. Acesti neuroni sunt implicati nu numai in functionarea proceselor
de limbaj, ci si in general in implementarea functiilor cognitive la nivel inalt, pre-
cum memoria si atentia, cat si in intelegerea scopurilor si intentiilor unei alte per-
soane.
Acesti neuroni, mentionati ca neuroni oglinda, sunt caracterizati de faptul ca
sunt activi atat in timpul executiei unei actiuni indreptate catre un scop si cand se
percepe aceasi actiune ca este indeplinita de o alta persoana. De aceea, sistemul
pedagogic dezvoltat de el este numit audio-psihofonologie, un nume ce se refera la
cele 3 functii – senzoriala, cognitiva si motoare – ce sunt legate functional de aceasi
retea neurala.

Importanta vietii intrauterine


Dr Tomatis a fost primul care a pretins ca fatul putea auzi vocea mamei sale,
transmisa prin conductie osoasa.
Tomatis considera ca vocea mamei este un fel de legatura acustica pri-
mordiala indestructibila intre mama si copil, ce constituie un factor esential
in dezvoltarea emotionala, psihologica si lingvistica a omului.
Pe parcursul anilor 80-90, cercetari in psiho-lingvistica despre rolul vocii
mamei in dezvoltarea aspectelor fonetice si prosodice ale limbajului, au confirmat
din nou teoria lui Tomatis. Expusa pe scurt, aceasta cercetare a arata ca stimularea
acustica provocata de vocea mamei lasa o imprimare particulara lingvistica asupra
creierului fatului. Expunerea la vocea mamei in uter contribuie la formarea cailor
senzoriale si permite calibrarea perceptiei in relatie cu caracteristicile prosodice ale
limbajului ce va fi invatat dupa nastere.
In plus, aceasta modelare prosodica va servii in sine ca fundament pentru
mecanismul fin al discriminarii perceptuale, necesar pentru a procesa corect diver-
sele contraste fonetice ce se gasesc intr-o limba. Astfel, prosodia transmisa prin
vocea mamei va orienta ascultarea copilului catre sunetele limbajului ce va fi inva-
tat.

Notiunea de a asculta
Reflectarea lui Tomatis in legatura cu natura vietii intrauterine si dialogul
prenatal primordial intre mama si fat, l-a condus catre dezvoltarea sistemului unic
de ascultare educationala care acum ii poarta numele: metoda Tomatis.
Ascultarea poate fi definita ca capactitatea de a se adapta la schimbarile con-
stante din mediul inconjurator acustic, prin readaptarea continua a continutului si
formei mesajelor pe care le receptionam. In acelasi timp, imediat verificam rezulta-
tul acestei adaptari in scopul de a invata, a atinge un tel, sau a comunica. Astfel,
asa cum ii placea lui Tomatis sa le aminteasca oamenilor, este posibil sa aveti un
auz bun, dar sa fiti un prost ascultator.
Conform lui Tomatis, deoarece combina strans perceptia cu actiunea, ascul-
tarea este prin definitie senzorial-motoare: adaptarea la schimbarile din lumea
noastra acustica este si a fi capabil sa adaptezi corpul la aceste schimbari. Contri-
butia importanta a sistemului motor in perceptia vorbiri, fiind esentiala in indepli-
nirea functiei de a asculta, a fost pe deplin explicata lui Tomatis de modul particu-
lar in care a inteles urechea si cum lucreaza ea.
Intr-adevar, unul dintre marile merite ale lui Tomatis a fost faptul ca a con-
siderat intotdeauna urechea ca un sistem senzorial si motor – adica un sistem
senzorial-motor, sau chiar mai bine, un sistem audio-motor.
Este important de notat ca pentru Tomatis cuvantul „ureche” se refera nu
numai la toate structurile periferice specializate in receptionarea informatiei acus-
tice sau motoare, ci si la reteaua neuronala ce conecteaza acesti receptori de siste-
mul nervos central.
Partea auditiva a urechii (cochleara), formeaza fundatia mecanismului auzu-
lui. Sistemul auditiv este atat aferent cat si eferent. Asta inseamna ca receptorii
auditivi localizati in urechea interna transmit mesaje la creier (aferente) si creierul,
in special sub influenta emotiilor, poate transmite mesaje catre receptorii auditivi,
ordonandu-le in schimb sa functioneze mai mult sau mai putin eficient (eferent).
Acest aspect eferent al sistemului auditiv este una din caracteristicile ascul-
tarii, deoarece sugereaza ca creierul are o influenta majora asupra capacitatii de a
folosi auzul in scopul comunicarii si invatarii.
Vestibulul este partea motoare a urechii, dar deoarece detecteaza miscarea,
este considerat si ca partea senzoriala a urechii. Sistemul vestibular colecteaza
toate informatiile chinestezice – cu alte cuvinte, toate informatiile legate de miscare.
De aceea este fundamental implicat in mecanismul echilibrului si posturii. Rolul
sau principal este de a ne permite sa rezistam graviatiei si sa ne mentinem verticali.
Influenta vestibulului se extinde in cortexul cerebral si este conectata puter-
nic si reciproc cu cerebelul, o structura neuronala ce este critica pentru coordona-
rea motoare, cat si pentru stabilirea mecanismelor automate in timpul invatarii.
Astfel, in asociere cu cerebelul, sistemul vestibular intervine in dezvoltarea memo-
riei procedurale, ce este memoria „know-how” (functia de „a face” sau „cum a face”).
Mai mult, sistemul vestibular este conectat cu hipocampul, o structura cheie
a sistemului nervos, implicat in formarea memoriei episodice si a navigarii spatiale.
Aceasta parte a urechii joaca si un rol foarte important in formarea schemei corpo-
rale si in construirea relatiei corpului cu spatiul. Tomatis considera ca aceste doua
parti (sistemul cochlear si vestibular) sunt inseparabile in ceea ce priveste asculta-
rea, deoarece ele raman in dialog constant reciproc prin activarea vastelor circuite
neuronale care le conecteaza reciproc.
Acest intreg mecanism, ce este format din sistemul cochlear si cel vestibular
si conexiunile lor, este exact ceea ce formeaza integratorii ascultarii ce au fost men-
tionati mai devreme. Tomatis a legat aceste vaste retele neuronale de perceptie, ac-
tiune si cunoastere. Integratorii contin neuronii sezoriali-motori, in speciali neuronii
oglinda, pe care cercetarile i-au adus in primul plan in ultimii ani.
Integratorii sunt bazele mecanismelor diverse, ce sunt implicate in perceptia
si productia limbajului rostit si scris, in capacitatile motoare in general, organizarea
temporala, motivatie, reglarea emotiilor si a stresului, in procesul atentiei si in me-
moria verbala si vizual-spatiala.
Tomatis obisnuia sa spuna ca functia de ascultare implica intregul corp,
persoana ca intreg.
Integratorii functiei de ascultare ajuta la elucidarea unui concept special im-
portant - „intruparea” limbajului. Ce vroia sa spuna Tomatis era ca silaba, cuvantul
sau fraza, cand sunt rostite sau auzite, au o componenta motoare la nivel cortical,
si ca aceasta componenta motoare, la randul ei, va contribui mult la perceptia si
intelegerea vorbirii.
Aici ne intoarcem la ideea fundamentala a dimensiunii senzorial-motoare a
ascultarii. Ce se afla la baza fenomenului audio-vocal de contra-reactie, identificat
de Tomatis la sfarsitul anilor 1940: orice modificare perceputa de o persoana in
vocea sa in timp ce vorbeste sau canta, provoaca automat o modificare de ritm sau
spectru in voce. Corespondenta (sunetul perceput al reactiei motoare/vorbire) pare
a fi foarte fina si precisa. De exemplu: cercetari recente au aratat ca cortexul pre-
motor lateral este activ atat in producerea cat si receptionarea sunetului „p” si simi-
lar, cortexul premotor inferior este activat in timpul producerii sau receptionarii
sunetului „t”.
Invers, activarea partii laterale a cortexului premotor implicat in miscarea
buzelor, usureaza identificarea unor sunete precum „p” sau „b”, ce implica in
special participarea puternica a buzelor, desi impiedica identificarea unor sunete
precum „t” sau „d”, ce implica varful limbii.
S-a descoperit modelul opus de rezultate cand s-a stimulat partea inferioara
a cortexului premotor, implicat in miscarea varfului limbii: s-a usurat identificarea
sunetelor „t” si „d”, in timp ce identificarea sunetelor „p” si „b” a scazut.
Cercetarile de astazi incep sa confirme ceea ce afirma Tomatis acum cateva
decade – adica, ideea de model neurobiologic al limbajului ce leaga functia de per-
ceptie cu cea motoare, prin activarea unor retele neuronale vaste (integratorii as-
cultarii), acestia implicand tipul descoperit recent de neuroni oglinda.
Fenomenul de intrupare implica si un nivel semantic. De exemplu: s-a aratat
ca perceptia auditiva a verbelor de actiune ce se refera la o parte a corpului (de
exemplu a impinge, a musca, a strange) stimuleaza parti ale cortexului motor impli-
cate in activarile musculare necesare pentru aceste actiuni.
Astfel, cercetarile recente stabilesc o harta somatica a limbajului (ce este do-
vedita) foarte apropiata de cea a intrupari limbajului sustinuta de Tomatis.

Un sistem pedagogic originar


Pentru ca functia de ascultare sa fie eficienta, sistemul auditiv trebuie nu
numai sa fie capabil sa se adapteze constant la schimbarile din informatiile pe care
le primeste, ci, pe baza schimbarilor detectate, trebuie sa fie capabil sa prevada
reprezentarea mesajului acustic ce intra.
De aceea, pentru a stabili si dezvolta functia de ascultare, Tomatis a
creat un dipozitiv originar numit „Urechea electronica”, principiul esential al
ei bazandu-se pe notiunea de „selectare”. Selectarea functioneaza ca un sistem
de alternare intre doua surse de sunete ce distribuie aceasi informatie dar cu tim-
bre si intensitati diferite. In plus, este neregulata in tiparul temporar.
Selectarea implica adaptabilitatea si plasticitatea sistemului nervos.
Fenomenul de plasticitate neuronala poate fi definit ca o schimbare dinamica a
caracteristicilor functionale si structurale ale neuronilor, ce apare ca raspuns la
modificarile ce afecteaza natura, sau intelesul mesajului senzorial ce activeaza
acesti neuroni. Selectarea are un efect asupra celor doi muschi auditivi, localizati in
urechea mijlocie si Tomatis credea ca rolul acestor muschi era nu numai de a
transmite sunetul la sistemul cochlear, ci si de a regla miscarea in lichidele (ce era
provocata de transmisie), permitand sistemului cochlear sa se adapteze rapid la
vibratia ce intra.
Daca aceasta adaptare este facuta corect, sistemul cochlear poate incepe sa
extraga si sa analizeze eficient informatia relevanta, ce este un proces necesar pen-
tru realizarea actiunii curente, sau a scopului ce a fost stabilit. Iregularitatea alter-
narii ce caracterizeaza selectarea face ca creierul sa declanseze mecanismul de
adaptare al memoriei auditive la schimbarile detectate, cat si mecanismul de previ-
zionare in legatura cu informatia sonora ce este pe cale sa intre. Ca rezultat, selec-
tarea face ca sistemul auditiv sa extraga tipare din mesajele sonore de intrare si sa
depoziteze aceasta informatie pentru perioade scurte de timp in memoria auditiva,
ce este actualizata in mod regulat.
Urmeaza ca selectarea, chiar prin natura actiunii sale, sa mentina creierul
focusat asupra informatiei permanent in schimbare pe care o receptioneaza. Acest
fenomen succesiv de actualizare si prevedere este expresia implementarii plastici-
tatii auditive pe teremen scurt. Solicitat in mod repetat, cu timpul va duce la stabi-
lirea unei schimbari pozitive de durata, a functiei de ascultare – adica, a lucrului
circuitelor audio-motoare ce formeaza integratorii.
Un curs in metoda lui Tomatis consta intr-o serie de adaptari succesive si
rapide la sistemul auditiv, ce duc la transformarea dorita a functiei de ascultare –
exprimarea plasticitatii pe teremen lung.
In particular, la nivel cerebral, declansarea mecanismelor succesive de adap-
tare si prevedere favorizeaza dezvoltarea atentiei selective, permitand subiectului sa
se focuseze pe informatia relevanta in timp ce inlatura informatia ce nu este rele-
vanta. La randul ei, atentia selectiva intensificata va conduce catre procese imbu-
natatite de perceptie auditiva, atat centrale cat si periferice, prin actiunea aferenta
a creierului in relatie cu celulele paroase ale urechii interne. Prin urmare, principiul
actiunii de selectare este de a implica atat mecanismul de stimulare senzoriala, ce
lucreaza de la periferia urechii spre creier (de jos in sus), cat si mecanismul de
adaptare auditiva si ajustare, ce pleaca din creier catre ureche (de sus in jos) –
acesta din urma fiind responsabil de dezvoltarea si imbunatatirea perceptiei si aten-
tiei auditive.
Astfel, scopul metodei Tomatis – prin intermediul sistemului de selectare ce
este specific pentru urechea electronica dezvoltata de „Tomatis Developpment SA” –
este de a adapta omul la mediul sau acustic, ajutand in dezvoltarea mecanismelor
active de perceptie. Acestea sunt caractertizate de activarea circuitelor auditiv-mo-
toare ce implica o vasta retea vestibular-cochleara-corticala ce contine neuroni
oglinda. De aceea, domeniul aplicatiilor pentru sistemul educational de ascultare
creat de Tomatis este atat de vast. Intr-adevar, intareste capacitatea de ascultare a
cazurile diagnosticate cu dificultati de invatare, insuficienta capacitatilor motoare,
pana la probleme majore de comunicare precum autismul.
Diversele cazuri prezentate in aceasta carte de catre consultantii cu experi-
enta ilustreaza marea eficacitate a acestui sistem, care, desi are peste 60 de ani,
ramane uimitor de modern. Aceasta modernitate este cea care ne asigura ca metoda
Tomatis este o metodologie avansata, conceputa inaintea timpului sau, ce a ajutat
in multe situatii emotioanle si de dezvoltare, in multe tari, multi ani.
Dr. Alfred Tomatis a fost un pionier incredibil. In paginile urmatoare veti
descoperi unele dintre realizaril sale – si cum metoda Tomatis poate avea un
impact pozitiv asupra vietilor copiilor ce se lupta cu problemele de dezvoltare
si comportament.

Capitolul 1
Maude Le Roux
Maude detine si este directoarea companiei „A Total Approach”, un centru
terapeutic si educational din Philadelphia, USA si are cativa ani de experienta in
domeniu si de supervizare intr-o varietate de domenii ergoterapeutice. Este un
ergoterapeut cu experienta, are certificatul DIR (Floortime) si a incheiat cateva cer-
tificari in terapia prin sunete, inclusiv metronomul interactiv. Maude este in prezent
un membru ales al comitetului director al „Asociatiei Internationale a Consultanti-
lor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis” (IARCTC), si face parte din comitetul
de cercetare si conferentiaza in cadrul acestei organizatii. Lucreaza cu o echipa de
ergoterapeuti, patologi ai limbajului vorbit, terapeuti fizici si consilieri in sanatate
mentala. Este bine cunoscuta pentru experienta si lucrul cu copii ce sunt diagnos-
ticati cu afectiuni din spectrul autismului, a procesarii senzoriale, si dislexie /difi-
cultati de invatare. Maude crede ca invata toata viata si ia parte la conferinte
aproape lunar. Este co-profesor in echipa de scolarizare Solisten/Tomatis pentru
USA si Africa de Sud.
Puteti afla mai multe despre centrul lui Maude si munca sa incredibila la
www.atotalapproach.com .

Dezvoltare intrerupta – crestere remarcabila


„Si el ... si-a pus degetele in urechi ... si a spus „Ephphata”, adica „Deschide-
te”. Si imediat urechile s-au deschis si limba s-a dezlegat si el a vorbit limpede.”
Marcu 7:31-37, citat in „Urechea si limbajul” scrisa de Alfred Tomatis

Aceasta este povestea lui Joey, un baietel fermecator cu par castaniu si ochii
albastrii, cu dispozitia cea mai placuta si cel mai smecher zambet. Joey a venit
prima oara la noi cand avea 3 ani si 8 luni.
Sarcina mamei lui Joey nu a avut evenimente remarcabile, desi a experimen-
tat o febra de origine nediagnosticata, care a declansat nasterea si a persisitat dupa
aceea. Scorul Apgar la nastere a fost excelent si a fost declarat un baietel de 3.175
kg, sanatos, spre fericirea parintilor sai. Totusi, cand avea o saptamana, Joey a fost
diagnosticat cu perturbarea refluxului gastroesofagian (GERD). Se inneca frecvent,
vomita deseori si ii era dificil sa se hraneasca, ceea ce a facut dificil sa se hraneasca
natural si a fost trecut pe formula de lapte. GERD a persisitat cam pana la 11 luni.
Cand avea 6 luni, doctorii se intrebau daca Joey nu reusa sa creasca si s-a
luat decizia sa fie trecut pe hrana solida. In acelasi timp a inceput sa se lupte cu
fluide in ureche, ceea ce a dus la necesitatea de a introduce niste tuburi in ambele
urechi la varsta de 2 ani si jumatate si apoi din nou la 3 ani. Cand Joey a venit la
noi continua sa se lupte cu fluidele din urechi. El a facut la timp toate vaccinarile si
s-a dezvoltat normal in limite medii. In acea perioada familia nu a implicat nici o
interventie biomedicala.
Cand avea 2 ani, familia a observat o intarziere in dezvoltarea vorbiri si
a fost evaluat pentru a vedea daca se incadreaza in programul de interventii
timpurii. In USA aceste servicii constau din diverse terapii precum ergoterapia,
terapia vorbirii si terapia fizica. Serviciile sunt platite de guvern pentru copii pana
in 3 ani si sunt efectuate in caminul copilului. Joey s-a calificat pentru ergoterapie
si instructiuni specializate (servicii de predare) pana cand a avut 3 ani.
Intre 2-3 ani, el a experimentat un eveniment traumatic intr-un centru de
ingrijire in timpul zilei. Aparent a plans fara incetare timp de 3 ore si jumatate si
personalul nu a facut prea mult pentru a-l consola, sau impaca. Familia a avut
nevoie de 3 luni pentru a regla din nou programul lui Joey, intr-o aparenta de
ordine, deoarece experimenta o anxietate extrema ca urmare a acelui incident.
Cand Joey s-a prezentat la centrul nostru, familia l-a descris ca „vesel, amu-
zant, rabdator, atletic, imaginativ, avand o mare capacitate de a memora carti, cu
simt muzical, ii placea sa cante la chitara”. Dar erau ingrijorati de capacitatea sa de
a conversa, de a fi atent intr-o conversatie si dezvoltarea sa lingvistica. Alte zone de
ingrijoare ce au fost descoperite in timpul primului interviu cu parintii erau: dificul-
tatea de a privi in ochi in mod adecvat, tendinta sa de a emite sunete ciudate si di-
ficultatile considerabile in a adormi si a dormi intreaga noapte – deoarece durata in
care putea sa ramana adormit era imprevizibila. Familia dorea sa identifice impac-
tul posibil al sistemului de procesare senzoriala asupra acestor ingrijorari.
In USA ergoterapeutii sunt invatati sa lucreaze intr-o varietate de situatii de
reabilitare si principala lor functie este sa evalueze si sa trateze cauzele posibile ce
impiedica persoana sa se bucure in cel mai inalt grad posibil de ocupatia sa din
prezent. Este o cariera plina de satisfactii si poate fi aplicata in nenumarate impre-
jurari, inclusiv reabilitarea fizica si mentala. Cei de la centru sunt mai mult preo-
cupati de copii, de la nastere pana la adolescenta si de capacitatea lor de a
recurge la ocupatia dezvoltarii timpurii, jocului si invatari.
Unul dintre principalii cercetatori in domeniul procesarii senzoriale este Lucy
Jane Miller, PhD, OTR. In cartea ei „Copii senzationali” a scris: „procesarea senzo-
riala este un termen ce se refera la modul in care sistemul nervos receptioneaza
mesaje senzoriale si le transforma in raspunsuri. Perturbarile de procesare senzo-
riala exista cand semnalele senzoriale nu sunt organizate in raspunsuri corespun-
zatoare si ca rezultat, rutina zilnica a copilului si activitatile sale sunt intrerupte.”
Cand l-am evaluat pe Joey am folosit masuri si observatii clinice pentru a ne
ajuta sa intelegem dezvoltarea sa timpurie. Tinta era sa intelegem nu numai cum
sistemul de procesare senzoriala deosebea informatiile ca un sistem individual si
cum interactionau intre ele aceste sisteme pentru a permite o functionare eficienta
si sanatoasa. La acel moment Joey nu avea nici un diagnostic si munca noastra s-a
indreptat mai mult asupra evaluarii profilului sau decat asupra punerii unui diag-
nostic.
Joey a trecut prin cateva evaluari la centrul nostru. A fost evaluat prima oara
in iunie 2007 si apoi in noiembrie 2007, astfel incat am putut verifica progresul
sau. In perioada iunie-noiembrie el a participat intr-o terapie ocupationala o data
pe saptamana timp de 60 minute. Familia a ales sa foloseasca un program de
ascultarea ce se facea acasa, numit „Ascultarea terapeutica”, creat si dezvoltat de
Sheila Frick, un exceptional terapeut ocupational (ergoterapeut). Familia a avut de
ales intre a incheia antrenamentul prin metoda Tomatis, dar a decis ca acesta nu
este ceea ce aveau nevoie in acel moment. Totusi, dupa ce Joey a fost re-evaluat in
noiembrie 2007 ei s-au hotarat sa-l inscrie in programul Tomatis. A fost evaluat din
nou in mai 2008, dupa antrenamentul Tomatis.
In timpul evaluarii initiale din iunie 2007, Joey a completat „Peabody Deve-
lopmental Motor Scale – PDMS 2”, si anume sectiunea motoare fina. Aceasta evalu-
are analizeaza capacitatea copilului de a prinde si a da drumul la tipare, capcitatile
de manipulare (precum folosirea incuietorilor), capacitatile de pre-scriere, capcitati-
le de perceptie vizuala (sa imite blocurile de desene) si capacitatile de taiere. Joey a
realizat un scor standard de 5 (acordat cu zgarcenie), ceea ce-l incadra la percentila
5 (adica este valoarea sub care pot fi gasite 5% din observatii), atunci cand era com-
parat cu baieti de varsta sa. Scorul standard de integrarea vizual-motoare a fost 9,
ceea ce-l incadra la percentila 6. Scorul coeficientului motor fin a atins scorul Z de -
1.8 si scorul total al coeficientului motor fin a fost 73. Daca scorul coeficientilor este
intre 70 si 79 indica o proasta performanta, intre 80 si 89 sunt sub medie si intre
90 si 110 sunt medii.
Joey a completat si testul „DeGangi Berk test of sensory integration” de inte-
grare senzoriala. Acesta masoar 3 domenii: controlul postural (pozitii antigravitatio-
nale de extensie si flexie), integrare motoare bilaterala si 2 reflexe primitive – reflex-
ul tonic asimetric al gatului (ATNR), ce se refera la dezvoltarea partii stangi si a celei
drepte a corpului si reflexul tonic simetric al gatului (STNR), ce se refera in princi-
pal la dezvoltarea partii inferioare si superioare a corpului. Ambele reflexe ajuta in
procesul de nastere si, in genral, sunt pe deplin integrate in luna a patra a nou nas-
cutului. Daca copilul continua sa foloseasca aceste reflexe pana mai tarziu, ele ser-
vesc ca indicator al opririi dezvoltarii motoare. Aceste trei domenii de dezvoltare se
considera a fi de o importanta clinica in dezvoltarea functiilor senzoriale integrative
la copilul prescolar.
Pentru controlul postural, scorul normal este intre 20 si 30, scorul de risc
este intre 17 si 19 si scorul de deficienta este intre 0 si 16. Joey a avut scorul 17,
ceea ce l-a incadrat la grupa de risc.
Pentru integrarea motoare bilaterala, scorul normal este intre 30 si 42,
scorul de risc este intre 26 si 29 si scorul de deficienta este intre 0 si 25. Joey a
avut scorul 20, ceea ce l-a incadrat la grupa deficient.
Scorul reflexului de integrare este folosit doar pentru a determina scorul to-
tal, Joey obtinand un scor de 15.
Pentru testul total, scorul normal este intre 52 si 88, scorul de risc este intre
47 si 51 si scorul de deficienta este intre 0 si 46. Joey a avut scorul total 52, ceea
ce l-a incadrat la grupa normal, pentru varsta sa. Luand in considerare cele doua
scoruri a fost clar ca scorul reflexului de integrare era ridicat, depasind celelate
zone de slabiciune si impingand scorul total pana in grupa de normal.
Observatiile clinice din acea perioada au dezvaluit faptul ca avea dificultai in
a urmarii indicatiile si a raspunde la intrebari, a repeta cuvinte, sau fraze si a recita
un text. Avea probleme in special cand exista un zgomot de fond, dar problema per-
sista si in conditii ideale. In ceea ce priveste limbajul, Joey avea dificultati in a pro-
nunta cuvinte noi, a face relatii intre idei si a sustine conversatii. Nu putea sa sus-
tina contactul vizual si sa asculte in acelasi timp. Se bucura complet de orice activi-
tate de miscare, desi obosea destul de rapid in pozitii antigravitationale. Extensia
stand culcat pe stomac ridicand ambele maini si ambele picioare era limitata la 3-4
secunde.
In ceea ce priveste mancatul, Joey avea tendinta sa indese in gura, desi ac-
cepta o mare varietate de alimente. El folosea un calmamt care il ajuta sa adoarma
noaptea. Avea dificultati in a coordona miscarile orale ce tineau de limba, buze,
maxilar. El experimenta si o sensibilitate tactila considerabila. De exemplu: avea
nevoie ca etichetele din haine sa fie inlaturate si era reticient sa exploreze orice
zona dezordonata. A sta nemiscat si a sustine atentia reprezentau o provocare ex-
trema pentru el si capactitatea sa de a „planificare motoare” prin noi actiuni motoa-
re ce pareau stangace. Nu era capabil sa construiasca un turn alcatuit din 10 bu-
cati, nici sa foloseasca foarfecele pentru a taia o bucata de hartie in doua si nici sa
taie pe o linie dreapta. Joey avea dificultati in a depasi usor linia mediana a corpu-
lui. El avea dificultati si in a se juca cu copii de aceasi varsta cu el.
Am adaugat antrenamentul sonor Tomatis la terapiile traditionale incepand
cu 2003 si experienta noastra ne spunea ca Joey era un candidat excelent, deoare-
ce cele mai multe dificultati ale sale se invarteau in jurul efectelor sistemului vesti-
bulo-cochlear si, mai specific, procesarea nervului cranian 8 – nervul vestibulo-co-
chlear. Scopul nostru este intotdeauna sa pornim interventia de la punctul de ori-
gine al problemei si apoi treptat plecand de acolo sa sporim discernamantul fin si
sarcinile organizatorice. Familia lui Joey a ales sa incheie acasa programul de
ascultare terapeutica. Programul sau saptamanal de terapie ocupationala includea
controlul posturii, lucrul cu controlul oral motor, perierea si compresiunea articu-
latiilor (folosind un program de sensibilitate tactila creat de Pat si Julia Wilbarger).
Cand se face acest tip de programe, familiile primesc si un program pentru acasa
(ce trebuie facut de 5 ori pe saptamana) pentru a completa terapia de o ora pe sap-
tamana.
Joey a fost re-evaluat in noiembrie 2007. Acum avea peste 4 ani si scorurile
obtinute erau comparabile cu cele ale copiilor de aceasi varsta. La PDMS 2 scorurile
au ramas aceleasi, dar a scazut integrarea vizual-motoare la scorul standard de 7,
incadrandu-l la percentila 7. Coeficientului motor fin a crescut usor la 76, avand
inca un scor Z deficient de -1.6. La testul DeGangi Berk de integrare senzoriala con-
trolul postural s-a imbunatatit ajungand la 20, considerat bun la limita normalului.
Scorul de integrare bilaterala sa imbunatatit usor, desi era inca deficient.
In acest moment, terapeutul a adaugat un alt test: testul aptitudinilor vizual
motoare, revizuit, ce evalaueaza capacitata copilului de a trasa sau copia o figura
care i-a fost aratata. Integrarea vizual-motoare este capacitatea de a lega precis
stimulii vizuali de raspunsurile motoare si Joey a avut un scor echivalent cu cel al
unui copil de 3 ani si o luna, ceea ce l-a pus in grupa 14 procentuala, atunci cand
era comparat cu copii de aceasi varsta. Mama lui a completat „Greenspan Social-
emotional Growth Chart – Harta cresterii deschiderii social-emotionale” iar nivelul
cel mai inalt atins a fost 3, avand unele aptitudini dispersate de nivel 6. In general,
nivelul 3 echivaleaza cu capacitatea de comunicare in 2 sensuri, nivelul 4 cu rezol-
varea problemelor simple dar secventiale si extinderea propriilor idei de joaca, ni-
velul 5 cu gandirea simbolica si nivelul 6 (cel mai inalt) cu gandirea logica, negoci-
ere, rezolvarea problemelor complexe si negocierea flexibila a diverselor solutii pen-
tru o singura problema. In cartea „Engaging autism – angajarea autismului”, dr.
Stanley Greenspan si dr. Serena Wieder explica detaliat dezvoltarea, diferentele in-
dividuale, modelul bazat pe realtii, sau DIR. Numit cu drag „Floortime” DIR este un
cadru specializat de dezvoltare ce necesita scolarizare certificata postuniversitara.
Terapeutul evaluator a simtit ca desi Joey a avansat putin, in termeni clinici
el inca avea performante diminuate in anumite zone de dezvoltare si se straduia sa
urmeze indicatiile. Avea tendinta sa se inchida cand i se cerea sa asculte, desi nu
mai repeta tot ceea ce i se spunea. S-a imbunatatit capacitatea de a pronunta
cuvinte noi si de a se exprima verbal, dar limbajul pragmatic era inca o proble-
ma. In ceea ce priveste contactul vizual nu exista o imbunatatire, atunci cand i se
cerea sa asculte. In extensiile cu fata in jos (o masura de control a posturii) a cres-
cut timpul de mentinere la 6 secunde, desi era sub baremul varstei sale. Desi tera-
peutul nu a putu sa-i masoare inainte echilibrul, acum putea sa stea pe un picior 2
secunde. Sensibilitatea tactila a scazut semnificativ si a inceput sa solicite activitati
tactile, precum sa se joace cu mainile pline de crema de ras.
Joey putea sa faca lucruri stand la masa perioade mai lungi de timp si capa-
citatea de a trece de la o activitate la alta s-a imbunatatit, desi avea dificultati cu
sarcinile care nu-i placeau. In ciuda faptului ca era capabil sa se supuna testari
pentru masurile de planificare motoare, inca avea dificultati puternice in acest
domeniu, ce contribuiau la tendinta de a evita sarcini noi, inedite. Trecea de linia
de mijloc mai promt. Inca era observat cum uneori incepea sa deseneze de la
dreapta la stanga, dar apuca creionului intr-un mod mai matur si era capabil sa
scrie literele numelui sau, desi apuca in mod ciudat foarfecele. A devenit mai
hotarat cu membrii familiei si interesul in interactiuni sociale era din ce in ce
mai activ, dar in general, aceasta era un domeniu de mari dificultati pentru el. In
timp ce se juca, repeta aceleasi teme si nu facea noi pasi usor, sau nu crea noi idei.
Familia lui Joey a hotarat sa il inscrie in programul de antrenament al lui
Tomatis. In programul nostru, el participa la un program de terapie ocupationala
cu un terapeut ce lucra direct cu el. Cele 2 ore de sesiuni de terapie se faceau
simultan cu cele 2 ore de ascultare din programul Tomatis.
Dupa primele 15 zile ale programului, Joey incepea conversatii cu oameni pe
care nu-i intalnise pana atunci si facea mai multa conversatie la masa de seara. A
inceput sa doarma mai bine, cu exceptia cosmarurilor ocazionale. Era inca timid in
preajma copiilor de aceasi varsta ce ii erau necunoscuti, dar avea un prieten cu
care se juca regulat.
Joey se complacea in sicane facute surorii sale, vorbind non-stop in timpul
televizorului si a jocurilor video si cand initia jocuri in familie. Nu numai ca era
capabil sa vorbeasca propozitii intregi, ci si a inceput sa-si corecteze mama, spu-
nandu-i sa-si puna centura in masina, sau sa se uita la stanga si la dreapta cand
traverseaza strada. Familia a observat ca acum Joey era capabil sa spuna povesti
secventiale in propozitii complete, lungi. El comenta propriul comportamant astfel:
„Imi pare rau ca am tipat la tine, tati!” Era evident ca isi controla mai bine mediul si
isi exprima dorinta de a o controla pe sora sa. Profesorii au observat ca Joey invata
bine la scoala – incepuse sa memoreze cuvinte curioase si sa le silabiseasca. De
asemenea, era mai sensibil emotional si era mai mult ranit.
Dupa a doua grupa de 8 zile de antrenament intens mama sa a exclamat
„Ia in posesie ceea ce ii apartine!”
Joey a inceput sa initieze jocuri cu mai multi copii si solicita altor copii sa se
intalneasca cu ei. Dormea foarte bine, demonstra capacitatea de a purta conversatii
perioade mai lung de timp si folosea liber numele colegilor sai si a adultilor, desi era
dificil sa ramana concentrat pe subiect, atunci cand se discutau subiecte ce nu
erau preferate. A crescut interesul sau in scris si citit si a decis ca o va ajuta pe ma-
ma sa sa gateasca. Acum Joey cerea sa se joace si sa stea afara – mergea pe bicicle-
ta si statea in picioare pe pedale si practica mersul pe role. Anterior parea ca prefe-
ra sa foloseasca mana stanga cand juca baseball, acum folosea constant mana
dreapta.
Joey se instala ca membru al familiei sale si era entuziasmat sa se duca in
fiecare zi cu mama sa sa o ia de la scoala pe sora sa si sa vorbeasca cu ea. Tatal
sau era foarte multumit ca acum Joey alerga catre ele cand venea acasa de la mun-
ca, exprimandu-si fericirea ca il vede. Invatatorul sau nu a mai avut ingrijorari si a
afirmat ca punea intrebari, avea multe idei si initia conversatii. Ii placea sa castige
la jocurile in care participa, dar era bine si cand pierdea. Aproape ca a incetat sa o
roage pe mama sa sa faca ceva pentru el, dar parintii sai erau inca ingrijorati de
durata pastrarii atentiei.
Joey a terminat al treilea set de antrenament intensiv in martie 2008, avand
in total 62 ore de lucru intens. Apoi a fost reevaluat in iunie 2008. In testul aptitu-
dinilor vizual motoare, revizuit, el a avut un scor ca un copil de 4 ani, ce indica o
imbunatatire semnifiativa ce l-a incadrat la percentila 30. La PDMS 2 scorul stan-
dard era acum 8, incadrandu-l la percentila 25. Scorul standard al integrari vizual-
motoare era acum 10, incadrandu-l la percentila 50. Coeficientului motor fin total
era acum -0.4, plasandu-l acum pentru prima oara in gama medie. A ajuns sa sta-
paneasca pe deplin nivelul 6 al „Greenspan Social-emotional Growth Chart – harta
cresterii deschiderii social-emotionale”, desi observatiile clinice au continuat sa
indice dificultati subtile de planificare motoare si limbaj legat de acestea. La testul
DeGangi Berk de integrare senzoriala, controlul postural a ramas in limite normale,
scorul s-a imbunatatit. Scorul de integrare bilaterala motoare sa imbunatatit la 27,
ceea ce l-a incadrat in categoria de risc. Scorul total la teste s-a imbunatatit la 66,
ceea ce este chiar la mijlocul intervalului mediu. Mama sa a completat un chestio-
nar pentru prescoala numit „(BRIEF) - Behavior rating inventory of Executive Fun-
ction– Inventarul evaluarii comportamentale a functiei executive” De data aceasta
nu au fost raportate dificultati in domeniul functionarii executive.
Clinic, Joey era acum capabil sa participe pe deplin la sarcina de planifi-
care motoare (praxis) si le incheia pe aproape toate la nivel mediu. Avea inca
dificultati cu sarcinile ce solicitau ca sa inchida ochii, dar fiindca se baza pe ochi de
atata timp, era nevoie de timp pentru a renunta la acest obicei. A devenit constant
dreptaci cand folosea orice unelte si in actiuni precum a manca, sau a scrie. Joey
demonstra ca are inca dificultati in a intelege conceptul de lateralitate precum „jos”
si „in fata”, desi desena in mod obisnuit de la stanga la dreapta. Putea sa imite cu
usurinta si flexibilitate toate miscarile motoare orale si putea sa stea intins pe burta
cu mainile si picioarele extinse timp de 10 secunde (mentinad o pozitie de o buna
calitate si forma) ce este norma pentru varsta sa si era capabil sa stea intr-un picior
timp de 5 secunde. El arata ca avea un control distal sporit asupra mainilor, utili-
zand mai bine foarfecele, desi avea nevoie sa mai lucreze la calitate. Demonstra si o
apucare matura a creionului si scria si forma scrisorile intr-un mod potrivit.
Desi Joey arata ceva sensibilitate la sunete era capabil sa faca fata si sa fun-
ctioneze in medii multi-senzoriale, precum clasele pline de copii de la prescoala. Era
capabil sa urmeze indicatii mai complexe in cea mai mare parte din timp, avea ne-
voie de ajutor doar ocazional si era capabil sa urmeze comenzi in 2 etape, fara difi-
cultate. Exprimarea de sine verbala si abilitatile de limbaj pragmatic s-au imbuna-
tatit foarte mult si terapia a continuat sa imbunatateasca calitatea exprimarii sale
pragmatice. Contactul vizual s-a imbunatatit mult si el doar isi indeparta privirea
din fata unei sarcini provocatoare.
Joey a castigat ceva in cele 6 luni intre prima si a doua evaluare, dar cele
mai multe erau in domeniul capcitatii de procesare senzoriala, nu in domeniul
comunicarii si limbajului, ce erau unele dintre principalele preocupari ale familiei.
Scorurile la testarea motoare fina nu s-au imbunatatit semnificativ, mai ales luand
in considerare ca acum era mai mare cu 6 luni.
Deoarece tratamentul terapeutic ocupational nu inlocuieste munca din tera-
pia vorbirii (patologia limbajului), nu s-a mai intervenit asupra limbajului. Totusi,
dupa primele 15 zile (30 ore) de terapie ocupationala cu antrenamentul in terapia
Tomatis – fara interventia limbajului /vorbirii – Joey a experimentat o izbucnire a
capacitatii de comunicare si limbaj si o puternica crestere a constientizarii
lumii sale. Acesta este tipul de schimbare pe care o vedem de obicei cand adaugam
antrenamentul Tomatis la munca clinica. Nu avem nici o indoiala ca efectul stimu-
lant al mecanismelor complexe ale urechii electronice era cauza imbunatatirii mai
mari din timpul ultimului program.
Ar fi ideal daca am putea primi fonduri suficiente pentru a dovedi empiric
metoda actuala fara folosirea terapiilor aditionale. Dar pana atunci, vom continua
sa sustinem familiile precum cea a lui Joey si sa sustinem imbunatatirea vietii lor.
Vom continua sa avem contact cu familia lui Joey si, surprinzator, el nu a privit
niciodata inapoi. Dupa ce a fost capabil sa apuce fundatia necesara, el pur si sim-
plu s-a avantat. Apreciem si multumim familiei pentru ca ne permite sa impartasim
povestea sa. Este un exemplu special printre alti copii foarte speciali de la centrul
nostru, care ne permit sa invatam de la ei si sa crestem in intelegerea clinica a
dezvoltarii timpurii.
Capitolul 2 – Kay Distel (Australia)

Kay Distel
A fost consultant Tomatis timp de 15 ani si considera aceasta munca conti-
nuu captivanta si provocatoare, datorita diversilor clienti pe care ii putea ajuta. Ea
a practicat terapia corporala, consiliere avand o atitudine de incluziune si le oferea
clientilor o cunoastere practica a proceselor auditive si conexiunea acestora cu sa-
natatea si invatarea. Mergand mai departe in munca cu persoanele in varsta, s-a
stimulat interersul ei in a lua ideile lui Tomatis si a le experimenta in cercetarea
formala. Acum isi da doctoratul, folosind vasta sa cunoastere si specializarea sa in
contextul de ajutare a adultilor ce urmeaza o educatie superioara, cu diverse nevoi
de invatare. Ea conduce un cabinet de consultanta si practica Tomatis in Australia.
Puteti descoperi mai multe despre practica lui Kay la www.soundeducation.com.au

Povestea lui Nigel: jurnalul unei mame


„ ... pielea este doar o bucata de ureche diferentiata, nu invers!”
Alfred Tomatis

„Explicatie: stimulii sonori vin in corp prin articulatii, muschi. Cu alte cuvinte,
postura corpului este in intregime legata de labirintul vestibular al urechii. Tomatis
credea ca pana la 60% din aceasta incarcare corticala a venit pe aceasta cale, iar
30% a provenit din incarcarea de la sunetele procesate de cochlee. De aceea, el a
sustinut ca urechea constituie factorul principal al 90-95% din incarcarea energetica
totala a corpului”.
Tim Wilson – Despre metoda Tomatis

Nigel si mama sa au venit la centrul nostru deoarece el se lupta sa se aco-


modeze la mediul prescolar si avea dificultati in a face fata noului sau frate. Nigel
avea 5 ani, parea ca este avansat in folosirea limbajului. Era un copil istet, logic,
dar nu putea sa controleze comportamentul zgomotos, aparent hiperactiv.
Familia suferea. Mama sa era sora medicala, avand un excelent simt al
observatiei, dar se simtea la capatul ideilor. Devenise anxioasa si deprimata si se
simtea neajutorata deoarece era din ce in ce mai dificil sa controleze activitatile
periculoase ale lui Nigel – era in special inclinat sa alerge fara sa se uite in jur la
potentialele pericole. Am admirat rezistenta mamei lui Nigel si refuzul de a abando-
na. Tatal lui Nigel a fost diagnosticat cu dislexie in copilarie si provenea dintr-o fa-
milie de medici, desi el a urmat o cariera in domeniul bancar. In etapele initiale ale
relatiei noastre, el parea distant si frustrat de comportamentul aparent de necon-
trolat al fiului sau.
Primul interviu a fost foarte dificil. Nigel nu era capabil sa incheie un test de
ascultare, desenelor lui le lipsea un principiu de organizare si o mare parte a inter-
viului l-am retinut in camera in timp ce terapautul vorbea cu mama sa. A existat
un consens general ca Nigel ar beneficia de programul Tomatis si ca principalul
scop al programului ar fi sa-l pregateasca pentru scoala, permitandu-i sa-si contro-
leze comportamentul fata de mediul inconjurator, astfel incat sa fie capabil sa
asculte in clasa pentru a invata.
Program
Mama si copilul au parcurs impreuna programul pentru a strange legatura
lor. Jurnalul mamei lui Nigel reflecta experienta ei, a fiului ei si a familiei de-a
lungul celor 10 zile de program (ce consta in 2 ore de ascultat in ficare zi).

Ziua 1
Am fost uimita de cat de centrata m-am simtit. La sfarsitul celor 2 zile, m-am
simti ca si cum am fost la plaja. Senzatia de anxietate, ce devenise o aparitie zilnica,
s-a redus. Haosul de dupa amiaza nu m-a mai apucat asa cum se intampla de obi-
cei. Ma simt obosita dar nu epuizata, ca de obicei.
N a fost plin de afectiune dupa amiaza. A initiat imbratisari. Avea dorinte
precum: „masa acum, baie acum”. Dupa baie a devenit turbulent si certaret. Si-a
pus capul sub dus – neobisnuit. La culcare vorbea despre fratele sau plin de afec-
tiune „Il iubesc pe Larry”. Nu este uzual. Vroia sa ma imbratiseze, m-a sarutat si s-
a uitat in ochii mei cand facea asta. Asta nu este obisnuit. M-am simit coplesita de
emotii. Era special ca N sa initieze o apropiere. Parea ca N este mai constient de cea
ce-l inconjoara, sau verbaliza mai mult: spunea ceva de genul „exista gandaci pe
ananas”, sau „L are nevoie sa-i schimbi scutecul”.

Ziua 2
M-am simtiti epuizata, dar calma. Sunt mai organizata. Cina cu baietii
nu mai era un stres pentru mine. Totul merge. N a adormit dupa aceea – un
somn profund. S-a trezit putin hiperactiv si-l chinuia pe L. I-am spus ceea ce ii
spun de obicei: „Suntem buni unii cu altii. Nu suport sa nu fi bun”. N m-a privit in
ochi, a plans si m-a luat in brate 5 minute. Nu vroia sa-mi dea drumul. Era plin de
afectiune la culcare. In timpul terapiei era capabil sa coloreze intre patrate si sa taie
urmand o linie dreapta. Tinea creionul corect. Nu am mai vazut asta inainte.

Ziua 3
Sunt coplesita de oboseala, totusi calma. Stateam in gradina din spate si nu-
mi venea sa cred cat de vii pareau plantele. Am mers la plimbare si m-am simtit
pline de pace dar alerta, fiind inca calma. Nodul din stomac nu mai era acolo. Am
plans de bucurie, care ma coplesea. Viata pare atat de frumoasa.
Ce este in jurul meu, copii, sunt minunate! Chiar si P pare simpatic. Ce mi-a
lipsit? Voi privi inainte. Este prea deranjant sa reflectez asupra calitatii groaznice a
vietii ce devenise normala. Am o apreciere enorma pentru viata mea.
N a mancat cu lacomie la pranz, cerand mai mult. Era fericit si a interactio-
nat cu toti membrii familiei. Mai multe imbratisari si sarutari. Uimitor de minunat.
Acest N minunat sper sa ramana cu noi!
Am lucrat dupa amiaza. Foarte calma si am putut depista erorile pe care
nimeni nu le-a observat 5 zile. Oamenii de la servici pe care nu-i cunosc prea
bine au comentat ca arat ca si cum am facut ceva diferit. O noua tunsoare?
Am dormit mai mult? Nu simteam ca actionez diferit, poate ca da. M-am
simtit din nou de 25 ani, inainte sa am copii. Se pare ca N a mancat mult la
cina. Continua sa fie fericit, sa se implice si sa fie cooperant. Oare asta experimen-
teaza alte familii in cea mai mare parte din timp? Mi-ar placea sa vad mai multe.
Sper ca aceste schimbari sa fie mentinute.

Ziua 4
Era evident ca N se bucura de muzica. Este interactiv cu mediul sau. A fost
relativ calm dupa amiaza. Am vizitat bunicii. Au primit saruturi si imbratisari. A
fost o incantare pentru toti.
Ziua 5
N a fost interesat sa faca un joc de puzzle. Cu o abordare linistita, metodica,
a facut fericit mai multe puzzleuri. A fost un baietel foarte fericit dupa amiaza, dupa
un somn lung. Ambii copii au fost incantatori. L a fost linistit si fericit si, evident ca
asta s-a revarsat in jur. P a comentat cat de fericiti parem cu totii!

Ziua 6
N a facut un alt puzzle. Nu este prea interesat sa deseneze. A taiat bine si a
lipit. N este tensionat dupa amiaza. O usoara schimbare in rutina. Ambii parinti
sunt prezenti. Nu a dormit dupa amiaza, a vizitat-o pe mama lui P. Este inca plin de
afectiune seara. Tempoul gospodariei nu este atat de calm. Am nevoie sa lucrez ca
sa fiu calma, in ciuda opozitiei.

Ziua 7
N este nelinistit si furios cu mine in timpul terapiei. Eram evident tensionata
si eu, incapabila sa ma centrez. Eram ingrijorata in legatura cu comportamentul
partenerului. N se calmeaza cand interactioneaza cu Kay. Apoi plangem amandoi si
ne imbratisam. Am eliberat tensiunea acumulata de ieri. N a fost un inger dupa
amiaza. Foarte interactiv si purta de grija verilor si bunicilor sai. A devenit nelinistit
cand tatal sau a ajuns acasa. Tatal era foarte tensionat. Mi-am mentinut calmul si
cumva l-am mentinut pe N. A fost o seara linistita. Am fost capabila sa interactio-
nez cu calm cu P la cina (si cu un pahar de vin). Am foslosit „eu” in limbajul meu,
pentru a exprima dezamagirea referitoare la evenimentele din ultimile zile. P a ras-
puns intr-o maniera non-agresiva, dar a dat vina pe faptul ca este obosit. Este o
usurare ca agresiunea sa nu continua. O seara linistita. Putea sa fie altfel daca
raspundeam la stresul sau si la prezenta sa in familie. Sunt mandra de mine ca
sunt atat de centrata si linisitita. Multumesc, dr. Tomatis, Mozart, cantecelor
gregoriene si, bineinteles lui Kay.

Ziua 8
N este fericit la terapie. A construit cu Kay o casuta de joaca. Canta si dan-
seaza cantece de copii. Este capabil sa-si mentina echilibrul fara nici o teama. A
dormit profund dupa amiaza. Seara nu a mai fost atat de plin de afectiune ca in
zilele precedente. S-a jucat cu entuziasm in curtea din spatele casei. A sarit de pe
masa dand un sut in minge, plin de viata. A mancat bine la pranz si seara. Am fost
calma dupa amiaza. M-am decis sa nu traiesc o viata construita pe frica, ci pe
iubire. Binele copiilor mei este telul suprem. Nu voi permite nici unei fiinte
umane sa-i foloseasca pentru propriile scopuri egoiste. Ei merita pace nu haos.
Merita sinceritate si integritate din partea adultilor din casa lor.

Ziua 9
N a continuat sa se joace fericit in casuta de joaca. Este foarte calm in timpul
muzicii pentru copii. A facut o fotografie fara sa fie prea mult imboldit. S-a straduit
sa foloseasca hartia si creionul. Oricum este o mare schimbare fata de inceputul in
care incerca sa tine corect in mana creionul. Uimitor!
N a fost agresiv cu L seara. Inca nu sunt prea sigura cum sa abordez aceasta
situatie. Cand i-am spus lui N ca ii fac o baie a innebunit putin. Am comentat ver-
bal ca comportamentul sau este prea nebunesc. S-a intors catre mine si-a cerut
scuze, a plans si m-a imbratisat. Nu stiu daca a facut asta pentru ca era constient
de el, sau pentru ca l-am insultat. Nu sunt sigura. Apoi N a fost calm si relaxat.
Plin de afectiune si mult contact vizual. Asculta ambii parinti. N a comentat
ca putea sa auda zgomote ca niste pocnete. Nu sunt sigura ce inseamna asta. Una
pese alta, comportamentul sau s-a schimbat remarcabil, prin comparatie cu acum
2 saptamani – este ingerul ce era odata.
P este intr-o pasa buna in aceasta noapte. Acum a venit sfarsitul de sapta-
mana. A comentat referitor al schimbarile din noi, amandoi. Cele mai evidente erau
ca suntem mai calmi si mai centrati. Nu-mi vine sa cred cat sunt de fericita, plina
de speranta pentru un viitor mai luminos, mai mare. Ingrijoarea persistenta, erozi-
unea negativa nu mai are loc in mine si in caminul meu. Nu, viata incepe la 35 nu
la 40 ani!

Ziua 10 – ultima zi din primul ciclu intensiv – un sumar


 La inceput nu era dornic sa initieze afectiune, dar acum este foarte spontan.
 Acum priveste in ochi cand ofera si primeste imbratisari.
 N isi cere scuze pentru comportamentul agresiv si raspunde la solicitari sim-
ple, foarte diferit prin comparatie cu nivelul de haos de dinainte. De exemplu:
daca acum ii spun „Este momentul sa megem acum, te rog sa-ti pui panto-
fii”! eu plec si el isi pune pantofii.
 Acum doarme sanatos, fara a mai merge noaptea.
 N mananca acum toata mancarea din farfurie si spune „Te rog mai mult!”
 N este acum interesat in a strange jucariile. Inainte era pe cale sa faca asta,
dar nu inca.
 Acum poate sa tina bine in mana creionul, cand este concentrat si exista o
ocazie pentru asta.
 Acum tine foarfecele mai usor in mana si taie mai drept.
 Acum nu se mai impiedica atat de mult si este mult mai increzator cand
alearga si sare.
 Are mai multa enrgie.
 N este plin de zambete, ras si pace. Pur si simplu minunat!

Activitatile cotidiene ale lui N:


 Incearca mai multe alimente si cere mai multa mancare.
 Mananca salata verde in sandvis si nu mai are pofta de lactate ata de mult.
 Nu are nevoie atat de mult de bautura.
 Adoarme repede dupa ce i se citeste o carte.
 Este mai putin sensibil cand este sters cu prosopul.
 Tolereaza masajul bland, chiar ii place si spune „Pot sa fiu masat?”
 Este dornic sa incerce si sa se imbrace singur.
 Incearca sa-si dea seama care este piciorul stang si cel drept la incaltaminte.
 Este mai atent la nasturi, mai putin frustrat.
 Se spala pe dinti fara probleme.
 Se spala independent pe maini.
 Trage apa la toaleta.
 Este fericit ca se piaptana.
 Este dornic sa poarte un fes si haine calduroase.
 Inca nu ii place sa fie spalat pe cap – ramane extrem de suparat.
 Are nevoie inca de scutece noaptea.
 Incearca sa faca arta – deseneaza, picteaza cu degetele, se joaca cu lutul.
 Este mai interesat in unele zile fata de altele.
 Este mai bine cand nu se uita la televizor.
 Ma urmeaza la servici.
 Lucreaza bine cu foarfeca.
 Ii imbratiseaza mai mult pe Nana si Poppy.
 Este capabil sa ramana relativ calm.
Relatiile sociale – prescoala
 Invatatorul lui N nu mai are nevoie sa mai foloseasca mici lucruri care sa-i
aminteasca, precum: „Asteptam randul nostru”, sau „Nu ne lovim unii pe
altii”.
 Nu mai tipa si nu mai da din brate cand este frustrat.
 N arata mai multe semne ca este capabil sa se calmeze mai rapid si a aratat
interes in socializarea cu mai mult de o singura persoana. Invatatorul este
fericit!
 Incearca sa deseneze si sa picteze fara frustrare si/sau fara a refuza sa in-
cerce.
 N este mandru de lucrarile sale de arta.
 Este mai putin perturbator cand este in grup si mai atent cu nevoile celorlalti
 Isi duce ghiozdanul fara comentarii.
 N se desparte acum mai usor, fara a plange, alearga la usa spunand „OK,
mami, ne vedem curand!”
 Are unele jucarii favorite.
 Nu mai distruge turnuri, ci le construieste folosind idei uimitoare. Le-a salvat
pentru ca sa le vad.
 N demonstreaza mai multa gandire creativa. Unele activitati sunt construite
in jurul ideilor sale.
 Acum sta linistit cand i se citeste dintr-o carte.
Personalul este extrem de fericit la sfarsitul zilei. Incurajari si zambete
continue din partea tuturor. Invatatorul a primit o multime de imbratisari. Se
creaza o mare legatura. Am mentionat ca fac terapia Tomatis. In general, personalul
este uimit de schimbarile din N. Mentin un dialog deschis cu personalul. Chiar le
pasa! Fabulos!

Relatiile sociale- la clasa de miscari


 N este entuziasmat sa mearga. „Este astazi? Hai sa mergem!”
 In general este mai constient de ceilalti oameni din grup.
 N este mai putin perturbator, ocazional are o izbucnire, inconjoara camera de
cateva ori si apoi se linisteste. Profesorul accepta asta si ii spune „exerci-tiile
vestibulare” ale lui N.
 Este nerabdator sa incerce mai mult echipamentul si face fata provocarilor.
 N este mai putin frustrat cand nu este capabil sa faca ceva.
 Indica un echilibru mai bun si este mai coordonat.
 Acum N incearca sa treaca de linia din mijloc.
 Este capabil sa asculte instructiunile si sa le urmeze neintarziat.
 Rade si se bucura mai mult, ii saluta pe ceilalti copii si este mai prietenos.

Concluzii
Metoda Tomatis este o apropiere de ascultarea totala. Influenteaza ascultarea
receptiva si expresiva, functionarea motoare, echilibrul intre creierul stang si cel
drept si dificultatile emotionale ce se traduc in comportamente de a fugi / a lupta /
a ramane pe loc. Daca putem activa si intari caile catre creierul stang, integrarea
dinamica a celor doua emisfere provoaca schimbari in intreaga retea neuronala.
Jurnalul si feedbackul expresiv al mamei lui Nigel reflecta multe elemente si
efectul procesului de ascultare. Nigel nu mai are nevoie de stimulare in clasa de
miscari, ceea ce indica semne de functionare motoare imbunatatita. Trecerea de la
partea stanga a corpului catre dreapta si vice versa (trecerea liniei de mijloc)
este o importanta treapta la nivel educational, deoarece este in legatura cu
functionarea scrisului si cititului.
Jurnalul reflecta exemple cotidiene de schimbari emotionale. N a devenit mai
putin reactiv, mai reflexiv si a dezvoltat posibilitatea de a fi atat mai centrat cat si
mai impamantat. Asta insemna ca este mai constient fizic de el insusi si de altii, de
zona din jurul sau si este capabil sa proceseze stimulii din mediu intr-un mod si-
gur. Acum Nigel are 9 ani si desi nu este perfect, s-a linistit la scoala si invata bine.

Capitolul 3

Eve Wiznitzer
Eve s-a nascut la New York, a crescut in Florida si locuieste in Panama de 37
de ani cu partenerul si sotul ei Leo. A absolvit Universitatea din Tulane, in 1977, cu
o specializare dubla si cu o dragoste de a invata. Cand fiul ei mai mare a fost diag-
nosticat cu autism la 2 ani, a inceput o noua cariera care sa-l ajute sa atinga po-
tentialul sau cel mai mare. A studiat si a participat la cursurile lui Glenn Doman
timp de 5 ani, la „Institutul pentru dezvoltarea potentialului uman” din Filadelfia,
invatand cum se dezvolta sistemul nervos central intr-un copil sanatos si de ce era
nevoie pentru a atinge aceleasi praguri la un copil afectat.
Urmatorul pas in invatare si studiere a fost scolarizarea in metoda Tomatis
sub indrumarea lui Alfred Tomatis, cu o incredibila echipa de profesionisiti din
Canada, Mexic si Paris. Ea a deschis un centru Tomatis in Panama la inceputul
anilor 1991, ca o clinica privata. Observand ca multe familii nu au resursele sa
participe la program, a inceput procesul indelungat sa primeasca statutul de non-
profit. In ultimii 4 ani, Eve a condus un centru non-profit, pentru a ajunge la oa-
menii cei mai nevoiasi. „Fundet-Tomatis” asigura orientarea fiecarei familii, indru-
mari referitoare la nutritie, strategii de integrare senzoriala ce pot fi aplicate acasa
si tine cursuri in care invata familiile cum sa-si ajute cel mai bine copii.
Fiul lui Eve, Alex, diagnosticat cu autism, traieste semi-independent in
Coconut Creek, Florida de 10 ani in propriul apartament. Vorbeste, citeste si scrie
in engleza, si spaniola la perfectie si este inspiratia ei in tot ceea ce face.
Puteti afla mai multe despre Eve si „Fundet-Tomatis” la
www.fundettomatispanama.org .

Ana Lisa: o calatorie afara din tacere


Cand fiul meu de 8 ani ce avea autism facea programul Tomatis la Toronto, dr.
Tomatis mi-a spus: „va iesi din tacerea sa”... acum fiul meu traieste singur si vorbeste
fluent doua limbi straine.
Eve Wiznitzer

Domnul si doamana Hernandez au adus-o pe fica lor Ana Lisa la centrul


Tomatis, pentru ca sa vedem daca o putem ajuta sa-si dezvolte limbajul si sa-si
imbunatateasca comportamentul si abilitatile sociale. In timpul primului interviu
cu parintii sai, am aflat ca desi fusese un copil neplanificat, perioada de graviditate
nu a avut complicatii si s-a nascut la termen. Ana Lisa a cantarit la nastere 2.9 kg
si s-a nascut prin cezariana, deoarece nu a intrat pe canalul de nastere si statea in
pozitia asezata. Din perspectiva Tomatis, acesta este privit ca un indicator foarte
important, deoarece dialogul initial dintre mama si copil este stabilit in lumea ute-
rina in timpul sarcinii. Este preferabil ca copilul sa intre pe canalul de nastere,
deoarece asta ii da o conductie optima, inclusv transmiterea sunetului de
catre oase. Dr. Tomatis se refera la aceasta perioada din pantec ca „noua luni
in paradis”. Ana Lisa a trait o pierdere initiala a acestui proces, ceea ce noi credem
ca i-a influentat puternic comunicarea.
Ana Lisa bea bine din biberon si nu vomita, dar era extrem de activa atat zi-
ua cat si noaptea si avea dificultati in a dormi. I s-a facut o testare cu encefalogra-
ful la 4 luni, iar rezultatele nu au indicat nici o anomalie. S-a observat ca dezvolta-
rea sa motoare era destul de avansata: a inceput sa se tareasca la 4 luni si putea sa
se rasuceasca de pe spate pe stomac si invers. Mergea la 10 luni si avea o domina-
tie a mainii drepte inainte de aniversarea de 1 an. Cu toate acestea, Ana Lisa era
bolnava si suferea de raceala si gripa la fiecare 15 zile si i se dadeau suplimente de
calciu si vitamina B12 pentru a sustine sanatatea ei. Parintii ei nu au observat
schimbari semnificative in urma acestor suplimente si Ana Lisa a fost operata pen-
tru a se scoate amigdalele cand avea 2 ani si jumatate. Sanatatea ei s-a imbunatatit
dupa acest tratament.
A fost adusa la centrul Tomatis la 2 luni dupa operatiei si deja acum facea
terapia vorbirii de 3 ori pe saptamana cu rezultate minime. Participa si la terapia
ocupationala de 2 ori pe saptamana si la un program de modificare a comporta-
mentului de 1 ora pe zi. Inainte de operatie, crizele ei frecvente au facut sa fie dificil
sa participe la terapii, dar avea o sanatate buna cand a venit la centru.
In timpul primului interviu am aflat ca ea inca foloseste scutece atat ziua cat
si noaptea. Incapacitatea de a dormi bine noaptea s-ar putea sa fi fost partial provo-
cata si de faptul ca nu respira suficient ritmic si posibil datorita sistemului neurolo-
gic nedezvoltat. Ea avea dificultati senzoriale si s-a stabilit ca un program de inte-
grare senzoriala ar putea sa o ajute pentru a avea un progres mai bun in toate do-
meniile in timp ce facea programul Tomatis. Am simtiti si ca folosirea cantecelor
gregoriene ar ajuta-o pe Ana Lisa sa regleze respiratia si poate sa o ajute sa adoar-
ma mai usor.

Evaluarea initiala
Un formular al scari de dezvoltare, ce includea dezvoltarea motoare fina si
bruta, sensibilitatea la atingere si textura, intrebari referitoare la dezvoltarea vizu-
ala si vestibulara, a fost completat de parintii lui Ana – in acest proces initial –
doamna Hernandez este o mama dedicata si domnul Hernandez lucreaza ca supra-
veghetor. Am folosit aceasta ca comparatie pentru ceea ce am observat in camera de
terapie si pentru a indica progresul cu fiecare vizita. Acest tip de chestionar ne fur-
nizeaza si o indicatie a perceptiei parintilor si care cred ei ca sunt ariile semnifica-
tive de dezvoltare intarziata.
In timpul evaluarii initiale am observat ca Ana Lisa nu gangurea si nici nu
folosea limbajul. Era foarte activa si usor distrasa si petrecea un timp semnificativ
fiind concentrata pe deschiderea si inchiderea repetitiva a ferestrelor. Am observat
ca avea mari dificultati in a mentine contactul vizual. Doctorul pediatru mentionase
de curand ca Ana Lisa ar putea sa demonstreze unele trasaturi de autism si parintii
au fost sfatuiti sa faca o evaluare neurologica completa. Doamna Hernandez nu cu-
noastea teremnul „autism” asa ca cercetarea ei a inceput.
Am decis sa implementam programul Tomatis pentru Ana Lisa, avand ca
scop sa imbunatatim aptitudinile de limbaj si capacitatea de a fi atenta. Do-
ream sa furnizam informatii parintilor referitoare la alte activitati ce ar putea fi
benefice pentru ea. Luand in considerare tipul de dificultati pe care le avea Ana, am
decis sa parcurgem un program foarte lent pentru a-i da timp sa se relaxeze si sa
devina mai impamantata, furnizandu-i un fundamanet mai mare pentru a deschide
ascultarea. Scopul era de a imbunatatii somnul si a scadea iritabilitatea prin redu-
cerea stresului si tensiunii. Am decis sa usuram efectele experientei sale la nastere
prin folosirea unui filtru de frecvente inalte pus pe o inregistrare a vocei mamei
sale, pentru a recrea sunetele mediului prenatal, ce pot ajuta in eliberarea de stres
si anxietate. De la inceputul programului de tratament am planificat un program
mai lung, in 4 faze pentru a da timpul necesar de a trece prin „nasterea sonica”.

Importanta unei diete bune


Din experienta noastra, toti copii care au ajuns la centru aveau nevoie de o
dieta mai sanatoasa si incurajam insistent toate familiile sa inceapa o dieta ce limi-
teaza hrana procesata, colorantii, nitratii, chimicalele, aditivii si zaharul. Le reco-
mandam sa incerce si o dieta fara gluten de 6-8 saptamani, deoarece am observat
in ultimii 20 de ani ca are un impact imens asupra copiilor diagnosticati cu ADD,
ADHD, autism, sindromul Asperger, cat si asupra copiilor ce se lupta cu impulsivi-
tatea. Le cerem parintilor sa incerce dieta fara gluten astfel incat sa observam
orice schimbare in comportament datorita eliminarii fainei si glutenului si
cam 80% din copii pe care ii vedem rasapund pozitiv la aceasta dieta.

A lucra impreuna
In eforturile noastre de a informa si invata parintii, le dam familiei diverse
exercitii tactil-senzoriale, vestibulare si exercitii de integrare senzoriala ce pot fi
usor incorporate in programul zilnic.

Ideile despre modificarea comportamentului


Tuturor parintilor le dam sfaturi cum sa implementeze noile „reguli si regu-
lamente” pentru a-i ajuta sa fie instaurati ca figura autoritara din casa. Deoarece
dorim sa negociem o platforma prin care copii sa invete ca nu pot primi ceea ce
doresc prin accese de furie, sau comportamnet negativ, ajutam si parintii cu idei
ce vor ajuta copii in situatii noi si inedite, pregatindu-i sa reactioenze la un
comportament mai pozitiv. Le recomandam si sa foloseasca calendare pentru a
asigura rutina si previzibilitatea in viata copilului.
Parintii sunt sfatuiti sa scada perioada in care copii se uita la TV, sau folo-
sesc calculatorul, sau jocurile video, deoarece acestea au un efect hipnotic si sunt
adictive in multe moduri, intarind exact ceea ce intentionam sa schimbam. Scopul
nostru este de a ajuta copii sa devina mai activi, jucausi si comunicativi. Cercetarile
arata acum ca frecventele extrem de joase si campurile electromagnetice afecteaza
modul in care informatia este receptionata in creier – este posibil ca campurile elec-
tromagnetice care ne inconjoara sa codeze mesajele trimise noua. Traim cu 60.000
de sateliti, turnuri de radio si telefonie celulara ce interfereaza cu modul in care
gandim. Putem doar sa ne imaginam cat de sensibili devin copii in mediul de astazi,
fiind bombardati cu aceste unde de inalta energie.

Inceperea terapiei
In prima saptamana de terapie am observat ca Ana Lisa invata foarte rapid.
S-a adaptat rapid la casti si desi le dadea deseori jos ne lasa sa le punem inapoi. In
timp ce asculta muzica, am lucrat asupra capacitatilor motoare fine si a sistemelor
senzoriale facand puzzle, colorand cu creioanele, pictand, rupand hartie, folosind
adeziv, facand bile de hartie si jucandu-ne cu lutul. Receptionarea ei in privinta
acestor activitati s-a imbunatatit pe masura ce programul a avansat. In anumite
parti ale programului am folosit „flesh cards” (o bucata de carton pe care este trecu-
ta o informatie, ce ajuta in invatare) pentru a lucra asupra limbajului receptiv si a
vocabularului util zilnic. Am folosit o mare minge Marsden cand lucram exercitiile
vestibulare. Am ajutat-o sa construiasca cu cuburi si am lucrat stand pe podea di-
verse exercitii tactile, senzoriale si de echilibru. Cand Ana Lisa se supara in timpul
acestui prim set intens al programului de ascultare ea se arunca, sau arunca orice
avea in mana pe podea, cu manie. Cand asculta cantecele copiilor, expresia faciala
a devenit mult mai fericita si a inceput sa incerce sa cante si ea. In fiecare zi Ana
Lisa a primit 2 ore de stimulare a ascultarii. Cu timpul, ea a inceput sa asculte in-
structiunile terapeutului si era mai cooperanta. Cand se supara putea sa se linis-
teasca mai rapid si sa continue sa se joace cu o alta jucarie. A inceput sa-i faca pla-
cere exercitiile tactile, sau pictarea cu mainile (sau pe mana), sa lucreze cu lipiciul
si facea cu usurinta multe puzzleuri ce erau pentru varsta ei.

Bine ai venit inapoi !


Dupa o pauza de 4 saptamani, doamna Hernanadez ne-a relatat ca Ana folo-
sea cuvinte, precum mama, meu, sau tete (biberon). Uimitor era ca isi controla in-
testinele aproape in totalitate! Toate recomandarile privind dieta au fost implemen-
tate cat si celelate sfaturi primite pentru orientare. Mama sa a relatat multe: Ana
se juca acum cu o papausa Barbie, mergea pe tricicleta, cobora scarile avand
un echilibru mai bun si ajuta sa se imbrace sau dezbrace, ceea ce nu facuse
pana atunci.
Ana Lisa a fost foarte fericita sa se intoarca la Tomatis pentru a folosi creioa-
nele, a face puzzleuri, a deveni lipicoasa pe maini de la lipici si a lucra cu lut in al
doilea set intensiv. Aceasta era o schimbare enorma fata de inceput. In aceasta a
doua sesiune ea a incercat sa cante impreuna cu copii pe care ii auzea in casti si in
timp ce a sculta inregistrarea filtrata a vocei mamei sale vedeam cat de tare se con-
centra incercand sa inteleaga cuvintele. Ana Lisa a reusit sa se adapteze la o dieta
fara gluten si caseina. Comportamentul era mai putin dezordonat si putea fi atenta
perioade mai lungi de timp.

Rezultate remarcabile
Ana Lisa a implinit 3 ani in timp ce facea al treilea set intensiv si mergea la
pre-scoala cu un tutore. Doamna Hernandez a observat ca putea sa o ia pe Ana la
biserica, ca putea sa se joace cu ceilalti copii si era toleranta cand o lua cu ea la
treburile zilnice. A observat ca Ana simtea nevoia sa vorbeasca si ca a inceput
sa foloseasca limbajul bebelusilor. Doamna Hernandez a luat foarte in serios toate
recomandarile primite de la centrul nostru Tomatis – facea in fiecare zi o serie de
exercitii vestibulare si folosea un program de baie ce i-a fost dat in prima sesiune de
orientare a parintilor. Ea nu numai ca a facut tot ceea ce i-am recomandat ci si a
inventat exercitii singura. Ne-a spus ca se ducea la bucatarie, punea ceva in blen-
der si o punea pe Ana sa apese pe butonul de pornire a aparatului – un minunat
exercitiu auditiv de conditionare, ce a ajutat-o sa-si depaseasca fricile de sunetele
facut de diversele aparate din gospodarie. In plus, „marele calendar”, o activitate pe
care o faceau zilnic de cateva luni, arata ca a invatat numerele rapid.
In camera de terapie, Ana Lisa participa la toate activitatile si era atenta la
terapeut, cat si la ceilalti copii cu care era. Eram toti multumiti de progresele facute
si i-am cerut doamnei Hernandez sa o aduca pe Ana Lisa pentru a patra serie in-
tensiva, sa faca ceea ce dr. Tomatis numea „nasterea sonica”.

Mult succes!
Ana Lisa a luat o pauza de 4 saptamani inainte de a se intoarce la a patra
serie si mama ei era complet multumita de progresele ei. Uimitor, acum Ana Lisa
nu mai folosea scutecele si mama ei spunea ca facea totul singura in aceasta pri-
vinta. Doamna Hernandez nu a lucrat in acest sens folosind un orar in care sa o
duca la toaleta – Ana Lisa, simplu si spontan nu a mai avut nevoie de scutece. In
acelasi timp a renuntat si la biberon si a inceput sa bea dintr-o ceasca. A inceput
sa repete cuvinte si terapeutul de limbaj a fost multumit de progresul ei. In acest
moment, cand Ana Lisa mergea cu mama ei sa faca treburile zilnice, era mai rab-
datoare si putea sa astepte la coada. De asemenea, nu mai era izolata – cauta alti
copii si a inceput sa impartaseasca cu ei. Asta era un aspect asupra caruia am
lucrat in timpul celor trei seturi de programe intensive, in camera de terapie, ce este
aranjata cu masute la care stau copii. Ana Lisa a invatat sa imparta spatiul ei, sa
astepte sa-i vina randul si sa imparta materialele educationale cu ceilalti copii.
La inceputul celei de-a patra serii mama lui Ana Lisa urma sa inceapa tera-
pia ocupationala cu ea, continuand cu terapia de modificare a comportamentului.
Parintii ei au spus ca accesele de furie erau mai scurte si mai putin frecvente si ca
era mult mai atenta la totul. Datorita tuturor acestor schimbari in fica lor, relatia
dintre parintii s-a imbunatatit dramatic – ieseau afara impreuna ca o familie si
chiar se ducea la film. Ana Lisa a raspuns excelent la dieta fara gluten si caseina si
parintii erau atenti sa o mentina in continuare.

Ana Lisa astazi


Cand Ana Lisa a inceput programul Tomatis, scopul a fost sa deschidem as-
cultarea pentru a imbunatati atentia si capacitatea ei de a folosi limbajul. Privind
rezultatele dupa primele 4 sesiuni intensive de program, consideram ca am facut
progrese bune in aceste domenii. Astazi, Ana Lisa foloseste fraze scurte si este
mai independenta, deseori luand prorpiile decizii. Si cand mama ei ii da in-
structiuni sa faca ceva, ea este foarte cooperanta. Doamna Hernandez spune ca
fica ei este foarte mult ca orice copil de 3 ani si bunicii, rudele, prietenii si invatato-
rii sunt de acord. Credem cu tarie ca fara dedicarea doamnei Hernandez, progresul
lui Ana Lisa ar fi fost mai mic. In aceasta privinta ea este o fetita norocoasa. Familia
lui Ana Lisa este foarte multumita de progresul ei si continua sa lucreze zilnic cu
ea. Fetita noastra creste!

Capitolul 4
Ellen (Len) Craver Young – PhD, RCTC
Len este consultant Tomatis ce practica metoda din 1996 si este membru
fondator al „Asociatiei Internationale a Consultantilor Inregistrati, Certificati in Me-
toda Tomatis” (IARCTC). Este membru activ al Comitetului International de Cerce-
tari si face parte din consiliul director editorial al jurnalului „Ricochet online”, ce
este jurnalul retelei de profesionisti, colegi din acelasi domeniu.
La inceput Len a lucrat cu Billie Thompson, PhD, in Phoenix si Pasadena,
pentru a extinde metoda Tomatis in USA. Apoi a infiintat propria companie „Liste-
ning Clarity, Inc.”, in Arizona si Carolina de Sud in 2003, oferind prima generatie de
dispozitive portabile Tomatis – mini urechea electronica. Clientii ei sunt diversi, de
la copii foarte mici, la adolescenti, pana la persoane in varsta.
Len are doctorat in studiul mitologiei, cu un accent asupra psihologiei pro-
funde (psihologia jungiana) de la „Pacifica Graduate Institute” din California. In
ultimii 2 ani, in timp ce isi continua practica, Len a condus introducerea si scolari-
zarea pentru noul dispozitiv digital Tomatis, numit Solisten.
Puteti afla mai multe despre „Listening Clarity” la www.listeningclarity.com .
Diagnostice multiple, un copil care se zbate
„In ceea ce priveste ascultarea, este o facultate unica si atotcuprinzatoare ce
comanda sistemul nervos si organele senzoriale, pentru a descifra aceasta energie ce
exista in multe forme ... intr-un fel, a asculta este cea mai elaborata manifestare a
ansamblului perceptiilor noastre ce lucreaza intr-o maniera sinergetica sub controlul
urechii. Acum stim, dupa tot ceea ce am spus despre asta, ca urechea este nu numai
organul cel mai esential al omului ci si „corpul neurologic”.
Alfred Tomatis – Urechea si limbajul

Peter avea 7 ani cand mama sa adoptiva Fran m-a contactat. Ea era ingrijo-
rata de lupta lui Peter de a se mentine la scoala – ea credea ca este foarte destept,
dar nu putea sa ramana concentrat in clasa si notele lui scadeau. Era perturbator
la ore si ii era dificil sa socializeze. Ea cauta un mod de a-l ajuta sa invete mai usor.
Fran mi-a spus de trecutul lui Peter, asa cum il stia pentru a ne da seama
cum functionau urechile lui. El a fost adoptat la nastere. Parintii adoptivi spuneau
ca perioada cand mama sa a fost gravida a fost dificila, deoarece nu era dorit si ta-
tal nu era prezent, situatia fiind stresanta. Nasterea sa a fost critica, deoarece s-a
nascut la 2 saptamani si jumatate inainte de teremen, cu cordonul ombilical infa-
surat de 2 ori in jurul gatului. Scorul sau Apgar era scazut (5-6) si pielea era albas-
tra.
Mama care l-a nascut lua medicamente pentru perturbari de anxietate si
antibiotice in timpul acestei sarcini (a sasea). Ea avea un trecut de hiperactivitate,
schimbari de stare si probleme cu invatatul, fuma 3-4 tigari/zi si suferea de virusi,
febra, si alte probleme medicale si avea diabet in timpul trimestrului 3 de sarcina.
Peter a avut un start dificil – a avut nevoie de resuscitare la nastere si avea
dificultati in a se hrani; i s-au dat fluide intravenoase, oxigen si antibioticele
necesare. Da, Peter a avut un inceput foarte dificil in viata.

Primii ani din viata lui Peter


Peter a fost primul copil al lui Fran si Jim si ei erau entuziasmati sa-l aiba.
Erau un cuplu muncitor, prosper ce puteau sa-i ofere lui Peter oportunitati de a
invata si creste. Ei au preluat controlul pentru a-l ajuta pe noul lor fiu.
In primele 3 luni a avut colici, cu reflux gastroesofagian si voma. Nu a zambit
pana in luna 4. In scurt timp, Fran a observat ca Peter este sensibil la atingere –
tipa cand un prosop intra in contact cu pielea sa. El nu putea sa apuce usor lucru-
rile, indicand o intarziere in dezvoltarea capacitatilor motoare fine. Ca bebelus era
hiperactiv si nu se putea linisti ca sa adoarma si nici nu putea dormi pe parcursul
intregii nopti. Nu manca orice. Vestile cele mai bune, in ceea ce ne priveste, au fost
ca a avut doar 2 infectii in urechi.
Fran era complet epuizata si simtea ca primii ani din viata lui Peter au fost
insuportabili. La 6 ani a fost testat de un psiholog privat, un pediatru si un
psihiatru, ceea ce a dus la mai multe diagnsotice, inclusiv ADHD, comporta-
ment opozitional si anxietate. Perturbarea procesarii centrale auditive si
dislexia au fost mentionate si ele, dar nu diagnosticate.
Urmand prescrierile doctorilor, Peter lua zilnic 4-5 medicamente ce se adre-
sau comportamentului sau si obiceiurilor legate de somn. Medicamentele includeau
o mica doza de dexedrina dimineata si o doza mai mare de dexedrina cu eliberare
intarziata pentru intreaga zi, zoloft (pe care il lua intre 3 si 4 dupa amiaza), melato-
nina la 6 dupa amaza ca sa-l pregateasca pentru somnul de noapte; mai lua si
cyproheptadina.
Stradania unui parinte de a rezolva situatia copilului poate fi neobosita,
mai ales daca stie ca trebuie sa mai existe o varietate de solutii posibile, dis-
ponibile. Fran m-a contactat in procesul de a cauta modalitati de a rezolva preo-
cuparile lor in ceea ce priveste stradania lui Peter de a invata. Ea si sotul ei erau
ingrijoarati deoarece el arata semne clare de inteligenta profunda impreuna cu
multiplele disfunctii cotidiene. Era un copil placut, dar incapabil sa faca parte
dintr-o echipa, sau sa se amestece intr-un grup – in grupuri prelua intotdeauna
conducerea si o acapara, astfel incat alti copii nu voiau sa se joace cu el.
Peter avea o imaginatie vie si ii placea sa creeze si sa construiasca lucruri.
Facea partial- pana la complex proiecte de matematica, stiinte si limbi straine.
Vocea sa era puternica si cand asculta parea ca citeste pe buze – se uita atent la
gura cum se misca. Totusi, in general, parea un copil fericit.

Teste anterioare
Peter a fost evaluat la un renumit spital de copii unde a primit diagnosticile
principale enumerate mai sus. In acest scop s-au facut urmatoarele evaluari: siste-
mul de evaluare comportamentala pentru copii, interviul copiilor pentru sindromul
psihiatric, scala de evaluare a comportamentului perturbator si scala revizuita de
anxietate manifestata la copii. Rezultatele nu mi-au fost prezentate, totusi diagnos-
ticile si indrumarea catre un terapeut comportamental pentru controlarea motoare
fina mi-au fost aratate. Comportamentul sau opozitional ii preocupa pe cei care l-au
testat si s-a sugerat familiei sa se intoarca pentru consiliere, daca situatia se inrau-
tatea.
Problemele lui Peter legate de alimentatie au continuat (refuza sa manance);
avea accese de furie; povestea despre frici neobisnuite; era dificil sa fie disciplinat;
avea reactii intense si mintea. Era lasat in afara grupurilor de joaca.
In teste ulterioare conduse de 2 psihologi locali cu o buna reputatie, s-au
completat teste de comportament si temperament. Acestia au observat ca Peter pa-
rea incapabil sa se focuseze datorita gandurilor sale constante. Spuneau ca ar pu-
tea sa aiba „dificultati in interpretarea instructiunilor” desi coopera – cand incepea
fiecare test, Peter sarea sa puna intrebari despre ce putea face, inainte de a i se da
instructiuni.
Lui Peter i s-au aratat fotografii si a fost notat in raspunsurile sale bazate pe
informatie vizuala. Rezultatele erau intre medii si peste medii si superioare in 3 do-
menii: intelegerea indicatiilor prezentate verbal prin fotografii, amintirea povestilor
ce i-au fost citie cu glas tare si intelegerea pasajelor si cuvintelor ascultate din voca-
bularul expresiv. Fara informatii vizuale, ascultarea lui Petere era mult mai slaba.
S-au facut masuratori suplimentare cognitive ce au iesit in gama de mijloc.
Examinatorii au simtiti ca notele ar fi putu fi o subestimare a potentialului lui Peter
datorita distractibilitatii sale extreme. Avea abilitati de invatare incadrate in percen-
tila 94 (adica aceasta este valoarea sub care pot fi gasite 94% din observatii), 89 si
93 pentru citire, matematica si fluenta in matematica. Totusi, scrisul sau nu era
egal si nu era capabil sa urmeze instructiunile in temele referitoare la scris.

Evaluarea intiala a lui Peter pentru metoda Tomatis


Parintii lui Peter l-au adus la mine pentru o evaluare initiala, ca prim pas in
reflectarea asupra folosirii metodei Tomatis pentru fiul lor. Am inceput cu protoco-
lul Tomatis – testul de ascultare : testul pentru conductia prin oase si aer, recu-
noasterea perceptiva a scarii de tonuri, comparatia dintre sunetele inalte si cele joa-
se si testul de lateralitate. Peter a fost cooperant in testul de ascultare si am putu
sa ne dam seama bine de modul in care receptioneaza sunetele. Acest test mi-a
arata ca Peter ar putea sa aiba probleme de ascultare.
Desi nu am fost scolarizata in audiologie, pot sa vad zonele in care auzul
poate fi slab, datorita scolarizarii mele in protocoalele de trestare a auzului prin
metoda Tomatis. Peter nu a fost supus de curand unui test cu un audiolog asa ca
le-am cerut parintilor sa-l duca la un audiolog. Deoarece Peter nu era capabil sa
inteleaga instructiunile pentru lateralitate si cele pentru comparatia de perceptie
inalta sau joasa a sunetelor, nu am putut sa faca aceste teste. El avea o supra-
productie extinsa de ceara in urechi si vocile scazute dispareau pentru el.
Deoarece cea mai mare parte a relatiei dintre conductia prin oase si cea pe
calea aerului arata ca cea prin aer era superioara celei osoase, am presupus ca
Peter putea sa invete intr-o relatie de unu la unu. Ceea ce crede dr. Tomatis despre
functionarea urechii m-a condus catre aceste ipoteze:
Tomatis a propus (1974a, 1974b) o abordare diferita a urechii decat Von
Bekesy (1960) ce a primit premiul Nobel pentru teoria sa. Tomatis a observata ca
distanta ce separa incusul de scarita este prea mare si prezenta colagenului acolo
impiedica manifestarea sunetului cu o capacitate de fidelitate omeneasca. In loc sa
conduca sunetul, Tomatis a emis teoria ca osiclele protejeaza urechea interna
de deterioarare prin diminuarea energiei vibratorii a membranei timpanului
prin intermediul unei bucle de feedback de la endolimfa. Aceasta endolimfa cre-
aza un tampon pentru potentialul fortei vibrationale pentru a proteja celulele lui
Corti. Conductia osoasa se peterece chiar si atunci cand ossiclele sunt inlaturate,
ceea ce duce la un contact slab intre membrana timpanului si sulcusul timpanului,
ceea ce duce la pierderea auzului prin conductia aerului.
Tomatis afirma ca conductia osoasa este principala cale pentru conductia
sunetului la urechea interna. El a observat ca capsula endochondrala este singurul
loc din corpul uman unde oasele primitive, ce s-au dezvoltat din cartilajul fetal, ra-
man neschimbate (fara resorbtie) de inainte de nastere pana dupa moarte. Astfel,
acest mediu static este conductorul ideal pentru energia vibratorie. Celulele lui
Corti sunt organe in sine mai degraba decat celule senzoriale, astfel jucand un rol
in mecanica cochleara. Muschiul stapedius controleaza scarita si regleaza auzirea
frecventelor inalte si nu se odihneste niciodata; este singurul muschi al corpului
uman ce face asta (Tomatis 1974b).
La sfarsitul intalnirii intiale, am rugat-o pe Fran sa-l intrebe pe specialistul
ORL daca medicamentele pe care le ia Peter ii afecteaza auzul. Parintii lui m-au
rugat sa lucrez cu el si am fost de acord dupa ce face un test de auz; doream sa
inteleg ce provoaca dificultatile sale aparente de auz.
Dupa o examinare completa, doctorul a gasit ca urechile sunt pline de fluid
si a fost nevoie de cateva luni sa le curete. Totusi, cand putea auzi mai bine si ure-
chile erau curate, inca manifesta multe din comportamentele pe care le avea atunci
cand a fost testat de ceilalti profesionisti si am fost de acord sa incepem sa aplicam
metoda Tomatis.

Programul
Le-am recomandat parintilor lui Peter sa asculte 60 de ore, pentru ca sa
vedem cum programul il va ajuta. Daca totul mergea bine, le-am sugerat sa ia in
calcul alte 30 de ore suplimentare pentru a continua sa stimuleze urechile lui Peter.
Le-am recomandat ca Peter sa se mute in primul rand la scoala si fiecare profesor
care vorbea incet sa fie atentionat sa vorbeasca mai tare pentru ca Peter sa-l auda.
Sussan Andrews PhD si Billie Thompson PhD, in articolul lor „Domeniul in
curs de dezvoltare al antrenamentului sunetului” faceau un sumar al metodei To-
matis. Se bazeaza pe cateva presupuneri despre modul in care oamenii dezvolta,
proceseaza informatia si invata, inclusiv urmatoarele:
 A auzi este diferit de a asculta
 Ascultarea joaca rolul fundamental in procesarea tuturor informatiilor legate
de limbaj.
 Nevoia motivationala si emotionala de comunicare incepe cu ascultarea.
 Un rol al sistemului auditiv este de a conecta, sau a crea o relatie a sinelui
cu sinele, cu altii si cu mediul.
 Creierul are nevoie de energia sunetului pentru a activa procesele de gandire
si dezvoltarea inteligentei.
 Diversi profesionisti pot utiliza tehnologia de stimulare prin sunete ca o
unealta pentru a ajuta oamenii de toate varstele sa-si imbunatateasca ascul-
tarea.
 Ascultarea este o abilitate ce poate fi pierduta, dar si recuperata.
Era clar din testele initiale si din evaluarea prin metoda Tomatis ca Peter se
lupta cu ascultarea. Ca rezultat, el manifesta comportamente provocatoare si nu
era capabil sa-si atinga potentialul. Ascultarea este perturbata cand cei doi muschi
ai urechii mijlocii sunt slabiti ca urmare a experientei de viata. Rolul urechii elec-
tronice (dispozitivul creat de dr. Tomatis) este de a intari acesti muschi auditivi pen-
tru a atinge intreaga lor capacitate de functionare si a reactiva potentialul complet
de ascultare. Cand se realizeaza asta, urechea functioneaza asa cum ar trebui sa o
faca si aduce energie in creier. Puteti afla mai multe despre modul in care lucreaza
metoda Tomatis si rolul urechii electronice pe siteul www.tomatis.com .
Fran si Jim au ales sa foloseasca mini urechea electronica portabila (mini
EE). Acest dispozitiv a fost creat in 2001 si a fost primul produs creat de „Tomatis
Developpement SA” pentru a aduce programul in afara centrelor. Mini EE poate
functiona in sesiuni atat active cat si pasive, folosind microfonul si, daca este dispo-
nibil si este adecvat, Cd-ul cu vocea mamei. Acesta contine o inregistrare a voci
mamei cu frecventele joase si medii filtrate, pentru a reconstrui modul in care
copilul aude vocea mamei in timpul sarcinii, recreend memoria prenatala a
copilului. Programul Tomatis era singurul program pe care il urma Peter in plus
fata de medicamentele pe care le lua.
M-am hotarat ca mai intai sa ma concentrez pe intarirea sunetelor joase din
auzul lui Peter. Aceste sunete au tendinta de a intari echilibrul si functiile corpului.
Accentul in zona tonurilor joase s-a facut in intervalul 0-1.000Hz. Apoi, limbajul si
fonetica aveau nevoie sa fie imbunatatite, astfel incat in a doua saptamana s-au
folosit tonuri in gama pana la 3.000 Hz.
Dupa primele doua zile de ascultare, Fran a scris urmatoarele:
„Primul lucru care s-a intamplat este ca a cerut sa faca un dus si s-a spa-
lat singur pe cap! Intotdeauna se vaita, sau plangea datorita presiunii apei pe
cap si fata, dar acum nu o mai facea! A spus ca este gata!
Imaginati-va! Si face in continuare asta! Uraa ! De asemenea, pare ca
gandeste mai mult inainte sa actioneze ... mai ales in ceea ce priveste lucrurile pe
care trebuie sa-si aminteasca sa le ia la scoala. A fost in stare sa controleze zone de
impulsivitate: inainte se grabea sa faca tema de la scoala si o predea fara sa o verifi-
ce. La testele din ultimile doua zile, in loc sa fie primul care preda lucrarea, s-a ridi-
cat, s-a oprit, s-a asezat si a verificat totul, a descoperit greselile, le-a corectat si
apoi a predat lucrarea! Este un LUCRU GROZAV! Poate aduce mari imbunatatiri in
notele sale!”

Schimbarile de comportament
Peter a inceput sa doarma mai bine noaptea, dar inca lua melatonina.
Fran a scris din nou urmatoarele, cam dupa 3 luni dupa ce el a incheiat pro-
gramul de 60 de ore de ascultat:
„Am multe lucruri minunate pe care sa le impartasesc cu voi! Incepand cu
saptamana 4, notele lui Peter sunt:
 Compunere scrisa – B+ (asta implica crearea de fraze complete – ceea ce nu
putea face inainte)
 Ortografie A+
 Engleza B
 Vocabular A
 Geometrie A
 Studii sociale B+
Scrisul sau continua sa se imbunatateasca si sa faca linii cursive, curgatoare
si conexiuni. Focusarea si atentia sa par a fi foarte bune pe parcursul zilei. Am scos
complet melatonina (pentru somn). Profesoara lui este creativa si pune pasiune si
este foarte pozitiva in metodele ei de intarire. El nu are un tratament special in ceea
ce priveste temele, nu este asistat de la centrul de invatare si nici de la „Neosmart”
pentru scris ... si este singurul student din clasa de calculatoare ce poate scrie per-
fect cu ochii inchisi apasand tastele calculatorului. Continua sa-si imbunatateasca
memoria pe teremen scurt, in ceeea ce priveste temele pentru acasa si datele de
predare.”

Concluzii
Peter a venit la mine cu o problema critica de ascultare. Din punctul de vede-
re al metodei Tomatis, trauma la nastere, adaptarea si problemele de sanatate pot
solicita dezvoltarea urechii si a biologiei umane implicata in procesul de a auzi.
Dupa ce problemele de auz ale lui Peter au fost evaluate de un audiolog si tratate de
pediatrul sau, el a parcurs metoda Tomatis. S-a imbunatatit capacitatea sa de a as-
culta si a devenit capabil sa invete, sa-si aminteasca si sa-si faca prieteni mai usor
decat inainte de a face programul. Peter a devenit un conducator. Metoda Tomatis l-
a ajutat sa imbunatateasca capacitatea de a sculta prin intarirea muschilor urechii
mijlocii, permitand urechilor sa receptioneze sunete, ce s-au transformat in energie
in creierul lui Peter. Fericit, dupa ce a incheiat programul, a devenit mai usor pen-
tru el sa invete.

Capitolul 5
Angela Manosa (Gem)
Gem, impreuna cu partenerii sai Ria Vecin si Joanne Pedrosa, au lansat me-
toda Tomatis in Filipine in 2007. Gem a pornit ca educatoare timp de 10 ani, inva-
tand copii din scoala primara si liceu. Apoi si-a luat masteratul in viata de familie si
dezvoltarea copilului (fiind specializata in educatia speciala), la Universitatea din
Filipine. A fost scolarizata ca consultant Tomatis de Francoise Nicoloff. Gem admi-
nistreaza metoda Tomatis de 4 ani si este astazi singurul consultat Tomatis certifi-
cat din Manila. Impreuna cu partenerii sai detine si conduce 3 centre in Filipine.
Gen este casatorita cu Dino si are 3 copii: Sabina (15 ani), Martin (10 ani) si
Basti (5 ani), toti practicand metoda Tomatis la un moment dat. Ea este si proprie-
tara editurii „Sabina’s books – Cartile Sabinei”, ce creaza carti pentru mame si copii
lor.
Puteti afla mai multe despre Gem, Ria si Joanna si munca lor din Manila
vizitand siteul www.tomatis.com.ph .
Zi si noapte – doua surori diferite, o solutie foarte
eficienta
„Sunt convins ca in acest domeniu niciun efort nu este facut in zadar. Intot-
deauna se poate face ceva, chiar doar sa daruiesti familiei iubire si sa-i ajuti sa in-
teleaga mai bine ceea ce se petrece”.
Alfred Tomatis

Doua studii de caz ce ilustreaza efectele metodei


Tomatis asupra a doua fetite foarte diferite
In septembrie 2008, o mama singura a adus pe cele doua fetite ale sale Erica
si Luiza la centrul nostru Tomatis de la Manila. A auzit de metoda de la o doamna a
carui baiat mergea la aceasi scoala ca fetele ei. In urma acelei recomandari ea s-a
dus la o conferinta tinuta de profesoara si mentorul meu Francoise Nicoloff si a de-
venit convinsa ca Tomatis putea sa-i ajute fetele. In acel moment eram consultant
practicant de abia un an si am deschis si al doilea centru. Francoise a fost prezenta
la deschiderea lui si mi-a evaluat capacitatile si competentele ca consultant.
Din momentul in care am intalnit fetele, am fost socata de diferentele
din comportamentul lor. Erica, sora mai mare, parea melancolica si nelinistita. A
fost tacuta si nu a zambit in timpul intalnirii, tinand strans cartile in mana si evi-
tand sa priveasca pe ceilalti in ochi. Contrastanat, sora mai mica Luisa era o explo-
zie de energie. Punea intrebari tot timpul si atingea jucariile imprastiate prin came-
ra si a devenit necooperanta cand i s-a cerut sa stea jos. Aceste surori erau diferi-
te precum ziua de noapte si aceasta este povestea lor.

Erica: noapte tacuta


Cand Erica a venit pentru prima oara la centrul nostru avea 11 ani si era in
clasa a VI-a la scoala din Manila. Familia se mutase in Filipine cand avea 6 ani,
inainte de asta au trait in Australia. Mama ei ne-a spus ca ea nu era fericita ca s-a
mutat si ca i-au trebuit 6 luni ca sa se adapteze la noua situatie. Erica locuia cu
mama si sora sa. Tatal, care era separat de mama lor, traia la Sydney si isi vizita
ficele cam la 3 luni. Conform mamei sale, Erica avea o relatie foarte buna cu tatal
ei, in ciuda timpului limitat in care au stat impreuna. Ei se intelegeau foate bine
deoarece stiau cum sa „comunice” intre ei si ea il privea pe tatal ei ca pe un „frate
mai mare”. Realtia ei cu sora mai tanara, Luisa era foarte incordata. Era foarte
frustrata de sora sa si spunea ca Luisa a facut lucruri care au stingherit-o.
Mama lui Erica a adus-o la centru pentru a fi evaluata deoarece era
foarte ingrijorata de performantele proaste la scoala, de imaturitatea sa si
stima de sine diminuata. Erica era inclinata catre depresie si avea dificultati mo-
toare. Cand a avut 7 ani, un pediatru specializat in dezvoltare a diagnosticat-o cu
ADD si peste 2 ani un psiholog pentru copii de la scoala ei a descoperit dislexie si
dispraxie. Erica avea dificultati la matematica, scris si citit si se lupta din greu cu
ortografia, scrisul si cititul. Era nemotivata si avea o atitudine negativa fata de orele
de clasa si daca credea ca un lucru era prea complicat, pur si simplu refuza sa-l
faca. Tatal ei a avut dificultati de invatare.
Erica suferea de incredere in sine diminuata. Vorbea pe un ton momoton, cu
o voce abia auzita in preajma adultilor si nu avea contact vizual. Era extrem de sfi-
oasa in preajma oamenilor noi si nu isi facea usor cunostiinte deoarece nu initia
niciodata o conversatie, cu nimeni. Se simtea confortabil doar intr-un grup familiar
de prieteni.
Era o fata foarte neindemanatica, cu echilibru si coordonare proaste, cu
tendinta de a cadea, sau a da peste lucruri. Era ciudata, avea dificultati sa urce
si sa coboare scarile si inca avea tendinta de a face confuzie intre stanga si dreapta.
Ea avea dificultati in a indeplini activitatile in scris datorita faptului ca tinea prost
instrumentul de scris. Cand avea 5 ani, mama ei a trebuit sa angajeze un terapeut
ocupational pentru a o ajuta sa dezvolte capacitatile motoare fine, cu un focus spe-
cial asupra imbunatatirii modului in care tine instrumentul de scris. De asemenea,
a lucrat si cu un terapeut de vorbire timp de 6 luni, cand avea 4 ani. Erica avea ca-
teva probleme senzoriale tactile, inclusiv faptul ca nu-i placea sa fie atinsa, sau sa
fie tinuta aproape si avea un disconfort cand simtea apa, sau anumite texturi de
imbracaminte.
Mama lui Erica a spus ca perioada in care a fost gravida a fost stresanta, de-
oarece renova casa in acea perioada. Ea a nascut normal, la termen, desi doctorul a
fost nevoit sa foloseasca forcepsul deoarece a fost un copil mare, cantarea 4.1 kg.
Ca nou nascut, Erica era calma si linistita, petrecea cea mai mare parte din timp
dormind si a supt 20 de luni. Totusi a avut cateva probleme cu sanatatea: a suferit
de eczeme severe cand avea 3 luni; a avut doua episoade anafilactice la 6 luni; tim-
panul spart la 1 an si jumatate. Cand am vazut-o, ea inca avea alergii severe si in-
fectii recurente ale urechii. Era alergica la banane (desi mama ei poftea la banane in
timpul sarcinii) si nu-i placea branza si iaurtul. In afara de asta, dieta si somnul
Ericai parea normal.

Diagnostic
Pe baza istoriei personale si a testului de ascultare (vezi imaginea 1) am de-
terminat ca avea dificultati de procesare auditiva cat si probleme legate de subdez-
voltarea sistemului vestibular. Neregularitatea ambelor curbe de conductie a aeru-
lui, cat si numarul de erori de spatializare indicau ca avea dificultati in a localiza
originea sunetelor, ceea ce ii afecta capacitatea de procesare. Combinatia dintre
curbele dizarmonioase ale conductiei osoase si aceste erori indicau faptul ca este
tensionata si nervoasa, inclinata catre comportament imatur si nesigura in mare
parte pe sine si capacitatile sale.

Interventia
I-am recomandat un program Tomatis de 60 de ore, mentionand ca va fi re-
evaluata peste 3 luni pentru a determina daca are nevoie de terapie auditiva supli-
mentara. Mama Ericai s-a inscris la metoda Tomatis si nu a mai dus-o la alte tera-
pii sau interventii in toata aceasta perioada.
Erica a parcurs 60 de ore de program, impartite in 3 seturi de cate 20 de ore.
Am pus accentul pe urgenta echilibrarii urechilor cat si abordarea problemelor ves-
tibulare.
Primul program de tratament a fost incheiat in perioada 13-23 decembrie
2008, cand statea ca tatal ei ce venise in vizita la Manila. Conform instructorului de
ascultare, Erica prefera sa citeasca singura in timpul terapiei, dar era foarte inga-
duitoare si desena sau colora si uneori era de acord sa joace jocuri pe tabla. La in-
ceput s-a plans de muzica proasta si a bodoganit referitor la lungimea sedintelor.
Spre sfarsit parea ca este intr-o stare mai buna in timpul sesiunilor si tatal Ericai
ne-a spus ca se simtea foarte relaxat si fericit ca-si petrece cele 2 ore la centru
cu fica sa. Ne-a spus ca deoarece erau toti in vacanta, Erica se comporta bine, desi
la inceput nu dorea sa se duca la centru, la sfarsit ii placea.
Al doilea set de tratament a fost facut intre 14 si 23 februarie 2009. Instruc-
torului de ascultare a observat ca Erica era foarte ingaduitoare si interactiona mai
mult. Desena, taia, colora si a adus cu ea materialele pentru completarea albumu-
lui personal. Cand lucra cu microfonul, vocea suna mai animat decat de obicei. In
aceasta faza a programului, Erica statea cu mama ei in timpul programului si ii
cerea parerea despre materialele ce le folosea in album: „Care este favoritul tau,
ma-mi?” sau „Iti palce, mami?”. Mama Ericai ne-a spus ca in aceasta faza, fata ei
era mai plina de afectiune, deschizandu-se putin mai mult si zambind mai des. De
asemenea, a devenit mai matura si mai responsabila.
Al treiela set din program a fost in perioada 13-23 aprilie 2009. Instructo-
rului de ascultare a observat ca Erica era mai vesela si mai increzatoare in sine si
ca acum initia conversatii. Calitatea lucrului ei cu micorfonul a continuat sa se
imbunatateasca – a crescut sincronizarea si dictia. Mama lui Erica ne-a spus ca a
continuat sa se dezvolte maturitatea si simtul responsabilitatii, comunica mai efi-
cient, era mai afectuoasa si parea mai calma si mai rabdatoare cu sora sa. Dar im-
bunatatirea cea mai semnificativa era in echilibrul si coordonarea sa – Erica a
invatat sa faca surf si mama ei era uimita cat de bine isi pastra echilibrul pe
placa.
Dupa ce a incheiat cele 60 de ore de program Tomatis, mama Ericai a adus-o
inapoi pentru un test de ascultare si a solicitat ca fica sa sa faca un program de im-
pulsionare. Ea mi-a spus ca in timpul intervalului Erica a devenit mai plina de
energie, parea mai fericita si mai increzatoare in ea si si-a largit cercul sau social.
Studia singura si primea note bune la scoala, fiind foarte buna la ora de stiinte.
Organizarea si echilibrul sau erau mult imbunatatite. Totusi, Erica continua sa se
lupte cu scrisul si cititul – inca avea dificultati sa-si exprime gandurile in scris si
ortografia era inca o problema. Era nelinistita.
Al patrulea set de 16 ore de impulsionare a fost in perioada 16-24 iulie 2009.
instructorului de ascultare a observat ca Erica a revenit la citirea cartilor in timpul
sesiunii. Vorbea cu o voce blanda si avea o dispozitie posomorata.
Mama Ericai a adus-o inapoi la centru dupa 6 luni. Ea a afiramat ca fica ei
era inca timida in preajma oamenilor dar mult mai plina de afectiune. De asemenea
Erica avea mai muta incredere in efectuarea temelor de la scoala si avea un
echilibru si o coordoanare imbunatatite.
Al cincilea program a fost in perioada 16-23 februarie 2010. Pe 8 iulie 2010,
mama Ericai a adus-o inapoi pentru un test de ascultare (vezi imaginea 2).

Concluzii
Ultimul test al Ericai indica o imbunatatire marcanta fata de primul test.
Curbele de conductie aeriana si osoasa erau mai armonioase si toate erorile de spa-
tializare disparusera. Asta indica faptul ca capacitatea de procesare auditiva s-a
imbunatatit, la fel ca constientizarea si controlul coprului. Impreuna cu obser-
vatiile mamei sale, putem spune ca Erica si-a imbunatatit in mod definitiv dispozi-
tia sa catre ceilalti si catre sine si echilibrul si abilitatile motoare.
Erica continua sa aiba dificultati in ceea ce priveste invatatura, avand inca
probleme cu limba si conceptele matematice. Se spera ca atunci cand va avea tim-
pul sa integreze schimbarile pe care metoda Tomatis le-a introdus prin re-asezarea
conexiunilor din urechile ei, din creier si corp prin capacitatea de ascultare mult
imbunatatita, schimbarile vor deveni evidente in comportamentul ei si in abilitatile
motoare fine si brute.

Luisa: miezul zilei


Luisa avea 6 ani cand mama ei a adus-o la centru. Era in prima calasa la o
scoala din Manila, locuind impreuna cu mama si sora cea mare, Erica. Tatal ei, ce
era separat de mama traia in Sydney.
Mama Luisei era ingrijorata de dificultatea ficei ei de a se concentra si
focusa – ii era dificil sa stea linistita si nu facea niciodata contact vizual
atunci cand i se vorbea. Luisa se straduia sa-si exprime gandurile prin cuvinte si
deseori erupea de frustrare cand nimeni nu o putea intelege. Deseori se baza pe
mama sa sa transmita ceea ce dorea sa spuna.
Luisa avea tendinta sa ia lucruile ad literam si citea gresit indicile sociale. Nu
isi dadea seama cum era perceput comporamentul sau de catre ceilalti – aparea
goala in fata oaspetilor, lasa sa-i scape comentarii nepotrivite si nu ii era firica de
straini. Se desfata sporovaind cu adultii, dar de obicei devenea supra-entuziasmata
si incepea sa vorbeasca tare. Desi ii placea sa stea cu prietenii ei, se supara cand ei
nu o puteau intelege si uneori devenea foarte agresiva si arunca lucruri sau ii lovea.
Ii placea sa se joace dur, mai ales cu baietii.
Comparata cu sora ei, a ramas in urma la scoala si era intarziata in capacita-
tea de a citi si scrie. La 4 ani a fost diagnosticata cu autism usor de un pediatru
specializat in dezvoltare si de un psiholog pentru copii. Dar in ciuda dificultatilor
sale, ii placea sa se duca la scoala si era foarte motivata in timpul orelor.
Luisa se intelegea bine cu mama ei, dar avea o relatie mai controversata cu
tatal ei. El era absent multe luni in cea mai mare parte a vietii ei, incepand cu pe-
rioada in care el a trebuit sa plece datorita lucrului timp de 5 luni (cand ea avea
doar un an). In momentul in care a fost evaluata, tatal ei traia in Australia si isi
vedea ficele o data la 3 luni si desi suna in fiecare zi ei nu-i placea sa vorbeasca la
telefon. Conform mamei ei, tatal Luisei nu a acceptat pe deplin conditia ficei sale si
era foarte frustrat cu ea cand erau impreuna. Luisa nu se intelegea prea bine cu
sora ei deoarece aveau personalitati foarte diferite si deseori Luisa ajungea sa o
muste pe Erica datorita frustrarii.
Mama Luisei a suferit o pierdere de sarcina inainte sa ramana insarcinata cu
ea. Ea a marturisit ca in momentul in care era insarcinata cu Luisa, casatoria era
zdruncinata si se gandeau la despartire. Era stresata, deprimata si simtea ca „nu
era momentul propice”. Lucra in ture de noapte ca tehnician medical si o parte din
munca ei solicita sa manevreze materiale radioactive. In ciuda faptului ca purta un
sort de plumb ea se temea ca acest lucru a contribuit la starea Luisei.
In ciuda unei sarcini dificile, mama Luisei a nascut usor, dar a trebuit sa se
intoarca la munca doar dupa o saptamana de odihna. Ca bebelus, Luisa era foarte
activa si nelinistita. Deseori aluneca in propria lume, fara sa interactioneze, sau sa
caute interactiune. Mama ei a reusit sa o hraneasca la san un an, in ciuda progra-
mului incarcat, muncind si avand grija de 2 copii.
In general, Luisa a fost un copil sanatos. Singurul moment in care a fost
spitalizata a fost cand s-a ranit la cap si a trebuit sa i se puna copci. Mama spunea
ca mananca nervoasa, nu-i placea sa incerce alimente noi si insista sa manance
aceasi hrana in fiecare zi - familia era in plin proces de a schimba dieta prin inlatu-
rarea zaharului si aportul de lapte de soia organic si uleiuri omega.

Diagnostic
Dupa ce am vazut testul initial de ascultare al Luisei (vezi imaginea 3), am
inteles imediat cauza comportamentului descris de mama ei. Ambele curbe ale
convectiei aeriene si osoase erau neregulate, indicand erori de spatializare, ce re-
flectau dificultatile ei in a invata. Totusi, cel mai semnificativ era selectivitatea ei
inchisa ceea ce insemna ca ea nu avea capacitatea de a analiza si diferentia sune-
tele. Mai mult, arata ca era intr-o stare de confuzie – Luisa traia in „modul de
supravietuire”, folosind propriile ei cuvinte. Deoarece ii lipsea capacitatea de a
filtra, sau procesa informatia corect, ea comunica instinctiv fara sa-si dea seama de
consecintele actiunilor sale. Dominanta extrema a urechii stangi indica si ca era
foarte emotionala si implicata in prorpiile ganduri.

Interventie
Am recomandat un program de ascultare de 60 de ore pentru Luisa, cu con-
ditia sa fie re-evaluata dupa 3 luni, pentru a determina daca are nevoie de terapie
suplimentara auditiva. Mama Luisei a inscris-o in programul Tomatis impreuna cu
Erica, dar surorile participau in camere separate, pentru a nu interactiona una cu
alta.
Programul ei era impartit in 3 faze a cate 20 de ore. Am abordat inital proble-
ma selectivitatii inchise in timp ce lucram asupra echilibrarii curbelor si inlaturarii
erorilor.
Prima perioada de tratament a fost intre 13 si 23 decembrie 2008. In timpul
sesiunilor, Luisa era foarte nelinistita si ii cerea instructorului de ascultare sa-i
scoata castile, spunanda ca nu putea sa auda, sau sa vorbeasca cum trebuie cand
le are. Se juca singura, dar arunca jucariile cand se plictisea. La sfarsitul perioadei
de tratament a devenit mai prietenoasa si tatal ei (ce vizita familia in Manila) spu-
nea ca se bucura ca a putu sa stea linistita 2 ore si a observat ca s-a comportat
bine.
A doua perioada de tratament a fost intre 14 si 23 februarie 2009. Luisa a
fost mai politicoasa si mai ingaduitoare, dar putea brusc sa devina grosoloana si
ostila. Ii placea sa se joace de „a pretinde ca” folosind figurine de actiune (intotdea-
una avea protagonisit barbati). In timp ce Luisa nu strangea automat jucariile dupa
ce se juca, facea asta cand i se cerea. A lucrat cu microfonul. Mama ei a observat ca
s-a calmat cumva - era mai ingaduitoare, plina de afectiune si cooperanta. Conform
profesorilor sai, s-a imbunatatit concentrarea si prindea la lectii mai rapid, totusi
inca suferea de izbucniri de frustrare.
A treia perioada de tratament a fost intre 13 si 23 aprilie 2009. Instructorului
de ascultare a observat ca Luisa era mai calma si mai focusata. Ii placea sa se joace
de „a pretinde ca” si sa deseneze si era mai rabdatoare in timpul ascultarii. Totusi,
inca actiona cand nu era centrul atentiei. In timp ce lucra cu microfonul, devenea
foarte nelinistita, dar era capabila sa repete bine sunetele. Mama Luisei ne-a spus
ca fica ei era in mod vizibil mai calma, mai intelegatoare si dornica sa placa. Durata
de concentrare a crescut era mai entuziata in ceea ce priveste scrisul si cititul si
izbucnirile ei s-au diminuat.
La 3 luni dupa ce a terminat programul Tomatis de 60 de ore, mama Luisei a
adus-o inapoi pentru un test de ascultare si a solicitat ca fata ei sa faca un program
de impulsionare. In acest interval, Luisa devenea foarte schimbatoare cand era
frustrata; temperamentul ei se inflama ori de cate ori era coplesita. Vorbea cu glas
tare si incerca sa capteze atentia intr-un mod „negativ”. Desi mama ei a observat ca
s-a imbunatatit in exprimarea de sine si avea momente de claritate, Luisa era inca
in mare masura „in lumea ei”. La scoala ramanea in urma si profesorul trebuia sa
incetineasca ritmul lectiilor. Participa si statea mai mult in timpul activitatilor, dar
se foia si vorbea cu copii de langa ea. Mama Luisei a atribuit comportamantul ei si
schimbarilor de acasa – familia s-a mutat intr-o noua casa si cateva din activitatile
scolare pe care ea le indragea au fost suspendate, ceea ce a dezamagit-o pe Luisa.
Al patrulea program de tratament (cele 16 ore de impulsionare) a fost in pe-
rioada 16-24 iulie 2009. Instructorului de ascultare a observat ca desi Luisa parea
sa aiba o energie scazuta in timpul sedintelor ea inca se juca de „a pretinde ca”, de-
sena si era plina de afectiune cu instructorului de ascultare.
Mama Luisei a adus-o inapoi la centru dupa 6 luni. Ea spunea ca fata ei a
ramas in urma la scoala in ciuda faptului ca era interesata sa citeasca si sa scrie. A
observat ca era dificil sa capteze atentia Luisei deoarece „se inchidea” si pretindea
ca nu a auzit-o pe mama ei. Ocazional devenea absenta.
Al cincilea tratament a fost programat in periaoda 16-22 februarie 2010 si a
fost adusa la un test de ascultare pe 8 iulie 2010 (vezi imaginea 4).

Concluzii
Ultimul test de ascultare al Luisei arata mai mult echilibru si regularitate in
curbele de conductie aeriana si osoasa. Erorile de spatializare au disparut, totusi
selectivitatea ei a ramas inchisa. Rezultatele indica imbunatatiri: Luisa avea nevo-
ie de mai putin timp sa asimileze informatia, putea sa se focuseze si sa se
concentreze pe perioade mai lungi, era mi putin emotionala si mai mult con-
stienta de sine.
Totusi, Luisa era inca mult retrasa in „propria lume”. Datorita incapacitatii
de a filtra corespunzator, sau de a procesa informatia, ii lipsea capacitatea de a
comunica eficient si de a ajunge la oameni. Asa ca se comporta cum ii placea, mai
ales cand devenea extrem de frustrata. Recomandarea mea este ca Luisa sa conti-
nue terapia de antrenare auditiva, deoarece, in ciuda multor schimbari care s-au
petrecut, ea inca are nevoie de mult ajutor pentru a curata selectivitatea si a co-
munica mai bine cu ceilalti.

Capitolul 6
Hilde Tinkl
Hilde s-a nascut in Viena in 1958, este casatorita si are 2 copii - Bernhard
nascut in 1985 si Gregor nascut in 1988. Dupa studii pedagogice, ea a predat la o
scoala generala timp de 10 ani. De atunci este activa in lucrul cu copii din cateva
institutii, in timpul sau liber.
Hilde a inceput programul Tomatis in 1993, datorita problemelor ei cu auzul
si a handicapului sever al baiatului ei Gregor. Convinsa de eficacitatea metodei To-
matis, Hilde a incheiat un program de scolarizare ca consultant la Paris si in Ger-
mania in 1995. Ea a descis un centru Tomatis la Viena in acelasi an, pe care il con-
duce impreuna cu Barbara Thima. In 1997 a deschis al doilea centru la Salzburg,
in colaborare cu colega ei Carla Sommerauer.
Hilde este membru fondator al „Asociatiei Internationale a Consultantilor
Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis” (IARCTC). Poate fi contactata pe siteul
www.tomatis.at

Barbara Thima
Barbara s-a nascut la Viena in 1974. Ca student a lucrat intr-un centru pen-
tru tineri, dand lectii de engleza germana si matematica copiilor cu varste intre 8 si
15 ani. A avut grija si de copii cu nevoi speciale. In timp ce studia stiinta educatiei
si educatia speciala, i s-a cerut sa completeze experienta practica in cateva institu-
tii. In consecinta, a descoperit metoda Tomatis si a inceput sa lucreze la centrul lui
Hilde Tinkl in 1997.
Barbara a incheiat scolarizarea de consultant in antrenamentul Tomatis in
Germania in 2001 si acum se specializeaza in depresie, gravide, experiente prenata-
le si copii si familiile lor. A inceput sa studieze in septembrie 2010 pentru a deveni
psihoterapeut.
Barbara este casatorita si are 2 copii – un baiat nascut in 1996 si o fetita
nascuta in 2000.

Victor: o calatorie de la frica la fericire


„Cred ca am demonstrat ca fiinta umana era o ureche in intregime, dar este
evolutia filogenetica a tuturor speciilor ce ne conduce la concluzii identice. De fapt,
toate organismele vii sunt implicate intr-o dinamica ce se desfasoara printr-o retea
destinata sa transfere informatie. De aceeea, nimic din ceea ce este in legatura cu
lumea vibratorie nu poate exista fara a exercita o actiune asupra intregului corp
uman”.
Alfred Tomatis – Ecouter l’Univers (ascultand universul)

Victor avea 2 ani cand a venit la centru cu mama sa. Tatal sau era austriac
si mama sa era egipteana (desi vorbea foarte bine germana o facea cu un accent
ciudat). Terapeutul de vorbire i-a spus sa vorbeasca doar germana cu el, deoarece
daca este expus la doua limbi s-ar putea sa creeze confuzie in el. Victor avea mari
dificultati in vorbire si limbaj si nu vorbea clar nici germana si nici araba. Dar mai
exista un motiv. Victor se lupta cu o hiperacuzie foarte severa – orice zgomot il
inspaimanta si reactiona ascunzandu-se in spatele sau langa mama sa, tipand
si plangand. Asta crea dificultati acasa, deoarece nu suporta zgomotul masinii de
spalat, a aparatelor din bucatarie, chiar si sunetul facaut cand cineva amesteca
intr-o oala. Cand mama sa gatea, Victor era dus in alta camera si usile erau inchi-
se.
Cand Victor a intrat in centru, am observat imediat instabilitatea apti-
tudinilor sale motoare. Camera noastra de asteptare este un hol, lung de 9 m si
lat de 2.5m si Victor nu putea sa mearga de la usa de intrare pana la cabinet fara
sa atinga peretele. El avea nevoie de mai mult de 1m in ambele parti, deoarce mer-
gea ca si cum era beat. Mama sa era epuizata si in suferinta, viata sa cotidiana era
foarte limitata si ea dorea cu disperare sa vorbeasca cu fiul ei in limba sa materna
(dar i s-a interzis asta). Ea vedea ca fiul sau suferea si era stresat dar se simtea
neajutorata.
Imediat i-am spus sa vorbeasca cu el in limba sa materna si i-am explicat de
ce sa faca asta. Ca practicanti ai metodei Tomatis, deseori recomandam parin-
tilor sa vorbeasca in limba materna, deoarece este ceva obisnuit ca sa nu cu-
noasca foarte bine a doua limba straina, in ceea ce priveste pronuntia, grama-
tica si accentul. Aceasta poate duce la faptul ca copilul invata o versiune distorsio-
nata a limbii secundare, ce are potentialul de a compromite modul in care invata. In
acest caz, ar fi preferabil ca mama lui Victor sa vorbeasca in Araba pentru a-l ajuta
sa invete corect araba si ca tatal sau sa vorbeasca in limba sa materna, adica in
germana. In acest mod Victor va fi expus la ambele limbi si va putea sa le invete in
acelasi timp, folosind canalele corecte si caracterisiticile adecvate ale fiecarei limbi.
Deoarece urechea este complet dezvoltata la 4 luni si jumatate, omul incep sa inve-
te limba mamei in timpul vietii prenatale si de aceea este mult mai mangaietoare
pentru el decat orice alta limba. Se poate exprima emotional mai bine in limba ma-
terna, ceea ce este foarte important pentru legatura mama-copil. De indata ce ma-
ma lui Victor a inceput sa-i vorbeasc in araba, amandoi s-au simtit mai bine.
Pentru antenamentul Tomatis am folosit o curea pe care am pus-o in jurul
pieptului lui Victor, de care am prins o mica placa cu doi conductori ososi montati
pe ea. Aceasta placa atingea coloana si muzica era transmisa la conductorii ososi de
pe placa prin urechea electronica. Victor era foarte sfios si temator in situatiile noi,
asa ca mama sa a stat in camera de tratament si a ascultat programul simultan la
castile ei. Am inceput cu muzica nefiltrata timp de 30 minute, deoarece acesta era
timpul maxim de stimulare pe care Victor il putea tolera.
Dupa 2 zile am inceput sa vedem schimbari enorme. Victor mergea mai drept
si nu se mai izbea de lucruri atat de des. A treia zi am putut mari timpul de ascul-
tare la 2*30 minute, adaugand pante usoare in filtrele de frecvente ridicate si joase.
Dupa ce a incheiat 8*30 minute, mama lui Victor a venit plangand la centru
spunandu-ne ca el a urcat singur scarile.
Am observat ca ritmul vorbirii s-a schimbat – vocea sa era mai melodica. Desi
vorbea in araba si noi nu intelgeam ce spune, era clar ca vocea sa continea aceasi
tonalitate ca limba sa materna. Acest lucru corespundea si cu primul principiu
Tomatis: vocea poate reproduce doar ceea ce urechea aude si proceseaza
Schimbarea modului in care Victor procesa sunetele a produs rezultate ime-
diate in vocea si tonul sau. Sunetele sale au devenit mai clare si a inceput sa folo-
seasca grupe de sunete speciale pentru oameni si obiecte, in fiecare zi folosind din
ce in ce mai multe sunete si cuvinte. Dupa 10 zile, mama sa ne-a spus ca nu mai
reactioneaza asa cum o facea cand auzea zgomote si ca a ramas in bucatarie cand
ea gatea. Faptul ca petrecea timpul cu alti copii era mai putin stresant atat pentru
mama cat si pentru copil, in general, intraga situatie a familiei fiind mult mai rela-
xata.
Dupa o pauza de 4 saptamani am revazut familia. Victor vorbea propozitii de
cate 2 cuvinte in ambele limbi si toata lumea putea sa-l inteleaga. Capacitatea mo-
toare s-a imbunatatit enorm si era echilibrat – putea sa se joace intr-un leagan sau
tobogan fara sa fie tulburat, putea sa sara intr-un picior, se juca cu diverse obiecte
si se temea mai putin de zgomote. Daca un zgomot era prea puternic, mama sa il
calma usor folosind cuvinte. Setul 2 si 3 intensiv de antrenament Tomatis consta in
sesiuni zilnice de 2 ore si jumatate si am putut folosi filtre mai puternice in domeni-
ul frecventelor joase si inalte.
Au trecut 2 ani pana cand l-am revazut pe Victor. Familia era din nou stresa-
ta – Victor vorbea in ambele limbi, nu mai ave dificultati motoare si hiperacuzia nu
mai era existenta. Dar cu cateva luni inainte mama sa nascuse o fetita si vechile
dificultati ale lui Vicor au re-iesit la suprafata. Cand era gravida, Victor era fascinat
de abdomenul mamei sale si abia astepta sa intalneasca bebelusul, dar treptat, a
incetat sa vorbeasca. Am reinceput antrenamentul Tomatis dar simteam ca avem
nevoie de sustinerea unui psiholog pentru a ne ajuta sa privim situatia familiei.
Psihologul a descoperit ca Victor era dotat intelectual. Putea sa-si scrie numele si
alte cuvinte de la coada la cap, dar doar daca cineva ii tinea mana: nu putea sa tina
creionul si sa-l ghideze pe hartie fara ajutor. Parea ca refuzul sau de a vorbi si re-
gresia in capactitatile sale motoare indicau o reactie emotionala fata de naste-
rea surorii sale. Am continuat programul Tomatis si am recomandat si terapie ocu-
pationala si Victor a inceput sa faca progrese mari din nou.
Am dorit sa impartasim aceasta poveste a lui Victor deoarece multe familii
devin speriate in fata a ceea ce pare a fi un regres. Dar rareori acestea sunt cu ade-
varat regrese – ce este mai probabil este ca copilul creste si el aplica din nou strate-
gii vechi in care sa faca fata situatiei, ce par regresii din afara, atunci cand parcurg
acest proces nou. In cazul lui Victor, el trecea printr-o etapa de dezvoltare emotio-
nala ce evea nevoie sa ajunga la nivelul dezvoltarii sale motoare si de vorbire si nas-
terea surorii sale a actionat ca un catalizator pentru renasterea simtului de sine.
Acesta era un enorm proces sanatos pentru el si absolut necesar pentru continua-
rea independentei sale. Era important ca parintii sa se intoarca la centru pentru a
discuta aceste schimbari si era vital ca parintii sa fie implicati in proces, cand se
desfasoara. In acest caz, ca si in multe altele, consilierea a facut diferenta in aceas-
ta familie ce a continuat antrenamentul Tomatis, ce i-a permis lui Victor sa faca
progrese mari.
Capitolul 7
Helga Lopez, Catalina Soto De Gamboa, Maria Claudia Guzman
Lopez, Silva Carrasquilla de Londono, Patricia Garcia de Santaella si
Maria Cristina Lievano de Cabrera

Helga Lopez
Helga este directorul „Centrului Tomatis din Columbia” si are 36 ani de
experienta ca psiholog si educator in Bogota, Columbia. Ea si-a luat masteratul in
psihologie, cu o specializare in dezvoltarea copilului si dificultatile de invatare, la
Universitatea din Houston. Este practicant-maestru in programare neuro-lingvisti-
ce (Colinde, Mexic) si a fost certificata ca consultant Tomatis de catre Christian To-
matis in 2000. Ea este mandra sa fie membru fondator al IARTC „Asociatia Interna-
tionala a Consultantilor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis” si este directorul
proiectului Winnie: „Gradinite in Bogota” – o institutie educationala ce este pionier
in folosirea metodei Tomatis in orele de clasa. De asemenea, este si un membru
fondator dedicat al „Prescolares Solidarios”, o fundatie dedicata crearii locurilor de
joaca terapeutice pentru copii cu venituri modeste.

Catalina Soto De Gamboa


Catalina este fonoaudilog. Ea a absolvit „Universidad del Rosario” din Bogota,
Columbia si a lucrat 20 de ani cu copii de la nastere pana la 36 luni, in programele
de neurodezvoltare. Ea a ajutat si copii de varsta scolara ce au probleme cu limba-
jul, invatatura, cunoasterea, atat la scoala cat si la spital. Catalina a fost scolarizata
ca consultant certificat Tomatis de catre Gloria Assmar din Mexico City, in 2002 si
este co-fondator si consultant la Centrul Tomatis din Columbia.

Maria Claudia Guzman Lopez


Maria este fonoaudiolog, absolvind „University Museo Social Argentiono” din
Buenos Aires. Ea a dedicat 28 de ani practicii profesionale, atat private cat si in
institutii guvernamentale. Este memebru fondator activ la „GUIA – Research and
Advisory Group Phonoaudiology” si la „CONVOZ – Acoustic Analysis „ din Bogota,
Columbia. A facut parte si din comitetul director al „Asociatiei columbiene de Au-
diologie”.
Ea a fost scolarizata ca consultant Tomatis in Mexico City de Gloria Assmar
in 2002 si a fost co-fondator al Centrului Tomatis din Columbia, 2004.

Silva Carrasquilla de Londono


Silvia a absolvit „Universidad del Rosario” si a urmat studiile postuniversitare
la „University Del Museo Social Argentino” si „University Salvador din Buenos Aires”
Argentina. Ea are 30 de ani de experienta in a ajuta oamenii ce au probleme de auz
si tulburari de invatare atat in institutii guvernamentale cat si practica privata.
Silvia a fost scolarizata in metoda Tomatis de Gloria Assmar in Mexico City, in 2002
si a fost un membru devotat, activ si consultant la Centrul Tomatis din Columbia,
de la fondare in 2004.

Patricia Garcia de Santaella


Patricia este fonoaudiolog si este specializata in dezvoltarea voci si vorbiri,
absolvind „Universidad del Rosario”. A fost scolarizata in vorbire cu dr. Barbara
Hudson. In plus fata de cei 31 de ani de practica privata ca fonoaudiolog, Patricia
si-a dedicat timpul invatandu-i pe altii, atat ca profesor la departamentul de fono-
audiologie de la „Universidad del Rosario” in perioada 1996-1999 cat si ca director
al „Adult Community Practice”: promotia vocii si programul de preventie din peri-
oada 1975-1980. Este membru fondator onorific al Asociatiei columbiene de Audio-
logie si a fost certificata ca consultant Tomatis in Mexico City, in 2002 de Gloria
Assmar. Este co-fondator si consultant la Centrul Tomatis din Columbia.

Maria Cristina Lievano de Cabrera


Maria Cristina este patolog al vorbirii, absolvind „Universidad del Rosario”
din Bogota, Columbia, avand 35 ani de experienta profesionala in audiologie clinica.
Este fondator al Centrului de adaptare si reabilitare a copiilor surzi din Neiva, Co-
lumbia. Ea s-a calificat ca consultant certificat Tomatis in Mexico City, in 2002 si
este co-fondator al Centrului Tomatis din Columbia.
Puteti afla mai multe despre metoda Tomatis si Centrul Tomatis din Colum-
bia la www.tomatiscolumbia.com .

Ridicarea valului autismului


„Cu cat cineva stapaneste mai putin vorbirea cu propriul corp, cu atat mai pu-
tin este dotat pentru citirea in tacere ... este o mare greseala sa se continue invatarea
citiri in tacere deoarece exista un mare risc in a bloca toata spontaenitatea si intele-
gerea”.
Alfred Tomatis – Urechea constienta

Un baiat de 5 ani a venit la centrul nostru Tomatis din Columbia, fiind diag-
nosticat cu autism de catre un neurolog pediatru. Parintii lui au relatat ca are com-
portament nesocial, incapacitate de a stabili contact vizual, absenta completa a dez-
voltarii limbajului si comportament stereotip repetitiv – mers continuu si emiterea
unui sunet de inalta frecventa. Deseori la gradinita a fost scos din clasa si lasat fara
un program structurat de urmat, datorita acceselor frecvente de furie. Copilul a ur-
mat programul de antrenament al ascultarii prin metoda Tomatis timp de 4 luni, in
total 62 de ore de ascultare, impartite in 3 faze.
Dupa un an s-a intros la centru pentru o evaluare si parintii au relatat
schimbari in intregime pozitive. Neurologul pediatru a re-evaluat diagnosticul,
concluzionand ca exista o intarziere in dezvoltare, dar ca nu este autism.
Copilul a stabilit contacte sociale cu surorile lui si a aratat afectiune fizica; intelegea
si urma instructiuni simple; rostea cuvinte si fraze; si multumea spontan. De ase-
menea avea controlul urinarii si defecatiei si era mai organizat la gradinita - de
exemplu incheia sarcinile care i se dadeau.

Ce este autismul?
„Autismul este caracterizat de o anormalitate distincta si o dezvoltare dimi-
nuata a interactiunii sociale si comunicarii si o gama restrictiva distincta de activi-
tati ce sunt in relatie cu interesul personal.”

Istoric
Baiatul avea 5 ani cand a venit prima oara la centrul nostru si era al treilea
copil al familiei. Cand s-a nascut tatal avea 32 ani si mama 39, parintii neavand
factori fizici importanti de mentionat in dosarul lor medical. Totusi, sarcina a fost
amenintata de avort datorita sangerarii in prima luna, astfel incat mamei i s-a reco-
mandat sa se odihneasca. Baiatul a fost nascut prin cezariana, dupa care a indicat
adaptari neonatale imediate si spontane, demonstrand raspunsuri corespunzatoare
la testele de dupa nastere.
In general, dezvoltarea sa psihomotoare a fost intarziata si s-a observat
absenta comportamantului non-verbal, ce controleaza interactiunea, si intarzi-
erea dezvoltarii limbajului verbal. Cand a inceput pre-scoala la varsta de 2 ani,
inainte sa inceapa metoda Tomatis, plangea cand intra in clasa.

Descrierea problemei
In mod clar, copilului ii lipseau abilitatile sociale; nu interactiona cu adultii
sau copii si nici nu prezenta nicio reciprocitate sociala; nu raspundea cand era che-
mat pe nume si nici nu raspundea la aproape nici un limbaj verbal. De fapt, ras-
pundea doar la comenzi: vin-o sa mananci!. Nu stabila contact vizual si explora me-
diul inconjurator folosind doar vederea periferica. Etala comportament stereotip in
timp ce mergea: alerga in sus si in jos producand un sunet de frecventa inalta cand
facea asta.

Impresiile consultantului Tomatis


In urma observatiilor initiale, consultanutl a confirmat descrierea oferita de
parinti – comportamentul sau era tipic autist. S-a facut un test de ascultare Toma-
tis, cu raspunsuri vizuale sporadice. Pragul conductiei aeriene si osoase era in in-
tervalul 20-40 dB si conductia osoasa parea deasupra conductiei aeriene, asa cum
indica graficul 1.

Interventie
Copilul a urmat antrenarea ascultarii prin metoda Tomatis incepand cu 17
iulie pana la 1 noiembrie 2006, in total 62 ore : 30 ore in prima perioade intensiva,
16 ore in a doua si 16 ore in ultima. Programul s-a bazat pe crieteriile lui Joachim
Kunze si Valerie Dejean.

Rezultate
Rezultatele au fost bune, progresul a fost inregistrat prin interviurile cu pa-
rintii si prin observatiile clinice ale copilului.

Rezultatele dupa prima perioada intensiva


Asocieri socio-emotionale
Parintii copilului au relatat ca a inceput sa exprime afectiune fizica in cadrul
familiei. Bunica sa afirmase ca inainte, cand venea in vizita la ea, era ca si cum
„nimeni nu venise in casa”. Dupa ce a facut programul Tomatis a inceput sa se
uite la ea, a avut contact vizual si a sarutat-o.
Coopera mai mult in programul zilnic si a inceput sa manance singur. La
gradinita, a inceput sa participe la sarcini si nu mai plangea cand intra in clasa.
Comunicare
A fost observat contactul vizual si cresterea dorintei de a comunica si o im-
bunatatire sustinuta a perioadei de atentie. A inceput sa imite sunete si jocuri si
lua parte la jocuri. A inceput sa inteleaga instructiuni simple si sa foloseasca cuvin-
te repetitiv in scopul de a comunica. Cand asculta cantece incepea sa murmure.
Senzorial-motor
Tolera mai bine contactul fizic, nu mai era necesar sa i se paseze mancarea si
a scazut frecventa comportamentului stereotip.

Rezultatele dupa a doua perioada intensiva


In general era mai independent in activitatile de baza zilnice. A cerut la
toaleta si cand s-a familiarizat cu centrul s-a dus singur. La gradinita a continuat
sa aiba crize, dar de intensitate mai scazuta.
Comunicarea
Se juca cu obiecte conform functionalitatii lor, scotea onomatopee si vocabu-
larul sau a sporit. A dezvoltat diverse aptitudini de comunicare precum a se plange
a respinge a cere actiuni, obiecte si atentie.

Rezultatele dupa a treia perioada intensiva


Asocieri socio-emotionale
Copilul se juca cu ambele surori (de 9 si 10 ani), desi interactiona mai mult
cu sora sa de 9 ani. A devenit constient de faptul ca un membru al familiei statea
de o parte si exprima asta verbal si prin comportamnent non-verbal. Coopera in
timpul cand i se facea baie si incerca sa se imbrace singur, desi era reticient sa-si
spele dintii. Manca singur si crizele erau mai putin frecvente.
Comunicare
Contactul vizual s-a imbunatati semnificativ. Folosea cuvinte de bun sosit si
la revedere, interactiona si folosea sintaxa corecta. Cerea obiecte, actiuni si atentie
si imita cuvinte noi.
Senzorial-motoare
Indeplinea secvente de miscari ce necesitau planificare fizica intr-un
mod mai rapid si mai plin de viata. Comportamentul stereotip era observat doar
sporadic si doar atunci cand era confruntat cu o situatie ce ii provoca anxietate ce
cerea sa faca prea multe lucruri.

Concluzii
Progresul in toate domeniile de dezvoltare a fost atribuit folosirii meto-
dei Tomatis ca principal proces terapeutic. Patologia limbajului/vorbirii si tera-
pia ocupationala au fost intrerupte inainte de a incepe metoda Tomatis si au fost
reluate la 7 luni dupa programul Tomatis.
Progresul copilului nu poate fi atribuit maturizarii, deoarece inainte de folo-
sirea metodei Tomatis nu existau variatii in comportamentul sau in contextul socio-
emotional, sau in capacitatea sa de comunicare. Dupa 8 luni dupa antrenamentul
sau de ascultare folosind metoda Tomatis, capacitatile sale dobandite de co-
municare sociala, emotionala au ramas si au evoluat pozitiv.
A continuat sa se imbunatateasca si contactul vizual. In gradinita, lucra in
perioade mai lungi de timp si se imbraca singur. Comportamentul stereotip a con-
tinuat sa se diminueze si aparea doar cand era lasat singur si fara sa i se dea in-
structiuni privind activitatile sale. A inceput sa foloseasca fraze simple si a inceput
comunicara spontana in scopuri sociale - a intampina pe cineva si a fi recunosca-
tor. Toate acestea erau rezultate remarcabile, deoarece inainte „nu era nimeni aco-
lo” (asa cum a spus bunica sa).

Capitolul 8
Dorinne Davis MA, CCC-A, FAAA, RCTC, BARA
Dorine este presedinta si fondatoarea Centrului Davis, din Succasunna, NJ.
Ea este autoarea a 4 carti, incluzand „Corpuri sanatoase prin terapia prin sunete”
si „In fiecare zi un miracol: povesti de succes ale terapiei prin sunete”. A demonstrat
principiile stiintifice din spatele conexiunii voce-ureche-creier in „Addendumul
Davis la efectul Tomatis” si a creat „Terapia Copacului amplificarii sunetelor”. Din
aceasta, evaluarea diagnosticului pentru protocolul terapiei (DETP) furnizeaza ad-
ministrarea corecta a oricarei terapi ce se bazeaza pe sunete.
Dorinne este acreditata in 20 de terapii diferite ce se bazeaza pe sunete si
scolarizarea sa ca audiolog, educator si terapeut sonor furnizeaza fundamentul
abordarii „persoanei totale”, unice, in centrul Davis, numita „Modelul Davis de in-
terventie sonora”. Centrul Davis este considerat primul si cel mai important centru
la nivel mondial de terapie prin sunete si Dorinne este recunoscuta ca terapeutul
cel mai bun in terapia prin sunete. A lucrat cu mii de oameni, tineri si batrani – cu
sau fara probleme de invatare – aducand schimbari in modul in care raspundeau la
suente, folosind terapiile bazate pe sunete. Dorinne este un conferentiar internatio-
nal in domeniul terapiei prin sunete. Programul ei de la radio „AutismOne.org” este
numit „Efectele sunetelor cu Dorinne Davis: discutand cum sunetele afecteaza per-
soanele cu autism”.
Puteti afla mai multe despre Centrul Davis la www.thedaviscenter.com

O conditie, multe provocari diferite – povestea a


doi frati adoptati
„Urechea este „drumul regal” nu numai pentru vorbire ci si pentru toate proce-
sele de adaptare ale omului la sine si la mediu”
Alfred Tomatis – Urechea constienta

Doamna C i-a adus pe cei doi copii adoptivi ai sai la centru, pentru a fi tes-
tati. La Centrul Davis folosim DETP (Evaluarea diagnosticului pentru protocolul
terapiei) pentru a determina daca terapia bazata pe sunete poate fi benefica pentru
client si care dintre aceste terapii va fi cea care il sustine. Cei doi copii adoptivi au
fost testati si s-a determinat ca ambii copii ar beneficia de metoda Tomatis.
EC avea 6 ani si a fost diagnosticat ca autist cand a fost adus la centru.
A mai fost diagnosticat cu ODD, ADD si sindromul alcoolului fetal si in acel mo-
ment era aproape de a fi diagnosticat cu tulburare bipolara. A fost luat din casa
mamei sale care l-a nascut cand avea 3 luni dupa ce a fost raportat abuz fizic,
droguri si alcool in casa parinteasca si a fost dus in o casa cu parinti temporari. El
a fost adoptat de ei in cel din urma.
Fratele sau biologic TC avea 3 ani si a fost diagnosticat cu tulburare de
dezvoltare omniprezenta si sindromul alcoolului fetal cand a fost adus la tes-
tare. Si TC a fost luat din casa mamei sale care l-a nascut dupa ce a fost raportat
abuz fizic, droguri si alcool in casa parinteasca si a fost dus in o casa cu parinti
temporari, care l-au adoptat.
Iata povestea lor.

EC
A fost nascut prin cezariana deoarece avea pulsul scazut si suferea in uter.
In primii doi ani de viata indica intarziere in dezvoltarea fizica si verbala. Desi lim-
bajul si vorbirea au inceput sa se dezvolte lent – primele sunete au fost emise pe la
12 luni si primele cuvinte la 14 luni – apoi a pierdut toate capacitatile sale de vorbi-
re si a inceput terapia vorbirii. A inceput sa puna cuvintele impreuna la 3 ani. In
momentul testarilor initiale vorbirea sa putea fi inteleasa, dar nu era corespunza-
toare varstei. Citea bine, dar comportamentul la scoala era dificil. Din punct de ve-
dere social se straduia mult, dar ii lipseau o mare parte din abilitatile non-verbale si
era foarte sfios in preajma adultilor. Era usor de distras, durata atentiei era redusa,
folosea comportament de evitare, reactiona exagerat, avea crize de temperament, si
era agresiv. A demonstrat sensibilitate la mirosuri si sunete – devenea sensibil in
locurile zgomotoase, isi acoperea urechile si devenea usor supra-stimulat. Mama sa
ne-a spus ca „aude totul” si ca incearca sa miroasa totul. Lua Adderall pentru a-l
ajuta sa se focuseze si sa reduca agresiunea si Bromfenex pentru usurarea alergiei.
Totul era o epopee pentru EC. El avea tendinta sa fie exagerat de dramatic in
cele mai multe situatii si faptul ca stia ca tebuie sa se comporte il instiga. Totul era
„stupid” sau oamenii erau „idioti”. Tipic striga verbal ca reactie la o situatie, dar
daca era atins devenea foarte fizic in raspunsul lui. Tranzitiile erau foarte dificile.
In general, parintii lui credeau ca partile sale tari erau in a invata si a fi
bun; partile sale slabe erau temperamentul si agresiunea cu ceilati copii si cu
parintii.
DETP-ul sau initial indica nivele normale de sensibilitate auditiva si timpano-
grame normale si avea muschii acustici reflex la nivel de protectie. Nivelul sau de
inconfort in auz era la marginea spectrului. Rezultatele testelor de ascultare au de-
monstrat raspunsuri mai bune ale conductiei prin oase dacat prin aer in toate zo-
nele testului. In medie, diferenta dintre conductia aeriana si cea osoasa era de 20
dB la diverse frecvente bilaterale. Cele mai multe dintre raspunsurile la conductia
osoasa au demonstrat raspunsuri hipersensibile bilaterale. Nu s-a obtinut nici o
localizare, sau selectivitate datorita dificultatiii sale in a asculta sunete, in general.
S-a obtinut si o amprenta vocala pentru a determina alte neregularitati intre ure-
che - voce si creier.

Diagnostic
Diagnosticul pus cu DETP indica terpia potrivita pe baza sunetelor ce ar tre-
bui sa fie folosita. In acest caz terapia Tomatis a fost determinata ca cea mai potri-
vita interventie initala. Apoi a fost necesara BioAcustica Human pentru a sustine la
maxim schimbarile produse prin metoda Tomatis.
Lui EC i s-a facut un test de lateralitate. El era predominnat urechea
stanga, indica raspunsuri amestecate la indicarea trasaturilor faciale ale sale
si ale altora si avea raspunsuri amestecate in folosirea maini in ceea ce pri-
veste precizia, puterea si spontaenitatea. Exista o mica diferenta intre copacii
desenati de el cu mana stanga si cu cea dreapta, iar desenul ce indica familia lor
era in general un desen fericit. Raspunsutile sale la intrebari pentru copii indicau
cele mai mari zone de slabiciune in abilitatile de receptie auditiva si abilitatile de
procesare ale receptiei si expresiei corporale.

Tratamente si raspunsuri
EC a urmat un program de baza Tomatis, 2 ore pe zi, timp de 15 zile, urmat
de o pauza de 4 saptamani si apoi inca doua seturi de 10 si 5 zile, separate prin o
perioada de odihna. A inceput la un nivel scazut de ascultare. A crescut treptat
pana la sunete filtrate inalt si a avut o nastere sonica pentru a reintroduce intregul
spectru sonic la sfasitul celor 10 zile din setul 2. A avansat la nivelul 4 in ultimul
set de 5 zile de ascultare si a mai primit inca un set de 5 zile dupa 4 luni de pauza,
la nivelul 5 de comunicare.
Programul a avut ca scop sa imbunatateasca capactitatea lui EC in ceea
ce priveste atentia, concetrarea, comportamentul, socializarea si relatiile,
miscarile, sportul si ritmul. In total, mama sa a indicat ca doreste sa vada cum
comportamentul sau se schimba si sa aiba capacitatea de a se ingriji singur si sa-si
imbunatateasca capacitatile motoare brute.
Cand a inceput procesul, mama sa a observat schimbari treptate. Parea ca se
linistea si dormea mai bine. Parea ca exista mari variatii in comportamentul sau pe
parcursul zilei; de exemplu, intr-o dimineata a avut o mare criza nervoasa si a in-
cercat sa sparga niste geamuri, dar dupa amiaza era forte dulce si s-a oferit sa im-
partaseasca cu fratele sau. In general, devenea mai putin agresiv.
La sfarsitul celor 15 zile parea ca intelege mai bine cuvintele in context.
Cand auzea cuvinte noi dorea sa stie ce inseamna; putea sa intrebe ce inseamna si
apoi incerca sa le foloseasca. El putea sa-si scoata singur rotile de antrenament si
mergea pe bicicleta pentru prima oara. Emotional, era capabil sa recunoasca cand
„isi pierdea controlul” si se putea calma intr-o perioada mai scurta si spunea „imi
pare rau” – era capabil sa recunoasca ca ii parea cu adevarat rau. Era capabil sa
astepte pentru a folosi calculatorul. In cele din urma, era capabil sa stea cu fratele
sau mai mic si sa se inteleaga cu el, ceea ce era neobisnuit.
EC si familia sa s-au mutat in perioada de pauza intre setul 1 si 2. Asta a
creat haos si agresiunea era mai usor declansata. Apoi a stat cu bunicii, ceea ce i-a
placut si a mers si intr-o tabara de vara, unde indrumatorul nu a avut probleme cu
el. Catre sfarsitul setului de 5 zile, mama sa a observat ca dimineata era inca dificil
pentru el sa se scoale – nu se grabea sa faca nimic si avea nevoie de motivatie pen-
tru a se imbraca – dar lucrurile erau mai bine decat inainte. In plus, nu s-a obser-
vat nici un regres. Setul suplimentar de 5 zile a dus la o capacitate mai buna de a
citi, se simtea mai calm cu sine si cu altii si o capacitate sporita de a se juca atat
singur cat si cu altii. Nu mai era hipersensibil la sunete, nici nu reactiona exagerat
la mirosuri dar inca era supra-stimulat cand se afla in grupuri mari de oameni, in
general era un baietel mai fericit.
Testul final de ascultare la sfarsitul celor 5 zile suplimentare a arata raspun-
suri si conexiuni foarte bune in zona de limbaj a testului, raspunsuri si conexiuni
bune in zona de atentie/focus si creativitate a testului, si raspunsuri dezechilibrate
intre urechi, in zona corporala a testului. Datorita constrangerilor financiare, sesiu-
nile ulterioare nu au mai fost posibile si nu s-a mai putut adauga amprenta vocala.
EC s-a imbunatatit in toate zonele alese. Atentia si concentrarea s-au im-
bunatatit – era capabil sa fie mai atent perioade mai indelungate la scoala si
acasa. Comportamentul, socializarea si relatiile s-au imbunatatit si a inceput
sa-si asume responsabilitatea sa se imbrace si sa-si faca baie singur. In special
a inceput sa se joace mai bine cu fratele sau, dar si cu altii si nu se mai batea atat
de des. Miscarile, sportul si ritmul s-au imbunatatit – era capabil sa participe la
jocurile sportive si isi integra informatiile senzoriale de intrare mai eficient.

TC
Se stie putin de perioada de gestatie a lui TC, in afara faptului ca mama sa
avea 23 ani si abuza fizic, de droguri si alcool. Mama sa adoptiva ne-a relatat ca in
general sanatatea sa era excelenta. In primii 2 ani de viata, limbajul era sever intar-
ziat, capactiatile motoare brute erau usor intarziate si avea multe crize de furie si
probleme senzoriale. Folosea sunete asemanatoare vorbirii la 12 luni, a rostit pri-
mul cuvant la 18 luni si a inceput sa puna cuvintele impreuna la 24 luni. Dar pa-
rea ca nu aude anumite sunete si avea tendinta sa ignore oamenii care ii spuneau
pe nume. In momentul testului initial, avea tendinta de a repeta sunetele sau
cuvintele si mama sa a relatat o usoara ecolalie. Ar fi putu comunica mai bine
daca nu ar fi devenit deseori confuz si frustrat si cand nu era capabil sa comunice
cu oamenii intra imediat intr-o criza.
La 3 ani, TC a devenit un copil foarte dificil. Refuza sa stea si sa faca orice si
devenea furios in toate. Nu urma instructiuni, arunca lucrurile, se lovea peste cap,
isi scobea ochii si se ranea singur. Capacitatea de a se juca nu era dezvoltata – nu
putea sa inteleaga conceptul de a face cu randul si daca nu intelegea cum sa se
joace cu altii, ii ranea. Nu tolera ca hainele sa-i atinga pielea. In primele luni la pre-
scoala, parea coplesit de cei din jurul lor si doar soptea. Comportamentul sau a
devenit distructiv si agresiv si a inceput sa miroasa totul.
Mama sa a relatat ca punctul sau tare era ca este sociabil si punctul sau
slab era capacitatea redusa de comunicare si pragul scazut de frustrare.
Testarea sa intiala DETP a demonstrat nivele normale de sensibilitate auditi-
va, dar a indicat nivele de auz hipersensibil la doua frecvente din urechea dreapta
si la o frecventa din urechea stanga. Nivelele inconfortabile de ascultare erau nor-
male, timpanograma era normala si reflexele acustice erau prezente cand a fost
investigat. Rezultatele testului de ascultare au demnostrat ca raspunsurile sale la
conductia prin oase erau aproape in intregime in gama de hipersensibilitate bilate-
rala (-10 - 0 db). Raspunsurile la conductia prin aer se incadrau intre 20 si 25 db
pentru urechea dreapta si 20-40 db la urechea stanga, cu raspunsuri destul de
plate. Nu s-a demonstrat nici o localizare sau selectivitate. S-a obtinut si o ampren-
ta vocala pentru a determina si alte neregularitati dintre voce, ureche si creier.

Diagnostic
Asa cum am afirmat anterior, diagnosticul DETP recomanda care terapii prin
sunete sa fie folosite si metoda Tomatis si BioAcustica umana au fost identificate ca
potrivite. Deoarece TC avea praguri de raspuns hipersensibile, a fost recomandata o
testare repatata a sensibilitatii auditive pentru a se determina daca antrenamentul
de integrare auditiva ar fi necesar ca o abordare secundara pentru schimbarile ulte-
rioare.
TC a facut si un test Tomatis de lateralitate. Acesta a arata ca era la limita
ascultarii cu urechea dreapta. El arata partile corpului sau indicand cu mana stan-
ga partea stanga a corpului, dar cand arata partile corpului la alti oameni nu trecea
de linia de mijloc, ci le vedea in oglinda fata de sine. Raspunsurile sale vizuale erau
axate pe ochiul stang. Folosea in mare parte mana stanga cu exceptia desenatului,
a lovi ceva cu pumnul si mancatului, pentru care folosea mana dreapta. Desenatul
era mazgalirea unor linii pe hartie. Raspunsurile sale la un chestionar de ascultare
au aratat ca cele mai pronuntate zone de slabiciune erau receptia auditiva, procesa-
rea receptiei, procesarea sunetului receptionat si procesarea expresiva.

Tratament si raspunsuri
TC a inceput cu un program de baza al metodei Tomatis, cu aceasi structura
a ascultarii ca si fratele sau. Totusi, programul sau a pornit mai lent decat cel al
fratelui sau si s-a petrecut mai mult timp pentru dezvoltarea raspunsului in corp
inainte de a trece la aptitudini de pre-limbaj. Nu s-a introdus folosirea microfonului
decat in setul de 5 zile de tratament. El a mai parcurs un set de 5 zile dupa 5 luni,
ce a incorporat munca dificila de comunicare prin limbaj. Nu s-a facut nasterea so-
nica si sesiunile urmatoare nu au mai putu fi urmate datorita problemelor financi-
are ale familiei.
Programul s-a focusat pe capacitatile sale de gandire si invatare, atentie si
concentrare, comportament si socializare, relatii, ascultare si vorbire.
Cand TC a inceput programul sau de ascultare, mama sa a inceput sa
observe unele schimbari majore. In ziua a cincea ne-a relatat ca a lasat-o sa-i
piptene parul pentru prima oara in viata lui, o data inaite de a se culca si o data
a doua zi de dimineata. Nu s-a agitat, nu a tipat si nu a rugat-o sa nu-l mai piep-
tane. In mijlocul setului de 15 zile, mama sa ne-a spus: „Imi dau seama ca, in cele
din urma, imi place sa stau cu el. Acum se poate juca”. Asta este ceva ce mama lui
nu a spus inainte – ca nu-i placea sa stea cu fiul ei. A mai spus si ca „Acum este un
baietel”. TC a inceput sa explice de ce se enerva. La scoala, invatatorul le-a spus ca
lucra mult mai bine in grup si ca se straduia foarte mult sa se integreze si incerca
sa-i imite pe ceilalti copii. Totusi, avea inca nevoie de instructiuni date direct (unu
la unu) deoarece nu intelgea lucrurile ce erau explicate cand era in grup.
La sfarsitul setului de 15 zile, a lasat-o pe mama sa sa-i citeasca o poveste si
a facut un puzzle cu ea. S-a comportat foarte bine intr-o vizita la biblioteca. S-a ui-
tat cand alt copil a folosit calculatorul si nu mai lua carti la intamplare de pe raf-
turi, nu le mai arunca pe jos si nu mai alerga prin biblioteca, asa cum face in tre-
cut. Cand au plecat si s-au suit in masina el a spus: „Masina s-a incalzit mult!”
Inainte nu ar fi fost in stare sa construiasca o astfel de propozitie lunga si potrivita.
In general se juca mai frumos – cand a rugat familia sa sa se joace cu el, el
dorea sa se joace „cu” ei, nu doar sa faca ce voia el, cand voia el. A inceput sa incer-
ce cu adevarat sa merga pe tricicleta, stand in sea si folosind o casca, inainte doar
alerga pe langa ea. Totusi, invatatorul spunea ca este mai obosit si mai irascibil
decat de obicei si mama sa ne-a spus ca a revenit la a fi somnoros din nou. Cand a
intrat in pauza dintre seturile programului de ascultare, a inteles ce inseamna pau-
za si de ce era acolo. In plus, cand avea o cadere, putea sa-i spuna maamei de ce –
ii era foame.
Dupa pauza si cele 15 zile din setul 2 capacitatile sale verbale au crescut
mult. Vorbirea sa era mai usor de inteles, alegea mai bine cuvintele, raspundea co-
respunzator la intrebari si folosea mai putine bolboroseli. Totusi, dupa pauza dintre
cele 10 zile si 5 zile de ascultare a inceput sa se balbaie si avea dificultati in gasirea
cuvintelor. A inceput sa spuna „Nu pot sa spun asta”, cand incerca sa-si aminteas-
ca un cuvant. Totusi, cand era indemnat putea repeta un cuvant. La sfarsitul setu-
lui de 5 zile isi folosea diferit vocea, incercand noi modalitati de a face vocalize si se
juca cu vocea sa si se amuza. Balbaiala a disparut, punea cuvintele impreuna mai
bine si putea sa spuna ceea ce avea nevoie sau dorea, inainte sa aiba o izbucnire de
temperament. Acum putea sa-si controleze mai bine comportamentul. In general,
era un tanar fericit.
Cand s-a intros dupa 4 luni, echipa de la scoala a afirmat: „Este un copil
nou – comunica!” erau multumiti de schimbarile lui si au discutat sa revada pro-
gresul pentru a decide ce clasa ar fi mai potrivita pentru el. Acasa, mama ne-a spus
ca cerea sa faca la olita si cand era incurajat sa incerce sa se duca singur, o facea.
Testul final de ascultare de la sfarsitul tuturor sesiunilor de ascultare a ara-
tat imbunatatiri semnificative. Raspunsurile la conductia prin aer si prin oase indi-
ca conexiuni in toate zonele, dar indica ca atentia, focusare si creativitatea necesi-
tau o sustinere suplimentara. S-a sugerat ca dupa 4 luni sa se faca un nou test de
ascultare si de amprenta vocala, pentru a se determina daca exista si alte probleme
in comunicarea dintre voce, ureche si creier. S-a recomanadat si repetarea testului
de sensibilitate auditiva. Din pacate, datorita problemelor financiare, parintii nu au
mai putut sa se intoarca, dar au relatat ca sunt foarte confortabili si fericiti in ceea
ce priveste toate schimbarile petrecute in baietii lor.
TC s-a imbunatatit in toate domeniile. Capacitatile sale de gandire si invatare
au indicat o imbunatatire si profesorii erau foarte impresionati de schimbarile reali-
zate intr-o perioada relativ scurta. Atentia si concentrarea s-au imbunatatit – putea
urma rapid instructiunile si putea realiza o sarcina o perioada mai lunga de timp.
Comportamentul s-a imbunatatit si el – parintii erau multumiti ca puteau sa-l ia in
locuri din afara casei fara perturbari si crize de temperament. Se juca mai bine cu
fratele sau, nu mai avea caderi atat de usor si socializarea si capacitatile de a crea
relatii s-au imbunatatit. Asa cum spunea mama sa – ii placea sa fie cu el acum.
Reactiona si intra in relatie cu alti oameni intr-un mod adecvat si s-a imbunatatit
vorbirea si ascultarea. Schimbarile au fost mai multe si remarcabile si poate ca
echipa de la scoala s-a exprimat cel mai bine: „Este un copil nou – comunica!”

Concluzii
DETP a determinat terapia cea mai potrivita pentru acesti frati, indicand
terapia Tomatis, pentru multele probleme familiare si de dezvoltare. TC a fost adus
la nastere in familia sa adoptiva iar EC cand avea 3 luni, asta insemnand ca desi
TC avea avantajul a 3 luni de hranire, el avea totusi probleme de relationare si da-
torita celor 3 ani diferenta intre ei, cand au inceput terapia Tomatis, mecanismul de
aparare al lui EC era mai mult dezvoltat decat cel al lui TC si capacitatea sa de soci-
alizare era mai agresiva, deoarece acesta era modul in care se conecta cu cei din
jurul sau. Dupa aplicarea metodei Tomatis, EC nu mai avea nevoie sa impinga, im-
branceasca si sa loveasca pe cei din jurul sau, pentru a indeplini o sarcina. A con-
tinuat sa ridice vocea si sa tipe de frustrare, dar doar cand lucrurile erau scapate
de sub control si cand multi oameni erau implicati in situatie. El a inceput sa inte-
leaga ce declansa aceste episoade si incerca sa le faca fata mai bine sau sa se inde-
parteze de acea situatie. Era mai bine in stare sa controleze corpul sau, desi testul
final de ascultare indica ca corpul era inca un domeniu ce avea nevoie de sustinere
si daca s-ar fi intors aceasta zona ar fi primit stimulare suplimentara pentru a echi-
libra raspunsurile sale. Nu mai era considerat candidat la diagnosticul de bipolar.
TC a inceput sa dezvolte o coenxiune cu mama sa adoptiva de la naste-
re, dar pana cand nu a inceput metoda Tomatis, mama sa adoptiva nu „a
simtiti legatura” cu copilul. A observat aproape imediat si a inceput sa se
bucure ca este mama lui. In plus, deoarece TC a inceput terapia la o varsta mai
mica, schimbarile au fost mai rapide si mai evidente imediat. Conexiunile pentru
limbaj au fost stabilite si ceea ce au observat mai intai oamenii din jur a fost capa-
citatea sa de a comunica, a intelege pe altii si de a exprima propriile nevoi si dorin-
te, chiar inainte ca sa-si dea seama ca comportamentul sau s-a imbunatatit. Se
conecta mai bine cu lumea din jur si se simtea mai viu. Mi-ar fi palcut sa am sansa
de a-l retesta pe TC si desi au trecut 2 ani de cand au venit pentru ultima oara la
centru, sper sa-i vedem in viitorul apropiat.
Ca practicant Tomatis, am descoperit ca multi dintre clientii mei cu probleme
semnificative, au multe moduri de a-si exprima recunostiinta simtita in urma pro-
gramului lor: de exemplu sa ceara sa vina la Centrul Davis ca un cadou de craciun,
sa le spuna parintilor ca au nevoie de casti, sa deseneze imagini cu cei ce asculta
fericiti si multe altele. De exemplu, s-a intamplat sa-l vad pe EC si TC intr-o mare
adunare si TC m-a vazut din celalalt colt al camerei, a venit la mine, m-a imbratisat
si mi-a spus: ”E profesoara care mi-a ajutat urechile. Te iubesc!” Cand auzi asa
ceva, stii ca ai ales profesia corecta!

Capitolul 9
Yolanda Carrillo Vazquez
Cand Yolanda era copil, cea mai importanta mobila din casa era biblioteca.
Tatal ei cumpara multe carti, uneori compromitand bugetul familiei – si ea era com-
plicele lui. Dragostea de carti pe care tata ei i-a insuflat-o, a condus-o catre studiul
limbii spaniole si a filozofiei la Universitatea din Sonora. Tatal sau a incurajat-o sa
continue studiul artelor asa ca ea a invatat dansurile folclorice si flamenco, apoi s-a
implicat in muzica, cantat si studii de cinematografie, ceea ce i-a dat un trecut ar-
tistic inchegat ce celebreaza frumusetea pe care spiritul uman este capabil sa o
exprime.
Ea a combinat natura sa exceptional de creativa si vesela cu profundul res-
pect pentru cunoastere, in materialul educational pe care l-a creat sub denumirea
„Viento Blance”, care are ca scop sa ajute in dezvoltarea capacitatilor lingvistice si
a intelegerii lecturii.
Influenta iubitoare a copiilor – „cei mici” din viata sa – a determinat-o sa scrie
povesti pentru copii, si a adunat un volum de scrieri, publicate atat in Mexic cat si
in USA, numite „Cand Pamantul era inca moale”.
Ca profesor, aduce o experienta bogata si vigoare academica in munca ei
cotidiana de consultant Tomatis, ce ii permite sa ghideze si sa ajute parintii cand ei
isi trec copii prin procesul de ascultare. Iubirea ei pentru copii a ajutat la crearea
unei atmosfere terapeutice in Centrul Tomatis din Sonora, ceea ce este de nepretuit
in acest proces. Yolanda nu are nici o indoiala ca este pe drumul corect din viata sa
– se simte acasa ca consultant Tomatis, si munca ei ii aduce mari bucurii in viata.

Vanessa Leon Carrillo


Vanessa a crescut intr-o familie extinsa, locuind cu parintii si bunicii si acest
contact apropiat cu ei a facut-o sa aprecieze si sa pretuiasca persoanele in varsta.
Cand a crescut a dorit sa invete cum sa ajute persoanele in varsta sa se bucure de
cea mai buna experienta de viata, asa ca si-a canalizat energia in a obtine mastera-
tul in psihologia clinica la Universitatea din Sonora, urmat de cursuri postuniversi-
tare in gerontologie la universitatea Manitoba din Canada. Vanesa a urmat o varie-
tate de alte cursuri in psihologie si sanatate a oamenilor in varsta, pentru a intelege
si lucra cu acestia.
Ea crede ca studiile sale, combinate cu studiile de drama si muzica au fost
toate foarte importante in dezvoltarea ei ca persoana si ca antrenamentul Tomatis a
avut un efect inovator asupra vietii si carierei sale.
In munca sa de la Centrul Tomatis din Sonora, Vanessa este mandra sa scrie
programele individuale ale clientilor ei – faptul ca ia parte la recuperarea lor ii da o
mare bucurie si are un un impact pozitiv profund asupra vietii ei, pe care il cele-
breaza in fiecare zi.

Leticia T. Varela Ruiz


Leticia a iubit si studiat muzica de mica: a participat in corul scolii, a luat
lectii de pian si ii placea sa-l asculte pe tatal ei cand canta la vioara. Dupa ce a stu-
diat muzica la Universitatea din Sonora, i s-a oferit o scolarizare pentru un PhD in
muzicologie la Universitatea din Cologne, din Germania. Cand a intalinit metoda
Tomatis in carti, aceasta a avut un impact atat de profund asupra ei incat a inchis
scoala de muzica pe care o conducea atunci si a inceput studiul metodei Tomatis. A
primit certificatul de consultant Tomatis la Paris si de atunci si-a devotat timpul
ajutarii oamenilor prin metoda Tomatis. A scris si tradus o varietate de lucrari, atat
din domeniul muzical cat si din subiecte in legatura cu metoda Tomatis. Cand lucra
cu clientii sai, Leticia faca un efort deosebit in timpul sesiunilor active pentru a-i
ajuta sa imbunatateasca vocea cat mai mult posibil, deoarece, asa cum a scris dr.
Tomatis in „Ecouter l’Univers – Ascultand Universul”: „Dumnezeu vorbeste prin
fiinta umana. Si Dumnezeu asculta cand omul este instrumentul sau”.
Puteti contacta Centrul Tomatis din Sonora la tomatisson@yahoo.com.mx .

Un start foarte lent – un sfarsit fericit


„Pe drumul vietii ma misc intotdeauna inaintea mea si intotdeauna alerg dupa
mine. Sunt un cautator pana cand mor si dincolo de moarte simt ca nu voi fi pierdut.”
Alfred Tomatis – Urechea constienta

Ana Laura avea 3 ani cand a venit pentru prima oara la centrul nostru din
Hermosillo. Ea nu vorbea, dar comunica prin limbajul semnelor si daca nu reu-
sea sa se faca inteleasa, izbucnea intr-un acces de furie si plangea. Frecvent isi
lovea capul cu mainile si nu putea sa-si controleze sfincterul.
Totusi, povestea adevarata a Anei Laura era mult mai dramatica decat ce ne
spuneau aceste simptome. Mama ei a suferit de pre-eclampsie in luna 5 si 6 de sar-
cina si a fost internata de doua ori la spital. In consecinta, Ana Laura s-a nascut
curand dupa implinirea a 6 luni si a fost pusa intr-un incubator. In prima luna –
fiind prematura - a suferit de hemoragie cerebrala, convulsii, stop respirator si
hemoragie pulmonara severa. Doctorii nu s-au asteptat ca sa mai traiasca, dar au
continuat sa o ingrijeasca la terapie intensiva timp de o luna. In cele din urma a de-
pasit starea critica si a fost dusa acasa, desi inca avea nevoie de nebulizator si in-
grijire speciala datorita problemelor respiratorii. I s-a aplicat stimulare motoare din
timp, ceea ce i-a permis sa stea drept cand avea 13-15 luni si a mers inainte de 20
luni.

Diagnostic
Ana Laura a fost evaluata cand a fost dusa la cresa si a fost diagnosticata cu
intarziere in limbaj asociat cu cu un posibil spectru autist. Acest lucru a adus fami-
lia la centrul nostru Tomatis. In plus, am observat ca tinea pumnul inclestat strans
si ca indica limitari in folosirea limbajului. Cu toate acestea, facea mari eforturi in
incercarile ei de a comunica.
Ana Laura isi folosea sistemul muscular flexor ca si cum ar fi fost un scut
puternic de protectie impotriva mediului. Datorita lucrului intern al micilor muschi
din urechea mijlocie, aceasta rigiditate din sistemul flexor ii mentinea timpanul
prea tensionat, facand ca sa fie dificil sa asculte sunetele de frecvente joase, cat si
frecventele medii din zona lingvistica, ceea ce contribuiau la dificultatile ei in a vor-
bi. Am considerat ca Ana Laura avea potentialul de a raspunde bine la metoda
Tomatis si credeam ca nu se comporta conform tuturor criteriilor unui copil autist.

Interventia Tomatis
La inceput ne-am focusat pe relaxarea musculara si emotionala, folosind
muzica nefiltrata de Mozart, transformator de frecventa joasa si cantece gre-
goriene. Am creat un program lent dar ferm de program de stimulare, permitand
muschilor urechii mijlocii sa raspunda si sa se adapteze lent si bland in timp ce
avea nevoie de efortul de a focusa ascultarea catre frecventele tipice limbii spaniole
(frecvente scazute si mediu-scazute).
Mai tarziu in programul ei am stimulat curgerea miscarii ritmice cu valsurile
lui Strauss, cat si intelgerea corecta a limbii prin folosirea filtrelor si a transforma-
torului de frecventa mijlocie, cantecele de leagan si povestile. Nevoile ei efective au
fost tratate cu muzica filtrata la frecvente medii si inalte, impreuna cu a asculta
vocea mamei sale, ce era si ea filtrata. Ana a parcurs un program lent dar solid cu
un total de 150 de ore de ascultare, distribuite in 3 seturi de cate 30 de ore fiecare,
si 3 seturi de cate 20 de ore fiecare, in perioada 11 februarie 2008, 26 ian. 2010.
In timpul sesiunilor de ascultare, Ana Laura participa la terapie ocupationala
pentru a dezvolta capacitatile motoare fine si grosiere, in jocuri cu mingea, cu Lego
(la inceput lucra cu piesele mari si a progresat treptat catre cele mai mici), puzzleuri
din bucati de lemn ce formau litere si diverse forme, forme facaute din lemn in care
existau gauri in care se putea introduce snururi, dominouri, desenat, colorat, atat
pe hartie cat si pe tabla. A fost incurajata sa socializeze cu alti copii, ceea ce a facut
cu succes. Uneori dormea. Vorbirea a fost incurajata prin repetarea onomatopeelor,
cuvintelor, frazelor si cantecelor. A reusit sa invete culorile, numerele si vocalele,
cat si sexul si rolurile diverse ale membrilor familiei: tata, mama, frate, sora, bunic,
bunica.
Prima data cand Laura a reusit sa rosteasca singura cuvinte a fost la
petrecerea de ziua ei de nastere. Cand manca tortul ei s-a intors catre mama
sa si a spus clar: „Mmmm... ce tort delicios!” Acestea au fost primele ei cuvinte!
Un ultimele sesiuni Ana Laura era vesela si entuziasta si socializa spontan cu cei-
lalti copii cat si cu terapeutii. Impartea jucariile si vorbea frumos cu toata lumea,
dovedind ca putea fi o fetita toleranta si rabdatoare, cand era nevoie.
Rezultate
Ana Laura este acum o fetita plina de viata si afectiune, de 5 ani, ce-si con-
troleaza mobilitatea perfect. A incheiat primele doua grade la pre-scoala si va incepe
gradul 3 in curand. Ii place sa alerge, sa sara, sa innoate, sa cante, sa vorbeasca si
sa fie conducatoare in jocurile ei cu ceilalti copii. Vorbeste bine, fluent, desi folosi-
rea limbajului verbal spontan si creativ este inca la inceput.
Credem ca ingredientul principal in recuperarea sa uimitoare a fost relatia
extraordinara cu mama sa in viata intrauterina, ceea ce i-a permis sa mentina vie
dorinta sa incredibila de comunicare, in ciuda circumstantelor dramatice in care s-
a terminat perioada sa de gestiatie si a inceput perioada sa postnatala. Programul
Tomatis a intarit relatia dintre mama si fica, prin incorporarea vocii materne
filtrate, ce a intarit efectele stimularii programate. Acestea, impreuna cu lucrul
pe intarirea muschilor urechii mijlocii si implicarea ei fizica in activitati terapeutice,
cu certitudine ca au dus la micul miracol care este Ana Laura astazi.

Capitolul 10
Francoise Nicoloff
Francoise, fondatoarea si directoarea metodei Tomatis australiene, este un
renumit psiholog cu o experienta de peste 30 de ani in aplicarea metodei Tomatis in
intreaga lume. Francoise a fost invatat de dr. Tomatis la sfarsitul anilor 1970 si in-
cepand cu 1983 a fost implicata in scolarizarea consultantilor Tomatis din Franta,
Spania, Italia, Japonia, Australia, Filipine.
Francoise a lucrat pe 4 continente, ajutand mii de oameni de toate varstele
(de la copii la batrani), cu probleme de la procesarea auditiva la dificultati de inva-
tare si comunicare, pana la imbunatatirea inaltimii vocii cantaretilor si energizarea
persoanelor in varsta. Pasiunea sa este de a ajuta oamenii sa atinga potentialul lor
sau sa recupereze capacitatile lor pierdute, de a aduce un nou nivel de bucurie si
fericire in vietile lor. A facut parte din grupul care a fondat in 2001 „Asociatia Inter-
nationala a Consultantilor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis” si este prese-
dintele IARCTC din 2004. A tinut conferinte in multe tari din intreaga lume si este
antrenor de viata si pictor.
Francoise este casatorita si are o fica de 20 de ani si 2 nepoti. Traieste in
Sydney si calatoreste in Australia si in alte tari pentru a impartasi cunoasterea si
abilitatile sale.
Francoise poate fi contactata la fnicoloff@tomatis.com.au si puteti afla mai
multe despre munca ei la www.toamtis.com.au sau www.solisten.com.au .

De la „scaunul celui neascultator” la jucatorul


fericit de sah
„Stie cineva ca omul este o ureche creata sa asculte universul? Mai mult, ca
este in intregime o ureche? Suspecteaza cineva ca este fructul unui proces lent de
evolutie, ce il face un comunicator cu cosmosul par excellence ?”
Alfred Tomatis – Ascultand Universul
„Sarah, John, ma auziti? Puteti sa fiti un pic mai atenti? Trebuie sa repet
acelasi lucru in fiecare zi: spalati-va pe dinti, luati pachetelul cu mancare, luati-va
sapca!” Asta va suna familiar?
APD – deficitul de procesare auditiva este inca un concept nou pentru multi
profesionisti din domeniul educatiei si medical, iar literatura pe aceasta tema este
redusa, desi cercetarile si informatiile disponibile pe acest subiect cresc intr-un ritm
rapid. Totusi, nu exista o intelegere intre asociatii precum ASHA – Asociatia ameri-
cana a vorbiriri-limbajului-auzului si Comitetul profesionisitilor medicali din UK in
ceea ce priveste definitia lui APD si a fatetelor sale aparent multimodale.
Numarul de proiecte de cercetare este in crestere si exista multe programe de
antrenare prin sunete si programe de vorbire/limbaj create pentru a ajuta in depa-
sirea APD. La Conferinta Bruton din Texas din 2000, s-a concluzionat ca deficitul
de procesare auditiva merge mana in mana cu dificultatile de ascultare, limbaj si
comportamenet. Nu numai ca deficitul de procesare auditiva este specific modalita-
tii auditive, ci poate implica factori neuro-cognitivi de ordin mai inalt, precum me-
morie, motivatie, cooperare si aentie, toate interferand cu performata.
Exista diverse definitii ale APD, un exemplu aparand intr-un studiu recent:
„APD este un deficit complex si eterogen ce a inceput recent sa fie studiat prin in-
vestigatii sistematice, experimentale”.
Copii ce au o probleme de procesare auditiva iregistreaza in general un
test normal de auz, dar au dificultati in procesarea sunetelor, inclusiv in per-
ceperea limbajului vorbit, interpretarea si retinerea sa. Ei prezinta dificultati ale
memoriei si atentiei auditive si au nevoie de timp pentru a procesa informatia audi-
tiva inainte de a raspunde la o intrebare, deseori interpretand gresit mesajele orale,
ceea ce s-a spus, sau avand probleme in a-si aminti instructiunile. Acesti copii au
dificultati in intelegerea mesajelor cu propozitii complexe, au probleme sa fie atenti,
sa–si aminteasca informatia prezentata oral si sa indeplineasca instructiuni in mai
multe etape.
Ar putea sa aiba performante academice scazute, atentie si memorie slaba si
dificultati de limbaj, precum confuzie in succesiunea silabelor si/sau in dezvoltarea
vocabularului si intelegerea limbii materne. Sunt distrasi usor si adesea nemotivati,
au tendinta de a avea incredere si stima de sine scazuta si au relatii deteriorate cu
egalii (nu au prieteni, sau stau singuri in locul de joaca). Desi par isteti, raspunsu-
rile nu sunt potrivite si deseori se simt inconfortabil intr-un mediu zgomotos. Unii
pot deveni distrugatori, implicandu-se in comportament in care isi asuma riscuri,
sau in care cauta senzatii tari, pentru a se impiedica sa se simta incompetenti si
plictisiti; unii pot deveni certareti si chiar agresivi cand sunt provocati si par sfida-
tori.
„APD mai este numit si deficit de procesare auditiva centrala, sau problema
de perceptie auditiva, deficit de intelegere auditiva, disfunctie a sistemului auditiv
central, surzenie centrala, sau surzenie la cuvinte”.
APD este una dintre cele mai dificil de detectat si diagnosticat deficite
de procesare a informatiei – uneori putand fi diagnosticat gresit ca ADD/
ADHD, sindromul Asperger si alte forme de autism. APD are simptome comune
cu dislexia, dificultati de invatare, intarziere in vorbire si dificultati de comporta-
ment. Oamenii ce au APD au dificultati in procesarea informatiei auditive in creier
si deseori ghicesc pentru a compensa golurile din procesarile lor – s-ar putea sa nu-
si dea seama ca au inteles gresit ceva.
Cauzele dificultatilor in procesarea auditiva nu au fost clar stabilite. In expe-
rienta mea am lucrat deseori cu copii diagnosticati cu ADD, sau autism ce au ras-
puns foarte rapid si pozitiv la programul de stimulare auditiva dezvoltat de metoda
Tomatis. In ceea ce priveste experienta mea clinica si intelegerea mea, am sugerat
ca acesti copii sunt diagnosticati gresit si ca diagnosticul alternativ ar trebui sa fie
de APD sever, moderat sau usor.
In literatura actuala se sugereaza ca APD poate fi ereditar, dat poate fi si
rezultatul unei sarcini dificile, sau a lipsei de oxigen la nastere, poate fi dobandit
datorita unei rani la cap, a infectiilor cronice din ureche, sau a „urechii incleiate” in
timpul copilariei. Cand copii sau sugarii sufera de infectii recurente in ureche, sau
otita medie in perioadele de dezvoltare critice, maturitatea procesarii auditive si
caile limbajului pot deveni compromise, deoarece creierul nu poate fi anternat cu
informatiile corespunzatoare in ceea ce priveste limbajul imprimat in acea etapa.
„APD poate fi prezent si ca rezultat al intarzierii maturizarii neuronale”.
Cand in ureche exista fluid, copilul percepe sunetele ca si cadn sunt
transmise prin apa, informatia este innabusita, si prin urmare este probabil ca
copilul sa nu dezvolte un sistem auditiv deplin integrat. Daca asta se petrece in
primii doi ani de viata, cand se dezvolta limbajul si devine integrat, aceasta dezvol-
tare va fi impiedicata de imprimarea initiala distorsionata. La inceput, simptomele
se pot manifesta destul de subtil, dar se dezvolta mai puternic pe masura ce se
asteapta o intelegere mai mare de la copil. Ulterior, copilul va avea tendinta de a
avea nevoie de repetarea constanta a comenzilor, de a deveni usor distras si de a
folosi limbaj distorsionat (sunetele vor deveni neclare, confuze si vagi).
Copii ce au APD au tendinta sa spuna des „Ce?”, „Ha?”, sau sa sara peste
unele sunete din cuvinte. Uneori uita sfarsitul cuvintelor, sau sar peste cuvinte
intregi din propozitie: de exemplu cand sunt intrebati „Cati ani ai?” s-ar putea sa
auda „Cum te simti?” Aud prost si prin urmare inteleg prost. Asta se intampla sap-
tamanal in clinica mea. I se poate spune unui copil: „Te rog sa nu sari in baltoaca”,
dar el sa auda „Sari in baltoaca!” si ca rezultat poate parea ca nu este ascultator si
poate fi considerat in mod eronat sfidator. In consecinta, copii cu APD vor deveni
deseori frustrati, atat in legatura cu propria confuzie in ceea ce se petrece, cat si cu
incapacitatea celorlalti oameni de a-i intelege. Sunt inclinati catre crize emotionale,
aratand semne de anxietate, insecuritate, sau disconfort in situatii in care oamenii
se asteapta de la ei sa vorbeasca, sau sa se comporte intr-un anumit mod, sau
cand se asteapta de la ei sa se adapteze, sa stea intr-un mediu zgomotos.
Dr. Tomatis a facut o distinctie clara inte auz si inelegere – auzul fiind o
functie pasiva de receptionare a sunetelor, in timp ce intelegerea fiind un pro-
ces activ de focusare asupra sunetelor. Auzul este o functie a urechii, in timp ce
ascultarea este o fucntie a creierului si procesarea auditiva se refera la „ceea ce face
creierul cu ceea ce urechile aud”. In urma descoperirilor dr. Tomatis in legatura cu
ascultarea si dezvoltarea sa, el a subliniat importanta dezvoltarii sale in timpul peri-
oadei prenatale. Urechea interna este primul sistem senzorial care se dezvolta pe
deplin in uter – fatul invata sa se acordeze in principal la sunetele vocii mamei sale
si in timpul prioadei perenatale fatul invata sa recunoasca sunetele specifice ce
alcatuiesc limba mamei sale. Aceasta ascultare timpurie din pantec poate juca un
rol crucial in dezvoltarea ulterioara a procesarii auditive si a limbajului.

De la „scaunul celui neasculator” la jucatorul fericit de sah


Ben este un baietel frumos, de 5 ani, cu parul blond, ochii albastrii, care a
venit sa ma vada la Perth (Australia) in iunie 2009. La prima intalnire, parea ca hoi-
nareste liber in propria sa lume, nu urmarea cu adevarat instructiunile de la scoala
Avea tendinta sa se grabeasca sa faca unele lucruri in felul sau, sau sa plece atunci
cand nu dorea sa faca ceea ce i se cerea. In timpul evaluarii, Ben avea nevoie sa
exploreze locul si sa atinga totul. El a alergat prin camera, indicand semne de
sfidare cand mama lui l-a rugat sa stea, sau sa asculte.
Ben este cel mai mic intr-o familie cu 4 baieti, cu doi frati mult mai in varsta
si un altul cu doar un an mai mare ca el. Mama lui Ben a ramas gravida cu el cand
fratele sau avea doar 3 luni si cand era in luna 3 de sarcina s-a dus in USA timp de
6 luni, deoarece sotul ei trebuia sa indeplineasca niste obligatii contractuale. Ban s-
a nascut natural in USA si a fost adus acasa la Perth cand avea 5 zile.
Ben a fost alaptat, a avut colici moderate sau usoare timp de 8 saptamani si
a suferit de constipatie o perioada scurta, dar in general era un copilas fericit si
multumit. S-a dezvoltat frumos si a depasit pragurile la momentul potrivit, mergand
la 12 luni si dezvoltand vorbirea. Pe la 2 ani a inceput sa foloseasca propozitii scur-
te.
Ben dormea bine in propria sa camera si manca sanatos avand o dieta lipsita
de gluten si de lactate, deoarece suferea de boala celiaca, ca si tatal sau. Nici Ben si
nici fratii sai nu se uitau la televizor, deoarce era impotriva regulilor familiei sa faca
asta.
Pe la 2 ani, lui Ben i s-au pus in urechi niste tuburi, dupa ce a suferit de ca-
teva infectii ale urechii si de spargerea timpanului cand avea 18 luni. Parintii lui
au inceput sa fie ingrijorati de comportamentul sau cand a inceput sa se duca la
scoala, unde nu urma instructiunile si nu statea linistit. Avea tendinta sa aiba un
temperament rau si deseori raspunsurile sale la intrebari erau nepotrivite cu
intrebarea. Ben era foarte activ pe proprietatea unde familia isi petrecea weekend-
urile, deseori mergand pe jos si 3 km.
In august 2009 Ben a inceput un program Tomatis pe care l-a facut acasa.
Dispozitivul de ascultare portabil (EE) a fost trimis acasa la Ben pentru a permite
lui Ben si tatalui sau ca parcurga impreuna programul de ascultare Tomatis.
In priele 30 de ore de program, s-au observat progrese pozitive atat acasa cat
si la scoala. El s-a calmat, nu mai era nevoie sa i se repete instructiunile atat de des
si parintii si profesorii erau deja multumiti de imbunatatirile lui Ben.
La incheierea primului program, terapeutul de vorbire i-a spus mamei
sale: „Azi am avut o sesiune fantastica cu Ben. Abilitatile sale de ascultare si
cantitatea de limbaj folosita au fost uimitoare”. Terapeutul ocupational a spus:
„Ben a fost mai focusat, a ascultat instructiunile si a taiat foarte bine”. Profesorul
de la scoala a spus ca Ben statea in partea din fata a clasei la dorinta sa, a fost
capabil sa urmeze o secventa si si-a adus aminte sa aduca la scoala o cutie de
pantofi pentru o activitate. Nu mai juca rolul de clown la scoala.
Dupa 6 saptamani, Ben a mai facut inca 30 de ore de program. L-am vazut
pe el si pe tatal sau la inceputul lunii decembrie, cand m-am dus inapoi la Perth.
Si ce diferenta am vazut! Testul lui Ben de ascultare era normal, la inceput
indica o imaturitate considerabila si o multime de confuzii la nivelul conductiei
osoase si aeriene. La inceput era foarte dominant pe urechea stanga, dar a inceput
sa utilizeze mai mult urechea dreapta. Tatal sau ne-a spus ca el si sotia sa erau
destul de fericiti de rezultatele programului Tomatis. Ben era mult mai calm, mai
matur, mai focusat si atent, mult mai putin rautacios, mai ingaduitor si urma mai
usor instructiunile. Se distra mai mult si acum ii placea sa se alature familiei in
jocurile si activitatile de familie. Tatal sau l-a invatat sa jaoce sah si putea juca
30-40 minute fiind foarte concentrat. Vechile tipare din timpul crizelor de ge-
nul „Nu sunt suficient de bun”, sau „Nu pot sa fac” urmate de a arunca totul
pe jos au disparut. Vorbirea lui Ben s-a imbunatatit dramatic si comunicarea sa in
general era mult mai buna.
La scoala a dezvoltat un grup de prieteni si in timp ce inainte petrecea zile si
saptamani pe „scaunul celui neascultator”, nu mai era cazul acum. Era dornic sa
invete si ii placea. Trebuia sa inceapa primul an de scoala in ianuarie 2010.
Terapeutul ocupational a fost uimit de capacitatea sa de a se focusa si asculta, de
nivelul de intelegere si maturitate.
Capacitatea de ascultare, comunicare si maturitatea s-au imbunatatit dra-
matic in mai putin de 4 luni. Ce usurare pentru parinti!
Cazul lui Ben este o poveste clasica pentru mine ca consultant Tomatis:
multi copii cu dificultati ale procesarii auditive sufera de probleme de comporta-
ment cat si dificultati de invatare. Primul principiu Tomatis este : „Vocea poate
reproduce doar ceea ce urechea aude, sau proceseaza” si programul lui Tomatis de
reantrenare ajuta la refacerea conexiunilor intre ureche, creier, corp si suflet, prin
activarea si stimularea retelei complexe a sistemului nervos prin ureche.
Intotdeauna este minuant sa vezi cum un copil se trezeste la potentialul sau
la o varsta timpurie, inainte de a experimenta durerea, frustrarea si disperarea ce
poate fi cauzata de progresul nesatisfacator de la scoala. Parintii ce sunt ingrijorati
de comportamentul copilului sau, de capacitatea sa de a asculta ar trebui sa incea-
pa rapid un proces de consultare, pentru ca copilul sa intre pe calea realizarii po-
tentialului sau cat de curand posibil. Asta duc la relaxarea, stare de fericire si in-
credere a parintilor – ca si a profesionistilor ce insotesc copilul in calatoria sa de a
invata.
Ben a beneficiat mult de pe urma progarmului Tomatis facut acasa, ce a
schimbat pentru totdeauna modul in care a experimentat mediul. I-a permis sa
intre la scoala pregatit din punct de vedere emotional, mental si fizic si l-a salvat pe
el si parintii sai devotati de o mare povara de frustrare si disperare. Suntem incre-
zatori in viitorul lui Ben atat la scoala cat si in viata de familie.
Povestea lui Ben se aseamana cu alte mii de povesti ce puteau fi scrise de
colegii mei din inteaga lume – putea fi povestea lui Sarah, John, Pierre, Juliette,
Leo, Patrick, Maria, Kalina, Kavin sau multi altii. Vedem rezultate ca acestea in fie-
care zi in clinica noastra si in programele pentru acasa, ce sunt disponibile in multe
tari din lume. Intotdeauna exista speranta cand problemele si dificultatile sunt
abordate corespunzator si este important ca parintii, educatorii si profesorii sa
abordeze orice chestiune o percep in copil de indata ce devin preocuapti de aceasta.
Mai devreme este intotdeauna mai bine si prin metoda Tomatis putem incepe cu
siguranta sa imbunatatim vietile copiilor si parintilor din etape timpurii de
dezvoltare.

Capitolul 11
Valerie Gas
Valerie este psiholog cu practica clinica ce a fost scolarizata in metoda Toma-
tis de catre Alfred Tomatis. A petrecut 20 de ani ca consultant Tomatis, utilizand
toate domeniile de aplicare ale metodei, pentru a ajuta clientii. Valerie are DESS in
psihopatologie si un DESS in psihologie si justitie. Este scolarizata si in terapia sis-
temica a familiei.
Ea a lucrat in echipa lui Tomatis 8 ani inainte de a deschide un centru To-
matis la Tours, Franta, pe care l-a condus 5 ani. Apoi s-a intors la Paris unde a
condus „Centrul Tomatis pentru copii” timp de 10 ani. Acum locuieste la Lorient, in
Bretania, unde a deschis un nou centru Tomatis si un centru de terapie sistemica a
familiei.
Valerie este membru fondator al IARCTC - Asociatia Internationala a Consul-
tantilor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis, unde a fost secretara pana cand
a fost aleasa vice-presedinte la conferinta de la Dublin din 2009. A fost timp de
multi ani membra a echipei Tomatis si calatoreste prin Europa si USA pentru a
scolariza noi profesionisti in metoda Tomatis si in folosirea aparatului Solisten.
O puteti contacta pe Valerie la gas.v@wanadoo.fr sau
tomatislorient@gmail.com .
Sonia Montoya
Sonia s-a nascut in Columbia si s-a relocat in Franta unde a studiat psiholo-
gia dezvoltarii la Universitatea din Paris VIII si lingvistica si dobandirea limbajului
la Universitatea Sorbona din Paris IV, intre 1973 si 1984. Apoi a condus cercetari
asupra epilepsiei cu dispraxie in colaborare cu miss Leman, directoarea scolii psi-
ho-pedagogice Valadon. Sonia a inceput dezvoltarea propriei ei metode de a preda
citirea, scrierea si gramatica in efortul sau de a schimba abordarea institutionala in
studiul esecului scolar.
In perioada 1990-1997 a lucrat cu copii bolnavi la Institutul Curie si in peri-
oada 1996-2009 a urmarit indeaproape din punct de vedere pedagogic copii cu
dificultati de invatare la centrul psiho-pedagogic „Tomatis Ecoute Communication”
din Paris. Munca ei capata o perspectiva psiholingvistica mai implicata in dezavol-
tarea dobandirii limbajului la copii si in procesul de eficacitate profesionala.

Alix: o fata micuta cu o boala mare


„Fenomenul limbajului se petrece intre doi poli de liniste. La un capat se afla
mutenia celui ce nu stie nimic si nu poate spune nimic si a carui principala preocupare
este sa ascunda lipsa dorintei de a comunica, ca nu cumva asta sa tradeze nivelul
sau scazut de umanizare. La celalalt capat se afla varful tacut al meditatiei omului a
carui putere si rafinament al limbajului il conduce catre cele mai inalte culmi ale
cuvantului omului.”
Alfred Tomatis – Urechea si limbajul

Un studiu de caz al sindromului Rett


Am intalnit-o pe Alix pentru prima oara la „Ecoute et Communication –
Centrul Tomatis pentru copii din Paris, cand avea 3 ani si 10 luni. Mersul lui Alix
era dificil, aratand ca mersul unei rate si avea probleme severe de postura si
echilibru. Avea picioare plate, pasea pe partea exterioara a talpilor si era foarte
instabila, cu tendinta de a se apleca in fata. Nu era capabila sa-si tina capul drept.
Putea urca scarile cu ajutorul unui adult, dar nu le putea cobora. Putea atinge
obiecte, dar nu le putea tine in mana deoarece aproape ca nu avea senzatia de atin-
gere. Si desi era un copil ce zambea frecvent, nu face contact vizual.
Alix avea tendinta sa se auto-mutileze, lovindu-se cu capul de obiecte si tra-
gandu-se de par. Era foarte sensibila la zgomote si reactiona tematoare la ele.
Nu exista comunicare verbala – desi gemea sau radea intr-un mod nepotrivit.
Avea cateva modalitati de a comunica non-verbal: ocazional imbratisa si reactiona
la muzica si la diverse fotografii, cand se uita la o banda video. Avea tendinta de a
nu se supune si de a nu reactiona la instructiuni.

Diagnostic
Cand a sosit in centul nostru, Alix era deja diagnosticata la spital cu autism.
A fost diagnosticata cu sindromul Rett la un an si 7 luni dupa ce ne-am intalnit.
„Sindromul Rett este o severa encefalopatie ce afecteaza dezvoltarea neurologica, ce
afecteaza in principal fetitele si care este caracterizata de o descrestere globala a
dezvoltarii psihomotoare, urmata de o pierdere a capacitatilor motoare si cognitive.
Asta se petrece dupa o perioada de dezvoltare normala.”
Alix a fost diagnosticata si cu tricotilomanie (pierderea parului datorita faptu-
lui ca isi smulgea continuu parul), probleme digestive si cu somnul datorita bruxis-
mului (inclestarea excesiva si scrasnirea dintilor). Lua medicamente pentru atacu-
rile de epilepsie, avea astigmatism si purta ochelari. Facea psihoanaliza pentru a
stimula capacitatea ei de a vorbi, prin joaca – ceea ce ii placea. In timpul saptama-
nii mergea si la un centru de psihoterapie.

Interventie
La inceputul tratamentului am decis ca sa limitam programul la un total de
90 de ore de antrenament Tomatis, facut in 5 seturi. Planul consta in o prima sesi-
une de 30 de ore, urmata de 4 sesiuni de 15 ore. Sesiunile erau distantate in timp
de intervale de 4-6 saptamani.
La inceput am folosit stimularea Tomatis cu lucrul corporal si vestibular.
Acest lucru i-a permis lui Alix sa integreze imaginea sa corporala pentru ca ulterior
sa dezvolte functiile sale motoare fine si grosiere. Aceasta stimulare era indreptata
catre impulsionarea energiei corticale (ceea ce ii aducea mai multa energie astfel in-
cat ea sa poata gasi propulsia necesara pentru a avansa, evolua si a lupta cu condi-
tia ei). In general, orice calitate dobandita necesita o anumita cantitate de efort pen-
tru a fi obtinut si sustinut – chiar si mai mult cand cineva se lupta cu dezvoltarea.
Din acest motiv, chiar si o mica cantitate de energie poate ajuta in avansarea un pic
mai in fata pe traiectoria dezvoltarii.
In etapele urmatoare, planul s-a concentrat pe capacitatile lui Alix de limbaj
si comunicare. Programul de antrenament Tomatis combiant cu psihoterapia a
produs rezultate uimitoare in cazul lui Alix. Atat de mari incat s-a hotarat sa se
lucreze cu ea si dupa ce le 90 de ore planificate initial. De fapt am urmarit-o pe Alix
pe o perioada de 8 ani, pe baza antrenamentului Tomatis si a psihoterpiei de 6 ori
pe an. Partea de psihoterapie consta din exercitii de intarire, orientare, spatializare,
lateralizare si stimulare a limbajului (citirea si ascultarea povestilor).

Rezultate
Rezultatele au inceput sa apara rapid. Dupa primul set de 30 de ore, mama
lui Alix a inceput sa vada imbunatatiri in contactul vizual, comunicare, postu-
ra si tonus muscular. Familia a decis sa continue antrenamentul Tomatis, deoare-
ce au observat schimbari in fiecare sesiune. Alix a devenit destul de calma, trans-
formandu-se intr-o fetita fericita, calda si afectuoasa ce avea nevoie zilnic de o pre-
zenta stimulatoare si linistitoare. Coopera foarte mult si diversele teste reflectau
cresterea. Rezistenta la oboseala era imbunatatita si capacitatea de comunicare
erau normale intr-un mediu linistit. Alix a devenit capabila sa se exprime pe sine
prin mediul vizual si gesturi non-verbale si a memorat persoanele care o ingrijeau,
obiectele, fotografiile, locurile si oamenii. A manifestat si capactitea de adaptare si
nu etala probleme afective. Mediul din familia sa continua sa o sustina foarte mult.
Alix a imbunatatit capacitatea sa de a merge si a controla motor o diversitate
de activitati. Ea a dobandit si o intelegere mai buna a sa, a corpul sau si a mediului
spatiu-timp. Dupa ce Alix a inceput sa mearga, am introdus activitati ce au promo-
vat capacitatea sa de a forma o reperezentare mentala a corpului, inainte de a con-
tinua cu lateralizarea, structura spatiala si, in final, structura temporala. Aceasta a
solicitat un efort mare din partea lui Alix, incepand cu o incalzire generala inainte
de a incepe exercitiile ce permiteau integrarea diverselor parti ale corpului si a pozi-
tiei lor in spatiu.
Astazi Alix merge cu mare placere la plimbare. A dobandit capacitatea de
a apuca lucruri si este foarte constienta de ceea ce se petrece in jurul ei. Am folosit
carti pentru a stimula limbajul si a-i permite sa-si exprime sentimentele si sa ras-
punda intr-o maniera corespunzatoare la diverse stimulari afective. Am folosit si
poeziile pentru a lucra asupra ritmului limbajului.
Dificultatile de somn s-au atenuat, s-a imbunatatit digestia, a disparut trico-
tilomania. Desi bruxismul s-a diminuat, nu a disparut pe deplin. Comunica din ce
in ce mai mult prin contact vizual si fizic – te cauta, arata interesul in ceva si te
bate pe umar sa se asigure ca o intelegi. Este capabila sa faca unele actiuni in mai
multe etape, pentru a obtine ceva. Asculta si raspunde intr-o maniera non-verbala
la recomandari. Este plina de viata, plina de energie si se bucura mult de viata ei.
Munca realizata cu Alix in acesti 8 ani si rezultatele incredibile reusite de ea
confirma teoria noastra ca metoda Tomatis este un mod excelent de a sustine
copii in dezvoltarea si maturizarea lor (la nivelul controlului motor, a anatomi-
ei si comunicarii). Este clar ca, in astfel de cazuri, aceasta metoda formeaza una
dintre diversele programe necesare in fiecare grup de antrenamente de ascultare, ce
permite progresul treptat catre imbunatatirea starii de bine a lui Alix si a familiei
sale.
Dar elementul esential este ca toti profesionistii sa lucreze impreuna pentru
a sustine fiecare copil pe calea lor individuala de evolutie si intr-un diagnostic atat
de degenerativ ca sindromul Rett, acest tip de progres a fost cu adevarat uimitor de
observat.

Capitolul 12

Francoise Nicoloff
Francoise este fondatoarea si directoarea metodei Tomatis australiene si este
un renumit psiholog. Francoise a fost invatata de dr. Tomatis la sfarsitul anilor
1970 si de atunci a fost implicata in raspandirea metodei Tomatis in intreaga lume.
Ea are o bogata experienta in procesarea auditiva, dificultatile de invatare si comu-
nicare si este considerata experta in aceste domenii. Ea este in curs de a deveni
experta in domeniul autismului, deoarece urmeaza in mod regulat sesiuni de scola-
rizare in biomedicina la Sydney cu Mindd.org si lucreaza cu alti practicanti DAN
(Defeat Autism Now – Sa invingem autismul acum). Initial, Francoise a inceput sa
foloseasca metoda Tomatis in Franta, acum 33 de ani si a initiat antrenamentul si
dezvoltarea Centrului japonez in 1993, in timp ce traia si muncea in Tahiti si mai
recent a centrului din Manila, Filipine, in 2007.
Francoise a ajutat mii de oameni de toate varstele de pe 4 continente, aju-
tand copii cu probleme emotionale si de comunicare si dificultati de invatare. Lu-
creaza si cu adulti si are rezultate pozitive in recuperarea dupa stres si depresie si
mentinerea starii mentale si emotionale la un nivel pozitiv. Ea ajuta si la imbunata-
tirea inaltimii vocii cantaretilor si le arata cum sa acceseze potentialul complet al
vocii lor. Ea a introdus metoda Tomatis in Australia acum 15 ani pentru a dezvolta
munca lui Tomatis. A facut parte din grupul care a fondat in 2001 „Asociatia Inter-
nationala a Consultantilor Inregistrati, Certificati in Metoda Tomatis” si este prese-
dintele IARCTC din 2004. Este pasionata de munca sa si a tinut conferinte in mul-
te tari din intreaga lume. Pasiunea ei este de a ajuta in deschiderea capacitatilor si
potentialului oamenilor.
Francoise este casatorita cu James (un patisier francez) si are o fica de 20 de
ani – Segolene, care s-a nascut in Tahiti si este mama vitrega a 2 baieti. Traieste in
Sydney si calatoreste in Australia si in alte tari pentru a impartasi cunoasterea si
abilitatile sale. II place sa cante si sa picteze.
Francoise poate fi contactata la fnicoloff@tomatis.com.au si puteti afla mai
multe despre munca ei la www.toamtis.com.au sau www.solisten.com.au .
Lumina de la capatul tunelului

„Nu este neadecvat sa comparam limba cu o melodie si nici sa sustinem ca


zona din creier destinata receptionarii sunetelor – si in special sunetelor muzicale –
din zona temporala stanga este exact zona in care este grefat controlul senzorial al
vorbirii”.
Alfred Tomatis – Ascultand Universul

Povestea unei mame despre fiul ei de 6 ani ce este autist


Povestea lui Michael incepe in 17 iulie 2002, cand s-a nascut minunatul meu
copil. Credeam ca este un inger, ce avea o natura minunata si ceilalti oameni din
jurul nostru il vedeau la fel.
Michael a inceput sa mearga foarte devreme, se dadea jos din pat foarte usor
si a inceput sa spuna cateva cuvinte de mic. Cu toate acestea, am observat ca era
ceva repetitiv in jocurile si gesturile sale. Era un baietel puternic, cu cun caracter
robust si era incapatanat, ceea ce parea normal pentru noi. Deseori spuneam „Are
temperament!” dar adevarul este ca comportamentul sau devenea dificil. Refu-
za sa faca contactul vizual si il evita cand era chemat pe nume.
Continua sa loveasca solul cu jucariile, adesea facand atata zgomot incat era
de nesuportat si parea orb la harmalaie. Pe de alta parte, tipa cand aspiratorul mer-
gea. Statea singur si nu cauta prezenta altui copil si noi justificam asta spunand
„Probabil ca este un lup singuratic, asta este dreptul lui. La urma urmei nu toata
lumea trebuie sa-i placa compania celorlalti”.
Apoi a venit ziua cand am inceput cu adevarat sa ne punem intrebari.
Michael avea atunci 18 luni si nu mai vorbea. Primele cuvinte pe care le-a spus
(mama, tata) au disparut ca si cum nu au existat. Si tot comportamentul deviant
devenea mai evident.
Am inceput sa ne ingrijoram din ce in ce mai mult. Michael a inceput sa
se raneasca. Ne-am gandit ca este ciudat, dar am pus asta pe seama personalitatii
sale puternice. Uneori plangea la nesfarsit, fara nici un motiv evident si era incon-
solabil. A inceput sa manance iaurt in cantitati uriase si refuza sa manance altceva.
Nu ne raspundea si nu intorcea capul cate noi, desi in marea majoritate a timpului
era zambaret, radea. Desi in alte momente era tulburat fara nici un motiv evident.
Pe la 20 luni era clar ca ramasese in urma in ceea ce priveste dezvolta-
rea, astfel ca am inceput sa vedem un terapeut in vorbire. Aceste sesiuni au aratat
in mod clar ca Michael comunica cu greu si ca deficienta sa nu era numai verbala,
era si non-verbala.
Acum ne era clar ca Michael era autist. Imi amintesc ca am plans atat de
mult cand mi-am dat seama de enormitatea sarcinii ce ne astepta. In ceea ce–l
priveste pe sotul meu, el nu a putut sa accepte deloc diagnosticul.
La 3 ani, varsta la care cei mai multi copii se joaca toata ziua, Michael era
foarte diferit. Era inca izolat de alti oameni. Plangea mult si dormea prost. Adormea
foarte tarziu, ca si cum dorea sa amane momentul cat mai mult posibil si se trezea
de cateva ori pe noapte. Eram total epuizata si plangeam de disperare si oboseala.
Nu puteam sa vad o iesire din aceasta situatie si inca refuzam sa accept situa-
tia lui Michael ca fiind ireversibila. Chiar aceasta idee ma darama.
Progresiv ne-am izolat de orice viata sociala, deoarece a iesi din casa cu el era
un chin. Si acesta nu era singurul obstacol. Era foarte dificil sa-l facem sa mearga
la toaleta, desi, paradoxal, antrenamentul la olita a fost foarte usor si natural si a
fost realizat intr-o saptamana – am descoperit ca Michael era speriat pana la dispe-
rare de zgomotul facut de apa ce curgea la toaleta. Era un cosmar sa-l spal pe cap
deoarece nu suporta ca apa sa-i curga pe fata ... si erau atat de multe lucruri care il
suparau! Ca sa ma anunte ca dorea sa manance sau sa bea, incepea sa tipe in fata
frigiderului si sa rostogolea pe jos.
In cele din urma, Michael a invatat sa repete cuvintele terapeutului in timpul
sesiunilor de terapie a vorbirii, astfel incat am incercat sa-l invat la fel. Pas cu pas,
el s-a familiarizat cu procesul.
In 2006 Michael s-a dus prima oara la pre-scoala. La inceput a fost teri-
bil de dificil. A avut nevoie de un semestru sa se adapteze si nu a spus nici un
cuvant mai mult de 6 luni. Chiar si dupa acest timp vorbirea lui a ramas sporadi-
ca si rara.
Al doilea an la pre-scoala a fost la fel de dificil. A facut ceva progrese – de
exemplu reusea sa-si controleze crizele de manie intr-o oarecare masura – dar lim-
bajul lui era inca intarziat. Chiar si cu cateva semne de progres puteam sa vedem
ca inca este inchis fata de lume. Am incercat sa-l ducem la calarie o data pe sapta-
mana, ceea ce a ajutat, dar inca nu putea sa construiasca o relatie si nici sa inter-
actioneze cu alti oameni. Simteam ca orice am incercat avea doar un succes limitat
si avem nevoie de altceva pentru el.
Apoi a venit ziua cand am auzit de Tomatis. Mi-aduc aminte de acel moment
ca si cum a fost ieri – plangeam si spuneam cuiva cat de trista sunt, deoarece am
incercat totul cat de bine am putut, dar ca nu ajungeam nicaieri. Acea persoana
mi-a spus ca de fapt nu am incercat totul: ca a mai ramas un lucru de facut, numit
metoda Tomatis.
Cand am ajuns acasa m-am repezit la calculator sa ma uit pe internet. Ceea
ce am cititi m-a umplut de speranta si imediat am avut un sentiment intuitiv ca am
dat peste ceva bun. Tomatis putea fi raspunsul pe care il cautam. Imediat am scris
un email lung catre practicantul pe care l-am gasit – Fracoise Nicoloff, in Australia.
Raspunsul ei a sosit a doua zi: era bucuroasa si dornica sa lucreze cu Michael si
tratase cu succes multi alti copii cu simptome similare. Am plans de usurare,
speranta si fericire.
In noiembrie 2007, Michael avea 5 ani si jumatate. Am calatorit din Noua Ca-
ledonie in Australia pentru primul set de 20 de ore la centrul Tomatis din Sydney.
A fost dificil sa calatoresc cu copilul meu – s-a panicat si s-a zbatut in avion si a
facut la fel cand am luat liftul pana in biroul lui Francoise din Surry Hills.
Primele 2 zile au fost foarte dificile. Micahael s-a opus sa poarte castile. Am
continuat sa-i spunem ferm ca trebuie sa le tina pe cap, ca nu avea alta alegere si
in final s-a resemnat sa le poarte.
Din ziua 3 am inceput sa vad imbunatatiri in comportamentul sau. A devenit
mai calm si mai senin. Dupa cateva zile, vorbirea a inceput sa se imbunatateasca –
a devenit mai clara si chiar a inceput sa initieze bucatele de propozitii. Pentru noi
era uimitor. Curand am observat mai multa creativitate in jocurile sale. Fiul meu
era fericit si eu eram la fel!
Am decis sa ne intoarcem peste 2 luni pentru 2 seturi de cate 30 de ore fie-
care. Calatorita cu avionul era inca o problema, dar rezultatele erau atat de bune
incat doream sa trecem prin acesta incercare pentru ca sa ajungem la centru.
In cele din urma, am terminat cele 90 de ore de ascultare din programul
Tomatis si s-au petrecut atat de multe schimbari ! Oamenii care il cunosc bine
spun ca exista un Michael inainte de Tomatis si unul dupa Tomatis.
La sfarsitul celor 90 de ore, aveam un baietel complet diferit. Pentru a incepe,
vorbirea s-a transformat. Inainte avea un model de vorbire „copy and paste – copie-
re si imitare”, dar dupa Tomatis si-a dezvoltat propria sa voce. Chiar puteam comu-
nica intr-un mod conceptual, de genul: Imi lipseste Sydney, imi place, nu-mi place.
Folosirea lui „eu” a devenit din ce in ce mai naturala pentru el.
Cand ne-am intors acasa, am decis sa stabilim activitati pentru a ajuta soci-
alizarea si integrarea sa cu alti copii, asa ca l-am dus la calarie, innot, muzica ...
orice la care ne-am gandit.
In ianuarie 2009 ne-am intors la Francoise la centrul Tomatis din Sydney
pentru un set de impulsionare de 30 ore si dupa aceea, evaluarea lui Michael era
excelenta. Testele si comportamentul sau aratau mari imbunatatiri.

2009 – actualizare
Ecolalia lui Michael (obisnuinta de a repeta constant aceleasi sunete, cuvinte
sau fraze) a disparut total. Michael s-a deschis catre lumea din jurul sau si arata
o curiozitate reala fata de totul. A devenit foarte vorbaret si deseori canta sau
murmura.
De ziua lui in iulie, cand i-am sugerat (fara prea mari sperante) ca putea sa
invite cativa prieteni pentru a sarbatorii, m-a surprins cand mi-a dat o lista de nu-
me! Cat eram de fericita! Din nou lacrimi de fericire!
In ceea ce priveste capacitatile sale verbale, acum se poate face inteles pe de-
plin, chiar daca produce propozitii ce sunt putin ciudate. Se poate corecta si chiar
ne pune intrebari!
Michael nu mai apeleaza la crize de furie pentru a se exprima pe sine cand
este frustrat. Anxietatea este inca prezenta dar ii face bine fata. Acum este mai ca-
pabil sa faca fata unor situatii noi, sau stresante si modul in care face fata fricilor a
dus la mici miracole! Inainte era atat de speriat cand se spala pe cap, deoarece pe
cap curgea apa, dar acum este calm si are incredere in apa. Invata sa innoate pe
spate si in stilul liber si ii place sa intre in competitie cu ceilalti. Era ingrozit sa se
scufunde – ii placea sa-i vada pe ceilalti cum faceau asta, dar nu a incercat nicio-
data. Astazi este primul care plonjeaza si se poate scufunda mai mult de 5 picioare
(1.3m) sub apa!
Toate aceste mici victorii continua sa se petreaca si fiecare dintre ele intares-
te simtul succesului lui Michael. Toate barierele pe care le-a ridicat din frica au fost
demontate acum. Incearca mai usor sa manance alimente noi. A invatat sa dea
uneori. Are mai multa grija de el, initiind lucruri, facand fata foarte bine schimbari-
lor si lucrurilor neasteptate. Acum este mai confortabil cand calatoreste cu avionul
si modul in care isi controleaza anxietatea este remarcabil.
Michael comunica bine acum. Nu mai este in propria sa lume si cauta
prietenia altor copii. Pentru mine, cel mai important lucru este ca avem o foarte
buna comunicare. Intelege tot ce-i spun si imi raspunde la intrebari! Francoise mi-a
spus: „I-am deschis toate canalele. Acum ar tebui sa-l inunzi cu cuvinte. Nu te opri
din vorbit si explica-i totul”. Si asta am facut!
Rezultatul? Vocabularul lui Michael este foarte bun: continua sa invete cu-
vinte noi si intotdeauna le foloseste in mod corespunzator. Acest proces a continuat
de la inceput sesiunilor Tomatis si acum au devenit un obicei pozitiv pentru el.
Intotdeauna este in cautarea de cuvinte noi si le foloseste de indata ce poate. Am
observat ca face asta pentru prima oara cand a inceput sa foloseasca propozitii din
desenele sale animate preferate – si lucrul remarcabil este ca le foloseste intotdea-
una in context.

Octombrie 2010 – atualizare


Michael a terminat clasa a doua si este primul in clasa sa. Notele sale sunt
surprinzatoare si excelente. Are numai „A” (nota; in sistemul nostru nota 10) si este
in special talentat la matematica – este dotat pentru matematica si nivelul sau de
calcul mental este incredibil pentru varsta sa. Este foarte social, are o multime de
preieteni si este tot timpul invitat la peteceri – de fapt, copii sunt atrasi de el datori-
ta paradoxului care il reprezinta. Inca poate avea intarzieri in ractiile sale, dar mun-
ceste rapid si foarte bine. Este un bun realizator. Acum invata judo si ii place.
Acum doresc sa-l evaluez pentru sindromul Asperger, deoarece mai exista
unele paradoxuri in comportamentul sau si dragostea sa de numere este uimitoare.
Viata sa se invarte in jurul cifrelor si numerelor si creaza jocuri cu ele – noaptea
daca nu poate dormi nu are rost sa-i spun povesti, ci numaratul il ajuta! Totusi,
deoarece simptomele sale au fost tratate din timp, acum este mai capabil sa se
integreze in societate, chiar si lipsit de armonie.
Stiu ca metoda Tomatis a dezvaluit ceea ce era profund ingropat in miezul
personalitatii lui Michael. Metoda Tomatis si Francoise l-au ajutat pe Michael sa
treaca printr-o renastere. Este total transformat si sinele sau interior continua
sa infloreasca. Muzica lui Mozart si capacitatile si talentul lui Francoise i–au
permis constiintei sale profunde ce dormea sa iasa. Michael obisnuia sa fie con-
stant temator, dar acum este un baietel fericit plin de „placerea de a trai”. Acum
rade, ochii sai scanteiaza si este foarte creator. Se joaca si chiar initiaza glume!
Ghidarea lui Francoise a fost nepretuita!
Astazi vedem luminita de la capatul tunelului; am gasit drumul afara din in-
tuneric. Bineinteles, ne asteapta multa munca, dar acum putem lucra pe un teren
solid. Credem ca metoda Tomatis a contribuit enorm la aceasta imbunatatire minu-
nanta a calitatii vietilor noastre.
Iti multumim dr. Tomatis si Francoise Nicoloff!

Concluzii
„Cel mai bun mod de a observa lucrurile cu succes este sa le urmaresti cum isi
urmeaza cursul din punctul de origine.”
Aristotel

Dr. Tomatis a fost intr-adevar un minunat pionier, inventator si om intuitiv.


El a inspirat domeniul antrenamentului prin sunete atat de mult incat orice
program ce exsita in lume astazi il recunoaste ca parintele acelui tip specific
de antrenament auditiv. A fost un om ce provoca gandirea, un vizionar ce nu se
temea sa-si asume riscul de a lasa in urma scolarizarea sa academica si a se aven-
tura intr-un domeniu necunoscut in care credea. A facut cercetarile bazandu-se pe
fapte stiintifice si le-a adaugat cunoasterii stiintifice intr-un mod care a schimbat
pentru totdeauna modul in care privim urechea. Criticii sai din lumea stiintifica ra-
man sceptici datorita a ceea ce este considerat astazi a fi o lipsa de studii empirice
riguros controlate. Cei mai multi consultanti Tomatis din intreaga lume doresc si ei
sa vada aceste studii incheiate. O parte din motivele din spatele conceperii acestei
carti si a celor care vor urma din seria „Calatorira ascultarii”, este de a atrage oame-
nii de stiinta sa ajute in eforturile noastre de a „dovedi” lumii stiintifice ceea ce cli-
nicienii vad in fiecare zi!
Exista si alte cercetari asupra unor aspecte pe care le vedem cand aplicam
metoda Tomatis in munca noastra: Parbery-Clark, Skoe si Kraus au studiat efectele
experientelor muzicale in limitarea efectelor degradante ale zgomotului de fundal
asupra procesarii neurologice a suentului. Ei au descoperit ca muzicienii au o re-
prezentare subcorticala mai robusta a stimulilor acustici in prezenta zgomotu-
lui. Mai mult chiar, ei au descoperit ca „muzicienii au demonstrat o sincronizare
neurala mai rapida, o reprezentare amplificata a armonicelor vorbirii si o morfologie
a raspunsului mai putin degradata de zgomot ... Aceste descoperiri au sugerat ca
experientele muzicale limiteaza efectele zgomotului de fundal ce intra in competitie.”
Una dintre principalele reclamatii pe care le avem la centrul nostru de trata-
ment este efectul mediului multisenzorial din clasa de la scoala asupra capacitatii
copilului de a-si mentine atentia in timpul orelor. Vedem din nou si din nou cum
expunerea la antrenamentul prin sunete, in special prin metoda Tomatis, descreste
aceasta adapatare neurala distorsionata la stimulii multisenzoriali in aceste situa-
tii.
Admitand ca este adevarat, cercetarile lui Parbery-Clark, Skoe si Kraus con-
tineau subiecte de expuneri la muzica pe termene lungi si studiul nu dovedeste
munca realizata prin metoda Tomatis in nicio masura. Doar este foarte interesant
ca studiul arata clar ca implicarea expunerii la antrenamentul prin muzica pe peri-
oade extinse de trimp intareste sincronizarea neuronala specifica si capacitatea de a
se concentra intr-o situatie zgomotoasa. Dr. Tomatis nu credea in stimularea as-
cultarii pe termen scurt – el credea in incheierea ascultarii pe perioade extin-
se. Dupa multe aplicatii diverse, el a concluzionat ca 60-62 de ore este un numar
magic initial de ore de ascultare – un program care il folosim inca astazi.
Intr-o maniera similara, Thompson, Schellenberg si Husain au urmarit lecti-
ile de muzica si efectul lor asupra sensibilitatii la emotii si asupra modul in care
acest lucru a fost transmis prin prosodia vorbirii. Autorii au facut 3 experimente
pentru a descoperi daca lectiile de muzica intaresc capacitatea omului de a decoda
emotiile exprimate prin vorbie. Iata ce au descoperit:
 In experimentul 1: adultii ce au luat lectii de muzica in copilarie erau mai
buni decat adultii nescolarizati la identificarea emotiilor transmise prin
secventele de tonuri ce imita prosodia rostirii cu gals tare.
 In experimentul 2: adultii scolarizati muzical erau mai buni decat cei nesco-
larizati in identificarea tristetii si fricii transmise prin rostire cu glas tare in o
limba familiara (engleza) cat si in o limba nefamiliara (tagalog filipineza) si
prin prosodie ce imita secventele de tonuri. Adultii scolarizati muzical erau
mai buni in identificarea rostirilor cu o prosodie neutra emotional.
 In experimentul 3: copii de 7 ani au fost rugati sa identifice emotiile transmi-
se prin vorbire, sau in secvente de tonuri ce imita vorbirea. Pentru compara-
tiile de frica-furie, copii ce au luat lectii de instrumente cu clape in anul an-
terior au facut mai bine decat copii ce nu au luat lectii de arta si au facut
echivalent cu copii ce au luat lectii de arte dramatice. Echivalenta intre in-
strumente cu clape si lectii de arte dramatice este in special de observat de-
oarece lectiile de drama se focuseaza in special pe antrenarea vocii rostite si
folosirea prosodiei.
Inca o data efectul antrenarii urechii la muzica a fost folositor in imbu-
natatirea capacitatii cuiva de a atasa emotii la vorbirea rostita si, probabil, a
fost cazul in exemplificarea primului principiu al lui Tomatis: „vocea poate reprodu-
ce doar ceea ce urechea aude”. Noi observam deseori schimbarile de voce ale copii-
lor pe care ii tratam si vedem cum sunt mai capabili sa urmeze indicii sociale non-
verbale, pe masura ce sunt mai acordati la ascultarea cu urechea interna. Intr-un
caz pe care l-am prezentat la Dublin la conferinta internationala din 2009, am auzit
clar pe video minunanta schimbare in rasul unei fetite pe tot spectrul de sunete, ce
era considerata debila mintal si care putea sa produca doar un sunet patrunzator,
ascutit, inainte de a incepe antrenamentul Tomatis.
In „Trezirea lui Ashley”, Sharon Ruben a scris istoria remarcabila a copilului
ei diagnosticat in spectrul autist. Ceea ce a trimis criticii sa planeze asupra acestui
caz a fost din nou o relatare a unei recuperari remercabile. S-au efectuat multe cer-
cetari doar asupra efectului Mozart, fara urechea electronica pe care o folosim in
metoda Tomatis. Multe cercetari nu sustin descoperirile dincolo de un efect pe ter-
men scurt, dar trebuie sa ne amintim ca cele mai multe cercetari au fost facute in
conditiile in care subiectii au fost expusi la muzica lui Mozart pentru o perioada
maxima de 20 minute.
Un mic studiu al metodei Tomatis a fost facut de Meysmith Roy si a fost pu-
blicat in „Jurnalul de psihologie din Africa de Sud”. A implicat 6 baieti sever autisit
cu varste intre 4 si 11 ani.
Autorul a descoperit ca: 3 dintre baieti au demonstrat schimbari pozitive de
comportament la sfarsitul tratamentului; 1 dintre baieti nu mai era considerat au-
tist; 2 baieti au indicat simtome usoare de autism; 3 baieti au ramas in gama de
autism sever. De un interes particular au fost schimbarile petrecute in zona pre-
lingvistica pentru 5 dintre cei 6 baieti. Acestea au inclus adaptarea la schimbare,
raspunsul la ascultare, comunicarea non-verbala, raspunsul emotional si nivelul de
activitate. Aceste comportamente sunt considerate cerinte preliminare pentru o co-
municare verbala de succes. Copii care au demonstrat schimbarea comportamentu-
lui aveau 6 ani, sau erau mai mici la inceputul tratamentului. Autorul a sugerat ca
metoda Tomatis poate fi utila in a face coordonabil comportamentul pre-lingvistic si
astfel sa ajute la pregatirea copilului in a invata capacitatile de baza necesare pen-
tru dezvoltarea limbajului si invatarii.
Foarte frecvent in timpul aplicarii metodei Tomatis in munca noastra, famili-
ile devin ingrijorate de „regresul” copiilor lor, deoarece, aparent, merg invers in dez-
voltarea lor si incep sa investigheze din nou limbajul pre-verbal. Copii ce au inceput
sa foloseasca fraze de un cuvant, doua pot sa inceapa sa vorbeasca din nou fara
nici un sens si par ca nu au nicio noima. Ca consultant Tomatis ne bucuram de
aceasta aparent „regresie”, deoarece stim ca este de fapt o faza in restructurarea a
ceea ce aude urechea in propriile lor voci – similar cu ganguritul pe care il auzim la
bebelusi cand incep sa aplice urechilor lor stimuli senzoriali ce pornesc din vocile
lor, cand isi pregatesc urechile pentru folosirea limbajului. Am dori sa vedem mai
multe cercetari in acest domeniu, deoarece multi copii diagnosticati cu autism de-
monstreaza acest foarte interesant si important proces. Rezultatul acestei perioade
de restructurare este observat in o folosire imbunatatita a limbajului.
In ianuarie 2009, a aparut un articol in „Science Daily” in legatura cu capaci-
tatea de a „simti” cuvintele noastre – cu alte cuvinte „a auzi cu fata noastra”. Artico-
lul se refera la „miscarea pielii faciale si a muschilor din jurul gurii, ce joaca un rol
important nu numai in modul in care sunetele vorbirii sunt create ci si in modul in
care sunt auzite”. Acest articol se referea la cercetarea facuta de oamenii de stiinta
de la Laboratoarele Haskins (un laborator de cercetari afiliat la Universitatea Yale).
„Aceste efecte ale intinderii pielii faciale indica implicarea sistemului somato-
senzorial in procesarea neurala a sunetelor vorbirii. Descoperirile contribuie intr-un
mod important la intelegerea relatiei dintre perceptia si producerea vorbirii. Ele ara-
ta ca exista o baza larga non-auditiva pentru „auz” si ca perceptia vorbirii are lega-
turi neuronale importante la mecanismul producerii vorbirii”.
Ca consultant Tomatis, acest articol a fost de mare interes, deoarece obser-
vam atat de des schimbari faciale la copii pe care ii tratam folosind metoda Tomatis.
Dr. Tomatis a scris mult despre buclele audio-linguale in „Urechea si vocea”. El cla-
rifica legaturile neuro-anatomice intre muschiul stapedius si temper timpani din
urechea mijlocie si enervarile nervoase ce sunt conectate la musculatura faciala. De
multe ori familiile aud vecinii si cunoscutii nostrii ca spun: „Dar persoana respecti-
va arata diferit!” Aceasta conexiune este atat de frecvent trecuta cu vederea in copii
diagnosticati cu apraxie, chiar in apraxia vorbirii, sau a intregului corp. Deseori
acestea sunt predate in modul cognitiv cu o abordare „de sus in jos” ( la inceput
centrele cognitive, ce se aplica la zone mai primare de dezvoltare), in timp ce dezvol-
tarea se petrece „de jos in sus” si creaza automatismul si fundatia necesare pentru
ca capacitatile cognitive si ale „centrilor superiori” sa se dezvolte mai egal.
Un alt studiu interesant a fost facut de King si colectivul, ce se concentreaza
asupra deficitului cailor auditive ale trunchiului cerebral de a coda sunetele vorbi-
rii.
Datele acestui studiu sugereaza ca: „Anumite deficite de invatare pot sa pro-
vina din o perturbare a sincronizarii neurale auditive la nivelul trunchiului cerebral.
Masurarea sincronicitatii auditive a trunchiului cerebral poate fi utilizata pentru a
identifica care copil cu probleme de invatare va beneficia de programul de antrena-
ment ce tinteste deficitele reprezentarii neuronale ale aspectelor acustice ale infor-
matiei auditive de intrare. In plus ... se poate imagina identificarea acelor copii cu
riscuri de probleme acustico-fonetice de invatare, inainte de a ajunge la varsta sco-
lara. Astfel, interventia si reabilitarea pot incepe la o varsta mai mica”.
Aceasta a fost o lucrare interesanta, deoarece noi vedem atat de multi copii
ce se lupta cu acest tip de deficiente de invatare, ce includ sistemul auditiv si susti-
nem ca raspandirea acestui tip de decalaj bazat pe invatare este destul de mare. In
special la centrul nostru ajutam multi copii ce se lupta cu decalaje de invatare in
mediul lor scolar – cei mai multi datorita dificultatilor de citire. Am descoperit ca si
atunci cand un copil invata sa citeasca mai tarziu in scoala elementara si aparent
citeste fluent, copilul nu infloreste la scoala deoarece se lupta cu dificultati auditive
ascunse, ce provoaca nevoia de o compensare mai mare in capacitatile cognitive ale
creierului, ce suprasolicita functionarea memoriei. Ca consultanti Tomatis am do-
ri sa vedem mai multe cercetari in detectarea timpurie (asa cum am aratat
mai sus), deoarece aceasta ar putea impiedica o imensa cantitate de suferinta
legata de probleme nenecesare cu stima de sine si conceptualizarea scazuta a
identitatii de sine.
Exista atat de multe studii interesante si doar am atins varful aisbergului in
aceasta discutie! Dar as dori sa inchei aceasta parte a discutiei cu un studiu asu-
pra raspunsurilor evocate auditiv intarziate, in tulburarile din spectrul autismului,
facut de Roberts si colectivul. Autorul a comparat 25 copii diagnosticati cu tulbu-
rari din spectrul autismului, avand o varsta medie de 10 ani, pana la 17 ani – tipic
pentru copii in dezvoltare. Copii cu autism aveau o intarziere medie de 11 milise-
cunde in raspunsurile creierului lor la sunete, comparati cu copii din grupul de
control. In grupul cu tulburari din spectrul autismului intarzierile erau similare, fie
ca copii aveau sau nu deficiente de limbaj. O intarziere de 11 milisecunde este
scurta, dar asta inseamna ca un copil ce are ASD cand aude cuvantul elefant
inca proceseaza suentul „el” in timp ce alti copii au trecut mai departe. Intar-
zierile se aduna pe masura ce conversatia inainteaza si copilul poate ramane in
urma fata de copii ce se dezvolta tipic.
Studiile ce au implicat metoda Tomatis cu copii au indicat unele descoperiri
preliminare interesante. Meta - analiza Gilmore s-a bazat pe studiul a 225 copii cu
dificultati de invatare si comunicare. Analizele au aratat ca sesiunile de ascultare
Tomatis au un impact asupra limbajului, dezvoltarii cognitive si psihomotoare si a
comportamentului social/personal, desi aceste analize au fost mult criticate.
Wilson si colegii au studiat 26 de copii ce sufereau de o afectiune a limbaju-
lui. 18 dintre copii au facut antrenamentul ascultarii prin metoda Tomatis si 8 au
intrat in grupul de control. Participantii Tomatis au aratat un progres mai mare in
domeniul comunicarii, deschiderea auzului si capacitatea de a produce sunete.
In Anglia, Mould si Gilmore, in Institutul Brickwall house, au studiat 47 de
copii dislexici, ce sufereau de o intarziere in citire de 4-5 ani. 24 dintre ei au facut
sesiunile de ascultare prin metoda Tomatis, iar ceilalti 23 copii au intrat in grupul
de control. Rezultatele au fost semnificativ in favoarea celor din grupul Tomatis, in
ceea ce priveste capacitatea de a citi si exprimarea.
Avem nevoie de mai multe date empirice intr-o lume construita pe stiinta si
masuri stiintifice si ne construim constant drumul catre a dobandi mai mult teren
in aceasta arena. Consultantii Tomatis din toata lumea ne relateaza schimbari-
le pe care le-au observat dupa ce au introdus metoda Tomatis in munca lor.
Rezultatele dobandite sunt mai rapide si inchiderea decalajului in deficientele de
dezvoltare si invatare se face mai rapid, salvand copilul de la anxietate aditionala,
suferinta si stima de sine redusa. Ca consultant Tomatis, ce crede in aceasta meto-
da, datoram marelui public sa devenim mai activi implicati in cercetari si speram sa
folosim aceasta prima carte din seria noastra ca punct de discutie cu cercetatorii
pentru a obtine fondurile necesare pentru a completa datele necesare. Pana atunci,
clinicienii din toata lumea vor continua sa adauge aceasta munca la gama lor de
instrumente, copii vor continua sa beneficieze si sa infloreasca si parintii vor conti-
nua sa creada!

Maude Le Roux

Noiembrie 2010

S-ar putea să vă placă și