IA-

) The Ordcr of St. Benedicr. Inc.. T h e Liturgical Press. Robert F. Taft

CoUcge«lle. Minnesota 1992. AU n g h t s rcsen-ed. No part
of this book niay bc reproduccd in any f o r m or by any
means, electronic or mcchamcal. including p h o t o c o p y m g ,
recordlng. taping or any rctneval systcm, w i t h o u t thc
«ritten permission of T h c liturgical Press, CoUegc% jllc, RITUL BIZANTIN
Minnesota 56321-
- scurta istorie -

Traduccrc din limba engleză dc

Dumitru Vanca Alin Mches

C R E Î N T R E G I R E A . 2008
Eclinira R e i n t i c g u c a .
ArKicpiscopu O n o d o x i K o m a n â a A l b a luliei
Srr. M i h u \'iteazuJ, N r . 16, A l b a - I u l i a , R o m i m a Tipărita iw bineiUfantarta
Tel: 0 2 5 8 / 8 1 1 6 9 0 (secreiariat) înalt Pna Sfinlitulm Părinte Andm,
0258/818188, mt. 122 (ediwri) Arhiepiscop al Alba Uliti
u-u-w.reinirfprea m
C o m e n z i c a n e : 0 2 5 8 / 8 1 0 3 7 3 sau p e w w . r e i n t t o g i r c a . r o

Traducerea a fost făcută după onginalul: Th ?,yxontine nh: a sl/ort

Hiao^-. The Ijtuigical Press, Collcgeville, Minnesota, 1992.
teiMiFReciRea

AJbalulia, 2008
 MtTKOPot.rA Moi.ixH'Kr ŞI i n c d v r N E i
HIBl.lOTtCA OVMlTfd' STANILOAE"
Sccţij Sltjdium
COTA Iii'

Lector Diana Câmpan

Tehnoredactor Dumimi Van ca/C ătahn Popi
Coperta: Catidrak SJ. Sofia - Con stan cin op ol, mozaic

Abrevieri
Dcscnerca CIP a Bibliotecii Naţionale a Romamci
Taft, Robert F.
Rjtul bizantin: scurtă istorie / Robert F. Taft; AJba 1 uliu: .'\1. = Analectfl Liturgica.
Reîntregirea, 2008
A N T F = Arbcitcn zur ncu testa mc ntlichen Forschung.
Index
ISBN 978-973-7879-72-1 A O C = Archivcs de l'Onent chreiicn
281.911
Arranz, Hesperinos = M. Arraiiz, L'offwe de FAsmatikos
l'lesperinos (t'ipres chantees) de Famien llucholo^ ţy^iitin,
O C P 4 4 { 1 9 7 8 ) 107-130,391-412.
In colecţia Logos şi Symbol au mai apărut;
A r r a n z , Etapes = id-, Les grandes itapis de la Liturgie By^ntine:
1. Icoană şi catehe^â^ Pr. Dumitru Vanca;
Pakstine-By:iaiice-R«ssie. Essai d'apercu historique, in
2. Sfânta iJlurghie, cateheza desăvârşita, Pr. Florin B o t e z a n ;
IJturgie de Feglise particuliere, liturgie de fegliie umi<erselle,
3. Dumnezeu in creaţie, jiicgen Moltmann, ed. şi trad- E m i l j u r c a n şi
BELS 7 (Rome 1976) 43-72,
jan Nicolac;
4. .J'rin aiţii spre sine". Etnologie ji ima^kgie in memoria m/luralâ A r r a n z , Euchologe slave - id.. La liturgie de l'Eiicholoiif slave du
europeană, ed. Avram Cristea şi Jan Nicolae; Sinai, in Christianity among the Slavs. The hentuge oj Sainlj
5. Creştinismul la Aputum şi in teritoriul său (sec. / / / -X^, V a sile Moga; Cjril and Metbodius. Actele Congresului internaţional cu
6. Calendarul viu. Diahgm euharistiei intre ^^enerafii. Părintele Ilie prilejul celm de-al unsprezecelea centenar de la moar-
Moldovan, convorbiri realizate dt-Jan Nicolac;
tea Sf- Mediodius, Roma, 8-11 Octombric 1985, orga-
7. Creştinismul popular intre teologie şi etnologie, ed. A v r a m Cristea şi
nizat dc Insdtutului Pontifical Oriental. Editate de
Jan Nicolae;
Edward C. Farrugia, S.J., Robert !•• l'aft, S.J., Gino K.
8. Treimea şi ^mpurăjia lui Dumnezeu, Jiirgen Moltmann, trad. Daniel
Piovesana, SJ-, împreună cu CumitetT.il Editorial, (X;A
Munteanu;
9. IP'er ist dii KJrche/ Cine este biserica? 40 de ani in dialogul luhini.
231 (Roma 1988)15-74.
Omagiu Monseniorului Dr. Albert Rauch, ed. Pr. l-imil Juccan şi Arranz Malines - id., Les prieres presbyterales des matincs
Pr. Jan Nicolae.
bj:ianlines, O C P 37 (1971) 406-436,38 (1972) 64-115.
In curs de apariţie; A r r a n z , Sacrements ! = id., Us saovmenis de fam-ien Euchologe
constantinopohtain, 1: OCP 48 (1982) 284-335; 2: 49
Robert F. Tafi, Liturghia ceasurilor In'Msărit şi în Apus. (1983) 42-90; 3: 49 (1983) 284-302; 4: 50 (1984) 43-64;
 Robert F. T a f t
5: 50 (1984) 372-397; 6: 51 (1985) 60-86; 7: 52 (1986)
145-178; 8: 53 (1987) 59-106; 9: 55 (1989) 33-62; La
msecration du saint myron (= Sacrements I.IO) 55 (1989)
317-338.
Arranz, Sacrements !I ~ id., Les saatmenis de la restauration de
tanden Euchokff constantimpolitain,\-- O C P 56 (1990)
283-322; 2.2: 57 (1991) 309-329; 2.3: 58 (1992) 23-82.
(urmeaza)
Arranz, Sacrtments UI = id-, Les sacrements de l'instilulion de
tanciin Eucbo/oge constantimpolitain, 1: O C P 56 (1990)
83-133. (urmează)
Arranz, Tyficon - id., (ed.) L^ Typicon du Monastere du Sa'wt-
Snuveur âMessine. Codex Messinensis gr. 115, AD 1131,
OCA 185 (Roma 1969).
Baldovin = J. F. Baldovin, The Urban Cbaracter of Christian
Worship. The Origins, Developmenl. and Meaning of Slaliona!
Ulur^'. OCA 228 (Roma 1987).
13ELS = Bibliotheca F.phcmeridcs Lirurgicac Subsidia.
BSGRT - BibLothcca Scriprorum G r a t c o r u m et R o m a -
norum Tcubncriana (I^ipzig).
CA = Cahiers archeologiques.
Conomos, Communion Cycle — D. E. C o n o m o s , The luile
Bj^an/ine and Slavonie Communion Cycle: Utur^' and Musk
(Washington 1985).
CPG - Claris palrum Graecorum I-V, E d . M. Gccrard, I"'.
Glorie, Corpus Christianorum ( T u m h o u t 1983-1987).
CSHB ~ Corpus scriptorum historiae Byzandnae.
Dagron, Les moines = G. Dagron, Les moines de la viile,
monanhisme â Constantinopk jusqu'au concile de Cbalcedoine
(451), Travaux et memoires 4 (1970) 229-276.
Dn:umevskij 1, II, III = A. Dmitrievskij, Opisanic lirur-
gichcskih nikopisej hranjashchihsja v bibliotekah
L I
Ritul Blzantlii
pravoslavnago vostoka, l-II (Kiev 1895, 1901); 111
(Petrogtad 1917).
D O P = Dumbarton Oaks Papcrs.
G C S - Die griechischcQ chnstlichen Schriftstelier dcr etsteo
drei J ahrhunderte.
Jacob, Tradilion = A. Jacob, Iui tradition mamiscrile de la JJim^de
S. Jean Chrysoslome (VlUe-XIle siedes), in Eucharisties ({Orient
rt/0«î^/2,Lexotandi47 (Pans 1970) 109-138.
J 6 B = Jahibuch dcr ostcrreichischen Byzanunisbk.
J T S = The Journal of Thcological Scudies.
Kăhler = H. Kahlcr, Haga Sophia, cu un capitol asupra
mozaicurilor, scris de Cyril Mango (Neu-
York/Washington 1967).
L E W = F. E. Brighmian. Litur^es Easlem and Western
(Oxford 1896).
Mango, Arrhilecture - C. Mango, Bj:;anHne Architedure, in
History oJWorldArchitectim (New 'i'ork 1976).
Mango, Ari • id., The Art oj byi^aiitiiie Empin. JI2-Ny}.
Sources and Documents, m the Yiisloiy of Ar! Series
(Englewood CUffs. N.J. 1972).
Mango, Dail)' Life = id., Daily iJfe in By:;antium, JoB 31.1
(1981) 337-353; Addindum to the P^ort on EveryiL^ Lift,
JoB 32.1 (1982) 252-257.
M ango, Materials ~ id., Materia/s for the Study of the A losaiis of
St. Sophia al Istanbul, Dumbarton Oaks Srudics 7 CK'as-
hington 1961).
Mango, Mosaics = id.. Tije Mosaics of Ha^^ia Sophia, Capitolul
VIU din Kahler 47-60. , ,
Mateos, Celebration - J. Mateos, L</ celebration de la pante dans
la lilurgie bj^ntine, OCA 191 (Roma 1971) jtrad. tom.
C. I.oghin, Celebrarea Cunintulm in Ijliirghia Bi:;an/inâ,
Ed. Renaşterea, Cluj Napoca 2007],
 Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

Mareos, Typico/i I-II = id., (cd.), 7-/ Typicon de la Grande EgHse.
Ms. Sainte-Croix no. 40, X' siec/e. Introduccion, texte
cntique, traducdon et notes, 2 voi-, OCy\ 165-166
(Roma 1962-1963).
Mathews = T. F. Matliews, T/)e Harly Churcha of Conslantimpk
Arvbitectun and Utur^ (Universit)' Park, P c n n . / L o n d r ?
1971).
P. Mevcndorff, Germanus — St. GemanHS of Conslanlinep/e, on
tbe Dirine U/ur^', The greek text with translarion,
introducDon and commentan- b)- Paul Meycndorff
(Crestv.ood, N.Y. 1984).
MMB = Monumenta Musicac Byzantinac.
Nicol — D. M. Nicol, Cburch and Sodety in the Las/ Centuries of
Bjt^ntium (Cambddge 1979).
OC - Onens Chnstianus.
Schulz — H.-j. Schulz, The Bj'anline Lilur^. Symbobc Slruclure
and Failh Expmsion (New York 1086).
Stnink, Music - O. Strunk, Essays on Music in the By^ntine
ircrW (New York 1977).
Taft, Qeyond Bas/ and ll^esl = R, F. Taft, Bijo/id Easl and Wtst.
Probiem in Uti/rgical Vnderslanding (Washington 1984),
Taft, Bih/iographj = id,, Seltct Bibliograpliy on The By:^anrine
Utur^ of the Hours, O C P 48 (1982) 358-370.
Taft, Greal Enlmace = id., Tbe Grtat Entrance. A History oj the
Transfer of Gifti and Other Preanaphora! Vjtes of the Liturgf
of St. John Chv$ostom, OCA 200, Ed. a 11-a (Roma
1978).
Taft, Hours = id., Tbe L/Za/jj' of the Hours in East and Wesl. The
Oiigins of the Dimne Office and its Meaning for Today
(CoUegevilie 1986).

OCA • Oncntalia Chrisriana Analecta.
= Otientalia Christiana Periodica.
<..)DB = The Oxford Didionary of Kjt^antium, 3 voi., E d .
Alexandet P. K a z h d a n , with A.-M. T a l b o t , A,
Curier. T. E. Gregory. N Sevcenko (New
Y o r k / O x f o r d 1991).
Parcnd, Gb !V - S. Parend, L'Eucoh§o manosmrto Gb iV (X
smio) dcUa Biblioteca di Grottaferrata. Edizione (dizerta-
ţie pentru cursurile doctorale, Institutul Oriental Pontif,
sub îndrumarea lui Miguel Arranz, S.J.).
Parenti, Inftussi - id., Influssi italo-gred nei teşii eucaristid
hit^antini dei „Fogli Slavi" del Sinai (XI sec.), O C P 57
(1991) 145-177,
Parenu, Ossena^oni = id., Osserva^oni su! ksto ddl'Anafora di
Giovanni Crisostomo in akuni eucohgi italo-fftci fnil-X!
secoio), Ephemendes Liturgicac 105 (1991) 120-154.
SA = Studia Anselmiana.
"I aft, Litufg)' - id., The Uti/r^f of the Greal Church: An Inijiai
Synthisis of Stnicture and Interpreta/ion on the Efe of Lono-
c/asm, D O P 5 4 / 3 5 (1980-1981) 45-75,
Taft, Ml. Athos = id., Mount Aths: A La/e Chapt/r in the
HistoQ' of the R/Vf. D O P 42 (1988) 179-194.
Taft, Paschal Triduum = id.. In the Rndegroom's Abstncce. TIK
Pascljal Triduum in the Sy^antine Church, in La ctlebra:;ione
de! Triduo pas^uaU: anamnesis e mimesis, Actele celui dt-al
lll-ka Congres Intemafional de Utui^hie. Roma, Pondficio
Isututo Liturgico, 9-13 mai 1988, AL 14 = SA 102
(Roma 1990) 71-97.
Taft, A Tale of Two Cities = id., Tale of Two Cities. Tije
By^an/ine Ho/j V(^eek Triduum as a Paradigm of Ijtur^cal
/ listory, in, ]. Neil Alexander (ed.), Time and Commamţy,
in lionorofThomas Iulian TalUy, NPM Studics in Church
Music and Liturgy (Washington 1990) 21-41.
Thiermeyer, OHoboni gr. 4)4 - .\.-A. Thicrmeyer, Das
Eucbologion Ottoboni gr, 4)4 (disertaţie pentru cursurile

1
 Robert F. Taft

doctonic, Institutul Oriental Pontif, sub îndrumarea

lui R . T a f t S J , , Roma 1992).

TL' = Texte und Untersuchungcn. INTRODUCERE

\'ogt, texte M l ; commentairc Ml = A. Vogt (ed.), ]Jvn
dts Ctrtmonies de Constantin Porphyrogenete, texte I-Il (Pa-
ris 1935,1939); Commcntairc I-II (Paris 1935,1940).

c u aproape patruzeci dc ani după şi cu un

deceniu înainte de promulgarea Consti-
tuţiei asupra Sfintei Liturghii emisă de Vatican 11 -
„Magna Carta" a Liturghiei catolice m o d e m e - The
Uturgical î'ms din Colleg;e%Tlle a publicat cartea A Short
History ofUturgy, scrisă de răposatul profesor Theodore
Klauser (1894-1984) de la Universiutea din Bonn. Aşa
c u m se întâmpla în acele zile oarecum mioape de dina-
inte dc Vatican I I , dtlul accstei scurte b r o ş u n era greşit
Rscul lui Klauser nu vorbea despre liturghie', ci despre
liturghia apuseană: şi nici măcar în totalitate, d doar
despre liturghia apuseană catolică. Ca să fim corecţi, s-ar
putea ca D r . KJauser nici să nu fi fost responsabil pen-
tru acel titlu. Broşura sa, publicată în anul 1953 de către
The Ufttrgical Pnss, era de fapt un rezumat al studiului

l'rvl>uie a ^ n t i n v c d e r t c ă peniru t e o l o g u l o c c i d e n i a l c u v i n n i l limighie

a c o p e r i o p b | â s c m a n n c i m a i l a t g i d e c â t m R i s ă n t u l o r t o d o x . D e aceea
a v c n i z i m a d i o r u l c i , d t cele m a i m u l i c o n , c m - a n t u l „liturghie" s e referă
ia o n c e l u c r a t e l i t u r g i c i , la cult in g e n e r a l . ^ d o a r a t u n c i c i n d esie sens cu
m a i u s c u l i s a u a t u n c i c i n d e s t e calificat ( d e ex. S ^ t a Liturghie, L i n u g h i a
H u h a n s d c ă etc.) s e referi l a S Q n i a f i D u m n e z e i a s c a I j t u r g h i e (n.tr.)
10
 Robert F. Taft
său, de mărimea unei cărţi, mritulat mai corect A Shori
History ofthe Western Litur^, care a apărut prima dată în
anul 1943, scris în germană. Succesul e n o r m al istoriei
lui Klauser (a cunoscut cel puţin cinci ediţii g e r m a n e şi
trei ediţii englezeşti: 1969, 1973 şi 1979) este o d o v a d ă
suficientă despre golul ce trebuie u m p l u t în acest do-
meniu.
Din neferidrc, liturgiştii răsânteni nu au putut încă
să întocmească o prezentare similară a istoriei celei mai
importante şi mai studiate tradiţii bturgice răsăritene, cea
bizantină. Deşi recent a apărut un anumit număr de studii
extrem de \'aloroase cu pri\ire la teologia şi mistagogia
liturgică bizantină" şi deşi există aproape un embarras de
pri\'ind arhitectura şi iconografia bizantină, inclusr\'
cu privire la programele de decorare a bisericilor,^ nu
beneficiem încâ de încercări demne de încrcdcrc cu pri\irc
la întreaga evoluţie istorică a ceea ce -\Jcxandru
Sclimemanii a numit sinte:^ Schmemann însuşi a
încercat o astfel de analiză istorică în cartea sa Introducere in
Teolog UtKr^că. Câteva noi creionări ale acestei sinteze sunt
disponibile graţie lui M. Artmy} iar următoarele pagini
prezintă ceea ce eu cred că poate fi spus în stadiul actual al
cercetărilor, într-un domeniu în care încă multe lucrun nu
sunt cunoscute, multe sunt ipotetice; domeniu în carc mai
trebuie încă muncit mult
' Informaji) pnvm stadiul ceicetădor şi literatura relevajită vezi la Taft,
IJlar^. Mai ales la R. Bomen, Les comminlaires ly^^antini (ic la Divine Limrgu-
du A 0 C 9 (Paris 1966) şj la Schulz.
' Studiile rdevante carc mi s-au părut cele maj folositoare vor fi citate în
unnătoarcle pagini.
hlnduclioti Io Ulurgical Thie/o^, Biblioteca de Teologie Ortodoxa 4 (Lon-
dra/Porriand, Me. 1966} cap. 4. [Trad. rom. Ierom. V. Bârzu. Ed, Sophia,
Bucureşti 2002],
' Arranz, Blaper, Taft, M/. Alhoi-
12
Ritul Bizantin
Nu va fi posibilă scrierea î n t r e g istorii a Ritu-
lui liturgic bizantin până când nu avem: mai multe
manuscrise liturgice primare editate şi însoţite de co-
mentarii serioase carc să aşeze în contextul lor istorico-
lirurgic; mai multe studii ştiinţifice cu privire \a lucrările
canonico-liturgice relevante aparţinând sinoadelor şi
conciliilor, cu aceeaşi contextualizarc; mai multe studii
ştiinţifice asupra muzicii bisericeşti bizanane, nu doar
din punctul de vedere al muzicologiei, ci şi din punctul
de vedere al locului acesteia în istoria limrghiei''i o ta-
xonomic sau o tipologie a cărţilor liturgice medievale
de genul celor disponibile deja în Occident'. Oricum,
p e n t r u o imagine completă a Ritului bizantin, nici mă-
car acestea nu sunt suficiente. Aşa după cum vom
vedea termenul sinle^a bit:^ntinâ cuprinde mult mai mult
dccât simplele acte rimale.
In ciuda acestei complexităţi, astăzi cunoaştem
mult mai multe lucruri cu pmTre la originile şi evoluţia
acestei tradiţii decât se cunoştea cu o generaţie în urmă.
I'e baza stadiului actual de cunoaştere, voi înccrca sâ
calc pe unnele lui Theodore Klauser, cu propria mea
kkine byi^ntimscbe IJtiirgiegeschichte.
' In actrastă pnvinţâ, vezi rcmatcde dm anabza mc.t asupra Conoinos,
CommunioH CycU. in W'onbip 62 (1988) 534-557.
' C. \'ogel, text tradus şi r€\-i7uii pn tngl.) W. Stoiv Ji N. Rasmussen, Miditval
IJlHr^. An Inlreduiliot Io ihi Snunti. NPM (Naiion;d Association of Pasto-
rul Musicians) - Sludiri in Church Muuc and Lilur^ (Waslungton 1986); K.
l'oley, iJbn ordiaani: An înlnutuilion, in Ephtmeridts Ijiurgicae 102 (19SS)
129-137; ji mai rcccni, .\.-G. Marnmort, ..Odinii". ies Oniinams il its
Cettmonniaux. Typologie des «>urces du ^[oyen-age octidemal, l'asc. 56 »
A-Vl.A.l" (l.uovain-ia-Neuve 1991); copeita mti-noară a iicustci colecţii
cujmnde o succinţi defînipc i naturu, scopului şi ncccsităpi unei opologu
a izvoarelor
13
 Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

De notat, toruşi, că p r i n această carte nu inten- n u i n t e n ţ i o n e z s ă scriu p r i n acestă carte o istorie c o m -

ţionez s a î n t o c m c s c u n „ a b e c c d a r " l i t u r g i c , n i c i m ă c a r p l e t ă a ritului bÎEantin, dc la originile sale p â n ă în p r e -
o descriere a liturghiei b i z a n t i n e . î m p r e u n ă cu c o l e g i i zent. Scopul m e u este mai degrabă să dau de urma
mei d e l a I n s t i t u t u l P o n t i f i c a l O r i e n t a l d i n R o m a , p r o - o r i g i n i l o r acestei tradiţii d e - a l u n g u l p e r i o a d e i sale de
fesorii J u a n M a t e o s , S.J.^ ş i M i g u e l A r r a n z , S.J.^ a m f o r m a r e : d e l a î n c e p u t u r i l e sale cele m a i t i m p u r i u înre-
f i c u t deja a c e s t l u c r u i n altă p a r t e , î n t r - o f o r m ă m a i gistrate» p â n ă la sfârşitul B i z a n ţ u l u i . B i n e înţeles, istoria
m u l t sau m a i p u ţ i n p o p u l a r ă ' ^ , d u p ă c u m ş i î n n u m e - Ritului Bizantin nu s-a sfârşit odată cu căderea
roase studii d e o f a c t u r ă m a i t e h m c ă ' \ D e a s e m e n e a , C o n s t a n r i n o p o l u l u i î n a n u l 1 4 5 3 ş i nici creativitatea
l i t u r g i c ă b i z a n t i n ă n u s-a o p r i t l a acel m o m e n t . D a r ,
p â n ă la a c e a d a t ă Ritul B i z a n t i n şi-a d e z v o l t a t trăsăturile
® in jpedal in Celebratîon,
' Numeroase studii asupra lituighi^i TimpuJia (Laudelor bisenceşti n,u.)» d c b a z ă c a r e s - a u m e n ţ i n u t p â n ă î n p r e z e n t , iar evoluţia
Tainelor. MoiitfcUucu]ui ji Ceaslovului, în ptinapal cele peste 30 de arti- u l t e r i o a r ă n u i-a alterat e s e n ţ a .
cole âfc sale din OCP 37 (1971) pană in prezent, dintre care miJte sunt
enumerate la începutul acestui voJum, m capitolul Abrevieri, sau la Taft,
Bibiigraphy, 29-30, 49-61, 157; id., Mt. ASos 180 n. 7.
R. Taft, Easiern-?ate CalhoHârn. Its Hmfa^f and Vo^atipn, Pauiist Piess
Doctnnal Pamphlet Scries (Glen Rock, N.J. 1963; renpirit N.Y., John
XXJII Ecumenical Center, Fordham Universit)' 1976, 1978; Center foi KDma, Institutul Oritnfal Pontifical,
Ea stern Chnstxan Studie s, University of Scranton 1988); ^eyond Eoit and 1 ianuarie 1992,
l ^ f / f , cap. 3» 4, 8, 9 , 1 1 ; Rus/za/i Ljfu/^', a Mirror of the ^isîian Soul, in Studi
Sârbâtoana Tăierii Imprtjur a Domnului Msus Hristos
albanologici, hakanin. bî^ntinî e orientai, in onorc di G i u s e p p c ^'alentinl, S.j-,
Siudi aibanesis Sfudi e tesQ VI (Florenţa 1986) 413-435; Uîurg^ and fiSJ. Vasik celMarr.
Eucharist. l Easl, cap. 18 in JiU Railt (cd.) Christian Spirituali^: High MiddU
A^i an A Rf/ormarion, voi. 17 dm U^or/d Spintuaiity: An Bncvc/opedic Hishry of
tlx ^ligiousQutst (N.Y. 1987) 41S-426.
" în plus faţă de numeroasele atacole publicate în OCP de la nr, 35 (1969)
până in prezent, a se vedea in special; Grtaf Enlran^e; Hours^ 48,171-174 şi
cap,l7; /î Histoiy of fhc Utur^' of Si. John Chrisistom, voi. ÎV: D/prkeie, O C A
238 (Roma 1991); Psa/m 24 al the Transfer of Gifts in the By^iantine Utur^-: a
Studj in the Origins af IJtur^cai Practice, în R J . C b f f o r d şi G . W . MacRae
(edton), VK ^ord in the World, Bstays in Henor of Frrdmck L. Monarty. SJ.,
(Cambridge, Mass.; Wesion CoUege Piess 1973) 159-177; The Bj^antine
Dime Uturgf. Histoiy and Commentaiy, în Diakoma 8 (1973) 164-178; The
Indinatm Pr^tr bifort Communion in the Bytianrine Uiurg^ of St. John
Chtysoston: A itndy în Comparative Litur^, în EicUsia orans 3 (1986) 29-60;
VC^attf into U^inr Thr Tuice-Mixed Chaktt in the By^antine Euchariit, in Le
Mujeon 100 (1987) 323-342; hAebimoi and Comminution. Tbe Fractioa and its TJW Citier, „Hof^ Things for Saintt" The Anaent Call to Communion and its
Svmbohsm m the By^ntine Tradition, în G. Farnedi (ed.), Traditto el prtjfftssio, KtsponJe în G, Auslan (ed.) Fountain of Ufe. !n Memory of Nials K Rasmuistn.
Studi Htur^n in onort dei Prvf Adrien Noceaf, OSB, AL Î2 = SA 9S (Roma NAVf Studtes m Charth Mnsie and Lsurp (Wasbngion 1991) 87-102; The
1988) 531-552; The Litany foUovin^ tbe Anaphora in tbe By:^antiiie UtiTp. in }'n*/tj of Commkmon in the Anaphora of St. john O^wj/pw, urmează sâ aparâ
W, Nyssen (ed.) Sunandxon. Der Wachklopfcr. Gedenkschrifc fiir Klaus in Festschrift pentru Jordj Pinell. O S B., ăL = SA (Roma, sub apar); şi 95
Gamber (1919-1989) (Col<^e 1989) 233-256; Pascbal Tnduunr, A Tale of de arocolc asupra liturghie) buandne publicate In 0 D 5 .

14 15

z

1
R I T U L BIZANTIN
c
eea ce, din dorinţa folosirii unui termen
neutru şi mai cuprin2ător, limrgiştii nu-
mesc „Ritul Bizanon", se referă la sistemul liturgic care
s-a dezvoltat în Patriarhatul O r t o d o x al Constantino-
polului şi care a fost adoptat gradual, în livul Mediu, şi
de către cclelalte Patriarhate Ortodoxe: Alexandria,
Antiohia şi Ierusalim'^ Sinteza bizantină, de departe
cea inai răspândită moştenire liturgică creştină răsă-
riteană, este încă folosită de către toate biscricilc ce
derivă din această pentarhie ortodoxă".
Sistemul liturgic bizantin, faimos datorită
somptuozităţii ceremonialului liturgic şi a simbolismului
său, moştenire a splendorilor imperiale din Con-
stantinopolul de dinainte de secolul al Vlll-lea, este de
'2 Unii autori preferă t e r m e n u l de Ulurghie Ortodoxă, c a t e este c o r e c t î n t r - o
a n u m e privinţă d a t nu destul de precis p e n t r u a-i satisface pe savanjii
istoricii Ucurgişti. l i t u r g h i i l e greceşti alexandrine ale Sf. M a r c u sau ale Sf.
G a g o t i e sunt, d e exemplu, Lirurghu î n î n t r e g i m e o t i o J o x e , d a t n u s u n t
nici pe departe Liturghii bizantine. Pe dc altă parte, câteva Biserici t ă s ă n -
tene, nebizantine, se autointimleazâ de a s e m e n e a „ o t f o d o x e " .
" Pentathia bizantină eta construită pe a u i o n t i t e a celor cuici sodu patiiaihale:
R o m a , Consiantinopol, Ierusalim, A n n o h i a şi Alexandria, (n.tr.)
Ritul Bizantin
fapt un hibrid al riturilor constantinopolitan şi pa-
lestinian, sintetizate gradual între secolele nouă şi paispre-
zece în mănăstirile lumii onodoxe, începând mai cu sea-
mă din perioada luptei contra iconoclasmului''*.
Componentele sale
Ca şi alte familii litutgicc creştine tradiţionale.
Ritul Bizantin cuprinde următoarele: Sfânta T,iturghie
(Euharistia); celelahc Taine (sacramente): Botezul,
Mirungetea (confirmarea), Cununia (căsătoria), Maslul,
Spovedania şi Hirotonia; Utrenia, Vecernia, Priveghe-
rea şi celelalte Laude, Anul limtgic cu calendaml său cu
ciclurile sărbătorilor fixe şi mobile, zile ale sfinţilor şi
zile de post împreună cu o scamă slujbe sau rânduieli
mai mici (binecuvântări, sfinţirea bisericii, exorcizări,
tunderea în monahism etc). Toate acestea sunt codi-
ficate în antologii standard sau în cărţi liturgice ale
Tradiţiei.
Ca şi în alte tradiţii, cărţile Uturgjce bizantine
sunt fie texte l i t u ^ c e direct folosite in oficierea slujbei,
fie instrucţiuru tipiconale care reglementează modul in
care accste texte trebuie folosite. Textele conţin două
tipun de elemente: cel comun, sau de bază, formând un
schelet invariabil al slujbelor, şi cel al sărbătorilor, care
se schimbă în funcţie dc sărbătoare sau dc zi. lUemen-
tele comune se află cuprinse in Evhologhion (Molitfel-
nicul) sau Cartea de Rugăciuni pentru rugăciuni şi lita-
nii, folosite de preotul slujitor şi de către diacon, pre-
cum şi în Orologhion (Ceaslov sau Cartea ceasurilor).
pe
" Mişcate e t e n c i din sec. X I I I - I X care se opunea imagirulor sBntc. S-a
b u c u r a i de f a v o t u n impenale în perioadele 726-787 şi 815-843.
 RobertF.Taft
Elementele ciclului mobil al sărbătorilor, care gra-
\'itează în jurul sărbătorii Sfintelor Paşd, se află în trei cărţi:
TrioduL pentru Postul Pastelui, Penticostarul, p e n t r u
perioada post-pascală fi Octoihul, folosit d u m i n i c a şi în
zilele săptămânii din restul anului. G e l u l fix, alcătuit p e n t r u
comemorările sfinţilor şi a sărbătorilor fixe ce cad în cclc
365 de zile ale anului calcndaiistic, este c u p r b s în cartea
Minei, care numără douăsprezece v o l u m e , câte un v o l u m
pentru fiecare lună. Scrierile N o u l u i T e s t a m e n t , p r o p n i
ambelor cicluri, sunt cuprinsc în d o u ă lecţionarii: A p o s t o -
lul şi Evanghelia. lecturile din Vechiul T e s t a m e n t care sc
mai dtesc azi, au fost incorporate în celelalte carp, ale
textelor proprii^'. Tipicul sau cartea rânduielilor reglemen-
tează modul de folosire a acestor cărţi în f u n c ţ i e de sărbă-
torile şi de perioadele anului bisericesc.
Această descrierc seacă a Iotului bizantin nu reu-
şeşte însă să surprindă bogăţia sa poetică, intensitatea sau
strânsa unitate dintre celebrare, mişcare şi interpretare
ntuală. Liturghia bizantină şi teologia sa - în contextul
local al arhitecturii bisericii bizantine, al decoraţiunilor
interioare şi al aranjamentului liturgic, ce î m b r a c ă ritul - se
unesc pentru a forma ceea ce H.-J. Schulz a n u m i t - o în
m o d fericit Sjmholgestalt (Expresie a credinţei) sau o matri-
ce simbolică"^. Impactul acestei Symbolgestalt este întipărit
pe vede în Lefftida incre^Unării mpior. L e g e n d a s p u n e că in
anul 987 prinţul \Tadimix al Kievului a trimis o delegaţie la
In lumea catolică lectuiilc s&aploi sau ale ssiibătoiiior sunt de d o u i feiua:
comune (piese care se potrivesc ia o anume categorie de s f m p : ierarhi, cu-
vioşi, mucenici ele.) şi texte p r o p n i - specifice d o a r acelm sfânt, acelei
sârbitoti- In Biscrica Ortodoxă iecruriie din vechiul T e s t a m e n t caie s-au
mai păstrat apar sub forma panmiihr, citite la sărbătorile m a n sau la unele
slujbe din timpul Postului Mate (n.ti.)
Termen preluat din ediţia germani a lui Schulz.
18
W
Ritul Bizandn
Constan-tinopol „pentru a cerceta credinţa gredlor".
Emisarii au fost conduşi la Biserica Sf. Sofia pentru a asista
la Liturghie, „pentru ca ruşii să poată vedea slava Dumne-
zeului grecilor". La întoarcerea acasă, accştia au raportat
prinţului despre experienţele avute, folosind termeni care
au devenit emblemaiid pentru exprimarea impactuliu unic
creat de splendorile sensibile ale ritului bizantin";
, JSJ« mai ţliam dacă enm> in cer sau pe pâwânt. Penlm că pe
pământ nu exislă o aşa străluciit sau o asemema frumuseţe ţi md nu
avem cuvinte ca să o descriem. Ştim doar că acolo Dumnec^u Iraicftt prin-
tre omeni iar slujba lor este mai Jhimoasă decăt ceremoniile altor rialii.
De aceea nu putem uita acta frumuşele.
„Cerul pe p ă m â n t " - această expresie dasică, re-
petată atât de des încât a devenit un m o d dc a exprima
l i t u r g h i a bizantină, derivă de fapt din primul capitol al
comentariului liturgic ai Patriarhului Gherman I al
Constantinopolului (cca. 730): Biserica ute md pe pământ,
unde Dumnet^ trăieşte şi se mişcâ'^.
Mai d i â d l decât aflarea provetuenţei expresia
menţionate este istoria extrem de complicată cu pri\irc la
c a u z d e care au provocat această reacţie; nu doar sistemul
liturgic bizantin, d şi sistemul decorativ şi arhitectural,
p r e c u m şi mistagogia care o explică, par create pentru a da
glas acestei expresii.
Insist asupra a toate t r d - Etuiţ^hic, decor-
arhitecairă, mistagogie - deoarece sinteza bizantină nu
este formată doar din celebrarea ntului. Aşa cum H.-J.
" Schulz f o l o s t f l t termenul erscbcimnşşbild.
S.H. Cross, O.P. Shetbowifz-Wcltzor, Ths Rusiian Primaiy Chmniml
l ^ u n l i M r«x/(Cambndge, Mass. 1953) 110-111.
" P. Meyendorff, Gtmanus 56; (trad. rom. N. l'ettcscu, lidimra Mitropoliei
Olteniei, Craiova 2005, n.tr.)
19
 Robert F. T a f t Ritul BIzaDtin

Schul7 a demonstrat în exccientul său studiu asupra B.tiha- Justinian I (527-565) şi a succcsorilor săi imediaţi,
ristiei hi^ntiiK, una dintre caractetisdcile distincte ale Ritului perioadă în care s-a creat un sistem liturgjc după
bizantin este tocmai simbioza intimă dintre simbolismul modelul catedralei care a dăinuit până după Cuce-
rirea Latină (1204-1261), suprapunându-se astfel
liturgic (celebrarea ritului), construirea liturgică (arhitectu-
peste fazele 3-4;
ra/ic<inc)grafia) şi interj^retarea limrgică (mistagogia)^°,
Orice istoric adevărată a Ritului bizantin trebuie să ţină 3. „epoca înmnecată", din 610 până în 850, şi mai
cont de interacţiunea acestora în evoluţia tradiţici. ales lupta împotriva iconoclasmului (726-843),
culminând cu reforma studită;
Fazek istorice
4. perioada studită, de la cca. 800 la 1204;
Eu voi di\'iza istoria sintezei liturgice bi2antinc' in
5. sinteza neo-savaitică finală, după cucenrca latina
d n d faze, care uneori se suprapun:
(1204-1261).
1. era palco-bizantină sau pre-constantiniană, de-
spre care se ştiu puţine lucruri^';
Fazele 2-3, cele mai importante pentru scopul
2. „faza imperială", în timpul perioadei anrice târ-
nostru, vor constitui principalele puncte dc interes în
zii sau patristice, în special începând cu domnia lui
această lucrare, in timpul fazei 1, culmi Bizanţului a fost
unul tipic ^Xnticliitâţii Târzii, un rit de tip antiohian, fără
2" ScllultZ. trăsături specifice. Aparent, acesta a fost şi cazul primelor
Cu pniirc p e r i o d i z a r e a istoriei b i z a n o n e , v e z i A K a z h d a n e l alu, His/ory
of O D B 1: 345-362, î m p ă r ţ i i e a iripardt J i r a d i p o n a l ă , o a r e c u m
biserici din Constantinopol: rad forma şi nid simbobsmul
attificialâ şi i n a d c c v a t i - B i z a n ţ u l de î n c e p u t , dc m i j l o c şi l ă r z i u (ale c â t o r ritului sau al dădirilor sale nu au fost in mod clar „bizanti-
date nu s u n t aceleaşi dc la un a u t o r la altul) - nu e s t e p r e a uiilă p e n t r u is- ne". Dar în ultimele două decenii ale secolului al R'-lea,
toria e c l e z i a s d c o - c u l t u r a l i , a c ă r e i p r i m ă e x p r e s i e a f o s t L i t u t g l i i a . P e n t r u
scopurile n o a s t r e , o î m p ă r ţ i t e m a i utilă e s t e ;
mai ales începând cu domrda lui Teodosie 1 (379-395),
(1) perioada p a l e o - b i z a n t i n ă , d i n 3 2 4 p i n i l a J u s n n i a i i ( 5 2 7 ) ; Ritul constantinopoEtan a început să dobândească un
(2) „ E p o c a de A u t " , a lui J u s t i n i a n ( 5 2 7 - 5 0 5 ) ji a s u c c e s o r i l o r săi i m e d i a ţ i ; caracter staţionai, mai ceremonial, mai solemn, precum şi
(3) „ E p o c a i n t u n c c a i ă " d c l a m i j l o c u l s e c n i \ ' I I - l c a , d c - a l u n g u l p e n o a d e i
iconoclasmului (726-843), v e m t e a Sf T e o d o r ş i a c ă l u g â n l o t săi l a
liniile teologice directoare care vor marca istoria sa ulte-
Mănăstirea S t u c b o n i n a n u l 7 9 9 ş i \ n c t o n a f i n a l i a s u p r a i c o n o c l a s m u l u i rioară. l-'aza 4, acopennd (chiar dacă nu sinonim cu denu-
i n anul &43, c a t e a u c o n s d t u i t p u n c l c d e c o t i t u r ă e c l e z i a s t i c e c h e i e ;
mirea) întreaga i^'rioadă Mijlocie Bizantină, a fost domina-
(4) r e n a ş t e r e a s u b m a c e d o n e n i ş i s u b c o m n e m , d i n sec. a l I X - l e a p a n ă l a
C r u c i a d a IV (1204); tă din punct de vedere Emrgjc de progresul sintezei studite
(5) p c n o a d a b i z a n t i n ă finală, d u p ă c u c e n t e a l a n n ă ( 1 2 0 4 - 1 2 6 1 ) ş i c a t e , - un rit monastic destul de difetit de Asmatike Akolouthia
pentru Biscnca O r t o d o x ă , d u p ă căderea C o n s t a n t i n o p o l u l u i s u b turci
i n anul 1453, a c o n t i n u a t i n a ş a n u m i t u l „ B y z a n c e a p r c s B y z a n c e " . I n
sau „(^tidul cântat" al nnilui catedralei, al Marii Biserid
plus faţă d e această e x c e l e n t ă i n t r o d u c e r e i n I s t o n a B i z a n ţ u l u i d i n (Sfânta Sofia). Ultima codificare a acestiu rit monastic o
ODB, vezi fi D.G. Geanakoplos, Bjţo/ift«w. Chunh. SiKKff and constituie Tipicul Studit, care a înlocuit ritul catedralei şi
Gni^alien Sfe/i Ihnugh Canrmperor) fyxi (Chicigo/Londu 1984) 1-13:
hinduclirm: By:;antitm'i Hiilffiy ia OulUiit.
21
20
 Robert F. Taft

Tipikon-ului Marii Biserid in resrauraţia ce a u r m a t anului

1261- in ceea ce priveşte faza 5, deşi critică p e n t r u sinteza
neo-sax-atică finală, reprezintă, în mare, c a m acelaşi lucru,

2
îTiai ales cu pri\Tic la dinamica lituighiei/biseridL Această
L I T U R G H U PALEO-BIZANTINĂ:
sinteză neo-savaidcă finală, în perioada răspândirii şi im-
punerii curentului isihast^, a m o d i f i c a t treptat şi, în cele B i Z A N p i DINAINTE D E B i Z A N Ţ
din urmă, a înlocuit pretutindeni Ritul Studit (el însuşi un
model timpuriu al ritului „Savaitic"). Mă v o i o c u p a de
accastă fază doar ad complementum doctrinae.

Fazele 2-3 le consider „de f o r m a r e " , nu d o a r p e n -

tru cultul bizantin, dar şi p e n t r u viziunea liturgică bizantină,
atunci apărând fundamentul a ceea ce Schulz a n u m i t
Brschămngslnld şi Sjmbol^stalt. A c e a s f i perioadă a f o s t una a
fomiării, a înălţării şi căderii, a realinierii şi a unei noi sinteze.
A fost o perioadă în care schimbările în f o r m a şi m o d u l de
pcrcepcrc a liturghiei urmau a fi o ^ d i t e în faza u r m ă t o a r e
- Perioada Mijlocie Bizantină^' (faza 4 la noi) - p r i n m o d i -
ficări în îmbinarea arhitecturală şi iconografică. T o a t e aces-
tea la un bc nu sunt decât o reflectarc a dezvoltărilor din
viaţa Bisericii şi a teologiei, ea însăşi fiind o meditaţie asupra
P rin expresia „Bizanţ după Bizanţ", bizan-
riniştii m o d e r n i au definii conceptul con-
tinuităţii culturii bizantine pe pământurile o r t o d o x e şi
vieţii. Aceasta este ceea ce cred eu că ne s p u n bizantinii d u p ă căderea C o n s t a n t i n o p o l u l u i în anul 1453 (Grecia
înşişi în izvoarele pe care le deţinem. şi sudul Italiei, R o m â n i a , Bulgaria, Kievul, Moscova,
O r i e n t u l Mijlociu). D a t , într-un a n u m e sens, se poate
v o r b i şi de Bizanţ înainte de Bizanţ. Ironic vorbind.
Bizanţul nu a a j u n s să fie bizantin în sensul m o d e m al
termenului decât d u p ă ce a fost „încreştinat" cu numele
C o n s t a n o n o p o l , n u m e l e originar al oraşului fiind păs-
trat p e n t r u a d e s e m n a culmra medievala pc care
C o n s t a n t i n o p o l u l şi imperiu! său au cccat-o.

" Cu privire la impacnil liturgic al isihasmului, mişcare monahală de C â n d a î n c e p u t Era Bizantină? împăratul
teujnoirt spiiimalâ în Ortodoxie (sec. X I V ş.u.), vezi la Taft, Ml. Alhos, p D i o c l e ţ i a n a împărţit Imperiul R o m a n de Est şi de Vest
191-194 şi literatura a t a l l acolo.
^ Vezi nota 8 de mai sus.
încă d i n anul 293, dar separarea a fost definitivă doar
d u p ă m o a r t e a lui T e o d o s i e I, în anul 395. Aceasta este
22
 Robert f. Taft
data preferată de uiiii p e n t r u a d e s e m n a începutul Erei
Bi^^anrine. Alţii susţin că Era Bizantină a î n c e p u t abia în
anul 476 când Odoacru, detronându-1 pe ultimul î m p ă -
rat cu ade\'ârat apusean, R o m u l u s Augustulus, a deve-
nit primul împărat barbar al Italiei (476-493). In sfârşit,
se poate vorbi de Imperiul Bizantin mai c u r â n d d e c â t
de Imperiul Roman de Răsărit, d o a r din t i m p u l d o m n i -
ei lui Justinian 1 (527-565). î n s ă n u m a i s u b d o m n i a lui
Justinian cel Mare se poate s p u n e că liturghia
constantinopolitană a devenit cu adevărat „ b i z a n t i n ă . "
Bizanţul devine Constantinopol
Bineînţeles că nu acesta este m o m e n t u l în care
începe istoria liturghiei bizantine. Bizanţul exista ca
port antic grecesc cel p u ţ i n din sec. al X l l - l e a Î.Hr. E r a
fmmos şi bine poziţionat strategic pe o p e n i n s u l ă ce
domina Bosforul. A fost b r u s c catapultat în ebta lumii
în anul 324 d. Hr., când împăratul C o n s t a n t i n I (324-
327) 1-a ales pentru a-i fi capitala răsăriteană. A fost
inaugurat drept capitală şase ani mai târziu, pe 11 mai
330. Oricum, în oraş existau creştini cu m u l t înainte de
această perioadă.
Ca orice oraş cu oarecare i m p o r t a n ţ ă în antichi-
tatea creştina, Bizanţul a f o s t şi scaun episcopal. Epis-
copii săi erau sufragani mitropolitului de Heraclea, în
Tracia, ce facea parte din P r e f e c t u r a Orientală. D u p ă ce
Bizanţul a devenit C o n s t a n t i n o p o l - N o u a R o m ă , cu
ocazia Sinodului de Ia C o n s t a t i n o p o l din anul 381,
scaunul său episcopal a fost avansat în poziţia a d o u a ,
după Vechea Romă. C a n o n u l 3 al aceluiaşi sinod d e c r e -
tează că „episcopul de Constantinopol are întâietate de onoare
după episcopul ^mei pentru că acest ora^ este Noua RDmd'.
lUtul Bizantin
Această poziţie s-a consolidat substanţial în timpul
dinamicului episcop loan Hrisostom (398-404). Sub
autoritatea sa energică, această întâietate de onoare a
început să evolueze într-una de jurisdicţie efcctivă. în
cele din urmă, Constantinopolul şi-a lărgit jurisdicţia şi
asupra diocezelor^'* Tracia, din Europa, Asia şi Pont,
din Asia Mică. Acest fait accompH a fost recunoscut prin
canonul 28 al Sinodului de la Calcedon din anul 451
Originile liturghiei în Bizanţ
î n t r - u n sens foarte real putem fixa originile
„Bisericii bizantine" în perioada anilor 381-451. Tot
din această perioadă auzim pentru prima oară de litur-
ghia constantinopolitană în predicile episcopilor săi:
G r i g o r e de Nazianz (379-383) şi mai ales loan
H r i s o s t o m (398-404). De la ei putem afla câte ceva
d e s p r e privegheri, „staţii" şi „litanii", predici, psalmi şi
imne rebgioase (ambele responsoriale şi recent împărţi-
te antifonal) precum şi despre Euharistie'''.
Nu este surprinzător faptul că Liturghia Euha-
ristică constantinopolitană d i n t m începuturi (mai ales
anaforaua) şi Oficiul Catedral al Marii Biserici au trăsă-
turi antiohiene. La origini Bizanţul făcuse parte din
z o n a eclezială guvernată de scaunul episcopal al
Antiohiei. Acesta a fost centrul major de răspândire a
" Inipal Diocr^it erau i m p a r p n civik in I m p c t m l R o m a n fi Bizantin, (n.et.)
^ Cu p a v i r e la dezvoltarea Consiantinopolului, vezi H--G. Beck,
Canslanliiu^lt: TheVJiti^a Nta a^lai in Iht Easi, în K. W e i l z m a n n (ed ),
'Agţ ef Spiritmlie,: A ^mposium ( N . Y . / P n n c e t o n 1980) 29-37; cf. D a g t o n ,
hti maints, 276.
" Taft, Hiurs 48, 171-174; F. v a n de P a v e t d , Zur Cts^ht drr MifAnapt m
Anihiocbaa u«d KeHslMlinopil ggin Eidt d» atrrea jahrhundttli. AMCI^SI dtr
QuitUn btijobaniui Chriiesloimi, O C A 187 (Roma 1970).
 Robert f. Taft
lituighici în cadrul Prefecturii de Orient^^ In p e r i o a d a
pre-constantinopolitană mai mulţi episcopi ai B i z a n ţ u -
lui au venit din Antiohia sau din împrejurimile acestui
oraş şi au participat la sinoadele a n t i o h i e n e . Cel mai
mare dintre aceştia, l o a n H r i s o s t o m , înainte de a d e -
veni episcop al capitalei (feb. 398) a f o s t p r e o t in o r a ş u l
său natal - Antiohia. Unul dintre lucrurile pe care le-a
adus de acasă pentru a le folosi la C o n s t a n t i n o p o l a
fost vechea Anafora Antiohiană a Apostolilor"®, pe care
a re%T2uit-o lăsându-ne Liturghia care îi p o a r t ă azi n u -
mele - Liturghia Sf l o a n H r i s o s t o m - folosită încă şi
azi in Ritul Bizantin^.
Formarea riturilor
Această perioadă este t o t a „Bizanţului d i n a i n t e
de Bizanţ" sau ceea ce eu n u m e s c faza „ p a l c o -
bizantină" a Ritului bizantin, c â n d încă obiceiurile
liturgice ale Noii R o m e nu erau cu adevărat „ b i z a n t i -
ne". In accasti perioadă de început, c â n d familiile litur-
gice, care vor apărea la sfârşitul antichităţii târzii, s u n t
încă în formare şi nu p u t e m v o r b i de „rituri" în sensul
modern al cuvântului, adică un c o r p de practici liturgi-
ce coerent, unificat, respectat de t o a t e Bisericile, în
cadrul unui serviciu bisericesc unic. Unificarea p r a c t i d -
^ Aceasii luosdKpe c m l i includea d i o c e z a civili a T h t a c i e i , in E u r o p a , şi
restul împeoului de Răsint, cu exceppa Prefecturii Egiptului (Augusulis).
® în Anoohia exista o mai veche Liturghie, c o n s i d e r a t ă ca f ă c â n d p a c t e d i n
Vjtu! Aitliahian pur, ogUndlt in Liturghia CUmtnUni d e s c n s ă in c a n e a a
opta a Cini/ilufiilor ^siein. Ea a deverul a p o i L i t u r g h i a î n t r e g u l u i P a i n a i -
ha< al AnQohiei, âind >i e r a n u i răspândita d i n t r e b n i ^ h i i l e v e c h i [cf. P t .
P t o f Dr. E n e B m u ş l e , LilMtgca SpedaU, e d i t u r a I n s t i t u t u l u i Biblic fi de
Misiune al B.O.R., B u c u i e ş n , 1960],
= Cu pmnre la această problemă, vezi la R. T a f t , The Aulhenlidţf of tht
Chiyimlm Atutphon ^msUtd. Dilirminiiii Ihe Aulherihip aj L/taijjVa/ T f x / J fe
CtmpKUT, O C P 56 (1950) 5-51
26
lUtul Bizantin
lor liturgicc locale î n t r - u n singur „rit" a c o n t i n u a t până
la sfârşitul antichităţii târzii.
î n a i n t e de sec. XX teoria prevalentă cu privire
la d e z v o l t a r e a diferitelor rituri liturgice era cea n u m i t ă a
„diversificării riturilor". Accastă teorie, f o r m u l a t ă de
eruditul p r o f e s o r g e r m a n F e r d i n a n d P r o b s t " , a identi-
ficat o unitate liturgică apostolică care a evoluat treptat în
rituri distincte, ceva a s e m ă n ă t o r evoluţiei limbilor indo-
e u r o p e n e d e z v o l t a t e d i n t r - o „ l i m b â - m a m ă " originară,
p r o t o - i n d o - e u r o p e a n ă . C e v a adevăr există in această
teorie; la u r m a u r m e l o r , a existat o kerigmă apostolică
originară p â n ă la care p o a t e urca oricare dintre realităţi-
le Creştinismului.
In d o u ă din smdiile sale, faimosul liturgist şi
orientalist g e r m a n . A n t o n B a u m s t a r k (+1948) a elimi-
nat în cele din u r m ă teoria lui P r o b s t " . D u p ă c u m a
d e m o n s t r a t B a u m s t a r k , p r i m e l e trei secole de Creşti-
n i s m arată dezvoltarea unei m u l t i m d i n i de practici
liturgice locale. Perioada d i n t r e „ P a c e a lui C o n s t a n t i n " ,
din anul 3 1 3 , şi p â n ă la sfârşitul primului mileniu nu a
f o s t u n a m a r c a t ă de o m a r e diversitate liturgică. Mai
c u r â n d , ca u r m a r e a dezvoltării u n o r unităţi a d m i m s t r a -
tiv-bisericeşti i n t e r m e d i a r e , n u m i t e mai apoi patriarhii,
creştimtatea a c u n o s c u t un p r o c e s de c o n t i n u ă unificare
a riturilor înlăuntrul acestor z o n e de influnţă eclczială.
^ ' e z l t n a i a l e s Ij/urpe dtr iritin dm chmiliihtn jahrkmidene ( T u b i n g e n
1870); Sakramtnu nud SakfamtHlaiien in dti dni ersUn chnilUchi»
jahrhMHdtrte ( T u b m g o n 1 8 7 2 ) ; i j / n o j w dti eitrt>n jahrhitndirl, „nd dtnn
R « / o r w ( M u n 5 i c t 1893).
Vom ffichii-hMun Wtrdi» dtr U/urgit ( K e m p t e n ji M u m c h 1923); Lilur^<
compatn ( C h e v e t o g n e 1934); t t a d . engl. OmparoDvt L t t u r j f ( W e s t n u n s t e r .
M d . 1958) d u p ă j treia edi|ie francezi (1953).
ZI
 RobertF. Taft
Ritul BlzantlD

Pentru a continua comparaţia noastră lingvisti-

limrghice" (înmditc dar diferite) dintr-un teritoriu
că, intr-o priniă fază kerigma originară, semănată in cvasi-omogen cultural-polioc şi eclezial, au ftcut loc
diferite zone, a prilejuit apariţia unei mulţimi dc obice- limbii sau „ritului standard" - de obicei cel al metropo-
iuri liturgice locale. într-o zonă dată, aceste practici lei. Rezultatul a fost o mai mare unitate şi nu o mai
liturgice erau toate de un anumit „tip" la fel c u m p r o î o - marc diversitate.
indo-europeana a evoluat intr-o multitudine dc
subfamilii răsăritene şi apusenc^\ fiecare cu n u m e r o a s e In prezent oamenii vorbesc mai puţine limbi
dialectc sau forme de vorbire în cliiar limitele acckiaşi decât vorbeau odată. La fel, înccpănd de pnn sec. al
zone geografice. In faza ulterioară, numeroasele dialec- IV-lca, treptat, au început să celebreze în tot mai puţine
tc ale fiecăreia dintre aceste subgrupe s-au unificat rituri.
dând naştere Embilor literare^'. Acest proces însă, nu s-
a încheiat încă. Chiar şi azi, într-o ţară c u m este Italia, Naşterea Ritului bizantin
nenumărate limbi şi dialecte^ - rezultate din rămăşiţele Putem reconstrui acest proces doar din monu-
latinii \ailgare - sunt încă vorbite pc lângă „italiana mentele rămase, iar acestea reprezintă doar câteva urme
standard". La origini „italiana s t a n d a r d " nu era decât răzleţe, rămase pe un lung drum. Cel puţin pentru
unul dintre dialecte (toscan), care a devenii limbă litera- Constantinopol exuemităţile acestm drum - începutul
ră doar datorită capriciilor istoriei. D e o a r e c e există o şi sfârşitul său - sunt destul de clare.
Italie cu o unitate culturală în continuă creştere în inter- La începutul sec. al V-lea, liturghia capitalei nu
iorul ţăni, tot mai multe dintre dialecte v o r m u r i iar în se săvârşea decât la Constantinopol. Dovezile arheolo-
cele din urmă italiana standardizată va prevala. T o t mai gico şi cele scrise din Grecia, Capadochia şi P o n t arată
mulţi italieni v o t auzi şi v o r vorbi „italiana literară" nu că Biscricilc din acestc regiuni, chiar dacă se aflau sub
doar la şcoală, în parlament, la serviciu, la radio şi tele- dominaţia politică a capitalei, nu foloseau acelaşi rit.
viziune, ci şi acasă, pe stradă sau în cârciumă. Curând însă, ele au început să adopte acelaşi rit cu cel
din capitală. Până la sfârşitul mileniului întâi ritul Marii
Această ultimă fază a dezvoltării lingvistice este Biserici de la Constantinopol se răspândise peste tot.
asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat şi cu riturile Avem dovezi explicite că încă din sec. al Xl-lea era folosit
Eturgice după sec. al W - l e a , când o seamă de „dialecte în Asia Mică^^. In aceeaşi perioadă, după cum s-a de-
monstrat pe baza documentelor liturgice existente,
acest rit s-a răspândit de-a lungul şi de-a latul Imperiu-
' ' D e e x e m p l u limbile h e l e n i c c , ilaLicc balio-sbvice.
" D c e x e m p l u , f r a n c e z a , italiana, s p a n i o l a , c a t a l a n a , p o r t u g h e z a , r o m a n a , lui în zone care se atlau sub influenţa Bizanţului în acea
r o m a n ţ ş i bdiAO - d i n g r u p u l latin sau r o m a n i c j g e r m a n a , s u e d e z a , d a n e -
za, nor\'egiana, islandeza, o l a n d e z a , e n g l e z a — d m g r u p u l t e u t o n i c s a u
germanic. D o v a d a esic d a t ă d e Pntknna ( P G 140: 4 1 7 - 4 6 8 ) . un c o m e n t a r i u liturgic
" D e e x e m p l u dialectul sicilian, c a l a b r u z , n a p o l i l a n . t o m a n ş , r o m a g n o l o , d i n A n d i d a , ( l ' a m p h y U a ) c c a . 1 0 8 5 - 1 0 9 5 , c a t e afirma explicii a d e i a r e a
milanez, v e n e t o şi l a d i n o , p e n t r u a n u m i d o a r c â t e v a . acestei r e g i u n i l a n t u l M a n i B i s c n c i ( P G 140: 429C).

28 29

f:
Y
 Robert F. Taft

perioadă: din Constantinopol spre M u n t e l e A t h o s ,

Grecia, Marea Grecie, Antiohia. Palestina şi Sinai^,

3
Cc) mai timpuriu text liturgic pe care îl avem,
RITUL BIZANTIN
frumosul codex uncial Barberini 336, aflat în biblioteca
Vaticanului, datează de la mijlocul sec. al VlII-Iea. Un DEVINE „IMPERIAL*'
secol mai devreme, în 691-692, canoanele liturgice ale
Sinodului Quinisext (Trulan) arată că Ritul Bizantin era
deja unificat şi coerent, îndeajuns de p u t e r n i c p e n t r u a
manifesta toleranţă faţă de diferitele practici ale latinilor
şi armenilor. De aceea, general v o r b i n d , p â n ă în sec. al
Vll-Iea multitudinea de practici liturgice d i n t r - o a n u m i -
tă zonă de influenţă şi autoritate ecleziastic-culturală
luaseră deja o formă uşor de r e c u n o s c u t ca „rit liturgic"
sau ca „familie liturgică", cu trăsături care-1 diferenţiau
de celelalte.
Acesta a fost doar începutul unui lung proces.
Procesul de unificare a Ritul Bizantin a început, dar nu
L ăsând la o parte importanţa sa ci\'ilâ dato-
 rată poziţiei sale de nouă capitală precum
şi faima ulterioară dată de predicile Sfântului l o a n Gură
s-a sfârşit cu unificarea „Ritului Marii Biserici" din
de Aur, Constantinopolul era puţin cunoscut în materie
Constantinopol, proces care a durat până spre sfârşitul
culturală sau ecleziastică. Nu a produs mai nimic în
sec. al \TI-lea. Mai apoi Ritul constantinopoHtan a intrat
d o m e n i u l literaturija şi nu a fost un mare centru inte-
într-un mariaj de convenienţă cu cea mai puternică dintre
lectual sau monahal; n-a fost nici măcar leagăn al sfin-
tradiţiile liturgice vecine - Ritul Ierusalimitean, d u p ă c u m
ţeniei şi al martirilor. Mai mult chiar, contribuţia sa a
Ritul Vechii Rome urma să se unifice cu cel Galican.
fost slabă şi în domeniul teologiei sau al omileticii.
înainte de a trece la u r m ă t o a r e a fază a istorie Singura excepţie a fost perioada remarcabilă de la sfâr-
noastre să privim atent Ia câteve din cele m a i i m p o r t a n - şitul sec. al IV-lea, în timpul episcopatului Sfântului
te procese ale dezvoltării cultului, ce au avut loc s u b G n g o r i e Nazianz (378-381) şi al lui l o a n loan Gură de
împăratul Justinian cel Mare. A u r (398-404); dar chiar şi teologia acestora a fost de
sorginte capadociană sau antiohiană şi nu constantino-
politană. P n n t ă din aceste puncte dc vedere, Constan-
tinopolul nu putea să se compare cu marile centre
ecleziastice răsăritene Alexandria şi Antiohia''. Totuşi,

" o exemplificate mai l a ^ poate fi g i a t ă in Taft, Mt. Athos.

" Beck, CffnsftuilintpJe {cap. precedent, nota 2.")), 31-35.
30
 Robert F. Taft RitQi BlzaDtin

atributele sale civile - mărimea sa adevărată, arhitectura din această perioadă nu ne s p u n mare lucru despre
monumentală şi \iaţa de la curtea imperială - erau serviciile bturgice constantinopolitane.
legendare. Curând Constanrinopolul u r m a să devină
cunoscut şi pentru splendorile Ritualului său imperial şi Din interior spre exterior: oraşul ca biserică
ecleziastic. Am insistat deja asupra unităţii singulare in sin-
teza bizantină a limrghiei şi a c o m p o n e n t e i sale arhitec-
Epoca de Aur a luijustinian şi a urmaşilor săi tural-iconografice. Biserica, privită în aspecmlsău de
in sec. al \7-lea, mai ales s u b influenţa lui clădire, casă de rugăciune, loc do adunare a comunităţii
Justinian 1 (527-565), cel care a construit noua biserică creştinc — mai degrabă ho kyriakos oikos decât he ekklesia
Sf. Sofia, Ritul Bizantin a devenit „rit imperial." Ca - a devenit o reahtate semnificativă in ritul constanti-
urmare a controverselor hristologice, m a i cu seamă n o p o l i t a n d o a r o dată cu construirea Biscricii Sf. Sofia.
Liturgiiia Euharistică a dobândit o strălucită dezvoltare C o n s t r u i t ă de justinian, aceasta a fost consacrată pe 27
ntualisticâ şi o mai bună explicitare teologică. Acest d e c e m b r i e 537. înainte de această dată sursele bizann-
fapt s-a datorat a d ă i ^ r i i u n o r sărbători noi, a crezului ne sunt extrem dc redcente in a atribui o semnificaţie
(511) şi a câtorva noi imne c u m sunt Trisaffon-\A (438- simbolică clădirii biscricii^', d u p ă c u m subliniază Cyril
439), Unuk-Nnscut (535-536) şi Heruvimi (573-574) ^ l a n g o în antologia sa asupra textelor bizantine cu
ip ivire la artă şi arhitectură;
Totuşi, în comparaţie cu aceste imne, m u l t mai
semnificative pentru dezvoltarea Liturghiei au fost " i „Argumentul anagogic"(adică, faptul că imagnile
procesiunile pe care aceste imne le acompaniau. într- ^j servesc la înălţarea gândurilor noastre spre realităti imate-
adevăr, în afară de Euharistie şi procesiunile staţionalc • ' riale), un argument derivat din neoplatonism prin scrierile
(cu cu excepţia unei referiri ocazionale la consacrarea \' pseudo-dionisiene, apare de fapt din când în când. dar con-
unei biserici'' ori a privegherilor nocturne'*®), sursele - , stituie excepţia nu regula.
I înainte de Biscrica Sf. Sofia clădirii biscricii bi-
" \ ' e n intervenţiile mele sub s c e s j e r i i l u n i n O D B ; p e n t r u O r ţ ş i H t m i i c ,
vezi T i f t , Crtal Enirana, cap. 2 şi 11. Triia^hion-iA a a p ă r u i p r i m a d a t ă in
• ^ a n t i n c îi erau atribuite puţine semnificaţii simbolicc
rugâaunilc procesionale c o n s t a a t i n o p o l i i a n e în anu 4 3 8 - 4 3 9 , d a c a d e v e - sau tcologicc. De fapt, în capitală bisericile prc-
nit un clement p e r m a n e n t at Liturghiei E u h a r i s t i c e d o a r la Î n c e p u t u l sec.
justinienc nu aveau nimic distinctiv care să k- rt'C{)maji-
>1 Vl-lea.
loan Malalas (cca- 490-570), c o n t e m p o r a n al lui J u s u n i a n , Chnnagraphîa 18,
ed. L. Dindorf, loanms Malalat Chnsmffnphia, C S H B ( B o n n 1831) 4 9 5 . 9 - 1 6
= PG 97:716; T h e o p h a n e s C o n f e s s o i (cca. 7 6 0 - 8 1 7 ) , Chroao^npMa 18, " Ca Şl in decizia lui ( u s t i m a n dm a n u l 5 2 8 c a t e o r d o n a c l t n i l m din ficcarc
ed. C. de Boor, Thnpbamj Chmnoffiţbia. 2 voi- (Leipzig 1 8 8 3 - 1 8 8 5 ) 1. b i s e n c ă să i n t o n e z e c â n t e c e n o c t u r n e ( n y k r e n n a ) in fiecare /i şi nu d o a r U
238.18-24 = PG 108:520; cf. T a f t , Grtai Emnna 110 ( u n d e 1-atn identifi- u t r e n i e şi vecernie; J u s t i n i a n . Codi I. III, 4 2 : 2 4 (10). I'. ^ r u g c r . Corţ-iii iuris
cat pe Mablas cu l o a n 111 Scholasticul, P a t n a t h al C o n s t a n t i n o p o l u l u i în-
dniHs. voi. 2 (Berlin 1900) 28; T a f t , Houn 186 şi cap. 9 passini.
tre anu 565-577, idenlificaie respinsă in p r e i e n t de istoricii b i z a n b m , cf
" T e o r i e susţinură de o citire a t e n t ă a t e x t e l o r b i z a n t i n e in M a n g o , An.
B. Baldwm, Malalai. jehti in O D B 2:1275).
«lbid.,XlV.

32 33
 Robert F. Taft
de „bizantine". Cele mai multe descticri ale serviciilor
litui^cc bizantine dc dinainte de Justinian, m u l t e d i n t r e
de tcdactarc in perioada anterioară i c o n o c l a s m u l u i
(726-843), pur şi simplu ignoră clădirea bisericii. Mai
degrabă s-au ocupat de ceca ce avea loc in afara biseri-
cii, procesiunile staţionalc şi slujbele d e s f ă ş u r a t e de-a
lungul străzilor principale ale oraşului lui C o n s t a n t i n ,
Acestea erau străjuite de porticuri şi c o n f o r m s t a n d a r -
delor m o d e m e erau ceva mai mari d e c â t nişte alei.
Liturghia staţionaîă*^
Din noul centru m o n u m e n t a l , situat la s u d - v e s t
de Acropole şi cuprinzând atât Marea Biscrică a lui
Constantin cel Mare (360) cât şi Palatul Imperial, p o r -
neau cele patru artere principale ale oraşului. D o u ă
dintre ele treceau de-a lungul coastei p e n i n s u l e i , pe
Comul de Aur, spre n o r d , şi spre P r o p o n t i s (Marea
Marmara), spre sud. D i n p u n c t dc v e d e r e liturgic, m a i
importantă a fost artera tradiţională centrală - M e s a ,
care pomea de la Poarta Chalke a Palatului şi trecea pe
lângă Milion, prin Forum-ul lui C o n s t a n t i n , s p r e F o -
rum-ul Tauri, unde se ramifica. O ramură se î n d r e p t a
spre sud-vest, croindu-şi d r u m prin F o r u m - u l B o v i s şi
Arcadii, trecând pe lângă Mănăstirea S t o u d i o n (pe la
începutul sec. V), ieşea prin Zidurile T e o d o s i e n e (413)
la Poarta de Aur, apoi se intersecta cu Via Egnaria carc
ducea spre Vechea Romă. Cealaltă ramură se î n d r e p t a
spre nord pc lângă Biserica Sfinţilor Apostoli, p e n t r u a
ajunge la Poarta Charisiană.
" Cu pnvue li » c « l concept dezvoliarea sa in anticliiiatea t â m c , studiul
fundimenul este al lui baldoTin. Vezi şi nuta din Glosar.
34
Ritul Blzantlii
C e a m a i m a r c p a r t e a activităţilor liturgicc, pe
care scriitorii bizantini din acea v r e m e au considerat-o
suficient de i m p o r t a n t ă p e n t r u a fi c o n s e m n a t ă in lu-
crările lor, au avut loc de-a lungul acestor străzi şi în
pieţele pc care le traversau. Procesiunile erau favorizate
d c n u m e r o a s e l e porticuri c e o f e r e a u a d ă p o s t de-a lun-
gul a c e s t o r căi principalc. Notitia urbis, pe la mijlocul
scc. al V-lea susţine că în oraş existau cincizeci şi d o u ă
de porticuri''''.
D e z a s t r e l e şi ereziile - a m b e l e n ă p ă s t u i n d isto-
ria creştină timpurie a acestui oraş, dacă nu în p r o p o r -
ţii egale, cel p u ţ i n cu rezultate liturgice egale - au prile-
juit principalele m o t i v e p e n t r u scrviciile liturgicc d m a -
fara bisericilor. Se p a r e că intre anii 4 0 4 şi 9 6 0 oraşul
C o n s t a n t i n o p o l a f o s t zguduit de 18 c u t r e m u r e dc
pământ"*^. A t â t c u t r e m u r e l e , la care s-au adăugat p e -
rioadele dc secetă ori erupţilc vulcanicc, cât şi a m e n i n -
ţările venite din partea d u ş m a n i l o r , c u m a fost asediul
avarilor din anul 6 2 6 sau cel al ruşilor din anul 860"^, a
s c o s p o p u l a ţ i a pc străzi p e n t r u a i m p l o r a ajutorul di\-in.
Arunci c â n d a j u t o r u l venea, ceea ce se întâmpla întot-
d e a u n a , locuitorii oraşului s ă r b ă t o r e a u anual e v e n i m e n -
tul p r i n p r o c e s i u n i limrgicc. Baldovin d o c u m e n t e a z ă
aceste ocazii în detaliu; de la b i n e c u n o s c u t u l mit al
originilor divine ale 'l'risagion-ului din timpul unei
astfel de litii (procesiuni, n.n.) ce a u n n a t c u t r e m u r u l u i
de pe 25 s e p t e m b r i e 437, p â n ă la sfârşitul mileniului. I£1
c o n c l u z i o n e a z ă astfel: Jn mod evident, chiar {î in sec. al
iX-lea răspunsul lihirgic cel mai obişnui! al Constantinopolidui
" Ibid . 171,
" Ibid., 171.
« lbid,189.
35
 Robert F. Taft
la pericole ctU meu neobişnuite erau cererile fierbinţi fi procesiuni,
le lihnpce.
Poare că ereziile d c f i e r a u m a i p u ţ i n e e r a u la fel
de ameninţătoare. N e n u m ă r a t e l e v a r i a n t e ale arianis-
mului au î n f i e r b â n t a t d i s p u t e l e cu p r i \ i r c la Sfântul
D u h făcând a p o i loc n e s t o r i a n i s m u l u i ş i m u l t m a i sub-
tilcloi', dat tenacelor hrisrologii m o n o f i z i t e . A s t f e l dc
dispute teologice stau în s p a t e l e m u l t o r ser\'icii liturgici-
din afara bisericilor, f a p t care a c o n t r i b u i t la dezvolta-
rea acestei liturghii s t a p o n a l e . C h i a r d a c ă nu la fel dc
drainaticc, ocaziile prilejuite de sfinţiri dc biserici,
transferuri d e m o a ş t e ş i î n m o r m â n t ă r i l e s o l e m n e (mai
ales cele imperiale) adaugă la cele m e n ţ i o n a t e alte prile-
juri p e n t r u astfel de p r o c e s i u n i . M a i târziu"*®, o d a t ă cu
dezvoltarea calendarului c o m e m o r a t i v , a c e s t e procesi-
uni au inclus şi ciclul celebrărilor c o m u n e (sinaxe)
dintr-o a n u m e biserică in zile p r e s t a b i l i t e .
Prima m e n ţ i u n e a acestei liturghii s t a ţ i o n a l e în
formare a apărut în timpul d i s p u t e l o r cu arianismul
când controversatul G r i g o r i e N a z i a n z , e p i s c o p u l o r t o -
d o x al capitalei (379-381), a atacat m o d u l p o m p o s dc
desfăşurare a sărbătorilor bisericeşti a a c e s t o r a şi a
batjocorit „procesiunile grecilor", aceasta fiind o referi-
re evidentă la arianii acelor timpuri^'. în a n u l 3 8 0 n o u l
împărat, T c o d o s i e I (379-395), a r e a d u s Bisericile întru
crcdinţa ortodoxă, iar p â n ă la m o m e n t u l la c a r e l o a n
Hrisostom a luat în p r i m i r e scaunul e p i s c o p a l (feb.
I b i i . p . 186-189.
P e n t n j un exetnplu o m p i i a u , v e a p r o c e a u n e a d c s c n s ă in Vita Sl. Maniuni.
in Taft, B)^a»It<if Ulutpeal Eailtiut in lin Lift of Sl. Manian Oemionoj:
CtnakhratitH aiuilbt Pnawpherat Pjlii, O C P 48 (1982) 159-170.
" Oralieii. 5-6, PG J6:316;Bjldovin 181.
36
Ritul Bizantin
398), o r t o d o x i s m u l şi-a recăpătat supremaţia. ,-\mcnin-
ţarea ariană nu era însă spulberată, C o n f o r m spuselor
lui Socrates (t d u p ă 439), Sf. l o a n Hrisostom a iniţiat o
viguroasă poUtică de contra-procesiuni staţionale pen-
t r u a le contracara pe cele ale arianilor, încă populare
p r i n t r e locuitorii oraşului;
„/\rienii... îfi ţineau adunările in afara ora^Klui. Astfel că.
in fiecare săptămână cind era o sărbătoare, adică sâmbăta sau du-
minica, când era obiceiul de a se face adunare in biserici, ei se întâl-
neau in piefe publice in preajma poi^ihr oraşului fi cântau ode anti-
fonice compuse conform credinţei ariane. Şi astfel făceau mai toată
noaptea. Dimineaţa, cântând aceleaţi ode antifonice, treceau prin
centnil oraşului ţi mer^au in c^ara :;;idurilor cetăţii spre locul lor de
adunare... loan [Hnsostom\ preocupa! ca nu cumva cei mat puţin
credimiofi să fie răpiţi biseriai de asemenea ode, fi-a pus câţiva din-
tre proprii sâî oamenii in opoziţie faţă de aceia, astfel incât fi acef-
tia, devotându-se imnekr religioase nocturne, să amhile:;e efectul
arianilor fi să-i intârtască pe credincioţii sâi in profesarea propriei
lor credinţe."^
T u r m a Sfântului loan a primit iniţiariva cu mult en-
tuziasm; în timpul procesiunilor purtau crud aigincii împo-
dobite cu lumânări aprinse, proicctate de către sfăotul însuşi
şi plătite de către împărăteasa Eudoxia (400-404). După
spusele lui Hrisostom, în aceste procesiuni luminile torţelor
transfonnau ţărmul Ptoponasului (vcchca denumire a Mării
Marmara) într-un râu dc foc
Socrales, Churt!} Hiifary VI, 8 = PG 67:688-9. C{ Sozomea (cea. 439450),
CImrc/i Hiilory VIII, 8, ed. J. Bideî, G C S .W (Beriin 1960) 360-361 = PG
67:1536.
" Ex. H f i . diaap<iil<fiiam nlujii-ot man^rum 2, CI'G 'M4!.l = PG 63:470, c j i e
>lc»cne iransftrul moaştelor mucemciduj in suburbia Drjpia, pe Via
Ijţnana. Ia 13.5 km vest de otaf, spre îfătjitul [înmuJui an dc pjslonrc iii
C o n s i a n o n o p o l Biidoxnn 183. Cf. Chrisoslom, Oe S. Hiemnarţtn Phica.
PG 50:699, din caic citează BaldoMn (183).
37
 RobertF. Taft Ritul Bizantiii

Ex-ident, acest obicei a prins, deoarece S o z o m e n (justin I, 518-527). în îstoria Bisericii el descrie cum
nc informează că procesiunile au continuat chiar şi după cetăţenii şi vizitatorii străini din capitală se îngrămădea
ce a împâratul a interzis procesiunile arienilor, să privească intrarea suitei imperiale în biserică"; cam
înlăturându-se astfel morivxd originar al practicii ortodo- in acelaşi fel în care mulţimile se adună şi azi la fiecare
xe corespondente. Poate că motivul real p e n t r u cate apariţie a papei în vreo biserică din Roma.
acestc populare servicii exterioare bisericii au fost păstrate
Aceste procesiuni liturgice din Constantinopol
se află în desele lamentaţii ale Sfântului l o a n H r i s o s t o m
au lăsat o amprentă de neşters asupra Sfuitei Liturghii
care afinna că pentru atragerea creştinilor, în competiţia
şi asupra altor rituri ale Marii Biserici". Intrările, proce-
cu Hipodromul sau Circul, Liturghia creştină nu era
siunile şi deplasările liturgice au ajuns să caracterizeze
întotdeauna câştigătoare^". Palladius, referindu-se la pro-
toată liturghia bi2antină. Trainicul simbolism al acestor
cesiunile nocturne ale lui H r i s o s t o m {nychterinai litanuaî),
rituri este dovedit de poziţia centrală pc care o ocupă in
adaugă menţiunea că o parte a clerului nu era prea entu-
operele tâlcuitorilor clasici ai Limrghiei Bizantine, înce-
ziastă de iniţiativa episcopului, preferând să d o a r m ă şi nu
p â n d cu Maxim Mărturisi-torul (cca. 630)". Acestea au
să vegheze şi să se roage".
făcut obiectul unui scurt tratat al Patriarhului
Ceea ce a început ca o încleştare cu arianii (şi Constantinopolului G e n n a d i o s U Scolarios, liderul
ortodocşilor la Smodul de la Florenţa în 1438-1439^^
mai târziu cu monofiziţii) p e n t r u s u p r e m a ţ i a a s u p r a
străzilor în lupta pentru sufletul Bizanţului^'', s-a trans-
format mai apoi într-o competiţie strategică mai p u ţ i n Impactul procesiunilor staţioiale asupra formei
dramatică, dar de lungă durată, cu a d e m e n i t o a r e l e spec- bisericii constantinopolitane timpurii
tacole ale divertismentului m o n d e n p e n t r u cîştigarea Aceste procesiuni exterioare trebuiau să se în-
atenţiei populaţiei urbane a antichităţii târzii. l o a n al cheie undeva, iar acel undeva era de obicei o biserică.
Efesului (t după 585), un istoric siriac m o n o f i z i t , a f o s t Rezultatele erau uşor de intuit. Activiwtea procesională
la Constantinopol în timpid predecesorului lui J u s t i n i a n a fost responsabilă pentru forma caracteristică a vechi-
lor biserici constantinopobtane. Acestea aveau nume-
Horn. didapasiquam reiSqmae martynm...\. PG 63:461; Horn. adv. eos qui noit
adJmrMl^, C P G 4441,4 = PG 63:477; Hom. iu illiid: „PaUr meus uk^m modo
<iperalur"\, C P G 4441.10 = PG 63:511.
>1 Pailadios, Dialogue u n d c r t h e I j f e of St. J o h n C h i i s o s t Q m V, J 4 7 - 1 5 0 = " hloria Bisencii 111. 3, l o h a n n i s Ephesini, Hiiloriat uikliaslieat pan lirtiu, ed.
PaDadjos, Dialogut iiir h vii de Jean Chtysoslomt I, cd. A . - M . M a l i n g i e y , P. F.W. B r o o k s , Corpus inplantm Chrisrianomm orienlahum, p. lOS-106; Scriplorii
Leclercq, Soutccs Chrerienncs 341 (l'aris 1988) 124. Syri 34-55 ( P a r i s / L o u v a i n 1935-1936) rext 138, vers 102.
=' Baldovin 184-186. D u p ă c u m arată B a l d o v i n (186), î n c e r c a r e a din a n u l 490 Vezi la M a t e o s , CMralioir. T a f t , Be^eiid Eail and VPiil. cap. 11; Matliews,
a impâratuluj Anasiasius c a r c d o r e a câştigarea c o n t r o l u l u i a s u p r a p r o c e - cap. 4 - 7 ; Baldovin, cap. 6.
siunilor, c o n f o r m r e l a t i n l o t lui T e o d o r C i t e ţ u l ( A n a g n o s t u l ) , s u b l i n i a z ă " Vezi T a f i , IJIUI^.
importanţa politici }i civili a a c c s i o r p r o c e s i u n i : T h c o d o r o s " Peri Ion hitnjn tisotioii ( C u privire la sfintele intrăn) in L- Pebt, X.A. SiJcndcs,
Anagnostes, Kinhengischithli, ed. G . C . H a n sen, G C S 54, a 2-a e d . (Berlin M. j u g i e (ed.), Otumi (ompS/ei dt CtnHudt SeMariiii. voi. UI: Qmms
1 9 7 1 ) n r 4 6 8 , p , 134. p^kmiquii, t/utiliom Ihio/o^qiits, « r j / / ( P a n s 1930) 96-99.

38 39
 RobertF. Taft
roase inti'ări pe toate celc p a t r u laturi^^ Intrările princi-
pale SC aflau pc faţada vestică'^, cc cta p r e c e d a t ă de un
airium sau o curte interioară inchisă p r i n t r - u n portic.
Procesiunea se oprea o clipă în a t r i u m - p e n t r u a aştep-
ta intrarea oficială a cortegiilor de c u r t e n i , de ierarhi şi
demnitari cârc aşteptau în n a r t e x u n d e , în faţa Uşilor
Impârâteşti, înainte ca m u l ţ i m e a să p ă t r u n d ă în n a o s ,
eră rostită Rugăciunea Intrării. I n l ă u n t r u l bisericii, axa
longitudinală dintre intrare şi absidă, carc g h i d a p r o c e -
siunile înspre altar, era p u s ă în eWdcnţă p r i n m a r c a j e l c
de pe podea*"' p r e c u m şi de calea î m p r e j m u i t ă a s o l c i i "
ce ducea clerul şi curtenii în jurul a m v o n u l u i şi, m a i sus,
la porţile tîmplei ori ale canceUiloi care î n c o n j u r a u
altarul,
In accst Q'h?., funcţia deteminâforv!cr. aranjamentul
liturgic al bisericilor jusdniene p a r t să fi f o s t rezultatul
caracterului ceremonial s o l e m n a! ritului u r b a n . N e c e s i -
tăţile acestui nt erau multiple:
" Bisenca Sf. Sofia, de exemplu, are cincizeci fi două de uşi la iiivciul pâmăn-
lului dui cjre nouăsprezece dau spre navă m jase se află in nariex, in zo-
na pnncipală de intrare a procesiunilor. Cu privire la toaie probkmcle le-
gate dc realizarea planurilor bisericilor const an tino p elita ui; iimpuru, vczi
Ma^l^evl,-s.
" \'czi lucrarea lui Strube, cilaii mai jos la nota 67.
" Cu pmnre b marcajele de pe podea şi folosirea lor la ceremonu. vezi G.l'
Maicska, !\olei ou l/it Archtah^ of St. Sophia cf ConslanIiiiopU: 'l'he Gnen
SiaiiU haidi on tbe F/cor. DOP .ţ2"(1978) 209.308; P. Schreiner, Ompha/io»
und Rola Poiphynlica. Zm Kjiissn^rtmomtlt in Konslanlinoptl und WDM, in S.
Dufrenne (ed.), hy^ance tl ks S/aves. MfVaHj»/ hm Dajeev (l^ar.s 1979) 404-
410. -Aceste» sunt menţionate in anul 1200 de către pcleoniil rus Anihony
de Novgorod, Xi. M. Loparev (ed.), Kniţa pak.iKhik. Skat^aae misl i^atyx
w Tianiradt Anmija Kougmdshigi « 1200 Pram/amyj l'uicsiwiskij
Sbonik, \Ţpusk 51, voi 17.3 (Sr, Peicrsburg 1899)78, 81; irad. in fr. de
Mmt. B. de Khitrowo, îlinirairei msstl eu Orie»/ (Geneva 1889) 95, 99.
Se pate ci aceasii imprc)muire era din zidâne şi probabil dc dimensiuni
reduse peniru a nu optuta vederea insprc altar (n.lr.)
40
Ritul Blzanttn
1. un loc de aşteptare în care oamenii să se strân-
gă p e n t r u a aştepta această intrare solemnă,
deoarcce - spre deosebire de Vechca Romă -
p o p o r u l nu intra in biserică înainte de a
sosi procesiunea şi a face intrarea solemnă', dc
aici nevoia unui atrium mare în partea dc vest a
bisericii;
2. o clădire exterioară unde oamenii să poată să-şi
o f e r e darurile înainte ca biserica să fie „deschisă
l i t u r p c " prin Rugăciunea Intrării şi prin intrarea
s o l e m n ă a c l e n J u i şi a curţii imperiale: de aici,
apariţia skepophylaklon-yAm, o clădire separată,
în exteriorul biscricii";
3. dc v r e m e cc în Intrarea constantinopolitană,
s p r e deosebire de Intrarea din Vechea Roma,
clerul şi o a m e n i i intrau în biscrica împreună,
a p a r e ne\'oia de a asigura un acces uşor şi rapid
d i n s p r e exterior insprc naos şi galerii (balcoane
n.n.): d e aici, apariţia u n o r ///;' ile acces monumen-
tale p c toate celc patru păiţi ale bisericii şi nu
d o a r pe faţada vestică, p r e c u m şi miillipkle in-
trări î n s p r e scările de acces spre galerii;
r-i-J: V,
4. un loc adăpostit p e n t r u patriarh şi escorta aces-
tuia p e n t r u : a) a-1 aştepta şi a-1 saluta pc împă-
rat în zilele în care curtea imperială participa la
Limrghia publică, înainte de Intrarea solemnă;
b) p e n t r u a aştepta sosirea procesiunii liturgice
" Vezi Mathews, 155-162, 178. George P. Majtska de b UniveijUiH.-i dm
Maryland liicreaiiă la un studiu pnvmd skevopilabon-ul, in care a inclus
uluniele dcscopcnn arheologice fi liietate. li suni leeunoscător profesoru-
lui Maieska pentru copia scluţei acestui studiu enceieiii pe tare mi 1-a dat.
41
„ţi^lBW— I
 RobertF. Taft
mtul Bizantin

în zilele în carc nu luau parte la procesiuni; c) nopolitane pre-Studite, de tip monahal, rămâne a fi
pentru a rosti Rugăciunea Intrării în faţa Uşilor dcscopcrită.
împărăteşti sau în faţa intrării principale a nao-
sului, in partea de vest; şi d) pentru desfăşura- Importanţa „intrărilor"
rea altor servicii liturgice care precedeau intra- Pentru ca să nu se creadă că am dat o impor-
rea solemnă a patriarhului in biserică: de aici, tanţă prea marc Intrării procesionale, voi lăsa izvoarele
nartexul monumental^''. să vorbească singure despre cât de departe au mers
O altă particularitate a bisericii constantino- bizantinii pentru a da formă şi stil acestei trăsături ma-
jore din viaţa Bisericii in vechiul Constantinopol. Pen-
poEtane era Sintronul înălţat şi Catedra {Scaunul cel de sus,
tru aceasta trebuie să ne întoarcem la ceremonialul
n.n.) din absidă. Apariţia acestuia nu s-a datorat proce-
imperial.
siunilor, ci pentru ca episcopul să poată fi văzut în timp
CC predica de pe Scaunul său; alt element fundamental încă din vremea lui Justinian, cortegiile impe-
al liturghiei acelei perioade^^. Alte caracteristici — cum riale constantinopolitane erau atât de impresionante
sunt canceliile şi amvonul, soleea închisă care le lega pe încât deveniseră o temă predilectă pentru a desene
amândouă*^ - nu sunt o particularitate a Bizanţului, ci splendorilor regale. In jurul anilor 552-565, Leonţiu de
sunt întâlnite - mutatis mutandis - in bisericile antichită- Bizanţ, un foarte cunoscut preot şi predicator a! capita-
ţii târzii la Roma, Siria şi Mesopotamia. Galeriile (bal- lei, în predicile sale pomenea regulat de aceste cortegii
coanele) şi utilizarea acestora rămâne o problemă sepa- pentru a Ic pune în opoziţie cu umilinţa împăratului
rată, dar şi acestea pot fi întâlnite şi în alte părp şi nu Ceresc'^®. De aceea nu este de mirare că participarea
pot fi considerate proprii doar Constantinopolului şi împăratului la ceremoniile liturgice imprima acestora o
liturghiei sale"^'. Ceea ce era specific doar nuanţă specială; „imperială."
Constantinopolului era determinat de ritul catedral Ritualul imperial, atât cel bisericesc, cât şi cel
urban. Aranjamentul liturgic al bisericii constanti- civil, este descris fragmentar în numeroase izvoare.
Deosebit de" importante sunt cărţilc de ceremonii ex
" Apaiipa nartexului ţi, în unele caziid, a e x o n a n e x u l u i (în p e r i o a d a
lusaniană, in n i a un caz d u p ă ) nu p o a t e G a t r i b u i l i c a i e h u m e n a n i l u i , care
professo ale curţii imperiale, cum sunt De cerimniis atdae
probabd era inexistenl in scc. al ur în sec. al V l l - l e a cu s i g u r a n ( i Byt^ntinae sau Cartea Ceremoniilor^ compilată din izvoare
c i n u mai era. mai vechi de către împăratul Constantin VII Porfiro-
'> ^ ' e a articolul meu Sennon in O D B 3:1880-81.
" Aceasil alee închişi sen-ea b p i s t r a r e a l i b e r i a z o n e i altarului p e n t r u u z u l
liturgic Şl pentru a facilita sosirile fi plecările l e c r o n l o r fi ale a l t o r c l e n c i
din altar spre a m v o n • Hon. ^ 1 4 ! - 1 6 2 ; i / i a . i a - 2 9 , 61-96; 12.127.142, C. D a i c m a . P. .\llen (ed.),
" Am dezbătut această chestiune în recenzia fâcutâ lui C h . S t r u b e . Dit Leanl/i Preiiyltri CoiulaitlimpaSlMi Honiiat, C o r p u s C h o s t u n o n i m . sene»
visllichi Ein^tmpieiU dir Kinhtn van Kartilanlinopcl in juslimaniscber Zeit, O C P G t a e c a 17 ( T u m h o u t 198'^ 9 0 - 9 1 , 1 5 0 - 1 5 Î , 156-159, Î 8 5 - Î 8 6 ; trad. engl.
4 2 (1976) 296-303. Vezi, d e a s e m e n e a , recenzia lui T F . M a t h e w s i n de acccaşi autoti, Leon/ius Prtsbylir oj ConslantiiKpab. Fourlm Homiliti.
ByzMtimicit ZtiHehrift 70 (1977) 385. B y z a n u n a AusiraHensia 9 (Btisbanel9')l) 4 4 , 5 1 - 5 3 , 1 7 5 .

43 49
 Robert F. Taft
generul (913-920, 945-959)'^' şi De offidis sau Cartea
rânduielilor a lui Pseudo-Codinus,™ de la mijlocul sec. al
XlV-lea. înaintarea împăratului spre biserică pentru
slujbe, după cum este descrisă în Cartea Ceremoniilor, era
o procesiune staţională în microcosmos, în timpul
cârcia cortegiul se mişca dintr-un anumit loc spre altul,
cu o rinduială prestabilită pentru fiecare oprire de-a
lungul parcursului. Impresia pe carc acest „spectacol" o
lăsa spectatorilor este evidentă din descrierea lui Harun
ibn-Yahva, un prizonier arab ţinut ostatic la curtea lui
\'asilc I (867-886) în ultimul sfert al scc. al IX-lea. Fan-
tastica relatare pe care o face despre procesiunea impe-
rială ce înainta dinspre palat înspre biserică, şi carc
număra o suită de peste 55.000 de oficiali imperiali,
ilustrează impactul acestei deplasări solemne". Dacă ar
fi să dăm crezare pelerinului rus Ignatius de Smolensk,
lucrurile par să se fi schimbat prea puţin în secolele
următoare. Acesta a fost prezent la încoronarea lui
Manuel II Paleologul (1391-1425) carc a avut loc pe 11
februarie 1392 la Biserica Sf. Sofia, (lonform relatărilor
sale, „procesiunea imperială se deplasa cu paşi măsu-
raţi, atât de încet încât a fost nevoie de trei ore pentru a
ajunge de la intrarea principală la loja impcrială."^^
" \ ' o g t . texte M I .
^"Vs.-Koduxo%.Tra/le4/soJliai,ed.]. V e t p e a u x (Paris 1966).
.A.A. Vasiljev, Hamn-ibn-Yahja and hu Dcicriplion of CoslaHliHOph, in
Stmmamm KiaMavianitm 5 ( I 9 Î 2 ) . p. 158-159. A t e s t e i n t r i r i i m p e r i a l e
sîrâluaioare au fosi studiate de câtre D. T h . Del|ac-v, ijţ/wrfnwwjf pnemy
iij^airşjiJux liarţ) i pra^alnuh^t tyxoJy ix v xram Sv. Şefii v IX-XI iv, Zapiski
imptraltrsk^ arx-.ohgchtika^ ebsihchtili-a, n.s. 6 ( 1 8 9 Î ) I - X L \ ' I I ,
1-J09; mai alei cap. 4-5; id., ho^ot nji vyxoiţy li-auli/ii/x liarcj v ţprodskit i
pngmJ^i xrajuy KavtanUmpo^a, Ztipiiki khssuhetka^
ki^ fjisikap annhgchtskag) obsbeheilvii 4 {IWXi) 1-189.
' G P. Ma(cska. f U / J u » Trmeim U Cemlciitiiiopk m tht Faurtinlh asd Fiflteuth
O i l u r u i . D u m b a n o n O a k s S t u d i e ţ 19; ( W a s h i n g t o n 1984), lextul pg. 106-
44
Ritul BlzanUo
Din afară înlăuntru: clădirea bisericii, ca şi cosmos
De fapt, lucrurilc s-au schimbat, şi s-au schim-
bat considerabil. Încă din vremea lui Justinian I descri-
erile şi comentariile Liturghiei bizantine erau tot mai
preocupate de ceea ce se întâmpla in interiorul bisericii,
de biserica însăşi şi de semnificaţia sa simbolică. Epoca
justiniană a adus schimbări nu doar în modul de dispu-
nere a biscricii, ci şi în modul de percepere a acesteia,
înainte comentatorii remarcau la bisercile capitalei
marea lor frumuseţe şi au insistat cu elocvenţă asupra
unei teme cate a devenit în ccle din urmă un topos:
cfecwl surprinzător creat de lumina ce se revărsa in
interior prin ferestre. Aceştia vorbesc dc cupola biscri-
cii ca despre cer.''
Această nouă percepţie s-a datorat noii Biserici
Sf Sofia şi bmrghiei acesteia. Nu există în nicio altă
tradiţie liturgică vrc-un edificiu-model care sa fi jucat
un rol atât de important ca Biserica Sf Sofia. Atât for-
ma Ritului bizantin cât şi viziunea cu pnvire la sensul
acestuia - imprimate la scară redusă in bisericile dc mai
târziu - au fost determinate de această catedrală. Ceea
ce a fost total nou la această clădire, mai mult decât
surprinzătoarea sa arhitectură, a fost perspectiva creata
de incredibilul său interior. Această viziune urma să
aibă o influenţă formativă asupra duhului ritualului
pentru carc a fost construită Sf Sofia.
107; c o m e n t a t i u ] pg. 423-424. Camera aceasta {<htne^ eta mlaionon-vi sau
loja i n i p v n a U din naosul Hisencu Sf Sofia, unde i m p ă n t u l asista la sluibe:
cf. M a t h c w s 9 6 , I J 3 - 1 J 4 ; Vogi, c o m e m a n u l 1,61;J--P. Papadopoulo». L /
Bfdihmja Imptralon
multuennm dts (g/im by^nlimi, m SMmonat L. Ptlil, Atchives de I ' O n e n t
c h r e t i c n l (Bucuteşn 1948) 366-372).
De e x e m p l u . Cingonc dc Nazi.mz, Orate 18,39, PG 35:1037; Mango, Art. 26.
45
 RobertF.Taft
O biserică crcştinâ nu este un templu. La înce-
putul creştinismului comunitatea, şi nu vreun altar era
sălajul prezenţei Iui D u m n e z e u " . Cu timpul a devendt
comun modul de a %'edca clădirca bisericii ca simbol al
tainelor adăpostite aid. Dar abia în timpul Iui Justinian
Constandnopolul a putut avea o clâdirc capabilă să
reflecte această realitate. Cu Sf. Sofia domus ecclesiae a
devenit Noul Templu iar Justinian 1-a surclasat pe So-
lomon, după cum spune legenda că ar fi exclamat el
însuşi cu ocazia sfinţirii bisericii Sf. Sofia (537)
Nu bizantinii au inventat n o p u n e a de biserică
iM
în sensul platonic al unei imagini a c o s m o s u l u i ce se
întinde de la tronul lui D u m n e z e u , aşezat deasupra
heruvimilor până jos la tărâmul u n d e oamenii îşi du-
ceau ^iapa"*. Insă Biserica Sf. Sofia i-a dat o expresie
complet nouă acestui concept- Copleşitoarea măreţie a
" Mc 14:58; In 2;2I, 1 Cor 3:16, 6:19; 2 Cor 6:16; 1 Pcl 2:5; Ef 2:19-22; cf.
V.M,-J. Congar, Vjt MyHery of ihiTempli (Westminstcr, Md. 1962), cap. 8.
'V'ezi relatarea din sec. VIII-IX din Anonymi NarrMio df nedificatione tempH S.
Sophiae 27, ed. Th. Preget, Siriptons oh^inum Caiistaiilinopolilaitarum, BSGRT
(Leipzig 1901, republicată b 1989), 105,
" Deşi in Bizanţ, pentru pnma dată fiind sistemalizaiî în anul 630 de Maxim
Mârrunsiioml, (+660) m Mulagp^ia sa (1-5, l'G 91:664-84 = Maximus
Confessot, Sileclid ifritingi, Tlie Classics of Western Spitiniality (N.^'./
Mahwah, N.J./ Tofonto 1985] 186-195), nopunea de templu ca micro-
cosmos este o temS comună în religiozitatea umană. Cf. NI. Eliadc,
Immaffs and S)mbols. ^tuâu in Rf/igious SymboUsm (N.Y. 1969) [trad. rom.
Bcidescu, Imagini ji simboluri, Ed. Humanitas, Bucutefti 1994], cap 1;
idem. Tht Myth elmmlKtlurn, (Londra 1955) cap. 1 [tiad. rom, MilulHir-
nti rdnlooTttn, Ed. Uruvets Enaclopcdic, Bucutcjib 1999 ]; idem, Tht Samd
and Iht Pn/aiu, (N.Y. 1959) cap. 1 (trad. rom. Samil /i profanul, Ed.
Humanitas 2005). Se parc cJ a fost aplicată pruna dată cMdini bisencu
creştine intr-un poem din sec. al \7-lca in cate se vorbea despre catedrala
dm Edessa H. Goussen (ed.), O bir liar .^itglha" auj dit Kalhtdrak MU
Bdtua, LI Muimn 38 (1925), 117-36 (ttad. Mango, An. 57-60); cf. A.
Grabar, L* d'me hymir spia/jut sur renhilieim de h cathidrak
d'Edtutau Vt likit t! lur la QinbaliqiH de Fedifia chrilun, CA 2 (1948) 41-67.
46
V
Ritul BlzaotlD
vastităţii sale împreună cu scânteietoarea strălucire a
luminii interioare i-au determinat pe privitori să excla-
me, cu o consecvenţă remarcabilă, că aici era cu adevă-
rat „cerul pe pământ", altarul ceresc, un al doilea fir-
m a m e n t , imagine a cosmosului şi tronul adevăratei
slave a lui D u m n e z e u " . Ca şi în cazul tuturor marilor
clădiri, impresia creată asupra privitorilor s-a datorat
structurii însăşi, iar nu decotaţiunilor. Dccoraţiunile
iniţiale ale Bisericii Sf Sofia au fost minimale'®. Abia
mai târziu, construcţiile mult mai mici ce aparţineau
unei epoci mai sărace, au simţit nevoia expEcăni acestui
simbolism prin mozaicuri şi fresce, in acord cu spiritul
literal al perioadei post-iconoclaste.
Liturghia cosmică
Cu mult înaintea unor astfel de explidtări ptin mo-
zaic şi frescă, simbolismul cosmic era întipărit în textele
liturghice ale epocii. Să ne întoarcem la înlnm. Procesiunea
a sosit, urmează să înceapă Liturghia. Patriarhul se află în
nartex unde 1-a salutat pe împărat; amândoi aşteaptă semna-
lul de a intra în biserică. Din locul lor dc sub marele amvon,
psalmiştii intonează troparul Unule NăscuP, refrenul tradip-
onal al Psalmului Intrării (Ps 94;l-6a),
" Ex., Procopius, Dt aidiftciis I, i.fil, ed. 11.B Dexving G. Downy, Pnapiui
VII, Loeb Classical hbraiy (Cambndge, Mass. 1954) 26 = Mango,^rf76;
-Adammanus (cca. 705), De hns saMis hbri Ins. Itinera [Iietosolymitana
saec. III-MII, Corpus sciiptorum icclisiaslicorum LuliBonm 38: 28; Getmanus
I (730), Hiitoria iccksislica 1 şi 4, I'. Meyendotff, Cermanus 56-59; .\Iichael
PseUus (sec. al Xl-lea), OraUo }5, Michael Psellus, Oratoria minora, Ed. A
R. Ufllewood, BSGRT (Uipzig 1985) 131-132 = PG 122:912; Nicetas
Choniata (1206), HisItnaA, ed. I. Bekkcr, CSHB (Bonn 1835) 782
".\ctualu] program dccoraov date.-uă din 866-913, deci după biruinţa asupra
iconoclasmului: Mango, Maltruls, 93-4.
" \'e74 aracolul meu Ho Monoş-inei. în O D B 2:1397-
47
 RobertF. Taft m t u l Bizantin

Ia acest semnal, patriarhul merge înaintea Uşilor Astfel, în ajunul iconoclasmului apăruse o
mipărîteşti pentru a rosti Rugăciunea Intrării: rugăciunea anume sinteză a bturghiei şi mistagogici bizantine. In
de inccput a ambelor formulare liturgice constan- perioada următoare acest sistem va suferi transformări
tinopolitane tradiţionale (Sf. Vasile şi Sf. Hrisostom). Cu atât de radicale încât le p u t e m numi schimbări. Conti-
pmirea aţintită asupra naosului încadrat acum de uşile nuitatea logică viaţă de schimbările precedente le-a
dcschL<!e şi de contraforţii \'estid interiori, cu privarea stră- arătat ca o evoluţie şi nu ca o revoluţie.
bătând axa centrală creată de am\'on, solee şi altar scăldate-
n razele de soare ce se revărsau printre ferestrele din calota
altarului®'' - cu siguranţă cuvintele rugăciunii ii păreau
patriarhului împlinite, evocând \i2ibil altarul ceresc «strălu-
cind spre Răsărit
„Slâpâne Doamne, Dumue:^eu/ nostru. Cel ce ai in
emiri ctlele in^ri/or ţi ale ati)anghelilor spre slujba slatti Talt. fă ca
împreună m noi să fie ţi intrarea sfinfilor iiffri, care slujesc împreu-
nă CV noi i imprentiă slămc bunătatea Ta."

Această tipologie - în caro biserica pământească

este văzută ca altar ceresc în care sălăşluieşte Dumnezeul
cerurilor, iar Liturghia pământească o concelebrarc a
Liturghiei pc care Mielul Ceresc şi corul îngerilor o aduc
înaintea Tronului dumnezeiesc - a fost pnrna formă a
interpretării bturgice bizantine reflectată de atâtea adao-
suri din sec. V-\^, cum sunt această Rugăciune a Intrării
şi a Heruxicului (d. Hr. 573-74)^1 Această interpretare
liturgici a fost sistematizată în Mistagogia Sfântului Ma-
xim Mărturisitorul, în anul 630*^. •îi:

Există o foiografie «xaci cu aceasii imagine in K a h l e i , i t u s u . 23; cf. descii-

ecca, Ibid. 28 il.
" L E W 312.15-ÎO (col. si|.ă). Aceasta esie R u g J n u n e a c o n s t a n u n o p o h i a n a
ongmilâ a hirerii. Textul este o paiucu)aa(aie l u l o - g r e c e c a s c i n e c u n o s -
cuţi in ledaccinle con stan dnopolitane ale NfoLtfelnicului: J a c o b , TradiUon,
J09-38; cf. Taft, Grta! Enlrance X X X I - I I . 128-9,
Cu pnvue la acest unn, vezi T a f t , Cna! Enlraaa, 53-118.
" Vezi «sola 76 de n u i sus.

48 49
 Ritul Bizantin

din Răsărit- D u p ă ce Heraclius (610-641) a recucerit

proviciile răsăritene şi Ierusalimul, o altă ameninţare,

4
VEACUL ÎNTUNECAT mai m a r e şi cu un caracter permanent, a apărut din
Arabia. D e - a lungul a cincisprezece ani, după victoria
ŞI ICONOCLASMUL
finală a lui Heraclius asupra persanilor, din anii 627-
628, Siria, Palestina şi Egiptul au fost din nou pierdute
- de data aceasta, definitiv. De acum înainte Imperiul
Bizantin va fi ameninţat în m o d continuu pe fiecarc
flanc, începând cu asediile arabe asupra Constan-
unopolului (674-678 şi 717-718) şt incursiunile din
n o r d ale h u s a r i l o r , din secolul al IX-lea (care încă nu
fuseseră convcrtiţi, ei primind creştinismul bizantin
abia în anii 864-865) şi până la ameninţarea fatală din
partea turcilor la Răsărit.

S
Unul câte unul, marile centre: Alexandria,
ecolul al M l - l e a a constituit p e n u u Răsărit
Antiohia şi Ierusalimul au fost pierdute in favoarea
ceea ce fusese pentru Apus sccolul al Y-lea:
islamului, in timp ce monofizitismul a slăbit Biserica
sfârşitul Imperiului Roman. Antichitatea clasică a avut
O r t o d o x ă in acele patriarhii. Epoca patristică şi domi-
un sfârşit agitat datorat mai cu seamă triburilor slavice
naţia grecească asupra Răsăritului au luat sfârşit odată
care au trecut Dunărea in jurul anului 580, stabilindu-se
cu intrarea Imperiului în feudalism, în timp ce marile
în Balcani şi în Grecia p r e c u m şi oştilor Islamului care
m e t r o p o l e de odinioară au decăzut, transformându-se
au despărţit pentru totdeauna Siria, Palestina, E g i p t u l şi
în umile fortăreţe provinciale.
Nordul Africii de fosta lume r o m a n ă şi creştină.
Omul şi natura îşi împart responsabilitatea p e n - încă din vremea Sinodului Trulan, întrunit la
tru această prăbuşire®^. G u m a , seceta şi nesfârşitele Constantinopol (691-692), Biserica bizantină s-a preocupat
cutremure au depopulat oraşele. Se s p u n e că d o a r de chestiuni interne, consolidandu-şi propiiile forţe; în
Constandnopolul ai fi pierdut 300.000 de l o c u i t o n in acelaşi timp, îşi întorcea privirile împotriva practicilor
timpul ciumei b u b o n i c e din anul 542. Costisitoarele liturpce ale altor tradiţii liturgice, în special ale Apusului
încercări ale lui Jusiinian de a recuceri teritoriile din latin. D a r ceea ce era mai rău încă nu venise; Biserica Or-
Apus, pierdute anterior in favoarea triburilor g e r m a - todoxă urma să se confixinte cu cea mai serioasă criză
nice, au epuizat imperiul şi l-au d u s în pragul colapsului internă din istoria sa; iconoclasmul (726-843). Acesta cnză
economic, lăsându-1 descoperit în faţa înaintării p e r s a n e a fost urmată de o provocare externă la fel de gravă: răd- '.•M'i
rea tot mai puternică a relaţiilor cu Roma din pricina juriş-
" V e a M a n g o , p . 161.
ti

1
 RobertF. Taft
dJcţiei asupra Bulgariei. Aceasta din u n n ă a c o n d u s Ia
prima niptură seooasâ, aşa-numita „schismă fotiaiiâ", din
anuJ 867. Q i t I Maogo numeşte această perioadă - dc la
ncToria lui Heraclius din anul 610 p â n ă la mijlocul secolu-
lui al IX-lea - „veacurile întunecate bizantine."*'
Ce c u n o a ş t e m d e s p r e liturghia d i n timpul a c e s -
tei perioade dc declin? In ce p r i v e ş t e riturile l i t u i ^ c e ,
aceasta a fost o perioadă dc c o n t i n u i t a t e . Ritul Marii
Biserici a continuat a 6 celebrat, c h i a r d a c ă în c i r c u m -
stanţe mai tensionate. A f o s t însă şi o p e r i o a d ă de c o n -
solidare şi regrupare, f o r ţ a t ă dc d i m i n u a r e a acti\'ităţii
publice şi edilitare, o p e r i o a d a de rcalinierc ca r ă s p u n s
la iconoclasm.
Continuitatea
Pe \'remea lui J u s t i n i a n şi a s u c c e s o r i l o r săi
imediaţi (aceasta f o r m â n d ceea ce eu n u m e s c „ f a z a
imperialâ" a istoriei liturgice bizantine), se p o a t e s p u n e
că Ritul Marii Biserici a atins a p o g e u l sau. A c e s t rit
catedral c o n s t a n t i n o p o l i t a n a c o n t i n u a t să fie f o l o s j t
de-a lungul secolelor u r m ă t o a r e , fiind r c i n t e r p r e t a t ,
chiar dacă exagerat u n e o r i , de d e z v o l t â i i l c ulterioare.
Târziu, chiar şi în secolul al XV-lea, S i m e o n al
Tesalonicului atesta folosirea în c o n t i n u a r e a a c e s t u i rit
în m e t r o p o l a pe care o p ă s t o r e a ( 1 4 1 6 / 1 7 - 1 4 2 9 ) , d a r
noia faptul că d u p ă cucerirea latină (1204-1261) a c e s t rit
nu mai era în uz la Constantinopol®'.
Nc-am putea p u n e întrebarea dacă nu c u m v a c o n -
tinuarea folosirii aceastui rit în biserica Sf Sofia şi în alte
"lU. flV.
TG 155:5S3D,625B.
52
Rttul Bizantin
biscrici din capitală în perioada pnst-justinianâ ar putea fi
similară supravieţuirii in viaţa de la Curte a practicilor
aflate in Cartea Ceremoniilor din secolul al X-lea. Aşa cum
mulţi bizantinişti au subliniat, acest document, ca dc altfel
multe alte colecţii canonice, este o compilaţie din mai
multe materiale. Unele dintre ritualurile descrise sunt cele-
brări încă în uz"^. Actualizarea continuă a prevederilor
acestuia in timpul lui R o m a n TI (959-963) şi Nechifor
P h o c a s (963-969), succesorii lui Constantin VII, arată
importanţa care i se acorda încă la acea vreme"'. Dar, fără
o anumită critică, nu p u t e m lua toate uzanţele dcscrise ca
reflectare reală a societăţii bizantine din secolul al X-Iea.
Pe acea v r e m e , autoritatea polirică se retrăsese întmcâtva
de pe scena publică. Intr-adevâr, în prefaţa lucrării De
cmmoniis. C o n s t a n t i n ^ ^ I declară in m o d explicit că ţelul
său este dc a restaura obiceiunle deja decăzute*''. Pentru
Cyril M a n g o , De cerimotiiis este t™ degrabă o lucrare dc
restaurator, decât un manual practic'". yXfirmaţia nu este
surprinzătoare. Formalismul stilat al vieţii publicc bizanti-
ne, cu preferinţa sa p e n t r u randuială sau ordine'", cerea o
marc d o z ă de conser\'atorism ritual, atât la Curte, cât şi in
Biscrică. Astfel, numeroasele aspecte ale \ieţii dc la Curte,
pe care Cartea Ceremoini/or\t desene ca fiind in uz - cum iu-
fi H i p o d r o m u l , cursele dc care, luxoasele băi publice,
M. McCormiclc, Bitmal Vicloiy. Triumphal Rulmhip II IJIII Anliqialiţ/,
B)ţ«j(i//«w, aad th< Ean^iWc&w/lPVjf (Cambridgc/Pans 1986) 160.
" Ibid. 175-176;J.B. Bury, Tht Cmmoma/Boekof ConHaalim Porplynpnneloi.'m
EngUsh Hisioiic-.il Rcmcw 22 (!907).p. 217-221.
\'ogt. text i, 1-2; c£ McComuck. Eltma/Viifory. TnKoplalRtlmhip.p. 175-176.
" Mango, Daify Uji, 346; cf. AvcnI (^ametoii, Tht Consmalian tf Cenrt R//W'
The Byţvyi/Mf Booik of Ctnmonus^ in D. Caimadine, S. Pncc, W/w/fţJ Rţ^a/^.
I'cwera^cl Ctitmomaiin TradiliomilSanHiei. (Cambndgc 1987) 106-36.
" Cf. Kazhilan, G. Oanstable, Piopk and Pomr in An hlmlucliiin <5
iVf(.fl'fmB;5;^»n«i-n«4„(\Vashmgion 1982) 60-66,1-26; 134.1Î7.158,161.
53
 Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

luatul mesei în poziţii i-daxate pe divane etc. - c posibil să cuprinsă în Codexul hritish IJbraiy Add. 34060, ce rela-
nu mai fi fost de mult ui uzul social general. tează liturghia patriarhală din aceeaşi perioada''. Totuşi,
re/iM sugerează fap/ui că ewcarea unui stil de viaţă în m o d legitim, se poate pune întrebarea dacă nu cum-
apus, asemenea celui din mănlu! Imperiu de odinioară, a fost o va unele recomandări din aceste surse n-ar trebui supu-
componentă delihfrală a ceremonialului de la Curte, lată de ce, poa- se aceleiaşi hermeneutici ca şi cele aflate în Cartea Cere-
te, Cartea Ceremoniilor este ceea ce este — nu m ghid al practicilor moniilor. l -a fel cum s-a întâmplat cu rămăşiţele arhaice
cunnte, d o coltcfie de practici mchi. renascentiste italiene existente la curtea papală până la
Papa Paul VI care a făcut curăţcnie, este posibil ca
Ceva asemănător se poate s p u n e şi d e s p r e su-
unele dintre prevederile liturgice bizantine să fi fost
pra\aefuirea Rimlui Marii Biserici la sfârşitul „epocii
doar reminescenţe ale unei epoci apuse, ale splendori-
întunecatc"? între sec. al VTI-!ea şi al ^ ^ I I - l e a , când
lor unui imperiu în declin - chiar dacă erau încă cele-
Impcriui a fost lovit timp de două sute de ani de neîn-
brate la biserica Sf Sofîa şi in cîteva alte locuri''.
cetate conflicte pc flancurile sale, fară îndoială că litur-
ghia a continuat să fie celebrată în Biserica Sf. Sofia şi
Consolidarea
în celelaltc bisctici ale capitalei î m p r e u n ă cu procesiuni-
Izvoarele liturgice demonstrează că până în sec.
le sale staţionaie şi cu tot ce putea fi păstrat din splen-
al IX-lca Marea Biserică a Constantinopolului şi-a ela-
dorile imperiale trecute. Până la Cruciada a Patra (1204)
borat complet sistemul liturgic catcdral, codificat în
exista nenumărate surse constantinopolitane care c o n -
Tipikon-ul Marii Biserici din secolul al X-lea, încă in
firmă această continuitate liturgică. Accstc izvoare
uz^®. C o m p o n e n t e l e acestuia includ un calendar autoh-
includ: Tipikon-\x\ Marii Biserici din C o n s t a nrinopol^',
t o n " şi un sistem de lecturi aferent"", propria sa Lirur-
din secolul al X-lea; ccl mai vechi ripic al liturghiilor
staţionaie, cuprins în Codexul Paris Coislin 213, un M o -
litfelnic în manuscris ce d a t c a 2 ă din anul 1027 d.Hr.''*; " R. T a f t , T/K Ponlifical Litur^ of Iht Grcal Chunh aaonUnf, Io a Tatlflh-Cintiiiy
Dimaxis in Codix Brilish MmtiimAdd- 34O601: O C P 45 (1979) 279-307; î l .
Molitfelmcul Patriarhal din Codexul Grottajerrata Gb f^ O C P 4 6 (1980) 89-124.
din sec. Xl-XII; Diataxa Patriarhală din secolul XI, " A ş a c u m a m n o t a t m a i sus, „ c o n t e . x t u a l i ^ a r t a " istorico-socială a d o c u m e n -
t e l o r liturgice este o n e c e s i t a t e c v i t i c n i J dc care spccialiju in b t u ^ h i a răsă
r i t c a n â , p u ţ i n i f i o c u p a ţ i m a i m u l t c u e l e m e n t e l e p r e b m i n a n i ale unei djs
«Niango, Dai/jiUfi, 352. c i p l i n e a f l j t e i n c i i n s t a r e e m b r i o n a r ă , incă n-au ţinut itică s e a m ă i n m o d
Maccos, Typim I - U . corespiuizâtoi; cf R. Taft, Rtrpeau to iht beraka!) Avari Anamniiii, in
Dnutiic\-sldj II, 1009-1111, pe deplin e x p l o a a t în B a l d o x m 202-2(H. . \ c e s i a a r(.r/A/> 5 9 ( 1 9 8 5 ) 3 1 4 - 1 5 .
ficut obiectul a d o u i teze de doctorat s u b c o n d u c e r e a lui M. A r r a n z b Instiiutu] " M a t e o s , TypKon l-Il.
Pontifical Ooental din R o m a : p o m a parte a c o d e x u î u i (ff. 1-100) esie cdiiatâ de " Ibid.; H- Delchave, Synaxanum Ealisiat CmiltmliMpolilcinai, Profţylatun ad
câiR J. Duncan, CXJSH 21}. BuMţe dr la Cmwk E j 4 « ( R o m a 1983); t t s t u l (ff. Ada Sam-IOTum N o w w i n j , Aila SaiiMnim XI (linixelles 1902); A, B h r h a i d ,
101-211), deşi nu este încâ pubLcat, este editat de c i t i c J . M . Ma), CusSn. UbirUeferum und der haşioţraphisclin unei homiUlisibtii Ultralur im
Eumtogo lUlla Cmadt Orna ManoscriMo dtUa BihUoteca Na^onalf ti l'arig. Tato irilrco hy^anlmisiim Keicb, I - ! I I . l , TU 50-'52,l ( L c i p a g 1936-1943), 111.2, TL^ 52.2
anwladoilaf WJ-2I1 1990). (iierUn 1 9 5 2 ) , m a i a l e s 1, 2 8 - 3 3 ; S.A. MorceUi, SUtialasoii ion Eoan^han
Cf. .->.«202, Hiiptnnoi, 1 1 2 , 1 1 5 - 1 1 6 . HiartasliltoK Jiw Kal/nitînMin Ecchiiat Cpnilanlimipaliraiiaf ( R o m a 1788).

54 55

y
J Â
 Robert F. T a f t
fn plus fâţi d< lucxinJc a i a i c b nota prcccdcnJi, cu p n \ i r e la de2\'oltaica
lecţionafuJof. vezi mai ales, inieraka^ numeroasele studii icatizaic dc către
Y ^ n n e Bums, The Bytynfrne U^ffkdiif Cospel Licticnaritiy N e w Tesrametjt
Tools and Studies (Lcjden, in curs dc apanţic); Chapter l^umbtrs tn Gn:k
andSbnnie GospeiCodka, in New Jtstantnl StuHits 23 3 ( C a m b n d g c 1077);
Jbe CancanUts and other AMtianal iMtiont in Earţ^ ShisinU L^ctionariti^ in
Rffw des ffuda sud-esf eurvpetnnts 12 (Bucureşti 1975); Tbe Gnek Sianusmpls
0>RMct<d by thetrhection System vtfh tht PaUstiman Syriai Gorpe! LattGnanes, in
Studia B/Mt» 2 J o u r n a l for the Sftidy of ihc N e w T e s u m e i t t Supplement,
sena 2 (Shcffîcld 1980) 13-28; The Histomai Ettnts that Oaasioned fht
Jffcfptiort of thf byiantine Gospel Uctionaries, J o B 32.4 (1982) 119-127: Tite
Ijct/o/iar)' of the Patriarch of Constantinopliy în Studia Patristiia 15,1. TU 128
(Berlin 1984) 515-520, A Discovend Famify 15 Manuscript and the
Ferrar LecHo/t System, in Studia Patristica 17.1 (Oxford 1982) 278-289; 'The
l^umlering of the Johannine Saturd^'s and Sundays in Earfy Gnek and Slavonie
Gospei LedionarieSy în PaIaeobuJgarica 1,2 (Sofia 1977) 43-55; The W'eekday
\j:ction System of Mimlap's Gospel, în Narodwg Mu^a u Bfoţradu 6 (1970)
259-286, De asemenea, K. A land, Kun^efape IJste der jţriechischen
Handschriftin des Neuen Testanents, in A N T F 1 (Berlin 1963); id,, Die
griechischen Handschriften des Neuen Testaments. Ergan^ngeu ^r Kun^efape l js-
te, Fortsetzungsliste în Materiale n ^r neutestamentlishe»
Handschrifienkunde î, A N T F 3 (Berlin 1969), cu adăugiri in J, N o r e t ,
Manusoiis gms du Noumu Testament, Leccionnaircs, Anatecta Mlandiana 87
(1969) 464-8; A. Baumsfark, Nichi evangelische şyrische Perikopenordnungen des
ersten jahrtaiueiidSy\M\it^tgt'i'iWK\\{]ic\\c Forschungen 15 (M un ster 1921);
J.N, BLrdsall, Ta^o Lectionaries in Birmingham, In (TS 35 (1984) 448-454;
W.C, Braithwaite. The Lection System of the Codex Macedousanus, in J T S 5
(1904) 265-274; Niâr)--Lyon Doiezal, TheLectionary and Textual CritiasmM
Hourteenth Annual Byzantine Studie s Conferencc, {abstract$ of papers), T h e
MenjU Co Dec don and the Umvcisir)- of Sl T h o m ^ s (Houscon 1988) 31-
32; N. Dragomit, Studiu istonco-Iitur^cpnmd lexule btbkîe din (ârţik de cu/t ale
bisericii Ortodoxe, Smdii Teologice 33 (1981) 207-26S; P.H D r o o s i e n ,
Proems of Utur^cal \Mtion5 and Gespels, în J T S 6 (1901) 99-106; H.
Engberding. Das ^tsel einer fom 16. Sonnkgsepisteln, in OC 52 (1968)
81-86; G. Qiinxtts Anafyse d'un lectionnasre irfi;antino-^riien des Evan^tles {Sin.
Ceori Z4). in Le Museon 91 (1978) 305-152; C,R. G i e g o ^ ' . Textkntik des
Keuen Testaments, 3 v o i (Leipzig 1900, 1902, 1909); P.-M. G u y , Im question
du şystenre des lectuns de ta litur^ by^^antine, MisceOanea biurgica m o n o r e di
S.E.G- U r c a r o (Roma 1967) U, 251-261; K. Junak, Zu den inechischen
\akJionam undthrer UherHeferung der Kjitbobscf)en Brie/e. in K. A land (ed,), Dte
allen Vberseti^n^n des Neuen Testaments, du Ksnhenpdter^tate und Lektsonare
A N T F 5 (Beriin/N.Y. 1972) 498-591; B. M e u g e r , Greek Lectwnanes and a
Criticai Edition of the Gnek Aw Testament, ibid. 479-497; id,, A Companson of
the Palestinian Syrac Lactionaty and the Gnek Gospel iMiionary, in li.E, Rliis,
56
y
RlCul BlzaoQB
g h i e E u h a r i s t i c ă ' ^ ' şi alte rituri s a c r a m e n t a l e ' ^ , o rân-
duială catedrală a Laudelor, precum şi Asmatike
Akolouthia s a u R â n d u i a l a Privegherii de toaiă noaptea a
M a r i i Biserici^^^. E v o l u ţ i a sa a fost marcată în m o d
"Sl ^ ' î î c o x (ed-), Neotestamentica el Semitica, Studies in Honor ofMatbe» Black
(Edinburg 1969) 209-220; A, Kra^ztif, U leetun de fAncien ei dsi :<6M»au
Testament dans le rit b^antin, in Mons. Cassien, B. Bottc (ed,), La pn'ere des
heurts, in Lex orandi 35 (Paris 1963) 201-251, T.S. Pattie, An Vnreionitd
Gmk Lection^, in JTS 18 (1967) 140-142; F,H.A. Scnvenet. A Plaia
jntroduction to the Criticism of the New Testament, ed. a paira (1984) voi, l, cap.
3, pag. 80-87: Appendix, Synaxarion and Eehgaăon fl/ the Gorpels astd Apostolic
Writsngs Dasfy Throughout the Year A se vedea p numeroisele studii dm pu-
bltcaţiiie Universităţii din Chicago, Studies in tbe Lectionary Text of the Greek
Nenj Testament, voi. t ş.u. (Universitatea din Chicago 1933 |.u,), despre cate
a se vedea ^ la A. ^Xikgicn, Chicagf Studies tn the Gmk Lectionasy ef the Xev
Testament, in J. Keville Budsall & R, Thomson (ed.| Bibtical and Patristic
Studies in Aîemoty of R.P. Cas^ (Freiburg 1963) 96-121. ce conţine o lista cu
volumele până b acea dată. Aceste sfudu, împreuna cu câteva articole ţi
dizertaţii la doctorat, inca nepublicate, cu pnvire la Lecponar, se ocupă în
principal de stabilirea textului grecesc al Noului Testami^nt, conform tn-
diţiei Lecponarului.
Cu pnvire la Pr^phetoh^on sau Lecponarul \'echnilui Tesiamcnt. vezi:
S.G. Engberg, The Gnek Old Testament Lectiona/y as a Utur^cal Book,
Universite de Copenhague, Cahiers de /Institut du A/^ w-s^ ^c et /atin 54
(1986) 39-48 (sunt recunoscător Pcof. Pctet Jeffen' de la Unn-ersitJtea din
D e b w a r e , caic a fost p n m u l care mi-a atras aienpa asupra acestui articol
şi cu amabilitate mi-a înmis o fotocopie a acestuu); C. Moeg, G. Z u n u
(ed-). Pnyphetohţium, in NIMB. lecdonana 1.1:1-6 (Copenhaga 1939-1970),
11.1-2» cd. S.G. E n g b c ^ (1980-1981); C. Hoeg, G. Zuntz, Remarks on the
P/jfpheto/offon, în R.P.Casey, S. Lake, A.K. I ^ k e (c(i)^uantuiacumque. Studies
Pnsented to K Lake (Londra 1937) 189-226, A. Rahlfs, Dte alnestamtntlichen
LekJionen der ^echischen Kirche, Nachnchten der kgl. Gesellschaft der
Wissenschaften zu G d t o n g e n , phdologisch-histonschc Klasse (1915) 28-
136; G. 2unt2, Das ^xpttiniscbe Septuapnta UkJionar (Prupheioio^on},
Classica et Nfediaevala 17 (1956) 183-198, La această listâ deja lunga, pot
fi adăugate câte\'a studii de istona artei cu pn\ite b manuscnscle
lecţionanilor bizannne ilustrate.
O analiză şi o bibliografie mai cuprinzătoare in Taft, B^and East aud West,
în idem, Gnat Bntrancr, sdcm, The Ulur^ of the Grrat Cbunb, Mateos,
Ce/ebratiosr, Schulz.
M. Arranz, Samments, I-Il-IIL
Vezi T a f t , Bihliograpby, In special 48-60, 80-81, 104, precum in
antologia n i g â a u n i i o r ace stei slujbe realwatd de S.L. Parc nu, // S ignore
57
 Robert F. Taft
spcdal dc dcz\'oItarea unui sistem de slujbe staţionalc
Dar in organi2area neţii liturgice, spre d e o s e b i t e de
Liturgliia Euharistică, mănăstirile din patriarhie duceau
această bătălie pe cont propriu, pe un r i t m diferit. Că-
lugării din capitală, numiţi akoimetoi sau „ n e a d o r m i ţ i "
pentru ca slujeau neîncetat Laudele, „în t u r e " , aveau
propria lor lor rânduială liturgică"".
Schimbarea: noua mistagogie
Curând, schimbări semnificative în înţelegerea
şi practica liturgică au sfâşiat acest sistem liturgic cu
valenţe imperiale. Chiar înainte de r e f o r m e l e liturgice
de la sfârşitul crizei iconoclaste'"^, evoluţia interpretării
liturgice bizantine in perioada celor o sută de ani, de la
Maxim Mărturisitorul (630) Ia G h e r m a n I (730), tră-
dează clar această direcţie. Chiar în secolul al VlII-lea,
in perioada crizei iconoclaste, interpretarea m a x i m i a n ă
a Liturghiei cosmice a început deja să facă loc u n e i viziuni
mai literare şi narative asupra liturghiei, privită a c u m
istoric. Fără a abandona tipologia interpretării c o s m i c e a
liturghiei - justificată din p u n c t dc v e d e r e biblic de
Epistola către Evrei şi Apocalipsă, si m o ş t e n i t ă din
Mistagogia lui Maxim Mărturisitorul - G h e r m a n a
inserat un alt strat al interpretării în înţelegerea liturgică
bizantină: unul ce îşi avea în rădăcina d e o p o t r i v ă atât în
Noul Testament cât şi, deşi mult mai p u ţ i n remarcat, la
Maxim sau în alte scrieri liturgice bizantine: această
delk gioHa. Preihierf dtUa «Crandi Chiesau hj^anlina, P i e g h i e t e di rutri i
lempi 10 (Milano 198S) = id., Prayrn^ mith the Ortodox TradiUon, trad. P.
Clifford (Londra 1989).
"" \ ' e o Dagion, Lei moins 231-232, 2Î5-236; Taft, BibUoffaphy 3, 9, 19, 24-
26,79.
.Acesta conscinue subiectul următorului capitol din această carte.
58
Ritul Bizantin
interpretare privea Euharistia nu doar ca anamneză, ci
şi ca imagine reală a istoriei mântuirii în lisus.
I n t r - u n studiu mai vechi am arătat provenienţa
aghiopolitâ a acestui stil antiohian al historiei la
G h e r m a n , prin intermediul scrierilor lui Theodor de
Mopsuestia (d. 428)'°^. în lucrarea sa Omilii Catthetice
(15-16), scrisă pe la sfârşitul sec. al IV-lea - cel mai
probabil în Antiohia, cu vreo zece ani înainte de a de-
veni episcop al Mopsuestiei (392) - Teodor a fost pri-
mul care a realizat o sinteză a celor două teme; a jertfei
istorice, dc b u n ă voie a lui lisus şi a liturghiei Sale ce-
reşti. T e o d o r ne oferă o sinteză a reprezentării rituale,
in care aducerea aminte de lisus {anamnesis) este conce-
pută ca o reactualizare dramatică a misterului pascal, ce
cuprinde întregul ritual euharistie: preotul pământcsc
este v ă z u t ca imaginea arhiereului ceresc, iar Liturghia
p â m ă n t e s c ă , imagine a veşnicei Liturghii cereşti. Cu
G h e r m a n , aceste d o u ă t e m e devin parte integrantă a
sintezei bizantine.
Felul în care G h e r m a n a ajuns la această sinteză
p o a t e fi înţeles din interpretarea pe care o face celor
d o u ă intrări. V o h o d u l Mic sau Intrarea Mică (He mikros
eisodos) este interpretat în Rugăciunea Intrării care il
acompaniază In termciu cosmici - un text tradiţional ce
se regăseşte în toate manuscrisele euchologice bizanti-
ne şi c u n o s c u t cu siguranţă dc Gherman'®'. Totuşi, el
a b a n d o n e a z ă accst simbolism tradiţional, preferând o
interpretare istorico-salvifică a Intrării ca imagine a
venirii lui Hristos în lume:
Taft, Utu>3/.
"" Rugăciunea este citată mai sus în sccţiunea finali a capitolului 3.
59

Robert F. T a f t
„Inlrarea Evangheliei ne orală venirea Fiului lui Dumne:^eii
in actaslă lumi, aţa am spune aposloM: «Şi iarăşi, când aduce în
lume pe Cel intăi născut; EI ^ct: «Şi să se închine Ljii lo(i îngerii
lui Dumnei^u.» (Emt 1:6)." ""
In altă parte, G h e r m a n pur şi simplu juxtapune
cele două interpretări. De exemplu, el face acest lucru
explicând VohoduJ Marc sau Intrarea Marc {He megaU
eisodos), interpretat in textul liturgic prin cântarea H c r u -
vicului, care îl însoţeşte, şi care a fost introdus în Litur-
ghie pe VTcmea lui Iustin II în 573-574:
„Noi, care pe heruvimi cu faină închipuim ^ făcâloani de
viafă Treimi intrţit-^ântă cântare aducem, toată grija cea lumească
să o lepădăm. Ca pe împăratul tuturor, să primim pe Ce! înconjurat
in chip nevâ:^! de eeteh îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia. "
Gherman nu abandonează ermineutica textului
liturgic:
„Prin procesiunea diaconilor ţi prin mersul cu ripidele, adică
prin istoria repre^ntării serafimilor, imnul J leruvimic arată împre-
una-intrare a sfin(ilor şi a drepţilor, dinaintea puterilor cereşti şi a
cetelor îngereşti, care merg nevă":^!! înaintea lui llristos, Marele îm-
părat, aducând Jertfa cea de Taină... (37)"
Totuşi, el îmbogăţeşte texml cu o nouă inter-
pretare istorică:
„De asemenea este o imitat are a îngropării lui / iris tos; după
cum losij, coborând trupul de pe cruce, l-a învelit cu giulgiu curat şi,
ungându-l cu (uleiuri) aromate şi cu miruri, împreună cu Nicodim
ii ciiez pc Ghcnnin conform immerotaţiei capitolelor din textul lui P.
Meyendorff, Cermanus. naducetile insâ imi aparţin: Taft, U/xr^, i-au fosi
făcute inaintc ca Meyentiotff să fi publicai versiunea sa, [vezi ji trad. rom
Pr. N. Pctrescu, Ed. Anastasia, Bucuiejti 2000 şi Ed. NLttopoljei Olteniei,
Ctaiova 2005|. (Cel puţin cu pnvirc la textul menţionat de Taft, traduce-
rea rooiâneasci nu ni se pare de o foarle mare acurateţe. Credem că mei
traducerea pe care o prezintă Taft, după cate am încercai o traducere per-
sonală, nu este de cea mai bună caUtate - n.it.)
60
?
Ritul Bizantin
l-a dus şi l-a îngropat într-un mormânt nou, săpat in stâncă. Alta-
rul este şi prtînchipuirea (antitip) acelui Sfânt Mormânt, iar locul in
care este aşezai, in care a fost pus Sfântul şi Preacutralul TniJ>, este
Sfânta masă. (37)."
Această suprapunere a unei tradiţii literale peste
una mai veche, cu un sens mistic, a coincis cu începutul
luptei împotriva iconoclasmului (726-843). Acestea s-au
petrecut în vremea în care schimbărilc din pietatea
bizantină au dus la o asemenea creştere a cultului icoa-
nelor încât ortodoxia s-a trezit prinsă într-o luptă pc
\4aţă şi pc m o a r t e care trebuia să apere această nouă
expresie a unui realism-întrupat împotriva rcacţiei con-
servatoare ce p r o m o v a un spiritualism mai simbolic şi,
în ccle de unriă, iconoclast.
Simbolismul şi portretizarea nu sunt acelaşi lu-
cru nici în artă ţi nici în liturghie'®'. Efectul noii menta-
litâp, mai literale, a putut fi imediat detcctat în trei
moduri diferite: |1] in mistagogia reprczentaţionaiâ
integrată de G h e r m a n în tradipa maximiană in anul
730; [2) în condamnarea de către Sinodul VII licume-
nic (787) a învâţăturilt)r sinodului iconoclast de la Hetia
"" Cu pnv-ire la aceasta, vezi remarcile .Vlangu, ,\hiai:i 48, tefcnioate la
cele trei principu ale decorării bisericii liizamine; atan|are ictatlucă, selec-
QMtate şi explicitate, aşa cum s-au cnstalizat ele in mlimuUlaw la sfitşitul
sccolului al IX-lea. Mango sene: Pnncipiul expbcnăţu cta, intf un anume
sens, refuzul simbolism uliu... La sfârfitul sec. al \11-ka. Sinodul
Quinisext, in faimosul său Canon 82, interzicea teprezentarea Im llnsios
sub cliipul unui mici. In locul acestui simbol (ţypoi), rcprezeniarca antro-
pomorft trcbuij să prevaleze. întreaga controversă iconoclasta poite fi
văzută in acest contcxt: o luptă intre simbol (crucea, simbolul favont ;il
iconoclaştilor, fund pnviiă ca lypospar ixciUtna) şi imaginea reabsti {iikon).
In anul 843 problema a fost mai bine clarificată in aşa numitul SynMen a!
Ortodoxiei... Cu alte cuvinte, arta rebgioasă bizantină din secolul al IX-lca
cetea reabsm, nu simbolism."
61
 Robert F. Taft

(754) carc afirma că E u h a r i s t i a este singurul s i m b o l

valabil al Iui H r i s t o s ' " ' ; şi [3], în cele d i n u r m ă - aşa

5
c u m sper să arăt în c a p i t o l u l 6 - în p r o g r a m u l i c o n o -
ERA STDDITÂ
grafic al Bisericii B i z a n ţ u l u i de mijloc.

P erioada dintre anul 800 şi cucerirea

latină a Constantinopolului dm anii
1204-1261 a f o s t , în general, una de recuperarc şi de
c o n s o l i d a r e p e n t r u întreg Imperiul Bizantin. De a
lungul acestei perioade, au existat atât momente de
cădere şi m o m e n t e de înălţare. Perioada renaşterii,
începută s u b dinastia macedoneană a fost urmată în
anul 1071 de un colaps la frontiere, datorită victorii-
lor lui N o r m a n şi Seljuk care au dus la pierderea
definitivă a Italici şi au lăsat Asia Mică h îndemâna
turcilor. A urmat apoi o revenire parţială sub
c o m n e n i în anii 1081-1204.

P e n t r u Biserică, slăbită de un secol de icono-

clasm şi dc înstrăinarea şi conflictul in creştere dintre
Răsărit şi A p u s , această perioadă s-a caracterizat
p r i n t r - o mai m a r c autoritate a puterii imperiale asu-
pra patriarhiilor p r e c u m şi de o mai puternică
monasricizare a vieţii liturgice şi ecleziale'". Biruinţa

' Cu p n v i r c la m o n a h i s m u l buantin, v e n T»h. BiiSugn^lr), 1-28, li carc

se poale adăuga C. Cape^zi, Ohgiu f înluppc Ml mmeitiiiiio nt/fanj di
CoHjlanlmpob fiHO a Giusliniuno, b Slarui Biinfita. II moiuuhînmt mlpnm
62
 Robert F. Taft Ritul Bizantin

asupra iconoclasmului din anul 843, carc a f o s t de Biruinţa Ortodoxiei ţi reforma liturgică
f a p t o \ i c t o r i e a m o n a h i l o r , a c o n t r i b u i t la d e m o r a l i - P r o g r e s e l e r e c e n t e în ceea ce priveşte studiul
zarea clorului s e c u l a r şi la o c r e ş t e r e s e m n i f i c a t i v ă a manuscriselor Mclitfelrucului bizantin confirmă
influenţei m o n a h a l e . Abia în t i m p u l luptei i c o n o c l a s - f a p t u l c ă i c o n o c l a s m u l a f o s t u n m o m e n t d c cotitură
rc ca u r m a r e a c o n s e c i n ţ e l o r sale c ă l u g ă r i i au a j u n s în istoria liturghiei bizantine"^ Molitfelnicul
s ă joace u n r o l d o m i n a n t î n i e r a r h i a Bisericii O r t o - ( E v h o l o g h i o n ) c o n ţ i n e rugăciunile folosire d e cătrc
d o x e şi în istoria liturghiei accsteia'^^. In g e n e r a l , o f i c i a n ţ i ( e p i s c o p i s a u p r e o ţ i ) în cadrul oricărui servi-
acest f a p t s-a d a t o r a t a u t o r i t ă ţ i i S f T h e o d o r , s t a r e ţ l a ciu liturgic. C a r t e a o m o l o g ă a p u s e a n ă cea mai ase-
S t o u d i o n ( t 82C), c a r e î n a n u l 7 9 9 şi-a a d u s c ă l u g ă r i i mănătoare ar fi vSacramentarul. A s e m e n i vechilor
din S a k k o u d i o n (Bithinia) î n s p a ţ i u l m a i s i g u r a l c a p i - S a c r a m e n t a r c r o m a n e , M o i t f e l n i c u l nu a fost o carte
ta!ei"^ Aici ei au găsit adăpost în Mănăstirea u n i f o r m i z a t ă : n u e x i s t ă d o u ă m a n u s c r i s e ale Moliifcl-
S t o u d i o n , care d a t a d i n s e c o l u l a l dar care n i c u l u i c a r e să fie i d e n t i c e . Studiile aflate incâ in des-
a c u m era î n p a r a g i n ă ; î n s c u r t t i m p a u r e f a c u t - o , f ă ş u r a r e cu p r i W r e la M o l i t f e l n i c , realitate în spccial
i n a u g u r â n d era r e f o r m e i s r u d i t e " ^ . de c ă t r e M i g u e l A r r a n z , S.J.**^ şi doctoranzii săi dc la
I n s t i t u t u l P o n t i f i c a l O r i e n t a l elaborează încă o laxo-
nomie a acestor manuscrise ale Moltfelnicului^^'.
A c e s t e s t u d i i c o n f i r m ă ş i d e z v o l t ă critcriile formulate
mnknîo Convcgno mtcmaziooale di $nidi, Roma, 24-25 f c b b r a i o 1989,
Casaman, 26 fcbbraio 1989. AlO (Roma 1989) 79-97. a n t e r i o r d e c ă t r c alţi c e r c e t ă t o r i c u m sunt răposam!
Wzx H.G. Bcck, DM byx^ntinischf jabriansend (Muchcn 1978) 210-11. Dom Ansclm Strittmatter, O.S.B., d e Abaţia Sf.
Deşi istoria monahismului in Constancmopol rămâne a fi scnsă pc vu-
Anselm din Washington, şi A n d r e Jacob, Accşd
toi, studiul lui Dagron cu pnvire la onguulc şi toiul di* i n c t p u t al călu-
gdnlor este fundamental: Lej moines. Cu pnvire la condj;ia clerului secu-
lar in penoadclc bizantine, de mijloc şt târziu, vezi C Cupane, Una
dasst sodafe dîmenticata: il basso dtrc melropohtane, in I I, H u n g e r (ed ), '•SArnmz, W m m / a l . l , O C P 48 (1982) 522-323; Taft. 46.72.
Siudîen z:Hm VaîrianhaUnghltr /w Konjfan/ifjopt/, Osterreichischcn in plus h \ i i de scria sa dc cmcisprezcce artjcolc cu pnvire Li Ccjsunlc
Akademie der Wicssenschafien, plui.-hisi. Klasse. Sitzungsbenchte canonice şt alte slujhe din Moliifelmcul constantinopolitat> in OCP 3*^
383 (\^ena 1981) I, 66-79. L. O e c o n o m o s , IJtlalinteîUctuel et moral des (1971)- 48 (1982), ş) alte studii ocationalc pc această (emJ, citumctJtc
lŢ}Xann'ft4 vers U mikeu du XJVe sUdt d'apm une pa^e de joieph B/yertnios, în in ' l a f t , Bib/io^raph\\ 29-30,49-61,157, şi i d . A//. Ath<,i 180 nota ? vfit
Mclanges Charles Diehl, Paris 1930,1,225-233. N J C O I 98 ş.u, Arranz, Euihoio^ id., Soirtmtnls, l-Il III.
Un smdju asupra vieţii ji operei S( T h e o d o r ar fi extrem de necesar Vezi remarciic lui Arranz, EuMo^ siavi, 21-23; i d , Sammtnu 1.1: OCP
Pânâ atunci, douâ sTudu mai vcchi, de^i depăşite, rămân foarte folosi- 48 (1982) .^30-335; Parena, Uflussx, 153 f u . ; i d . L'Eu^tf^ mjfi9imrîe
toare A.P. Dobroklooskii, l^rrpodohnyi J'edor, ispovtdmk t tgumen itudijskij, Cb ![' (X siiok) dtlla Biblioteca / i / E d w i o n c (djs<.'rtaţif
1. Chasi\ E^ fpoxii. t dtjatel nost (Odessa 1913); II. C hast'. Eg> de doctoral - Insnturul Ponnfical Oncnial, iub iodrumaiej lui M
Ivmnija. \')'pu$k l (Odessa 1914); AHct Gardner, Theodorr ofSîudtum. Hts Arranz); n u c r m c y e r , Osioboni 4Us 85 ş-u.. Stephan J. Ko«er. Dos
Ufe and Times (Londra 1905). Sefoslianov 474 (X/XJ Jhdt.) d^ Sutaltbtb^thek Unia m
Minisdrea Stoudion, întemeiata în anu) 463. era o casă a călugărilor Mosktiu (discfjaţc dc dociorat sub îndrumarea lua .\L AmtiJ, 1991, tic
ah>metou despre care am vorbu în capitolul precedent (nota 103): pubLcati, 25 >.u.). Mulţurocsc dc asemenea lui S. Piienu pcniro nume
Dagron, LiS moina, 236 nota 46. Pentru srudu cu p n v u e la reforma roasele su^esiu peronenfe cu poMre b acest capiiol, in spccial ccle le
smdită, vezi Taft, biblioffapl^, 3S8-359. gale dc natura ţi isiona Molitfelnicului.

64 65

V
 RobertF. Taft
pionieri in domeniu au făcut mai întâi deosebirea
dintre diferitele familii şi subfamilii ale manuscriselor
Molitfclnicului şi sursele constantinopolitane dc cele
de la „pcnferia liturgică bizantină""®, mai cu seamă
cele din centrele monahale din sudul Itabci şi din
Muntele Sinai, înainte de creşterea i m p o r t a n ţ e i M u n -
telui Athos în perioada u r m ă t o a r e ' ' ^
Această tipologie, aşa c u m este elaborată de
către Parenti, idenriâcă un „vechi p r o t o - f o r m u l a r " sau
prc-iconoclast, existent doar în manuscrisele din Pa-
Îestina/Sinai şi în sudul Italiei, acestca din u r m ă
caracterizându-se prin interpolări orientale.'^" Acest
formular pre-iconoclast îşi are originea cu m u l t înainte
in vechi izvoare ale tradiţiei constantino-politane
acum dispărute, ale căror elemente p o t fi identificate
în manuscrisele existente. Ulterior, începând cu cpoca
studită, s-a dezvoltat o nouă redactare a Molitfelnic-
ului. Parenti îl numeşte „Molitfelnicul post-
iconoclast". Acesta a fost identificat în trei tradiţii
diferite (constanrinopolitanâ'^', italo-grecească, bizan-
tino-palestiniană) şi în câteva tipuri clare (catedral,
parohial, monastic şi mixt; episcopal sau presbiteral),
in funcţie de utilizarea lor liturgică''^
Expresia este a tm Patenti. Bibliografia televantă esenţială a lui
Stnttmaiter s i j a c o b , in Patenti, Owwvo^am 146-148.
Cf.TifuMt. A/ht!.
Patenti, O/JOTu^m şi Injluisr, cf. şi id., TradiţţiiiK liturgca dilt haSa
mmiti<inak bi^anlma, in L'allta E u r o p a X A ' = 5 [227] (settembre-
ottobre 1989) 41-55; Jacob, Tradilioir,T»h,Grtol Entrana. X X X I I
Un exemplu clasic este Eduh^imlpaIriaM a! Marii Biserin <hs\ Codex
Pans Coislin 213 (1027) la cate s-a făcut referinţă in capitolul 4, nota 94.
Patend, hjlusu 153-155; id., Osurva^em 151-153; ' n u e t m e y e r , Otloheai
gr. 4}4, 85-94,
66
Ritul Bizantin
A n u m i t e caractcristici comune „noului Molit-
felnic" în toate aceste tradiţii constituie dovada unei
r e f o r m e liturgice iniţiate la Constantinopol după
T r i u m f u l O r t o d o x i e i din anul 843. Această reforma
s-a răspândit gradual spre periferie unde, aşa cum s-a
întâmplat şi în alte perioade din istoriei liturghiei,
reforma a întâmpinat o rezisttenţă mai mate; schim-
bările au fost introduse mai încet, în timp cc unele
clemente ale vechiului Molitfelnic au fost păstrate cu
încăpăţânare, iar particularităţOe localc nu au fost
complet a b a n d o n a t e . Manuscrisele existente arată câ
Palestina, datorită centrelor sale monahale aflate într-o
strânsă legătură cu mănăstirile studite ale capitale pe
parcursul crizei iconoclaste, a adoptat schimbările
a p r o a p e imediat. In schimb, înainte de sec. X], sudul
Italici a a d o p t a t aceste schimbări, gradual; abia după
această dată schimbările s-au făcut simţite mai putcr-
nic şi a c o l o ' ^ . D e ş i în m o d justificat Parenti o nu-
m e ş t e o „adevărată reformă liturgjcă"'"^, a fost totuşi
una graduală. Această reformă poate fi asemănată
mai c u r â n d cu modificările liturgice ale Ritului roman
iniţiate s u b Pius X şi continuate într-un tempo ridi-
cat în timpul pontificatului lui Pius XII şi până la
Vatican 11, decât cu planificata şi rapida reformă,
dictată de sus şi implementată din mişcare dc către
acel Sinod (Concibul II X'^atican, n.n.)
Aparent, reforma lituiţică bizantină a început
odată cu victoria asupra iconoclasmului, în timpul
scurtului patriarhat al Sfântului Methodiu 1 (4 martie
843 - 14 iunie 847), care este considerat autoail câtorva
Parenn. O i i f r v a ^ m , 151-153.
!bid. 151; Paretid, hjluisi 173-174
67
 Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

cartoane la utrenie şi a câtorva idiomeU sau refrene festi- constantinopolitan: o procesiunc staţională pomiii
ve cu melodie proprie, precum şi a u t o n J Rânduielii dc la Biserica Născătoarei din \Tahcme - fortăreaţa
Ixîgodnei, a Cununiei şi a celei de-A doua Cununii'^. iconodulilor din capitală, până la Biserica Sf. Sofia,
Oricum, pentru scopul nostru mai importantă este o preluată astfel in m o d solemn de la eretici. /Mături dc
altâ ino%'aţie liturgică: Kânduiala pentru cei convertiţi in Patriarhul Methodiu şi clerul iconodul se aflau impă-
fitncţie de t<ârstâ şi circumstanţe, alcătuită, se pare, de însuşi râteasa T h e o d o r a (842-846), iconofilâ pioasă, dim-
Methodiu. Cunoscut ca Diataxa Iui Methodie, acest n o u preună cu suita sa şi sfetnicul său de încredere, eunu-
Rit pentru reprimirea apostaţilor a devenit una dintre cul Theokdst, cel care a orchcstrat acest deznodă-
caracteristicile distincri\'e ale Noului Molitfelnic^'''. mânt fericit'^®.

Methodiu, născut in Siracuza, a devenit călu- De o semnificaţie liturgică şi mai marc decât
găr şi egumen in Bithynia, în nord-vestul Asiei Mici, Oia/axa lui Methodius sau Duminica Ortodoxiei au fost
dincolo de B o s f o r şi Marmara. El a fost „patriarhul reformele consistente ale Liturghiei Euhansticc a
restaurării", ce a urmat ultimului patriarh iconoclast, Marii Biserici, adoptate in aceeaşi penoadâ. O redu-
învăţatul loan VIII Gramaricul, depus în anul 843, cere a Liturghiei Sf. loan Hrisostom, deopotrivă cu
eveniment ce marca sfârşitul unei c r e ' ^ . \'ictoria amendamente introduse in textul anaforalei, mai cu
iconodulilor - Biruinţa Ortodoxiei (sărbă-torită mai scamă revizuiri stilistice şi asimilări din textul Anafo-
apoi ca Duminica Ortodoxiei, prima duminică din ralei Sf. Vasile, apăruseră deja spre sfârşitul mileniu-
Postul Mare) - a fost inaugurată într-un m o d tipic lui'". Această nouă redactare a Limrghiei lui
Hrisostom a înlocuit in cele din urma Ijturghia Sf.
Vasilc, ca formular principal al Euharistiei Biscricii
I . u c r â n l c ţi m s i n u s c n s e l e saJc s u n t e n u m e r a t e in J . B . Vm.Juris iccksiasiici
Gratcomm hiiltna H moHumenla ( R o m a 1868) II, 353-35S. D a t o r e z această
Bizantine. Liturghia Sf, Vasile a fost gradual eliinina-
i n f o t m a p c studentului m e u , S . P a r e n Q . tâ, fiind folosită, în ciclul mobil, în Duminicile Postu-
Iljid 3 5 4 , e n u m e r ă d o u ă z e c i } i p a t r u d e m a n u s c r i s e c e c o n ţ i n Diataxa',
lui Mare, in Joia Mare. în Sâmbăta Marc; in ciclul fi-x,
cu p n s i f c la accasta vezi iM. A r r a n z , 'Diataxi/ JK Palnanht MethoiU
pour h rtcoHciSoaliM du aposlals. b O C P 56 ( 1 9 9 0 ) 2 8 3 - 3 2 2 ; id., era folosită la sărbătoarea Sf. Vasile (1 ianuarie) şi în
Qmititaiett t! coKitqumcti Ulur^quts du Conak d) Firran-l'i>mi(t, în G.
ajunul Crăciunului şi Bobotezei cu exceppa cazurilor
A l b e n g o (cd.), Chnilian Uw/y. 7/w COHHCH of l'errara-Fhrrna 143S/ J9-
1989, i n B i b l i o t h e c a E p h e m e n d u m I T i e o l o g i c a f u m L o v a t u c n s i u m 9 7 în care acestea cădeau într-o zi dc sâmbătă sau dumi-
(I^ouvam 1991) 4 2 5 ; cf., d e a s e m e n e a , id., Sacnminli 1.10, O C P 5 5
nică, Limrghia Sf, Vasile fiind atunci celebrată chiar
(1989) 3 1 8 - 3 1 9 n o t a 2; id., Hvolulie» dti hiei ^incorporalion tl dt
nadmiiiioH dam fEgUu, uhu fRmhohjfi by^anliii, in G e » l e s et p a i o l e s
d a n s Ies d i v e r s e s fanuUes b u i g i q u e s , B E U S 1 4 ( R o m a 1978) 3 1 - 7 5 , aici
5 0 - 7 1 , 7 1 f u . ; i d . . Bixhehgi tiare ' Cf. J. G o u J l a c d , Le Synod/ltfii de fOrthedoyje. EAOtn a .tmmilmn. in
TeuioMxel mtmoirti 2 ( i % 7 ) 120-129; P.A. HoUuifJ»x>rth. IMuu^. is
C u p n v i t e l a M e l h o d i u s , v e z i P i t i a (»upra. n o t a 124) 3 5 1 - 3 6 5 ; V .
O D B 3:2056, id î m p r e u n a cu A- K a z h d a n & A. Cudet. Tntmfii ^
G r u m e l . La ftlili^ui nbgtuu du palnanlv Saint SUlhodt. Icvnocitilti tl
„Orthodaxy". in O D B 3:2122-2123, Pitra. 351
i/Kdiiti, in E f f w d'enem ( 1 9 3 5 ) 3 8 5 - 4 0 1 ; .A. Kizhdin. Mt/hodai I, în
' O analiză p e m n e n t i b i b b o g t a f i e telev-anti in Paienn, 0<>muţi«i; cf
O D B 2:1355-
"l'ah, Cnat £i«/niit.e. XXXI..KXXI\'.

68 69
 RobertF.Taft
în zilele de sărbăroare'^. G r e g o r H a n k e , O.S.B,,
prcgâdnd un snidiu cu primire la Sfânta Liturghie
oficiată c o n f o r m Ritului Maidi Biserici, a semnalat şi
el schimbări în manuscrisele Psaltirii Liturgice bizan-
tine din acea perioadă'^', in acest caz, ca şi în cel ai
Molitfelnic-olui, redactările vechi şi n o i au c o n t i n u a t
să fie folosite împreună din secolul al IX-Iea până la
sfârşitul secolului al Xl-lea, iar sursele arată încorda-
rea celor care erau p e n t r u şi a celor care erau î m p o -
triva schimbărilor"". Abia la sfâişitul secolului al X I I -
lea a câştigat noua redactare.
In ciuda accstor schimbări, din p u n c t de ve-
dere liturgic, deşi pare surprinzător, liturghia bizanti-
nă catedrală/parohială era m u l t mai c o n s e r - v a t o a r e
decât oficiul monastic. Modificările din Molitfelnic
iniţiate în acea v r e m e au fost mai m u l t o chestiune de
armonizare, decât de revizuire majoră. Astfel, A r r a n z
poate afurma că, intre secolele al VlII-lea şi al X I V -
lea, liturghia Constantinopolului nu s-a s c h i m b a t
decât puţin"^. In urma r e f o r m e i , se p o a t e o b s e r v a
ceea ce Parenti a n u m i t o tendinţă p u t e r n i c ă de
„atrofiere oraţională": mult mai m u l t e rugăciuni fiind
scoase din uz, decât cele înlocuite de alte f o r m e de
creativitate liturgică, deşi particularităţi locale conti-
nuă să apară la periferie.
"" .\lte elemente ale reformei in Thiermeyct, Ouobom j r . 434,88-89.
CooHmicâti personale; cf. Thiemieycr, Oilebmi ff. 434, 92.
Studentul meu, .A.-A. Thierme)-et d e m o n s t i e a z i acest lucru in studiul
cate u m i c a ă si apari - Dulaxa des Coikx barbtrini tr. }]6
70
Jl
Ritul BlzaotU]
Dezvoltarea ritului monastic: poveste a două
oraşe
In mănăstirile studite, creativitatea Eturgicâ,
alimentată de apriga opoziţie faţă de iconoclasm, se
derula repede. Am notat deja schimbările din Psalti-
rea Liturgică. Acestea au fost rezultatul direct al
monasticizării în creştere a Bisericii Ortodoxe în
perioada post-iconoclastă. In duda numeroaselor
p r o b l e m e pe care călugării studiţi le-au întâmpinat
din partea noului patriarh Methodius, care, după
părerea lor, era prea blând cu foştii iconoclaşti'^^
victoria asupra iconoclasmului i-a adus pe căiugâtii
din C o n s t a n t i n o p o l într-o poziţie avantajoasă faţă de
clerul parohial. Mănăstirile au devenit mai bogate,
mai a u t o n o m e şi mai numeroase mai ales in zonele
urbane. D u p ă perioada bizantină timpurie, au fost
construite m u l t mai multe mănăstiri, decât biserici
paroh^aIe'^^
D u p ă c u m p e n t r u cult, rămăşiţele istoricc ale
Ritului Bizantin, chiar dacă mai puţin importante
p e n t r u is/oria mentalităţilor^ reflectă această simbioză
dintre catedrală şi mănăstire: mai întâi ca o continuă
„Poveste a d o u ă oraşe": Constandnopolul şi Ierusa-
limul'^, a p o i ca o „Poveste a două «Pustii» monasti-
\'e2i G r u m e l , Ln pobliqut-. (nota 126 de mai sus): J. DanouzM, U
palriaahi Methode conin ks ianoikula el Ui SltuAilii, in Riive dti cludii
bf^jintims 45 (1987) 15-57; 1. Doens, Ch. Hannjck, Dos Pimrismi-
Dfknl des Pairiarchin Mtlhoitas I. gegen die Studiccn Naukianos und
Athanasios, J o B 22 (1983) 93-102.
l^hngo, Anii/eai/n 197-198 şl cap. 7.8 passim.
.•^m i t â t a t acest lucni in T a f t . A Tak ( f f Tao Qliir, idem, PaiM
Triduum.
71
 Robert F. Taft
ce": Palestina şi Muntele Athos, ca o p o v e s t e finală,
în sinteza isihastă a secolului al XlV-lea'^'.
O numesc „poveste c o n t i n u ă " , p e n t r u că
acesta nu este începutul, ci continuarea sa. Chiar şi
înainte de perioada aflată aici în discuţie, d u p ă c u m
liturghia constantinopoLtanâ era influenţată de prac-
tici palestiniene, o bizantinizare graduală a liturghiei
hagiopolite era de asemenea în desfăşurare: un p r o -
ces sprijinit, ftră îndoială, de supremaţia Patriarhiei
de Constantinipol în t o t Răsăritul î n c e p â n d de la
sfârşitul antichităţii târzii.
Potrivit Iui Dmitrievsldj, înainte de secolul al
Vll-Iea, Ierusalimul a c o n d u s din p u n c t de vedere
liturgic, exercitându-şi influenţa asupra C o n s t a n t i n o -
polului. Din prima jumătate a secolului al \ l l - l e a ,
influenţa a devenit reciprocă, C o n s t a n t i n o p o l u l fiind
atât sursă, cât şi receptor al difuzării liturghiei. Aceas-
ta a continuat în perioada post-iconoclastă, când
Marea Biserică a ieşit victorioasă din î n f r u n t a r e , cu o
unitate şi putere reînnoite. Spre sfârşitul mileniului,
tendinţa s-a inversat, C o n s t a n t i n o p o l u l d o m i n â n d de
aici înainte marginile imperiului din p u n c t de v e d e r e
liturgic''®.
Cel mai vechi manuscris existent, cu privire
la Liturghia Euharistică a Sf. l a c o b de Ia Ierusalim,
Vezi mai detaliat in Taft, Ml. Alhos.
Cf. A.A. Dmikievskij, Drspatjshie patrianchie tipikony: Sijalograbikij,
ItniaSnskij i VeHkoj Konslanlinopol'skoj Tserki/i, (Kiev 1907), cap. 3; A.
Baumstark, Dinkmahr der Enlslehungsffsehiehle dis l^:iaiiMischstt Rilus, OC
seria 3, vo!. 2 (1927) 1-32; id., Die Heiliglumir des by^^anlimchin Jentsa/em
nacb eintr iihtrseheun Urkunde, OC 5 (1905) 227-289, în special 282-89;
R. Taft, A PnpiT Offinory Chan! for Easler in Somt Sknanic Manusripls,
O C P 36 (1970) 440-42: Thiermeycr, Ombonigr. 4}4, 91.
72
1
Rltol Bizantin
rotulul Vatican Gr. 2282, datând din secolul al IX-
l e a " ' , conţine dovezi clare ale acestei bizantinizări,
aflată deja în curs. într-adevăr, de-a lungul acestei
perioade, bizantimzarea liturgică a patriarhiilor orto-
doxe din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, slăbite
treptat de monofizitism, de cuceririle islamice şi dc
cruciade, s-a desfăşurat repede. A fost sprijinită in
special de către T h e o d o r IV Balsamon, „patriarhul
a b s e n t " al Antiohiei (1186-1203), rezident în
C o n s t a n a n o p o l " " . Pe la sfârşitul secolului al XlII-lea
procesul era mai mult sau mai puţin încheiat în .\le-
xandria şi Antiohia, deşi Liturghia Sf lacob a rămas
în uz m a i m u l t decât în patriarhia Ierusalimului, iar
manuscrisele greceşti ale liturghiilor melldte, non-
bizantine, au c o n t i n u a t să fie copiate până la sfârşitul
Bizanţului"'.
Mai i m p o r t a n t ă pentru istoria ritului bizantin
a fost evoluţia sa internă: nu felul in care, în cele din
urmă, ritul constantinopolitan a înlocuit celelalte
rituri o r t o d o x e , ci mai degrabă felul în care ritul
icrusalimitean a influenţat ritul constantinopolitan.
B.-Ch. Mercier (ed ), La Ljn/rg! dt 5. Joi^iai. Edition iniiqta. aetc
iradMiion lalini, in Patnloga OritnlaUs 26.2 (Paris 1946) 115-256.
'WVczi PG 137:621; 138:953-
Istoria acestei dezvoltări rătnăne a 6 scrisă. Totu}i,vea j. Nasrallah, La
Lilur^ie des Patriarcati meichiUs dt %9 i DOO. OC 71 (1987) 156-181; şi
studiile mai vechi, incS folositoare, ale lui C. Korolevsky (Kitalevsin),
Hiiloirt dts patriarcals melkiris (Alexandrie, Anliiiib<. Jeninia) dtpmi U
ichiinie monophysiU du sixiemi mckjmqu'a »«jaiiri. II-III (Roma 1910-
1011) I, 5-9^ 12-21; id, (C. Chaion), Li nte byxami el h blur^i
ihiysoilmienne dans In palnanali mlkilei (AUxaitdni-AnIiKhe-jenmIemI,
XPYCOCTOMJKA. Sludi e riierche inuno a S. &>««« Oinilme, a IKU
de! comilado ptr il XV cinlenario ielk ma mrit, 407-)907 (Roma 1908)
473-497; 1'. de Meestet, Gmques (klur^es), Di(la'nain d'arthab^ ihnliin
eidelilurgie VI,2:1605-1608.
73
 RobertF. Taft
Aceast fapt s-a datorat unor circumstanţe externe.
De acum înainte schimbările aveau să se petreacă pe
scena mănăstirilor: mai întâi a celor din Palestina şi
Constantinopol iar apoi, în secolul al XlV-lea, a celor
de pe Muntele Athos"^ Deşi aspectele acestei inter-
acţiuni sunt departe de a fi clarificate, liniile sale ge-
nerale pot fi însumate după cum urmează.
După prima fază a crizei iconoclaste (726-787),
in timp ce toate riturile Marii Biserid, deja dezvoltate, au
continuat să fie în uz chiar şi după ce impcnul alunecase
în epoca întunecată, seminţele unui nou ixvor germinau
deja în mănăstirile confederaţiei studite. In vremea re-
formei studite, noua viziune reprezentaţională a liturghi-
ei prinsese deja rădăcini, iar liderul reformei studite, Sf.
Theodor, a adoptat-o fară rezerve:
ardeţi câ dumnezeiescul Mir trebuie vâxut lo typos
al lui Hnf/os, sfânta Masă ca mormântul Său de i>iafâ dâtâtor,
acoperământul ca cel in cart El a fost ingropat, copia ca cea care
ha străpuns coasta, iar l>urettle ca cti in cart El a primit oţetul?
Lăsaţt de-o parte toate acestea fi ct va mai rămâne să facă pre-
z^nt dumne^ieftUe taine?"^*^
Toate acestea sunt, totuşi, viziuni împrumu-
tate iar locul central al Sf. Teodor în istoria cultului
bizantin nu stă în adoptarea acestei concepţii, ci a
unui nivel de înţelegere mai pragmatic. Interesul său
era biruinţa asupra iconoclasmului şi reforma mona-
hală. De aceea el a chemat în mănăstirea sa nişte
călugări din deşertul iudaic, de la Mănăstirea Sf Sava,
decizie cu adânci consecinţe pentru istoria ulterioară
a Ritului bizantin.
' « V e z i T a f t , iVf/.^/Aa/.
^^^ Kjpha^ia adv. icoHomacht! I, PG 99:489B, traducere engleză din Schulz, 62.
74
Ritul Bizantin
Mănăstirea Sf. Sava a cunoscut o renaştere
remarcabilă după revigorarea ce a urmat atacului
persan din 614. In timpul acestei renaşteri putetn
fixa explozia imnografiei liturgicc savaitice, imne pe
care Teodor le-a considerat o călăuza siguri ortodo-
xiei în lupta contra ereticilor'^. Acest oficiu linitgic
de la Sf Sava, şi nu Akolouthia ton akoimeton (rându-
iala călugărilor neadormiţi), pc atunci în uz în mă-
năsririle capitalei, a fost cea pc care studiţii au imbi-
nat-o cu părţi din Asmatike Akolouthia (randuiala
cântată) - oficiul liturgic al Marii Biserici, pentru a
crea oficiul liturgic hibrid studit: Orologhionul
[Ceaslovul] palestinian cu psalmodia şi imnografia sa
grefate pc scheletul ecteniilor şi rugăciunilor din
Mohtfelnicul Marii Biserici.
împrăştiată la început în colecţii disparate de
canoane, sdhiri, condace, tropare, katisme, această
nouă poezie a fost codificată mai târziu în antologii
bizantine pe zile obişnuite (Octoihul: sec. MII"^,
Postul Mare (Triodul: sec. X) şi zilele sfinţilor (Nli-
neiul: sec. X), cicluri ale anului liturgic, inipate în
secolele indicate'^. Pc mâsurâ ce acest material se
aduna, determinând o interferenţă a ciclurilor con-
curente, s-a simţit nevoia de a se face rânduială io
„traficul" mereu crescând. Astfel, la inccputul mile-
niului doi un nou tip de carte monahala, Tipikonul
' " E p II. 15-16, P G 99:1160-1168
Manuscnsele au tncepui si uni&ce acest matetul pentm duannio, incepand
din secolul al Mll-lca, du numele >ie ..OUocchof" i iţuiiui poma diii ia
secolul al Xl-lea. îi sunt lecunosciiot sluJento tndr. Elnu X'cikovslu,
p e n l i u c i mi a sugerat cel mai vechi Mina in maniucos.
Cu p n m e la aceste cârţi, vezi amcolele mele in ODB
75

RobertF.Taft
d e ^ \ ' o l t a t . a î n c e p u t să a p a r ă p e n t r u a r e g u l a n z a
interferenţa şi c o n c u r c n ţ a d i n u e cele trei cicluri'^ .
La început, Tipik-ul studit din prima genera-
ţie, la fel ca R e g u l a Sf. B e n e d i c t în A p u s ' ^ , a f o s t un
ceva mai mult decât o colecţie de reguli m o n a h a l e
simple şi câteva r u d i m e n t a r e r e g l e m e n t ă r i liturgicc.
însă aceste reglementări liturgice s u n t în m o d e v i d e n t
de provenienţa studită; acestea s - a u r ă s p â n d i t r e p e d e
d i n C o n s t a n t i n o p o l s p r e alte c e n t r e m o n a h a l e o r t o -
doxe. Regula f u n d a m e n t a l ă aghioritică de la î n c e p u -
turile m o n a h i s m u l u i a t o n i t - H j p o ^ o s î s - v l S f . A t a n a -
sie d e l a M a r e a L a v r ă , s c r i s ă d e c ă t r e A t a n a s i e î n s u ş i ,
la puţin timp după întemeierea Marii Lavre (962-
9 6 3 ) , nu e s t e d e c â t o u ş o a r ă r e t u ş a r e a Hypotyposis-
ului studic^^^
Acest T i p i k o n de rip studit a devenit tot m a i
r a f i n a t d i n p u n c t d e v e d e r e liturgic, î n m ă s u r a î n c a r e
sinteza practicilor c o n s t a n t i n o p o i i t a n e şi savaitice p r o -
gresa, P r i m u l T i p i k o n s t u d i t m a i d e z v o l t a t a f o s t c o m -
Cu pnviK la Tipikon, vezi Taft, Bib/îo^raphy^ (notele 20-47); vezi de
asemenea id. arîicolcle dui O D B : IJturgual Typîkon, Typikon of the
Grtaî Cbunh; Sfoudite Typika, Sabailic Typika; Â. Skaf, Typika^ in
Dici'mnain de spihlualiU 15 (Pans 191) 3358-1371; ji, maj ales, Abraham-
.-^dfeas Thieimeyer. Dos Typhn-KJetorikon und sein Hterarhistomcher Kontext,
ce urmează să apară în O C P . Acest swdiu, din cadrul tezei de Lcenţă
djn anu) 1990 a lui Thiermeyer, sciisă sub îndrumarea mea la Institunil
Pontifical Oriental din Roma, constituie cea mai tcmeinică analiză
tipologic l'jpiconalâ disponibila, care includc şj o listâ completă a
Tipicoanclor existente, publicate şi nepublicate.
Cu pnvirc la codiOcăriJc liturgicc fi regulile monasticc latine vechj, vezi
Taft, Honrs, cap. 6-7,
In redactarea lor actuală, ccle mai vechi reguli srudjte, Hypot>'posis-ul
Studit ji Hypot)'posis-u] Sf. Athanasie de la Marea Lavră, datează din
generaţia de după Sf. ITicodor (t 826) şi, respectiv, Sf Athanasie, care
a m u n t în pomii aru aj secolului al Xl-lea; cu privue la toate aceste do-
cumente vezj Taft, Mi Ashou p. 182-184.
76
m t u i Bizantin
p u s dc c ă t r e /Mexis, e g u m e n la Studion şi, mai apoi,
p a t r i a r h al C o n s t a n t i n o p o l u l u i (1025-1043), pentru o
m ă n ă s t i r e pe c a r e o f o n d a s e lângă capitală- Acest Tipik,
p ă s t r a t azi d o a r în şase m a n u s c i i s e slavone^^^ a fost cel
pe c a r e Sf. T h e o d o s i e d i n P e c e r s k a 1-a tradus in slavonă
în sec. XI şi pe c a r e 1-a i n t r o d u s în Mănăstiirea Lavra
P e c e r s k a d i n K i e v , leagăn al monahismului ortodox
p r i n t r e slavii răsăriteni. Ulterior, din Ucrama a trecut in
Moscova şi întreaga
Pc la î n c c p u t u l secolului al Xll-lea, sinteza
s t u d u ă d e z v o l t a t ă a p ă r u s e şi în Magna Graecia sub
f o r m ă c o m p l e t ă în T i p i k o n - u l lui San Salvatore din
M e s s i n a (1131)^^^; p r i m a d a t ă în A t h o s la Mănăsdrea
h i r o n , în T i p i k o n - u l lui G e o ^ e III Mt'acmindeli
(aghioritid, 1 0 0 9 - 1 0 6 5 ) ^ " . T i p i k o n - u l său, bazat pe
o r i g i n a l u l c o n s t a n t i n o p o l i t a n grecesc, ce datează de
d i n a i n t e de a n u l 9 0 6 , a f o s t t r a d u s in limba georgiană
î n t r e anii 1 0 4 2 şi 1 0 4 4 , î n a i n t e de păstorirea stareţului
G e o r g e . A c e s t a s-a p ă s t r a t în câteva manuscrise geor-
g i e n e , d i n t r e c a r e ccle m a i v e c h i sunt din secoliJ al
Xl-lea^^'*. A c c s t d o c u m e n t cheie, în care aflăm prima
Manuscrisele simt e n u m e r a t e in D. Petras, The Typikon of ihe ^unarch
AUxis rhe Stifdite: Nov^iiorod-SJ. Sophia U}6, extrase dmtr-o tczi dc doc-
torat ia Institutul Pontifical Ohcntal sub conducerca liu M. Atianz
(Cleveland 1991) 9-10» care cetccteazâ şi di o iiaducere parţjjJâ pen»
rru al treilea cel mai vechi manuscris, codcxul Novion/d Sf Scphu
n j 6 { % t c . al XIII).
Arranz, Typikon.
Dm Mt'acminda sau '\'h( Vkfy Mmitain. George UI era ai optulea
egumen al Lavrei Iviron fi a pâsiont acolo din 1044 pânâ id 1065, când
s-a retras.
' ' ' O documantaţic întreagă in Taft, Mt. Athos 185-6, la care adiugap
studiul rccciit cu pnvirc la Mânâstirca Iviron în uni difltr« lucrânJe iui
George li. Martin-Hjsard, La vie dt Jean el Kuih)™»: ct ic sUM du
77
 Robert F. Taft
dcscrierc completă a vieţii liturgice pe Muntele Athos,
arată faptul că cea mai timpurie liturghie aghiorită a
utmat obiceiurile studite, ce erau la acea v r e m e un
amalgam de practici savaictce - Phoshilaron {Lumină
Lină) - la vecernii, utrenia cu canoane, după m o d e l
palestinian etc. amestecate cu Ritul Marii Biserid^^^
Această fuziune, încheiată la sfârşitul sec. XII,
venea să adauge sobrietăţii rugăciunii monahale palesti-
niene o solemnitate rituală pe care Arranz o numeşte „o
putemicâ culoare bizantină, un anume gust pentru tradi-
ţia catedrală şi o semnificativă importanţă cântării, in
detrimentul Psaltirii'^'^, Toate acestea vor deveni caracte-
• s d d permanente ale liturghiei bizantine a Laudelor.
Până în secolul al Xll-Iea, acest rit studit - pe
care Arranz îl numeşte „tradiţia apusului b i z a n t i n "
(pentru a-1 distinge de sinteza neo-sabaiticâ palestini-
ană sau „orientală") - a fost găsit pe M u n t e l e A t h o s ,
in Rusia, Georgia şi Sudul Italiei.
Noua Săptămână Sfântă şi slujbele de Paşti
Parte integrantă a aceluiaşi i n t e r s c h i m b m o -
nastic a fost formarea gradualâ a ritului Săptămânii
Sfinte în Bizanţ şi a ritului Privegherii Pascale - sin-
teză de elemente din practicile liturgice de la Ierusa-
lim şi Marea Biserică; sinteză care a început in această
perioada dar a fost terminată în cea u r m ă t o a r e ' " .
102
m o f u s t t t c des Ibeifes s u i l'Alhos, in R/me dts eluda by^an^nts 49
(1991) 67-142.
' " T a f t , 1 8 6 .
.Ananz, Malim O C P 38 (1972) 85.
S. Jenetas, Le Ven<ht<li-saiH Jaiu la traJilion blur^ut ^^aMiu. Slntclurt el
histăn dt Ki officti, AL 12 = SA 99 (Roma 1988J şi r e c e n m mea pe
Ritul BizaDtin
Muzica bisericească
Scliimbările operate în această perioadă s-au
reflectat în fiecare din aspectele vieţii Bisericii bizan-
tine. De e x e m p l u , muzicologul Oliver Strunk a ob-
ser\'at acelaşi p r o c e s în izvoarele disciplinei sale. în
C o n s t a n t i n o p o l se văd mai întâi cele două tradiţii, cea
catedrală şi cea monastică, paralele dar independente,
(cea catedrală u ş o r proeminentă). Apoi, in funcţie de
influenţele reciproce, ritul monastic preia gradual
conducerea, d e v e n i n d predominant în secolul XI'^.
in studiul său asupra chinonicelor bizantine târzii (cân-
tece la împărtăşanie) Dimitri Conomos observă ace-
eaşi d i a l e c t i c ă ' î n cele mai vechi manuscrise muzi-
cale bizantine, se găseau iniţial două tradiţii indepen-
dente; o tradiţie a cântării monastice şi rămăşiţele
unei melodii congregaţionale arhetipale, uniforme,
timpurii"®. A c e s t e d o u ă curente au mers la început
fiecare pe d r u m u l său, dar pe la mijlocul secolului al
Xl-lea a m e s t e c u l dintre ele se poate observa in Tno-
dul din C o d e x u l Vatopedi 1488 (cca.1050) şi în Code-
xul Grottaferrata Gb 35 (1100)."^'
aceasiă temă in O C P 56 (1990) 227-29; G- Bertoniefe. Tfe HiitoneaJ
Dmlopmtnl of tbe Eailer Vigl and Kilaltd Smicil in tbi Gruk dai^,
O C A 193 ( R o m a 1 9 7 ^ passim, mai aJes 279-301; Taft, Paieia/TnJuwr.
id., A Taie ofTuv Qties.
Strunk, Music 137 şi passim.
Vezi C o n o m o s , Commmion Cyile, a se vedea ^ recenziile mele pe ateastă
l e m i in O C P 54 (1988) 244-246, ji Wotship 62 (1988) 554-557,
"" C o n o m o s , CommunioH Cyck.poisirn, mai aks 65-71.
ibidcm 67, citeazi din E. FolCen. O. Strunk (ed.), Iriodim Aihaun,
NL\©, Seties p n n a p a l i s IX. 1-2 (Copenhaga.1975), O. Strunk (ed.),
Spedmena nolaiionHm aHiqmorum, MMB, Seoes pnncipalis MI (Copen-
haga 1966) 34-42.
79
 Robert F. Taft Ritul Bizantin

Arhitectura şi iconografia bisericii metru al suprafeţei intenoare insă prea mică pentru a
Mult mai perceptibile la nivelul c o n c r e t al pi- avea galerii, a m v o n şi solee monumentale, ori un
etăţii populare au fost schimbările din arhitectură, sintoron înălţat; fară nevoia unui skevophylakion, din
decoraţiile fi dispunerea liturgică a bisericii. A ş a c u m m o m e n t ce darurile erau pregătite acum in noul
a arătat Mathews, fiecare caracteristică a dispunerii proscomidiar din absida laterală, pe partea nord-
originare a bisericii constantinopoLtane s-a s c h i m b a t estică. O a s e m e n e a clădite a bisericii în soi provincial
după iconoclasm. Cele mai notabile d i n t r e acestea au nu p u t e a fi foarte diferită de predecesoarele sale pre-
fost stilul bisericesc cu o singură m a r e absidă, cu un iconoclaste din capitală.'"
atrium şi un nartex mare, cu multiple intrări d i n s p r e Un n o u Molitfeinic, un nou Tipikon, un nou
monumentale şi dispuse pe toate părţile, inclusiv oficiu liturgic, o n o u ă muzică liturgică, o nouă icono-
intrările dinspre exterior spre galeriile ce î n c o n j u r a u grafie, o n o u ă arhitectură şi o nouă dispunere inter-
nava pe toate părţile (cu cxcepţia celei de răsărit, ioară a bisericu, o n o u ă mistagogie care să le interpre-
u n d e era altarul). î n ă u n t r u exista o extraordinară teze pe toate: sinteza Bizanţului de mijloc este acum
claritate a desenului arhitectural, facă nici o diviziune completă.
internă, fară abside laterale, pastoforii sau c a m e r e
auxiliare la nivelul solului (skevophylakion-ul sau
sacristia se afla înafară, într-o clădire separată).
Canceliile altarului aveau un o formă ce p e r m i t e a u
vederea înăuntrul altarului- î n t r - a d e v ă r , ca şi c u m se
dorea o bună vizibilitate, altarul se afla în faţa absidei,
nu înăuntrul acesteia, deoarece absida era o c u p a t ă de
tronul episcopului şi de s i n t o r o n şi înălţată cu câteva
trepte, astfel încât cel ce prezida să p o a t ă fi v ă z u t cu
uşurinţă. A m v o n u l m o n u m e n t a l o c u p a centrul navei,
unit prin solee cu canceliile deschise î n s p r e altar.
Decoraţiunile, în general în mozaic, erau reduse la
extrem.

In opoziţie, biserica post-iconoclastă, deseori

foarte mică, s-a c o n c e n t r a t asupra interiorului: fâră
atrium sau intrări m o n u m e n t a l e ; Sf. Masă retrasă în
noua triplă absidă ce ascundea altarul; destul de mică
pentru putea fi acoperită cu fresce pe fiecare cenri-
' M a t h e w s , / w j / w , în special cap.4;Taft, G n a l E n l n m a , ^ 179-191-
80
81

6
SINTEZA BIZANŢULUI DE MIJLOC
D acă sinteza B i z a n f u J u i d e m i j l o c r e p r e -
zintă o s c l i i m b a r e faţă de c e e a ce s-a
petrecut in perioada Bizanţului t i m p u r i u ' " , nu doresc
p e m o m e n t s ă m ă r e f e r l a c e e a c c n u era i n t r - o d e p l i n ă
continuitate cu tradiţia ortodoxă. Bizanful post-
iconoclastic c o n t i n u a să aibe la b a z ă a c e e a ş i m i s t a g o g i e
şi acelaşi cult al i c o a n e l o r . Şi d u p ă c u m am m e n ţ i o n a t
in capitolul 3, a m b e l e d i m e n s i u n i ale a c e s t e i t e o l o g i i -
clădirea şi limrghia Bisericii ca o g l i n d ă a tainei m â n t u i -
rii, clădirea şi liturghia Bisericii ca i m a g i n i c o s m i c e şi
eshatologice ale împărăţiei c e r e ş t i şi ale c u l t u l u i acesteia
- deja apăruseră în a n u l 7 3 0 în c o m e n t a r i u l d e s p r e
Liturghie şi biserică al lui G h e r m a n , în care tainele c r a n
reactualizate.
S-ar p u t e a p o l e m i z a l a n e s f â r ş i t p e c h e s t i u n e a
„ C i n e a fost mai întâi; o u l sau g ă i n a ? " , d a r s c o p u l m e u
nu este de a d o v e d i d a c ă există o l e g ă t u r ă c a u z a l ă (deşi
La începutul lucridi (cap. 1, nota 21) am e\-itac s2 fbloscsc această di\-uiu.
ne » istonci Bizanţului, du in acest c o n i e x i st potriveşte destul de bine
pentru pcnoada dintre iconoclasm ^ o c u p a p a latini.
Ritul Bizantin
cred că există) - între teoria iconodulă cu privire la
imaginile religioase, pe de o parte, şi mistagogia mai
r e p r e z e n t a ţ i o n a l ă a a n a m n e z e i liturgice împreună cu
c o n c o m i t e n t e l e p r o g r a m e decorative, pe de altă pane.
D a r t o a t e trei, în acelaşi timp, au gâştigat o poziţie
s u p e r i o a r ă în teologia şi arta bizantină şi reprezintă,
d u p ă p ă r e r e a m e a , victoria pietăţii populare monahale
asupra u n e i a b o r d ă r i mai spiritualizate şi mai simbolice
a liturghiei"^^
Noua iconografie
D a c ă inteq>retarca teologică a noii spiritualităţi
a f o s t fixată în c o m e n t a r i i liturgice, putea fi comunicata
m a s e l o r d o a r p r i n i n t e r m e d i u l celebrărilor rituale şi a
f o r m e i a c e s t o r a ; p r i n dispunerea liturgică şi dccorarea
clădirii bisericii, aşa c u m au evoluat în bisericile bizan-
tine la s f â r ş i t u l secolului al X-lea şi începutul secolului
al X l - I e a , în t i m p u l erei studite de carc ne-am ocupat în
capitolul p r e c e d e n t .
Cu p r i x i r e la d e c o r a r e a reprezentaţională a bise-
ricilor î n c ă î n a i n t e a acestei perioade, avem dovezi din
Palestina antichităţii târzii. La începutul sec. M, retorul
C h o r i c i u s d i n G a z a descria Biserica Sf Sergius din
G a z a , c o n s t r u i t ă p r o b a b i l înainte de anul 536, ca fiind
a c o p e r i t ă în î n t r e g i m e cu fresce ce cuprindeau peste
d o u ă z e c i şi cinci de scene din viaţa lui lisus, dc la Bu-
navestire, la înălţare"^l Dar Gaza nu este
" " A c e s t e chestiuni s u n t t i a t a i e mult mai amănuniit in Tjfr Uhii^.
Laudnio Maniam I, 47-72. R. Foetster, E- Richtsie^ (ed.). OenVn Caţ<«
opera (Leipzig L929) 78ff, citai in Mango, Art, 32.3, <i&-68. O ilti tnirtunt
palestiniană atribuită lui loan Damaschmul este discutsul impotnva impu-
tatului iconoclast Constantine V Caballmus (741.775): Adv. Cmlanlinm
CabaUnua, PG 95:309-344; cu pciMie la dccotatea bisedcu, ti. cap. 3 >i 10,
S3
 Robert F. Taft
Consrannnopolul şi cea mai t i m p u r i e m ă r t u r i e al unui
asemenea p r o g r a m decorativ - incă în fază e m b r i o n a r ă ,
deoarece nu a v e m m e n ţ i u n i d e s p r e v r e u n ciclu de săr-
bători - in Riml Marii Biserici este p a t r i a r h u l P h o t i u s
(858-867, 877-886), care descrie mozaicurile Biscricii
Sfintei Fecioare din P h a r o s , din capela palatină sau
altarul principal al Palatului Imperial.
.,Pc /avan este pictată in cubukţe de ma^^aic colorat silueta
unui om cart are trăsăturile lui l irislos. Ai putea spune că F.l ve-
gheată pământul // se gâmieste la organi^rea fi guivriiarea acestu-
ia, atât de perfect a jos! inspirat pietonii să npre^nte in Jorme // cu-
lori grija Creatorului pentru noi In părţik concave de lângă vârful
emisferei esk reprezentat o muljiwe de îngeri cars il însoţesc pe
Dumnezeu. Absida cure se ridică peste altar străluceşte de imaginea
Vecioarei Maria, întint^ând/i-fi braţele întărite pentru apărarea
noastră şi pentru liniştea împăratului // minunatele biruinţe asufjra
duşmanilor. Un cor de apostoli şi martiri, da, şi de profeţi, şi palri-
arl)i, umplu şi înfrumuseţează cu chipurile kr întreaga biserică.
E s t e posibil ca, a n t e r i o r , m a r t o r i o c u l a r i să fi
atribuit sensuri simbolice diferitelor părţi ale clădirii
bisericii c o n s t a n t i n o p o l i t a n e ' ^ ' d e o a r e c e a existat o
PG 95;31J-316, 325-328. Aceasiâ lucrare a fosi scnsi de cârre loan din
Ierusalim, sincc! al paitiarhiilui Thcodor din Anaohia (750/51-773/4), în
anul 764, şi a fost i t m u i i ă mai lărziu in Consianlinopol, în jurul anului
787. Cf. J.M. Stand u/id Aa^htH ăer Damaiktmj Foncbiiai, O C P 17
(1951) 26 nota 2, ciiăiidu-l pe B.M. MeLotanskij. Croi^ Kipin/aiiiii i Icanii
Unuatimljamn, dm mali:jtslHy.\- hortso ^apramilaMt v I 7 / / itke (Sl. l'cicrsburg
1901). Schulz (52-54) analizează acest document fi citează din cl pasajele
relevante, in traducere engleză.
Homili 10,6. Tradus (ujor modificai) din C. Mango, The Homliei efPholius,
Palrimh tj Comlaulinople (Cambndgc, Mass. 1958) 186; id., Art 186. La
început, s-a considerat că această omilie sc refsrea la Noua Biserică inau-
gurată in anul 880 sub \'asile I. în ceea cc pnvcfle rcalnbuirea sa, vezi id.
fi R.J.H. Jenkins, Thi Dale and Sipiificaact af tht Ttnlh Hemify of PhoUus, in
OOP 9-10 (1955-1956) 123-140; Mango, ^ / n 8 5 .
Mango, Art. 6,13, 24. 57-<)0.
S4
Ritul Bizactln
formă de artă reprezcntaţională în biserica Sf Sofia''®.
Har utilizarea p r o g r a m e l o r artistice reprezenta penale
extensive a î n c e p u t abia în p e n o a d a Bizanţului de mij-
loc, carc a u r m a t victoriei finale asupra iconoclastnului
(843). c â n d a f o s t e l a b o r a t un program iconografic care
să e x p r i m e această viziune p e n t r u cci cate n-au avui la
î n d e m â n ă p r o d u c ţ i i l e literare ale lui Gherman"''.
A c e s t e p r o g r a m e reflectă dublul simbolism a!
noii mistagogii pe care am văzut-o la Gherman; [1]
simbolismul c o s m i c , viziunea „liturghiei cereşti", moş-
tenită de la M a x i m şi |21 simbolismul „iconomic" sau
istoria a n a m n e t i c ă cu a sa descriptibilitatc explicită a
istoriei m â n t u i r i i . In descrierea cosmică sau ierarhică,
biserica şi ritualul s u n t o imagine a Bisericii acestui
veac, în care h a r u l divin este mijlocit celor din lume
(din naos) de la lăcaşul s f â n t (altar) şi slujba cerească
(liturghia oficiată acolo) care, la rândul său,
preînchipuic î m p l i n i r e a sa \Tiroare (eshatologică), când
vom intra cu slavă în acel lăcaş. Simeon al
Tesalonicului ( t l 4 2 9 ) , ultimul dintre mistagogii clasici
Ibid. 87,89; cf, Mango, Materials^ in Moima.
Cu pn\ire la evolupa decorăm bisendi Bizanpilui de nu|loc vezi, mu ales,
J. Lafontaine-Dosogne, L'epolulion du pn/jnmmi deerolîf d/i fşto ii 1071 j
1261, în Ams du X I ' ' Congrit intimalional d'Etudei ^^intiHes, Alhiaa-
Stpltnbrt 1976 (.\tena 1979) 1, 287-329 + pbnches XX\'I-XXX1I1; dc
a><!meneâ, O. Demus, By^nlint MmaicDMralien. Aspf.tioJMfaminu/^Irt
in By^^anUum (Londra 1948/New Rocheilc, N."!'. 1976); O. Demus, E. Di-
B)~aBline Moiaics in Gmct. Hoiiai Luau and Daphei (C.unbndge, Miss.
'931); S- Dufrenne, L^s pro^rammts Kvnocpiphiijuii du tglu/i if^aitlmii de
Miiira, Bibbothcque des C.K l\' (Paos 1970); E. Giordani, Dos
«iillttby^anlisischi AusschKuckuni,s-S)sUm ah Ausdruik linii hieraliiihin
^ypngmmmi, in Jahrbuch der osteneli hischen byzintinisclieii
Gcscllschaft 1 (1951) 103-134; T.F. Machews, Thi Seifia/Io Simtă 11. in
B)X'"'li''e Cfiuirb Decoralion, l'erkms Journal 41.3 (iulie 19SS) 11-21
85
 Robert F. T a f t
b i z a n t i n i , a s i n t e t i z a t a c e a s t ă N i z i u n e in c a p i t o l u l 1 3 i g]
tratatultii său, DeiJ^re Sfântul Lâcap
„histrica, pmvm o casă a tui Dumnezeu, închipuie intrta^
lume pentru că Dunt/iet^u este pretutindeni şi peste toate.. . Altarvl
este chipul cilor de peste ceruri /v' de deasupra, unde se spune că sc
ajlă Tronul lui Dumnezeu p lăcaşul Său. Acesta este Tronul pe ca-
re Masa il repre^ntă. Ierarhiile cereşti se găsesc in multe tocuri, dar
aici sunt însoţite de preoţi, care le înlocuiesc, iar episcopul il repret^n-
tă pe Hristos; biserica [nava] închipuie lumea văt^tă. ceh de deasu-
pra bisericii închipuie cerul cel vă^t, cele de jos închipuie cele de pe
pământ...în afara acestora se află regiunile inferioare şi lumea fiinţe-
lor cart trăiesc dobiloceşte Şl nu au o viaţă supenoură. ^Itantl îi
primeşte înăuntru pe episcop, acesta îl repret^intă pe lisus, Dumne-
^eu-Omul de ale cărui puteri absolute se împărtăşeşte. Ceilalţi sfinţi
slujitori îi repre^ntâ pe Apostoli şi mai ales pe arhangheli şi pe în-
geri, fiecare conform rangului său. li menţione^pe Apostoli, episcopii
p preoţii împreună cu îngerii, deoarece nu există decăt o singură Iii-
serică in cer şi pe pământ, din moment ce Dumne:^eu a coborat şi a
trăit printre noi, făcând ceea ce a fost trimis să facă pentru noi. Şt
e.<le o unică lucrare: jertfa Domnului nostru, comuniune şi contem-
plare. Acest este săvârşită atât în centri, cât şi pe pământ, dar cu
această difennţă: în ceruri este făcută fără acoperire sau simboluri,
dar aici, pe pământ, este îndeplinită prin simboluri...
In abordarea i c o n o m i c â sau a n a m n e t i c â , altarul
împreună cu Sfânta Masă este in acelaşi t i m p Sfânta
Sfintelor din C o r t u l Mărturiei, C e n a c o l u l u n d e a a v u t
loc Cina cca d c l ' a i n â , G o l g o t a răstignirii ş i M o r m â n t u l
S f â n t a l învierii, d i n c a r e s f i n t e l e d a r u r i ale D o m n u l u i
ce! înviat - c u v â n t u l , t r u p u l şi s â n g e l e S a u - r ă z b a t
inafarâ pentru a ilumina lumea întunecată
" " P G 155:337-40 [ S f â n n J S i m c o n A t l u e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , 'i'ralal asupra
lutumr dogmttar cniinui noaUn trioiitxt. după principii ptm di Domin! mstru
lisu! Hriiooi li urma/li Săi, v o i 1, irad. rom., T Teodorescu, E d . Arhicpii-
copiei Sucevei ^ R i d ă u p l o r , S u c e a v a 2 0 0 2 ] ,
86
lUtul Bizantin
A c e s t al d o i l e a m o d de a b o r d a r e capătă la G h e n r n n o
formă mai consistentă:
,A/tfel spus, Biserica este cerul pe pământ intru care locuieşte
ţi umblă Dumnei^eul ce! ceresc, închipuind răstignirea, ingropam fi
învierea lui Hristos, mai prea slăvită decăt Cortul Mărturiei ki Mo-
ise, altarul curăţirii şi Sfânta Sfintelor, este preinchipuită de Patri-
arhi, temeluită pe Apostoli intru care este it^ăma, preaimpodobită
in ierarhi, desăvârşită în mariiri şi înălţată pe tronul cil cu sfintele
lor moaşte [...] Sfânta Masă ţine locul mormâiUului in care ajoit
pus i {risto.!;pe ea ni se înfăţişează pâinea cea adevărată şi cerească,
jertfa tainică şi nesăngemasă; Hristos firtfindii-şi Trupul fi Sângele
Său, le-a dat credincioplor ca hrană şi băutură a vieţii veşnice. Ea
însăşi - Sfânta Masă - este şi scaun al lui Duwnfţw, intru cart
Dumne^ieul cel Ceresc, celpuiiai pe heruvimi, s-a odihnit, după ce s-
a întrupat; mai p masa la care, la Cina era de Taină,
şe^ând în mijlocul Apostolilor Săi şi luând pâine p rin le-a ţw aces-
tora: «Luaţi, mâncaţi şi beţi dintru acesta, căci acesta este Trupul ţi
Sângele Meu.»; ea a fost preinchipuită de masa Legii in care era
mana, care este Hristos, Cart S-a cobora! din cer.'*
I n i c o n o g r a f i a ş i l i t u r g h i a Bisericii, aceasta du-
b l ă \ i z i u n e i a f o r m e v ă z u t e ş i d i n a m i c e . D i n cupola
c e n t r a l ă , i m a g i n e a P a n t o c r a t o r u l m d o m i n a totul d â n d
u n i t a t e ş i t e m e i i c r a r h i c e , ş i cclei i c o n o m i c e . Mişcarea
t e m e i i e r a r h i c e e s t e verticală; urcând de la comunitatea
p r e z e n t ă ş i a d u n a t ă s p r e v e n e r a r e i n n a o s , p n n treptele
s f i n ţ i l o r , p r o f e ţ i l o r , p a t r i a r h i l o r şi apostolilor la D u m -
nezeul cel C.eresc, î n c o n j u r a i d e cetelc d e i n g e r i ' " .
S i s t e m u l i c o n o n i i c s a u al istoriei mântttirii, c x t i n z â n d u - s e
s p r e e x t e r i o r ş i î n s u s d i n s p r e altar, e s t e unit atât din
de păcat.
p u n c t d c v e d e r e a r t i s t i c , c â t ş i t e o l o g i c , c u cel ierarhic.
( î l u ' r m a n , Tâlcuina Sfintei Lili<r!,hii, tr.id. rom. nole pr. N. Pi'Bcscii. Ed.
A n a s t a s i a , B u c u r e ş t i 200U, 11-15; P G 98,383-453.
C f . r t r a a i c i l e lui M i n g o , Mosaics, 48.
87
 Robert F. Taft
în accastâ dispunere, c o m u n i t a t e a liturgică co-
m e m o r e a z ă raina mântuirii sale î m p r e u n ă cu Biserica
Ceicască. Dăruieşte raina legământului iui H r i s t o s prin
bravele întinse ale Maicii Sale. T o a t e acestea au fost
arătate neştiutorilor de carte în taina dispunerii i c o n o -
grafice, într-adevăr, n u m a i în cadrul celebrării liturgice
actuale simbolismul bisericii capătă viaţă şi a p a r e mai
mult decât o întruchipare statică a c o s m o s u l u i , v ă z u t ă
cu ochi creştini. In credinţa c r c ş d n ă s-a crcat o legătură
dinamică între lumea creată şi cea necveata, p r i n Hris-
tos, în promisiunea Jertfei Sale, p r o m i s i u n e pe care
Euharistia o celebrează, o certifică şi o r e î n n o i e ş t e .
Această legătură dinamică este e x p r i m a t ă atât prin
dispunerea cât şi prin i c o n o g r a f i a bisericii,
Iconostasul, ce închide altarul în care s u n t cele-
brate tainele acestui L e g ă m â n t , e s t e înţeles ca legătura
dintre cer şi p ă m â n t . In Spatele Sfintei M e s e , pe p e r e t e -
le absidei centrale, este pictată „ î m p ă r t ă ş i r e a A p o s t o l i -
lor". Pictura nu reprezintă în realismul istoric C i n a cea
de Taină, ci Hristos, r e p r e z e n t a t ca Nîarele P r e o t ce-
resc, însoţit de îngeri. Care î m p a r t e E u h a r i s t i a A p o s t o -
lilor. Sfinţii VasiJe cel M a r e şi l o a n G u r ă de A u r , ale
căror formulare liturgice e x p r i m ă aceeaşi taină, s u n t şi
ei reprezentaţi aici, o n â n d în m â n ă suluri liturgice, ca şi
c u m ar concelebra ritualul împlinit d i n a i n t e a lor pe
Masa c e r e a s c ă / p ă m â n t e a s c ă . D e a s u p r a altarului, în
semicalota absidei alwrului, se află Maica D o m n u l u i -
T h e o t o k o s . Braţele ei s u n t întinse în p o z i ţ i e orantă, ca şi
c u m ar interveni p e n t r u n o i şi ar grăbi, cu braţele sale,
o f r a n d a noastră adusă P a n t o c r a t o r u l u i zugrăvit d e a s u -
pra ei, în cupolă. î m p r e u n ă cu ca, în m e d a l i o n u l de pe
pântecele ei, se află p r u n c u l H r i s t o s , i m a g i n e a î n t r u p ă -
iUtul BlzantlD
rii care a f ă c u t posibilă această jerfa de cerere, chipul
{•ecioarei/Biserica, v ă z u t ă ca pânteccle lui D u m n e z e u ,
a d u c â n d u - L pe H r i s t o s iară şi iară în inimile noastre.
D e a s u p r a acesteia, în vârful arcului altarului, se află
T r o n u l Tudecâţii de A p o i " , u n d e , înaintea lui D u m n e -
]iir, îrt" srrl?ul"î(?^or de ceasornic, sunt zugrăvite imagi-
nile s ă r b ă t o r i l o r liturgice. în benzi laterale, ca cercurile
în jurului b u t o i u l u i , acestea descriu iconomia creştină a
mântuirii în l i s u s , l e g â n d istoria mântuitoare a trecutului
cu p r e z e n t u l restaurat'^^.
Noua arhitectură
D i n m o m e n t c e n e c o n c e n t r ă m asupra liturghi-
ei, voi lăsa p r o g r a m e l e d e c o r a t i v e în scama istoricilor
artei. De r e m a r c a t t o t u ş i că aceste programe au fost
Se spune că imaginile evenimentelor mânruim descnse in Noul Tesumcni
au fost mu apoi standardizau: in CeU Deuăsf'ni^a Pr<j:;mie ImpânilM, insâ
acest lucru este adevărat doar in l»mi mau. In realitate, cele douăsprezece
Prazmce vanază de la un autor la altul. Doar zece sunt enumetate in anul
"44 de loan din Euboia in Strma ia ceaceplionm S. Deiparai 10. PG
% I473C-1476.\: ZâmisUrea Fecioarei, Naşterea Maiai Domnuluj, Buna-
\'estjre, Najterea Domnului, întâmpinarea Domnului, Boboteaza,
Schimbarea ta Faţă, Pajtele, Pogorârea Sfanţului Duh {datorez aceasta in-
formape Dr.-ului .\lexander Kazhdan dt la Dumbinon Oaks Cf.ur for
By^anliitt Studies in Washington). Lista btuiţici oficială s-a stabilit in final
la următoarele douăsprezece praznice pe caic Ic redăm in ordine calendj.
nstică: Najtetea Maicii Domnului (8 sept), Inaliarea Sfintei Craci (14
scpi.). Intrarea in Biserică a Maicii Domnului (21 nov ), .Vafterea Domnu-
lui (25 dec.) Botezul Domnului (6 ian.), intampinatca Domnului (2 feb.),
Buna-\"esQre (25 mart.), Intrarea Domnului in Icrus.ihm (Dunmiiuca Pio-
nilor), inalţaiea Domnului, Pogorârea Sffintului Duh, Schimbarta li Faţă
(6 ;iug.), Adormirea Maicii Domnului (15 aug.). I'rogiamcle iconografice
vor include, de asemenea, învierea Domnului (Paştele), slrbâioare hon
ţ-air'm afnra Lstelor, şi Răstignirea (\'mcrea Marc), care din punct dc vede-
re liturgic, nu este niciodată enumerată aiâruri de Marile Prazmce.
89
 Robert F. Taft
strâns legate dc schimbările din arhitectura bisericii iar
acestea au fost la fel de semnificative din punct dc
vedere liturgic. Aşa cum notează Cyril Mango, acestc
scheme decorative unitare au fost fezabile doar în pe-
rioada post-justiniană, când interiorul cruciform al
bisericilor cu cupolă, deşi mai mici „era vizibil dintr-o
pri\ire (nu existau culoare de trecere), astfel încât a
putut fi tratat ca întreg, în vederea decorării"''"'.
La o astfel de schimbare radicală a modului dc
gândire şi a proporţiilor s-a ajuns, parpal, datorită situa-
ţiei socio-politice şi economice a acelei perioade. Ca o
consecinţă a „epocii întunecate", arhitectura monu-
mentală a perioadei justiniene a fost urmată de arhitec-
tura Bizanţului mijlociu şi târziu, în care bisericilc pă-
reau miniaturale în comparaţie cu cele ale perioadei
anterioare. Pe măsură ce bisericile au devenit mai mici,
viaţa liturgică a devenit mai comprimată, mai personală
(mai privată). Splendoarea riturilor urbane bazilicale şi
staţionale ale antichităţii târzii, destinate unui spaţiu
liturgic ce îngloba oraşul, şi croite pentru dimensiunile
imperiale ale bisericii Sf. Sofia, au sfârşit într-un spaţiu
extrem de micşorat.
Creşterea monahismului în importanţă la sfârşi-
tul iconoclasmului, mai cu seamă în Patriarhia
Constantinopolului, a avut un rol determinant în aceas-
tă dezvoltare. Mănăstirile au devenit mai bogate, mai
autonome şi mai puternice; mai cu seama cele studite-
urbane, ce aveau strânse legături cu bisericile parohiale.
Nu întâmplător în secolele următoare în Bizanţ au fost
construite mult mai multe biserici monahale, decât
Mango, Mosaics, "13.
90
Hltul Bizantin
parohiale"®. Liturghi a monahală nu este staţională
(procesională, în afara zidurilor, n.n.), ci o liturghie stay-
at-bom, limitată la clădirile complexului monahal.
Un ritual redus şi simbolismul său
Această comprimare a activităţii liturgice în in-
teriorul clădirilor bisericilor, de acum tot mai mici, a
fost însoţită şi dc o schimbare a unui simbolism mai
profund. Când riturile liturgice, ce aveau cândva o
importanţă practică, supravieţuiesc scopului original,
supravieţuirea lor necesită reintegrarea in cadrul unui
nou sistem. De-a lungul acestui proces, aceste relicve
dobândesc deseori interpretări simbolice noi, fară nici
o legătură cu scopul lor original.
Exemplul clasic este, din nou, procesiunea in-
trării (intrarea mică) de la începutul Liturghiei Euharis-
tice. La origini, aceasta a fost o intrare solemnă in bise-
rică, cu ample mişcări longitudinale ce corespundeau
axei longitudinale a bisericilor vechi.'^'^ Noul ritual, deşi
încă impozant, a fost limitat la planul central al unor
biserici mult mai mici. Procesiunile publice ale intrării,
măreţe în trecut — reduse acum la ocoliri ntuale în
interiorul unui naos de acum mai mic - au fost trun-
chiate, rămăşiţe clericale originalei intrări a întregii
Biserici, aşa c u m au fost consemnate în Rugăciunea
Intrării din unele manuscrise italo-greceşti ale Liturghi-
ei Sfântului loan Hrisostom;
Mango, ArchiUilun 197-8 şi cap. 7-8 passim.
Maihews, 144.
91
 Robert F. Taft Ritul Bizantin

„Binefâcăton/I fi intngii făpturi, primeşte Biserica şese în acelaşi l o c de u n d e î n c e p , ci chiar şi in interiorul

a se aprvpie. Dâniie^le ceea ct este bine pentru fiecare dintre noi, ca-
lâu^şte-ne spre âesâvâfirt şifi-ne vrednici de împărăjia Ta...""
i n n o u l sistem, procesiunile c e l o r d o u ă intrări,
reduse la ieşiri rituale d i n altar ale clericilor, p i e r d d i n
dimensiune, f a p t care d e t e r m i n ă r e i n t e r p r e t a r e a lor: d e
a c u m ele apar ca epifanii ale lui H r i s t o s . In p r i m a p r o -
cesiune sau Intrarea Mică, ce descliide L i r u r g h i a C u -
vântului, Evanghelia este p u r t a t ă în afara altarului, p r i n
n a o s şi înapoi în altar. Se s p u n e că s e m n i f i c ă v e n i r e a lui
Hristos la noi ca L o g o s - C u v â n t . I n t r a r e a M a r e de la
începutul Liturghiei E u h a r i s t i c e a f o s t şi ca, c î n d v a , o
intrare funcţională in biserică d i n s k e v o p h y l a k i o n - u l
exterior; a c u m erau a d u s e p â i n e a şi \Tnul p r e g ă t i t e
acolo înainte de Liturghie. Inti'area aceasta e r a şi ea
redusă la un t r a n s f e r s o l e m n al pâinii şi v i n u l u i d i n
absida Proscomidiarului î n altar, p r i n n a o s , ş i d i n n o u
înapoi în altar p e n t r u a fi d e p u s e pe S f â n t a M a s ă ; se
s p u n e că ni-1 arată pc H r i s t o s c o n d u s s p r e jertfa şi că
preînchipuie venirea Sa la n o i în taina T r u p u l u i şi S â n -
gelui Său. Aceste p r e î n c h i p u i r i s u n t î m p l i n i t e m a i t â r z i u
în d o u ă ieşiri rituale d i n altar: p r o c e s i u n e a d i a c o n u l u i
cu Evangheliarul p e n t r u lecturi şi procesiunea
p r o t o s u l u i p e n t r u distribuirea Sfintei î m p ă r t ă ş a n i i .
A c e s t regres î n s p r e o scară r e d u s ă a i m p r i m a t
Sfintei Liturghii o o a r e c a r e n o t ă p r i v a t ă , p a r t i c u l a r ă . Nu
n u m a i că procesiunile au f o s t r e d u s e la r e s t u r i
ritualizate farâ nici o i m p o r t a n ţ ă p r a c d c ă şi c a r e sfâr-
bisericii, lucrările rituale se r e t r a g t o t m a i m u l t s p r e
altarul t o t m a i închis. Î n m u l ţ i r e a capelelor private, c u
cler p r o p r i u , v a f i m a i t â r z i u s e m n a l î n d e p ă n ă r i i d e
slujbele p u b l i c e m o n u m e n t a l e şi apropierea de cele
d o m e s t i c e şi m o n a h a l e " ® .
Schimbările rezultate în arhitectura bisericii
Rczxiltatul tvituror a c e s t o r s c h i m b ă r i s-a reflec-
tat şi in m u l t i p l e l e m o d i f i c ă r i d i n arhitectura bisericii'^':
1. a t r i u m - u l a d i s p ă r u t iar n u m ă r u l intrărilor a
fost m u l t r e d u s ;
2. s k e v o p h p a k i o n - u l e x t e r i o r a f o s t a b a n d o n a t ,
f i i n d înlocuit d e p a s t o p h o r i u ;
3. s i n t r o n u l î n ă l ţ a t a d i s p ă r u t d i n absidă;
4. a m v o n u l , m u l t r e d u s ca m ă r i m e , a f o s t m u t a t
din c e n t r u l n a o s u l u i s p r e p e r i f e r i e , sau chiar a f o s t
eliminat cu t o t u l , d e o a r e c e p r o c l a m a r e a Cuvântului a
devenit o f o r m a l i t a t e ritualizată; c h i a r şi predica era
redusă dc o b i c e i la citirca u n u i text gata f o r m u l a t din
v r e o c a r t e de predici^®®.
Retroinfluenţa noii interpretări a textului
I n a c e s t p r o c e s n u a u f o s t i n f l u e n ţ a t e d o a r clă-
dirile, i c o n o g r a f i a şi ritualul bisericilor. Cultul are d e o -
potrivă o istorie internă şi una externă care
interacţionază dialectic. A c e s t l u c r u este e\'ident m a i

L E W 312.15-30 (coloana dm dreapta). Cu privire la provcruenţa acestei ' Vezi T.F. Mathews, Privau Ulur^ ii By^antim Ankiliciim: Toaard a
rugiciuiu. vezi Jacob, Tradilio», 117-118; id.. Zum Eiistloiffbtl dtr
^apprmal. CA 30 (1982) 125-138.
\r,'!antiniithen Chiymtoamlilurgi iei. VaL Bari. Cr. i)6 OstkxicMiche
' Cf. Taft, Grta! Entrance. 178-94.
Smdien 15 (1966) 35-38.
' C f . Tafi, Stmon. i n O D B 3:1880-1881.
92
93
 Robert F. Taft Ritul BizaDtin

ales in Răsăritul Bizantin, u n d e înţelegerea duhovni-
cească a cultului a contribuit in m o d vital la dezvoltarea
formelor sale simbolice'®'. î n c ă din v r e m e a Sfântului
Gherman, acest n o u stil antiohian de a vedea Liturghia
intr-un mod alegorie începuse deja să-şi ţese pânza, şi
nu doar în ceea ce priveşte intrările, ci şi in riturile care
le preced sau le urmează.
acestuia cu giulgiu sau în linţoliu. Toate acestea sunt
lămuritoare nu d o a r cu privire la dezvoltarea inevitabilă
a ritualului t u t u r o r liturghiilor medievale, ci şi cu privire
la dezvoltarea pietăţii şi înţelegerii. Acestea nu au abor-
dat doar reinterpretarea textului şi ritualului existent, ci
au şi c o n t r i b u i t retroactiv Ia schimbarea textului şi
ritului.

Acest lucru poate fi verificat mai ales în inter-

O nouă carte liturgică: Diataxa
pretarea Intrării Mari, văzuta s u b chipul cortegiului
A c e s t e dezvoltări, mai ales exagerările lor dez-
funerar al lui lisus'®^. Astfel a î n c e p u t un p r o c e s prin
o r d o n a t e din unele manuscrise medievale monastice,
care toate acţiunile liturgice de dinainte şi dc după
au dus în cele din u r m ă Ia apariţia unei noi cărţi liturgi-
aducerea Darurilor a fost interpretate în f u n c p e de
ce: Diataxa sau ^nduiala. Acesta era un manual de
viziunea potrivit căreia Darurile, încă dc la intrare, sunt
indicaţii d p i c o n a l e ce descria felul în care ritualul trebu-
considerate ca fiind trupul răstignit al D o m n u l u i .
ia îndeplinit. D i n secolul al X-lea sunt semnalate între
Aceasta a stimulat dezvoltări în rinduiala P r o s c o m i d i e i
bizantini p r i m e l e încercări de a codifica indicaţiile
(ritul pregătirii darurilor de pâine şi vin de la începutul
tipiconale. în Italia acestea au fost adesea încorporate
Euharistiei) - mai ales introducerea în ritual a textelor
chiar în textul liturgic. In Constantinopol şi pe Mumele
profetice ce fac referire la „slujitorul s u f e r i n d " , văzut
Athos, între sec. X I I şi XV au început să se înmulţeas-
mai apoi ca Mielul de jertfă al Iui D u m n e z e u ' " .
că manualele de indicaţii tipiconale separate - mai ales
Solemnizarea ritualului Intrării Mari şi s i m b o l i s m u l care
pentru a c o n t r o l a dezvoltările exagerate în rânduiala
o însoţea au dus la multiplicarea t r o p a r e l o r cu tema
Proscomidiei.
îngropării, în timpul depunerii, tămâierii şi acoperirii
Darurilor pe Sf Masă, interpretate de a c u m înainte ca V o i s p u n e m a i multe despre aceste Diataxe la
închipuire a depunerii trupului răstignit al lui lisus în sfârşitul capitolului următor'*^.
m o r m â n t , ungerea Sa cu miruri a r o m a t e şi înfăşurarea

Cu privite !a istooa acestei influenţe reciprocc între nt ji intexpretaic în

Rjtul Bizantin, luctâiile lui Schulz sunt foarte bune.
Cu privirea la această chestiune, vezi T a f t , Cnat Eniraace, index p. 467 sub
Grtm Enlraiue, symMim: corte^ and buhai of Cbrisf. id., IJ/ui^ 53 f f .
Pentru iMha ProscomitUti vezi Ia G. Descoeudres, D;> Paslophorien im ţym-
OlUn. Eine Unlmadun^ anhiliklur-nnd Uturgtgeschichtlkhin
Prohlemn, Schriften zuc Geistesgeschichte des ostlichen E u r o p a Bd 16
(Wesbaden 1983) cap. 6.
Vezi T a f t , Ml. Athos, p - 1 9 2 - 1 9 4 .
94 95

ASCENDENŢA NEO-SAVAITICĂ
m arătat deja faptul că biruinţa asupra
iconoclasmului i-a lăsat pe călugării din
Bizanţ într-o poziţie avantajoasă, în c o m p a r a ţ i e cu
clcrul secular. Procesul de monastici2are declanşat încă
înainte de Cruciada a IV-a (1204)'®^, a j u n s e s e la a p o g e u
în timpul stăpânirii latine (1204-1261), c â n d clerul secu-
lar, demoralizat, a fost incapabil de a mai susţine c o m -
plexul slujbelor cântate (asmatike akolouthia) de la
Biserica Sf. Sofia, încuviinţând monasticizarea lor. In
timpul restauraţiei Paleoiogilor (1259-1453) Biserica a
continuat să fie o forţă puternică în viaţa publică, mai
ales în timpul renaşterii isihaste începută pe M u n t e l e
Athos'®^. Dar, de a c u m înainte, a devenit o Biserică sub
influenţă monahală, şi nu d o a r din p u n c t de v e d e r e al
conducerii şi influenţelor spirituale, ci şi din p u n c t u l de
vedere al creativităţii liturgice.
Vezi Strunli,Afw/V, 137.
\'ezi Nicol, mai ales capitolul 2; J. M e y c n d o i f f , Sl. Ongor) Palamoj and
OrtAoA)* j/«ri/Kaiiy(Ctestwood,N.Y. 1974), 56-170; id. A SlutfyofGngiiy
Palamai (Londta 1974), mai ales p a n e a 1. Cuprian k mfluinfa Htur^â a mi)-
carii iiihaslt, v e o Taft, Ml. Albti, p. 190-194.
Ritul Bizantin
De la studiţi la aghioriţi: creşterea importanţei
Muntelui Athos
In această evoluţie factorii cheie au fost destrăma-
rea timpurie a monahismului cenobitic studit şi crcştcrca
în importanţă a monahismului athonit sau „aghioridc". în
Constanrinopol, monahismul cenobitic studit a fost până
în secolul al Xlll-lea principala formă a monahismului
urban. In celelalte zone ale imperiului, pe măsură ce presi-
unea turcă dinspre răsărit se accentua, ccntrul de gravitate
monahală începuse să se mişte înspre Apus, deplasând
importanţa centrelor monahale bizantine din Asia Mică în
centre monahale din Grecia. Pierderea Constantinopolui
în favoarea latinilor în perioada anilor 1204-1261 a fost o
lovitură serioasă p e n t m cultura şi societatea bizantină.
CJOIUI lăsat de puterea imperială slăbită a dus Ia creştere
prestigiului şi autorităţii Bisericii. Jurisdicţia asupra Munte-
lui Athos, deţinută înainte de către împărat, a fost transfe-
rată patriarhului (1312), iar monahismul a continuat să
înflorească în rămăşiţele Imperiului Bizantin in Europa'®'.
In d u d a originilor sale studite, monahismul aghiorit a
abandonai în cele din urmă forma cenobitică strictă a
studiţilor în favoarea monahismului de tip savaitic palesti-
nian, bazat pe lavrc şi mici mănăstiri sau schituri, o t ^ n i z a t
mai lejer'**. Acelaşi proces, cel puţin din punct de vedere
liturgic, se desfăşura şi la Constantinopo! unde, de prin
secolul al Xll-lea, un n o u strat de material liturgic savait
începuse să se in&ltreze în slujbele mănăstirilor studite.
Acesta a fost pragul unei noi e p o d , etapa finală a formăm
Ritului bizantin de azi.
Vezi A. K a z h d a n et alii, H i i U ^ O D B I. p. 358-382.
Mai detaliat in R. Taft, M/. Athos.
97
 RobertF. Taft
Sinteza, neo-savaită
O n u m e s c „sinteza n e o - s a v a i t ă " - neo p e n t r u a
o distinge dc ritul studit care, aşa c u m am arătat in
capitolul 5, era o sinteză a e l e m e n t e l o r savaite cu celc
ale ritului catedral c o n s t a n t i n o p o l i t a n . In acel capitol
am scos în evidenţă scliimbul liturgic r e c i p r o c , de lungă
durată, dintre Ierusalim şi C o n s t a n t i n o p o l , m a i ales în
timpul perioadei r e f o r m e i studite. A c e a s t ă fertilizare
încrucişată s-a intensificat în p e r i o a d a ce a u r m a t dis-
trugerii Catedralei I e r u s a l i m u l u i (Biserica Sfântului
M o r m â n t ) de către Califul a l - H a k i m (în 1009), f a p t ce a
determinat fărâmiţarea liturghiei a g h i o p o l i t e . D i n seco-
lul al Xl-lea, călugării palestinieni au r e c o n s t r u i t ritul
studit p e n t r u a-1 folosi n e v o i l o r p r o p r i i . A c e a s t ă r e c o n -
strucţie a vizat m a i cu s e a m ă o r d i n e a r u g ă c i u n i l o r n o c -
turne {ag/ypnidj şi, m a i târziu, c a n o n u l u t r e n i i l o r zilnice
şi pensum-xA psalmodiei'®'.
P r o c e s u l a f o s t descris p e n t r u p r i m a dată de că-
tre N i k o n d e p e M u n t e l e N e g r u ( 1 0 2 5 - d u p ă 1088),
călugăr l a i\îănăstirea T h e o t o k o s d e p e M a u r o n O r o s -
n o r d u l Antiohiei, in Siria. El a f o s t p r i m u l c a r e a folosit
cuvântul tjpikon p e n t r u aceste rânduieli m o n a s t i c e noi.
I n t e s t a m e n t u l său spiritual c e p r e f a ţ e a z ă T i p i k o n - u l ,
notează:
„Am găsit ţi am colectat diferite lipikon-uri. de la
Sloudioit fi Ierusalim; // unul nu era la fel ca celalalt, nici chi-
ar unul studit cu altul studit, nici cele ierusalimitene cu cele
iemsalimitene. Şi, foarte uimit de aceasta, i-am întrebat pe cei
înţelepţi ţi bătrâni, ţi pe cei din Mănăstirea sfântului nostru
părinte Sara din Ierusalim, care ţtiu ţi au experienţă cu privire
Ihid-
98
Ritul Btzanttn
la lucrările cuvenite eclesiarhului ţi ctklaiu, inclusiv rânduiak
egumenului...
D u p ă ce s - a i n f o r m a t cu privire la „rânduielile
bisericii {ţa>di) şi a psalmodiei" şi cu privire la diferi-
tele tradiţii, o r a l e şi scrise, el Ic-a adaptat nevoilor
sale (Taktikotî, 1). Astfel, după cum ritul catcdral
c o n s t a n t i n o p o l i t a n a f o s t monasticizat graţie influen-
ţelor d i n P a l e s t i n a , ritul palestinian (iemsalimitean) a
f o s t u l t e r i o r b i z a n d n i z a t . Şi, deşi Nikon enumera
d i f e r e n ţ e l e d i n t r e u z a n ţ e l e smditc şi ierusalimitene, o
citire a t e n t ă a Takttkon-u\u\ (1,1-23) arată faptul că el
nu c o m p a r ă d e c â t d o u ă variante ale accluiaşi rit
sabairic. A m b e l e f o l o s e s c aceeaşi Psaltire palestiniană
de d o u ă z e c i de catisme''^ - doar distribuirea lor e
diferită- La u t r e n i e a m b e l e variante au stiluri cu laude
şi a p o s r i h u r i " " , aghiopoliţii însă omit stihirile in zilele
de r â n d . E x i s t ă insă d i f e r e n ţ e in utiUzarea Doxologiei
Mari la U t r e n i e (I, 22), iar studiţii nu săvârşesc Ve-
c e r n i a m i c ă î n a i n t e de masă şi Vecernia mare după,
ca şi in s i s t e m u l agrypnta palestinian'".
" " Prefaţă 9. \ ' . N . B e n e s h e r j c h (ed.), Jakiihn iV/^s/rj Ch/nt^unu:
Gncheskij tekst pe rultopiii iVa. 441 Siiugikagi maailyrji ip. Ekaltriny.
Vypusk I, Zapiski Isi.-Filol. Fakurieia Peitogtadskjgo L'nivejsiifia,
chasi" 139 ( P e i t o g t a d 1917). Refefin(c cu pnvue ta dinziunile intci-
nc aie acestui d o c u m c n t voc fi notate in coqjul lexlului. Veîi ji id.,
Opiiame greehukix mkopistj Monaityrja sp. Ekatenny «j Sim (St.
Peiersburg 1911) 1, p. 561-601.
Diviziuni ale Psalorii conţinând (de obicei) nouă psalmi in cute trei unilap
(slin) de câte trei psalmi Betaie. Cu p o n i e b tradipilu Hsnlnm bizantine,
vezi Tafi, Ml. Alhoi, p. 181-182.
Sohira Şl apostihul suni reftenuc poetice, repetiie dupi vetsete din Sfînti
Scnptută.
' " T a f i . A / / . ^ , A „ . p . 186-187.
99
 Robert F. Taft
Pe vicmea lui N i k o n singura diferenţă majoră
dintre uzanţe era această agtypnia. A n a h o r e ţ i i savairici
ţin o priveghere de toată noaptea în ajunul zilelor de
duminică sau de sărbătoare, pe când srudiţii au aderat la
programul cenobitic obişnuit al rugăciunilor de seară in
slujbe sec^'enţiale:
„Esfe bine dt fliul ca nu exis/â slujbă de toată noaptea nici
de sârbâlori, nici duminica, ci mai deffvbă randuiala (akohulhia)
la mmea Paivcemifei, Mie:^onoptidi fi a Utreniei, conform
Tipikon-ului din Stoudion ţi din Sfântul Munte şi, într-un cuvânt,
conform obiceiului Diataxei cenobitict." (Tiktikon, I, 20).
Ulterior, remarcabila dezvoltare neo-savaitică a
inclus o creştere considerabilă a n u m ă r u l u i de psalmi
folosiţi în serviciul laudelor şi mai ales în Utrenie în
Canonul zilnic de nouă pesne'*'*. Subliniem din nou
faptul că ambele rimri, atât cel studit cât şi cel neo-
savaitic, nu sunt decât variate de c u t u m e ale aceleiaşi
tradiţii de bază.
Răspândirea Tipikon-ului Sfântului Sava
Acest rit neo-savaitic a devenit curând popular
peste tot. Motivele răspândirii sale nu s u n t foarte clare.
Unii presupun că acest fapt s-ar datora marii sale sim-
plităţi şi datorită stilului cenobitic mai puţin rigid,
adoptat într-o vreme de decădere şi neorânduială, când
Marea Biserică nu mai putea întreţine gloria trecută a
vechiului rit catedral bazat pe un mare n u m ă r de cântă-
reţi"^ şi când monahismul era mai puţin disciplinat
faţă de vremurile înfloritoare ale cenobirismului studit.
" • I b i d . , p . 188-190.
'''' Acesta esic unul dintre moovele date de c i i i e Simeon al l'esalonicului (d-
1429), PG 155:553D, 625B.
100
Ritul Blzantlii
La începutul secolului al Xll-lea, Tipikon-ul (de esenţă
studită) de la E v e r g e t i s " ' , una dintre marile mănăstiri
cenobirice ale capitalei'", suferise deja o puternică
influenţă neo-savaitică. Câteva alte Tipikoane din seco-
lul al }QI-lea au î m p r u m u t a t masiv din Randuiala de la
Hvergetis, iar Tipikon-ul Sf Sava din mănăstirea sâr-
bească H i l a n d a r , de pe Muntele Athos, ce datează din
anul 1199, este d o a r o versiune sârbească adăugită a
acestuia^'®. Tipikoanele aghiorite de mai târziu, după
secolul al XV-lea, au fost toate de tradiţie nco-
savaităcă'". In cele din urmă, din Athos, randuiala
tipiconală s-a răspândit în aproape peste tot în acele
mănăstiri aflate s u b influenţa isihasmului athonit.
Peste tot, adică chiar şi în sudului Italiei. Pentru
a da d o a r un exemplu, Dimitri Conomos remarcă in
timpul acestei p e r i o a d e „o înfloritoare renaştere muzi-
cală în timpul Paleologilor"^"'', pe de-a-ntregul monaha-
lă, care, la fel ca alte schimbări limrgice post-studite, nu
E d . D t n i r n c v s b ) I, 256-656. Această bogăpc dc obicciun nu este cupnnsi
in n o u a e d i p c a lui G- Gautier, Le Tjpikon dt Ia T/ma/ku Er/ipiii, in Reivr
(i982) 5-101.
Cu p n v i c e la Mănăstirea Kverghetis, vezi la R linin. Li
ta/fnastiifiu de tmpin byi^antiit, I.Ul: Les f^liii tl iei nenaHtm (Paris 1969)
178-184; J. P â t g o i r e , ComlanlinopU. Le itu»nl (menailin) ile tEin/y/ii. in
E e h o s d ' o i i e n t 9 (1906) 366-373; 10 (1907) 155-167,259-263.
J T h o m a s , Ttte Ever^til Monasliiy a! CanilaHlinopii m a Qnlir ^ Etchitulica!
Kifom, E l e v f n t h . \ n n u a ) Bvzantine Studjes Confetence, Aiilra,/ f/Papen
(1985) 18.
Ni. A n a n z , Etapei, 67; id., Mannj. O C P 38 (1972) 86 noia 1; id.. Lei primi
pnibyterales de Ja PaH«y<his, in O C P 40 (1974) 331-2, cf 342, id., Hiipermi,
113 ji n o t a 20. Aşa c u m acatâ Arranz, cel mai vechi Tipic alhoiul rcflecii
obiceiuri studite. N u m e r o a s e Tipikoane nco-savaiace siuit cditaie in
D m i t n e v s k j j III. Cu p n n r e la aceste documente, vezi, de asemenea, G.
B c n o m e r e , TAe Hiilonat Dnetapmen! Ihe Uaslff Vigl ni fjhlul JVmw /»
the Gnek Cbtmh, in O C A 193 (1972) partea a ll-a.
"" C o n o m o s , Ccmnuaion Cjcte 68.
101
 Robert F. Taft
a fost susţinută in Magiia G r a e d a , u n d e au c o n t i n u a t sâ
fie folosite vechile repertorii - A s m a t i k o n şi Psaltikon.
în cele din urmă, această n o u ă mişcare a f o s t sinteti2atâ
in prima jumătate a secolului al XlV-lea de către un
compozitorul Sf. l o a n K o u k o u z e l din Marea Lavră de
pe Muntele Athos, în ajunul mişcării isihaste'®'.
Triumful isihastnuîui athonit:
Diataxa patriarhului Philotei
O influenţă majoră in răspândirea noilor practici
savaitice a avut-o Philotei Kokkinos (d. 1379), isihast
aghiorit^®^. Odată cu apărarea învăţăturilor isihaste, con-
firmată ca doctrină oficială în sinoadele din anii 1347 şi
1351, călugării isihaşti au apărut ca învingători într-o luptă
îndelungată pentru hegemonie, c â ş t ^ â n d p e n t r u urmaşii
lor poziţii importante în ierarhia Bisericii Ortodoxe. Pen-
tru tot restul secolului al X N - l e a , Scaunul Ecumenic a fost
ocupat de călugări isihaşti. (^el mai cunoscut dintre ei a
fost Philotei, egumen la Marea Lavră, episcop dc Heraclea
din anul 1347 şi apoi, de două ori patriarh al
Constantinopolului (1353-1355, 1364-1376). O d a t ă cu a
doua urcare pe tronul patriarhal, Philotei a inaugurat o
nouă perioadă, caracterizată de intensificarea relaţiilor
dintre Fanar şi Bisericile ortodoxe locale din afara spaţiului
grecesc. Împreună cu dominaţia doctrinară, spirituală şi
ierarhică a isihaştilor, s-a impus şi influenţa liturgică. In
timpul cât a fost egumen la Marea I^avră, Philotei a alcătuit
Ibid. 68fr. Cu privite la acest c o m p o z i t o r , vezi E A ' . WiUiams, Joii
Y^nkou^Us' Kifirm of Ryrraniim Chanlingfor Gnal Vtspm m tbe Founamh
Ontwy. dizertaţie la Univcritatca Yale (Ann Arbor, Mich: t m c t o f i l m e ale
universităţii 1968); Strunk, Muiic 171 ff şi passirn (vezi index p. 338); D . E .
Conomos,/«ĂB Koukouv^Us, în O D B 2:1155.
Cu priviie la această chestiune vezi mai detaliat in studiul m e u . T a f t Ml
Alhoi.p. 190-194,
102
Ritul BizaDtin
două importante rânduieli litui^ce sau Diataxe: Dialaxis ies
hierodiakonias, pentru serviciul lituigjc zilnic, şi Dîataxis tis
Theias Leitour^, pentru serviciul Euharistie. Aceste rându-
ieli tipiconale ale lui Philoid sunt normative şi azi in cele-
brarea liturgică bizantină, conţinând îndrumări pentru
toate nevoile practice. Până în secolul al XI\'-lea, în Mun-
tele A t h o s mai puteau 6 ^ i t e în uz manuscrise de tip
studit de dinaintea reformei philoteiene; practic însă, în toţi
codidi greceşti din secolele X \ T rânduielile Kturgjce
sistematizate de Philotei au câştigat supremaţia pretutin-
deni, cu excepţia sudului Italiei, şi în cele din urmă şi-au
găsit loc în primele cărţi liturgice bizantine tipărite^''.
D e ş i t o a t e aceste cărp au fost publiate în Italia
- in principal in Veneţia şi unele la Roma - vechiul
opic studit a avut propriile sale cărţi in mănăstirile din
sudul Italiei^*". In ceea ce priveşte Sfânta Liturghie,
prima ediţie p e n t r u uzul călugărilor italo-greci, tipărită
ia R o m a in anul 1601, păstrează in locul Proscomidiei
un rit calabrez local, mult mai simplu decât tânduiala
philoteiană.
A c e s t lucru nu trebuie să surprindă pe nimeni.
Chiar şi în mănăstirile de pe Muntele Athos au conti-
nuat să fie alcătuite şi folosite şi alte Diataxe, care au
rămas în c o m p e t i ţ i e cu rânduielile philoteiene până în
secolul al X\^-lea. Noile practici au a\Tit nevoie chiar de
Loc. dl., cu bibliogtafic mai bogali.
D u p a anul 1587, Tipikon-ul din Gronafetrata, de tradipe încă studitâ. a
fost adoptat la M ă n i s n t e a St. Savioi, din Messuia, din ordinul Pipei
Sixtus (Aitanz, Typikea XXlIt). .\rranz, Mauiu,. OCP 38 (1972) 91 n.
2, pe care s-a b a z a t afirmapa mea etonatâ dus Taft, Ml. Athm, 192 care at
putea induce ideea (incoreccă) ci aceasta a reprezentat o mifcaie spre
Tipikon-ul savainc. ii sunt recunoscător studentului meu, S. Patenti, pen-
tru ci nu-a semnalat accasiâ cioate.
103
 Robert P. Taft

tnai mult tiinp pentru a se răspândi in regiunile ortodo-

xe bizantine de dinafara Constantinopolului şi a Greci-
ei: manuscrisele slavone au reflectat noua rânduială
tipiconală cu o întârziere de unul sau două secolc. Dar
Diataxa Sfintei Liturghii a lui Philotei a fost tradusă în
slavonă de două ori înaintea sfârşitului secolului
iar până ia sfârşitul sec. XIV, în timpul mitro-
poEmiui Cyprian din Kiev (1381-2,1390-1406), u2anţe-
le neo-savaitice au ajuns în Rusia unde, treptat, le-au GLOSAR:
înlocuit pe cele vechi, de factură studită. Lavra Sfânta
l'reime - Serghie, din nordul Moscovei Ic-a adoptat în
anul 1429; au fost adoptate in N o v g o r o d în anul 1411
şi au atins până în anul 1494 extremitatea nordică, în
Solovki, pe ţărmul Mării Albe.^"^ a m v o n = Loc special din care clericii fac lecturile în
timpul serviciilor liturgice sau îşi rostesc predica.
Din secolul al XVI-lca, obiceiurile locale au cc- In vechile biserici era un spaţiu înălţat pentru ace-
dat pretutindeni în faţa noului sistem liturgic, iar din laşi scop, situat pe axa principală care lega intrarea
secolul al XVII-lea cărţile liturgice tipărite la Veneţia se cu altarul, (ex. în Catedrala Mitropolitană din Si-
aflau în uzul general: perioada de formare a Ritului biu sau Tg. Mureş). i\mvonul este o simplificare a
Bi2andn, aşa cum îl ştim azi, ajunsese la final. Practicile vechi i/emf din sinagoga antică.
neo-savaitice, în redactarea atonită din secolul al X I \ ' -
Ica - care a fost de fapt Ritul Marii Lavre în timpul a t r i u m = La origine este camera principală a casei
stâreţiei lui Philotei - nu reprezintă decât triumful antice, adăpostind vatra. Prin extensie, spaţiu
monahismului isihast asupra diversităţii studite urbane. semideschis care precedă intrarea într-o clădire
Dacă exceptăm folosirea ocazională locală a practicilor somptuoasă, asemănător celei din faţa Catedralei
studite, mai ales în sudul Italiei şi în Rusia, rânduiala din Alba lulia.
savaită a devenit şi ritul ortodoxiei din întreaga lume.
canceliî = în vechile biserici bizantine erau grilaje
Iar acesta este ceea ce numim până azi R i t u l B i z a n t i n .
metalice, din lemn sau piatră, destinate să proteje-
ze spaţiul sacru al altarului. Din cancelii s-a dez-
voltat ulterior actuala catapeteasmă (tâmpii) din bi-
sericile ortodoxe,
c a t h e d r a = Tronul arhieresc situat într-o biserică.
^Ith.Ml-Alh»,, 193 }i n. 120.
.\fTaM. fiiij!»/. p. 70-72.
Fiind simbolul autorităţii ecleziale locale, catedra
nu putea fi dccât într-o singură biserică; de aici
104

n
 RobertF.Taft
cuvântul catedrală - biserica episcopală. Eronat,
azi se atribuie cuvântul catedrală oricărei biserici
mai importante dintr-un oraş.
evhologhion = Nlolitfelnic. Carte care cuprinde o
colecţie de rânduieli liturgice pentru slujbe felurite
(Cununie, Maslu, Dezlegări, Binecuvântări pentru
diferite obiecte etc.). în tradiţia Bizantină
Evhologhionul cuprinde şi Rânduiala Sfintei Li-
turghii.
galerii = Gang boltit, cu arcade spre curtea interioară;
Tip similar de spaţiu, având funcţia de a facibta
accesul în diferite încăperi ale unei mănăstiri sau
biserici ortodoxe. Termenul este uneori atribuit
balcoanelor laterale din bisericile bizantine, cum
sunt cele de la Catedrala Sf. Sofia din
Consta minopol.
litanii = Rugăciune lungă şi repetată, în care se imploră
ajutorul lui Dumnezeu in diferite împrejurări: se-
cetă, calamităţi etc.
liturghie staţională = de obicei o slujbă procesională
care pornea dintr-un loc anume şi se termina într-
o biserică determinată, de obicei biserica al cărei
hram era sărbătorit în ziua respecrivă, în perioada
de aur a Bizanţului aceste procesiuni staţionate
precedau Sf. Liturghie în m o d constant.
nartex = Portic cu un singur etaj situat în faţa navei
bisericii, care înlocuieşte, din sec. V d. Hr. atriu-
mul la bisericile creştine. în Evul Mediu nartexul
desemna coridorul plasat transversal, faţă de axul
bisericii, închis sau având formă dc portic, situat
la intrarea în corpul principal şi separat de navă
106
Rimi Bizantin
printr-un zid. Dacă nartexul este situat în exterio-
rul zidului de faţadă se numeşte exonartex^ iar în
interior ertdonartex. Nartex este sinonim cu cuvân-
tul pronaos.
p e n s u m = Pensum cuvânt tehnic de provenienţă latină
care defineşte numărul şi ordinea psalmilor, pe zi-
le, slujbe şi săptămâni, folosiţi în cult. (n.tr.)
p o r t i c = In arhitectura greacă porticul era situat la
intrarea principală într-o clădire. Dc obicei era o
construcţie pe mai multe coloane, deschisă pe trei
laturi şi acoperită; pridvor.
s i n t r o n (syntron) = Construcţie specifică vechilor
biserici bizantine, amplasată in absida alurului, al-
cătuită dintr-un şir de scaune in forma amfi-
treatelor deasupra cărora era poziţionat tronul
episcopului. Din vechiul sintron majoritatea ac-
tualelor biserici ortodoxe au păstrat doar tronul
episcopului; acesta este numit în continuare „Sca-
unul cel de sus" fară a mai avea vreo legătură cu
poziţia sa superioară.
s k e v o f î l a k i o n = Clădire anexă a vechilor biserici bi-
zantine, situată de obicei în partea sudică a nane-
xului, destinată unor lucrări liturgice premergătoa-
re Sfintei Liturghii (ex. Proscomidia). Cu timpul
schet>ofilachwn-\Â şi-a schimbat locul şi dimensiunile,
devenind o mică firidă în panea nordică a Sfântu-
lui Altar în care se pregăteşte Proscomidia.
s o l e a = Spaţiul din faţa tâmplei bisericilor ortodoxe,
înălţat cu câteva trepte faţă de restul bisericii, des-
tinat mişcărilor liturgice ale clerului in timpul sfin-
telor slujbe. în vechile biserid bizantine solea era
137
 Robert F. Taft

mult lăijţită fiind destinată nu d o a r clerului ci şi la-

icilor cu ranguri deosebite. A v e a o f u n c ţ i u n e simi-
lară cu actualul chorâin bisericile a p u s e n e .
t a x o n o m i c = C u v â n t de origine grecească ce d e f i n e ş t e
ştiinţa care se o c u p ă cu clasificare, o r g a n i z a r e a lu-
crurilor într-o a n u m e disciplină. Cuprins
t o p o s = (din Ib. gr.) loc c o m u n ; t e m ă specifică, repeta-
tă în m o d fi-ecvent în o p e r a u n u i a u t o r sau în tra-
diţie. Introducere
Rinil Bizantin 16
Componentele sale 17
Fazele istorice 20
Liturghia pa Ic o-bizantină: Bizanţul dinainte de Bizanp.. 23
Bizanţul de\'inc Constandnopol 24
Onginile liturghiei in Bizanţ 25
Formarea riturilor 26
Naşterea Ritului bizantin 29
Rilul Bizantin devine „imperial" 31
Epoca de Aur a lui Jusdnian şi a urmaşilor săi 32
Din interior spre exterior: oraşul ca bisenci 33
Ijturghia staţionalâ 34
Impactul procesiunilor staţionale 39
Importanţa „intrâiilor" 43
Din afară tnliuntru: clădirea bisericii, ca şi cosmos 45
l.iturghia cosmică 47
Veacul întunecat şi iconoclasmul 50
C Conţin ui ta tea 52
Consolidarea ^^
Schimbarea: noua misugogie — 58
Era studitâ
Biruinţa Ortodoxiei şi reforma liturgică 65
 Robert F. Taft Ritul Bizactln

De7%-oltarea nculiu monastic: poveste a două oraşe 71

Noua Săptămână Sfântă şi slujbele de Paşd 78
Muzica bisericeasca 79
Arhitectura şi iconografia bisericii 80
Sinteza Bizanţului de mijloc 82
Noua iconografie 83
Noua arhitectură 89
Un ritual redus şi simbolismul său 91
Schimbările rezultate in arhitectura bisericii 93
Retroinfluenţa noii interpretări a textului 93
O nouă carte liturgică; Diataxa 95
Ascendcnţa nco-savaiticâ 96
De la studip !a aghioriţi 97
Sinteza, neo-sa vaită 98
Răspândirea Tipikon-ului Sfântului Sava 100
Triumful isihasmului: Diataxa patriarhului Philotei 102
Glosar: 105
Cuprins: 109

f: A o F M A n W A II A

C o n s t a n t i n o p o l u l . Planul principalelor artere }i dâdm

111
 Ritul Bizantin
Robert Taft

B
ss o
s u
t!r o

g
rt 3
O c
co
2
c

cn

Planul Bisenai Sfânta Sofia

112
113
Robert T a f t
 RobertTaft Ritul Bizantin

PUmi C o m p l e x u l u i Palatin

M ă n ă s t i r e a S t u d i o n , reconstituire

© vxv-w.byzanuuml200.com
117

116
 3

S '

s
00

cr)