Luceafarul – M.

Eminescu

Contextul cultural:

- a aparut in 1883, la Viena

- apoi in “Convorbiri Literare”
- este un poem romantic, avand ca tema geniul si conditia umana
- se regasesc trei genuri literare – epic, liric si dramatic
- imaginarul poetic

Viziunea (autorului) despre lume:

- rezulta din tema si din imaginarul poetic

- (se refera la) conditia geniului si relatia sa cu lumea, iubirea si cunoasterea
- geniul este condamnat la izolare, neinteles, superior si interiorizat

Tip de lirism: obiectiv si subiectiv:

- lirismul obiectiv este dat de meditatia filosofica

- povestea de dragoste este conceputa pe schema basmului si cu elemente
dramatice (dialogurile)
- cntine specii lirice: idila, elegia, meditatia si pastelui

Tema si motivele:

- tema este romantica: relatia geniului cu lumea, iubirea si cunoasterea

- opozitia planurilor cosmic si terestru; geniul si omul comun
- motivele romantice:- Luceafarul, marea, castelul, fereastra, oglinda
- ingerul si demonul (chipurile Luceafarului)
- zborul cosmic

Compozitia poemului:

- are 4 parti – in prima si ultima parte planurile cosmic si terestru interfereaza

- in partea a doua, poemul continua in planul terestru (iubirea
dintre Catalina si Catalin, pajul)
- in partea a treia predmina planul cosmic (calatoria spre
Demiurg si ruga)

Rezumatul:
 - titlul poemului - anunta motivul/tema textului, Luceafarul, si tema
romantica a locului geniului in lume – fiinta solitara si nefericita, opusa omului
obisnuit.
- uneste doua mituri, aratand , astfel, natura duala a
persnajului romantic : a) unul romanesc, al stelei cazatoare
b) mitul grecesc al lui Hyperion (=cel care merge deasupra)

Prima parte incepe cu formula basmului “A fost odata ca-n povesti/ A fost ca
niciodata” si arata inceputul povestii de dragoste
- atmosfera este romantica, de visare si contemplatie/meditatie
- semnificatia alegoriei: fata pamanteana aspira spre absolut, iar
luceafarul simte nevoia materialitatii
- chemarea fetei ”Cobori in jos, Luceafar bland,/Alunecand pe o
raza” determina prima intrupare din cer si mare – ipostaza angelica, romantica a
Luceafarului; A doua intrupare, din soare si nooapte, reda ipostaza demonica a
astrului.
Partea a doua – idila dintre fata de imparat, Catalina, si pajul Catalin, aratand
legatura sentimentala in plan terestru.
- asemanarea numelor –(arata) apartenenta la aceeasi
categorie a omului comun
- portretul lui Catalin – in stilul vorbirii populare: Baiat din flori si
de pripas,/Dar indraznet cu ochii"
A treia parte – trei secvente poetice: zborul cosmic, rugaciunea si
convorbirea cu Demiurgul si eliberarea.
- dezlegarea de nemurire => ar duce la haos cosmic, pentru ca
Hyperion este parte a ordinii primordiale.
- antiteza (opozitia) dintre lumea nemuritorilor si cea a muritorilor
- ca sa renunte la cererea lui, lui Hyperion (D) ii arata diferite
ipostaze ale geniului: filosoful, poetul, cezarul
- argumentul infidelitatii fetei incheie refuzul Demiurgului
In partea a patra – se revine la cadrul terestru
Apartenenta la romantism a poemului Luceafarul:
1. prin tematica sa: povestea de dragoste imposibilă intre fata de imparat si
Hyperion (tema iubirii neimplinite);
tema omului de geniu si destinul sau tragic - datorita naturii sale
duale(are trasaturi umane, dar si divine)
2. prin amestecul de specii și genuri literare – este un poem filosofic cu elemente
epice (cadrul feeric, de basm), lirice (elegia, meditatia filosofica, idila si pastelui) si
dramatice (utilizarea dialogurilor si organizarea poemului in patru tablouri)
3. prin sursele de inspiratie folclorica
4. prin prezenta antitezei: cele două planuri: cel universal cosmic şi cel uman
terestru.