S-a dus un an și bun și prost

de Cornel Nistorescu

Există destule argumente în favoarea desemnării lui 2018 ca un an prost. Opoziția îl socoate
catastrofal. Și în ciuda unor evidențe democratice, în lipsă de idei și argumente, trompetele
opoziției au socotit 2018 ca un an al începutului de dictatură. După modesta mea părere, 2018
a fost anul în care România a avut parte de cea mai proastă, mediocră și agresivă opoziție din
cei 28 de ani post- Ceaușescu. Atacuri isterice pe probleme mici, lipsă de idei și de argumente,
isterie bulevardieră de prost gust, lipsă de ținută și de intelectuali care să țină disputa cu puterea
la un nivel descalificant pentru PSD. Prestațiile opoziției au fost atît de penibile încît i-au cauzat
numai ei însăși. Colac peste pupăză, președintele României, în loc să medieze sau
să sublinieze bîlbele și greșelile PSD, a făcut o opoziție cu parul. Grosolană, dură, fără eleganță
și clasă. Mai mult, s-a dat de gol. În 2018 a avut loc cea mai puternică și convingătoare
dezvăluire a abuzurilor comise de binomul DNA-SRI, la care președintele Klaus Iohannis a fost
și pălăria, și paltonul, și cuierul, și geamantanul de călătorie. După un an de dezvăluiri șocante,
Klaus Iohannis n-a găsit de cuviință să se delimiteze de nimic. Dimpotrivă. În cel mai
descalificant mod pentru o ființă cu pretenții democratice, el a încercat să apere protocoalele și la
Curtea Constituțională a României!?

Anul care s-a încheiat poate fi socotit un an prost pentru că PSD-ul a continuat să improvizeze la
oameni și numiri, a scos din pălărie măsuri (încă nu știm dacă bune sau proaste) șocante, fără
să fie capabil să le explice convingător. A fost un an prost și pentru că încrederea în economia
românească a scăzut, chiar dacă cifrele nu arată atît de rău pe cît se chinuie Florin Cîțu să
arate. Acest 2018 a fost prost pentru că România n-a făcut nici un pas în materie de
infrastructură. S-a amăgit că autostrăzile ies din pălăria unui ministru bun de un clasament al
incompetenților. A fost un an prost și pentru dotarea armatei române cu tehnică de luptă. Iar
ne-am făcut de rîs cu licitațiile și, în loc să părem serioși și de bună credință, am izbutit să ne
punem partenerii împotrivă.

Anul 2018 este prost pentru că în materie de educație am mai făcut un pas spre alte cîrpeli.
Președintele s-a făcut de rîs cu al său proiect de plan iar ministerul s-a împiedicat în anunțarea
de noi modificări mărunte, menite a păstra trendul descendent al școlii românești. Cu toată
experiența ministrului Ecaterina Andronescu, încă nu suntem în stare să eliminăm universitățile
fantomă, să introducem clasamente și finanțări pentru universitățile valoroase și să începem o
campanie de reconsiderare a condiției cadrului didactic în România. Mai mult, furtul intelectual,
în loc să fie taxat fără milă, este privit în continuare cu îngăduință. Geaba ne amăgim cu o
excelență sau două în școală sau în sport, cîtă vreme majoritatea este copleșită de resemnare
și de mediocritate.

Tot la întîmplări dintr-un an prost aș trece diversiunile puse la cale de diverse forțe din societate.
Ca să nu mă aleg cu tot felul de injurături și de insinuări tembele (că PSD-ul ne-ar finanța, vezi
Doamne) vă las pe dumneavoastră să vă alegeți singuri lista diversiunilor din acest an. Este de
necrezut cum o societate cu pretenții și o țară cu instituții oarecum independente poate fi amețită
cu atîtea subiecte false și minciuni grosolane. Și toate împinse numai peste unii, în vreme ce
personaje din tabăra cealaltă, gonflate cu tupeu, au fost scoase din inventar, indiferent cît de
fals și de stupid ar fi fost acesta. Mă refer la scoaterea lui Lucian Boia din listele lui Hodor,
folosite mai mult pentru a minimaliza personaje sau pentru a bloca ascensiunea unor
profesioniști.

Anul 2018 a fost unul prost și pentru că politicieni români au început să lupte pe față prin
străinătate împotriva țării lor. Și la Comsia Europeană, și la Parlamentul European, ne-am faultat
singuri. Asta și pentru că serviciile românești au continuat să se folosească de oamenii de sprijin
din afară pentru a înclina bătălia politică internă în favoarea uneia dintre tabere.
Mi se pare că 2018 a fost anul celei mai cumplite dezbinări românești. Culmea, condusă de
președintele României. Contribuția aparține în egală măsură ambelor tabere. Și din politică, și
din servicii, și din presă. Nu este nici unul mai nevinovat decît celălalt.

De ce a fost și un an bun? Pentru că economia, cum-necum, a continuat să crească. Și pentru

că în țara proiectelor neterminate am sfințit totuși Catedrala Mîntuirii Neamului. Și pentru că viața
medicilor din România a cunoscut și accente pozitive.

Și mai susțin un lucru. Că această preocupare pentru controlul taxelor și evaziunea

multinaționalelor din România este un fapt pozitiv. După aproape 20 de ani de protecție, încep să
se limpezească și condițiile în care operează marile firme internaționale din România. Toate
aiurelile și ilegalităile vin chiar de la începutul activității lor, cînd România și-a cumpărat
apropierea, negocierile și mai apoi intrarea în Uniunea Europeană cu cedări și vînzări de
societăți comerciale de inportanță națională. Încet-încet, lucrurile revin la normal iar politicienii
care au profitat (din România sau de la Comisia Europeană) încep să fie scoși din joc. Și firmele
românești să se apropie de condiția firmelor importante din Europa.

Dincolo de tot tărăboiul și de toată propaganda, faptul trebuie trecut între cele folositoare. În
2018 a început repararea compromisurilor făcute pentru a accede în Europa.