Sunteți pe pagina 1din 60

IA-

) The Ordcr of St. Benedicr. Inc.. T h e Liturgical Press. Robert F. Taft


CoUcge«lle. Minnesota 1992. AU n g h t s rcsen-ed. No part
of this book niay bc reproduccd in any f o r m or by any
means, electronic or mcchamcal. including p h o t o c o p y m g ,
recordlng. taping or any rctneval systcm, w i t h o u t thc
«ritten permission of T h c liturgical Press, CoUegc% jllc, RITUL BIZANTIN
Minnesota 56321-
- scurta istorie -

Traduccrc din limba engleză dc


Dumitru Vanca Alin Mches

C R E Î N T R E G I R E A . 2008
Eclinira R e i n t i c g u c a .
ArKicpiscopu O n o d o x i K o m a n â a A l b a luliei
Srr. M i h u \'iteazuJ, N r . 16, A l b a - I u l i a , R o m i m a Tipărita iw bineiUfantarta
Tel: 0 2 5 8 / 8 1 1 6 9 0 (secreiariat) înalt Pna Sfinlitulm Părinte Andm,
0258/818188, mt. 122 (ediwri) Arhiepiscop al Alba Uliti
u-u-w.reinirfprea m
C o m e n z i c a n e : 0 2 5 8 / 8 1 0 3 7 3 sau p e w w . r e i n t t o g i r c a . r o

Traducerea a fost făcută după onginalul: Th ?,yxontine nh: a sl/ort


Hiao^-. The Ijtuigical Press, Collcgeville, Minnesota, 1992.
teiMiFReciRea

AJbalulia, 2008
MtTKOPot.rA Moi.ixH'Kr ŞI i n c d v r N E i
HIBl.lOTtCA OVMlTfd' STANILOAE"
Sccţij Sltjdium
COTA Iii'

Lector Diana Câmpan


Tehnoredactor Dumimi Van ca/C ătahn Popi
Coperta: Catidrak SJ. Sofia - Con stan cin op ol, mozaic

Abrevieri
Dcscnerca CIP a Bibliotecii Naţionale a Romamci
Taft, Robert F.
Rjtul bizantin: scurtă istorie / Robert F. Taft; AJba 1 uliu: .'\1. = Analectfl Liturgica.
Reîntregirea, 2008
A N T F = Arbcitcn zur ncu testa mc ntlichen Forschung.
Index
ISBN 978-973-7879-72-1 A O C = Archivcs de l'Onent chreiicn
281.911
Arranz, Hesperinos = M. Arraiiz, L'offwe de FAsmatikos
l'lesperinos (t'ipres chantees) de Famien llucholo^ ţy^iitin,
O C P 4 4 { 1 9 7 8 ) 107-130,391-412.
In colecţia Logos şi Symbol au mai apărut;
A r r a n z , Etapes = id-, Les grandes itapis de la Liturgie By^ntine:
1. Icoană şi catehe^â^ Pr. Dumitru Vanca;
Pakstine-By:iaiice-R«ssie. Essai d'apercu historique, in
2. Sfânta iJlurghie, cateheza desăvârşita, Pr. Florin B o t e z a n ;
IJturgie de Feglise particuliere, liturgie de fegliie umi<erselle,
3. Dumnezeu in creaţie, jiicgen Moltmann, ed. şi trad- E m i l j u r c a n şi
BELS 7 (Rome 1976) 43-72,
jan Nicolac;
4. .J'rin aiţii spre sine". Etnologie ji ima^kgie in memoria m/luralâ A r r a n z , Euchologe slave - id.. La liturgie de l'Eiicholoiif slave du
europeană, ed. Avram Cristea şi Jan Nicolae; Sinai, in Christianity among the Slavs. The hentuge oj Sainlj
5. Creştinismul la Aputum şi in teritoriul său (sec. / / / -X^, V a sile Moga; Cjril and Metbodius. Actele Congresului internaţional cu
6. Calendarul viu. Diahgm euharistiei intre ^^enerafii. Părintele Ilie prilejul celm de-al unsprezecelea centenar de la moar-
Moldovan, convorbiri realizate dt-Jan Nicolac;
tea Sf- Mediodius, Roma, 8-11 Octombric 1985, orga-
7. Creştinismul popular intre teologie şi etnologie, ed. A v r a m Cristea şi
nizat dc Insdtutului Pontifical Oriental. Editate de
Jan Nicolae;
Edward C. Farrugia, S.J., Robert !•• l'aft, S.J., Gino K.
8. Treimea şi ^mpurăjia lui Dumnezeu, Jiirgen Moltmann, trad. Daniel
Piovesana, SJ-, împreună cu CumitetT.il Editorial, (X;A
Munteanu;
9. IP'er ist dii KJrche/ Cine este biserica? 40 de ani in dialogul luhini.
231 (Roma 1988)15-74.
Omagiu Monseniorului Dr. Albert Rauch, ed. Pr. l-imil Juccan şi Arranz Malines - id., Les prieres presbyterales des matincs
Pr. Jan Nicolae.
bj:ianlines, O C P 37 (1971) 406-436,38 (1972) 64-115.
In curs de apariţie; A r r a n z , Sacrements ! = id., Us saovmenis de fam-ien Euchologe
constantinopohtain, 1: OCP 48 (1982) 284-335; 2: 49
Robert F. Tafi, Liturghia ceasurilor In'Msărit şi în Apus. (1983) 42-90; 3: 49 (1983) 284-302; 4: 50 (1984) 43-64;
Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

5: 50 (1984) 372-397; 6: 51 (1985) 60-86; 7: 52 (1986) pravoslavnago vostoka, l-II (Kiev 1895, 1901); 111
145-178; 8: 53 (1987) 59-106; 9: 55 (1989) 33-62; La (Petrogtad 1917).
msecration du saint myron (= Sacrements I.IO) 55 (1989) D O P = Dumbarton Oaks Papcrs.
317-338.
G C S - Die griechischcQ chnstlichen Schriftstelier dcr etsteo
Arranz, Sacrements !I ~ id., Les saatmenis de la restauration de drei J ahrhunderte.
tanden Euchokff constantimpolitain,\-- O C P 56 (1990)
283-322; 2.2: 57 (1991) 309-329; 2.3: 58 (1992) 23-82. Jacob, Tradilion = A. Jacob, Iui tradition mamiscrile de la JJim^de
(urmeaza) S. Jean Chrysoslome (VlUe-XIle siedes), in Eucharisties ({Orient
rt/0«î^/2,Lexotandi47 (Pans 1970) 109-138.
Arranz, Sacrtments UI = id-, Les sacrements de l'instilulion de
tanciin Eucbo/oge constantimpolitain, 1: O C P 56 (1990) J 6 B = Jahibuch dcr ostcrreichischen Byzanunisbk.
83-133. (urmează) J T S = The Journal of Thcological Scudies.
Arranz, Tyficon - id., (ed.) L^ Typicon du Monastere du Sa'wt- Kăhler = H. Kahlcr, Haga Sophia, cu un capitol asupra
Snuveur âMessine. Codex Messinensis gr. 115, AD 1131, mozaicurilor, scris de Cyril Mango (Neu-
OCA 185 (Roma 1969). York/Washington 1967).
Baldovin = J. F. Baldovin, The Urban Cbaracter of Christian L E W = F. E. Brighmian. Litur^es Easlem and Western
Worship. The Origins, Developmenl. and Meaning of Slaliona! (Oxford 1896).
Ulur^'. OCA 228 (Roma 1987).
Mango, Arrhilecture - C. Mango, Bj:;anHne Architedure, in
13ELS = Bibliotheca F.phcmeridcs Lirurgicac Subsidia. History oJWorldArchitectim (New 'i'ork 1976).
BSGRT - BibLothcca Scriprorum G r a t c o r u m et R o m a - Mango, Ari • id., The Art oj byi^aiitiiie Empin. JI2-Ny}.
norum Tcubncriana (I^ipzig). Sources and Documents, m the Yiisloiy of Ar! Series
(Englewood CUffs. N.J. 1972).
CA = Cahiers archeologiques.
Mango, Dail)' Life = id., Daily iJfe in By:;antium, JoB 31.1
Conomos, Communion Cycle — D. E. C o n o m o s , The luile
(1981) 337-353; Addindum to the P^ort on EveryiL^ Lift,
Bj^an/ine and Slavonie Communion Cycle: Utur^' and Musk
JoB 32.1 (1982) 252-257.
(Washington 1985).
M ango, Materials ~ id., Materia/s for the Study of the A losaiis of
CPG - Claris palrum Graecorum I-V, E d . M. Gccrard, I"'.
St. Sophia al Istanbul, Dumbarton Oaks Srudics 7 CK'as-
Glorie, Corpus Christianorum ( T u m h o u t 1983-1987).
hington 1961).
CSHB ~ Corpus scriptorum historiae Byzandnae.
Mango, Mosaics = id.. Tije Mosaics of Ha^^ia Sophia, Capitolul
Dagron, Les moines = G. Dagron, Les moines de la viile, VIU din Kahler 47-60. , ,
monanhisme â Constantinopk jusqu'au concile de Cbalcedoine
Mateos, Celebration - J. Mateos, L</ celebration de la pante dans
(451), Travaux et memoires 4 (1970) 229-276.
la lilurgie bj^ntine, OCA 191 (Roma 1971) jtrad. tom.
Dn:umevskij 1, II, III = A. Dmitrievskij, Opisanic lirur- C. I.oghin, Celebrarea Cunintulm in Ijliirghia Bi:;an/inâ,
gichcskih nikopisej hranjashchihsja v bibliotekah Ed. Renaşterea, Cluj Napoca 2007],

L I
Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

Mareos, Typico/i I-II = id., (cd.), 7-/ Typicon de la Grande EgHse. Schulz — H.-j. Schulz, The Bj'anline Lilur^. Symbobc Slruclure
Ms. Sainte-Croix no. 40, X' siec/e. Introduccion, texte and Failh Expmsion (New York 1086).
cntique, traducdon et notes, 2 voi-, OCy\ 165-166
Stnink, Music - O. Strunk, Essays on Music in the By^ntine
(Roma 1962-1963).
ircrW (New York 1977).
Mathews = T. F. Matliews, T/)e Harly Churcha of Conslantimpk
Taft, Qeyond Bas/ and ll^esl = R, F. Taft, Bijo/id Easl and Wtst.
Arvbitectun and Utur^ (Universit)' Park, P c n n . / L o n d r ?
Probiem in Uti/rgical Vnderslanding (Washington 1984),
1971).
Taft, Bih/iographj = id,, Seltct Bibliograpliy on The By:^anrine
P. Mevcndorff, Germanus — St. GemanHS of Conslanlinep/e, on
Utur^ of the Hours, O C P 48 (1982) 358-370.
tbe Dirine U/ur^', The greek text with translarion,
introducDon and commentan- b)- Paul Meycndorff Taft, Greal Enlmace = id., Tbe Grtat Entrance. A History oj the
(Crestv.ood, N.Y. 1984). Transfer of Gifti and Other Preanaphora! Vjtes of the Liturgf
of St. John Chv$ostom, OCA 200, Ed. a 11-a (Roma
MMB = Monumenta Musicac Byzantinac.
1978).
Nicol — D. M. Nicol, Cburch and Sodety in the Las/ Centuries of
Taft, Hours = id., Tbe L/Za/jj' of the Hours in East and Wesl. The
Bjt^ntium (Cambddge 1979).
Oiigins of the Dimne Office and its Meaning for Today
OC - Onens Chnstianus. (CoUegevilie 1986).

OCA • Oncntalia Chrisriana Analecta. "I aft, Litufg)' - id., The Uti/r^f of the Greal Church: An Inijiai
Synthisis of Stnicture and Interpreta/ion on the Efe of Lono-
= Otientalia Christiana Periodica.
c/asm, D O P 5 4 / 3 5 (1980-1981) 45-75,
<..)DB = The Oxford Didionary of Kjt^antium, 3 voi., E d .
Taft, Ml. Athos = id., Mount Aths: A La/e Chapt/r in the
Alexandet P. K a z h d a n , with A.-M. T a l b o t , A,
HistoQ' of the R/Vf. D O P 42 (1988) 179-194.
Curier. T. E. Gregory. N Sevcenko (New
Y o r k / O x f o r d 1991). Taft, Paschal Triduum = id.. In the Rndegroom's Abstncce. TIK
Pascljal Triduum in the Sy^antine Church, in La ctlebra:;ione
Parcnd, Gb !V - S. Parend, L'Eucoh§o manosmrto Gb iV (X
de! Triduo pas^uaU: anamnesis e mimesis, Actele celui dt-al
smio) dcUa Biblioteca di Grottaferrata. Edizione (dizerta-
lll-ka Congres Intemafional de Utui^hie. Roma, Pondficio
ţie pentru cursurile doctorale, Institutul Oriental Pontif,
Isututo Liturgico, 9-13 mai 1988, AL 14 = SA 102
sub îndrumarea lui Miguel Arranz, S.J.).
(Roma 1990) 71-97.
Parenti, Inftussi - id., Influssi italo-gred nei teşii eucaristid
Taft, A Tale of Two Cities = id., Tale of Two Cities. Tije
hit^antini dei „Fogli Slavi" del Sinai (XI sec.), O C P 57
By^an/ine Ho/j V(^eek Triduum as a Paradigm of Ijtur^cal
(1991) 145-177,
/ listory, in, ]. Neil Alexander (ed.), Time and Commamţy,
Parenu, Ossena^oni = id., Osserva^oni su! ksto ddl'Anafora di in lionorofThomas Iulian TalUy, NPM Studics in Church
Giovanni Crisostomo in akuni eucohgi italo-fftci fnil-X! Music and Liturgy (Washington 1990) 21-41.
secoio), Ephemendes Liturgicac 105 (1991) 120-154.
Thiermeyer, OHoboni gr. 4)4 - .\.-A. Thicrmeyer, Das
SA = Studia Anselmiana. Eucbologion Ottoboni gr, 4)4 (disertaţie pentru cursurile

1
Robert F. Taft

doctonic, Institutul Oriental Pontif, sub îndrumarea


lui R . T a f t S J , , Roma 1992).

TL' = Texte und Untersuchungcn. INTRODUCERE


\'ogt, texte M l ; commentairc Ml = A. Vogt (ed.), ]Jvn
dts Ctrtmonies de Constantin Porphyrogenete, texte I-Il (Pa-
ris 1935,1939); Commcntairc I-II (Paris 1935,1940).

c u aproape patruzeci dc ani după şi cu un


deceniu înainte de promulgarea Consti-
tuţiei asupra Sfintei Liturghii emisă de Vatican 11 -
„Magna Carta" a Liturghiei catolice m o d e m e - The
Uturgical î'ms din Colleg;e%Tlle a publicat cartea A Short
History ofUturgy, scrisă de răposatul profesor Theodore
Klauser (1894-1984) de la Universiutea din Bonn. Aşa
c u m se întâmpla în acele zile oarecum mioape de dina-
inte dc Vatican I I , dtlul accstei scurte b r o ş u n era greşit
Rscul lui Klauser nu vorbea despre liturghie', ci despre
liturghia apuseană: şi nici măcar în totalitate, d doar
despre liturghia apuseană catolică. Ca să fim corecţi, s-ar
putea ca D r . KJauser nici să nu fi fost responsabil pen-
tru acel titlu. Broşura sa, publicată în anul 1953 de către
The Ufttrgical Pnss, era de fapt un rezumat al studiului

l'rvl>uie a ^ n t i n v c d e r t c ă peniru t e o l o g u l o c c i d e n i a l c u v i n n i l limighie


a c o p e r i o p b | â s c m a n n c i m a i l a t g i d e c â t m R i s ă n t u l o r t o d o x . D e aceea
a v c n i z i m a d i o r u l c i , d t cele m a i m u l i c o n , c m - a n t u l „liturghie" s e referă
ia o n c e l u c r a t e l i t u r g i c i , la cult in g e n e r a l . ^ d o a r a t u n c i c i n d esie sens cu
m a i u s c u l i s a u a t u n c i c i n d e s t e calificat ( d e ex. S ^ t a Liturghie, L i n u g h i a
H u h a n s d c ă etc.) s e referi l a S Q n i a f i D u m n e z e i a s c a I j t u r g h i e (n.tr.)
10
Robert F. Taft
Ritul Bizantin

său, de mărimea unei cărţi, mritulat mai corect A Shori Nu va fi posibilă scrierea î n t r e g istorii a Ritu-
History ofthe Western Litur^, care a apărut prima dată în lui liturgic bizantin până când nu avem: mai multe
anul 1943, scris în germană. Succesul e n o r m al istoriei manuscrise liturgice primare editate şi însoţite de co-
lui Klauser (a cunoscut cel puţin cinci ediţii g e r m a n e şi mentarii serioase carc să aşeze în contextul lor istorico-
trei ediţii englezeşti: 1969, 1973 şi 1979) este o d o v a d ă lirurgic; mai multe studii ştiinţifice cu privire \a lucrările
suficientă despre golul ce trebuie u m p l u t în acest do- canonico-liturgice relevante aparţinând sinoadelor şi
meniu. conciliilor, cu aceeaşi contextualizarc; mai multe studii
Din neferidrc, liturgiştii răsânteni nu au putut încă ştiinţifice asupra muzicii bisericeşti bizanane, nu doar
să întocmească o prezentare similară a istoriei celei mai din punctul de vedere al muzicologiei, ci şi din punctul
importante şi mai studiate tradiţii bturgice răsăritene, cea de vedere al locului acesteia în istoria limrghiei''i o ta-
bizantină. Deşi recent a apărut un anumit număr de studii xonomic sau o tipologie a cărţilor liturgice medievale
extrem de \'aloroase cu pri\ire la teologia şi mistagogia de genul celor disponibile deja în Occident'. Oricum,
liturgică bizantină" şi deşi există aproape un embarras de p e n t r u o imagine completă a Ritului bizantin, nici mă-
pri\'ind arhitectura şi iconografia bizantină, inclusr\' car acestea nu sunt suficiente. Aşa după cum vom
cu privire la programele de decorare a bisericilor,^ nu vedea termenul sinle^a bit:^ntinâ cuprinde mult mai mult
beneficiem încâ de încercări demne de încrcdcrc cu pri\irc dccât simplele acte rimale.
la întreaga evoluţie istorică a ceea ce -\Jcxandru
In ciuda acestei complexităţi, astăzi cunoaştem
Sclimemanii a numit sinte:^ Schmemann însuşi a
mult mai multe lucruri cu pmTre la originile şi evoluţia
încercat o astfel de analiză istorică în cartea sa Introducere in
acestei tradiţii decât se cunoştea cu o generaţie în urmă.
Teolog UtKr^că. Câteva noi creionări ale acestei sinteze sunt
disponibile graţie lui M. Artmy} iar următoarele pagini I'e baza stadiului actual de cunoaştere, voi înccrca sâ
prezintă ceea ce eu cred că poate fi spus în stadiul actual al calc pe unnele lui Theodore Klauser, cu propria mea
cercetărilor, într-un domeniu în care încă multe lucrun nu kkine byi^ntimscbe IJtiirgiegeschichte.
sunt cunoscute, multe sunt ipotetice; domeniu în carc mai
trebuie încă muncit mult
' In actrastă pnvinţâ, vezi rcmatcde dm anabza mc.t asupra Conoinos,
CommunioH CycU. in W'onbip 62 (1988) 534-557.
' Informaji) pnvm stadiul ceicetădor şi literatura relevajită vezi la Taft, ' C. \'ogel, text tradus şi r€\-i7uii pn tngl.) W. Stoiv Ji N. Rasmussen, Miditval
IJlar^. Mai ales la R. Bomen, Les comminlaires ly^^antini (ic la Divine Limrgu- IJlHr^. An Inlreduiliot Io ihi Snunti. NPM (Naiion;d Association of Pasto-
du A 0 C 9 (Paris 1966) şj la Schulz.
rul Musicians) - Sludiri in Church Muuc and Lilur^ (Waslungton 1986); K.
' Studiile rdevante carc mi s-au părut cele maj folositoare vor fi citate în l'oley, iJbn ordiaani: An înlnutuilion, in Ephtmeridts Ijiurgicae 102 (19SS)
unnătoarcle pagini. 129-137; ji mai rcccni, .\.-G. Marnmort, ..Odinii". ies Oniinams il its
hlnduclioti Io Ulurgical Thie/o^, Biblioteca de Teologie Ortodoxa 4 (Lon- Cettmonniaux. Typologie des «>urces du ^[oyen-age octidemal, l'asc. 56 »
dra/Porriand, Me. 1966} cap. 4. [Trad. rom. Ierom. V. Bârzu. Ed, Sophia, A-Vl.A.l" (l.uovain-ia-Neuve 1991); copeita mti-noară a iicustci colecţii
Bucureşti 2002], cujmnde o succinţi defînipc i naturu, scopului şi ncccsităpi unei opologu
' Arranz, Blaper, Taft, M/. Alhoi- a izvoarelor
12 13
Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

De notat, toruşi, că p r i n această carte nu inten- n u i n t e n ţ i o n e z s ă scriu p r i n acestă carte o istorie c o m -


ţionez s a î n t o c m c s c u n „ a b e c c d a r " l i t u r g i c , n i c i m ă c a r p l e t ă a ritului bÎEantin, dc la originile sale p â n ă în p r e -
o descriere a liturghiei b i z a n t i n e . î m p r e u n ă cu c o l e g i i zent. Scopul m e u este mai degrabă să dau de urma
mei d e l a I n s t i t u t u l P o n t i f i c a l O r i e n t a l d i n R o m a , p r o - o r i g i n i l o r acestei tradiţii d e - a l u n g u l p e r i o a d e i sale de
fesorii J u a n M a t e o s , S.J.^ ş i M i g u e l A r r a n z , S.J.^ a m f o r m a r e : d e l a î n c e p u t u r i l e sale cele m a i t i m p u r i u înre-
f i c u t deja a c e s t l u c r u i n altă p a r t e , î n t r - o f o r m ă m a i gistrate» p â n ă la sfârşitul B i z a n ţ u l u i . B i n e înţeles, istoria
m u l t sau m a i p u ţ i n p o p u l a r ă ' ^ , d u p ă c u m ş i î n n u m e - Ritului Bizantin nu s-a sfârşit odată cu căderea
roase studii d e o f a c t u r ă m a i t e h m c ă ' \ D e a s e m e n e a , C o n s t a n r i n o p o l u l u i î n a n u l 1 4 5 3 ş i nici creativitatea
l i t u r g i c ă b i z a n t i n ă n u s-a o p r i t l a acel m o m e n t . D a r ,
p â n ă la a c e a d a t ă Ritul B i z a n t i n şi-a d e z v o l t a t trăsăturile
® in jpedal in Celebratîon,
' Numeroase studii asupra lituighi^i TimpuJia (Laudelor bisenceşti n,u.)» d c b a z ă c a r e s - a u m e n ţ i n u t p â n ă î n p r e z e n t , iar evoluţia
Tainelor. MoiitfcUucu]ui ji Ceaslovului, în ptinapal cele peste 30 de arti- u l t e r i o a r ă n u i-a alterat e s e n ţ a .
cole âfc sale din OCP 37 (1971) pană in prezent, dintre care miJte sunt
enumerate la începutul acestui voJum, m capitolul Abrevieri, sau la Taft,
Bibiigraphy, 29-30, 49-61, 157; id., Mt. ASos 180 n. 7.
R. Taft, Easiern-?ate CalhoHârn. Its Hmfa^f and Vo^atipn, Pauiist Piess
Doctnnal Pamphlet Scries (Glen Rock, N.J. 1963; renpirit N.Y., John
XXJII Ecumenical Center, Fordham Universit)' 1976, 1978; Center foi KDma, Institutul Oritnfal Pontifical,
Ea stern Chnstxan Studie s, University of Scranton 1988); ^eyond Eoit and 1 ianuarie 1992,
l ^ f / f , cap. 3» 4, 8, 9 , 1 1 ; Rus/za/i Ljfu/^', a Mirror of the ^isîian Soul, in Studi
Sârbâtoana Tăierii Imprtjur a Domnului Msus Hristos
albanologici, hakanin. bî^ntinî e orientai, in onorc di G i u s e p p c ^'alentinl, S.j-,
Siudi aibanesis Sfudi e tesQ VI (Florenţa 1986) 413-435; Uîurg^ and fiSJ. Vasik celMarr.
Eucharist. l Easl, cap. 18 in JiU Railt (cd.) Christian Spirituali^: High MiddU
A^i an A Rf/ormarion, voi. 17 dm U^or/d Spintuaiity: An Bncvc/opedic Hishry of
tlx ^ligiousQutst (N.Y. 1987) 41S-426.
" în plus faţă de numeroasele atacole publicate în OCP de la nr, 35 (1969)
până in prezent, a se vedea in special; Grtaf Enlran^e; Hours^ 48,171-174 şi
cap,l7; /î Histoiy of fhc Utur^' of Si. John Chrisistom, voi. ÎV: D/prkeie, O C A
238 (Roma 1991); Psa/m 24 al the Transfer of Gifts in the By^iantine Utur^-: a
Studj in the Origins af IJtur^cai Practice, în R J . C b f f o r d şi G . W . MacRae
(edton), VK ^ord in the World, Bstays in Henor of Frrdmck L. Monarty. SJ.,
(Cambridge, Mass.; Wesion CoUege Piess 1973) 159-177; The Bj^antine
Dime Uturgf. Histoiy and Commentaiy, în Diakoma 8 (1973) 164-178; The
Indinatm Pr^tr bifort Communion in the Bytianrine Uiurg^ of St. John
Chtysoston: A itndy în Comparative Litur^, în EicUsia orans 3 (1986) 29-60;
VC^attf into U^inr Thr Tuice-Mixed Chaktt in the By^antine Euchariit, in Le
Mujeon 100 (1987) 323-342; hAebimoi and Comminution. Tbe Fractioa and its TJW Citier, „Hof^ Things for Saintt" The Anaent Call to Communion and its
Svmbohsm m the By^ntine Tradition, în G. Farnedi (ed.), Traditto el prtjfftssio, KtsponJe în G, Auslan (ed.) Fountain of Ufe. !n Memory of Nials K Rasmuistn.
Studi Htur^n in onort dei Prvf Adrien Noceaf, OSB, AL Î2 = SA 9S (Roma NAVf Studtes m Charth Mnsie and Lsurp (Wasbngion 1991) 87-102; The
1988) 531-552; The Litany foUovin^ tbe Anaphora in tbe By:^antiiie UtiTp. in }'n*/tj of Commkmon in the Anaphora of St. john O^wj/pw, urmează sâ aparâ
W, Nyssen (ed.) Sunandxon. Der Wachklopfcr. Gedenkschrifc fiir Klaus in Festschrift pentru Jordj Pinell. O S B., ăL = SA (Roma, sub apar); şi 95
Gamber (1919-1989) (Col<^e 1989) 233-256; Pascbal Tnduunr, A Tale of de arocolc asupra liturghie) buandne publicate In 0 D 5 .

14 15

z
Ritul Bizantin

fapt un hibrid al riturilor constantinopolitan şi pa-


lestinian, sintetizate gradual între secolele nouă şi paispre-
zece în mănăstirile lumii onodoxe, începând mai cu sea-

1
R I T U L BIZANTIN
mă din perioada luptei contra iconoclasmului''*.

Componentele sale
Ca şi alte familii litutgicc creştine tradiţionale.
Ritul Bizantin cuprinde următoarele: Sfânta T,iturghie
(Euharistia); celelahc Taine (sacramente): Botezul,
Mirungetea (confirmarea), Cununia (căsătoria), Maslul,
Spovedania şi Hirotonia; Utrenia, Vecernia, Priveghe-
rea şi celelalte Laude, Anul limtgic cu calendaml său cu

c
ciclurile sărbătorilor fixe şi mobile, zile ale sfinţilor şi
eea ce, din dorinţa folosirii unui termen zile de post împreună cu o scamă slujbe sau rânduieli
neutru şi mai cuprin2ător, limrgiştii nu- mai mici (binecuvântări, sfinţirea bisericii, exorcizări,
mesc „Ritul Bizanon", se referă la sistemul liturgic care tunderea în monahism etc). Toate acestea sunt codi-
s-a dezvoltat în Patriarhatul O r t o d o x al Constantino- ficate în antologii standard sau în cărţi liturgice ale
polului şi care a fost adoptat gradual, în livul Mediu, şi Tradiţiei.
de către cclelalte Patriarhate Ortodoxe: Alexandria,
Ca şi în alte tradiţii, cărţile Uturgjce bizantine
Antiohia şi Ierusalim'^ Sinteza bizantină, de departe
sunt fie texte l i t u ^ c e direct folosite in oficierea slujbei,
cea inai răspândită moştenire liturgică creştină răsă-
fie instrucţiuru tipiconale care reglementează modul in
riteană, este încă folosită de către toate biscricilc ce
care accste texte trebuie folosite. Textele conţin două
derivă din această pentarhie ortodoxă".
tipun de elemente: cel comun, sau de bază, formând un
Sistemul liturgic bizantin, faimos datorită schelet invariabil al slujbelor, şi cel al sărbătorilor, care
somptuozităţii ceremonialului liturgic şi a simbolismului se schimbă în funcţie dc sărbătoare sau dc zi. lUemen-
său, moştenire a splendorilor imperiale din Con- tele comune se află cuprinse in Evhologhion (Molitfel-
stantinopolul de dinainte de secolul al Vlll-lea, este de nicul) sau Cartea de Rugăciuni pentru rugăciuni şi lita-
nii, folosite de preotul slujitor şi de către diacon, pre-
'2 Unii autori preferă t e r m e n u l de Ulurghie Ortodoxă, c a t e este c o r e c t î n t r - o cum şi în Orologhion (Ceaslov sau Cartea ceasurilor).
a n u m e privinţă d a t nu destul de precis p e n t r u a-i satisface pe savanjii pe
istoricii Ucurgişti. l i t u r g h i i l e greceşti alexandrine ale Sf. M a r c u sau ale Sf.
G a g o t i e sunt, d e exemplu, Lirurghu î n î n t r e g i m e o t i o J o x e , d a t n u s u n t
nici pe departe Liturghii bizantine. Pe dc altă parte, câteva Biserici t ă s ă n -
" Mişcate e t e n c i din sec. X I I I - I X care se opunea imagirulor sBntc. S-a
tene, nebizantine, se autointimleazâ de a s e m e n e a „ o t f o d o x e " .
b u c u r a i de f a v o t u n impenale în perioadele 726-787 şi 815-843.
" Pentathia bizantină eta construită pe a u i o n t i t e a celor cuici sodu patiiaihale:
R o m a , Consiantinopol, Ierusalim, A n n o h i a şi Alexandria, (n.tr.)
RobertF.Taft
Ritul Bizandn
Elementele ciclului mobil al sărbătorilor, care gra-
\'itează în jurul sărbătorii Sfintelor Paşd, se află în trei cărţi: Constan-tinopol „pentru a cerceta credinţa gredlor".
TrioduL pentru Postul Pastelui, Penticostarul, p e n t r u Emisarii au fost conduşi la Biserica Sf. Sofia pentru a asista
perioada post-pascală fi Octoihul, folosit d u m i n i c a şi în la Liturghie, „pentru ca ruşii să poată vedea slava Dumne-
zilele săptămânii din restul anului. G e l u l fix, alcătuit p e n t r u zeului grecilor". La întoarcerea acasă, accştia au raportat
comemorările sfinţilor şi a sărbătorilor fixe ce cad în cclc prinţului despre experienţele avute, folosind termeni care
au devenit emblemaiid pentru exprimarea impactuliu unic
365 de zile ale anului calcndaiistic, este c u p r b s în cartea
creat de splendorile sensibile ale ritului bizantin";
Minei, care numără douăsprezece v o l u m e , câte un v o l u m
pentru fiecare lună. Scrierile N o u l u i T e s t a m e n t , p r o p n i , JSJ« mai ţliam dacă enm> in cer sau pe pâwânt. Penlm că pe
ambelor cicluri, sunt cuprinsc în d o u ă lecţionarii: A p o s t o - pământ nu exislă o aşa străluciit sau o asemema frumuseţe ţi md nu
lul şi Evanghelia. lecturile din Vechiul T e s t a m e n t care sc avem cuvinte ca să o descriem. Ştim doar că acolo Dumnec^u Iraicftt prin-
tre omeni iar slujba lor este mai Jhimoasă decăt ceremoniile altor rialii.
mai dtesc azi, au fost incorporate în celelalte carp, ale
De aceea nu putem uita acta frumuşele.
textelor proprii^'. Tipicul sau cartea rânduielilor reglemen-
tează modul de folosire a acestor cărţi în f u n c ţ i e de sărbă- „Cerul pe p ă m â n t " - această expresie dasică, re-
torile şi de perioadele anului bisericesc. petată atât de des încât a devenit un m o d dc a exprima
l i t u r g h i a bizantină, derivă de fapt din primul capitol al
Această descrierc seacă a Iotului bizantin nu reu- comentariului liturgic ai Patriarhului Gherman I al
şeşte însă să surprindă bogăţia sa poetică, intensitatea sau Constantinopolului (cca. 730): Biserica ute md pe pământ,
strânsa unitate dintre celebrare, mişcare şi interpretare unde Dumnet^ trăieşte şi se mişcâ'^.
ntuală. Liturghia bizantină şi teologia sa - în contextul
Mai d i â d l decât aflarea provetuenţei expresia
local al arhitecturii bisericii bizantine, al decoraţiunilor
menţionate este istoria extrem de complicată cu pri\irc la
interioare şi al aranjamentului liturgic, ce î m b r a c ă ritul - se
c a u z d e care au provocat această reacţie; nu doar sistemul
unesc pentru a forma ceea ce H.-J. Schulz a n u m i t - o în
liturgic bizantin, d şi sistemul decorativ şi arhitectural,
m o d fericit Sjmholgestalt (Expresie a credinţei) sau o matri-
p r e c u m şi mistagogia care o explică, par create pentru a da
ce simbolică"^. Impactul acestei Symbolgestalt este întipărit glas acestei expresii.
pe vede în Lefftida incre^Unării mpior. L e g e n d a s p u n e că in
anul 987 prinţul \Tadimix al Kievului a trimis o delegaţie la Insist asupra a toate t r d - Etuiţ^hic, decor-
arhitecairă, mistagogie - deoarece sinteza bizantină nu
este formată doar din celebrarea ntului. Aşa cum H.-J.
In lumea catolică lectuiilc s&aploi sau ale ssiibătoiiior sunt de d o u i feiua:
comune (piese care se potrivesc ia o anume categorie de s f m p : ierarhi, cu-
vioşi, mucenici ele.) şi texte p r o p n i - specifice d o a r acelm sfânt, acelei
" Schulz f o l o s t f l t termenul erscbcimnşşbild.
sârbitoti- In Biscrica Ortodoxă iecruriie din vechiul T e s t a m e n t caie s-au
S.H. Cross, O.P. Shetbowifz-Wcltzor, Ths Rusiian Primaiy Chmniml
mai păstrat apar sub forma panmiihr, citite la sărbătorile m a n sau la unele
l ^ u n l i M r«x/(Cambndge, Mass. 1953) 110-111.
slujbe din timpul Postului Mate (n.ti.)
" P. Meyendorff, Gtmanus 56; (trad. rom. N. l'ettcscu, lidimra Mitropoliei
Termen preluat din ediţia germani a lui Schulz. Olteniei, Craiova 2005, n.tr.)
18 19

W
Robert F. T a f t Ritul BIzaDtin

Schul7 a demonstrat în exccientul său studiu asupra B.tiha- Justinian I (527-565) şi a succcsorilor săi imediaţi,
ristiei hi^ntiiK, una dintre caractetisdcile distincte ale Ritului perioadă în care s-a creat un sistem liturgjc după
bizantin este tocmai simbioza intimă dintre simbolismul modelul catedralei care a dăinuit până după Cuce-
rirea Latină (1204-1261), suprapunându-se astfel
liturgic (celebrarea ritului), construirea liturgică (arhitectu-
peste fazele 3-4;
ra/ic<inc)grafia) şi interj^retarea limrgică (mistagogia)^°,
Orice istoric adevărată a Ritului bizantin trebuie să ţină 3. „epoca înmnecată", din 610 până în 850, şi mai
cont de interacţiunea acestora în evoluţia tradiţici. ales lupta împotriva iconoclasmului (726-843),
culminând cu reforma studită;
Fazek istorice
4. perioada studită, de la cca. 800 la 1204;
Eu voi di\'iza istoria sintezei liturgice bi2antinc' in
5. sinteza neo-savaitică finală, după cucenrca latina
d n d faze, care uneori se suprapun:
(1204-1261).
1. era palco-bizantină sau pre-constantiniană, de-
spre care se ştiu puţine lucruri^';
Fazele 2-3, cele mai importante pentru scopul
2. „faza imperială", în timpul perioadei anrice târ-
nostru, vor constitui principalele puncte dc interes în
zii sau patristice, în special începând cu domnia lui
această lucrare, in timpul fazei 1, culmi Bizanţului a fost
unul tipic ^Xnticliitâţii Târzii, un rit de tip antiohian, fără
2" ScllultZ. trăsături specifice. Aparent, acesta a fost şi cazul primelor
Cu pniirc p e r i o d i z a r e a istoriei b i z a n o n e , v e z i A K a z h d a n e l alu, His/ory
of O D B 1: 345-362, î m p ă r ţ i i e a iripardt J i r a d i p o n a l ă , o a r e c u m
biserici din Constantinopol: rad forma şi nid simbobsmul
attificialâ şi i n a d c c v a t i - B i z a n ţ u l de î n c e p u t , dc m i j l o c şi l ă r z i u (ale c â t o r ritului sau al dădirilor sale nu au fost in mod clar „bizanti-
date nu s u n t aceleaşi dc la un a u t o r la altul) - nu e s t e p r e a uiilă p e n t r u is- ne". Dar în ultimele două decenii ale secolului al R'-lea,
toria e c l e z i a s d c o - c u l t u r a l i , a c ă r e i p r i m ă e x p r e s i e a f o s t L i t u t g l i i a . P e n t r u
scopurile n o a s t r e , o î m p ă r ţ i t e m a i utilă e s t e ;
mai ales începând cu domrda lui Teodosie 1 (379-395),
(1) perioada p a l e o - b i z a n t i n ă , d i n 3 2 4 p i n i l a J u s n n i a i i ( 5 2 7 ) ; Ritul constantinopoEtan a început să dobândească un
(2) „ E p o c a de A u t " , a lui J u s t i n i a n ( 5 2 7 - 5 0 5 ) ji a s u c c e s o r i l o r săi i m e d i a ţ i ; caracter staţionai, mai ceremonial, mai solemn, precum şi
(3) „ E p o c a i n t u n c c a i ă " d c l a m i j l o c u l s e c n i \ ' I I - l c a , d c - a l u n g u l p e n o a d e i
iconoclasmului (726-843), v e m t e a Sf T e o d o r ş i a c ă l u g â n l o t săi l a
liniile teologice directoare care vor marca istoria sa ulte-
Mănăstirea S t u c b o n i n a n u l 7 9 9 ş i \ n c t o n a f i n a l i a s u p r a i c o n o c l a s m u l u i rioară. l-'aza 4, acopennd (chiar dacă nu sinonim cu denu-
i n anul &43, c a t e a u c o n s d t u i t p u n c l c d e c o t i t u r ă e c l e z i a s t i c e c h e i e ;
mirea) întreaga i^'rioadă Mijlocie Bizantină, a fost domina-
(4) r e n a ş t e r e a s u b m a c e d o n e n i ş i s u b c o m n e m , d i n sec. a l I X - l e a p a n ă l a
C r u c i a d a IV (1204); tă din punct de vedere Emrgjc de progresul sintezei studite
(5) p c n o a d a b i z a n t i n ă finală, d u p ă c u c e n t e a l a n n ă ( 1 2 0 4 - 1 2 6 1 ) ş i c a t e , - un rit monastic destul de difetit de Asmatike Akolouthia
pentru Biscnca O r t o d o x ă , d u p ă căderea C o n s t a n t i n o p o l u l u i s u b turci
i n anul 1453, a c o n t i n u a t i n a ş a n u m i t u l „ B y z a n c e a p r c s B y z a n c e " . I n
sau „(^tidul cântat" al nnilui catedralei, al Marii Biserid
plus faţă d e această e x c e l e n t ă i n t r o d u c e r e i n I s t o n a B i z a n ţ u l u i d i n (Sfânta Sofia). Ultima codificare a acestiu rit monastic o
ODB, vezi fi D.G. Geanakoplos, Bjţo/ift«w. Chunh. SiKKff and constituie Tipicul Studit, care a înlocuit ritul catedralei şi
Gni^alien Sfe/i Ihnugh Canrmperor) fyxi (Chicigo/Londu 1984) 1-13:
hinduclirm: By:;antitm'i Hiilffiy ia OulUiit.
21
20
Robert F. Taft

Tipikon-ului Marii Biserid in resrauraţia ce a u r m a t anului


1261- in ceea ce priveşte faza 5, deşi critică p e n t r u sinteza
neo-sax-atică finală, reprezintă, în mare, c a m acelaşi lucru,

2
îTiai ales cu pri\Tic la dinamica lituighiei/biseridL Această
L I T U R G H U PALEO-BIZANTINĂ:
sinteză neo-savaidcă finală, în perioada răspândirii şi im-
punerii curentului isihast^, a m o d i f i c a t treptat şi, în cele B i Z A N p i DINAINTE D E B i Z A N Ţ
din urmă, a înlocuit pretutindeni Ritul Studit (el însuşi un
model timpuriu al ritului „Savaitic"). Mă v o i o c u p a de
accastă fază doar ad complementum doctrinae.

Fazele 2-3 le consider „de f o r m a r e " , nu d o a r p e n -


tru cultul bizantin, dar şi p e n t r u viziunea liturgică bizantină,
atunci apărând fundamentul a ceea ce Schulz a n u m i t
Brschămngslnld şi Sjmbol^stalt. A c e a s f i perioadă a f o s t una a
fomiării, a înălţării şi căderii, a realinierii şi a unei noi sinteze.
A fost o perioadă în care schimbările în f o r m a şi m o d u l de
pcrcepcrc a liturghiei urmau a fi o ^ d i t e în faza u r m ă t o a r e
- Perioada Mijlocie Bizantină^' (faza 4 la noi) - p r i n m o d i -
ficări în îmbinarea arhitecturală şi iconografică. T o a t e aces-
tea la un bc nu sunt decât o reflectarc a dezvoltărilor din
viaţa Bisericii şi a teologiei, ea însăşi fiind o meditaţie asupra
P rin expresia „Bizanţ după Bizanţ", bizan-
riniştii m o d e r n i au definii conceptul con-
tinuităţii culturii bizantine pe pământurile o r t o d o x e şi
vieţii. Aceasta este ceea ce cred eu că ne s p u n bizantinii d u p ă căderea C o n s t a n t i n o p o l u l u i în anul 1453 (Grecia
înşişi în izvoarele pe care le deţinem. şi sudul Italiei, R o m â n i a , Bulgaria, Kievul, Moscova,
O r i e n t u l Mijlociu). D a t , într-un a n u m e sens, se poate
v o r b i şi de Bizanţ înainte de Bizanţ. Ironic vorbind.
Bizanţul nu a a j u n s să fie bizantin în sensul m o d e m al
termenului decât d u p ă ce a fost „încreştinat" cu numele
C o n s t a n o n o p o l , n u m e l e originar al oraşului fiind păs-
trat p e n t r u a d e s e m n a culmra medievala pc care
C o n s t a n t i n o p o l u l şi imperiu! său au cccat-o.

" Cu privire la impacnil liturgic al isihasmului, mişcare monahală de C â n d a î n c e p u t Era Bizantină? împăratul
teujnoirt spiiimalâ în Ortodoxie (sec. X I V ş.u.), vezi la Taft, Ml. Alhos, p D i o c l e ţ i a n a împărţit Imperiul R o m a n de Est şi de Vest
191-194 şi literatura a t a l l acolo.
^ Vezi nota 8 de mai sus.
încă d i n anul 293, dar separarea a fost definitivă doar
d u p ă m o a r t e a lui T e o d o s i e I, în anul 395. Aceasta este
22
Robert f. Taft lUtul Bizantin

data preferată de uiiii p e n t r u a d e s e m n a începutul Erei Această poziţie s-a consolidat substanţial în timpul
Bi^^anrine. Alţii susţin că Era Bizantină a î n c e p u t abia în dinamicului episcop loan Hrisostom (398-404). Sub
anul 476 când Odoacru, detronându-1 pe ultimul î m p ă - autoritatea sa energică, această întâietate de onoare a
rat cu ade\'ârat apusean, R o m u l u s Augustulus, a deve- început să evolueze într-una de jurisdicţie efcctivă. în
nit primul împărat barbar al Italiei (476-493). In sfârşit, cele din urmă, Constantinopolul şi-a lărgit jurisdicţia şi
se poate vorbi de Imperiul Bizantin mai c u r â n d d e c â t asupra diocezelor^'* Tracia, din Europa, Asia şi Pont,
de Imperiul Roman de Răsărit, d o a r din t i m p u l d o m n i - din Asia Mică. Acest fait accompH a fost recunoscut prin
ei lui Justinian 1 (527-565). î n s ă n u m a i s u b d o m n i a lui canonul 28 al Sinodului de la Calcedon din anul 451
Justinian cel Mare se poate s p u n e că liturghia
constantinopolitană a devenit cu adevărat „ b i z a n t i n ă . " Originile liturghiei în Bizanţ
î n t r - u n sens foarte real putem fixa originile
Bizanţul devine Constantinopol „Bisericii bizantine" în perioada anilor 381-451. Tot
Bineînţeles că nu acesta este m o m e n t u l în care din această perioadă auzim pentru prima oară de litur-
începe istoria liturghiei bizantine. Bizanţul exista ca ghia constantinopolitană în predicile episcopilor săi:
port antic grecesc cel p u ţ i n din sec. al X l l - l e a Î.Hr. E r a G r i g o r e de Nazianz (379-383) şi mai ales loan
fmmos şi bine poziţionat strategic pe o p e n i n s u l ă ce H r i s o s t o m (398-404). De la ei putem afla câte ceva
domina Bosforul. A fost b r u s c catapultat în ebta lumii d e s p r e privegheri, „staţii" şi „litanii", predici, psalmi şi
în anul 324 d. Hr., când împăratul C o n s t a n t i n I (324- imne rebgioase (ambele responsoriale şi recent împărţi-
327) 1-a ales pentru a-i fi capitala răsăriteană. A fost te antifonal) precum şi despre Euharistie'''.
inaugurat drept capitală şase ani mai târziu, pe 11 mai Nu este surprinzător faptul că Liturghia Euha-
330. Oricum, în oraş existau creştini cu m u l t înainte de ristică constantinopolitană d i n t m începuturi (mai ales
această perioadă. anaforaua) şi Oficiul Catedral al Marii Biserici au trăsă-
Ca orice oraş cu oarecare i m p o r t a n ţ ă în antichi- turi antiohiene. La origini Bizanţul făcuse parte din
tatea creştina, Bizanţul a f o s t şi scaun episcopal. Epis- z o n a eclezială guvernată de scaunul episcopal al
copii săi erau sufragani mitropolitului de Heraclea, în Antiohiei. Acesta a fost centrul major de răspândire a
Tracia, ce facea parte din P r e f e c t u r a Orientală. D u p ă ce
Bizanţul a devenit C o n s t a n t i n o p o l - N o u a R o m ă , cu
" Inipal Diocr^it erau i m p a r p n civik in I m p c t m l R o m a n fi Bizantin, (n.et.)
ocazia Sinodului de Ia C o n s t a t i n o p o l din anul 381, ^ Cu p a v i r e la dezvoltarea Consiantinopolului, vezi H--G. Beck,
scaunul său episcopal a fost avansat în poziţia a d o u a , Canslanliiu^lt: TheVJiti^a Nta a^lai in Iht Easi, în K. W e i l z m a n n (ed ),
'Agţ ef Spiritmlie,: A ^mposium ( N . Y . / P n n c e t o n 1980) 29-37; cf. D a g t o n ,
după Vechea Romă. C a n o n u l 3 al aceluiaşi sinod d e c r e -
hti maints, 276.
tează că „episcopul de Constantinopol are întâietate de onoare " Taft, Hiurs 48, 171-174; F. v a n de P a v e t d , Zur Cts^ht drr MifAnapt m
după episcopul ^mei pentru că acest ora^ este Noua RDmd'. Anihiocbaa u«d KeHslMlinopil ggin Eidt d» atrrea jahrhundttli. AMCI^SI dtr
QuitUn btijobaniui Chriiesloimi, O C A 187 (Roma 1970).
Robert f. Taft lUtul Bizantin

lituighici în cadrul Prefecturii de Orient^^ In p e r i o a d a lor liturgicc locale î n t r - u n singur „rit" a c o n t i n u a t până
pre-constantinopolitană mai mulţi episcopi ai B i z a n ţ u - la sfârşitul antichităţii târzii.
lui au venit din Antiohia sau din împrejurimile acestui
î n a i n t e de sec. XX teoria prevalentă cu privire
oraş şi au participat la sinoadele a n t i o h i e n e . Cel mai
la d e z v o l t a r e a diferitelor rituri liturgice era cea n u m i t ă a
mare dintre aceştia, l o a n H r i s o s t o m , înainte de a d e -
„diversificării riturilor". Accastă teorie, f o r m u l a t ă de
veni episcop al capitalei (feb. 398) a f o s t p r e o t in o r a ş u l
eruditul p r o f e s o r g e r m a n F e r d i n a n d P r o b s t " , a identi-
său natal - Antiohia. Unul dintre lucrurile pe care le-a
ficat o unitate liturgică apostolică care a evoluat treptat în
adus de acasă pentru a le folosi la C o n s t a n t i n o p o l a
rituri distincte, ceva a s e m ă n ă t o r evoluţiei limbilor indo-
fost vechea Anafora Antiohiană a Apostolilor"®, pe care
e u r o p e n e d e z v o l t a t e d i n t r - o „ l i m b â - m a m ă " originară,
a re%T2uit-o lăsându-ne Liturghia care îi p o a r t ă azi n u -
p r o t o - i n d o - e u r o p e a n ă . C e v a adevăr există in această
mele - Liturghia Sf l o a n H r i s o s t o m - folosită încă şi
teorie; la u r m a u r m e l o r , a existat o kerigmă apostolică
azi in Ritul Bizantin^.
originară p â n ă la care p o a t e urca oricare dintre realităţi-
le Creştinismului.
Formarea riturilor
Această perioadă este t o t a „Bizanţului d i n a i n t e In d o u ă din smdiile sale, faimosul liturgist şi
de Bizanţ" sau ceea ce eu n u m e s c faza „ p a l c o - orientalist g e r m a n . A n t o n B a u m s t a r k (+1948) a elimi-
bizantină" a Ritului bizantin, c â n d încă obiceiurile nat în cele din u r m ă teoria lui P r o b s t " . D u p ă c u m a
liturgice ale Noii R o m e nu erau cu adevărat „ b i z a n t i - d e m o n s t r a t B a u m s t a r k , p r i m e l e trei secole de Creşti-
ne". In accasti perioadă de început, c â n d familiile litur- n i s m arată dezvoltarea unei m u l t i m d i n i de practici
gice, care vor apărea la sfârşitul antichităţii târzii, s u n t liturgice locale. Perioada d i n t r e „ P a c e a lui C o n s t a n t i n " ,
încă în formare şi nu p u t e m v o r b i de „rituri" în sensul din anul 3 1 3 , şi p â n ă la sfârşitul primului mileniu nu a
modern al cuvântului, adică un c o r p de practici liturgi- f o s t u n a m a r c a t ă de o m a r e diversitate liturgică. Mai
ce coerent, unificat, respectat de t o a t e Bisericile, în c u r â n d , ca u r m a r e a dezvoltării u n o r unităţi a d m i m s t r a -
cadrul unui serviciu bisericesc unic. Unificarea p r a c t i d - tiv-bisericeşti i n t e r m e d i a r e , n u m i t e mai apoi patriarhii,
creştimtatea a c u n o s c u t un p r o c e s de c o n t i n u ă unificare
a riturilor înlăuntrul acestor z o n e de influnţă eclczială.
^ Aceasii luosdKpe c m l i includea d i o c e z a civili a T h t a c i e i , in E u r o p a , şi
restul împeoului de Răsint, cu exceppa Prefecturii Egiptului (Augusulis).
® în Anoohia exista o mai veche Liturghie, c o n s i d e r a t ă ca f ă c â n d p a c t e d i n
Vjtu! Aitliahian pur, ogUndlt in Liturghia CUmtnUni d e s c n s ă in c a n e a a
opta a Cini/ilufiilor ^siein. Ea a deverul a p o i L i t u r g h i a î n t r e g u l u i P a i n a i - ^ ' e z l t n a i a l e s Ij/urpe dtr iritin dm chmiliihtn jahrkmidene ( T u b i n g e n
ha< al AnQohiei, âind >i e r a n u i răspândita d i n t r e b n i ^ h i i l e v e c h i [cf. P t . 1870); Sakramtnu nud SakfamtHlaiien in dti dni ersUn chnilUchi»
P t o f Dr. E n e B m u ş l e , LilMtgca SpedaU, e d i t u r a I n s t i t u t u l u i Biblic fi de jahrhMHdtrte ( T u b m g o n 1 8 7 2 ) ; i j / n o j w dti eitrt>n jahrhitndirl, „nd dtnn
Misiune al B.O.R., B u c u i e ş n , 1960], R « / o r w ( M u n 5 i c t 1893).
= Cu pmnre la această problemă, vezi la R. T a f t , The Aulhenlidţf of tht Vom ffichii-hMun Wtrdi» dtr U/urgit ( K e m p t e n ji M u m c h 1923); Lilur^<
Chiyimlm Atutphon ^msUtd. Dilirminiiii Ihe Aulherihip aj L/taijjVa/ T f x / J fe compatn ( C h e v e t o g n e 1934); t t a d . engl. OmparoDvt L t t u r j f ( W e s t n u n s t e r .
CtmpKUT, O C P 56 (1950) 5-51 M d . 1958) d u p ă j treia edi|ie francezi (1953).

26 ZI
RobertF. Taft
Ritul BlzantlD

Pentru a continua comparaţia noastră lingvisti-


limrghice" (înmditc dar diferite) dintr-un teritoriu
că, intr-o priniă fază kerigma originară, semănată in cvasi-omogen cultural-polioc şi eclezial, au ftcut loc
diferite zone, a prilejuit apariţia unei mulţimi dc obice- limbii sau „ritului standard" - de obicei cel al metropo-
iuri liturgice locale. într-o zonă dată, aceste practici lei. Rezultatul a fost o mai mare unitate şi nu o mai
liturgice erau toate de un anumit „tip" la fel c u m p r o î o - marc diversitate.
indo-europeana a evoluat intr-o multitudine dc
subfamilii răsăritene şi apusenc^\ fiecare cu n u m e r o a s e In prezent oamenii vorbesc mai puţine limbi
dialectc sau forme de vorbire în cliiar limitele acckiaşi decât vorbeau odată. La fel, înccpănd de pnn sec. al
zone geografice. In faza ulterioară, numeroasele dialec- IV-lca, treptat, au început să celebreze în tot mai puţine
tc ale fiecăreia dintre aceste subgrupe s-au unificat rituri.
dând naştere Embilor literare^'. Acest proces însă, nu s-
a încheiat încă. Chiar şi azi, într-o ţară c u m este Italia, Naşterea Ritului bizantin
nenumărate limbi şi dialecte^ - rezultate din rămăşiţele Putem reconstrui acest proces doar din monu-
latinii \ailgare - sunt încă vorbite pc lângă „italiana mentele rămase, iar acestea reprezintă doar câteva urme
standard". La origini „italiana s t a n d a r d " nu era decât răzleţe, rămase pe un lung drum. Cel puţin pentru
unul dintre dialecte (toscan), care a devenii limbă litera- Constantinopol exuemităţile acestm drum - începutul
ră doar datorită capriciilor istoriei. D e o a r e c e există o şi sfârşitul său - sunt destul de clare.
Italie cu o unitate culturală în continuă creştere în inter- La începutul sec. al V-lea, liturghia capitalei nu
iorul ţăni, tot mai multe dintre dialecte v o r m u r i iar în se săvârşea decât la Constantinopol. Dovezile arheolo-
cele din urmă italiana standardizată va prevala. T o t mai gico şi cele scrise din Grecia, Capadochia şi P o n t arată
mulţi italieni v o t auzi şi v o r vorbi „italiana literară" nu că Biscricilc din acestc regiuni, chiar dacă se aflau sub
doar la şcoală, în parlament, la serviciu, la radio şi tele- dominaţia politică a capitalei, nu foloseau acelaşi rit.
viziune, ci şi acasă, pe stradă sau în cârciumă. Curând însă, ele au început să adopte acelaşi rit cu cel
din capitală. Până la sfârşitul mileniului întâi ritul Marii
Această ultimă fază a dezvoltării lingvistice este Biserici de la Constantinopol se răspândise peste tot.
asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat şi cu riturile Avem dovezi explicite că încă din sec. al Xl-lea era folosit
Eturgice după sec. al W - l e a , când o seamă de „dialecte în Asia Mică^^. In aceeaşi perioadă, după cum s-a de-
monstrat pe baza documentelor liturgice existente,
acest rit s-a răspândit de-a lungul şi de-a latul Imperiu-
' ' D e e x e m p l u limbile h e l e n i c c , ilaLicc balio-sbvice.
" D c e x e m p l u , f r a n c e z a , italiana, s p a n i o l a , c a t a l a n a , p o r t u g h e z a , r o m a n a , lui în zone care se atlau sub influenţa Bizanţului în acea
r o m a n ţ ş i bdiAO - d i n g r u p u l latin sau r o m a n i c j g e r m a n a , s u e d e z a , d a n e -
za, nor\'egiana, islandeza, o l a n d e z a , e n g l e z a — d m g r u p u l t e u t o n i c s a u
germanic. D o v a d a esic d a t ă d e Pntknna ( P G 140: 4 1 7 - 4 6 8 ) . un c o m e n t a r i u liturgic
" D e e x e m p l u dialectul sicilian, c a l a b r u z , n a p o l i l a n . t o m a n ş , r o m a g n o l o , d i n A n d i d a , ( l ' a m p h y U a ) c c a . 1 0 8 5 - 1 0 9 5 , c a t e afirma explicii a d e i a r e a
milanez, v e n e t o şi l a d i n o , p e n t r u a n u m i d o a r c â t e v a . acestei r e g i u n i l a n t u l M a n i B i s c n c i ( P G 140: 429C).

28 29

f:
Y
Robert F. Taft

perioadă: din Constantinopol spre M u n t e l e A t h o s ,


Grecia, Marea Grecie, Antiohia. Palestina şi Sinai^,

3
Cc) mai timpuriu text liturgic pe care îl avem,
RITUL BIZANTIN
frumosul codex uncial Barberini 336, aflat în biblioteca
Vaticanului, datează de la mijlocul sec. al VlII-Iea. Un DEVINE „IMPERIAL*'
secol mai devreme, în 691-692, canoanele liturgice ale
Sinodului Quinisext (Trulan) arată că Ritul Bizantin era
deja unificat şi coerent, îndeajuns de p u t e r n i c p e n t r u a
manifesta toleranţă faţă de diferitele practici ale latinilor
şi armenilor. De aceea, general v o r b i n d , p â n ă în sec. al
Vll-Iea multitudinea de practici liturgice d i n t r - o a n u m i -
tă zonă de influenţă şi autoritate ecleziastic-culturală
luaseră deja o formă uşor de r e c u n o s c u t ca „rit liturgic"
sau ca „familie liturgică", cu trăsături care-1 diferenţiau
de celelalte.
Acesta a fost doar începutul unui lung proces.
Procesul de unificare a Ritul Bizantin a început, dar nu
L ăsând la o parte importanţa sa ci\'ilâ dato-
 rată poziţiei sale de nouă capitală precum
şi faima ulterioară dată de predicile Sfântului l o a n Gură
s-a sfârşit cu unificarea „Ritului Marii Biserici" din
de Aur, Constantinopolul era puţin cunoscut în materie
Constantinopol, proces care a durat până spre sfârşitul
culturală sau ecleziastică. Nu a produs mai nimic în
sec. al \TI-lea. Mai apoi Ritul constantinopoHtan a intrat
d o m e n i u l literaturija şi nu a fost un mare centru inte-
într-un mariaj de convenienţă cu cea mai puternică dintre
lectual sau monahal; n-a fost nici măcar leagăn al sfin-
tradiţiile liturgice vecine - Ritul Ierusalimitean, d u p ă c u m
ţeniei şi al martirilor. Mai mult chiar, contribuţia sa a
Ritul Vechii Rome urma să se unifice cu cel Galican.
fost slabă şi în domeniul teologiei sau al omileticii.
înainte de a trece la u r m ă t o a r e a fază a istorie Singura excepţie a fost perioada remarcabilă de la sfâr-
noastre să privim atent Ia câteve din cele m a i i m p o r t a n - şitul sec. al IV-lea, în timpul episcopatului Sfântului
te procese ale dezvoltării cultului, ce au avut loc s u b G n g o r i e Nazianz (378-381) şi al lui l o a n loan Gură de
împăratul Justinian cel Mare. A u r (398-404); dar chiar şi teologia acestora a fost de
sorginte capadociană sau antiohiană şi nu constantino-
politană. P n n t ă din aceste puncte dc vedere, Constan-
tinopolul nu putea să se compare cu marile centre
ecleziastice răsăritene Alexandria şi Antiohia''. Totuşi,

" o exemplificate mai l a ^ poate fi g i a t ă in Taft, Mt. Athos.


" Beck, CffnsftuilintpJe {cap. precedent, nota 2.")), 31-35.
30
Robert F. Taft RitQi BlzaDtin

atributele sale civile - mărimea sa adevărată, arhitectura din această perioadă nu ne s p u n mare lucru despre
monumentală şi \iaţa de la curtea imperială - erau serviciile bturgice constantinopolitane.
legendare. Curând Constanrinopolul u r m a să devină
cunoscut şi pentru splendorile Ritualului său imperial şi Din interior spre exterior: oraşul ca biserică
ecleziastic. Am insistat deja asupra unităţii singulare in sin-
teza bizantină a limrghiei şi a c o m p o n e n t e i sale arhitec-
Epoca de Aur a luijustinian şi a urmaşilor săi tural-iconografice. Biserica, privită în aspecmlsău de
in sec. al \7-lea, mai ales s u b influenţa lui clădire, casă de rugăciune, loc do adunare a comunităţii
Justinian 1 (527-565), cel care a construit noua biserică creştinc — mai degrabă ho kyriakos oikos decât he ekklesia
Sf. Sofia, Ritul Bizantin a devenit „rit imperial." Ca - a devenit o reahtate semnificativă in ritul constanti-
urmare a controverselor hristologice, m a i cu seamă n o p o l i t a n d o a r o dată cu construirea Biscricii Sf. Sofia.
Liturgiiia Euharistică a dobândit o strălucită dezvoltare C o n s t r u i t ă de justinian, aceasta a fost consacrată pe 27
ntualisticâ şi o mai bună explicitare teologică. Acest d e c e m b r i e 537. înainte de această dată sursele bizann-
fapt s-a datorat a d ă i ^ r i i u n o r sărbători noi, a crezului ne sunt extrem dc redcente in a atribui o semnificaţie
(511) şi a câtorva noi imne c u m sunt Trisaffon-\A (438- simbolică clădirii biscricii^', d u p ă c u m subliniază Cyril
439), Unuk-Nnscut (535-536) şi Heruvimi (573-574) ^ l a n g o în antologia sa asupra textelor bizantine cu
ip ivire la artă şi arhitectură;
Totuşi, în comparaţie cu aceste imne, m u l t mai
semnificative pentru dezvoltarea Liturghiei au fost " i „Argumentul anagogic"(adică, faptul că imagnile
procesiunile pe care aceste imne le acompaniau. într- ^j servesc la înălţarea gândurilor noastre spre realităti imate-
adevăr, în afară de Euharistie şi procesiunile staţionalc • ' riale), un argument derivat din neoplatonism prin scrierile
(cu cu excepţia unei referiri ocazionale la consacrarea \' pseudo-dionisiene, apare de fapt din când în când. dar con-
unei biserici'' ori a privegherilor nocturne'*®), sursele - , stituie excepţia nu regula.
I înainte de Biscrica Sf. Sofia clădirii biscricii bi-
" \ ' e n intervenţiile mele sub s c e s j e r i i l u n i n O D B ; p e n t r u O r ţ ş i H t m i i c ,
vezi T i f t , Crtal Enirana, cap. 2 şi 11. Triia^hion-iA a a p ă r u i p r i m a d a t ă in
• ^ a n t i n c îi erau atribuite puţine semnificaţii simbolicc
rugâaunilc procesionale c o n s t a a t i n o p o l i i a n e în anu 4 3 8 - 4 3 9 , d a c a d e v e - sau tcologicc. De fapt, în capitală bisericile prc-
nit un clement p e r m a n e n t at Liturghiei E u h a r i s t i c e d o a r la Î n c e p u t u l sec.
justinienc nu aveau nimic distinctiv care să k- rt'C{)maji-
>1 Vl-lea.
loan Malalas (cca- 490-570), c o n t e m p o r a n al lui J u s u n i a n , Chnnagraphîa 18,
ed. L. Dindorf, loanms Malalat Chnsmffnphia, C S H B ( B o n n 1831) 4 9 5 . 9 - 1 6
= PG 97:716; T h e o p h a n e s C o n f e s s o i (cca. 7 6 0 - 8 1 7 ) , Chroao^npMa 18, " Ca Şl in decizia lui ( u s t i m a n dm a n u l 5 2 8 c a t e o r d o n a c l t n i l m din ficcarc
ed. C. de Boor, Thnpbamj Chmnoffiţbia. 2 voi- (Leipzig 1 8 8 3 - 1 8 8 5 ) 1. b i s e n c ă să i n t o n e z e c â n t e c e n o c t u r n e ( n y k r e n n a ) in fiecare /i şi nu d o a r U
238.18-24 = PG 108:520; cf. T a f t , Grtai Emnna 110 ( u n d e 1-atn identifi- u t r e n i e şi vecernie; J u s t i n i a n . Codi I. III, 4 2 : 2 4 (10). I'. ^ r u g c r . Corţ-iii iuris
cat pe Mablas cu l o a n 111 Scholasticul, P a t n a t h al C o n s t a n t i n o p o l u l u i în-
dniHs. voi. 2 (Berlin 1900) 28; T a f t , Houn 186 şi cap. 9 passini.
tre anu 565-577, idenlificaie respinsă in p r e i e n t de istoricii b i z a n b m , cf
" T e o r i e susţinură de o citire a t e n t ă a t e x t e l o r b i z a n t i n e in M a n g o , An.
B. Baldwm, Malalai. jehti in O D B 2:1275).
«lbid.,XlV.

32 33
Robert F. Taft Ritul Blzantlii

de „bizantine". Cele mai multe descticri ale serviciilor C e a m a i m a r c p a r t e a activităţilor liturgicc, pe


litui^cc bizantine dc dinainte de Justinian, m u l t e d i n t r e care scriitorii bizantini din acea v r e m e au considerat-o
de tcdactarc in perioada anterioară i c o n o c l a s m u l u i suficient de i m p o r t a n t ă p e n t r u a fi c o n s e m n a t ă in lu-
(726-843), pur şi simplu ignoră clădirea bisericii. Mai crările lor, au avut loc de-a lungul acestor străzi şi în
degrabă s-au ocupat de ceca ce avea loc in afara biseri- pieţele pc care le traversau. Procesiunile erau favorizate
cii, procesiunile staţionalc şi slujbele d e s f ă ş u r a t e de-a d c n u m e r o a s e l e porticuri c e o f e r e a u a d ă p o s t de-a lun-
lungul străzilor principale ale oraşului lui C o n s t a n t i n , gul a c e s t o r căi principalc. Notitia urbis, pe la mijlocul
Acestea erau străjuite de porticuri şi c o n f o r m s t a n d a r - scc. al V-lea susţine că în oraş existau cincizeci şi d o u ă
delor m o d e m e erau ceva mai mari d e c â t nişte alei. de porticuri''''.

D e z a s t r e l e şi ereziile - a m b e l e n ă p ă s t u i n d isto-
Liturghia staţionaîă*^
ria creştină timpurie a acestui oraş, dacă nu în p r o p o r -
Din noul centru m o n u m e n t a l , situat la s u d - v e s t ţii egale, cel p u ţ i n cu rezultate liturgice egale - au prile-
de Acropole şi cuprinzând atât Marea Biscrică a lui juit principalele m o t i v e p e n t r u scrviciile liturgicc d m a -
Constantin cel Mare (360) cât şi Palatul Imperial, p o r - fara bisericilor. Se p a r e că intre anii 4 0 4 şi 9 6 0 oraşul
neau cele patru artere principale ale oraşului. D o u ă C o n s t a n t i n o p o l a f o s t zguduit de 18 c u t r e m u r e dc
dintre ele treceau de-a lungul coastei p e n i n s u l e i , pe pământ"*^. A t â t c u t r e m u r e l e , la care s-au adăugat p e -
Comul de Aur, spre n o r d , şi spre P r o p o n t i s (Marea rioadele dc secetă ori erupţilc vulcanicc, cât şi a m e n i n -
Marmara), spre sud. D i n p u n c t dc v e d e r e liturgic, m a i ţările venite din partea d u ş m a n i l o r , c u m a fost asediul
importantă a fost artera tradiţională centrală - M e s a , avarilor din anul 6 2 6 sau cel al ruşilor din anul 860"^, a
care pomea de la Poarta Chalke a Palatului şi trecea pe s c o s p o p u l a ţ i a pc străzi p e n t r u a i m p l o r a ajutorul di\-in.
lângă Milion, prin Forum-ul lui C o n s t a n t i n , s p r e F o - Arunci c â n d a j u t o r u l venea, ceea ce se întâmpla întot-
rum-ul Tauri, unde se ramifica. O ramură se î n d r e p t a d e a u n a , locuitorii oraşului s ă r b ă t o r e a u anual e v e n i m e n -
spre sud-vest, croindu-şi d r u m prin F o r u m - u l B o v i s şi tul p r i n p r o c e s i u n i limrgicc. Baldovin d o c u m e n t e a z ă
Arcadii, trecând pe lângă Mănăstirea S t o u d i o n (pe la aceste ocazii în detaliu; de la b i n e c u n o s c u t u l mit al
începutul sec. V), ieşea prin Zidurile T e o d o s i e n e (413) originilor divine ale 'l'risagion-ului din timpul unei
la Poarta de Aur, apoi se intersecta cu Via Egnaria carc astfel de litii (procesiuni, n.n.) ce a u n n a t c u t r e m u r u l u i
ducea spre Vechea Romă. Cealaltă ramură se î n d r e p t a de pe 25 s e p t e m b r i e 437, p â n ă la sfârşitul mileniului. I£1
spre nord pc lângă Biserica Sfinţilor Apostoli, p e n t r u a c o n c l u z i o n e a z ă astfel: Jn mod evident, chiar {î in sec. al
ajunge la Poarta Charisiană. iX-lea răspunsul lihirgic cel mai obişnui! al Constantinopolidui

" Ibid . 171,


" Cu pnvue li » c « l concept dezvoliarea sa in anticliiiatea t â m c , studiul " Ibid., 171.
fundimenul este al lui baldoTin. Vezi şi nuta din Glosar. « lbid,189.

34 35
Robert F. Taft
Ritul Bizantin
la pericole ctU meu neobişnuite erau cererile fierbinţi fi procesiuni,
398), o r t o d o x i s m u l şi-a recăpătat supremaţia. ,-\mcnin-
le lihnpce.
ţarea ariană nu era însă spulberată, C o n f o r m spuselor
Poare că ereziile d c f i e r a u m a i p u ţ i n e e r a u la fel lui Socrates (t d u p ă 439), Sf. l o a n Hrisostom a iniţiat o
de ameninţătoare. N e n u m ă r a t e l e v a r i a n t e ale arianis- viguroasă poUtică de contra-procesiuni staţionale pen-
mului au î n f i e r b â n t a t d i s p u t e l e cu p r i \ i r c la Sfântul t r u a le contracara pe cele ale arianilor, încă populare
D u h făcând a p o i loc n e s t o r i a n i s m u l u i ş i m u l t m a i sub- p r i n t r e locuitorii oraşului;
tilcloi', dat tenacelor hrisrologii m o n o f i z i t e . A s t f e l dc
„/\rienii... îfi ţineau adunările in afara ora^Klui. Astfel că.
dispute teologice stau în s p a t e l e m u l t o r ser\'icii liturgici- in fiecare săptămână cind era o sărbătoare, adică sâmbăta sau du-
din afara bisericilor, f a p t care a c o n t r i b u i t la dezvolta- minica, când era obiceiul de a se face adunare in biserici, ei se întâl-
rea acestei liturghii s t a p o n a l e . C h i a r d a c ă nu la fel dc neau in piefe publice in preajma poi^ihr oraşului fi cântau ode anti-
drainaticc, ocaziile prilejuite de sfinţiri dc biserici, fonice compuse conform credinţei ariane. Şi astfel făceau mai toată
noaptea. Dimineaţa, cântând aceleaţi ode antifonice, treceau prin
transferuri d e m o a ş t e ş i î n m o r m â n t ă r i l e s o l e m n e (mai
centnil oraşului ţi mer^au in c^ara :;;idurilor cetăţii spre locul lor de
ales cele imperiale) adaugă la cele m e n ţ i o n a t e alte prile- adunare... loan [Hnsostom\ preocupa! ca nu cumva cei mat puţin
juri p e n t r u astfel de p r o c e s i u n i . M a i târziu"*®, o d a t ă cu credimiofi să fie răpiţi biseriai de asemenea ode, fi-a pus câţiva din-
dezvoltarea calendarului c o m e m o r a t i v , a c e s t e procesi- tre proprii sâî oamenii in opoziţie faţă de aceia, astfel incât fi acef-
uni au inclus şi ciclul celebrărilor c o m u n e (sinaxe) tia, devotându-se imnekr religioase nocturne, să amhile:;e efectul
arianilor fi să-i intârtască pe credincioţii sâi in profesarea propriei
dintr-o a n u m e biserică in zile p r e s t a b i l i t e .
lor credinţe."^
Prima m e n ţ i u n e a acestei liturghii s t a ţ i o n a l e în T u r m a Sfântului loan a primit iniţiariva cu mult en-
formare a apărut în timpul d i s p u t e l o r cu arianismul tuziasm; în timpul procesiunilor purtau crud aigincii împo-
când controversatul G r i g o r i e N a z i a n z , e p i s c o p u l o r t o - dobite cu lumânări aprinse, proicctate de către sfăotul însuşi
d o x al capitalei (379-381), a atacat m o d u l p o m p o s dc şi plătite de către împărăteasa Eudoxia (400-404). După
desfăşurare a sărbătorilor bisericeşti a a c e s t o r a şi a spusele lui Hrisostom, în aceste procesiuni luminile torţelor
batjocorit „procesiunile grecilor", aceasta fiind o referi- transfonnau ţărmul Ptoponasului (vcchca denumire a Mării
re evidentă la arianii acelor timpuri^'. în a n u l 3 8 0 n o u l Marmara) într-un râu dc foc
împărat, T c o d o s i e I (379-395), a r e a d u s Bisericile întru
crcdinţa ortodoxă, iar p â n ă la m o m e n t u l la c a r e l o a n
Hrisostom a luat în p r i m i r e scaunul e p i s c o p a l (feb.
Socrales, Churt!} Hiifary VI, 8 = PG 67:688-9. C{ Sozomea (cea. 439450),
CImrc/i Hiilory VIII, 8, ed. J. Bideî, G C S .W (Beriin 1960) 360-361 = PG
67:1536.
I b i i . p . 186-189. " Ex. H f i . diaap<iil<fiiam nlujii-ot man^rum 2, CI'G 'M4!.l = PG 63:470, c j i e
P e n t n j un exetnplu o m p i i a u , v e a p r o c e a u n e a d c s c n s ă in Vita Sl. Maniuni. >lc»cne iransftrul moaştelor mucemciduj in suburbia Drjpia, pe Via
in Taft, B)^a»It<if Ulutpeal Eailtiut in lin Lift of Sl. Manian Oemionoj: Ijţnana. Ia 13.5 km vest de otaf, spre îfătjitul [înmuJui an dc pjslonrc iii
CtnakhratitH aiuilbt Pnawpherat Pjlii, O C P 48 (1982) 159-170. C o n s i a n o n o p o l Biidoxnn 183. Cf. Chrisoslom, Oe S. Hiemnarţtn Phica.
" Oralieii. 5-6, PG J6:316;Bjldovin 181. PG 50:699, din caic citează BaldoMn (183).

36 37
RobertF. Taft Ritul Bizantiii

Ex-ident, acest obicei a prins, deoarece S o z o m e n (justin I, 518-527). în îstoria Bisericii el descrie cum
nc informează că procesiunile au continuat chiar şi după cetăţenii şi vizitatorii străini din capitală se îngrămădea
ce a împâratul a interzis procesiunile arienilor, să privească intrarea suitei imperiale în biserică"; cam
înlăturându-se astfel morivxd originar al practicii ortodo- in acelaşi fel în care mulţimile se adună şi azi la fiecare
xe corespondente. Poate că motivul real p e n t r u cate apariţie a papei în vreo biserică din Roma.
acestc populare servicii exterioare bisericii au fost păstrate
Aceste procesiuni liturgice din Constantinopol
se află în desele lamentaţii ale Sfântului l o a n H r i s o s t o m
au lăsat o amprentă de neşters asupra Sfuitei Liturghii
care afinna că pentru atragerea creştinilor, în competiţia
şi asupra altor rituri ale Marii Biserici". Intrările, proce-
cu Hipodromul sau Circul, Liturghia creştină nu era
siunile şi deplasările liturgice au ajuns să caracterizeze
întotdeauna câştigătoare^". Palladius, referindu-se la pro-
toată liturghia bi2antină. Trainicul simbolism al acestor
cesiunile nocturne ale lui H r i s o s t o m {nychterinai litanuaî),
rituri este dovedit de poziţia centrală pc care o ocupă in
adaugă menţiunea că o parte a clerului nu era prea entu-
operele tâlcuitorilor clasici ai Limrghiei Bizantine, înce-
ziastă de iniţiativa episcopului, preferând să d o a r m ă şi nu
p â n d cu Maxim Mărturisi-torul (cca. 630)". Acestea au
să vegheze şi să se roage".
făcut obiectul unui scurt tratat al Patriarhului
Ceea ce a început ca o încleştare cu arianii (şi Constantinopolului G e n n a d i o s U Scolarios, liderul
ortodocşilor la Smodul de la Florenţa în 1438-1439^^
mai târziu cu monofiziţii) p e n t r u s u p r e m a ţ i a a s u p r a
străzilor în lupta pentru sufletul Bizanţului^'', s-a trans-
format mai apoi într-o competiţie strategică mai p u ţ i n Impactul procesiunilor staţioiale asupra formei
dramatică, dar de lungă durată, cu a d e m e n i t o a r e l e spec- bisericii constantinopolitane timpurii
tacole ale divertismentului m o n d e n p e n t r u cîştigarea Aceste procesiuni exterioare trebuiau să se în-
atenţiei populaţiei urbane a antichităţii târzii. l o a n al cheie undeva, iar acel undeva era de obicei o biserică.
Efesului (t după 585), un istoric siriac m o n o f i z i t , a f o s t Rezultatele erau uşor de intuit. Activiwtea procesională
la Constantinopol în timpid predecesorului lui J u s t i n i a n a fost responsabilă pentru forma caracteristică a vechi-
lor biserici constantinopobtane. Acestea aveau nume-
Horn. didapasiquam reiSqmae martynm...\. PG 63:461; Horn. adv. eos qui noit
adJmrMl^, C P G 4441,4 = PG 63:477; Hom. iu illiid: „PaUr meus uk^m modo
<iperalur"\, C P G 4441.10 = PG 63:511.
>1 Pailadios, Dialogue u n d c r t h e I j f e of St. J o h n C h i i s o s t Q m V, J 4 7 - 1 5 0 = " hloria Bisencii 111. 3, l o h a n n i s Ephesini, Hiiloriat uikliaslieat pan lirtiu, ed.
PaDadjos, Dialogut iiir h vii de Jean Chtysoslomt I, cd. A . - M . M a l i n g i e y , P. F.W. B r o o k s , Corpus inplantm Chrisrianomm orienlahum, p. lOS-106; Scriplorii
Leclercq, Soutccs Chrerienncs 341 (l'aris 1988) 124. Syri 34-55 ( P a r i s / L o u v a i n 1935-1936) rext 138, vers 102.
=' Baldovin 184-186. D u p ă c u m arată B a l d o v i n (186), î n c e r c a r e a din a n u l 490 Vezi la M a t e o s , CMralioir. T a f t , Be^eiid Eail and VPiil. cap. 11; Matliews,
a impâratuluj Anasiasius c a r c d o r e a câştigarea c o n t r o l u l u i a s u p r a p r o c e - cap. 4 - 7 ; Baldovin, cap. 6.
siunilor, c o n f o r m r e l a t i n l o t lui T e o d o r C i t e ţ u l ( A n a g n o s t u l ) , s u b l i n i a z ă " Vezi T a f i , IJIUI^.
importanţa politici }i civili a a c c s i o r p r o c e s i u n i : T h c o d o r o s " Peri Ion hitnjn tisotioii ( C u privire la sfintele intrăn) in L- Pebt, X.A. SiJcndcs,
Anagnostes, Kinhengischithli, ed. G . C . H a n sen, G C S 54, a 2-a e d . (Berlin M. j u g i e (ed.), Otumi (ompS/ei dt CtnHudt SeMariiii. voi. UI: Qmms
1 9 7 1 ) n r 4 6 8 , p , 134. p^kmiquii, t/utiliom Ihio/o^qiits, « r j / / ( P a n s 1930) 96-99.

38 39
RobertF. Taft
Ritul Blzanttn

roase inti'ări pe toate celc p a t r u laturi^^ Intrările princi- 1. un loc de aşteptare în care oamenii să se strân-
pale SC aflau pc faţada vestică'^, cc cta p r e c e d a t ă de un gă p e n t r u a aştepta această intrare solemnă,
airium sau o curte interioară inchisă p r i n t r - u n portic. deoarcce - spre deosebire de Vechca Romă -
Procesiunea se oprea o clipă în a t r i u m - p e n t r u a aştep- p o p o r u l nu intra in biserică înainte de a
ta intrarea oficială a cortegiilor de c u r t e n i , de ierarhi şi sosi procesiunea şi a face intrarea solemnă', dc
demnitari cârc aşteptau în n a r t e x u n d e , în faţa Uşilor aici nevoia unui atrium mare în partea dc vest a
Impârâteşti, înainte ca m u l ţ i m e a să p ă t r u n d ă în n a o s , bisericii;
eră rostită Rugăciunea Intrării. I n l ă u n t r u l bisericii, axa
longitudinală dintre intrare şi absidă, carc g h i d a p r o c e - 2. o clădire exterioară unde oamenii să poată să-şi
siunile înspre altar, era p u s ă în eWdcnţă p r i n m a r c a j e l c o f e r e darurile înainte ca biserica să fie „deschisă
de pe podea*"' p r e c u m şi de calea î m p r e j m u i t ă a s o l c i i " l i t u r p c " prin Rugăciunea Intrării şi prin intrarea
ce ducea clerul şi curtenii în jurul a m v o n u l u i şi, m a i sus, s o l e m n ă a c l e n J u i şi a curţii imperiale: de aici,
la porţile tîmplei ori ale canceUiloi care î n c o n j u r a u apariţia skepophylaklon-yAm, o clădire separată,
altarul, în exteriorul biscricii";

3. dc v r e m e cc în Intrarea constantinopolitană,
In accst Q'h?., funcţia deteminâforv!cr. aranjamentul
s p r e deosebire de Intrarea din Vechea Roma,
liturgic al bisericilor jusdniene p a r t să fi f o s t rezultatul
clerul şi o a m e n i i intrau în biscrica împreună,
caracterului ceremonial s o l e m n a! ritului u r b a n . N e c e s i -
a p a r e ne\'oia de a asigura un acces uşor şi rapid
tăţile acestui nt erau multiple:
d i n s p r e exterior insprc naos şi galerii (balcoane
n.n.): d e aici, apariţia u n o r ///;' ile acces monumen-
tale p c toate celc patru păiţi ale bisericii şi nu
" Bisenca Sf. Sofia, de exemplu, are cincizeci fi două de uşi la iiivciul pâmăn-
lului dui cjre nouăsprezece dau spre navă m jase se află in nariex, in zo- d o a r pe faţada vestică, p r e c u m şi miillipkle in-
na pnncipală de intrare a procesiunilor. Cu privire la toaie probkmcle le- trări î n s p r e scările de acces spre galerii;
gate dc realizarea planurilor bisericilor const an tino p elita ui; iimpuru, vczi
Ma^l^evl,-s. r-i-J: V,
4. un loc adăpostit p e n t r u patriarh şi escorta aces-
" \'czi lucrarea lui Strube, cilaii mai jos la nota 67.
" Cu pmnre b marcajele de pe podea şi folosirea lor la ceremonu. vezi G.l' tuia p e n t r u : a) a-1 aştepta şi a-1 saluta pc împă-
Maicska, !\olei ou l/it Archtah^ of St. Sophia cf ConslanIiiiopU: 'l'he Gnen rat în zilele în care curtea imperială participa la
SiaiiU haidi on tbe F/cor. DOP .ţ2"(1978) 209.308; P. Schreiner, Ompha/io»
und Rola Poiphynlica. Zm Kjiissn^rtmomtlt in Konslanlinoptl und WDM, in S. Limrghia publică, înainte de Intrarea solemnă;
Dufrenne (ed.), hy^ance tl ks S/aves. MfVaHj»/ hm Dajeev (l^ar.s 1979) 404- b) p e n t r u a aştepta sosirea procesiunii liturgice
410. -Aceste» sunt menţionate in anul 1200 de către pcleoniil rus Anihony
de Novgorod, Xi. M. Loparev (ed.), Kniţa pak.iKhik. Skat^aae misl i^atyx
w Tianiradt Anmija Kougmdshigi « 1200 Pram/amyj l'uicsiwiskij
Sbonik, \Ţpusk 51, voi 17.3 (Sr, Peicrsburg 1899)78, 81; irad. in fr. de " Vezi Mathews, 155-162, 178. George P. Majtska de b UniveijUiH.-i dm
Mmt. B. de Khitrowo, îlinirairei msstl eu Orie»/ (Geneva 1889) 95, 99. Maryland liicreaiiă la un studiu pnvmd skevopilabon-ul, in care a inclus
Se pate ci aceasii imprc)muire era din zidâne şi probabil dc dimensiuni uluniele dcscopcnn arheologice fi liietate. li suni leeunoscător profesoru-
reduse peniru a nu optuta vederea insprc altar (n.lr.) lui Maieska pentru copia scluţei acestui studiu enceieiii pe tare mi 1-a dat.

40 41

„ţi^lBW— I
RobertF. Taft
mtul Bizantin

în zilele în carc nu luau parte la procesiuni; c) nopolitane pre-Studite, de tip monahal, rămâne a fi
pentru a rosti Rugăciunea Intrării în faţa Uşilor dcscopcrită.
împărăteşti sau în faţa intrării principale a nao-
sului, in partea de vest; şi d) pentru desfăşura- Importanţa „intrărilor"
rea altor servicii liturgice care precedeau intra- Pentru ca să nu se creadă că am dat o impor-
rea solemnă a patriarhului in biserică: de aici, tanţă prea marc Intrării procesionale, voi lăsa izvoarele
nartexul monumental^''. să vorbească singure despre cât de departe au mers
O altă particularitate a bisericii constantino- bizantinii pentru a da formă şi stil acestei trăsături ma-
jore din viaţa Bisericii in vechiul Constantinopol. Pen-
poEtane era Sintronul înălţat şi Catedra {Scaunul cel de sus,
tru aceasta trebuie să ne întoarcem la ceremonialul
n.n.) din absidă. Apariţia acestuia nu s-a datorat proce-
imperial.
siunilor, ci pentru ca episcopul să poată fi văzut în timp
CC predica de pe Scaunul său; alt element fundamental încă din vremea lui Justinian, cortegiile impe-
al liturghiei acelei perioade^^. Alte caracteristici — cum riale constantinopolitane erau atât de impresionante
sunt canceliile şi amvonul, soleea închisă care le lega pe încât deveniseră o temă predilectă pentru a desene
amândouă*^ - nu sunt o particularitate a Bizanţului, ci splendorilor regale. In jurul anilor 552-565, Leonţiu de
sunt întâlnite - mutatis mutandis - in bisericile antichită- Bizanţ, un foarte cunoscut preot şi predicator a! capita-
ţii târzii la Roma, Siria şi Mesopotamia. Galeriile (bal- lei, în predicile sale pomenea regulat de aceste cortegii
coanele) şi utilizarea acestora rămâne o problemă sepa- pentru a Ic pune în opoziţie cu umilinţa împăratului
rată, dar şi acestea pot fi întâlnite şi în alte părp şi nu Ceresc'^®. De aceea nu este de mirare că participarea
pot fi considerate proprii doar Constantinopolului şi împăratului la ceremoniile liturgice imprima acestora o
liturghiei sale"^'. Ceea ce era specific doar nuanţă specială; „imperială."
Constantinopolului era determinat de ritul catedral Ritualul imperial, atât cel bisericesc, cât şi cel
urban. Aranjamentul liturgic al bisericii constanti- civil, este descris fragmentar în numeroase izvoare.
Deosebit de" importante sunt cărţilc de ceremonii ex
" Apaiipa nartexului ţi, în unele caziid, a e x o n a n e x u l u i (în p e r i o a d a
lusaniană, in n i a un caz d u p ă ) nu p o a t e G a t r i b u i l i c a i e h u m e n a n i l u i , care
professo ale curţii imperiale, cum sunt De cerimniis atdae
probabd era inexistenl in scc. al ur în sec. al V l l - l e a cu s i g u r a n ( i Byt^ntinae sau Cartea Ceremoniilor^ compilată din izvoare
c i n u mai era. mai vechi de către împăratul Constantin VII Porfiro-
'> ^ ' e a articolul meu Sennon in O D B 3:1880-81.
" Aceasil alee închişi sen-ea b p i s t r a r e a l i b e r i a z o n e i altarului p e n t r u u z u l
liturgic Şl pentru a facilita sosirile fi plecările l e c r o n l o r fi ale a l t o r c l e n c i
din altar spre a m v o n • Hon. ^ 1 4 ! - 1 6 2 ; i / i a . i a - 2 9 , 61-96; 12.127.142, C. D a i c m a . P. .\llen (ed.),
" Am dezbătut această chestiune în recenzia fâcutâ lui C h . S t r u b e . Dit Leanl/i Preiiyltri CoiulaitlimpaSlMi Honiiat, C o r p u s C h o s t u n o n i m . sene»
visllichi Ein^tmpieiU dir Kinhtn van Kartilanlinopcl in juslimaniscber Zeit, O C P G t a e c a 17 ( T u m h o u t 198'^ 9 0 - 9 1 , 1 5 0 - 1 5 Î , 156-159, Î 8 5 - Î 8 6 ; trad. engl.
4 2 (1976) 296-303. Vezi, d e a s e m e n e a , recenzia lui T F . M a t h e w s i n de acccaşi autoti, Leon/ius Prtsbylir oj ConslantiiKpab. Fourlm Homiliti.
ByzMtimicit ZtiHehrift 70 (1977) 385. B y z a n u n a AusiraHensia 9 (Btisbanel9')l) 4 4 , 5 1 - 5 3 , 1 7 5 .

43 49
Robert F. Taft Ritul BlzanUo

generul (913-920, 945-959)'^' şi De offidis sau Cartea Din afară înlăuntru: clădirea bisericii, ca şi cosmos
rânduielilor a lui Pseudo-Codinus,™ de la mijlocul sec. al De fapt, lucrurilc s-au schimbat, şi s-au schim-
XlV-lea. înaintarea împăratului spre biserică pentru bat considerabil. Încă din vremea lui Justinian I descri-
slujbe, după cum este descrisă în Cartea Ceremoniilor, era erile şi comentariile Liturghiei bizantine erau tot mai
o procesiune staţională în microcosmos, în timpul preocupate de ceea ce se întâmpla in interiorul bisericii,
cârcia cortegiul se mişca dintr-un anumit loc spre altul, de biserica însăşi şi de semnificaţia sa simbolică. Epoca
cu o rinduială prestabilită pentru fiecare oprire de-a justiniană a adus schimbări nu doar în modul de dispu-
lungul parcursului. Impresia pe carc acest „spectacol" o nere a biscricii, ci şi în modul de percepere a acesteia,
lăsa spectatorilor este evidentă din descrierea lui Harun înainte comentatorii remarcau la bisercile capitalei
ibn-Yahva, un prizonier arab ţinut ostatic la curtea lui marea lor frumuseţe şi au insistat cu elocvenţă asupra
\'asilc I (867-886) în ultimul sfert al scc. al IX-lea. Fan- unei teme cate a devenit în ccle din urmă un topos:
tastica relatare pe care o face despre procesiunea impe- cfecwl surprinzător creat de lumina ce se revărsa in
rială ce înainta dinspre palat înspre biserică, şi carc interior prin ferestre. Aceştia vorbesc dc cupola biscri-
număra o suită de peste 55.000 de oficiali imperiali, cii ca despre cer.''
ilustrează impactul acestei deplasări solemne". Dacă ar
Această nouă percepţie s-a datorat noii Biserici
fi să dăm crezare pelerinului rus Ignatius de Smolensk,
Sf Sofia şi bmrghiei acesteia. Nu există în nicio altă
lucrurile par să se fi schimbat prea puţin în secolele
tradiţie liturgică vrc-un edificiu-model care sa fi jucat
următoare. Acesta a fost prezent la încoronarea lui
un rol atât de important ca Biserica Sf Sofia. Atât for-
Manuel II Paleologul (1391-1425) carc a avut loc pe 11
ma Ritului bizantin cât şi viziunea cu pnvire la sensul
februarie 1392 la Biserica Sf. Sofia, (lonform relatărilor
acestuia - imprimate la scară redusă in bisericile dc mai
sale, „procesiunea imperială se deplasa cu paşi măsu-
târziu - au fost determinate de această catedrală. Ceea
raţi, atât de încet încât a fost nevoie de trei ore pentru a
ce a fost total nou la această clădire, mai mult decât
ajunge de la intrarea principală la loja impcrială."^^
surprinzătoarea sa arhitectură, a fost perspectiva creata
de incredibilul său interior. Această viziune urma să
" \ ' o g t . texte M I . aibă o influenţă formativă asupra duhului ritualului
^"Vs.-Koduxo%.Tra/le4/soJliai,ed.]. V e t p e a u x (Paris 1966). pentru carc a fost construită Sf Sofia.
.A.A. Vasiljev, Hamn-ibn-Yahja and hu Dcicriplion of CoslaHliHOph, in
Stmmamm KiaMavianitm 5 ( I 9 Î 2 ) . p. 158-159. A t e s t e i n t r i r i i m p e r i a l e
sîrâluaioare au fosi studiate de câtre D. T h . Del|ac-v, ijţ/wrfnwwjf pnemy
iij^airşjiJux liarţ) i pra^alnuh^t tyxoJy ix v xram Sv. Şefii v IX-XI iv, Zapiski
107; c o m e n t a t i u ] pg. 423-424. Camera aceasta {<htne^ eta mlaionon-vi sau
imptraltrsk^ arx-.ohgchtika^ ebsihchtili-a, n.s. 6 ( 1 8 9 Î ) I - X L \ ' I I ,
loja i n i p v n a U din naosul Hisencu Sf Sofia, unde i m p ă n t u l asista la sluibe:
1-J09; mai alei cap. 4-5; id., ho^ot nji vyxoiţy li-auli/ii/x liarcj v ţprodskit i
cf. M a t h c w s 9 6 , I J 3 - 1 J 4 ; Vogi, c o m e m a n u l 1,61;J--P. Papadopoulo». L /
pngmJ^i xrajuy KavtanUmpo^a, Ztipiiki khssuhetka^ Bfdihmja Imptralon
multuennm dts (g/im by^nlimi, m SMmonat L. Ptlil, Atchives de I ' O n e n t
ki^ fjisikap annhgchtskag) obsbeheilvii 4 {IWXi) 1-189.
c h r e t i c n l (Bucuteşn 1948) 366-372).
' G P. Ma(cska. f U / J u » Trmeim U Cemlciitiiiopk m tht Faurtinlh asd Fiflteuth
O i l u r u i . D u m b a n o n O a k s S t u d i e ţ 19; ( W a s h i n g t o n 1984), lextul pg. 106- De e x e m p l u . Cingonc dc Nazi.mz, Orate 18,39, PG 35:1037; Mango, Art. 26.

44 45
RobertF.Taft
Ritul BlzaotlD

O biserică crcştinâ nu este un templu. La înce- vastităţii sale împreună cu scânteietoarea strălucire a
putul creştinismului comunitatea, şi nu vreun altar era luminii interioare i-au determinat pe privitori să excla-
sălajul prezenţei Iui D u m n e z e u " . Cu timpul a devendt me, cu o consecvenţă remarcabilă, că aici era cu adevă-
comun modul de a %'edca clădirca bisericii ca simbol al rat „cerul pe pământ", altarul ceresc, un al doilea fir-
tainelor adăpostite aid. Dar abia în timpul Iui Justinian m a m e n t , imagine a cosmosului şi tronul adevăratei
Constandnopolul a putut avea o clâdirc capabilă să slave a lui D u m n e z e u " . Ca şi în cazul tuturor marilor
reflecte această realitate. Cu Sf. Sofia domus ecclesiae a clădiri, impresia creată asupra privitorilor s-a datorat
devenit Noul Templu iar Justinian 1-a surclasat pe So- structurii însăşi, iar nu decotaţiunilor. Dccoraţiunile
lomon, după cum spune legenda că ar fi exclamat el iniţiale ale Bisericii Sf Sofia au fost minimale'®. Abia
însuşi cu ocazia sfinţirii bisericii Sf. Sofia (537) mai târziu, construcţiile mult mai mici ce aparţineau
Nu bizantinii au inventat n o p u n e a de biserică unei epoci mai sărace, au simţit nevoia expEcăni acestui
iM
în sensul platonic al unei imagini a c o s m o s u l u i ce se simbolism prin mozaicuri şi fresce, in acord cu spiritul
întinde de la tronul lui D u m n e z e u , aşezat deasupra literal al perioadei post-iconoclaste.
heruvimilor până jos la tărâmul u n d e oamenii îşi du-
ceau ^iapa"*. Insă Biserica Sf. Sofia i-a dat o expresie Liturghia cosmică
complet nouă acestui concept- Copleşitoarea măreţie a Cu mult înaintea unor astfel de explidtări ptin mo-
zaic şi frescă, simbolismul cosmic era întipărit în textele
liturghice ale epocii. Să ne întoarcem la înlnm. Procesiunea
" Mc 14:58; In 2;2I, 1 Cor 3:16, 6:19; 2 Cor 6:16; 1 Pcl 2:5; Ef 2:19-22; cf.
a sosit, urmează să înceapă Liturghia. Patriarhul se află în
V.M,-J. Congar, Vjt MyHery of ihiTempli (Westminstcr, Md. 1962), cap. 8.
'V'ezi relatarea din sec. VIII-IX din Anonymi NarrMio df nedificatione tempH S. nartex unde 1-a salutat pe împărat; amândoi aşteaptă semna-
Sophiae 27, ed. Th. Preget, Siriptons oh^inum Caiistaiilinopolilaitarum, BSGRT lul de a intra în biserică. Din locul lor dc sub marele amvon,
(Leipzig 1901, republicată b 1989), 105,
" Deşi in Bizanţ, pentru pnma dată fiind sistemalizaiî în anul 630 de Maxim
psalmiştii intonează troparul Unule NăscuP, refrenul tradip-
Mârrunsiioml, (+660) m Mulagp^ia sa (1-5, l'G 91:664-84 = Maximus onal al Psalmului Intrării (Ps 94;l-6a),
Confessot, Sileclid ifritingi, Tlie Classics of Western Spitiniality (N.^'./
Mahwah, N.J./ Tofonto 1985] 186-195), nopunea de templu ca micro-
cosmos este o temS comună în religiozitatea umană. Cf. NI. Eliadc,
Immaffs and S)mbols. ^tuâu in Rf/igious SymboUsm (N.Y. 1969) [trad. rom.
" Ex., Procopius, Dt aidiftciis I, i.fil, ed. 11.B Dexving G. Downy, Pnapiui
Bcidescu, Imagini ji simboluri, Ed. Humanitas, Bucutefti 1994], cap 1; VII, Loeb Classical hbraiy (Cambndge, Mass. 1954) 26 = Mango,^rf76;
idem. Tht Myth elmmlKtlurn, (Londra 1955) cap. 1 [tiad. rom, MilulHir- -Adammanus (cca. 705), De hns saMis hbri Ins. Itinera [Iietosolymitana
nti rdnlooTttn, Ed. Uruvets Enaclopcdic, Bucutcjib 1999 ]; idem, Tht Samd saec. III-MII, Corpus sciiptorum icclisiaslicorum LuliBonm 38: 28; Getmanus
and Iht Pn/aiu, (N.Y. 1959) cap. 1 (trad. rom. Samil /i profanul, Ed. I (730), Hiitoria iccksislica 1 şi 4, I'. Meyendotff, Cermanus 56-59; .\Iichael
Humanitas 2005). Se parc cJ a fost aplicată pruna dată cMdini bisencu PseUus (sec. al Xl-lea), OraUo }5, Michael Psellus, Oratoria minora, Ed. A
creştine intr-un poem din sec. al \7-lca in cate se vorbea despre catedrala R. Ufllewood, BSGRT (Uipzig 1985) 131-132 = PG 122:912; Nicetas
dm Edessa H. Goussen (ed.), O bir liar .^itglha" auj dit Kalhtdrak MU Choniata (1206), HisItnaA, ed. I. Bekkcr, CSHB (Bonn 1835) 782
Bdtua, LI Muimn 38 (1925), 117-36 (ttad. Mango, An. 57-60); cf. A. ".\ctualu] program dccoraov date.-uă din 866-913, deci după biruinţa asupra
Grabar, L* d'me hymir spia/jut sur renhilieim de h cathidrak
iconoclasmului: Mango, Maltruls, 93-4.
d'Edtutau Vt likit t! lur la QinbaliqiH de Fedifia chrilun, CA 2 (1948) 41-67. " \'e74 aracolul meu Ho Monoş-inei. în O D B 2:1397-
46 47

V
RobertF. Taft m t u l Bizantin

Ia acest semnal, patriarhul merge înaintea Uşilor Astfel, în ajunul iconoclasmului apăruse o
mipărîteşti pentru a rosti Rugăciunea Intrării: rugăciunea anume sinteză a bturghiei şi mistagogici bizantine. In
de inccput a ambelor formulare liturgice constan- perioada următoare acest sistem va suferi transformări
tinopolitane tradiţionale (Sf. Vasile şi Sf. Hrisostom). Cu atât de radicale încât le p u t e m numi schimbări. Conti-
pmirea aţintită asupra naosului încadrat acum de uşile nuitatea logică viaţă de schimbările precedente le-a
dcschL<!e şi de contraforţii \'estid interiori, cu privarea stră- arătat ca o evoluţie şi nu ca o revoluţie.
bătând axa centrală creată de am\'on, solee şi altar scăldate-
n razele de soare ce se revărsau printre ferestrele din calota
altarului®'' - cu siguranţă cuvintele rugăciunii ii păreau
patriarhului împlinite, evocând \i2ibil altarul ceresc «strălu-
cind spre Răsărit
„Slâpâne Doamne, Dumue:^eu/ nostru. Cel ce ai in
emiri ctlele in^ri/or ţi ale ati)anghelilor spre slujba slatti Talt. fă ca
împreună m noi să fie ţi intrarea sfinfilor iiffri, care slujesc împreu-
nă CV noi i imprentiă slămc bunătatea Ta."

Această tipologie - în caro biserica pământească


este văzută ca altar ceresc în care sălăşluieşte Dumnezeul
cerurilor, iar Liturghia pământească o concelebrarc a
Liturghiei pc care Mielul Ceresc şi corul îngerilor o aduc
înaintea Tronului dumnezeiesc - a fost pnrna formă a
interpretării bturgice bizantine reflectată de atâtea adao-
suri din sec. V-\^, cum sunt această Rugăciune a Intrării
şi a Heruxicului (d. Hr. 573-74)^1 Această interpretare
liturgici a fost sistematizată în Mistagogia Sfântului Ma-
xim Mărturisitorul, în anul 630*^. •îi:

Există o foiografie «xaci cu aceasii imagine in K a h l e i , i t u s u . 23; cf. descii-


ecca, Ibid. 28 il.
" L E W 312.15-ÎO (col. si|.ă). Aceasta esie R u g J n u n e a c o n s t a n u n o p o h i a n a
ongmilâ a hirerii. Textul este o paiucu)aa(aie l u l o - g r e c e c a s c i n e c u n o s -
cuţi in ledaccinle con stan dnopolitane ale NfoLtfelnicului: J a c o b , TradiUon,
J09-38; cf. Taft, Grta! Enlrance X X X I - I I . 128-9,
Cu pnvue la acest unn, vezi T a f t , Cna! Enlraaa, 53-118.
" Vezi «sola 76 de n u i sus.

48 49
Ritul Bizantin

din Răsărit- D u p ă ce Heraclius (610-641) a recucerit


proviciile răsăritene şi Ierusalimul, o altă ameninţare,

4
VEACUL ÎNTUNECAT mai m a r e şi cu un caracter permanent, a apărut din
Arabia. D e - a lungul a cincisprezece ani, după victoria
ŞI ICONOCLASMUL
finală a lui Heraclius asupra persanilor, din anii 627-
628, Siria, Palestina şi Egiptul au fost din nou pierdute
- de data aceasta, definitiv. De acum înainte Imperiul
Bizantin va fi ameninţat în m o d continuu pe fiecarc
flanc, începând cu asediile arabe asupra Constan-
unopolului (674-678 şi 717-718) şt incursiunile din
n o r d ale h u s a r i l o r , din secolul al IX-lea (care încă nu
fuseseră convcrtiţi, ei primind creştinismul bizantin
abia în anii 864-865) şi până la ameninţarea fatală din
partea turcilor la Răsărit.

S
Unul câte unul, marile centre: Alexandria,
ecolul al M l - l e a a constituit p e n u u Răsărit
Antiohia şi Ierusalimul au fost pierdute in favoarea
ceea ce fusese pentru Apus sccolul al Y-lea:
islamului, in timp ce monofizitismul a slăbit Biserica
sfârşitul Imperiului Roman. Antichitatea clasică a avut
O r t o d o x ă in acele patriarhii. Epoca patristică şi domi-
un sfârşit agitat datorat mai cu seamă triburilor slavice
naţia grecească asupra Răsăritului au luat sfârşit odată
care au trecut Dunărea in jurul anului 580, stabilindu-se
cu intrarea Imperiului în feudalism, în timp ce marile
în Balcani şi în Grecia p r e c u m şi oştilor Islamului care
m e t r o p o l e de odinioară au decăzut, transformându-se
au despărţit pentru totdeauna Siria, Palestina, E g i p t u l şi
în umile fortăreţe provinciale.
Nordul Africii de fosta lume r o m a n ă şi creştină.
Omul şi natura îşi împart responsabilitatea p e n - încă din vremea Sinodului Trulan, întrunit la
tru această prăbuşire®^. G u m a , seceta şi nesfârşitele Constantinopol (691-692), Biserica bizantină s-a preocupat
cutremure au depopulat oraşele. Se s p u n e că d o a r de chestiuni interne, consolidandu-şi propiiile forţe; în
Constandnopolul ai fi pierdut 300.000 de l o c u i t o n in acelaşi timp, îşi întorcea privirile împotriva practicilor
timpul ciumei b u b o n i c e din anul 542. Costisitoarele liturpce ale altor tradiţii liturgice, în special ale Apusului
încercări ale lui Jusiinian de a recuceri teritoriile din latin. D a r ceea ce era mai rău încă nu venise; Biserica Or-
Apus, pierdute anterior in favoarea triburilor g e r m a - todoxă urma să se confixinte cu cea mai serioasă criză
nice, au epuizat imperiul şi l-au d u s în pragul colapsului internă din istoria sa; iconoclasmul (726-843). Acesta cnză
economic, lăsându-1 descoperit în faţa înaintării p e r s a n e a fost urmată de o provocare externă la fel de gravă: răd- '.•M'i
rea tot mai puternică a relaţiilor cu Roma din pricina juriş-
" V e a M a n g o , p . 161.
ti

1
RobertF. Taft Rttul Bizantin

dJcţiei asupra Bulgariei. Aceasta din u n n ă a c o n d u s Ia biscrici din capitală în perioada pnst-justinianâ ar putea fi
prima niptură seooasâ, aşa-numita „schismă fotiaiiâ", din similară supravieţuirii in viaţa de la Curte a practicilor
anuJ 867. Q i t I Maogo numeşte această perioadă - dc la aflate in Cartea Ceremoniilor din secolul al X-lea. Aşa cum
ncToria lui Heraclius din anul 610 p â n ă la mijlocul secolu-
mulţi bizantinişti au subliniat, acest document, ca dc altfel
lui al IX-lea - „veacurile întunecate bizantine."*'
multe alte colecţii canonice, este o compilaţie din mai
Ce c u n o a ş t e m d e s p r e liturghia d i n timpul a c e s - multe materiale. Unele dintre ritualurile descrise sunt cele-
tei perioade dc declin? In ce p r i v e ş t e riturile l i t u i ^ c e , brări încă în uz"^. Actualizarea continuă a prevederilor
aceasta a fost o perioadă dc c o n t i n u i t a t e . Ritul Marii acestuia in timpul lui R o m a n TI (959-963) şi Nechifor
Biserici a continuat a 6 celebrat, c h i a r d a c ă în c i r c u m - P h o c a s (963-969), succesorii lui Constantin VII, arată
stanţe mai tensionate. A f o s t însă şi o p e r i o a d ă de c o n - importanţa care i se acorda încă la acea vreme"'. Dar, fără
solidare şi regrupare, f o r ţ a t ă dc d i m i n u a r e a acti\'ităţii o anumită critică, nu p u t e m lua toate uzanţele dcscrise ca
publice şi edilitare, o p e r i o a d a de rcalinierc ca r ă s p u n s reflectare reală a societăţii bizantine din secolul al X-Iea.
la iconoclasm. Pe acea v r e m e , autoritatea polirică se retrăsese întmcâtva
de pe scena publică. Intr-adevâr, în prefaţa lucrării De
Continuitatea cmmoniis. C o n s t a n t i n ^ ^ I declară in m o d explicit că ţelul
său este dc a restaura obiceiunle deja decăzute*''. Pentru
Pe \'remea lui J u s t i n i a n şi a s u c c e s o r i l o r săi
Cyril M a n g o , De cerimotiiis este t™ degrabă o lucrare dc
imediaţi (aceasta f o r m â n d ceea ce eu n u m e s c „ f a z a
restaurator, decât un manual practic'". yXfirmaţia nu este
imperialâ" a istoriei liturgice bizantine), se p o a t e s p u n e
surprinzătoare. Formalismul stilat al vieţii publicc bizanti-
că Ritul Marii Biserici a atins a p o g e u l sau. A c e s t rit
ne, cu preferinţa sa p e n t r u randuială sau ordine'", cerea o
catedral c o n s t a n t i n o p o l i t a n a c o n t i n u a t să fie f o l o s j t
marc d o z ă de conser\'atorism ritual, atât la Curte, cât şi in
de-a lungul secolelor u r m ă t o a r e , fiind r c i n t e r p r e t a t ,
Biscrică. Astfel, numeroasele aspecte ale \ieţii dc la Curte,
chiar dacă exagerat u n e o r i , de d e z v o l t â i i l c ulterioare.
pe care Cartea Ceremoini/or\t desene ca fiind in uz - cum iu-
Târziu, chiar şi în secolul al XV-lea, S i m e o n al
fi H i p o d r o m u l , cursele dc care, luxoasele băi publice,
Tesalonicului atesta folosirea în c o n t i n u a r e a a c e s t u i rit
în m e t r o p o l a pe care o p ă s t o r e a ( 1 4 1 6 / 1 7 - 1 4 2 9 ) , d a r
noia faptul că d u p ă cucerirea latină (1204-1261) a c e s t rit
nu mai era în uz la Constantinopol®'. M. McCormiclc, Bitmal Vicloiy. Triumphal Rulmhip II IJIII Anliqialiţ/,
B)ţ«j(i//«w, aad th< Ean^iWc&w/lPVjf (Cambridgc/Pans 1986) 160.
" Ibid. 175-176;J.B. Bury, Tht Cmmoma/Boekof ConHaalim Porplynpnneloi.'m
Nc-am putea p u n e întrebarea dacă nu c u m v a c o n - EngUsh Hisioiic-.il Rcmcw 22 (!907).p. 217-221.
tinuarea folosirii aceastui rit în biserica Sf Sofia şi în alte \'ogt. text i, 1-2; c£ McComuck. Eltma/Viifory. TnKoplalRtlmhip.p. 175-176.
" Mango, Daify Uji, 346; cf. AvcnI (^ametoii, Tht Consmalian tf Cenrt R//W'
The Byţvyi/Mf Booik of Ctnmonus^ in D. Caimadine, S. Pncc, W/w/fţJ Rţ^a/^.
I'cwera^cl Ctitmomaiin TradiliomilSanHiei. (Cambndgc 1987) 106-36.
"lU. flV. " Cf. Kazhilan, G. Oanstable, Piopk and Pomr in An hlmlucliiin <5
TG 155:5S3D,625B.
iVf(.fl'fmB;5;^»n«i-n«4„(\Vashmgion 1982) 60-66,1-26; 134.1Î7.158,161.
52
53
Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

luatul mesei în poziţii i-daxate pe divane etc. - c posibil să cuprinsă în Codexul hritish IJbraiy Add. 34060, ce rela-
nu mai fi fost de mult ui uzul social general. tează liturghia patriarhală din aceeaşi perioada''. Totuşi,
re/iM sugerează fap/ui că ewcarea unui stil de viaţă în m o d legitim, se poate pune întrebarea dacă nu cum-
apus, asemenea celui din mănlu! Imperiu de odinioară, a fost o va unele recomandări din aceste surse n-ar trebui supu-
componentă delihfrală a ceremonialului de la Curte, lată de ce, poa- se aceleiaşi hermeneutici ca şi cele aflate în Cartea Cere-
te, Cartea Ceremoniilor este ceea ce este — nu m ghid al practicilor moniilor. l -a fel cum s-a întâmplat cu rămăşiţele arhaice
cunnte, d o coltcfie de practici mchi. renascentiste italiene existente la curtea papală până la
Papa Paul VI care a făcut curăţcnie, este posibil ca
Ceva asemănător se poate s p u n e şi d e s p r e su-
unele dintre prevederile liturgice bizantine să fi fost
pra\aefuirea Rimlui Marii Biserici la sfârşitul „epocii
doar reminescenţe ale unei epoci apuse, ale splendori-
întunecatc"? între sec. al VTI-!ea şi al ^ ^ I I - l e a , când
lor unui imperiu în declin - chiar dacă erau încă cele-
Impcriui a fost lovit timp de două sute de ani de neîn-
brate la biserica Sf Sofîa şi in cîteva alte locuri''.
cetate conflicte pc flancurile sale, fară îndoială că litur-
ghia a continuat să fie celebrată în Biserica Sf. Sofia şi
Consolidarea
în celelaltc bisctici ale capitalei î m p r e u n ă cu procesiuni-
Izvoarele liturgice demonstrează că până în sec.
le sale staţionaie şi cu tot ce putea fi păstrat din splen-
al IX-lca Marea Biserică a Constantinopolului şi-a ela-
dorile imperiale trecute. Până la Cruciada a Patra (1204)
borat complet sistemul liturgic catcdral, codificat în
exista nenumărate surse constantinopolitane care c o n -
Tipikon-ul Marii Biserici din secolul al X-lea, încă in
firmă această continuitate liturgică. Accstc izvoare
uz^®. C o m p o n e n t e l e acestuia includ un calendar autoh-
includ: Tipikon-\x\ Marii Biserici din C o n s t a nrinopol^',
t o n " şi un sistem de lecturi aferent"", propria sa Lirur-
din secolul al X-lea; ccl mai vechi ripic al liturghiilor
staţionaie, cuprins în Codexul Paris Coislin 213, un M o -
litfelnic în manuscris ce d a t c a 2 ă din anul 1027 d.Hr.''*; " R. T a f t , T/K Ponlifical Litur^ of Iht Grcal Chunh aaonUnf, Io a Tatlflh-Cintiiiy
Dimaxis in Codix Brilish MmtiimAdd- 34O601: O C P 45 (1979) 279-307; î l .
Molitfelmcul Patriarhal din Codexul Grottajerrata Gb f^ O C P 4 6 (1980) 89-124.
din sec. Xl-XII; Diataxa Patriarhală din secolul XI, " A ş a c u m a m n o t a t m a i sus, „ c o n t e . x t u a l i ^ a r t a " istorico-socială a d o c u m e n -
t e l o r liturgice este o n e c e s i t a t e c v i t i c n i J dc care spccialiju in b t u ^ h i a răsă
r i t c a n â , p u ţ i n i f i o c u p a ţ i m a i m u l t c u e l e m e n t e l e p r e b m i n a n i ale unei djs
«Niango, Dai/jiUfi, 352. c i p l i n e a f l j t e i n c i i n s t a r e e m b r i o n a r ă , incă n-au ţinut itică s e a m ă i n m o d
Maccos, Typim I - U . corespiuizâtoi; cf R. Taft, Rtrpeau to iht beraka!) Avari Anamniiii, in
Dnutiic\-sldj II, 1009-1111, pe deplin e x p l o a a t în B a l d o x m 202-2(H. . \ c e s i a a r(.r/A/> 5 9 ( 1 9 8 5 ) 3 1 4 - 1 5 .
ficut obiectul a d o u i teze de doctorat s u b c o n d u c e r e a lui M. A r r a n z b Instiiutu] " M a t e o s , TypKon l-Il.
Pontifical Ooental din R o m a : p o m a parte a c o d e x u î u i (ff. 1-100) esie cdiiatâ de " Ibid.; H- Delchave, Synaxanum Ealisiat CmiltmliMpolilcinai, Profţylatun ad
câiR J. Duncan, CXJSH 21}. BuMţe dr la Cmwk E j 4 « ( R o m a 1983); t t s t u l (ff. Ada Sam-IOTum N o w w i n j , Aila SaiiMnim XI (linixelles 1902); A, B h r h a i d ,
101-211), deşi nu este încâ pubLcat, este editat de c i t i c J . M . Ma), CusSn. UbirUeferum und der haşioţraphisclin unei homiUlisibtii Ultralur im
Eumtogo lUlla Cmadt Orna ManoscriMo dtUa BihUoteca Na^onalf ti l'arig. Tato irilrco hy^anlmisiim Keicb, I - ! I I . l , TU 50-'52,l ( L c i p a g 1936-1943), 111.2, TL^ 52.2
anwladoilaf WJ-2I1 1990). (iierUn 1 9 5 2 ) , m a i a l e s 1, 2 8 - 3 3 ; S.A. MorceUi, SUtialasoii ion Eoan^han
Cf. .->.«202, Hiiptnnoi, 1 1 2 , 1 1 5 - 1 1 6 . HiartasliltoK Jiw Kal/nitînMin Ecchiiat Cpnilanlimipaliraiiaf ( R o m a 1788).

54 55

y
J Â
Robert F. T a f t RlCul BlzaoQB

g h i e E u h a r i s t i c ă ' ^ ' şi alte rituri s a c r a m e n t a l e ' ^ , o rân-


fn plus fâţi d< lucxinJc a i a i c b nota prcccdcnJi, cu p n \ i r e la de2\'oltaica duială catedrală a Laudelor, precum şi Asmatike
lecţionafuJof. vezi mai ales, inieraka^ numeroasele studii icatizaic dc către
Akolouthia s a u R â n d u i a l a Privegherii de toaiă noaptea a
Y ^ n n e Bums, The Bytynfrne U^ffkdiif Cospel Licticnaritiy N e w Tesrametjt
Tools and Studies (Lcjden, in curs dc apanţic); Chapter l^umbtrs tn Gn:k M a r i i Biserici^^^. E v o l u ţ i a sa a fost marcată în m o d
andSbnnie GospeiCodka, in New Jtstantnl StuHits 23 3 ( C a m b n d g c 1077);
Jbe CancanUts and other AMtianal iMtiont in Earţ^ ShisinU L^ctionariti^ in
Rffw des ffuda sud-esf eurvpetnnts 12 (Bucureşti 1975); Tbe Gnek Sianusmpls "Sl ^ ' î î c o x (ed-), Neotestamentica el Semitica, Studies in Honor ofMatbe» Black
0>RMct<d by thetrhection System vtfh tht PaUstiman Syriai Gorpe! LattGnanes, in (Edinburg 1969) 209-220; A, Kra^ztif, U leetun de fAncien ei dsi :<6M»au
Studia B/Mt» 2 J o u r n a l for the Sftidy of ihc N e w T e s u m e i t t Supplement, Testament dans le rit b^antin, in Mons. Cassien, B. Bottc (ed,), La pn'ere des
sena 2 (Shcffîcld 1980) 13-28; The Histomai Ettnts that Oaasioned fht heurts, in Lex orandi 35 (Paris 1963) 201-251, T.S. Pattie, An Vnreionitd
Jffcfptiort of thf byiantine Gospel Uctionaries, J o B 32.4 (1982) 119-127: Tite Gmk Lection^, in JTS 18 (1967) 140-142; F,H.A. Scnvenet. A Plaia
Ijct/o/iar)' of the Patriarch of Constantinopliy în Studia Patristiia 15,1. TU 128 jntroduction to the Criticism of the New Testament, ed. a paira (1984) voi, l, cap.
(Berlin 1984) 515-520, A Discovend Famify 15 Manuscript and the 3, pag. 80-87: Appendix, Synaxarion and Eehgaăon fl/ the Gorpels astd Apostolic
Ferrar LecHo/t System, in Studia Patristica 17.1 (Oxford 1982) 278-289; 'The Writsngs Dasfy Throughout the Year A se vedea p numeroisele studii dm pu-
l^umlering of the Johannine Saturd^'s and Sundays in Earfy Gnek and Slavonie bltcaţiiie Universităţii din Chicago, Studies in tbe Lectionary Text of the Greek
Gospei LedionarieSy în PaIaeobuJgarica 1,2 (Sofia 1977) 43-55; The W'eekday Nenj Testament, voi. t ş.u. (Universitatea din Chicago 1933 |.u,), despre cate
\j:ction System of Mimlap's Gospel, în Narodwg Mu^a u Bfoţradu 6 (1970) a se vedea ^ la A. ^Xikgicn, Chicagf Studies tn the Gmk Lectionasy ef the Xev
259-286, De asemenea, K. A land, Kun^efape IJste der jţriechischen Testament, in J. Keville Budsall & R, Thomson (ed.| Bibtical and Patristic
Handschriftin des Neuen Testanents, in A N T F 1 (Berlin 1963); id,, Die Studies in Aîemoty of R.P. Cas^ (Freiburg 1963) 96-121. ce conţine o lista cu
griechischen Handschriften des Neuen Testaments. Ergan^ngeu ^r Kun^efape l js- volumele până b acea dată. Aceste sfudu, împreuna cu câteva articole ţi
te, Fortsetzungsliste în Materiale n ^r neutestamentlishe» dizertaţii la doctorat, inca nepublicate, cu pnvire la Lecponar, se ocupă în
principal de stabilirea textului grecesc al Noului Testami^nt, conform tn-
Handschrifienkunde î, A N T F 3 (Berlin 1969), cu adăugiri in J, N o r e t ,
diţiei Lecponarului.
Manusoiis gms du Noumu Testament, Leccionnaircs, Anatecta Mlandiana 87
(1969) 464-8; A. Baumsfark, Nichi evangelische şyrische Perikopenordnungen des Cu pnvire la Pr^phetoh^on sau Lecponarul \'echnilui Tesiamcnt. vezi:
ersten jahrtaiueiidSy\M\it^tgt'i'iWK\\{]ic\\c Forschungen 15 (M un ster 1921); S.G. Engberg, The Gnek Old Testament Lectiona/y as a Utur^cal Book,
J.N, BLrdsall, Ta^o Lectionaries in Birmingham, In (TS 35 (1984) 448-454; Universite de Copenhague, Cahiers de /Institut du A/^ w-s^ ^c et /atin 54
W.C, Braithwaite. The Lection System of the Codex Macedousanus, in J T S 5 (1986) 39-48 (sunt recunoscător Pcof. Pctet Jeffen' de la Unn-ersitJtea din
(1904) 265-274; Niâr)--Lyon Doiezal, TheLectionary and Textual CritiasmM D e b w a r e , caic a fost p n m u l care mi-a atras aienpa asupra acestui articol
Hourteenth Annual Byzantine Studie s Conferencc, {abstract$ of papers), T h e şi cu amabilitate mi-a înmis o fotocopie a acestuu); C. Moeg, G. Z u n u
MenjU Co Dec don and the Umvcisir)- of Sl T h o m ^ s (Houscon 1988) 31- (ed-). Pnyphetohţium, in NIMB. lecdonana 1.1:1-6 (Copenhaga 1939-1970),
32; N. Dragomit, Studiu istonco-Iitur^cpnmd lexule btbkîe din (ârţik de cu/t ale 11.1-2» cd. S.G. E n g b c ^ (1980-1981); C. Hoeg, G. Zuntz, Remarks on the
bisericii Ortodoxe, Smdii Teologice 33 (1981) 207-26S; P.H D r o o s i e n , P/jfpheto/offon, în R.P.Casey, S. Lake, A.K. I ^ k e (c(i)^uantuiacumque. Studies
Proems of Utur^cal \Mtion5 and Gespels, în J T S 6 (1901) 99-106; H. Pnsented to K Lake (Londra 1937) 189-226, A. Rahlfs, Dte alnestamtntlichen
Engberding. Das ^tsel einer fom 16. Sonnkgsepisteln, in OC 52 (1968) LekJionen der ^echischen Kirche, Nachnchten der kgl. Gesellschaft der
81-86; G. Qiinxtts Anafyse d'un lectionnasre irfi;antino-^riien des Evan^tles {Sin. Wissenschaften zu G d t o n g e n , phdologisch-histonschc Klasse (1915) 28-
Ceori Z4). in Le Museon 91 (1978) 305-152; C,R. G i e g o ^ ' . Textkntik des 136; G. 2unt2, Das ^xpttiniscbe Septuapnta UkJionar (Prupheioio^on},
Keuen Testaments, 3 v o i (Leipzig 1900, 1902, 1909); P.-M. G u y , Im question Classica et Nfediaevala 17 (1956) 183-198, La această listâ deja lunga, pot
du şystenre des lectuns de ta litur^ by^^antine, MisceOanea biurgica m o n o r e di fi adăugate câte\'a studii de istona artei cu pn\ite b manuscnscle
S.E.G- U r c a r o (Roma 1967) U, 251-261; K. Junak, Zu den inechischen lecţionanilor bizannne ilustrate.
\akJionam undthrer UherHeferung der Kjitbobscf)en Brie/e. in K. A land (ed,), Dte
O analiză şi o bibliografie mai cuprinzătoare in Taft, B^and East aud West,
allen Vberseti^n^n des Neuen Testaments, du Ksnhenpdter^tate und Lektsonare
în idem, Gnat Bntrancr, sdcm, The Ulur^ of the Grrat Cbunb, Mateos,
A N T F 5 (Beriin/N.Y. 1972) 498-591; B. M e u g e r , Greek Lectwnanes and a
Ce/ebratiosr, Schulz.
Criticai Edition of the Gnek Aw Testament, ibid. 479-497; id,, A Companson of
M. Arranz, Samments, I-Il-IIL
the Palestinian Syrac Lactionaty and the Gnek Gospel iMiionary, in li.E, Rliis,
Vezi T a f t , Bihliograpby, In special 48-60, 80-81, 104, precum in
antologia n i g â a u n i i o r ace stei slujbe realwatd de S.L. Parc nu, // S ignore

56 57

y
Robert F. Taft
Ritul Bizantin
spcdal dc dcz\'oItarea unui sistem de slujbe staţionalc
interpretare privea Euharistia nu doar ca anamneză, ci
Dar in organi2area neţii liturgice, spre d e o s e b i t e de şi ca imagine reală a istoriei mântuirii în lisus.
Liturgliia Euharistică, mănăstirile din patriarhie duceau
această bătălie pe cont propriu, pe un r i t m diferit. Că- I n t r - u n studiu mai vechi am arătat provenienţa
lugării din capitală, numiţi akoimetoi sau „ n e a d o r m i ţ i " aghiopolitâ a acestui stil antiohian al historiei la
pentru ca slujeau neîncetat Laudele, „în t u r e " , aveau G h e r m a n , prin intermediul scrierilor lui Theodor de
propria lor lor rânduială liturgică"". Mopsuestia (d. 428)'°^. în lucrarea sa Omilii Catthetice
(15-16), scrisă pe la sfârşitul sec. al IV-lea - cel mai
Schimbarea: noua mistagogie probabil în Antiohia, cu vreo zece ani înainte de a de-
veni episcop al Mopsuestiei (392) - Teodor a fost pri-
Curând, schimbări semnificative în înţelegerea
mul care a realizat o sinteză a celor două teme; a jertfei
şi practica liturgică au sfâşiat acest sistem liturgic cu
istorice, dc b u n ă voie a lui lisus şi a liturghiei Sale ce-
valenţe imperiale. Chiar înainte de r e f o r m e l e liturgice
reşti. T e o d o r ne oferă o sinteză a reprezentării rituale,
de la sfârşitul crizei iconoclaste'"^, evoluţia interpretării
in care aducerea aminte de lisus {anamnesis) este conce-
liturgice bizantine in perioada celor o sută de ani, de la pută ca o reactualizare dramatică a misterului pascal, ce
Maxim Mărturisitorul (630) Ia G h e r m a n I (730), tră- cuprinde întregul ritual euharistie: preotul pământcsc
dează clar această direcţie. Chiar în secolul al VlII-lea, este v ă z u t ca imaginea arhiereului ceresc, iar Liturghia
in perioada crizei iconoclaste, interpretarea m a x i m i a n ă p â m ă n t e s c ă , imagine a veşnicei Liturghii cereşti. Cu
a Liturghiei cosmice a început deja să facă loc u n e i viziuni G h e r m a n , aceste d o u ă t e m e devin parte integrantă a
mai literare şi narative asupra liturghiei, privită a c u m sintezei bizantine.
istoric. Fără a abandona tipologia interpretării c o s m i c e a
liturghiei - justificată din p u n c t dc v e d e r e biblic de Felul în care G h e r m a n a ajuns la această sinteză
Epistola către Evrei şi Apocalipsă, si m o ş t e n i t ă din p o a t e fi înţeles din interpretarea pe care o face celor
Mistagogia lui Maxim Mărturisitorul - G h e r m a n a d o u ă intrări. V o h o d u l Mic sau Intrarea Mică (He mikros
inserat un alt strat al interpretării în înţelegerea liturgică eisodos) este interpretat în Rugăciunea Intrării care il
acompaniază In termciu cosmici - un text tradiţional ce
bizantină: unul ce îşi avea în rădăcina d e o p o t r i v ă atât în
se regăseşte în toate manuscrisele euchologice bizanti-
Noul Testament cât şi, deşi mult mai p u ţ i n remarcat, la
ne şi c u n o s c u t cu siguranţă dc Gherman'®'. Totuşi, el
Maxim sau în alte scrieri liturgice bizantine: această
a b a n d o n e a z ă accst simbolism tradiţional, preferând o
interpretare istorico-salvifică a Intrării ca imagine a
delk gioHa. Preihierf dtUa «Crandi Chiesau hj^anlina, P i e g h i e t e di rutri i venirii lui Hristos în lume:
lempi 10 (Milano 198S) = id., Prayrn^ mith the Ortodox TradiUon, trad. P.
Clifford (Londra 1989).
"" \ ' e o Dagion, Lei moins 231-232, 2Î5-236; Taft, BibUoffaphy 3, 9, 19, 24-
26,79. Taft, Utu>3/.
.Acesta conscinue subiectul următorului capitol din această carte. "" Rugăciunea este citată mai sus în sccţiunea finali a capitolului 3.

58 59
Ritul Bizantin
Robert F. T a f t

l-a dus şi l-a îngropat într-un mormânt nou, săpat in stâncă. Alta-
„Inlrarea Evangheliei ne orală venirea Fiului lui Dumne:^eii
rul este şi prtînchipuirea (antitip) acelui Sfânt Mormânt, iar locul in
in actaslă lumi, aţa am spune aposloM: «Şi iarăşi, când aduce în
care este aşezai, in care a fost pus Sfântul şi Preacutralul TniJ>, este
lume pe Cel intăi născut; EI ^ct: «Şi să se închine Ljii lo(i îngerii
Sfânta masă. (37)."
lui Dumnei^u.» (Emt 1:6)." ""
In altă parte, G h e r m a n pur şi simplu juxtapune Această suprapunere a unei tradiţii literale peste
cele două interpretări. De exemplu, el face acest lucru una mai veche, cu un sens mistic, a coincis cu începutul
explicând VohoduJ Marc sau Intrarea Marc {He megaU luptei împotriva iconoclasmului (726-843). Acestea s-au
eisodos), interpretat in textul liturgic prin cântarea H c r u - petrecut în vremea în care schimbărilc din pietatea
vicului, care îl însoţeşte, şi care a fost introdus în Litur- bizantină au dus la o asemenea creştere a cultului icoa-
ghie pe VTcmea lui Iustin II în 573-574: nelor încât ortodoxia s-a trezit prinsă într-o luptă pc
„Noi, care pe heruvimi cu faină închipuim ^ făcâloani de
\4aţă şi pc m o a r t e care trebuia să apere această nouă
viafă Treimi intrţit-^ântă cântare aducem, toată grija cea lumească expresie a unui realism-întrupat împotriva rcacţiei con-
să o lepădăm. Ca pe împăratul tuturor, să primim pe Ce! înconjurat servatoare ce p r o m o v a un spiritualism mai simbolic şi,
in chip nevâ:^! de eeteh îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia. " în ccle de unriă, iconoclast.
Gherman nu abandonează ermineutica textului Simbolismul şi portretizarea nu sunt acelaşi lu-
liturgic: cru nici în artă ţi nici în liturghie'®'. Efectul noii menta-
„Prin procesiunea diaconilor ţi prin mersul cu ripidele, adică litâp, mai literale, a putut fi imediat detcctat în trei
prin istoria repre^ntării serafimilor, imnul J leruvimic arată împre- moduri diferite: |1] in mistagogia reprczentaţionaiâ
una-intrare a sfin(ilor şi a drepţilor, dinaintea puterilor cereşti şi a integrată de G h e r m a n în tradipa maximiană in anul
cetelor îngereşti, care merg nevă":^!! înaintea lui llristos, Marele îm-
730; [2) în condamnarea de către Sinodul VII licume-
părat, aducând Jertfa cea de Taină... (37)"
nic (787) a învâţăturilt)r sinodului iconoclast de la Hetia
Totuşi, el îmbogăţeşte texml cu o nouă inter-
pretare istorică:
"" Cu pnv-ire la aceasta, vezi remarcile .Vlangu, ,\hiai:i 48, tefcnioate la
„De asemenea este o imitat are a îngropării lui / iris tos; după
cele trei principu ale decorării bisericii liizamine; atan|are ictatlucă, selec-
cum losij, coborând trupul de pe cruce, l-a învelit cu giulgiu curat şi, QMtate şi explicitate, aşa cum s-au cnstalizat ele in mlimuUlaw la sfitşitul
ungându-l cu (uleiuri) aromate şi cu miruri, împreună cu Nicodim sccolului al IX-lea. Mango sene: Pnncipiul expbcnăţu cta, intf un anume
sens, refuzul simbolism uliu... La sfârfitul sec. al \11-ka. Sinodul
Quinisext, in faimosul său Canon 82, interzicea teprezentarea Im llnsios
sub cliipul unui mici. In locul acestui simbol (ţypoi), rcprezeniarca antro-
ii ciiez pc Ghcnnin conform immerotaţiei capitolelor din textul lui P.
pomorft trcbuij să prevaleze. întreaga controversă iconoclasta poite fi
Meyendorff, Cermanus. naducetile insâ imi aparţin: Taft, U/xr^, i-au fosi
văzută in acest contcxt: o luptă intre simbol (crucea, simbolul favont ;il
făcute inaintc ca Meyentiotff să fi publicai versiunea sa, [vezi ji trad. rom
iconoclaştilor, fund pnviiă ca lypospar ixciUtna) şi imaginea reabsti {iikon).
Pr. N. Pctrescu, Ed. Anastasia, Bucuiejti 2000 şi Ed. NLttopoljei Olteniei,
In anul 843 problema a fost mai bine clarificată in aşa numitul SynMen a!
Ctaiova 2005|. (Cel puţin cu pnvirc la textul menţionat de Taft, traduce-
Ortodoxiei... Cu alte cuvinte, arta rebgioasă bizantină din secolul al IX-lca
rea rooiâneasci nu ni se pare de o foarle mare acurateţe. Credem că mei
cetea reabsm, nu simbolism."
traducerea pe care o prezintă Taft, după cate am încercai o traducere per-
sonală, nu este de cea mai bună caUtate - n.it.)

60 61

?
Robert F. Taft

(754) carc afirma că E u h a r i s t i a este singurul s i m b o l


valabil al Iui H r i s t o s ' " ' ; şi [3], în cele d i n u r m ă - aşa

5
c u m sper să arăt în c a p i t o l u l 6 - în p r o g r a m u l i c o n o -
ERA STDDITÂ
grafic al Bisericii B i z a n ţ u l u i de mijloc.

P erioada dintre anul 800 şi cucerirea


latină a Constantinopolului dm anii
1204-1261 a f o s t , în general, una de recuperarc şi de
c o n s o l i d a r e p e n t r u întreg Imperiul Bizantin. De a
lungul acestei perioade, au existat atât momente de
cădere şi m o m e n t e de înălţare. Perioada renaşterii,
începută s u b dinastia macedoneană a fost urmată în
anul 1071 de un colaps la frontiere, datorită victorii-
lor lui N o r m a n şi Seljuk care au dus la pierderea
definitivă a Italici şi au lăsat Asia Mică h îndemâna
turcilor. A urmat apoi o revenire parţială sub
c o m n e n i în anii 1081-1204.

P e n t r u Biserică, slăbită de un secol de icono-


clasm şi dc înstrăinarea şi conflictul in creştere dintre
Răsărit şi A p u s , această perioadă s-a caracterizat
p r i n t r - o mai m a r c autoritate a puterii imperiale asu-
pra patriarhiilor p r e c u m şi de o mai puternică
monasricizare a vieţii liturgice şi ecleziale'". Biruinţa

' Cu p n v i r c la m o n a h i s m u l buantin, v e n T»h. BiiSugn^lr), 1-28, li carc


se poale adăuga C. Cape^zi, Ohgiu f înluppc Ml mmeitiiiiio nt/fanj di
CoHjlanlmpob fiHO a Giusliniuno, b Slarui Biinfita. II moiuuhînmt mlpnm
62
Robert F. Taft Ritul Bizantin

asupra iconoclasmului din anul 843, carc a f o s t de Biruinţa Ortodoxiei ţi reforma liturgică
f a p t o \ i c t o r i e a m o n a h i l o r , a c o n t r i b u i t la d e m o r a l i - P r o g r e s e l e r e c e n t e în ceea ce priveşte studiul
zarea clorului s e c u l a r şi la o c r e ş t e r e s e m n i f i c a t i v ă a manuscriselor Mclitfelrucului bizantin confirmă
influenţei m o n a h a l e . Abia în t i m p u l luptei i c o n o c l a s - f a p t u l c ă i c o n o c l a s m u l a f o s t u n m o m e n t d c cotitură
rc ca u r m a r e a c o n s e c i n ţ e l o r sale c ă l u g ă r i i au a j u n s în istoria liturghiei bizantine"^ Molitfelnicul
s ă joace u n r o l d o m i n a n t î n i e r a r h i a Bisericii O r t o - ( E v h o l o g h i o n ) c o n ţ i n e rugăciunile folosire d e cătrc
d o x e şi în istoria liturghiei accsteia'^^. In g e n e r a l , o f i c i a n ţ i ( e p i s c o p i s a u p r e o ţ i ) în cadrul oricărui servi-
acest f a p t s-a d a t o r a t a u t o r i t ă ţ i i S f T h e o d o r , s t a r e ţ l a ciu liturgic. C a r t e a o m o l o g ă a p u s e a n ă cea mai ase-
S t o u d i o n ( t 82C), c a r e î n a n u l 7 9 9 şi-a a d u s c ă l u g ă r i i mănătoare ar fi vSacramentarul. A s e m e n i vechilor
din S a k k o u d i o n (Bithinia) î n s p a ţ i u l m a i s i g u r a l c a p i - S a c r a m e n t a r c r o m a n e , M o i t f e l n i c u l nu a fost o carte
ta!ei"^ Aici ei au găsit adăpost în Mănăstirea u n i f o r m i z a t ă : n u e x i s t ă d o u ă m a n u s c r i s e ale Moliifcl-
S t o u d i o n , care d a t a d i n s e c o l u l a l dar care n i c u l u i c a r e să fie i d e n t i c e . Studiile aflate incâ in des-
a c u m era î n p a r a g i n ă ; î n s c u r t t i m p a u r e f a c u t - o , f ă ş u r a r e cu p r i W r e la M o l i t f e l n i c , realitate în spccial
i n a u g u r â n d era r e f o r m e i s r u d i t e " ^ . de c ă t r e M i g u e l A r r a n z , S.J.**^ şi doctoranzii săi dc la
I n s t i t u t u l P o n t i f i c a l O r i e n t a l elaborează încă o laxo-
nomie a acestor manuscrise ale Moltfelnicului^^'.
A c e s t e s t u d i i c o n f i r m ă ş i d e z v o l t ă critcriile formulate
mnknîo Convcgno mtcmaziooale di $nidi, Roma, 24-25 f c b b r a i o 1989,
Casaman, 26 fcbbraio 1989. AlO (Roma 1989) 79-97. a n t e r i o r d e c ă t r c alţi c e r c e t ă t o r i c u m sunt răposam!
Wzx H.G. Bcck, DM byx^ntinischf jabriansend (Muchcn 1978) 210-11. Dom Ansclm Strittmatter, O.S.B., d e Abaţia Sf.
Deşi istoria monahismului in Constancmopol rămâne a fi scnsă pc vu-
Anselm din Washington, şi A n d r e Jacob, Accşd
toi, studiul lui Dagron cu pnvire la onguulc şi toiul di* i n c t p u t al călu-
gdnlor este fundamental: Lej moines. Cu pnvire la condj;ia clerului secu-
lar in penoadclc bizantine, de mijloc şt târziu, vezi C Cupane, Una
dasst sodafe dîmenticata: il basso dtrc melropohtane, in I I, H u n g e r (ed ), '•SArnmz, W m m / a l . l , O C P 48 (1982) 522-323; Taft. 46.72.
Siudîen z:Hm VaîrianhaUnghltr /w Konjfan/ifjopt/, Osterreichischcn in plus h \ i i de scria sa dc cmcisprezcce artjcolc cu pnvire Li Ccjsunlc
Akademie der Wicssenschafien, plui.-hisi. Klasse. Sitzungsbenchte canonice şt alte slujhe din Moliifelmcul constantinopolitat> in OCP 3*^
383 (\^ena 1981) I, 66-79. L. O e c o n o m o s , IJtlalinteîUctuel et moral des (1971)- 48 (1982), ş) alte studii ocationalc pc această (emJ, citumctJtc
lŢ}Xann'ft4 vers U mikeu du XJVe sUdt d'apm une pa^e de joieph B/yertnios, în in ' l a f t , Bib/io^raph\\ 29-30,49-61,157, şi i d . A//. Ath<,i 180 nota ? vfit
Mclanges Charles Diehl, Paris 1930,1,225-233. N J C O I 98 ş.u, Arranz, Euihoio^ id., Soirtmtnls, l-Il III.
Un smdju asupra vieţii ji operei S( T h e o d o r ar fi extrem de necesar Vezi remarciic lui Arranz, EuMo^ siavi, 21-23; i d , Sammtnu 1.1: OCP
Pânâ atunci, douâ sTudu mai vcchi, de^i depăşite, rămân foarte folosi- 48 (1982) .^30-335; Parena, Uflussx, 153 f u . ; i d . L'Eu^tf^ mjfi9imrîe
toare A.P. Dobroklooskii, l^rrpodohnyi J'edor, ispovtdmk t tgumen itudijskij, Cb ![' (X siiok) dtlla Biblioteca / i / E d w i o n c (djs<.'rtaţif
1. Chasi\ E^ fpoxii. t dtjatel nost (Odessa 1913); II. C hast'. Eg> de doctoral - Insnturul Ponnfical Oncnial, iub iodrumaiej lui M
Ivmnija. \')'pu$k l (Odessa 1914); AHct Gardner, Theodorr ofSîudtum. Hts Arranz); n u c r m c y e r , Osioboni 4Us 85 ş-u.. Stephan J. Ko«er. Dos
Ufe and Times (Londra 1905). Sefoslianov 474 (X/XJ Jhdt.) d^ Sutaltbtb^thek Unia m
Minisdrea Stoudion, întemeiata în anu) 463. era o casă a călugărilor Mosktiu (discfjaţc dc dociorat sub îndrumarea lua .\L AmtiJ, 1991, tic
ah>metou despre care am vorbu în capitolul precedent (nota 103): pubLcati, 25 >.u.). Mulţurocsc dc asemenea lui S. Piienu pcniro nume
Dagron, LiS moina, 236 nota 46. Pentru srudu cu p n v u e la reforma roasele su^esiu peronenfe cu poMre b acest capiiol, in spccial ccle le
smdită, vezi Taft, biblioffapl^, 3S8-359. gale dc natura ţi isiona Molitfelnicului.

64 65

V
RobertF. Taft Ritul Bizantin

pionieri in domeniu au făcut mai întâi deosebirea A n u m i t e caractcristici comune „noului Molit-
dintre diferitele familii şi subfamilii ale manuscriselor felnic" în toate aceste tradiţii constituie dovada unei
Molitfclnicului şi sursele constantinopolitane dc cele r e f o r m e liturgice iniţiate la Constantinopol după
de la „pcnferia liturgică bizantină""®, mai cu seamă T r i u m f u l O r t o d o x i e i din anul 843. Această reforma
cele din centrele monahale din sudul Itabci şi din s-a răspândit gradual spre periferie unde, aşa cum s-a
Muntele Sinai, înainte de creşterea i m p o r t a n ţ e i M u n - întâmplat şi în alte perioade din istoriei liturghiei,
telui Athos în perioada u r m ă t o a r e ' ' ^ reforma a întâmpinat o rezisttenţă mai mate; schim-
bările au fost introduse mai încet, în timp cc unele
Această tipologie, aşa c u m este elaborată de
clemente ale vechiului Molitfelnic au fost păstrate cu
către Parenti, idenriâcă un „vechi p r o t o - f o r m u l a r " sau
încăpăţânare, iar particularităţOe localc nu au fost
prc-iconoclast, existent doar în manuscrisele din Pa-
complet a b a n d o n a t e . Manuscrisele existente arată câ
Îestina/Sinai şi în sudul Italiei, acestca din u r m ă
Palestina, datorită centrelor sale monahale aflate într-o
caracterizându-se prin interpolări orientale.'^" Acest
strânsă legătură cu mănăstirile studite ale capitale pe
formular pre-iconoclast îşi are originea cu m u l t înainte
parcursul crizei iconoclaste, a adoptat schimbările
in vechi izvoare ale tradiţiei constantino-politane
a p r o a p e imediat. In schimb, înainte de sec. X], sudul
acum dispărute, ale căror elemente p o t fi identificate
Italici a a d o p t a t aceste schimbări, gradual; abia după
în manuscrisele existente. Ulterior, începând cu cpoca
această dată schimbările s-au făcut simţite mai putcr-
studită, s-a dezvoltat o nouă redactare a Molitfelnic-
nic şi a c o l o ' ^ . D e ş i în m o d justificat Parenti o nu-
ului. Parenti îl numeşte „Molitfelnicul post-
m e ş t e o „adevărată reformă liturgjcă"'"^, a fost totuşi
iconoclast". Acesta a fost identificat în trei tradiţii
una graduală. Această reformă poate fi asemănată
diferite (constanrinopolitanâ'^', italo-grecească, bizan-
mai c u r â n d cu modificările liturgice ale Ritului roman
tino-palestiniană) şi în câteva tipuri clare (catedral,
iniţiate s u b Pius X şi continuate într-un tempo ridi-
parohial, monastic şi mixt; episcopal sau presbiteral),
cat în timpul pontificatului lui Pius XII şi până la
in funcţie de utilizarea lor liturgică''^
Vatican 11, decât cu planificata şi rapida reformă,
dictată de sus şi implementată din mişcare dc către
acel Sinod (Concibul II X'^atican, n.n.)
Expresia este a tm Patenti. Bibliografia televantă esenţială a lui
Stnttmaiter s i j a c o b , in Patenti, Owwvo^am 146-148. Aparent, reforma lituiţică bizantină a început
Cf.TifuMt. A/ht!.
odată cu victoria asupra iconoclasmului, în timpul
Patenti, O/JOTu^m şi Injluisr, cf. şi id., TradiţţiiiK liturgca dilt haSa
mmiti<inak bi^anlma, in L'allta E u r o p a X A ' = 5 [227] (settembre- scurtului patriarhat al Sfântului Methodiu 1 (4 martie
ottobre 1989) 41-55; Jacob, Tradilioir,T»h,Grtol Entrana. X X X I I 843 - 14 iunie 847), care este considerat autoail câtorva
Un exemplu clasic este Eduh^imlpaIriaM a! Marii Biserin <hs\ Codex
Pans Coislin 213 (1027) la cate s-a făcut referinţă in capitolul 4, nota 94.
Patend, hjlusu 153-155; id., Osurva^em 151-153; ' n u e t m e y e r , Otloheai Parenn. O i i f r v a ^ m , 151-153.
gr. 4}4, 85-94, !bid. 151; Paretid, hjluisi 173-174

66 67
Robert F. T a f t Ritul Blzantlii

cartoane la utrenie şi a câtorva idiomeU sau refrene festi- constantinopolitan: o procesiunc staţională pomiii
ve cu melodie proprie, precum şi a u t o n J Rânduielii dc la Biserica Născătoarei din \Tahcme - fortăreaţa
Ixîgodnei, a Cununiei şi a celei de-A doua Cununii'^. iconodulilor din capitală, până la Biserica Sf. Sofia,
Oricum, pentru scopul nostru mai importantă este o preluată astfel in m o d solemn de la eretici. /Mături dc
altâ ino%'aţie liturgică: Kânduiala pentru cei convertiţi in Patriarhul Methodiu şi clerul iconodul se aflau impă-
fitncţie de t<ârstâ şi circumstanţe, alcătuită, se pare, de însuşi râteasa T h e o d o r a (842-846), iconofilâ pioasă, dim-
Methodiu. Cunoscut ca Diataxa Iui Methodie, acest n o u preună cu suita sa şi sfetnicul său de încredere, eunu-
Rit pentru reprimirea apostaţilor a devenit una dintre cul Theokdst, cel care a orchcstrat acest deznodă-
caracteristicile distincri\'e ale Noului Molitfelnic^'''. mânt fericit'^®.

Methodiu, născut in Siracuza, a devenit călu- De o semnificaţie liturgică şi mai marc decât
găr şi egumen in Bithynia, în nord-vestul Asiei Mici, Oia/axa lui Methodius sau Duminica Ortodoxiei au fost
dincolo de B o s f o r şi Marmara. El a fost „patriarhul reformele consistente ale Liturghiei Euhansticc a
restaurării", ce a urmat ultimului patriarh iconoclast, Marii Biserici, adoptate in aceeaşi penoadâ. O redu-
învăţatul loan VIII Gramaricul, depus în anul 843, cere a Liturghiei Sf. loan Hrisostom, deopotrivă cu
eveniment ce marca sfârşitul unei c r e ' ^ . \'ictoria amendamente introduse in textul anaforalei, mai cu
iconodulilor - Biruinţa Ortodoxiei (sărbă-torită mai scamă revizuiri stilistice şi asimilări din textul Anafo-
apoi ca Duminica Ortodoxiei, prima duminică din ralei Sf. Vasile, apăruseră deja spre sfârşitul mileniu-
Postul Mare) - a fost inaugurată într-un m o d tipic lui'". Această nouă redactare a Limrghiei lui
Hrisostom a înlocuit in cele din urma Ijturghia Sf.
Vasilc, ca formular principal al Euharistiei Biscricii
I . u c r â n l c ţi m s i n u s c n s e l e saJc s u n t e n u m e r a t e in J . B . Vm.Juris iccksiasiici
Gratcomm hiiltna H moHumenla ( R o m a 1868) II, 353-35S. D a t o r e z această
Bizantine. Liturghia Sf, Vasile a fost gradual eliinina-
i n f o t m a p c studentului m e u , S . P a r e n Q . tâ, fiind folosită, în ciclul mobil, în Duminicile Postu-
Iljid 3 5 4 , e n u m e r ă d o u ă z e c i } i p a t r u d e m a n u s c r i s e c e c o n ţ i n Diataxa',
lui Mare, in Joia Mare. în Sâmbăta Marc; in ciclul fi-x,
cu p n s i f c la accasta vezi iM. A r r a n z , 'Diataxi/ JK Palnanht MethoiU
pour h rtcoHciSoaliM du aposlals. b O C P 56 ( 1 9 9 0 ) 2 8 3 - 3 2 2 ; id., era folosită la sărbătoarea Sf. Vasile (1 ianuarie) şi în
Qmititaiett t! coKitqumcti Ulur^quts du Conak d) Firran-l'i>mi(t, în G.
ajunul Crăciunului şi Bobotezei cu exceppa cazurilor
A l b e n g o (cd.), Chnilian Uw/y. 7/w COHHCH of l'errara-Fhrrna 143S/ J9-
1989, i n B i b l i o t h e c a E p h e m e n d u m I T i e o l o g i c a f u m L o v a t u c n s i u m 9 7 în care acestea cădeau într-o zi dc sâmbătă sau dumi-
(I^ouvam 1991) 4 2 5 ; cf., d e a s e m e n e a , id., Sacnminli 1.10, O C P 5 5
nică, Limrghia Sf, Vasile fiind atunci celebrată chiar
(1989) 3 1 8 - 3 1 9 n o t a 2; id., Hvolulie» dti hiei ^incorporalion tl dt
nadmiiiioH dam fEgUu, uhu fRmhohjfi by^anliii, in G e » l e s et p a i o l e s
d a n s Ies d i v e r s e s fanuUes b u i g i q u e s , B E U S 1 4 ( R o m a 1978) 3 1 - 7 5 , aici
5 0 - 7 1 , 7 1 f u . ; i d . . Bixhehgi tiare ' Cf. J. G o u J l a c d , Le Synod/ltfii de fOrthedoyje. EAOtn a .tmmilmn. in
TeuioMxel mtmoirti 2 ( i % 7 ) 120-129; P.A. HoUuifJ»x>rth. IMuu^. is
C u p n v i t e l a M e l h o d i u s , v e z i P i t i a (»upra. n o t a 124) 3 5 1 - 3 6 5 ; V .
O D B 3:2056, id î m p r e u n a cu A- K a z h d a n & A. Cudet. Tntmfii ^
G r u m e l . La ftlili^ui nbgtuu du palnanlv Saint SUlhodt. Icvnocitilti tl
„Orthodaxy". in O D B 3:2122-2123, Pitra. 351
i/Kdiiti, in E f f w d'enem ( 1 9 3 5 ) 3 8 5 - 4 0 1 ; .A. Kizhdin. Mt/hodai I, în
' O analiză p e m n e n t i b i b b o g t a f i e telev-anti in Paienn, 0<>muţi«i; cf
O D B 2:1355-
"l'ah, Cnat £i«/niit.e. XXXI..KXXI\'.

68 69
RobertF.Taft Ritul BlzaotU]

în zilele de sărbăroare'^. G r e g o r H a n k e , O.S.B,, Dezvoltarea ritului monastic: poveste a două


prcgâdnd un snidiu cu primire la Sfânta Liturghie oraşe
oficiată c o n f o r m Ritului Maidi Biserici, a semnalat şi In mănăstirile studite, creativitatea Eturgicâ,
el schimbări în manuscrisele Psaltirii Liturgice bizan- alimentată de apriga opoziţie faţă de iconoclasm, se
tine din acea perioadă'^', in acest caz, ca şi în cel ai derula repede. Am notat deja schimbările din Psalti-
Molitfelnic-olui, redactările vechi şi n o i au c o n t i n u a t rea Liturgică. Acestea au fost rezultatul direct al
să fie folosite împreună din secolul al IX-Iea până la monasticizării în creştere a Bisericii Ortodoxe în
sfârşitul secolului al Xl-lea, iar sursele arată încorda- perioada post-iconoclastă. In duda numeroaselor
rea celor care erau p e n t r u şi a celor care erau î m p o - p r o b l e m e pe care călugării studiţi le-au întâmpinat
triva schimbărilor"". Abia la sfâişitul secolului al X I I - din partea noului patriarh Methodius, care, după
lea a câştigat noua redactare. părerea lor, era prea blând cu foştii iconoclaşti'^^
In ciuda accstor schimbări, din p u n c t de ve- victoria asupra iconoclasmului i-a adus pe căiugâtii
dere liturgic, deşi pare surprinzător, liturghia bizanti- din C o n s t a n t i n o p o l într-o poziţie avantajoasă faţă de
nă catedrală/parohială era m u l t mai c o n s e r - v a t o a r e clerul parohial. Mănăstirile au devenit mai bogate,
decât oficiul monastic. Modificările din Molitfelnic mai a u t o n o m e şi mai numeroase mai ales in zonele
iniţiate în acea v r e m e au fost mai m u l t o chestiune de urbane. D u p ă perioada bizantină timpurie, au fost
armonizare, decât de revizuire majoră. Astfel, A r r a n z construite m u l t mai multe mănăstiri, decât biserici
poate afurma că, intre secolele al VlII-lea şi al X I V - paroh^aIe'^^
lea, liturghia Constantinopolului nu s-a s c h i m b a t
D u p ă c u m p e n t r u cult, rămăşiţele istoricc ale
decât puţin"^. In urma r e f o r m e i , se p o a t e o b s e r v a
ceea ce Parenti a n u m i t o tendinţă p u t e r n i c ă de Ritului Bizantin, chiar dacă mai puţin importante
„atrofiere oraţională": mult mai m u l t e rugăciuni fiind p e n t r u is/oria mentalităţilor^ reflectă această simbioză
scoase din uz, decât cele înlocuite de alte f o r m e de dintre catedrală şi mănăstire: mai întâi ca o continuă
creativitate liturgică, deşi particularităţi locale conti- „Poveste a d o u ă oraşe": Constandnopolul şi Ierusa-
nuă să apară la periferie. limul'^, a p o i ca o „Poveste a două «Pustii» monasti-

\'e2i G r u m e l , Ln pobliqut-. (nota 126 de mai sus): J. DanouzM, U


palriaahi Methode conin ks ianoikula el Ui SltuAilii, in Riive dti cludii
bf^jintims 45 (1987) 15-57; 1. Doens, Ch. Hannjck, Dos Pimrismi-
"" .\lte elemente ale reformei in Thiermeyct, Ouobom j r . 434,88-89.
Dfknl des Pairiarchin Mtlhoitas I. gegen die Studiccn Naukianos und
CooHmicâti personale; cf. Thiemieycr, Oilebmi ff. 434, 92.
Studentul meu, .A.-A. Thierme)-et d e m o n s t i e a z i acest lucru in studiul Athanasios, J o B 22 (1983) 93-102.
cate u m i c a ă si apari - Dulaxa des Coikx barbtrini tr. }]6 l^hngo, Anii/eai/n 197-198 şl cap. 7.8 passim.
.•^m i t â t a t acest lucni in T a f t . A Tak ( f f Tao Qliir, idem, PaiM
Triduum.
70
71

Jl
Robert F. Taft Rltol Bizantin

ce": Palestina şi Muntele Athos, ca o p o v e s t e finală, rotulul Vatican Gr. 2282, datând din secolul al IX-
în sinteza isihastă a secolului al XlV-lea'^'. l e a " ' , conţine dovezi clare ale acestei bizantinizări,
aflată deja în curs. într-adevăr, de-a lungul acestei
O numesc „poveste c o n t i n u ă " , p e n t r u că
perioade, bizantimzarea liturgică a patriarhiilor orto-
acesta nu este începutul, ci continuarea sa. Chiar şi
doxe din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, slăbite
înainte de perioada aflată aici în discuţie, d u p ă c u m
treptat de monofizitism, de cuceririle islamice şi dc
liturghia constantinopoLtanâ era influenţată de prac-
cruciade, s-a desfăşurat repede. A fost sprijinită in
tici palestiniene, o bizantinizare graduală a liturghiei
special de către T h e o d o r IV Balsamon, „patriarhul
hagiopolite era de asemenea în desfăşurare: un p r o -
a b s e n t " al Antiohiei (1186-1203), rezident în
ces sprijinit, ftră îndoială, de supremaţia Patriarhiei
C o n s t a n a n o p o l " " . Pe la sfârşitul secolului al XlII-lea
de Constantinipol în t o t Răsăritul î n c e p â n d de la
procesul era mai mult sau mai puţin încheiat în .\le-
sfârşitul antichităţii târzii.
xandria şi Antiohia, deşi Liturghia Sf lacob a rămas
Potrivit Iui Dmitrievsldj, înainte de secolul al în uz m a i m u l t decât în patriarhia Ierusalimului, iar
Vll-Iea, Ierusalimul a c o n d u s din p u n c t de vedere manuscrisele greceşti ale liturghiilor melldte, non-
liturgic, exercitându-şi influenţa asupra C o n s t a n t i n o - bizantine, au c o n t i n u a t să fie copiate până la sfârşitul
polului. Din prima jumătate a secolului al \ l l - l e a , Bizanţului"'.
influenţa a devenit reciprocă, C o n s t a n t i n o p o l u l fiind
atât sursă, cât şi receptor al difuzării liturghiei. Aceas- Mai i m p o r t a n t ă pentru istoria ritului bizantin
ta a continuat în perioada post-iconoclastă, când a fost evoluţia sa internă: nu felul in care, în cele din
Marea Biserică a ieşit victorioasă din î n f r u n t a r e , cu o urmă, ritul constantinopolitan a înlocuit celelalte
unitate şi putere reînnoite. Spre sfârşitul mileniului, rituri o r t o d o x e , ci mai degrabă felul în care ritul
tendinţa s-a inversat, C o n s t a n t i n o p o l u l d o m i n â n d de icrusalimitean a influenţat ritul constantinopolitan.
aici înainte marginile imperiului din p u n c t de v e d e r e
liturgic''®.
B.-Ch. Mercier (ed ), La Ljn/rg! dt 5. Joi^iai. Edition iniiqta. aetc
iradMiion lalini, in Patnloga OritnlaUs 26.2 (Paris 1946) 115-256.
Cel mai vechi manuscris existent, cu privire 'WVczi PG 137:621; 138:953-
la Liturghia Euharistică a Sf. l a c o b de Ia Ierusalim, Istoria acestei dezvoltări rătnăne a 6 scrisă. Totu}i,vea j. Nasrallah, La
Lilur^ie des Patriarcati meichiUs dt %9 i DOO. OC 71 (1987) 156-181; şi
studiile mai vechi, incS folositoare, ale lui C. Korolevsky (Kitalevsin),
Vezi mai detaliat in Taft, Ml. Alhos. Hiiloirt dts patriarcals melkiris (Alexandrie, Anliiiib<. Jeninia) dtpmi U
Cf. A.A. Dmikievskij, Drspatjshie patrianchie tipikony: Sijalograbikij, ichiinie monophysiU du sixiemi mckjmqu'a »«jaiiri. II-III (Roma 1910-
ItniaSnskij i VeHkoj Konslanlinopol'skoj Tserki/i, (Kiev 1907), cap. 3; A. 1011) I, 5-9^ 12-21; id, (C. Chaion), Li nte byxami el h blur^i
Baumstark, Dinkmahr der Enlslehungsffsehiehle dis l^:iaiiMischstt Rilus, OC ihiysoilmienne dans In palnanali mlkilei (AUxaitdni-AnIiKhe-jenmIemI,
seria 3, vo!. 2 (1927) 1-32; id., Die Heiliglumir des by^^anlimchin Jentsa/em XPYCOCTOMJKA. Sludi e riierche inuno a S. &>««« Oinilme, a IKU
nacb eintr iihtrseheun Urkunde, OC 5 (1905) 227-289, în special 282-89; de! comilado ptr il XV cinlenario ielk ma mrit, 407-)907 (Roma 1908)
R. Taft, A PnpiT Offinory Chan! for Easler in Somt Sknanic Manusripls, 473-497; 1'. de Meestet, Gmques (klur^es), Di(la'nain d'arthab^ ihnliin
O C P 36 (1970) 440-42: Thiermeycr, Ombonigr. 4}4, 91. eidelilurgie VI,2:1605-1608.

72 73

1
RobertF. Taft Ritul Bizantin

Aceast fapt s-a datorat unor circumstanţe externe. Mănăstirea Sf. Sava a cunoscut o renaştere
De acum înainte schimbările aveau să se petreacă pe remarcabilă după revigorarea ce a urmat atacului
scena mănăstirilor: mai întâi a celor din Palestina şi persan din 614. In timpul acestei renaşteri putetn
Constantinopol iar apoi, în secolul al XlV-lea, a celor fixa explozia imnografiei liturgicc savaitice, imne pe
de pe Muntele Athos"^ Deşi aspectele acestei inter- care Teodor le-a considerat o călăuza siguri ortodo-
acţiuni sunt departe de a fi clarificate, liniile sale ge- xiei în lupta contra ereticilor'^. Acest oficiu linitgic
nerale pot fi însumate după cum urmează. de la Sf Sava, şi nu Akolouthia ton akoimeton (rându-
iala călugărilor neadormiţi), pc atunci în uz în mă-
După prima fază a crizei iconoclaste (726-787),
năsririle capitalei, a fost cea pc care studiţii au imbi-
in timp ce toate riturile Marii Biserid, deja dezvoltate, au nat-o cu părţi din Asmatike Akolouthia (randuiala
continuat să fie în uz chiar şi după ce impcnul alunecase cântată) - oficiul liturgic al Marii Biserici, pentru a
în epoca întunecată, seminţele unui nou ixvor germinau crea oficiul liturgic hibrid studit: Orologhionul
deja în mănăstirile confederaţiei studite. In vremea re- [Ceaslovul] palestinian cu psalmodia şi imnografia sa
formei studite, noua viziune reprezentaţională a liturghi- grefate pc scheletul ecteniilor şi rugăciunilor din
ei prinsese deja rădăcini, iar liderul reformei studite, Sf. Mohtfelnicul Marii Biserici.
Theodor, a adoptat-o fară rezerve:
ardeţi câ dumnezeiescul Mir trebuie vâxut lo typos
împrăştiată la început în colecţii disparate de
al lui Hnf/os, sfânta Masă ca mormântul Său de i>iafâ dâtâtor, canoane, sdhiri, condace, tropare, katisme, această
acoperământul ca cel in cart El a fost ingropat, copia ca cea care nouă poezie a fost codificată mai târziu în antologii
ha străpuns coasta, iar l>urettle ca cti in cart El a primit oţetul? bizantine pe zile obişnuite (Octoihul: sec. MII"^,
Lăsaţt de-o parte toate acestea fi ct va mai rămâne să facă pre-
Postul Mare (Triodul: sec. X) şi zilele sfinţilor (Nli-
z^nt dumne^ieftUe taine?"^*^
neiul: sec. X), cicluri ale anului liturgic, inipate în
Toate acestea sunt, totuşi, viziuni împrumu- secolele indicate'^. Pc mâsurâ ce acest material se
tate iar locul central al Sf. Teodor în istoria cultului aduna, determinând o interferenţă a ciclurilor con-
bizantin nu stă în adoptarea acestei concepţii, ci a curente, s-a simţit nevoia de a se face rânduială io
unui nivel de înţelegere mai pragmatic. Interesul său „traficul" mereu crescând. Astfel, la inccputul mile-
era biruinţa asupra iconoclasmului şi reforma mona- niului doi un nou tip de carte monahala, Tipikonul
hală. De aceea el a chemat în mănăstirea sa nişte
călugări din deşertul iudaic, de la Mănăstirea Sf Sava,
decizie cu adânci consecinţe pentru istoria ulterioară
' " E p II. 15-16, P G 99:1160-1168
a Ritului bizantin. Manuscnsele au tncepui si uni&ce acest matetul pentm duannio, incepand
din secolul al Mll-lca, du numele >ie ..OUocchof" i iţuiiui poma diii ia
secolul al Xl-lea. îi sunt lecunosciiot sluJento tndr. Elnu X'cikovslu,
' « V e z i T a f t , iVf/.^/Aa/. p e n l i u c i mi a sugerat cel mai vechi Mina in maniucos.
Cu p n m e la aceste cârţi, vezi amcolele mele in ODB
^^^ Kjpha^ia adv. icoHomacht! I, PG 99:489B, traducere engleză din Schulz, 62.
75
74
m t u i Bizantin
RobertF.Taft

p u s dc c ă t r e /Mexis, e g u m e n la Studion şi, mai apoi,


d e ^ \ ' o l t a t . a î n c e p u t să a p a r ă p e n t r u a r e g u l a n z a
p a t r i a r h al C o n s t a n t i n o p o l u l u i (1025-1043), pentru o
interferenţa şi c o n c u r c n ţ a d i n u e cele trei cicluri'^ .
m ă n ă s t i r e pe c a r e o f o n d a s e lângă capitală- Acest Tipik,
La început, Tipik-ul studit din prima genera- p ă s t r a t azi d o a r în şase m a n u s c i i s e slavone^^^ a fost cel
ţie, la fel ca R e g u l a Sf. B e n e d i c t în A p u s ' ^ , a f o s t un pe c a r e Sf. T h e o d o s i e d i n P e c e r s k a 1-a tradus in slavonă
ceva mai mult decât o colecţie de reguli m o n a h a l e în sec. XI şi pe c a r e 1-a i n t r o d u s în Mănăstiirea Lavra
simple şi câteva r u d i m e n t a r e r e g l e m e n t ă r i liturgicc. P e c e r s k a d i n K i e v , leagăn al monahismului ortodox
însă aceste reglementări liturgice s u n t în m o d e v i d e n t p r i n t r e slavii răsăriteni. Ulterior, din Ucrama a trecut in
de provenienţa studită; acestea s - a u r ă s p â n d i t r e p e d e Moscova şi întreaga
d i n C o n s t a n t i n o p o l s p r e alte c e n t r e m o n a h a l e o r t o -
Pc la î n c c p u t u l secolului al Xll-lea, sinteza
doxe. Regula f u n d a m e n t a l ă aghioritică de la î n c e p u -
s t u d u ă d e z v o l t a t ă a p ă r u s e şi în Magna Graecia sub
turile m o n a h i s m u l u i a t o n i t - H j p o ^ o s î s - v l S f . A t a n a -
f o r m ă c o m p l e t ă în T i p i k o n - u l lui San Salvatore din
sie d e l a M a r e a L a v r ă , s c r i s ă d e c ă t r e A t a n a s i e î n s u ş i ,
M e s s i n a (1131)^^^; p r i m a d a t ă în A t h o s la Mănăsdrea
la puţin timp după întemeierea Marii Lavre (962-
9 6 3 ) , nu e s t e d e c â t o u ş o a r ă r e t u ş a r e a Hypotyposis- h i r o n , în T i p i k o n - u l lui G e o ^ e III Mt'acmindeli

ului studic^^^ (aghioritid, 1 0 0 9 - 1 0 6 5 ) ^ " . T i p i k o n - u l său, bazat pe


o r i g i n a l u l c o n s t a n t i n o p o l i t a n grecesc, ce datează de
Acest T i p i k o n de rip studit a devenit tot m a i
d i n a i n t e de a n u l 9 0 6 , a f o s t t r a d u s in limba georgiană
r a f i n a t d i n p u n c t d e v e d e r e liturgic, î n m ă s u r a î n c a r e
î n t r e anii 1 0 4 2 şi 1 0 4 4 , î n a i n t e de păstorirea stareţului
sinteza practicilor c o n s t a n t i n o p o i i t a n e şi savaitice p r o -
G e o r g e . A c e s t a s-a p ă s t r a t în câteva manuscrise geor-
gresa, P r i m u l T i p i k o n s t u d i t m a i d e z v o l t a t a f o s t c o m -
g i e n e , d i n t r e c a r e ccle m a i v e c h i sunt din secoliJ al
Xl-lea^^'*. A c c s t d o c u m e n t cheie, în care aflăm prima
Cu pnviK la Tipikon, vezi Taft, Bib/îo^raphy^ (notele 20-47); vezi de
asemenea id. arîicolcle dui O D B : IJturgual Typîkon, Typikon of the
Grtaî Cbunh; Sfoudite Typika, Sabailic Typika; Â. Skaf, Typika^ in
Dici'mnain de spihlualiU 15 (Pans 191) 3358-1371; ji, maj ales, Abraham- Manuscrisele simt e n u m e r a t e in D. Petras, The Typikon of ihe ^unarch
.-^dfeas Thieimeyer. Dos Typhn-KJetorikon und sein Hterarhistomcher Kontext, AUxis rhe Stifdite: Nov^iiorod-SJ. Sophia U}6, extrase dmtr-o tczi dc doc-
ce urmează să apară în O C P . Acest swdiu, din cadrul tezei de Lcenţă torat ia Institutul Pontifical Ohcntal sub conducerca liu M. Atianz
djn anu) 1990 a lui Thiermeyer, sciisă sub îndrumarea mea la Institunil (Cleveland 1991) 9-10» care cetccteazâ şi di o iiaducere parţjjJâ pen»
Pontifical Oriental din Roma, constituie cea mai tcmeinică analiză rru al treilea cel mai vechi manuscris, codcxul Novion/d Sf Scphu
tipologic l'jpiconalâ disponibila, care includc şj o listâ completă a n j 6 { % t c . al XIII).
Tipicoanclor existente, publicate şi nepublicate.
Cu pnvirc la codiOcăriJc liturgicc fi regulile monasticc latine vechj, vezi Arranz, Typikon.
Taft, Honrs, cap. 6-7, Dm Mt'acminda sau '\'h( Vkfy Mmitain. George UI era ai optulea
In redactarea lor actuală, ccle mai vechi reguli srudjte, Hypot>'posis-ul egumen al Lavrei Iviron fi a pâsiont acolo din 1044 pânâ id 1065, când
Studit ji Hypot)'posis-u] Sf. Athanasie de la Marea Lavră, datează din s-a retras.
generaţia de după Sf. ITicodor (t 826) şi, respectiv, Sf Athanasie, care ' ' ' O documantaţic întreagă in Taft, Mt. Athos 185-6, la care adiugap
a m u n t în pomii aru aj secolului al Xl-lea; cu privue la toate aceste do- studiul rccciit cu pnvirc la Mânâstirca Iviron în uni difltr« lucrânJe iui
cumente vezj Taft, Mi Ashou p. 182-184. George li. Martin-Hjsard, La vie dt Jean el Kuih)™»: ct ic sUM du

76 77
Robert F. Taft Ritul BizaDtin

dcscrierc completă a vieţii liturgice pe Muntele Athos, Muzica bisericească


arată faptul că cea mai timpurie liturghie aghiorită a Scliimbările operate în această perioadă s-au
utmat obiceiurile studite, ce erau la acea v r e m e un reflectat în fiecare din aspectele vieţii Bisericii bizan-
amalgam de practici savaictce - Phoshilaron {Lumină tine. De e x e m p l u , muzicologul Oliver Strunk a ob-
Lină) - la vecernii, utrenia cu canoane, după m o d e l ser\'at acelaşi p r o c e s în izvoarele disciplinei sale. în
palestinian etc. amestecate cu Ritul Marii Biserid^^^ C o n s t a n t i n o p o l se văd mai întâi cele două tradiţii, cea
Această fuziune, încheiată la sfârşitul sec. XII, catedrală şi cea monastică, paralele dar independente,
venea să adauge sobrietăţii rugăciunii monahale palesti- (cea catedrală u ş o r proeminentă). Apoi, in funcţie de
niene o solemnitate rituală pe care Arranz o numeşte „o influenţele reciproce, ritul monastic preia gradual
putemicâ culoare bizantină, un anume gust pentru tradi- conducerea, d e v e n i n d predominant în secolul XI'^.
ţia catedrală şi o semnificativă importanţă cântării, in in studiul său asupra chinonicelor bizantine târzii (cân-
detrimentul Psaltirii'^'^, Toate acestea vor deveni caracte- tece la împărtăşanie) Dimitri Conomos observă ace-
• s d d permanente ale liturghiei bizantine a Laudelor. eaşi d i a l e c t i c ă ' î n cele mai vechi manuscrise muzi-
cale bizantine, se găseau iniţial două tradiţii indepen-
Până în secolul al Xll-Iea, acest rit studit - pe dente; o tradiţie a cântării monastice şi rămăşiţele
care Arranz îl numeşte „tradiţia apusului b i z a n t i n " unei melodii congregaţionale arhetipale, uniforme,
(pentru a-1 distinge de sinteza neo-sabaiticâ palestini- timpurii"®. A c e s t e d o u ă curente au mers la început
ană sau „orientală") - a fost găsit pe M u n t e l e A t h o s , fiecare pe d r u m u l său, dar pe la mijlocul secolului al
in Rusia, Georgia şi Sudul Italiei. Xl-lea a m e s t e c u l dintre ele se poate observa in Tno-
dul din C o d e x u l Vatopedi 1488 (cca.1050) şi în Code-
Noua Săptămână Sfântă şi slujbele de Paşti xul Grottaferrata Gb 35 (1100)."^'
Parte integrantă a aceluiaşi i n t e r s c h i m b m o -
nastic a fost formarea gradualâ a ritului Săptămânii
Sfinte în Bizanţ şi a ritului Privegherii Pascale - sin-
teză de elemente din practicile liturgice de la Ierusa-
lim şi Marea Biserică; sinteză care a început in această aceasiă temă in O C P 56 (1990) 227-29; G- Bertoniefe. Tfe HiitoneaJ
Dmlopmtnl of tbe Eailer Vigl and Kilaltd Smicil in tbi Gruk dai^,
perioada dar a fost terminată în cea u r m ă t o a r e ' " . O C A 193 ( R o m a 1 9 7 ^ passim, mai aJes 279-301; Taft, Paieia/TnJuwr.
id., A Taie ofTuv Qties.
Strunk, Music 137 şi passim.
102 Vezi C o n o m o s , Commmion Cyile, a se vedea ^ recenziile mele pe ateastă
m o f u s t t t c des Ibeifes s u i l'Alhos, in R/me dts eluda by^an^nts 49
l e m i in O C P 54 (1988) 244-246, ji Wotship 62 (1988) 554-557,
(1991) 67-142.
"" C o n o m o s , CommunioH Cyck.poisirn, mai aks 65-71.
' " T a f t , 1 8 6 .
ibidcm 67, citeazi din E. FolCen. O. Strunk (ed.), Iriodim Aihaun,
.Ananz, Malim O C P 38 (1972) 85.
NL\©, Seties p n n a p a l i s IX. 1-2 (Copenhaga.1975), O. Strunk (ed.),
S. Jenetas, Le Ven<ht<li-saiH Jaiu la traJilion blur^ut ^^aMiu. Slntclurt el
Spedmena nolaiionHm aHiqmorum, MMB, Seoes pnncipalis MI (Copen-
histăn dt Ki officti, AL 12 = SA 99 (Roma 1988J şi r e c e n m mea pe
haga 1966) 34-42.

79
Robert F. Taft Ritul Bizantin

Arhitectura şi iconografia bisericii metru al suprafeţei intenoare insă prea mică pentru a
Mult mai perceptibile la nivelul c o n c r e t al pi- avea galerii, a m v o n şi solee monumentale, ori un
etăţii populare au fost schimbările din arhitectură, sintoron înălţat; fară nevoia unui skevophylakion, din
decoraţiile fi dispunerea liturgică a bisericii. A ş a c u m m o m e n t ce darurile erau pregătite acum in noul
a arătat Mathews, fiecare caracteristică a dispunerii proscomidiar din absida laterală, pe partea nord-
originare a bisericii constantinopoLtane s-a s c h i m b a t estică. O a s e m e n e a clădite a bisericii în soi provincial
după iconoclasm. Cele mai notabile d i n t r e acestea au nu p u t e a fi foarte diferită de predecesoarele sale pre-
fost stilul bisericesc cu o singură m a r e absidă, cu un iconoclaste din capitală.'"
atrium şi un nartex mare, cu multiple intrări d i n s p r e Un n o u Molitfeinic, un nou Tipikon, un nou
monumentale şi dispuse pe toate părţile, inclusiv oficiu liturgic, o n o u ă muzică liturgică, o nouă icono-
intrările dinspre exterior spre galeriile ce î n c o n j u r a u grafie, o n o u ă arhitectură şi o nouă dispunere inter-
nava pe toate părţile (cu cxcepţia celei de răsărit, ioară a bisericu, o n o u ă mistagogie care să le interpre-
u n d e era altarul). î n ă u n t r u exista o extraordinară teze pe toate: sinteza Bizanţului de mijloc este acum
claritate a desenului arhitectural, facă nici o diviziune completă.
internă, fară abside laterale, pastoforii sau c a m e r e
auxiliare la nivelul solului (skevophylakion-ul sau
sacristia se afla înafară, într-o clădire separată).
Canceliile altarului aveau un o formă ce p e r m i t e a u
vederea înăuntrul altarului- î n t r - a d e v ă r , ca şi c u m se
dorea o bună vizibilitate, altarul se afla în faţa absidei,
nu înăuntrul acesteia, deoarece absida era o c u p a t ă de
tronul episcopului şi de s i n t o r o n şi înălţată cu câteva
trepte, astfel încât cel ce prezida să p o a t ă fi v ă z u t cu
uşurinţă. A m v o n u l m o n u m e n t a l o c u p a centrul navei,
unit prin solee cu canceliile deschise î n s p r e altar.
Decoraţiunile, în general în mozaic, erau reduse la
extrem.

In opoziţie, biserica post-iconoclastă, deseori


foarte mică, s-a c o n c e n t r a t asupra interiorului: fâră
atrium sau intrări m o n u m e n t a l e ; Sf. Masă retrasă în
noua triplă absidă ce ascundea altarul; destul de mică
pentru putea fi acoperită cu fresce pe fiecare cenri-
' M a t h e w s , / w j / w , în special cap.4;Taft, G n a l E n l n m a , ^ 179-191-
80
81
Ritul Bizantin

cred că există) - între teoria iconodulă cu privire la

6
imaginile religioase, pe de o parte, şi mistagogia mai
SINTEZA BIZANŢULUI DE MIJLOC
r e p r e z e n t a ţ i o n a l ă a a n a m n e z e i liturgice împreună cu
c o n c o m i t e n t e l e p r o g r a m e decorative, pe de altă pane.
D a r t o a t e trei, în acelaşi timp, au gâştigat o poziţie
s u p e r i o a r ă în teologia şi arta bizantină şi reprezintă,
d u p ă p ă r e r e a m e a , victoria pietăţii populare monahale
asupra u n e i a b o r d ă r i mai spiritualizate şi mai simbolice
a liturghiei"^^

Noua iconografie
D a c ă inteq>retarca teologică a noii spiritualităţi
a f o s t fixată în c o m e n t a r i i liturgice, putea fi comunicata

D acă sinteza B i z a n f u J u i d e m i j l o c r e p r e -
zintă o s c l i i m b a r e faţă de c e e a ce s-a
petrecut in perioada Bizanţului t i m p u r i u ' " , nu doresc
m a s e l o r d o a r p r i n i n t e r m e d i u l celebrărilor rituale şi a
f o r m e i a c e s t o r a ; p r i n dispunerea liturgică şi dccorarea
clădirii bisericii, aşa c u m au evoluat în bisericile bizan-
p e m o m e n t s ă m ă r e f e r l a c e e a c c n u era i n t r - o d e p l i n ă tine la s f â r ş i t u l secolului al X-lea şi începutul secolului
continuitate cu tradiţia ortodoxă. Bizanful post- al X l - I e a , în t i m p u l erei studite de carc ne-am ocupat în
iconoclastic c o n t i n u a să aibe la b a z ă a c e e a ş i m i s t a g o g i e capitolul p r e c e d e n t .
şi acelaşi cult al i c o a n e l o r . Şi d u p ă c u m am m e n ţ i o n a t
Cu p r i x i r e la d e c o r a r e a reprezentaţională a bise-
in capitolul 3, a m b e l e d i m e n s i u n i ale a c e s t e i t e o l o g i i -
ricilor î n c ă î n a i n t e a acestei perioade, avem dovezi din
clădirea şi limrghia Bisericii ca o g l i n d ă a tainei m â n t u i -
Palestina antichităţii târzii. La începutul sec. M, retorul
rii, clădirea şi liturghia Bisericii ca i m a g i n i c o s m i c e şi
C h o r i c i u s d i n G a z a descria Biserica Sf Sergius din
eshatologice ale împărăţiei c e r e ş t i şi ale c u l t u l u i acesteia
G a z a , c o n s t r u i t ă p r o b a b i l înainte de anul 536, ca fiind
- deja apăruseră în a n u l 7 3 0 în c o m e n t a r i u l d e s p r e
a c o p e r i t ă în î n t r e g i m e cu fresce ce cuprindeau peste
Liturghie şi biserică al lui G h e r m a n , în care tainele c r a n
d o u ă z e c i şi cinci de scene din viaţa lui lisus, dc la Bu-
reactualizate.
navestire, la înălţare"^l Dar Gaza nu este
S-ar p u t e a p o l e m i z a l a n e s f â r ş i t p e c h e s t i u n e a
„ C i n e a fost mai întâi; o u l sau g ă i n a ? " , d a r s c o p u l m e u " " A c e s t e chestiuni s u n t t i a t a i e mult mai amănuniit in Tjfr Uhii^.
nu este de a d o v e d i d a c ă există o l e g ă t u r ă c a u z a l ă (deşi Laudnio Maniam I, 47-72. R. Foetster, E- Richtsie^ (ed.). OenVn Caţ<«
opera (Leipzig L929) 78ff, citai in Mango, Art, 32.3, <i&-68. O ilti tnirtunt
palestiniană atribuită lui loan Damaschmul este discutsul impotnva impu-
La începutul lucridi (cap. 1, nota 21) am e\-itac s2 fbloscsc această di\-uiu. tatului iconoclast Constantine V Caballmus (741.775): Adv. Cmlanlinm
ne » istonci Bizanţului, du in acest c o n i e x i st potriveşte destul de bine CabaUnua, PG 95:309-344; cu pciMie la dccotatea bisedcu, ti. cap. 3 >i 10,
pentru pcnoada dintre iconoclasm ^ o c u p a p a latini.
S3
Robert F. Taft Ritul Bizactln

Consrannnopolul şi cea mai t i m p u r i e m ă r t u r i e al unui formă de artă reprezcntaţională în biserica Sf Sofia''®.


asemenea p r o g r a m decorativ - incă în fază e m b r i o n a r ă , Har utilizarea p r o g r a m e l o r artistice reprezenta penale
deoarece nu a v e m m e n ţ i u n i d e s p r e v r e u n ciclu de săr- extensive a î n c e p u t abia în p e n o a d a Bizanţului de mij-
bători - in Riml Marii Biserici este p a t r i a r h u l P h o t i u s loc, carc a u r m a t victoriei finale asupra iconoclastnului
(858-867, 877-886), care descrie mozaicurile Biscricii (843). c â n d a f o s t e l a b o r a t un program iconografic care
Sfintei Fecioare din P h a r o s , din capela palatină sau să e x p r i m e această viziune p e n t r u cci cate n-au avui la
altarul principal al Palatului Imperial. î n d e m â n ă p r o d u c ţ i i l e literare ale lui Gherman"''.
.,Pc /avan este pictată in cubukţe de ma^^aic colorat silueta A c e s t e p r o g r a m e reflectă dublul simbolism a!
unui om cart are trăsăturile lui l irislos. Ai putea spune că F.l ve- noii mistagogii pe care am văzut-o la Gherman; [1]
gheată pământul // se gâmieste la organi^rea fi guivriiarea acestu-
simbolismul c o s m i c , viziunea „liturghiei cereşti", moş-
ia, atât de perfect a jos! inspirat pietonii să npre^nte in Jorme // cu-
lori grija Creatorului pentru noi In părţik concave de lângă vârful
tenită de la M a x i m şi |21 simbolismul „iconomic" sau
emisferei esk reprezentat o muljiwe de îngeri cars il însoţesc pe istoria a n a m n e t i c ă cu a sa descriptibilitatc explicită a
Dumnezeu. Absida cure se ridică peste altar străluceşte de imaginea istoriei m â n t u i r i i . In descrierea cosmică sau ierarhică,
Vecioarei Maria, întint^ând/i-fi braţele întărite pentru apărarea biserica şi ritualul s u n t o imagine a Bisericii acestui
noastră şi pentru liniştea împăratului // minunatele biruinţe asufjra
veac, în care h a r u l divin este mijlocit celor din lume
duşmanilor. Un cor de apostoli şi martiri, da, şi de profeţi, şi palri-
arl)i, umplu şi înfrumuseţează cu chipurile kr întreaga biserică. (din naos) de la lăcaşul s f â n t (altar) şi slujba cerească
(liturghia oficiată acolo) care, la rândul său,
E s t e posibil ca, a n t e r i o r , m a r t o r i o c u l a r i să fi preînchipuic î m p l i n i r e a sa \Tiroare (eshatologică), când
atribuit sensuri simbolice diferitelor părţi ale clădirii vom intra cu slavă în acel lăcaş. Simeon al
bisericii c o n s t a n t i n o p o l i t a n e ' ^ ' d e o a r e c e a existat o Tesalonicului ( t l 4 2 9 ) , ultimul dintre mistagogii clasici

PG 95;31J-316, 325-328. Aceasiâ lucrare a fosi scnsi de cârre loan din


Ierusalim, sincc! al paitiarhiilui Thcodor din Anaohia (750/51-773/4), în Ibid. 87,89; cf, Mango, Materials^ in Moima.
anul 764, şi a fost i t m u i i ă mai lărziu in Consianlinopol, în jurul anului Cu pn\ire la evolupa decorăm bisendi Bizanpilui de nu|loc vezi, mu ales,
787. Cf. J.M. Stand u/id Aa^htH ăer Damaiktmj Foncbiiai, O C P 17 J. Lafontaine-Dosogne, L'epolulion du pn/jnmmi deerolîf d/i fşto ii 1071 j
(1951) 26 nota 2, ciiăiidu-l pe B.M. MeLotanskij. Croi^ Kipin/aiiiii i Icanii 1261, în Ams du X I ' ' Congrit intimalional d'Etudei ^^intiHes, Alhiaa-
Unuatimljamn, dm mali:jtslHy.\- hortso ^apramilaMt v I 7 / / itke (Sl. l'cicrsburg Stpltnbrt 1976 (.\tena 1979) 1, 287-329 + pbnches XX\'I-XXX1I1; dc
1901). Schulz (52-54) analizează acest document fi citează din cl pasajele a><!meneâ, O. Demus, By^nlint MmaicDMralien. Aspf.tioJMfaminu/^Irt
relevante, in traducere engleză. in By^^anUum (Londra 1948/New Rocheilc, N."!'. 1976); O. Demus, E. Di-
Homili 10,6. Tradus (ujor modificai) din C. Mango, The Homliei efPholius, B)~aBline Moiaics in Gmct. Hoiiai Luau and Daphei (C.unbndge, Miss.
Palrimh tj Comlaulinople (Cambndgc, Mass. 1958) 186; id., Art 186. La '931); S- Dufrenne, L^s pro^rammts Kvnocpiphiijuii du tglu/i if^aitlmii de
început, s-a considerat că această omilie sc refsrea la Noua Biserică inau- Miiira, Bibbothcque des C.K l\' (Paos 1970); E. Giordani, Dos
gurată in anul 880 sub \'asile I. în ceea cc pnvcfle rcalnbuirea sa, vezi id. «iillttby^anlisischi AusschKuckuni,s-S)sUm ah Ausdruik linii hieraliiihin
fi R.J.H. Jenkins, Thi Dale and Sipiificaact af tht Ttnlh Hemify of PhoUus, in ^ypngmmmi, in Jahrbuch der osteneli hischen byzintinisclieii
OOP 9-10 (1955-1956) 123-140; Mango, ^ / n 8 5 . Gcscllschaft 1 (1951) 103-134; T.F. Machews, Thi Seifia/Io Simtă 11. in
Mango, Art. 6,13, 24. 57-<)0.
B)X'"'li''e Cfiuirb Decoralion, l'erkms Journal 41.3 (iulie 19SS) 11-21

S4
85
Robert F. T a f t
lUtul Bizantin

b i z a n t i n i , a s i n t e t i z a t a c e a s t ă N i z i u n e in c a p i t o l u l 1 3 i g]
A c e s t al d o i l e a m o d de a b o r d a r e capătă la G h e n r n n o
tratatultii său, DeiJ^re Sfântul Lâcap formă mai consistentă:
„histrica, pmvm o casă a tui Dumnezeu, închipuie intrta^ ,A/tfel spus, Biserica este cerul pe pământ intru care locuieşte
lume pentru că Dunt/iet^u este pretutindeni şi peste toate.. . Altarvl ţi umblă Dumnei^eul ce! ceresc, închipuind răstignirea, ingropam fi
este chipul cilor de peste ceruri /v' de deasupra, unde se spune că sc învierea lui Hristos, mai prea slăvită decăt Cortul Mărturiei ki Mo-
ajlă Tronul lui Dumnezeu p lăcaşul Său. Acesta este Tronul pe ca- ise, altarul curăţirii şi Sfânta Sfintelor, este preinchipuită de Patri-
re Masa il repre^ntă. Ierarhiile cereşti se găsesc in multe tocuri, dar arhi, temeluită pe Apostoli intru care este it^ăma, preaimpodobită
aici sunt însoţite de preoţi, care le înlocuiesc, iar episcopul il repret^n- in ierarhi, desăvârşită în mariiri şi înălţată pe tronul cil cu sfintele
tă pe Hristos; biserica [nava] închipuie lumea văt^tă. ceh de deasu- lor moaşte [...] Sfânta Masă ţine locul mormâiUului in care ajoit
pra bisericii închipuie cerul cel vă^t, cele de jos închipuie cele de pe pus i {risto.!;pe ea ni se înfăţişează pâinea cea adevărată şi cerească,
pământ...în afara acestora se află regiunile inferioare şi lumea fiinţe- jertfa tainică şi nesăngemasă; Hristos firtfindii-şi Trupul fi Sângele
lor cart trăiesc dobiloceşte Şl nu au o viaţă supenoură. ^Itantl îi Său, le-a dat credincioplor ca hrană şi băutură a vieţii veşnice. Ea
primeşte înăuntru pe episcop, acesta îl repret^intă pe lisus, Dumne- însăşi - Sfânta Masă - este şi scaun al lui Duwnfţw, intru cart
^eu-Omul de ale cărui puteri absolute se împărtăşeşte. Ceilalţi sfinţi Dumne^ieul cel Ceresc, celpuiiai pe heruvimi, s-a odihnit, după ce s-
slujitori îi repre^ntâ pe Apostoli şi mai ales pe arhangheli şi pe în- a întrupat; mai p masa la care, la Cina era de Taină,
geri, fiecare conform rangului său. li menţione^pe Apostoli, episcopii
şe^ând în mijlocul Apostolilor Săi şi luând pâine p rin le-a ţw aces-
p preoţii împreună cu îngerii, deoarece nu există decăt o singură Iii-
tora: «Luaţi, mâncaţi şi beţi dintru acesta, căci acesta este Trupul ţi
serică in cer şi pe pământ, din moment ce Dumne:^eu a coborat şi a
Sângele Meu.»; ea a fost preinchipuită de masa Legii in care era
trăit printre noi, făcând ceea ce a fost trimis să facă pentru noi. Şt
mana, care este Hristos, Cart S-a cobora! din cer.'*
e.<le o unică lucrare: jertfa Domnului nostru, comuniune şi contem-
plare. Acest este săvârşită atât în centri, cât şi pe pământ, dar cu I n i c o n o g r a f i a ş i l i t u r g h i a Bisericii, aceasta du-
această difennţă: în ceruri este făcută fără acoperire sau simboluri,
b l ă \ i z i u n e i a f o r m e v ă z u t e ş i d i n a m i c e . D i n cupola
dar aici, pe pământ, este îndeplinită prin simboluri...
c e n t r a l ă , i m a g i n e a P a n t o c r a t o r u l m d o m i n a totul d â n d
u n i t a t e ş i t e m e i i c r a r h i c e , ş i cclei i c o n o m i c e . Mişcarea
In abordarea i c o n o m i c â sau a n a m n e t i c â , altarul
t e m e i i e r a r h i c e e s t e verticală; urcând de la comunitatea
împreună cu Sfânta Masă este in acelaşi t i m p Sfânta
p r e z e n t ă ş i a d u n a t ă s p r e v e n e r a r e i n n a o s , p n n treptele
Sfintelor din C o r t u l Mărturiei, C e n a c o l u l u n d e a a v u t
s f i n ţ i l o r , p r o f e ţ i l o r , p a t r i a r h i l o r şi apostolilor la D u m -
loc Cina cca d c l ' a i n â , G o l g o t a răstignirii ş i M o r m â n t u l
nezeul cel C.eresc, î n c o n j u r a i d e cetelc d e i n g e r i ' " .
S f â n t a l învierii, d i n c a r e s f i n t e l e d a r u r i ale D o m n u l u i
S i s t e m u l i c o n o n i i c s a u al istoriei mântttirii, c x t i n z â n d u - s e
ce! înviat - c u v â n t u l , t r u p u l şi s â n g e l e S a u - r ă z b a t
s p r e e x t e r i o r ş i î n s u s d i n s p r e altar, e s t e unit atât din
inafarâ pentru a ilumina lumea întunecată de păcat.
p u n c t d c v e d e r e a r t i s t i c , c â t ş i t e o l o g i c , c u cel ierarhic.

" " P G 155:337-40 [ S f â n n J S i m c o n A t l u e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , 'i'ralal asupra


lutumr dogmttar cniinui noaUn trioiitxt. după principii ptm di Domin! mstru ( î l u ' r m a n , Tâlcuina Sfintei Lili<r!,hii, tr.id. rom. nole pr. N. Pi'Bcscii. Ed.
lisu! Hriiooi li urma/li Săi, v o i 1, irad. rom., T Teodorescu, E d . Arhicpii- A n a s t a s i a , B u c u r e ş t i 200U, 11-15; P G 98,383-453.
copiei Sucevei ^ R i d ă u p l o r , S u c e a v a 2 0 0 2 ] , C f . r t r a a i c i l e lui M i n g o , Mosaics, 48.

86 87
Robert F. Taft iUtul BlzantlD

în accastâ dispunere, c o m u n i t a t e a liturgică co- rii care a f ă c u t posibilă această jerfa de cerere, chipul
m e m o r e a z ă raina mântuirii sale î m p r e u n ă cu Biserica {•ecioarei/Biserica, v ă z u t ă ca pânteccle lui D u m n e z e u ,
Ceicască. Dăruieşte raina legământului iui H r i s t o s prin a d u c â n d u - L pe H r i s t o s iară şi iară în inimile noastre.
bravele întinse ale Maicii Sale. T o a t e acestea au fost D e a s u p r a acesteia, în vârful arcului altarului, se află
arătate neştiutorilor de carte în taina dispunerii i c o n o - T r o n u l Tudecâţii de A p o i " , u n d e , înaintea lui D u m n e -
grafice, într-adevăr, n u m a i în cadrul celebrării liturgice
actuale simbolismul bisericii capătă viaţă şi a p a r e mai
mult decât o întruchipare statică a c o s m o s u l u i , v ă z u t ă ]iir, îrt" srrl?ul"î(?^or de ceasornic, sunt zugrăvite imagi-
cu ochi creştini. In credinţa c r c ş d n ă s-a crcat o legătură nile s ă r b ă t o r i l o r liturgice. în benzi laterale, ca cercurile
dinamică între lumea creată şi cea necveata, p r i n Hris- în jurului b u t o i u l u i , acestea descriu iconomia creştină a
tos, în promisiunea Jertfei Sale, p r o m i s i u n e pe care mântuirii în l i s u s , l e g â n d istoria mântuitoare a trecutului
Euharistia o celebrează, o certifică şi o r e î n n o i e ş t e . cu p r e z e n t u l restaurat'^^.
Această legătură dinamică este e x p r i m a t ă atât prin
dispunerea cât şi prin i c o n o g r a f i a bisericii, Noua arhitectură
Iconostasul, ce închide altarul în care s u n t cele- D i n m o m e n t c e n e c o n c e n t r ă m asupra liturghi-
brate tainele acestui L e g ă m â n t , e s t e înţeles ca legătura ei, voi lăsa p r o g r a m e l e d e c o r a t i v e în scama istoricilor
dintre cer şi p ă m â n t . In Spatele Sfintei M e s e , pe p e r e t e - artei. De r e m a r c a t t o t u ş i că aceste programe au fost
le absidei centrale, este pictată „ î m p ă r t ă ş i r e a A p o s t o l i -
lor". Pictura nu reprezintă în realismul istoric C i n a cea
Se spune că imaginile evenimentelor mânruim descnse in Noul Tesumcni
de Taină, ci Hristos, r e p r e z e n t a t ca Nîarele P r e o t ce- au fost mu apoi standardizau: in CeU Deuăsf'ni^a Pr<j:;mie ImpânilM, insâ
resc, însoţit de îngeri. Care î m p a r t e E u h a r i s t i a A p o s t o - acest lucru este adevărat doar in l»mi mau. In realitate, cele douăsprezece
Prazmce vanază de la un autor la altul. Doar zece sunt enumetate in anul
lilor. Sfinţii VasiJe cel M a r e şi l o a n G u r ă de A u r , ale
"44 de loan din Euboia in Strma ia ceaceplionm S. Deiparai 10. PG
căror formulare liturgice e x p r i m ă aceeaşi taină, s u n t şi % I473C-1476.\: ZâmisUrea Fecioarei, Naşterea Maiai Domnuluj, Buna-
ei reprezentaţi aici, o n â n d în m â n ă suluri liturgice, ca şi \'estjre, Najterea Domnului, întâmpinarea Domnului, Boboteaza,
Schimbarea ta Faţă, Pajtele, Pogorârea Sfanţului Duh {datorez aceasta in-
c u m ar concelebra ritualul împlinit d i n a i n t e a lor pe
formape Dr.-ului .\lexander Kazhdan dt la Dumbinon Oaks Cf.ur for
Masa c e r e a s c ă / p ă m â n t e a s c ă . D e a s u p r a altarului, în By^anliitt Studies in Washington). Lista btuiţici oficială s-a stabilit in final
semicalota absidei alwrului, se află Maica D o m n u l u i - la următoarele douăsprezece praznice pe caic Ic redăm in ordine calendj.
nstică: Najtetea Maicii Domnului (8 sept), Inaliarea Sfintei Craci (14
T h e o t o k o s . Braţele ei s u n t întinse în p o z i ţ i e orantă, ca şi
scpi.). Intrarea in Biserică a Maicii Domnului (21 nov ), .Vafterea Domnu-
c u m ar interveni p e n t r u n o i şi ar grăbi, cu braţele sale, lui (25 dec.) Botezul Domnului (6 ian.), intampinatca Domnului (2 feb.),
o f r a n d a noastră adusă P a n t o c r a t o r u l u i zugrăvit d e a s u - Buna-\"esQre (25 mart.), Intrarea Domnului in Icrus.ihm (Dunmiiuca Pio-
nilor), inalţaiea Domnului, Pogorârea Sffintului Duh, Schimbarta li Faţă
pra ei, în cupolă. î m p r e u n ă cu ca, în m e d a l i o n u l de pe
(6 ;iug.), Adormirea Maicii Domnului (15 aug.). I'rogiamcle iconografice
pântecele ei, se află p r u n c u l H r i s t o s , i m a g i n e a î n t r u p ă - vor include, de asemenea, învierea Domnului (Paştele), slrbâioare hon
ţ-air'm afnra Lstelor, şi Răstignirea (\'mcrea Marc), care din punct dc vede-
re liturgic, nu este niciodată enumerată aiâruri de Marile Prazmce.

89
Robert F. Taft Hltul Bizantin

strâns legate dc schimbările din arhitectura bisericii iar parohiale"®. Liturghi a monahală nu este staţională
acestea au fost la fel de semnificative din punct dc (procesională, în afara zidurilor, n.n.), ci o liturghie stay-
vedere liturgic. Aşa cum notează Cyril Mango, acestc at-bom, limitată la clădirile complexului monahal.
scheme decorative unitare au fost fezabile doar în pe-
rioada post-justiniană, când interiorul cruciform al Un ritual redus şi simbolismul său
bisericilor cu cupolă, deşi mai mici „era vizibil dintr-o Această comprimare a activităţii liturgice în in-
pri\ire (nu existau culoare de trecere), astfel încât a teriorul clădirilor bisericilor, de acum tot mai mici, a
putut fi tratat ca întreg, în vederea decorării"''"'. fost însoţită şi dc o schimbare a unui simbolism mai
profund. Când riturile liturgice, ce aveau cândva o
La o astfel de schimbare radicală a modului dc
importanţă practică, supravieţuiesc scopului original,
gândire şi a proporţiilor s-a ajuns, parpal, datorită situa-
supravieţuirea lor necesită reintegrarea in cadrul unui
ţiei socio-politice şi economice a acelei perioade. Ca o
nou sistem. De-a lungul acestui proces, aceste relicve
consecinţă a „epocii întunecate", arhitectura monu-
dobândesc deseori interpretări simbolice noi, fară nici
mentală a perioadei justiniene a fost urmată de arhitec-
o legătură cu scopul lor original.
tura Bizanţului mijlociu şi târziu, în care bisericilc pă-
reau miniaturale în comparaţie cu cele ale perioadei Exemplul clasic este, din nou, procesiunea in-
anterioare. Pe măsură ce bisericile au devenit mai mici, trării (intrarea mică) de la începutul Liturghiei Euharis-
viaţa liturgică a devenit mai comprimată, mai personală tice. La origini, aceasta a fost o intrare solemnă in bise-
(mai privată). Splendoarea riturilor urbane bazilicale şi rică, cu ample mişcări longitudinale ce corespundeau
staţionale ale antichităţii târzii, destinate unui spaţiu
axei longitudinale a bisericilor vechi.'^'^ Noul ritual, deşi
liturgic ce îngloba oraşul, şi croite pentru dimensiunile
încă impozant, a fost limitat la planul central al unor
imperiale ale bisericii Sf. Sofia, au sfârşit într-un spaţiu
biserici mult mai mici. Procesiunile publice ale intrării,
extrem de micşorat.
măreţe în trecut — reduse acum la ocoliri ntuale în
Creşterea monahismului în importanţă la sfârşi- interiorul unui naos de acum mai mic - au fost trun-
tul iconoclasmului, mai cu seamă în Patriarhia chiate, rămăşiţe clericale originalei intrări a întregii
Constantinopolului, a avut un rol determinant în aceas- Biserici, aşa c u m au fost consemnate în Rugăciunea
tă dezvoltare. Mănăstirile au devenit mai bogate, mai Intrării din unele manuscrise italo-greceşti ale Liturghi-
autonome şi mai puternice; mai cu seama cele studite- ei Sfântului loan Hrisostom;
urbane, ce aveau strânse legături cu bisericile parohiale.
Nu întâmplător în secolele următoare în Bizanţ au fost
construite mult mai multe biserici monahale, decât

Mango, Mosaics, "13. Mango, ArchiUilun 197-8 şi cap. 7-8 passim.


Maihews, 144.
90
91
Robert F. Taft Ritul Bizantin

„Binefâcăton/I fi intngii făpturi, primeşte Biserica şese în acelaşi l o c de u n d e î n c e p , ci chiar şi in interiorul


a se aprvpie. Dâniie^le ceea ct este bine pentru fiecare dintre noi, ca- bisericii, lucrările rituale se r e t r a g t o t m a i m u l t s p r e
lâu^şte-ne spre âesâvâfirt şifi-ne vrednici de împărăjia Ta..."" altarul t o t m a i închis. Î n m u l ţ i r e a capelelor private, c u
i n n o u l sistem, procesiunile c e l o r d o u ă intrări, cler p r o p r i u , v a f i m a i t â r z i u s e m n a l î n d e p ă n ă r i i d e
reduse la ieşiri rituale d i n altar ale clericilor, p i e r d d i n slujbele p u b l i c e m o n u m e n t a l e şi apropierea de cele
dimensiune, f a p t care d e t e r m i n ă r e i n t e r p r e t a r e a lor: d e d o m e s t i c e şi m o n a h a l e " ® .
a c u m ele apar ca epifanii ale lui H r i s t o s . In p r i m a p r o -
cesiune sau Intrarea Mică, ce descliide L i r u r g h i a C u - Schimbările rezultate în arhitectura bisericii
vântului, Evanghelia este p u r t a t ă în afara altarului, p r i n Rczxiltatul tvituror a c e s t o r s c h i m b ă r i s-a reflec-
n a o s şi înapoi în altar. Se s p u n e că s e m n i f i c ă v e n i r e a lui tat şi in m u l t i p l e l e m o d i f i c ă r i d i n arhitectura bisericii'^':
Hristos la noi ca L o g o s - C u v â n t . I n t r a r e a M a r e de la
1. a t r i u m - u l a d i s p ă r u t iar n u m ă r u l intrărilor a
începutul Liturghiei E u h a r i s t i c e a f o s t şi ca, c î n d v a , o
fost m u l t r e d u s ;
intrare funcţională in biserică d i n s k e v o p h y l a k i o n - u l
exterior; a c u m erau a d u s e p â i n e a şi \Tnul p r e g ă t i t e 2. s k e v o p h p a k i o n - u l e x t e r i o r a f o s t a b a n d o n a t ,
acolo înainte de Liturghie. Inti'area aceasta e r a şi ea f i i n d înlocuit d e p a s t o p h o r i u ;
redusă la un t r a n s f e r s o l e m n al pâinii şi v i n u l u i d i n 3. s i n t r o n u l î n ă l ţ a t a d i s p ă r u t d i n absidă;
absida Proscomidiarului î n altar, p r i n n a o s , ş i d i n n o u
înapoi în altar p e n t r u a fi d e p u s e pe S f â n t a M a s ă ; se 4. a m v o n u l , m u l t r e d u s ca m ă r i m e , a f o s t m u t a t
s p u n e că ni-1 arată pc H r i s t o s c o n d u s s p r e jertfa şi că din c e n t r u l n a o s u l u i s p r e p e r i f e r i e , sau chiar a f o s t
preînchipuie venirea Sa la n o i în taina T r u p u l u i şi S â n - eliminat cu t o t u l , d e o a r e c e p r o c l a m a r e a Cuvântului a
gelui Său. Aceste p r e î n c h i p u i r i s u n t î m p l i n i t e m a i t â r z i u devenit o f o r m a l i t a t e ritualizată; c h i a r şi predica era
în d o u ă ieşiri rituale d i n altar: p r o c e s i u n e a d i a c o n u l u i redusă dc o b i c e i la citirca u n u i text gata f o r m u l a t din
cu Evangheliarul p e n t r u lecturi şi procesiunea v r e o c a r t e de predici^®®.
p r o t o s u l u i p e n t r u distribuirea Sfintei î m p ă r t ă ş a n i i .
Retroinfluenţa noii interpretări a textului
A c e s t regres î n s p r e o scară r e d u s ă a i m p r i m a t
I n a c e s t p r o c e s n u a u f o s t i n f l u e n ţ a t e d o a r clă-
Sfintei Liturghii o o a r e c a r e n o t ă p r i v a t ă , p a r t i c u l a r ă . Nu
dirile, i c o n o g r a f i a şi ritualul bisericilor. Cultul are d e o -
n u m a i că procesiunile au f o s t r e d u s e la r e s t u r i
potrivă o istorie internă şi una externă care
ritualizate farâ nici o i m p o r t a n ţ ă p r a c d c ă şi c a r e sfâr-
interacţionază dialectic. A c e s t l u c r u este e\'ident m a i

L E W 312.15-30 (coloana dm dreapta). Cu privire la provcruenţa acestei ' Vezi T.F. Mathews, Privau Ulur^ ii By^antim Ankiliciim: Toaard a
rugiciuiu. vezi Jacob, Tradilio», 117-118; id.. Zum Eiistloiffbtl dtr
^apprmal. CA 30 (1982) 125-138.
\r,'!antiniithen Chiymtoamlilurgi iei. VaL Bari. Cr. i)6 OstkxicMiche
' Cf. Taft, Grta! Entrance. 178-94.
Smdien 15 (1966) 35-38.
' C f . Tafi, Stmon. i n O D B 3:1880-1881.
92
93
Robert F. Taft Ritul BizaDtin

ales in Răsăritul Bizantin, u n d e înţelegerea duhovni- acestuia cu giulgiu sau în linţoliu. Toate acestea sunt
cească a cultului a contribuit in m o d vital la dezvoltarea lămuritoare nu d o a r cu privire la dezvoltarea inevitabilă
formelor sale simbolice'®'. î n c ă din v r e m e a Sfântului a ritualului t u t u r o r liturghiilor medievale, ci şi cu privire
Gherman, acest n o u stil antiohian de a vedea Liturghia la dezvoltarea pietăţii şi înţelegerii. Acestea nu au abor-
intr-un mod alegorie începuse deja să-şi ţese pânza, şi dat doar reinterpretarea textului şi ritualului existent, ci
nu doar în ceea ce priveşte intrările, ci şi in riturile care au şi c o n t r i b u i t retroactiv Ia schimbarea textului şi
le preced sau le urmează. ritului.

Acest lucru poate fi verificat mai ales în inter-


O nouă carte liturgică: Diataxa
pretarea Intrării Mari, văzuta s u b chipul cortegiului
A c e s t e dezvoltări, mai ales exagerările lor dez-
funerar al lui lisus'®^. Astfel a î n c e p u t un p r o c e s prin
o r d o n a t e din unele manuscrise medievale monastice,
care toate acţiunile liturgice de dinainte şi dc după
au dus în cele din u r m ă Ia apariţia unei noi cărţi liturgi-
aducerea Darurilor a fost interpretate în f u n c p e de
ce: Diataxa sau ^nduiala. Acesta era un manual de
viziunea potrivit căreia Darurile, încă dc la intrare, sunt
indicaţii d p i c o n a l e ce descria felul în care ritualul trebu-
considerate ca fiind trupul răstignit al D o m n u l u i .
ia îndeplinit. D i n secolul al X-lea sunt semnalate între
Aceasta a stimulat dezvoltări în rinduiala P r o s c o m i d i e i
bizantini p r i m e l e încercări de a codifica indicaţiile
(ritul pregătirii darurilor de pâine şi vin de la începutul
tipiconale. în Italia acestea au fost adesea încorporate
Euharistiei) - mai ales introducerea în ritual a textelor
chiar în textul liturgic. In Constantinopol şi pe Mumele
profetice ce fac referire la „slujitorul s u f e r i n d " , văzut
Athos, între sec. X I I şi XV au început să se înmulţeas-
mai apoi ca Mielul de jertfă al Iui D u m n e z e u ' " .
că manualele de indicaţii tipiconale separate - mai ales
Solemnizarea ritualului Intrării Mari şi s i m b o l i s m u l care
pentru a c o n t r o l a dezvoltările exagerate în rânduiala
o însoţea au dus la multiplicarea t r o p a r e l o r cu tema
Proscomidiei.
îngropării, în timpul depunerii, tămâierii şi acoperirii
Darurilor pe Sf Masă, interpretate de a c u m înainte ca V o i s p u n e m a i multe despre aceste Diataxe la
închipuire a depunerii trupului răstignit al lui lisus în sfârşitul capitolului următor'*^.
m o r m â n t , ungerea Sa cu miruri a r o m a t e şi înfăşurarea

Cu privite !a istooa acestei influenţe reciprocc între nt ji intexpretaic în


Rjtul Bizantin, luctâiile lui Schulz sunt foarte bune.
Cu privirea la această chestiune, vezi T a f t , Cnat Eniraace, index p. 467 sub
Grtm Enlraiue, symMim: corte^ and buhai of Cbrisf. id., IJ/ui^ 53 f f .
Pentru iMha ProscomitUti vezi Ia G. Descoeudres, D;> Paslophorien im ţym-
OlUn. Eine Unlmadun^ anhiliklur-nnd Uturgtgeschichtlkhin
Prohlemn, Schriften zuc Geistesgeschichte des ostlichen E u r o p a Bd 16
(Wesbaden 1983) cap. 6.
Vezi T a f t , Ml. Athos, p - 1 9 2 - 1 9 4 .
94 95
Ritul Bizantin

De la studiţi la aghioriţi: creşterea importanţei


ASCENDENŢA NEO-SAVAITICĂ Muntelui Athos
In această evoluţie factorii cheie au fost destrăma-
rea timpurie a monahismului cenobitic studit şi crcştcrca
în importanţă a monahismului athonit sau „aghioridc". în
Constanrinopol, monahismul cenobitic studit a fost până
în secolul al Xlll-lea principala formă a monahismului
urban. In celelalte zone ale imperiului, pe măsură ce presi-
unea turcă dinspre răsărit se accentua, ccntrul de gravitate
monahală începuse să se mişte înspre Apus, deplasând
importanţa centrelor monahale bizantine din Asia Mică în
centre monahale din Grecia. Pierderea Constantinopolui
în favoarea latinilor în perioada anilor 1204-1261 a fost o
m arătat deja faptul că biruinţa asupra
lovitură serioasă p e n t m cultura şi societatea bizantină.
iconoclasmului i-a lăsat pe călugării din
CJOIUI lăsat de puterea imperială slăbită a dus Ia creştere
Bizanţ într-o poziţie avantajoasă, în c o m p a r a ţ i e cu
prestigiului şi autorităţii Bisericii. Jurisdicţia asupra Munte-
clcrul secular. Procesul de monastici2are declanşat încă
lui Athos, deţinută înainte de către împărat, a fost transfe-
înainte de Cruciada a IV-a (1204)'®^, a j u n s e s e la a p o g e u
rată patriarhului (1312), iar monahismul a continuat să
în timpul stăpânirii latine (1204-1261), c â n d clerul secu-
înflorească în rămăşiţele Imperiului Bizantin in Europa'®'.
lar, demoralizat, a fost incapabil de a mai susţine c o m -
In d u d a originilor sale studite, monahismul aghiorit a
plexul slujbelor cântate (asmatike akolouthia) de la abandonai în cele din urmă forma cenobitică strictă a
Biserica Sf. Sofia, încuviinţând monasticizarea lor. In studiţilor în favoarea monahismului de tip savaitic palesti-
timpul restauraţiei Paleoiogilor (1259-1453) Biserica a nian, bazat pe lavrc şi mici mănăstiri sau schituri, o t ^ n i z a t
continuat să fie o forţă puternică în viaţa publică, mai mai lejer'**. Acelaşi proces, cel puţin din punct de vedere
ales în timpul renaşterii isihaste începută pe M u n t e l e liturgic, se desfăşura şi la Constantinopo! unde, de prin
Athos'®^. Dar, de a c u m înainte, a devenit o Biserică sub secolul al Xll-lea, un n o u strat de material liturgic savait
influenţă monahală, şi nu d o a r din p u n c t de v e d e r e al începuse să se in&ltreze în slujbele mănăstirilor studite.
conducerii şi influenţelor spirituale, ci şi din p u n c t u l de Acesta a fost pragul unei noi e p o d , etapa finală a formăm
vedere al creativităţii liturgice. Ritului bizantin de azi.

Vezi Strunli,Afw/V, 137.


\'ezi Nicol, mai ales capitolul 2; J. M e y c n d o i f f , Sl. Ongor) Palamoj and
OrtAoA)* j/«ri/Kaiiy(Ctestwood,N.Y. 1974), 56-170; id. A SlutfyofGngiiy Vezi A. K a z h d a n et alii, H i i U ^ O D B I. p. 358-382.
Palamai (Londta 1974), mai ales p a n e a 1. Cuprian k mfluinfa Htur^â a mi)-
Mai detaliat in R. Taft, M/. Athos.
carii iiihaslt, v e o Taft, Ml. Albti, p. 190-194.
97
RobertF. Taft Ritul Btzanttn

la lucrările cuvenite eclesiarhului ţi ctklaiu, inclusiv rânduiak


Sinteza, neo-savaită egumenului...
O n u m e s c „sinteza n e o - s a v a i t ă " - neo p e n t r u a
o distinge dc ritul studit care, aşa c u m am arătat in
capitolul 5, era o sinteză a e l e m e n t e l o r savaite cu celc D u p ă ce s - a i n f o r m a t cu privire la „rânduielile
ale ritului catedral c o n s t a n t i n o p o l i t a n . In acel capitol bisericii {ţa>di) şi a psalmodiei" şi cu privire la diferi-
am scos în evidenţă scliimbul liturgic r e c i p r o c , de lungă tele tradiţii, o r a l e şi scrise, el Ic-a adaptat nevoilor
durată, dintre Ierusalim şi C o n s t a n t i n o p o l , m a i ales în sale (Taktikotî, 1). Astfel, după cum ritul catcdral
timpul perioadei r e f o r m e i studite. A c e a s t ă fertilizare c o n s t a n t i n o p o l i t a n a f o s t monasticizat graţie influen-
încrucişată s-a intensificat în p e r i o a d a ce a u r m a t dis- ţelor d i n P a l e s t i n a , ritul palestinian (iemsalimitean) a
trugerii Catedralei I e r u s a l i m u l u i (Biserica Sfântului f o s t u l t e r i o r b i z a n d n i z a t . Şi, deşi Nikon enumera
M o r m â n t ) de către Califul a l - H a k i m (în 1009), f a p t ce a d i f e r e n ţ e l e d i n t r e u z a n ţ e l e smditc şi ierusalimitene, o
determinat fărâmiţarea liturghiei a g h i o p o l i t e . D i n seco- citire a t e n t ă a Takttkon-u\u\ (1,1-23) arată faptul că el
lul al Xl-lea, călugării palestinieni au r e c o n s t r u i t ritul nu c o m p a r ă d e c â t d o u ă variante ale accluiaşi rit
studit p e n t r u a-1 folosi n e v o i l o r p r o p r i i . A c e a s t ă r e c o n - sabairic. A m b e l e f o l o s e s c aceeaşi Psaltire palestiniană
strucţie a vizat m a i cu s e a m ă o r d i n e a r u g ă c i u n i l o r n o c - de d o u ă z e c i de catisme''^ - doar distribuirea lor e
turne {ag/ypnidj şi, m a i târziu, c a n o n u l u t r e n i i l o r zilnice diferită- La u t r e n i e a m b e l e variante au stiluri cu laude
şi pensum-xA psalmodiei'®'. şi a p o s r i h u r i " " , aghiopoliţii însă omit stihirile in zilele
de r â n d . E x i s t ă insă d i f e r e n ţ e in utiUzarea Doxologiei
P r o c e s u l a f o s t descris p e n t r u p r i m a dată de că-
Mari la U t r e n i e (I, 22), iar studiţii nu săvârşesc Ve-
tre N i k o n d e p e M u n t e l e N e g r u ( 1 0 2 5 - d u p ă 1088),
c e r n i a m i c ă î n a i n t e de masă şi Vecernia mare după,
călugăr l a i\îănăstirea T h e o t o k o s d e p e M a u r o n O r o s -
ca şi in s i s t e m u l agrypnta palestinian'".
n o r d u l Antiohiei, in Siria. El a f o s t p r i m u l c a r e a folosit
cuvântul tjpikon p e n t r u aceste rânduieli m o n a s t i c e noi.
I n t e s t a m e n t u l său spiritual c e p r e f a ţ e a z ă T i p i k o n - u l ,
notează: " " Prefaţă 9. \ ' . N . B e n e s h e r j c h (ed.), Jakiihn iV/^s/rj Ch/nt^unu:
Gncheskij tekst pe rultopiii iVa. 441 Siiugikagi maailyrji ip. Ekaltriny.
„Am găsit ţi am colectat diferite lipikon-uri. de la Vypusk I, Zapiski Isi.-Filol. Fakurieia Peitogtadskjgo L'nivejsiifia,
Sloudioit fi Ierusalim; // unul nu era la fel ca celalalt, nici chi- chasi" 139 ( P e i t o g t a d 1917). Refefin(c cu pnvue ta dinziunile intci-
ar unul studit cu altul studit, nici cele ierusalimitene cu cele nc aie acestui d o c u m c n t voc fi notate in coqjul lexlului. Veîi ji id.,
iemsalimitene. Şi, foarte uimit de aceasta, i-am întrebat pe cei Opiiame greehukix mkopistj Monaityrja sp. Ekatenny «j Sim (St.
Peiersburg 1911) 1, p. 561-601.
înţelepţi ţi bătrâni, ţi pe cei din Mănăstirea sfântului nostru
părinte Sara din Ierusalim, care ţtiu ţi au experienţă cu privire Diviziuni ale Psalorii conţinând (de obicei) nouă psalmi in cute trei unilap
(slin) de câte trei psalmi Betaie. Cu p o n i e b tradipilu Hsnlnm bizantine,
vezi Tafi, Ml. Alhoi, p. 181-182.
Sohira Şl apostihul suni reftenuc poetice, repetiie dupi vetsete din Sfînti
Scnptută.
Ihid-
' " T a f i . A / / . ^ , A „ . p . 186-187.
98 99
Robert F. Taft Ritul Blzantlii

Pe vicmea lui N i k o n singura diferenţă majoră La începutul secolului al Xll-lea, Tipikon-ul (de esenţă
dintre uzanţe era această agtypnia. A n a h o r e ţ i i savairici studită) de la E v e r g e t i s " ' , una dintre marile mănăstiri
ţin o priveghere de toată noaptea în ajunul zilelor de cenobirice ale capitalei'", suferise deja o puternică
duminică sau de sărbătoare, pe când srudiţii au aderat la influenţă neo-savaitică. Câteva alte Tipikoane din seco-
programul cenobitic obişnuit al rugăciunilor de seară in lul al }QI-lea au î m p r u m u t a t masiv din Randuiala de la
slujbe sec^'enţiale: Hvergetis, iar Tipikon-ul Sf Sava din mănăstirea sâr-
„Esfe bine dt fliul ca nu exis/â slujbă de toată noaptea nici bească H i l a n d a r , de pe Muntele Athos, ce datează din
de sârbâlori, nici duminica, ci mai deffvbă randuiala (akohulhia) anul 1199, este d o a r o versiune sârbească adăugită a
la mmea Paivcemifei, Mie:^onoptidi fi a Utreniei, conform acestuia^'®. Tipikoanele aghiorite de mai târziu, după
Tipikon-ului din Stoudion ţi din Sfântul Munte şi, într-un cuvânt,
secolul al XV-lea, au fost toate de tradiţie nco-
conform obiceiului Diataxei cenobitict." (Tiktikon, I, 20).
savaităcă'". In cele din urmă, din Athos, randuiala
Ulterior, remarcabila dezvoltare neo-savaitică a tipiconală s-a răspândit în aproape peste tot în acele
inclus o creştere considerabilă a n u m ă r u l u i de psalmi mănăstiri aflate s u b influenţa isihasmului athonit.
folosiţi în serviciul laudelor şi mai ales în Utrenie în
Canonul zilnic de nouă pesne'*'*. Subliniem din nou Peste tot, adică chiar şi în sudului Italiei. Pentru
faptul că ambele rimri, atât cel studit cât şi cel neo- a da d o a r un exemplu, Dimitri Conomos remarcă in
savaitic, nu sunt decât variate de c u t u m e ale aceleiaşi timpul acestei p e r i o a d e „o înfloritoare renaştere muzi-
tradiţii de bază. cală în timpul Paleologilor"^"'', pe de-a-ntregul monaha-
lă, care, la fel ca alte schimbări limrgice post-studite, nu
Răspândirea Tipikon-ului Sfântului Sava
Acest rit neo-savaitic a devenit curând popular E d . D t n i r n c v s b ) I, 256-656. Această bogăpc dc obicciun nu este cupnnsi
peste tot. Motivele răspândirii sale nu s u n t foarte clare. in n o u a e d i p c a lui G- Gautier, Le Tjpikon dt Ia T/ma/ku Er/ipiii, in Reivr
(i982) 5-101.
Unii presupun că acest fapt s-ar datora marii sale sim- Cu p n v i c e la Mănăstirea Kverghetis, vezi la R linin. Li
plităţi şi datorită stilului cenobitic mai puţin rigid, ta/fnastiifiu de tmpin byi^antiit, I.Ul: Les f^liii tl iei nenaHtm (Paris 1969)
178-184; J. P â t g o i r e , ComlanlinopU. Le itu»nl (menailin) ile tEin/y/ii. in
adoptat într-o vreme de decădere şi neorânduială, când E e h o s d ' o i i e n t 9 (1906) 366-373; 10 (1907) 155-167,259-263.
Marea Biserică nu mai putea întreţine gloria trecută a J T h o m a s , Ttte Ever^til Monasliiy a! CanilaHlinopii m a Qnlir ^ Etchitulica!
Kifom, E l e v f n t h . \ n n u a ) Bvzantine Studjes Confetence, Aiilra,/ f/Papen
vechiului rit catedral bazat pe un mare n u m ă r de cântă-
(1985) 18.
reţi"^ şi când monahismul era mai puţin disciplinat Ni. A n a n z , Etapei, 67; id., Mannj. O C P 38 (1972) 86 noia 1; id.. Lei primi
faţă de vremurile înfloritoare ale cenobirismului studit. pnibyterales de Ja PaH«y<his, in O C P 40 (1974) 331-2, cf 342, id., Hiipermi,
113 ji n o t a 20. Aşa c u m acatâ Arranz, cel mai vechi Tipic alhoiul rcflecii
obiceiuri studite. N u m e r o a s e Tipikoane nco-savaiace siuit cditaie in
D m i t n e v s k j j III. Cu p n n r e la aceste documente, vezi, de asemenea, G.
" • I b i d . , p . 188-190. B c n o m e r e , TAe Hiilonat Dnetapmen! Ihe Uaslff Vigl ni fjhlul JVmw /»
'''' Acesta esic unul dintre moovele date de c i i i e Simeon al l'esalonicului (d- the Gnek Cbtmh, in O C A 193 (1972) partea a ll-a.
1429), PG 155:553D, 625B. "" C o n o m o s , Ccmnuaion Cjcte 68.

100 101
Robert F. Taft Ritul BizaDtin

a fost susţinută in Magiia G r a e d a , u n d e au c o n t i n u a t sâ două importante rânduieli litui^ce sau Diataxe: Dialaxis ies
fie folosite vechile repertorii - A s m a t i k o n şi Psaltikon. hierodiakonias, pentru serviciul lituigjc zilnic, şi Dîataxis tis
în cele din urmă, această n o u ă mişcare a f o s t sinteti2atâ Theias Leitour^, pentru serviciul Euharistie. Aceste rându-
in prima jumătate a secolului al XlV-lea de către un ieli tipiconale ale lui Philoid sunt normative şi azi in cele-
compozitorul Sf. l o a n K o u k o u z e l din Marea Lavră de brarea liturgică bizantină, conţinând îndrumări pentru
pe Muntele Athos, în ajunul mişcării isihaste'®'. toate nevoile practice. Până în secolul al XI\'-lea, în Mun-
tele A t h o s mai puteau 6 ^ i t e în uz manuscrise de tip
Triumful isihastnuîui athonit: studit de dinaintea reformei philoteiene; practic însă, în toţi
Diataxa patriarhului Philotei codidi greceşti din secolele X \ T rânduielile Kturgjce
O influenţă majoră in răspândirea noilor practici sistematizate de Philotei au câştigat supremaţia pretutin-
savaitice a avut-o Philotei Kokkinos (d. 1379), isihast deni, cu excepţia sudului Italiei, şi în cele din urmă şi-au
aghiorit^®^. Odată cu apărarea învăţăturilor isihaste, con- găsit loc în primele cărţi liturgice bizantine tipărite^''.
firmată ca doctrină oficială în sinoadele din anii 1347 şi
D e ş i t o a t e aceste cărp au fost publiate în Italia
1351, călugării isihaşti au apărut ca învingători într-o luptă
- in principal in Veneţia şi unele la Roma - vechiul
îndelungată pentru hegemonie, c â ş t ^ â n d p e n t r u urmaşii
opic studit a avut propriile sale cărţi in mănăstirile din
lor poziţii importante în ierarhia Bisericii Ortodoxe. Pen-
sudul Italiei^*". In ceea ce priveşte Sfânta Liturghie,
tru tot restul secolului al X N - l e a , Scaunul Ecumenic a fost
ocupat de călugări isihaşti. (^el mai cunoscut dintre ei a prima ediţie p e n t r u uzul călugărilor italo-greci, tipărită
fost Philotei, egumen la Marea Lavră, episcop dc Heraclea ia R o m a in anul 1601, păstrează in locul Proscomidiei
din anul 1347 şi apoi, de două ori patriarh al un rit calabrez local, mult mai simplu decât tânduiala
Constantinopolului (1353-1355, 1364-1376). O d a t ă cu a philoteiană.
doua urcare pe tronul patriarhal, Philotei a inaugurat o A c e s t lucru nu trebuie să surprindă pe nimeni.
nouă perioadă, caracterizată de intensificarea relaţiilor
Chiar şi în mănăstirile de pe Muntele Athos au conti-
dintre Fanar şi Bisericile ortodoxe locale din afara spaţiului
nuat să fie alcătuite şi folosite şi alte Diataxe, care au
grecesc. Împreună cu dominaţia doctrinară, spirituală şi
rămas în c o m p e t i ţ i e cu rânduielile philoteiene până în
ierarhică a isihaştilor, s-a impus şi influenţa liturgică. In
secolul al X\^-lea. Noile practici au a\Tit nevoie chiar de
timpul cât a fost egumen la Marea I^avră, Philotei a alcătuit

Loc. dl., cu bibliogtafic mai bogali.


Ibid. 68fr. Cu privite la acest c o m p o z i t o r , vezi E A ' . WiUiams, Joii
D u p a anul 1587, Tipikon-ul din Gronafetrata, de tradipe încă studitâ. a
Y^nkou^Us' Kifirm of Ryrraniim Chanlingfor Gnal Vtspm m tbe Founamh
fost adoptat la M ă n i s n t e a St. Savioi, din Messuia, din ordinul Pipei
Ontwy. dizertaţie la Univcritatca Yale (Ann Arbor, Mich: t m c t o f i l m e ale
Sixtus (Aitanz, Typikea XXlIt). .\rranz, Mauiu,. OCP 38 (1972) 91 n.
universităţii 1968); Strunk, Muiic 171 ff şi passirn (vezi index p. 338); D . E .
2, pe care s-a b a z a t afirmapa mea etonatâ dus Taft, Ml. Athm, 192 care at
Conomos,/«ĂB Koukouv^Us, în O D B 2:1155.
putea induce ideea (incoreccă) ci aceasta a reprezentat o mifcaie spre
Cu priviie la această chestiune vezi mai detaliat in studiul m e u . T a f t Ml Tipikon-ul savainc. ii sunt recunoscător studentului meu, S. Patenti, pen-
Alhoi.p. 190-194,
tru ci nu-a semnalat accasiâ cioate.
102 103
Robert P. Taft

tnai mult tiinp pentru a se răspândi in regiunile ortodo-


xe bizantine de dinafara Constantinopolului şi a Greci-
ei: manuscrisele slavone au reflectat noua rânduială
tipiconală cu o întârziere de unul sau două secolc. Dar
Diataxa Sfintei Liturghii a lui Philotei a fost tradusă în
slavonă de două ori înaintea sfârşitului secolului
iar până ia sfârşitul sec. XIV, în timpul mitro-
poEmiui Cyprian din Kiev (1381-2,1390-1406), u2anţe-
le neo-savaitice au ajuns în Rusia unde, treptat, le-au GLOSAR:
înlocuit pe cele vechi, de factură studită. Lavra Sfânta
l'reime - Serghie, din nordul Moscovei Ic-a adoptat în
anul 1429; au fost adoptate in N o v g o r o d în anul 1411
şi au atins până în anul 1494 extremitatea nordică, în
Solovki, pe ţărmul Mării Albe.^"^ a m v o n = Loc special din care clericii fac lecturile în
timpul serviciilor liturgice sau îşi rostesc predica.
Din secolul al XVI-lca, obiceiurile locale au cc- In vechile biserici era un spaţiu înălţat pentru ace-
dat pretutindeni în faţa noului sistem liturgic, iar din laşi scop, situat pe axa principală care lega intrarea
secolul al XVII-lea cărţile liturgice tipărite la Veneţia se cu altarul, (ex. în Catedrala Mitropolitană din Si-
aflau în uzul general: perioada de formare a Ritului biu sau Tg. Mureş). i\mvonul este o simplificare a
Bi2andn, aşa cum îl ştim azi, ajunsese la final. Practicile vechi i/emf din sinagoga antică.
neo-savaitice, în redactarea atonită din secolul al X I \ ' -
Ica - care a fost de fapt Ritul Marii Lavre în timpul a t r i u m = La origine este camera principală a casei
stâreţiei lui Philotei - nu reprezintă decât triumful antice, adăpostind vatra. Prin extensie, spaţiu
monahismului isihast asupra diversităţii studite urbane. semideschis care precedă intrarea într-o clădire
Dacă exceptăm folosirea ocazională locală a practicilor somptuoasă, asemănător celei din faţa Catedralei
studite, mai ales în sudul Italiei şi în Rusia, rânduiala din Alba lulia.
savaită a devenit şi ritul ortodoxiei din întreaga lume.
canceliî = în vechile biserici bizantine erau grilaje
Iar acesta este ceea ce numim până azi R i t u l B i z a n t i n .
metalice, din lemn sau piatră, destinate să proteje-
ze spaţiul sacru al altarului. Din cancelii s-a dez-
voltat ulterior actuala catapeteasmă (tâmpii) din bi-
sericile ortodoxe,
c a t h e d r a = Tronul arhieresc situat într-o biserică.
^Ith.Ml-Alh»,, 193 }i n. 120.
.\fTaM. fiiij!»/. p. 70-72.
Fiind simbolul autorităţii ecleziale locale, catedra
nu putea fi dccât într-o singură biserică; de aici
104

n
RobertF.Taft Rimi Bizantin

cuvântul catedrală - biserica episcopală. Eronat, printr-un zid. Dacă nartexul este situat în exterio-
azi se atribuie cuvântul catedrală oricărei biserici rul zidului de faţadă se numeşte exonartex^ iar în
mai importante dintr-un oraş. interior ertdonartex. Nartex este sinonim cu cuvân-
tul pronaos.
evhologhion = Nlolitfelnic. Carte care cuprinde o
colecţie de rânduieli liturgice pentru slujbe felurite p e n s u m = Pensum cuvânt tehnic de provenienţă latină
(Cununie, Maslu, Dezlegări, Binecuvântări pentru care defineşte numărul şi ordinea psalmilor, pe zi-
diferite obiecte etc.). în tradiţia Bizantină le, slujbe şi săptămâni, folosiţi în cult. (n.tr.)
Evhologhionul cuprinde şi Rânduiala Sfintei Li-
p o r t i c = In arhitectura greacă porticul era situat la
turghii.
intrarea principală într-o clădire. Dc obicei era o
galerii = Gang boltit, cu arcade spre curtea interioară; construcţie pe mai multe coloane, deschisă pe trei
Tip similar de spaţiu, având funcţia de a facibta laturi şi acoperită; pridvor.
accesul în diferite încăperi ale unei mănăstiri sau s i n t r o n (syntron) = Construcţie specifică vechilor
biserici ortodoxe. Termenul este uneori atribuit biserici bizantine, amplasată in absida alurului, al-
balcoanelor laterale din bisericile bizantine, cum cătuită dintr-un şir de scaune in forma amfi-
sunt cele de la Catedrala Sf. Sofia din treatelor deasupra cărora era poziţionat tronul
Consta minopol. episcopului. Din vechiul sintron majoritatea ac-
litanii = Rugăciune lungă şi repetată, în care se imploră tualelor biserici ortodoxe au păstrat doar tronul
ajutorul lui Dumnezeu in diferite împrejurări: se- episcopului; acesta este numit în continuare „Sca-
cetă, calamităţi etc. unul cel de sus" fară a mai avea vreo legătură cu
poziţia sa superioară.
liturghie staţională = de obicei o slujbă procesională
care pornea dintr-un loc anume şi se termina într- s k e v o f î l a k i o n = Clădire anexă a vechilor biserici bi-
o biserică determinată, de obicei biserica al cărei zantine, situată de obicei în partea sudică a nane-
hram era sărbătorit în ziua respecrivă, în perioada xului, destinată unor lucrări liturgice premergătoa-
de aur a Bizanţului aceste procesiuni staţionate re Sfintei Liturghii (ex. Proscomidia). Cu timpul
precedau Sf. Liturghie în m o d constant. schet>ofilachwn-\Â şi-a schimbat locul şi dimensiunile,
nartex = Portic cu un singur etaj situat în faţa navei devenind o mică firidă în panea nordică a Sfântu-
bisericii, care înlocuieşte, din sec. V d. Hr. atriu- lui Altar în care se pregăteşte Proscomidia.
mul la bisericile creştine. în Evul Mediu nartexul s o l e a = Spaţiul din faţa tâmplei bisericilor ortodoxe,
desemna coridorul plasat transversal, faţă de axul înălţat cu câteva trepte faţă de restul bisericii, des-
bisericii, închis sau având formă dc portic, situat tinat mişcărilor liturgice ale clerului in timpul sfin-
la intrarea în corpul principal şi separat de navă telor slujbe. în vechile biserid bizantine solea era
106 137
Robert F. Taft

mult lăijţită fiind destinată nu d o a r clerului ci şi la-


icilor cu ranguri deosebite. A v e a o f u n c ţ i u n e simi-
lară cu actualul chorâin bisericile a p u s e n e .
t a x o n o m i c = C u v â n t de origine grecească ce d e f i n e ş t e
ştiinţa care se o c u p ă cu clasificare, o r g a n i z a r e a lu-
crurilor într-o a n u m e disciplină. Cuprins
t o p o s = (din Ib. gr.) loc c o m u n ; t e m ă specifică, repeta-
tă în m o d fi-ecvent în o p e r a u n u i a u t o r sau în tra-
diţie. Introducere
Rinil Bizantin 16
Componentele sale 17
Fazele istorice 20
Liturghia pa Ic o-bizantină: Bizanţul dinainte de Bizanp.. 23
Bizanţul de\'inc Constandnopol 24
Onginile liturghiei in Bizanţ 25
Formarea riturilor 26
Naşterea Ritului bizantin 29
Rilul Bizantin devine „imperial" 31
Epoca de Aur a lui Jusdnian şi a urmaşilor săi 32
Din interior spre exterior: oraşul ca bisenci 33
Ijturghia staţionalâ 34
Impactul procesiunilor staţionale 39
Importanţa „intrâiilor" 43
Din afară tnliuntru: clădirea bisericii, ca şi cosmos 45
l.iturghia cosmică 47
Veacul întunecat şi iconoclasmul 50
C Conţin ui ta tea 52
Consolidarea ^^
Schimbarea: noua misugogie — 58
Era studitâ
Biruinţa Ortodoxiei şi reforma liturgică 65
Robert F. Taft Ritul Bizactln

De7%-oltarea nculiu monastic: poveste a două oraşe 71


Noua Săptămână Sfântă şi slujbele de Paşd 78
Muzica bisericeasca 79
Arhitectura şi iconografia bisericii 80
Sinteza Bizanţului de mijloc 82
Noua iconografie 83
Noua arhitectură 89
Un ritual redus şi simbolismul său 91
Schimbările rezultate in arhitectura bisericii 93
Retroinfluenţa noii interpretări a textului 93
O nouă carte liturgică; Diataxa 95
Ascendcnţa nco-savaiticâ 96
De la studip !a aghioriţi 97
Sinteza, neo-sa vaită 98
Răspândirea Tipikon-ului Sfântului Sava 100
Triumful isihasmului: Diataxa patriarhului Philotei 102
Glosar: 105
Cuprins: 109

f: A o F M A n W A II A

C o n s t a n t i n o p o l u l . Planul principalelor artere }i dâdm

111
Ritul Bizantin
Robert Taft

B
ss o
s u
t!r o

g
rt 3
O c
co
2
c

cn

Planul Bisenai Sfânta Sofia

112
113
Robert T a f t
RobertTaft Ritul Bizantin

PUmi C o m p l e x u l u i Palatin

M ă n ă s t i r e a S t u d i o n , reconstituire

© vxv-w.byzanuuml200.com
117

116
3

S '

s
00

cr)