În grădina Ghetsimani - Tradiționalism

Vasile Voiculescu

1. Context

Născut în 1884, Vasile Voiculescu e unul dintre cei mai importanți scriitori ai perioadei interbelice,
fiind cunoscut ca poet, prozator și dramaturg. Activitatea sa literară începe în anii Primului Război
Mondial și stă sub semnul Sămănătorismului. Principalele sale volume de versuri sunt: “Poezii”, “Din
țara zimbrului”, “Pârgă”, “Poeme cu îngeri”, “Destin” etc. O adevărată revelație a produs proza
postumă și volumul de versuri “Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare în traducere
imaginară de Vasile Voiculescu”, publicat în 1964, la un an după moartea autorului.

2. Surse de inspirație

Autorul valorifică un episod din Evanghelia lui Luca, singurul care amintește despre natura umană a
lui Iisus, precizând frământările acestuia în momentul rugăciunii din grădina Ghetsimani. Pornind de
la aceste detalii, Voiculescu ne propune o viziune profund originală, care presupune accentuarea
laturii umane a fiului lui Dumnezeu Fiul.

3. Teme și motive

Textul abordează o problematică religioasă, construită cu ajutorul câtorva motive literare, cum ar fi
măslinii, rugăciunea, apa, grădina etc. Ceea ce se remarcă aici este că instrumentul liric depășește
cadrele biblice, propunând o serie de elemente cum ar fi veninul, uliii sau prada.

4. Structura textului
În spiritul esteticii tradiționaliste, textul este alcătuit din patru catrene care respectă canoanele
prozodice ale poeziei clasice, având rimă încrucișată și măsura versurilor de 14 silabe.

5. Expresivitatea (Analiza pe niveluri)

La nivel fonetic se remarcă frecvența vocalei „a” și mai ales aliterația din versul „Și-amarnica-I
strigare stârnea în slăvi furtuna”, unde reluarea consoanei „s” subliniază suferința Mântuitorului.

Terminologia religioasă (Iisus, apă, Ghetsimani, măslinii etc.) confirmă caracterul ortodoxist al
poemului, cu precizarea că totul acționează implicit la nivel de sugestie poetică. Și mai interesantă
este prezența unor cuvinte care trimit la ideea de suferință: a lupta, sudori, sânge, moartea, vraiștea
etc.

La nivel morfo-sintactic, expresivitatea textului este dată de utilizarea verbelor la imperfect (lupta,
curgeau, nu primea etc.), timp al durativului, care intensifică trăirea poetică, implicându-l pe cititor.
Pe de altă parte, prezența unei propoziții exclamamtive în finalul celui de-al treilea catren
accentuează ideea poetică a suferințelor Mântuitorului.

Stilistic, textul uimește prin bogăția imaginilor artistice, realizate cu ajutorul unor procedee artistice
diverse și expresive. El delimitează cu metafora paharului, în care trebuie să vedem o sugestie a
jertfei pe care Iisus trebuie să și-o asume. Epitetele cromatice „sudori de sănge”, respectiv „chipu-I
alb“ conturează, prin contrast, imagini puternice ale suferinței, idee completată de comparația „alb
ca varul“. Epitetul în inversune accentuează frământările sufletești ale Mântuitorului, dând
dramatism scenei.

Următoarea strofă mizează pe capacitatea expresivă a epitetelor, fie ele simple sau în inversiune,
urmărind să scoată în evidență caracterul implacabil al misiunii divine, pe care Iisus refuză să o
îndeplinească: „Grozava cupă“ sau „infama băutură“ sunt imagini ale predestinării.

Perechile antonimice „venin – dulceață“, respectiv „moarte – viață“ trimit la natura duală a
Mântuitorului, evidențiind întâlnirea divinului cu umanului.

Ultima strofă propune un transfer ideatic semnificativ, frământările lui Iisus fiind proiectate asupra
naturii. Personificarea măslinelor, care se frământă, și apariția simbolică a uliilor anticipează finalul
tragic al Mântuitorului și dezechilibrul cosmic, sugerat prin metafora „vraiștea grădinii“.

6. Semnificații

În prelucrarea episodului biblic al rugăciunii de pe muntele Măslinilor, Vasile Voiculescu ne propune

o serie de sugestii menite să sublinieze natura duală om – Dumnezeu și implicit, importanța
sacrificiului.

Noutatea viziunii ține de surprinderea dramei pe care Mântuitorul o trăiește în momentul în care
trebuie să Își asume răstignirea. Dacă în prima parte a poemului autorul insistă asupra frământărilor
lui Iisus, finalul proiectează aceste zbateri pe fundalul unei naturi care intuiește tragismul
întâmplărilor care urmează. Frământarea măslinilor și apariția uliilor accentuează tensiunea lirică,
conferind poeziei sentimentul unei trăiri autentice.

7. Titlul

Format din două substantive care trimit la sursa de inspirație biblică, titlul sugerează un spațiu
propice meditației, grădina fiind locul unde Iisus se retrage pentru a se ruga lui Dumnezeu Tatăl.
Simbolic, titlul trimite la predestinare, întrucât în limba ebraică „Ghetsimani” înseamnă zdrobirea
măslinelor, ceea ce, prin asociere cu pomul, scoate în evidență sacrificiul pe care Iisus și-L asumă.

8. Apartenența la tradiționalism
 Tema și motivele religioase;
 Sursa de inspirație;
 Structura convențională a textului;
 Accentul pus pe imagini artistice relevante (mai ales epitetul);
 Cultivarea unui limbaj accesibil și expresiv;

9. Referințe critice

G. Călinescu: „Poezia lui Vasile Voiculescu este expresia deplina a ortodoxismului românesc.”

10. Concluzii

„În grădina Ghetsimani” rămâne un text reprezentativ pentru creația lui Vasile Voiculescu și pentru
tradiționalismul interbelic. Poemul se remarcă prin modul original prin care Voiculescu
reinterpretează sursa biblică. Poezia este una dintre cele mai valoroase creații ale lui Vasile
Voiculescu, atât prin noutatea viziunii poetice, cât și prin expresivitatea limbajului poetic.