Mi-e dor de tine, mamă - de Grigore Vieru

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuța mea: gradină

Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuțo, tu: vecie,

Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cîntec fără moarte!

Vînt hulpav pom cuprinde

Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii

Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge fața

Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, batrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mama

Cântec femeiesc - de Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
 Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

Cea mai scumpă de pe lume - de Nichita Stănescu

Spune-mi care mamă-anume

Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de păsări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peștișorii de peștoaică,
Ursuleții de ursoaică,
Șerpișorii de șerpoaică,
Tigrișorii de tigroaică,
Mânjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nucă,
Cucii toți au zis de cucă,
Toţi pisoii, de pisică,
Iara eu, de-a mea mamică.
Orice mamă e anume
Cea mai scumpă de pe lume!
 O, mamă - de Mihai Eminescu

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi

Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;

Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,

Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

Mama - de Grigore Vieru

Foicică dulce poamă

Toată lumea are mamă,

Melcul, iedul, ursulică,

Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea şi dispare

La tot puiul bine-i pare

Că din nou e dimineaţă

 Şi-şi vede mama la faţă.

Cuvântul mama - de Grigore Vieru

Pruncii îl zuruie.

Batrânii îl visează.

Bolnavii îl șoptesc.

Muții îl gândesc.

Fricoșii îl strigă.

Orfanii îl lacrimă.

Răniții îl cheamă.

Iar ceilalți îl uită.

O, Mamă! O, Mamă!

Mamă, de-ai fi o stea - de Grigore Vieru

Mamă, de-ai fi o stea-n cer lină,

Te-aș găsi după lumină,
Rostire-aș spre fața ta:
“Când dormi, maică, dumneata?”

De te-ai face spic secară,

Te-aș găsi după povară
Și te-aș întreba tot eu :
“Nu ți-i, măiculița, greu?!”

De-ai fi-n codru-o păsăruica,

După glas afla-te-aș, muică,
Zice-as ud de roua ta:
“Ce dor ai de cânți asa?!”

De te-ai face-n vai o floare,

Te-aș găsi după suflare,
Spune-ți-aș vorbe cerești:
“Maică, tot frumoasă ești !”
 Mama

Cine este acea splendoare

Ce te-alintă cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te ţine?
Cine este acea fiinţă
Ce te-nvaţă din ştiinţă?
Cine are acea paloare
Ce te-mbată ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimbă printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ţi-aduce alintare?
Cine e acea lumină
Ce în noapte ea suspină?
Ce te-aleargă, ce te-ndeamnă
Şi prin rugă ea te cheamă?
Cine? Cine?

Mama

De la primul pas al tău

Te păzeşte de ce-i rău

Te iubeşte şi te ceartă

Te învaţă şi te iartă.

Şi din calendar cad file,

O-nţelegi mai mult copile,

O priveşti în ochii limpezi

Şi-n oglinda lor tresari.

Să-ţi vezi chipu-n ochi de mamă,

Ştii, copile, ce înseamnă?

 Mamei

Mamă, eşti pe lume,

Tot ce-i mai frumos.

Ochii tăi sunt limpezi

Glasul ţi-i duios.

Dragostea ta mare

Mie-mi este scut

Mamă, ia-mă-n braţe

Vreau să te sărut

Mama

Când ești copil, tu poate nu-ți dai seama

Ce importanță are, în viață, MAMA.
Știi că-i acolo pentru tine, zi și noapte
Și nu te oprești să-ntrebi „Oare mai poate?”.

Te ajută-n toate cu o răbdare infinită.

Nu-ți cere nimic, doar îți arată dragoste nemărginită.
Atunci când plângi, te-ascultă și-ți oferă o îmbrățișare
Și simți cum înflorești și soarele răsare

INIMA MAMEI
de Niculina Mureșan

Inima mamei, cine o stie?

De vrei s-o cunosti, gandeste asa.
E multa iubire, dar si intristare
Atunci cand copiii gresesc cu ceva.
Inima mamei e si suferinta
 Si griji si sperante si ruga si dor
Cand pleaca copiii si casa-i pustie
Inima mamei ofteaza usor.

...................................

Atat cat mai bate, ea, inima mamei

N-asteapta palate si nici avutii.
Ce-asteapta ? E simplu.
Putina-ngrijire, caldura, iubire
Si sigur asteapta, respect de la fii

MAMA

Mama e uneori o lumină,

Alteori e o floare
Şi când zâmbeşte e o rază de soare!
Mama,
Noapte de noapte, adună
În cuvinte
Raze de lună
Să facă din ele
Cu drag
Ca nişte mărgele-n şirag
Vorbe de-alint
Şi poveşti.
(Numai aşa vei putea mare să creşti !)
Mama e zâna bună ce vine
Când ai nevoie de cineva lângă tine !

SURÂSUL MAMEI

Când mama mea surâde larg

Ea, poate că nici nu prea ştie,
Câtă lumină, câtă bucurie
Primesc prin ochii ei cu drag.
Şi chiar dacă o supăr câteodată
Eu ştiu că blând mă dojeneşte
Copil fiind greşesc copilăreşte,
Iar ea se lămureşte deîndată.
 Aş vrea şi eu să pot, la rândul meu,
S-o răsplătesc cum se cuvine,
Atât cât am să pot de bine
Şi-oricât mi s-ar părea de greu.

Cum mama mea-i o zână bună

Ce stă mereu la mine-n casă,
Eu îi doresc să fie sănătoasă
Şi veşnic "fiule" să-mi spună.

CUVÂNTUL BUN AL MAMEI

Cuvântul bun al mamei
Nu-l lepăda copile
Cât va mai fi pe lume
Să ai urechi și zile;

Ci-nseamnă-ți-le bine
Să i le-asculți pe toate
Că nu-i pe lume nimeni
Ca ea să ți le-arate.

Nici pilda bună-a tatei

N-o lepăda în viață
Spre tot ce-i vrednicie
S-o ai mereu în față,

Ci calea bună-n care

Părinții te-ndrumează
Cu inima întreagă
Iubește-o și-o urmează.

De câte ori măicuţă la tine mă gândesc,

mă prinde dimineaţa şi-ncerc să-mi defines
, cum ai făcut tu viaţa să-ţi fie minunată,
şi clipa fericită să vină deîndată?

Ce strategie mamă, ce farmec ai de placi?

Cum viaţa-ţi nu-i o dramă, pe toţi tu îi atragi?
Şi cum de poţi tu oare pe toţi să îi subjugi?
Spune-mi misterul care te face să-i învingi.
 Cum te ridici tu oare şi cum tu te cobori,
când stai cu fiecare de vorbă uneori?
Te rog să-mi dai tărie, ca tine vreau să fiu,
să-mi umplu-n bucurie cugetul meu cel viu.

***
Mama mea e cea mai buna
Nu stiu altora cum suna
Dar cu siguranta-n lume
Fiecare asa ar spune

Caut permanent cuvinte

Pentru a-i multumi vreodata
Doar ca mama-i prea cuminte
Sa astepte vreo rasplata

Slava Doamne tie

Pentru asa o bogatie
Slava tie Doamne
Pentru bunatatea mamei.

Mama mea e cea mai dulce

Nu e noapte sa se culce
Fara a se ruga la Domnul
Sa ne fie dulce somnul

O fiinta care-i pasa

Cine-o fi daca nu mama
Cea mai scumpa si frumoasa
Mama mea e cea mai cea

Slava Doamne tie

Pentru asa o bogatie
Slava tie Doamne
Pentru bunatatea mamei
Poezia „Doar femeia” de D.Matcovschi.

Mai regină decăt floarea

Doar femeia poate fi.
Mai adîncă decît marea
Doar femeia poate fi
Mai înaltă ca destinul
Doar femeia poate fi
Mai amară ca pelinul
Doar femeia poate fi
Mai frumoasă decît viaţa
Doar femeia poate fi
Mai deşteaptă ca povaţa
Doar femeia poate fi
Mai cuminte ca poemul
Doar femeia poate fi
Mai cumplită ca blestemul
Doar femeia poate fi
Mai aproape decît dorul
Doar femeia poate fi
Mai de şoaptă ca izvorul
Doar femeia poate fi
Mai de-april ca primăvara
Doar femeia poate fi
Şi mai dulce ca vioara
Doar femeia poate fi.
 Pe parcursul vieţii noastre suntem mai mult la şcoală şi zi de zi creştem şi devenim oameni alături
de bunele noastre PROFESOARE, care zilnic se dăruiesc muncii, profesiei.

Dragele noastre profesoare, primiţi recunoştinţa şi aprecierea noastră pentru bunătatea şi

îngăduinţă, pentru răbdarea şi înţelegerea cu care ne înfruntaţi năzbîtiile şi greşelile noastre şi ne
îndrumaţi pe gura de rai a CĂRŢII.

E martie opt!
Si e frumos si este soare,
E ziua voastra, iubite-profesoare!
As vrea sa va daruiesc,
Din sufletu-mi curat,
O floare...

Dar n-am sa pot,

Ca-n tara noastra chinuita,
O floare-i socotita... mita!
Si nici n-as vrea ca pentr-o biata floare,
S-ajung de-acum corupatoare.
Si ma gandesc de as avea vreo vina
De v-as planta-o in gradina?!

Mi-a spus si sora mea mai mare,

Nici mamei sa nu ii dau o floare,
Caci sora mea va socoti ca-i mita,
Si pentru-aceasta imbobocita floare,
Ma pune mama prima, la mancare!

Asa ca, scumpe-profesoare,

Atunci cand ma voi face mare
Si voi elibera aceasta tara,
Voi da un ordin, sau o lege,
Sau un decret, prin care,
Orice fiinta de sub soare,
Sa aiba drept ca sa primeasc-o floare...