Sunteți pe pagina 1din 338

ANDREI OIŞTEANU

MOTIVE
SI SEMNIFICAŢII
MITO SIMBOLICE
ÎN CULTURA TRADIŢIONALĂ
ROMÂNEASCĂ

• U N I V E R S I T A S -
ANDREI OIŞTEANU
M OTIVE SI SEM NIFICAŢII M ITO-SIM BOLICE
ÎN CULTURA TRADIŢIONALA ROMÂNEASCA
A N D R E I O IŞ T E A N U

M O T IV E ŞI S E M N IF IC A Ţ II
M IT O -S IM B O L IC E
ÎN C U L T U R A T R A D IŢ IO N A L Ă
R O M Â N E A SC Ă

KDITURA M1NK.IH.VA
B u c u r e ş t i, 19 8 9
Ilustraţiile de la paginile 75, 235 şi 297
au fost realizate, după originale, de Adrian Şuştea

ISBN 973-21-0161-x
P entru A m ana
CUVÎNT ÎNAIN TE

R econstituirea unei m itologii p re - şi proto-rom âne ridică


unele d ificultăţi greu de depă'şit, printre care lipsa izvoarelor
scrise autohtone şi pierderea unor cărţi — cu referiri sigure
sau probabile la, mitologia geto-dacă şi daco-ro/^ n ă — scrise
de autori greci sau rom ani (Poseidonios, Criton, Dio Chrysos-
tom us, A ppian, A ria n ş.a.). Pe de altă parte, info'^rmaţiile refe­
ritoare la geto-daci provenite de la autori antici s în t relativ)
sărace, cîteodată am bigue sau contradictorii, fiin d d e s e
la a doua sau la a treia m ină. Chiar şi info'^rmaţiile despre geţi
(atît de im portante şi de controversate), 'consem nate de Uero-
dot, au fo st culese de acesta „de la elenii care locuiesc în IIel-
lespont şi în P onta, dar, se pare, (nu de la cetăţenii greci rezi­
denţi în T ^ n is , H istria sau Calatis (zonă getică), ci de la cei
din Olbia (zonă scitică) şi din A pollonia Pontică (zonă sud -tra -
dcă) — două dintre probabilele escale ale părintelui. istoriei
în -peri]Jl.ul său pontic (1).
Situaţia devine şi m ai acută atunci cînd e vorba de a re-
o ^ t i t u i credinţele m itice şi practicile ‘imagico-rituale ale geto-
<lacilor p e n tru că, pe de o parte, acestea — fiin d tainice —- a­
jungeau IC'U greu şi fragm entar la cunoştinţa străinilor şi, pe
de altă parte, aceştia din u rm ă — neputînd recepta adevăra­
tele sem nificaţii ale unor credinţe şi rituri specifice, străine
de 'mentalitatea lor m ito-religioasă — fie că om iteau să le re­
lateze, fie că le vînghesuiau“, 'mai m u lt sau p u ţin forţat,
între coordonatele m en ta lită ţii lor proprii.
N u s în t acestea 'Singurele dificultăţi, dar ar fi to tu şi ab­
surd şi in eficien t să răm înem la stadiul deplingerii 'Situaţiei;
abordarea in te r- şi pluri-disciplinară a problem elor este în m.ă.-
sură să i e scoatn din impas. In fo rm a ţiile (atîtea cite sînt), cii-

7
prinse în izvoarele antice (corect traduse şi interpretate), pot
f i coroborate cu datele oferite de arheologi, antropologi, isto ­
rici, lingvişti, paleoetnologi £tc. De asemenea, ni se pare a fi
profitabilă abordarea m itologiei rom âne în co ntext universal,
d a ; n u cu uneltele com parativism ului m ecanic — boala copi­
lăriei etnologiei — , ci p rin raportarea orientativă la alte m ito ­
logii şi p rin folosirea p r u d e n tă ' şi nuanţată a stru ctu rilo r şi
scenariilor m itice (să' le n u m im ) ,,invariante
Un rezervor practic nesecat de inform aţii p rivin d m itolo­
gia rom ână îl contituie m anifestările şi textele folclorice, chiar
dacă acestea au fost, în m o d sistem atic, ‘culese şi consem nate
abia de la jum ătatea secolului al X lX -le a . Relatia d in tre m i­
tologia populară românească, pe de o parte, şi m itologia pre- şi
proto-rom ână, pe ele altă parte, pare a fi problem a cea m ai de­
licată cu care se co n fru n tă cercetătorul care îşi propune o tra­
tare diacronică a fenom enelor culturii şi m e n ta lită ţii■populare
autohtone. Este vorba despre o lucidă şi corectă „m ăsurare“ a
aportului — cantitativ şi calitativ — al structurilor şi m o tiv e ­
lor m itice arhaice în cadrul fen o m en u lu i cultural com plex al
m itologiei române. Poziţia m axim alistă, adoptată de u n ii cer­
cetători, este spectaculoasă şi seducătoare, dar n u m ai p u ţin
exagerată (citeodată nocivă), decît cea m inim alistă (adesea rău­
voitoare), adoptată de alţii. În arnbele cazuri este vorba, de
cele mai m u lte ori, ele o implicare subiectivă a cercetătorului
(în fond, n u ne p u tem aştepta la u n nivel zero al_ subiectivită­
ţii), care nu cred că este, p rin ea însăşi, negativă, ci doar prin
unele form e de m anifestare (rea-credinţă, tezism etc.). C u ltu ­
ra populară — născută şi perpetuată de m ilenii pe teritoriul
dintre Carpaţi şi D unăre — beneficiază de suficiente m erite
autentice, p e n tru a n u avea nevoie ele false „proteze“, fie ele
şi d a u r . I n fo n d , unul dintre principalii indicatori care a-
tesW vigoarea, lipsa de com plexe şi m aturitatea u n e i civiliza­
ţii (în speţă, cea contem porană rom ânească) este curajul de
a-şi contem pla cu obiectivitate propria devenire istorică şi cul­
tu r a li, fără m en a ja m en te şi fără în fru m u seţă ri decorativiste.
Este evident fa p tu l d i pricipalele surse de reconstituire a
m itologiei rom âneşti sîn t textele şi m anifestările folclorice, fe-
nora.jnte-culturale caracterizate p rin anonim at şi oralitate. Din
pu n ctu l de vedere al • cercetătorului, d e za v a n ta ju l. pe care îl
1

prezintă o c u ltu ră tradiţională, em inam ente o ra lă (sărăcia iz ­


voarelor scrise), este din. p lin recom pensat de un. avantaj esen­
ţial : perpetuarea în fo rm e vii a u n o r • străvechi m o tiv e m itice
şi p ra c tic i• rituale. A ceste date cu ltu rale s-au transm is — în

8
form e abia. schim bate — ,,din gură în gură“, de la o generaţie
la alta, în- stare vie, ca elem ente operante încă pentru o 'men­
talitate aproape contem porană şi nu ca relicve fosilizate sau
ca e x p o n a te d e fu n c te de m u ze u . Este unul dintre m o tivele ca-
re-l făceau pe Mircea Elimle sli afirm e (doar aparent retoric)
că ele m u lte ori „credinţe şi obiceiuri încă vii în anum ite re­
giuni em inam ente conservatoare (printre care trebuie în to t­
deauna n u m ite Balcanii şi Rom ânia), revelează straturi de cul­
tură m ai arhaice decît cele reprezentate, de exem plu, de m i­
tologiile "'„<clasice>->- greacă şi romană* (2, p. 191), sau într-o altă
fo rm u la r e : »Se ştie că a n u m ite scenarii m itico-rituale, exis­
ten te încă la • ţăranii din Europa centrală şi sud-orientala la
începutul secolului X X , păstrau fra g m e n te ' m itologice şi ritu­
aluri dispărute, în Grecia antică, înainte de H om er“ (2, p. 17).
Faţă de unele evidenţe şi faţă ele m ulţim ea de argum ente
aduse '■de cercetătorii din dom eniul (paleo)etnologiei rom âneşti
(la care se adaugă cele aduse de istorici, arheologi, lingvişti,
antropologi, sociologi), punerea sub sem nul întrebării a con­
tinuităţii populaţiei carpato-dunărene poate fi generată fie de
ignoranţă, fie de rea-credinţă. P entru o cultură popularei care
s-a transm is pe cale orală, din generaţie în generaţie, b en efi­
ciind exclusiv de m em oria colectivă, ar fi fo st necesar şi su ­
ficient u n hiatus pe perioada 'unei singure generaţii, p e n tru ca
toate coordonatele culturale şi liniile ele forţă —' care defineau
si structurau această cultură — să se aneantizeze. Pe de altă
parte, sim ilaritatea/identitatea structurilor, scenariilor şi m oti­
velor m itico -ritu a le şi, în u ltim ă instanţă, a m en ta lită ţii m i­
tice pe întreg arealul rom ânesc, n u lasă nici o urm ă de îndo­
ială asupra apartenenţei locuitorilor la aceeaşi com unitate e t­
nică. Trăsăturile care determ ină, în spaţiu şi tim p, o un ita te
etnică, nu sînt a tît de natură antropo-biologică, cît m ai ales de
natură antropo-culturală : asp ecte de civilizaţie şi de cultură
dintre care, alături de limbă, treb u ie în p rim u l rînd conside­
rate m en ta lita tea m itică, tradiţiile, obiceiurile etc. generate,
adoptate — în tr -u n cuvînt, p erp etu a te — de respectiva co­
lectivitate etnică.
Sigur că nu v o m cădea în capcana susţinerii „îngheţării"
sau a „purităţii" m itologiei române. D im potrivă, aceasta se pre­
zintă cercetătorului contem poran ca o „fiinţă com pozităa (ca
să răm înem în sfera m itologicului). Structurilor şi scenariilor
m itice autohtone li s-au su p ra p u s elem ente de m itologie ro­
mană, iudeo-creştină (prin filieră bizantină), slavă, elem ente
m itice ale un o r popoare asiate migratoare. ş.a. A rezu lta t o

9
m itologie populară vie, evolutivă, u n specific produs cultural
sincretic, ale cărui straturi suprapuse de-a lu n g u l tim p u lu i sînt,
astăzi, greu de decantat. Probleima este e x tr e m de com plexa,
dar sim plificînd-o şi reducînd-o la u n m odel mateimatic, p u tem
recepta — în perspectivă diacronică — m en ta lita tea m itică au­
tohtonă ca fiin d o fu n c ţie de cel p u ţin dou./1 variabile. Pe de
o parte, ea a fost supusă unei evo lu ţii lente (aproape insesiza­
bile), dar continue (datorate evoluţiei naturale, în tim p , a m e n ­
talită ţii populare) — s-o n u m im convenţional „evoluţie lini-
arăa şi, pe de altă p a rte, a fo st supusă unei evo lu ţii accelerate,
dar (în genere) discontinue (datorate suprapunerilor şi p resiu ­
nilor culturale exercitate de diverse tra d iţii exogene) — s-o
n u m im „evoluţie în trepte".
Specificul m itologiei rom âne n u rezidă n u n m i în fa p tu l că
structuri m itice arhaice, autohtone, a u su p ra vieţu it în form e
folclorizate în m itologia populară, dar şi în m odul în care au
fost asim ilate sceruirii şi m otive m itice exogene. Curba
„evoluţiei în treptea a fo st astfel m u lt aplatizată („lin i-
arizată«), în p rim ul rînd, p e n tru că au fo st asim ilate
num ai anum ite m o tive m itice, care n u intrau în con­
tradicţie flagrantă cu coordonatele esenţiale şi principiile
m entalităţi m itice proprii şi, în al doilea rînd, p e n tru câ m o­
tiv e le m itice preluate n u au fo st calchiate, ci adaptate (prin
elim inări, adăugări, schim bări de sem nificaţii sau n u m a i de
centre de greutate) conform aceleiaşi m en ta lită ţi m itice autoh­
tone. P u tem vorbi despre fen o m en u l de adoptare p rin o p ta re şi
adaptare. Este cauza p en tru care un m o tiv sau un scenariu
m itic e v id e n t „im p o rta t“ răm îne, totuşi, de cele m ai m u lte
ori, d e fin ito riu şi p e n tru ’^ n t a l i t a t e a m itică rom ânească, nu
n u m a i p entru cea care l-a generat şi „exportat". f)O riginalita­
tea u n u i popor — scria Lucian Blaga — n u se m a n ifestă n u ­
m ai în creaţiile ce-i aparţin exclu siv, ci şi în m odul c u m asi­
m ilează m o tivele de largă circulaţie. F enom enul asim ilării de­
vin e din cale afară de interesant şi concludent m ai ales cînd
tem ele sau m otivele asim ilate s-au prezentat sp iritului e tn ic cu
prestigiul intangibilităţii, cu aureola magică a lucrului tabu,
supus în prealabil u n u i reg im special de p r o te c ţie i (3). în ast­
fel de cazuri, cercetătorul n u este obligat doar să recunoască
şi să pună în evid en ţă preluarea, dar şi să răspundă la în tre ­
bări de tip u l de ce a fo st adoptat şi în ce fel a fo st adaptat
respectivul m o tiv sau.scenariu m itic (4).
N u n u m a i răm înerea la stadiul deplîngerii penuriei de iz­
voare scrise v izîn d paleom itologia a u to h to n i este, aşa c u m am

10
.'-pus, absurdă şi ineficientă, ci şi rămînerea la stadiul de a ne
Jelicita p entru bogăţia de inform aţii m itice pe care le conţin
creaţiile folclorice. Această im ensă m aterie culturală (culeasă,
t czaurizată, tipologizată. şi pusă în circulaţie de folclorişti) este
abia o m aterie prim ă p e n tru cercetătorul m itologiei populare.
A cesta din urrnă o supune u n u i dem ers de arheologie culturală
— n u num ai util, dar absolut obligatoriu —, dem ers care im ­
plică urm ătoarele faze : intuirea locului unde trebuie "r;ărx.ita,
„dezgroparea“ unor relicve acoperite de aluviuni, interpretarea
lor prin decodarea corectă a sim bolurilor şi sem nificaţilor, în­
depărtarea ele'm entelor suprapuse (cînd ?, cum. ?, de ce ?) şi
adăugarea celor dispărute (cînd ?, cum ?, de cc?), reconstitui­
rea prin extrapolare, pe baza cîtorva fragm ente, a unui întreg
.fenomen m itic arhaic, argum entarea originii şi evoluţiei fciw -
rnenului socio-cultural respectiv, raportarea lui la fenom ene
m itice u n iversa le•şi aşa nrnai departe.
In cazul m itologiilor unor etnii europene — care au fost
redactate de m itografi în antichitate (greacă şi ro'^ană), în F:-
1 ■ul M ediu (scandinavă şi germ anică) sau în. epoca m odernă (fin ­
landeză) — se im pune, de regula, u n efort de „deliteraturizare“,
în vederea depistării m o tivelo r şi structurilor m itice originare.
J'n principiu, cercetătorul care se încum etă să reconstituie m i­
tologia rom ână este confruntat cu o dificultate, în tr-u n fel,
antagonistă : adunarea tu tu ro r m otivelor m itice şi îm binarea
lor astfel incit să rezulte u n „scenariu" unitar şi coerent. O pro­
blem ă furulam entală şi controversată astăzi este aceea dacă p u ­
tem. vorbi despre o m itologie românească?propriu-zisă sau,
degrabă., despre u n num ăr (e drept, foarte 'mare) de teme-, şi
m otive m itice. .A doua soluţie este in fin it m ai comodă şi, la
prim a vedere, pare chiar evidentă. Este cauza p e n tru care, de-a
lungul tim p u lu i, m u lţi cărturari au optat fie p e n tru o abor­
dare totală, dar m itografică, descriptivă, a m itologiei române,
fie pentru o abordare etno-m itologică, in p rofunzim e, dar par-
lială (la n ive lu l unui m o tiv sau al unei tem e m itice). Or, în
aceste cazuri, s-au supralicitat, de regulă, problem ele de ,,leric
mitic'"°, în dauna celor de ,,gram atică m itică«'. Desigur, cunoaşte­
rea cuvintelor/sem iK lor care com pun o lim bă/lim baj şi a sem ­
nificaţiilor acestora este absolut necesară, dar n u şi suficientă
pentru cunoaşterea lim b ii/lim b a ju lu i respectiv. Se pune în tre ­
barea după ce legi iau naştere a n u m ite m itologem e, în anum ite
form e specifice şi care sîn t regulile conform cărora ele sc <i t -
ticulează p e n tru a genera u n lim b a j m itic coerent. Cu alte cu­
vinte, ce generează şi uneşte ’^ n i f e s t a r i m itico-rituale atit de

11
(aparent) diverse şi atît de (aparent) distincte, cum sîn t leg en ­
dele cosmogonice, credinţele şi ritu rile de întem eiere a unui
spaţiu locuit, practicile m agice d e alungare a m olim elor, fu r ­
tunilor, eclipselor etc., valorizarea m ito-sim bolică a plantelor
şi anim ale lor, credinţele în atîtea fiin ţe fabuloase, (u)topogra-
fia lum ii de dincolo, credinţele şi practicile rituale legate de
naştere, căsătorie, m oarte, de zilele şi de perioadele anului (ca­
lendarul popular) etc., etc.? Toate acestea com pun, în tr-a d e-
văr, o mitologie populară, dar — ceea ce este m ai im portant
— ele sin t generate şi guvernate de o (una şi aceeaşi) m en ta ­
litate m itică. M entalitatea m itică este com pusă d in tr-u n num ăr
fin it de principii m itice (m odele de gîndire arhetipală), care, a­
plicate la o in fin ita te de situaţii diferite, generează o in fin ita te
de ,,răspunsuri« m itice aparent d iferite, dar, în fond, conver­
gente. A cestea d in urm ă şi-ar găsi locul într-o stru ctu ră m i­
tică organică — în acel „ scenariu' unitar şi coerent, de care
am inteam — dacă am p u t ea stabili principiile m itice care le
generează şi le guvernează (5).
în urm a u n u i dem ers cen trip et — pornind de la u n n u ­
m ăr mare de m o tive m itice diferite — a m încercat să delim i­
tăm coordonatele u n u i m odel de gîndire arhetipală, pe care l-am
n u m it convenţional „Cosmos şi Haos«. P entru m entalitatea
m itica, HaosuL nu dispare o dată cu actul cosrnogenezei. T ot
aşa c u m toate e lem en tele C osm osului p reexistă — în stare
v irtu a lă şi latentă — în m ateria H aosului precosm ogonic, a­
cesta din urm L supravieţuieşte în chiar structura Cosm osului.
Boala, moartea, fu rtu n a , seceta, eclipsa, cu trem u ru l, invazia
inam icilor etc. sînt recep ta te ca fiin d ipostazieri ale H aosului,
care disturbă rinduiala Cosmo>sului. P rincipiul H aosului îşi re­
vendică drepturile şi p r im a tu l; el încearCă să readucă lum ea
în starea haotică, precosmogonică. U niversul (sau orice m icro-
u n iv e r s : corpul, casa, satul etc.) este v ă zu t ca fiin d în tr-u n
echilibru labil, oscilînd m ereu în tre starea d e . Haos şi cea de
Cosm os ( = u n iv ers ordonat, în sensul pitagoreic al conceptu­
lui). în societăţile arhaice şi tradiţionale, om ul n u • se comportă
ca u n spectator pasiv la acest »spectacol c o s m i c c i participă
activ, cu mijloace m itico-rituale, la regenerarea Cosm osului u ­
zat şi la restabilirea ordinii cosmice care este. tem porar (une­
ori, ciclic) disturbată.
O dată restaurat (nu instaurat) acest principiu al m e n ta ­
lităţii m itice, l-a m aplicat — de data aceasta, p rin tr-u n dem ers
centrifug — diferitelo r creaţii m ito -fo lclo rice■rom âneşti. ■A m
ob servat că bună parte dintre legende, colinde;~balade, descîn-

12
tece (prin recitarea lor) şi cerem onii, ritualuri, gesturi magice
(prin practicarea lor) au ca u ltim scop m en ţin erea sau resta­
bilirea „rînduielii lum ii" (cu m u ltip lele sensuri care se atribuie
acestei sintagm e). „C itite“ fiin d cu ajutorul acestei „grile", m o­
tiv e le m itice şi practicile rituale s-au dovedit a fi m ai uşor de-
codificabile, au căpătat sens aspecte considerate gratuite de că­
tre com entatori sau au apărut sensuri noi, în locul celor deja
atribuite. M ai m u lt decît a tît, am sesizat că tex te şi m a n ifes­
tări m itico-rituale tratate fiin d ca distincte erau, de fapt, doar
ipostazieri form al diferite ale aceleiaşi ecuaţii m itice arhetipale.
Se p u n e întrebarea dacă p rincipiul Cosmos şi Haos" este
sp ecific m en ta lită ţii m itice autohtone şi — dacă da — în ce
măsură. N u credem că-l p u te m considera ca fiind specific, în
sensul strict al term enului. E ste vorba de u n m odel arhaic şi
universal de gîndire m itică. El este specific m entalităţii m itice
autohtone în m ăsura în care s-a m a n ifesta t în form e specifice,
nu de p u ţin e ori inedite. Îl m ai p u te m considera ca fiin d spe­
cific în m ăsura în care acţiunea sa nu se v e rific ă doar sincro­
nic, pe întreaga orizontală a spaţiului carpato-dunărean, ci şi
diacronic, pe verticala tim p u lu i, mergîncl de la m ă rtu rii isto­
rice şi arehologice vechi de cîteva m ilenii, pînă la m anifestări
folclorice, m itico-rituale, aproape contem porane. Pe de altă par­
te, principiul „Cosmos şi Haosa nu acţionează întotdeauna sin­
gur, ci corelat cu alte principii m itice care, îm preună,alcătu-
iesc o specifică şi destul de precis conturată m entalitate m itică
autohtonă.
A bia reconstituind această m entalitate, v o m fi în m ăsură
su cartografiem un continent atît de întins, atît de divers şi cu
atit de m ulte „pete albe‘‘ cum ni se prezintă astăzi m itologia
română.

NOTE

1 Vezi, printre altele, Călătoria lui Herodot la Marea Neagră, în


„Magazin istoric", nr. 1, 1978, p. 6—10.
2 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Ed.
ştiinţifică şi enciclopedică, 1980.
3 Lucian Blaga, Trilogia culturii, în Opere, vol. 9, Bucureşti, Ed
Minerva, 1985, p. 254. Această idee a fost formulată (uneori, demon­
strată) şi de alţi cărturari români : „Le fait, par exemple, qu’un peuple

13
n'acccepte d n'a^simile que telles legcnţics ct tels livres popuiaires.
en rejetant ct cn oubliant tc!s autres, n’est-ii pas assez signilicat;!
pour qu'o:i en tienne compte dans l'etuclc ele ia structure spirituelL
de ce peuple '!“ (cf. M. Eliade, Les Livres Populaircs dans la Liztoru-
fure Roum(jine, in „Zalmoxis", Il, Paris, 19:J9, p. 67), sau „Un sixbit'c:
împrumutat trebuie sa fie integrat în spiritul culturii proprii şi aceasta
se petrece prin îmbrăcarea sa in haine noi, prin acordarea unui a,':
local foarte pronunţat. Numai în măsura în care o asemenea transfor­
mare poate avea loc, subiectul este sau nu împrumutat... Trecîwi (V
ia un popor la altul, subiectul se îmbogăţeşte deci cu numcrowx- tra­
saturi particulare, care ţin de diversitatea psiholog iei etnice... “ (d. A­
drian Fochi, Femeia lui Putifar, Bucureşti, Ed. Univers, 1982, p. 9).
4 Felul în care a fost, de exemplu, adoptată/adaptată mitologi;;
(iudeo-)creştină de către români este simptomatic. De regulă, în alte
ţinuturi, fie noua mitologie/religie a înlocuit total (sau cvasi total) j>c
cea veche şi autohtonă, fie a coexistat un timp cu aceasta din urmă,
în planuri paralele, într-o relaţie de confruntare antagonici (cu esc.-
sele de intoleranţă cunoscute). în ţinutul carpato-riunărcan, cu toaU-
câ pătrunderea creştinismului este atestată încă din sec. al IV-lea.
mitologia populară autohtonă s-a păstrat, pînă în pragul sec. al XX-lea,
alit de vie şi de profund înrădăcinată, încît nu a fost niciodată total
înlocuită cu cea creştină şi nici nu s-au dus între ele lupte doctrinare
(dccît foarte tîrziu şi în forme foarte blînde). Credinţele şi practioik
mito-folclorice autohtone şi cele mito-religioase creştine s-au între­
ţesut cu compromisuri şi adaptări reciproce (fie prin „crcştinizarea"
celor pl'igîne, fie prin „păgînizarea” celor creştine), generînd o speci­
fică mitologie sincretică, păgîn^<reştină (în proporţie fluctuantă, de
la caz la caz). un „creştinism cosmic”, cum l-a denumit Mircea Eliade.
5 Nu încercăm să forţăm uşi deja deschise. Fără să fie noj, astfel
de teorii sînt achiziţii ale secolului al XX-lea, datorate unor savanţi
de talia lui C. G. Jung, G. Dumâzil, Cl. Levy-Strauss, M. Eliade. în -
cercăm doar să delimităm metodele şi uneltele care ni se par a fi
cele mai eficiente pentru atingerea scopului propus.
1. MOTIVE ŞI SEM N IFICA ŢII M ITICE ÎN COLINDA TIP
„F U R A R E A A ST R E L O R "

l. COSMOS şi HAOS

T eom ahia este o tem ă m itic ă universal răspîndită. O în-


tnnim a tît în u n e le m itu ri cosmogonice, cît şi în m itu rile re ­
feritoare la luptele d in tre zei p e n tru obţinerea su v eran ităţii,
sau în cele referito are la in tru z iu n e a H aosului în Cosmos. În
acest u ltim caz, teom ahia e ste declanşată de ră p ire a (ascun­
derea, înghiţirea), de către u n dem on, a u n o r „însem ne“ di­
vine, act care produce reg resiu n ea tem porară a Cosmosului
în Haos. Cosvnocratorul, sau u n zeu din a n tu ra ju l său, este
obligat să in te rv in ă p e n tru a răp u n e dem onul u z u rp a to r şi
pentru a re in sta u ra ordinea cosmică. În tr-u n notoriu m it vedic,
dem onul V ritra zăgăzuie apele cereşti, închizîndu-le „în pîn-
tecul m unţilor". L um ea este a m en in ţată să dispară şi num ai
în frîngerea dragonului V ritra de către zeul In d ra (num it în
texte V ritrahan == „distru g ăto ru l lui V ritra “), este în m ăsură
să restabilească ordinea în Cosmos. în tr-u n m it sum ero-acca-
dian, un zeu avim orf al lum ii de jos — Zu (sau Anzu) — fură
zeului su p rem E nlil a trib u te le pu terii şi, m ai ales, „divinele
tăb liţe ale destinului", pe care le ascunde „în m untele său“,
suspendînd astfel norm ele Cosm osului (1, p. 62). In te x tu l frag ­
m entar al m itu lu i n u ap are num ele zeului care, învingîndu -1
pe Zu, rein stau rează ordinea, d a r se p are că, în perioada acca-
diană, această victorie a fost a trib u ită zeului B el-M arduk pen­
tru că, în tr-o Invocare către M arduk, acesta este slăvit ca fiind
„cel care sparge ţea sta capului lui Z u “ (1 , p. 245). In tr-u n mit.
h itit, balaurul Illu y an k a îi răp eşte zeului fu rtu n ii Teshub
ochii (şi inim a, în tr-o altă versiune), provocînd astfel seceta.
P rin tr-u n şiretlic, T eshub îşi recapătă vederea şi îl Snvinge
pe m o n stru l ofidian (2, p. 245). În folclorul m itic rom ânesc,
tema în discuţie este a te stată din abundenţă. Să am intim doar

15
basm ele în care balau rii sau zmeii fu ră soarele şi lu n a de pe
cer (tip Greuceanu), sau m erele de a 1:r1 dintr-un copac cu va­
lenţe cosmice (tip Prîslea cel voinic şi m erele de aur) şi co­
lindele în care Iuda fu ră din rai astrele şi un sfînt (de regulă
Ilie) îl răpune cu fulgerul, îl leagă în lan ţu ri şi readuce „odoa-
rele“ la locul lor.
în ceea ce priveşte colindele de tip Furarea astrelor, o
prim ă apropiere se poate face cu legenda ebraică apocrifă a
căderii şi înlăn ţu irii îngerilor, refe rito r la care au su p ra v ie ­
ţu it cîteva aluzii chiar în textele canonice ale Bibliei : G eneza
(VI, 4), Profetul Isaia (XIV, 12— 15), Epistola soborniccascii a
S f. A postol Iuda (6 ), Epistola a Il-a sobornicească a S f. A postol
P etru (II, 4), E vanghelia după M atei (XXV, 41) ş.a. V ehiculată
în Evul M ediu bizantin de Cronografe, Întrebări şi răspunsuri,
E rm inii şi alte texte religioase, legenda a p ătru n s în- folclorul
rom ânesc, dînd n aştere unui bogat ciclu de legende, care au
fost în m are p a rte strîn se şi pu b licate în 1913 de T. P am file
(3, p. 63— 77). Scenariul acestor legende populare diferă însă,
în cîteva puncte esenţiale, faţă de scenariul colindelor rom â­
neşti în discuţie. In anul 1920, Al. R osetti (4, p. 57) intuia că
la originea acestor colinde, g ru p ate de el sub titlu l generic
Prada din raiu, tre b u ie să fie o legendă apocrifă, necunoscută
la acea dată. Abia în anul 1938, N. C artojan (5, II, p. 49), p re ­
zin tă o legendă „cu tră să tu ri bogom ilice11, aflată în tr-u n m a ­
nuscris (B.A.R.. nr. 1282) de la în cep u tu l secolului al X lX -lea,
ca fiind „prototipul apocrif al ciclJi.llui de colinde -<-<prada în
raiu » “ (5, II, p. 51). E ste vorba de lengenda cu titlu l : P oves­
tea lui Satanailu cum u s-au 'trufitu îm potriva zid ito riu lu i
D (u)m nezeu cu g îndul şi c u m u au căzutu d in u ceriu de s-au
fă cu tu din înger lum inatu, de s-au făcutu dracu. Să adăugăm
fap tu l că, în diferite v ariante, tem a este atestată şi în folclo­
ru l altor popoare din estul Europei : sîrbi, m acedoneni, b u l­
gari, . ru ten i, ucraineni, letoni etc. (5, II, p. 73). „P rototipul
ap o c rif“ propus de N. C artojan conţine în tr-a d e v ă r Lnajori-
tate a m otivelor cuprinse în colinda rom ânească. Dar din sce­
n a riu l . colindei — care prezintă an u m ite d ife ren ţe de fond,
de form ă şi de stru c tu ră fa ţă de scenariul legendei — lipsesc
unele m otive p a razitare existente în legendă, apărînd în schim b
altele noi.
E ste extrem de sem nificativ fap tu l că această tem ă a fost
preluată în colinde — poezii ritu ale ce se incantează în p re a j­
m a schim bării anului, atunci cînd omul, n atu ra, Cosmosul
în tre g se reînnoiesc. O reîn n o ire care p resupune două m o­

16
m ente esenţiale : 1) regresiunea în Haos a vechiului Cosmos
„ u zat“, „ îm b ă trîn it44, „lipsit de vigoare“ şi 2) reg en erarea unui
nou Cosmos, capabil să perpetueze existenţa. Colinda n u este
pentru m en ta lita tea populară doar „o frum oasă datină din
s tră b u n i“, ci un act ritu a l obligatoriu p rin care Cosm osul este
m enţinut pe sp irala ontologică, ad in fin itu m . Din acest punct
de vedere, obiceiul statornicit în rîndul m ultor exegeţi ai- ge­
nului de a îm părţi colindele în „laice“ şi „religioase41, ni se
pare im propriu. Aşa cum vom vedea, colinda reactualizează
o dram ă de proporţii cosmice. D ar nu este vorba pur şi sim plu
de rela ta rea unui evenim ent p e tre c u t în tr-u n tim p indefinit
(de tip „odată, ca niciodată14), şi nici m ăcar în tr-u n tim p p ri-
Imordial („in illo tem pore“). D ram a se produce aici şi acum,
chiar în locul şi în m om entul relatării ei. În treag a com unitate
a satului p articip ă — fie în p o stu ră de „colindători44, fie în
cea de „colindaţi 44 — la această dram ă, dar nu p rin re-m em o-
rarea, ci p rin re -tră ire a ei. N u întîm plător, în unele regiuni
ale ţării, eroul din colindă c a re intervine p e n tru restabilirea
ordinii cosmice nu este A rh an g h elu l Mihail sau Sf. Ilie , ci
chiar flăcăul căruia i se colindă în acel m om ent (6 , p. 113 ;
7, p. 70). Mai m ult decît atît, actul colindării însuşi este
apotropaic : „ ...cînd nu se va m ai colinda atunci şi el (dracul)
va ieşi“ — sună o credinţă bucovineană de la începutul se­
colului. „Dracii num ai spre crăciun şi spre anul nou n u um blă
şi nici o altă neicurăţenie, căci se tem de băieţi, că um blă
atunci cu colinda 44 (44, p. 56— 57). C redinţele olteneşti, culese
la sfîrşitul secolului al X lX -lea, sînt form al diferite, d a r esen­
ţia l analoage — actul ritu a l al colindatului m întuie Cosmosul
în tr-u n m om ent de criză : „P ăm întul este aşezat pe un stîlp
şi... Iuda roade continuu la acel stîlp ca să doboare păm întul,
însă nu poate, deoarece în fiecare an iese să vadă colindătorii
şi pînă la înapoierea sa, stîlp u l se face la loc“ (8 , p. 73), sau
în tr-o altă form ulare, m ai sem nificativă : „P ăm întul e aşezat
pe doi stîlp i, [ ...] diavolul roade veşnic la ei şi d n d vede Co­
linda (băţul frum os) de la C răciun, pînă să-l privească,
D um nezeu aru n că fie r în ro să tu ra stîlpului şi diavolul roade
p în ă la P aşti, cînd vede ouă roşii şi p în ă să le privească,
D um nezeu ia r aru n că fie r acolo unde el a ros şi astfel îl a-
m înă, că niciodată n u m ai isp răv eşte de ros. De aceea n u se
s cufundă p ă m în tu l“ (8 , p. 73).
C redinţele citate m ai sus sîn t relevante ; ele definesc
unele d in tre coordonatele m en ta lită ţii populare rom âneşti,
referito are la actul ritu a l al colindatului :

cd. 201 coala 2 17


1 . colinda relatează o dram ă cosmicii în m om entul însuşi
a l producerii ei ; .
2 . colindătorii şi cei cărora li se colindă sînt im plicaţi di­
rect în acţiunea de scoatere a Cosmosului din criză (Haos) ;
3. în tre om şi Cosmocrat există o colaborare sincronă. Fie­
care a re m enirea lui şi nep articip area unuia poate periclita
însăşi existenţa Cosm osului ;
4. „m uncile 11 lui Iuda sînt veşnice. M om entul critic, cînd
balanţa s-ar putea înclina în favoarea lui, este sfîrşitul anului
vechi şi începutul celui nou.
în paranteză, vom consem na fa p tu l că astfel de credinţe
n u sînt singulare în sud-estul Europei. În Grecia, de ex e m p lu ,
se credea că dem oni chtonieni (Callicanţari) bîntuie aşezările
ttn e n e şti tim p de 12 zile, în tre C răciun şi Bobotează. „Este
v rem ea cînd ei ies la su p rafaţa păm întului, încetînd să m ai
roadă arborele lum ii, care tocm ai acum este pe p u n c tu l să
se prăbuşească şi care se poate reface graţie acestui fa p t“ ( 1 1 ).
A ceste 12 „zile cosm ogonice 14 (71, p. 121), corespund sim bolic
celor 12 luni ale anului, dar această perioadă nu face p arte,
efectiv, nici din anul vechi, nici din cel nou. Este o perioadă
în care tim pul este reg en erat şi tocm ai de aceea ea este în
afara lui. A num e în acest in terv al de tim p, Cosmosul „m oare‘‘
(regresiune în Haos), p e n tru a renaşte" revigorat (cosm ogene-
ză), relu în d u -se astfel ciclul ontologic. De acest proces de reg e n e ­
ra re a tim pului, a n a tu rii şi a Cosm osului întreg sînt, în tr-u n
fel sau altul, legate m ajo ritatea cerem oniilor şi actelor ritu a le
produse în această perioadă : excesele de toate felurile, p e tre ­
cerile şi ospeţele, jocurile cu m ăşti, actele magice augurale.
moşii d e C răciun“, sorcova, pluguşorul, bradul de C răciun,
u rările, colindatul ş.a.m.d. Excepţie fac cîntecele „de stea“ ,
te a tru l religios (,,V iîleim “) şi alte cîteva m anifestări cu tem a­
tică şi de p ro v en ie n ţă creştină. S uprapunerea, a rb itra ră şi tîr-
zie, a celebrării n aşterii lui Isus peste acest arhaic com plex
m ito-ritual de stru c tu ră cosmogonică, a g en erat un am algam
de tra d iţii şi obiceiuri, dînd n aştere u nui fenom en sincretic
specific, ale că ru i circum stanţe şi consecinţe nu au fost încă
p e deplin lăm urite. Iată, de exem plu, c1'n su p rap u n erea de
care vorbeam a dat naştere, la nivelul colindei, unei im agini
paradoxale — p ru n cu l Isus, chiar la naşterea sa, creează Cos­
m osul : „D e-asta-i seara lui de-A jun I Tocm a-n n o aptea lui
-Crăciun, I Cînd F iul S fîn t s-a născut, i Şi păm întul l-a făcut, I
Şi cerul l-a ridicat, I Tocm a-n p a tru stîlpi de-argint. I Mai
frum os 1-a-m podobit : I Tot cu stele m ărunţele, I P rin tre ele-s

18
m ai m ăreie : I D -una-i luna cu lum ina, I De alta-i soarele eu
razele.“ (U, p. 14 ; 10, p. 96). P e n tru a face o analiză h e rm e ­
neutică a colindei tip „F u ra re a a stre lo ru, să încercăm să tre ­
cem în rev istă şi să c im e n tă m , pe rînd, principalele m otive
m itice pe care le conţine sau doar le sugerează tex tu l colindei.

2. DESF'RÎUL SACRU

„Sub poalele ceriului I F lorile dalbe ! I La u m b ra n o urului


[m ă ru lu i? — n.n.] I M îndră m asă e gătită I P e iarba cea în ­
verzită. I D ar la m asă cine şede I D um nezeu ce toate v e d e ; I
Şi Crăciun, cel b ătrîn , / Si Ioan, S fînt Ioan, I Şi Ilie, Sfînt
lliel4 (13, p. 26).
Colinda debutează clasic d in p u n c t de vedere lite ra r : sint
fixate locul de desfăşurare a .acţiunii şi o p a rte d in tre perso­
naje. Im aginea unei agape la o „m în d ră m asă“, aşezată în tr-u n
spaţiu sacru (de regulă la u m bra m ăru lu i cosmic), este nn
loc comun în poezia ritu a lă solstiţială. A ceastă im agine apare
fie ca m otiv prin cip al în unele colinde, fie ca un prim tablou
în altele cu scen ariu m ai am plu. O spăţul zeilor sau al eroilor
\A ntofiţă, V ioară etc.), rep re z in tă u n m odel p e n tru Q$păţul
oam enilor : „U nde cu toţii beau, m înca I Şi cu toţii s^ cin­
ste a I C hiefu dăplin şi-l făcea I Tot ca şi noi acuma"' (47, p
70).
Dar m otivul n u conţine n u m ai ideea im itării zeilor (imi-
tatio dei), ci şi pe aceea a com uniunii cu ei. Să nu uităm că.
p e n tru m en talitatea populară, anum e în această perioadă a
anului „se deschid ceru rile“. Conform m ajorităţii credinţelor,
culese la sfîrşitu l secolului al X lX -lea, referito are la calen­
darul popular, acest fenom en m iraculos s-a r produce în pe­
rioada de sfîrşit/în cep u t de an, şi anum e de C răciun, de Anul
Nou şi de B obotează (8 , p. 64-67 ; 29, p. 334, 339, 345). Or,
în aceste m om ente, pare să se restabilească o p ierd u tă stare
paradisiacă : om ul înţelege g ra iu l anim alelor, i se îm plineşte
orice d orinţă şi, m ai ales, se reface com uniunea prim ordiala
cu divinitatea. Cînd „cerurile se deschid“, pe de o p arte, oa­
menii pot să vadă „mese întinse, lum înări a p rin se “ (8 , p. 65)
şi p e „D um nezeu um blînd pe cer“ (29, p. 345) şi, pe de a ltă
parte, D um nezeu, cu to ată su ita sa de îngeri şi sfinţi, „se uită
pe p ă m în t“ (8 , p. 64) şi „a su p ra făp tu rii lui de p e păm înt*
(29, p. 345), sa u chiar coboară pe păm în t pe o „scară de cea­
ră" (72). D istanţe de n em ăsu rat („cît din cer p în ă-n păm înt")'

19-1
şi graniţe de netrecut, se spulberă acum , făcînd posibilă o
com unicare directă, nem ediată. Sferele devin tangente, se în­
tre p ă tru n d chiar, se contopesc pînă la confuzie. În colinde,
cu rtea, casa şi m asa om ului sîn t plasate în „C en tru l L u m ii“
şi descrise în „culori“ sacre : „N işte case-s m ari de p ia tră , I
Nalte-s, nalte-s, m inunate, / Sus cu roşu-s coperite, I Jos cu
var sînt v ăru ite / D in ă u n tru poleite, I D inafară zugrăvite. I
D inaintea caselor I La m ijlocul curţilor, / N ăscutu-m i-au, cres-
cu tu -m i-au / De-ş doi m eri şi de-ş doi peri ; I De tru p in i în-
tru p in a ţi, / De m ijloace-s depărtaţi, / De vîrfori îs sus la nori, I
De smicele-s sus la stele. / Sub du m b riţa l-aş’ doi m eri, /
L-aş’ doi meri şi l-aş’ doi peri, / Frum oase m ese-s întinse, I
M ese-ntinse, jeţu ri scrise, / Si Luai sîn t făclii d e-ap rin se“ (9,
p. 30, 37, 44).
O dată restab ilite fiind tim p u l sacru şi spaţiul sacru, co­
m unicarea prim ordială în tre om şi divinitate este în m ăsură
să se producă. „D ar la m ese cine-m i şade ?“, în tre ab ă retoric
colindătorii, p e n tru a sublinia răspunsul, pe care tot ei îl dau •
la masă „beau şi se-nveselesc“ „bunul D um nezeu“, „bătrînul
C răciu n 11, „S fîn tu l de Sîngeorz“ şi, laolaltă cu zeii, „dom nu
{sau gazda) acestor case“ (9, p. 37, 30, 44), sau, în a ltă v a­
riantă, com enseni sîn t : D um nezeu, Sf. P e tru , Sf. Ion şi gazda
(48, p. 46). In alte versiuni, gazda este descrisă stînd la m asă,
aşteptînd să pogoare D um nezeu („Facă-m i D o m n u -atîta bine, I
Ca să vie p în ’ la m in e 11), pentru a ospăta îm preună şi p e n tru
a lăsa „în casă sănătate, / Si p rin cu rte bogătate [...] R odu-n
c o d ru “ etc. (9, p. 38 ; 48, p. 46— 47). În tr-o splendidă v a ria n tă
de colindă, care se ^încadrează în acest tip , colindătorul în ­
tre a b ă gazda . p e n tru cine îm podobeşte casa şi m asa. Gazda
(de fa p t to t colindătorul) răsp u n d e : „Ci m i-aştept pe D um ne­
zeu I Ca să-m i cine el cu mine, / El cu m ine, eu cu el, I Cum
e legea lui C răciun I Lui Crăciun c e lu i' b ă trîn , / C -aşa m u lt
n u va şedea, / M îine-n p rîn z s-o ridica, I Pleacă-n codru să
rodească / 1 ş.a.m.d. (9, p._24).
A rhaice şi profunde sem nificaţii p ar a ieşi la lum ină. De
C răciun, în mod ritu a l, era restab ilită starea în tre ru p tă in illo
tem pore din cauza p ăcatelor o m en e şti; o stare paradisiacă în
care ,,cerul era aproape de tot de p ă m în t“, astfel că om ul
p u tea uşor să acceadă la cer („dacă te suiai pe gard, dai cu
m îna de c er“), iar D um nezeu şi sfinţii um blau pe p ăm în t p rin ­
tre oam eni (36, p. 4— 6 ). C olindatul este principalul act ritu a l
p rin care această sta re p rim o rd ia lă benefică este tem p o rar,
d a r ciclic, reactualizată. D um nezeu intră. în casa gospodarului

20
o dată cu colindătorii : „Sculaţi boieri, că vă vin colindători,
...că v-aduc pe D um nezeu“ (29, p. 327), s a u im ediat după p le ­
carea lor : „Noi (colindătorii) ieşim de aici, / D um nezeu să in tre
aici“ (29, p. 314). Să consem năm şi faptul că m otivul, „D um ­
n ezeu — oaspete la m asa gospodarului“, nu este specific n u ­
m ai colindelor rom âneşti. În form e aproape identice, el se
bucură de o foarte m are răsp în d ire şi în colindele „p en tru
gospodar“ ale ucrainenilor, bieloruşilor şi bulgarilor (48, p.
4 5 -4 7 ).
Să revenim , p e n tru a observa faptul că m otivul agapei
divine, cu care se deschide colinda tip „Furarea astrelor«',
prezin tă totuşi unele elem ente specifice faţă de felu l omn
apare în alte tip u ri de colinde. P rezen ţa unei m ese „ m în d re“
(„m asă ro tila tă / De bucate ’n d estu lată I De b ău tu ri încărca-
t ă “ ' — 21, p. 12), nu treb u ie să ne m ire. R eprezentarea ra iu ­
lui (,,unde-s m ese-ntinse / şi făclii a p rin se “), ca un sp aţiu al
belşugului alim en tar, este un loc comun în lite ra tu ra populară
rom ână (8 , p. 245). De regulă însă, m esele raiului stau în aş­
tep ta re a „sufletelor b u n e “. De data aceasta, beneficiarii sînt
c h iar „gazdele“ (zeii) : „Şade B u n u l D um nezeu, / Cu to ţi sfin ­
ţii dim preună, I O spătînd cu voie b u n ă “ (6 , p. 115).
Mai m u lt decît a tî t,. aşa cum vom vedea, colindele pre­
zintă, direct sau doar aluziv, producerea unor excese de com­
p o rtam en t : „Şi toţi sfinţii d im p reu n ă / Se aflau în voie
b u n ă ; I B eau d e-a rîn d u l şi cinsteau I Şi frum os se-nvese-
lea u “ (13, p. 26).
În alte v arian te, excesele sînt şi m ai evidente. Sf. Ion se
,.liboveşte“ în tr-u n „pat m în d ru frum os“ (14, p. 45), sau/şi
b e a v in pînă se - îm bată („Of Ioane, S fînt Ioane, I T u de vin
te-ai îm b ă ta t“), S fîn tu l P e tru — paznicul raiu lu i — adoarm e
„in post“, în tim p ce D um nezeu „trage“ u n „d an ţ“ c u . în ­
gerii : „Joacă-o horă de îngeri, I D ar danţul cine m i-l trag e ? /
’l trage b u n u l D um nezeu“ (14, p. 59). .
Omul p are să-şi „construiască 11 un m odel divin p e n tru
p ro p riu l său com portam ent ritu a l şi cerem onial (73). N u pare,
deci, să fie vorba de o tra ta r e p ro fa n ă a tem ei — cum crede
Lucia C ireş (14, p. LIV) — , ci de tra n sp u n e re a la nivel divin
a u n u i obligatoriu desfrîu ritu a l, pe care-l practică oamenii
în tim pul sărb ăto rilo r legate de înnoirea anului ; un com ­
p o rtam en t an arh ic şi orgiastic, d ar n u .mai p u ţin ritu a l ca, de
exem plu, co m portam entul cu m p ătat-ascetic din tim p u l pos­
tului care precede sărbătorile. „Sacrilegiile (din tim pul- săr­
bătorii — n.n.) — scrie Roger Caillois — sînt considerate d rept

21
la fel de ritu ale şi de sfinte ca însăşi interdicţiile pe care i
violează. Ele relevă sacrul, ca şi in te rd ic ţiile 11 (15, p. 227).
U na d in tre m enirile postului este tocmai aceea de a am ­
plifica dcsfrîul din tim pul sărbătorii. Să nu uităm d i e;:;u
vorba de lungul „post al C răciunului”, care durează 40
zile. Este o p erioadă în care prohibiţiile sîn t m ai m u lte :;t
mai severe decît cele obişnuite şi care, odată în ch e iată , în ­
deam nă în mod firesc la excese. „M încarea, cam pe sponci,
te face să te saturi ca de p ăd u reţe acre“, .,în Postul C răciu­
n u lu i hori şi n u n ţi n u se fac p rin sate, m ai nicăiri “ etc. (46.
p. 1 ). În aceste condiţii, desfîrul din tim pul sărbătorilor de
ia rn ă e ste general şi to tal. În treg u l sistem de in terd icţii
constrîngeri este abolit, fiind înlocuit cu u n com portam ent
anarhic şi orgiastic, care nu este doar îngăduit, ci chiar obli­
gatoriu. Este in sta u ra tă la toate n ivelurile (individual, colec­
tiv şi, aşa cum am văzut, chiar divin), o stare de dez-ordirw
şi des-frîu (o „Lum e pe dosa), care reclam ă, pe cale magico-
rituală, disoluţia ordinii cosmice şi, în final, reg resiu n ea to ­
tală a Cosmosului în Haosul prim ordial (67).
Desigur, excesele şi lib ertăţile de toată i.nîna d in tim pul
sărbătorilor de înnoire a anului au su p rav ieţu it pînă astăzi
în m ediul ru ra l şi chiar, parţial, în cel urban, dar am plitudinea
lor s-a dim inuat sim ţito r în u ltim ul secol (74). P e n tru a în ­
ţelege la adevărata valoare fenom enul „desfrîului sa cru “, ar
tre b u i să ne im aginăm atm osfera sărbătorii cu secole, sau
chiar m ilenii, în urm ă. „Datele com parative — constată Ovi-
diu Bîrlca — a ra tă cu elocvenţă că, c u cît m ergem m ai în ­
dărăt pe scara istorică sau evolutivă, la popoarele din a n ti­
ch itate şi la cele prim itive, cu a tît A nul Nou este să rb ă to rit
m ai zgomotos, cu mai m u lt fast şi particip are m asivă, consti­
tu in d cea m ai m are sărb ăto are“ (l7, p. 252).
Excesele (beţii, obscenităţi, v acarm etc.), şi chiar in frac­
ţiunile (bătăi, om oruri) erau, în satele rom âneşti, a tît de în ră -
dăcinate şi de generalizate încît, doar cu unu-două secole îrj
urm ă, au to rităţile civile se vedeau obligate să ia m ăsuri poli­
ţieneşti şi adm inistrative p e n tru a interzice sărbătoarea, sau
p e n tru a lim ita am ploarea ei. A stfel, în tr-u n ordin al viceco-
m itelui din Deva, trim is în 1783 proto p reto ru lu i din Silva-
şul de Sus (H unedoara), se m enţiona obiceiul colindătorilor
cu tu rca de a se îm băta, provocînd b ă tă i şi om oruri. O rdinul
stipula interzicerea datinei, colindatul fiind perm is num ai dac {1
p rim a ru l, îm preună cu Şapte b ătrîn i ai com unităţii, g aran tau
că nu se vor produce scandaluri (17, p. 254). M ărtu rii sim ilare

22
ne parvin şi din secolul al X lX -lea şi chiar de la începutul
secolului al X X -lea. În 1859, de exem plu, At. M. M arienescu,
în deschiderea prim ei colecţii de colinde, se plîngea că datina
colindatului „e am en in ţată cu şteregere, deoarece din punct
policial [== poliţienesc — n.n.J — ca cu ocaziunea colindării
să nu se facă excese şi abuzuri — e m ai în toate p ărţile opri-
(18, p. 516). Sim ilar, Ion G. Sbiera, în „P recu v în tarc“ la
colecţia sa de colinde bucovinene (publicată în 1888), re m a r­
ca şi el u n reg res al datinei la care au co ntribuit „m ăsurile
poliţieneşti, m în u ite de s tră in i“ (19). În sfîrşit, în 1912, fol­
cloristul A lexiu Viciu scria că u n u l din m otivele principale
■care l-a u d e te rm in a t să întocm ească şi să publice (în 1914)
colecţia de colinde ardeleneşti „a fo st faptul că în unele părţi
ale ţerii ad m in istraţiu n ea le opreşte în parte (turca) sau de
tot, ori le m ărg in eşte în ta n p “ (12, p. 2 ).
În tr-a d ev ă r, excesele şi m anifestările agresive din ca­
drul sărb ăto rilo r de iarn ă sînt ate state în Rom ânia la sfîrşitul
secolului al X lX -lea : „în arm aţi cu pietre, bastoane etc. (co­
lindătorii) se îm p a rt în două cete şi se bat pînă îşi sparg ca­
p etele sau îşi frîng m îinile, apoi pleacă la colindat“ (29, p.
310) ; la în cep u tu l secolului al X X -lea : „Unde sînt două tu r ­
ce, fiecare începe de la u n cap de sat şi cînd se întîlnesc, se
întrec (se b at ? — n.n.) ju c ă to rii“ (58) ; şi chiar în zilele noas­
tre, la „colindatul cu m ăşti“, d e exem plu : „Cu m asca... se
am eninţă, se atinge, se loveşte, se b ate cel colindat, în sco­
p uri ritu a le sau cerem oniale, a căror sem nificaţii m agico-m i-
tologice astăzi s -a u p ie rd u t“ (59, p. 234). C redem că sem nifi­
caţiile m agico-m itologice ale acestui com portam ent (despre
jcare scria Rom ulus V ulcănescu în 1970), nu s-au p ierd u t în
totalitate. Am încercat, în paginile de m ai sus (şi vom con­
tin u a în cele care urm ează), să descifrăm articulaţiile m en ta­
lităţii m itice care generează u n astfel de com portam ent ritual.
C oncluziile n o a stre p ar să coincidă cu cele d in tr-o carte u lte ­
rioară (1985) a aceluiaşi etnolog : „fo retrospectiva istoriei re ­
ligiilor, carnavalul e o sărb ăto are ancestrală totală, an terio a­
ră creştinism ului în Europa, care sim bolizează «sacrul de tra n s­
gresiune»,... în care sîn t co ncentrate to a te form ele de dram a­
tizare a tim p u lu i m itic... î n ansam blul lui carnavalul re p re ­
zintă u n com plex ritu a l şi cerem onial care are loc anual...,
urm ărin d ră stu rn a re a com pletă a ordinei şi ierarhiei... şi, ceea
ce este mai sem nificativ, însăşi ren aşterea sp iritu ală din haosul
.-.stfel produs şi re tră ire a tim p u lu i sacru în care a început
creaţia lu m ii“ (60, p. 431).

23
In bună m ăsură, m cadrul sărb ăto rii colective de sfirşit
de an, supravieţuiesc datini şi m en talităţi specifice unor să r­
bători precreştine, de tip u l Saturnaliilor rom ane, „cînd re stric ­
ţiile obişnuite ale legii şi m oralităţii erau date la o p a rte , cînd
în tre ag a populaţie se deda unei veselii şi voioşii ieşite din co­
m un şi cînd p asiu n ile cele m ai tainice găseau o ieşire c;a-c
nu le-ar fi fost niciodată îngăduită în cursul vieţii obişnuite,
mai cum pătate şi m ai sobre. A sem enea izbucniri a le fo ite lo r
îng răd ite ale n a tu rii um ane, care degenerau prea adesp,-'. In
orgii sălbatice de d e sfrîu şi crim ă, au loc în mod obişnuit h
sfîrşitul anului...“ (49, vol. IV, p. 237). În cadrul acestor săr­
bători (inclusiv Saturnalia rom ană), în tim pul .cărora lipsa tu ­
tu ro r legilor era sin g u ra lege acceptată, era instauraţii şi a­
n arh ia socială. O d atin ă tipică era aceea a lib ertăţilo r 1oiiik\
d a r provizorii (pe perioada sărbătorii), acordate sclavilor şi
chiar aceea a inv ersării ierarhiilor sociale. În E uropa orien­
tală, acest obicei a su p rav ieţu it pînă în secolul al X X -ien,
m ai ales în folclorul slavilor nordici (polonezi, bieloruşi, cehi),
fiin d legat de ziua Sf. Ş tefan — a doua zi de C răciun : .,La
S fîn tu l Ş te fa n / Orice slugă e dom n ! / G ospodarul cu sluga I
M erg am îndoi pe acelaşi drum ; / Sluga şi cu stăpînul I . Beau
bere îm peună“ (48, p. 342 ; vezi şi 50, p. 58).
R evenind la colinda com entată de noi, vom consem na
fap tu l că această „L um e pe dos“, sugerată în p rim ele versuri
(D um nezeu chefuieşte şi dansează cu îngerii, Sf. Ion se Ln-
b ată şi se „liboveşte“, Sf. P e tru adoarm e etc.), n u este decît
u n p reludiu al H aosului ; un p relu d iu care prevesteşte şi p re ­
găteşte regresiunea ta ta lă a Cosmosului în Haos. Mai m ult
decît atît, pare a fi vorba de o dezordine voită, conştientă, c:.t
şi cum D um nezeu şi sfinţii îi înlesnesc lui Iuda p ă tru n d e re a in
ra i şi producerea unei catastrofe de proporţii cosmice.

3. SOMNUL MALEFIC

„Şi de lum e ei (D um nezeu şi sfinţii) vorbiau I De S în-


P e tru pom eniau. I Nici cuvîntul n u -l g ătară I S în -P e tru se
a ră tară . I Cu p a h a ru l i-a în tin s I Însă P etru n-a p rim it /
Că el a fost necăjit. I D um nezeu din g raiu grăi : I — Ce eşti,
P e tre, necăjit ? I Şi S în -P e tru răspundea I — Doam ne, D um ­
nezeul mieu, I A m scăpat de-am adurm it I Iuda cheia m i-a
fu ra t / Şi în rai că s-a b ăg at“ (12, p. 87).

24
Cu toate că este vorba de un m otiv auxiliar, să ne oprim ,
iii t reacăt, asupra prim elor p a tr u versuri din frag m en tu l. ci ta t.
P oetul popular uzează aici de u n artificiu epic p e n tru a face
leg ătu ra şi a „înm uia“ trecerea bruscă de la o im agine (cea
a „desfrîului d iv in “), la cea care urm ează (an u n ţu l Sf. Petru).
D ar este aici im plicată şi cred in ţa populară în v irtu ţile m a­
gico ale cuvîntului ; credinţă a tît de fertilă în sfera folcloru­
lui rom ânesc şi care a g e n e ra t m u lte su p erstiţii şi ta b u-uri
lingvistice şi onom astice (24). Ea este bine „d e fin ită “ de
proverbul : „V orbeşti de lup şi lu p u l la uşă“. Şi poate n u este
o coincindenţă fap tu l că Sf. P e tru este considerat „patronul
lu p ilo r“, „mai m are peste lu p i“ etc. (8 , p. 306). P robabil că,
d atorită acestei funcţii (prim ordială, în m en talitatea populară,
-faţă de cea de „paznic“ al raiu lu i, cf. M atei, XVI, 19), Sf. P e­
tru s-a contam inat cu unele a trib u te lupeşti : el apare, ca şi
lupul, atunci cînd este pom enit.
D ar să revenim la m otivul principal al frag m en tu lu i citat
m ai sus : adorm irea Sf. Petru. În acest m om ent crucial, cînd
este în joc însăşi soarta Cosm osului, som nul zeului este o
greşeală fatală pe care o speculează Iuda. În unele v arian te
ale colindei, cel care adoarm e este Sf. Ion (21, p. 11), sau chiar
D um nezeu („Sus la dalbul ră s ă rit / T are D om nul a d u rm it“ —
'lG, p. 65), dar cel mai adesea som nul îl cuprinde pe Sf. P e tru ,
ceea cc îi perLnite in tru su lu i să-i fu re cheile şi să năvălească
in rai. În m u lte v a ria n te Sf. P e tru (sau cel care an u n ţă de­
zastrul), îşi face in tra re a , rep ro şîn d sfinţilor şi chiar lui D um ­
nezeu fa p tu l şi-au p ă ră sit p o stu rile p en tru a chefui şi l-au
lăsat singur : ,,Staţi, Doam ne, şi ospătaţi [ ...] Sfinţii din Rai
au plecat, I Singur pe m in ’ m -a u lăsat“ (6 , p. 115), sau „Of,
Coane, S fînt Ioane, / Tu de v in te-ai îm b ătat / Şi din rai tot
'.j p a ;d a t“ (14, p. 62), sau „Măi Ioane, S fîn t Ioane I D ar tu
stai. si veseleşti, I D ar de rai n u te g în d eşti“ (14, p. 48), sau
„Tu .şezi, Doam ne, şi prînzeşti I Şi raiu l n u ţi-l g rije şti“ (12,
p. ;10) ş.a.m.d. (vezi şi 13, p. 26 ; 21, p. 13 ; 41, p. 42).
A pare aici o ap aren tă contradicţie. De ce m en talitatea
populară i-a acordat Sfîntului P e tru d reptul m oral de a am e n ­
da greşelile celorlalţi, în condiţiile în care şi el (sau mm ales
el) se face răsp u n z ă to r de d ezastru ? T extul colindei n u ne
a ju tă să dăm v reu n răspuns, d a r putem bănui su b stra tu l care
a generat această contradicţie. Este posibil ca vina Sfîntului
Pet.ru să fi fost receptată ca fiind calitativ diferită faţă de cea
a lui D um nezeu şi a celorlalţi sfinţi. P e cînd aceştia din u rm ă
greşeSC cum va conştient, în schim b se p a re că Sf. Petru- nu

25
adoal"ne nici de bunăvoie, nici „din greşeală“. D upă cum .sus
ţin legendele populare, p e n tru greşeli sim ilare (pierdere;: :
cheilor, părăsirea raiului), Sf. P e tru n u are nici o scuză şi i
se aplică u n tra ta m e n t sever : D um nezeu îl bate, sau pune
să fie b ă tu t (29, p. 381). De data aceasta însă, n u num ai
Sf. P e tru n u este pedepsit, dar to t el este cel care reproşează.
Nu pare să fie v o rb a de o greşeală a Sf. P e tru , greşeală pe
c.are Iuda o speculează, ci pe care acesta din u rm ă o p ro ­
voacă. P a re să fie vorba de un „somn m alefic“ pro d u s de
Iuda, sau ca u rm are a apropierii acestuia. Iuda este p rin c i­
p iu l H aosului ; el in stau rează tenebrele, inerţia, letargia, non-
m anifestarea. E l însuşi, ca şi alte fiin ţe dem onice sim ilare,
zace de regulă în această stare de „somn n ep o m en it“. M..
C om an a refăcu t corect sfera se m a n ! ică a expesiei : „sem nul
nepom enit“ este u n u l de „n e trcz it“, fără de capăt, adică unul
m o rtu a r (22, p. 37). În această s ta re letargică — s ta re pro
prie principiului H aosului precosm ogonic — e cufu n d at de­
m o n ul/m onstrul la îR tîlnirea cu zeul/eroul. V ritra, de exem ­
plu, după ce confiscă apele cosmice, este găsit de In d ra în
adîncul m unţilor (R ig-V eda IV, 19, 3) zăcînd întins (âc;ayânam),
dorm ind (abudhyam ânam ), cufundat în somnul cel m ai pro­
fund (sushupânam ), de n e tre z it (abudhyam ) (20, p. 32). In e r­
ţia, som nul, letargia, n o n -m an ifestarea sîn t s tă ri p ro p rii fiin ­
ţelo r m itice care intru ch ip ează H aosul. În m itu l asiro-babi-
lonian al creaţiei (E n u m a Eliş I, 37— 40), A psu — principiul
m asculin al H aosului — porneşte război îm potriva zeilor p en ­
tr u că aceştia, p rin com portam entul lor vivace şi zgomotos,
îi tu lb u ră som nul : „V reau să-i distrug, să term in cu p u rtă rile
lor, ca liniştea să fie refăcută, să p u te m dorm i" ( 1 , p. 16).
D e regulă, cînd iese d in starea letargică (de non-m anifes-
tare), m onstrul produce u n cataclism , ca în această colindW
rom ânească : „Sus, î n v îrfu l m untelui, I Sub cetina b ra d u lu i. /
U nde-şi doarm e boul negru, I Boul negru se sculară, I De rou [1
se scuturară, I M unţi înalţi se clătinară, / Văi adînci se tu lb u ­
r a r ă I Şi de vale c-apucară, I R upse m alul, rupse dealul, I
R upse brazi şi păltin aşi.“ (61, p. 86 ; vezi şi 9, p. 55, 100 ; 55.
p. 175— 176). '
De această sta re letargică este contam inat şi eroul, atunci
c în d accede în „lum ea de dincolo“. „Încercarea som nului “, Pe
care o depăşeşte (sau n u ) eroul, este u n m otiv frecv en t în
balade, b ^ t a e şi m ituri (vezi St. Thom pson, M o tif-In d ex of
Folk-Literature, m otivele C735 — som nul tabu şi D1975 - ­
som nul luptătorului cu dragonul). Chiar G hilgam eş este su

26
pus unei astfel de probe, d u p ă ce traversează „apele m o rţii“ ,
i:n căutarea n e m u ririi, la „U tnapiştim cel de d e p a rte “ : „Vino,
să n u te culci şi să (nu) d o rm i şase zile şi şapte n o p ţi“ (Epo­
peea lui G hilgam eş XI, 199). D ar p e n tru că „som nul îl năi)âdi
ca u n v îrtej de v în t“, eroul tre b u ie tre z it „ca să se înapoieze
te a fă r pe calea pe care a v e n it“ (XI, 200—208). Evident, som ­
nul lui G hilgam eş n u este u n u l firesc, biologic, ci u n somn
analogat cu m oartea şi d a to ra t unui de.non : „ce ^ de făcut,
U tnapiştim , încotro s-o iau, acum cînd nem ilosul a p u s stă-
pînire pe (m em brele) m ele ? In cam era de culcare, m oartea
s-a fu rişat şi oriunde p u n (piciorul m eu) m oartea e de faţă !“
(XI, 2 3 0 -2 3 4 , conform 1, p. 173— 174).
In tr-u n m it nord-am erican, de tip „O rfeu şi E uridice“,
eroul reuşeşte să ajungă în In fern , unde-şi în tîln e şte soţia
m oartă. S tăp în u l In fern u lu i îl supune „probei som nului“ :
dacă eroul va reuşi să vegheze to ată noaptea, va p u tea să-şi
readucă soţia pe păm înt. E roul încearcă, d ar eşuează. I se mai
aco rd ă. o şansă în n o aptea urm ăto are. P e n tru a p u tea veghea
aoâ'âipt.ea, eroul doarm e ziua, d a r şi de data aceasta eşuează :
o dată cu în serarea, un somn irezistib il îl cuprinde (90, p. 311).
în tr-u n basm bucovinean (M intă-Creaţă, Busuioc ş i Su^cnă-
Murgă), p u b licat de Ion S b iera în 1886 (25), eroii pleacă în
căutarea zm eilor p e n tru a rec u p e ra (la fel ca în colinda noas­
tră) „cheia raiu lu i şi lum ina so a re lu i“. D ar în tre „m oşia oa-
m enilor“ şi „moşia zm eilor“ ei tre b u ie să traverseze „cîm pul
cu som nul“, căruia Busuioc n u-i poate rezista, decît cu a ju ­
torul lui Sucnă-M urgă (adevăratul erou), care îl trezeşte (6 8 ).
V. I. P ropp face legătura în tre m otivul epic al căderii
în tr-u n som n letargic (de reg u lă a falşilor eroi), şi „interdic­
ţia som nului“, a te stată în c ad ru l u n o r ritu a lu ri de iniţiere (23,'
p. 86— 89, 274). Ipoteza este plauzibilă, o dată cu ce ritu a lu l ini­
ţierii era im aginat ca o „ c ălă to rie “ a neofitului în „Lum ea de
dincolo“. M ircea E liade consideră şi el că proba som nului la
care e supus G hilgam eş este „cea mai dură probă in iţiatică“
p e n tru că „a învinge som nul, a răf.nîne «treaz* echivalează
cu o tran sm u tare a condiţiei u m a n e “. Eliade consideră aceas­
tă p ro b ă ca fiind u n a „de ord in «spiritual», căci num ai o for­
ţă excepţională de concentrare poate să-l facă pe u n om ca­
pabil să răm în ă «treaz» şase zile şi şapte n o p ţi“ (31, p. 82).
Nu credem că e s te vorba aici doar de ideea depăşirii u n o r li-
mi.te antropo-biologice, ci de fa p tu l că eroul tre b u ie să se
sustragă som nului în tr-u n tă rîm u n d e letargia este lege. A nu­

27
me. această lege treb u ie să o „încalce“ eroul şi nu pe cea care
fixează lim itele biologice ale n atu rii um ane.
D ar dacă „tărîm ul de dincolo“ este un „ tă rîm al le ta r-
gieiw, este firesc ca fiinţele. care-l populează să poarte cu ele
acest „m orb al som n u lu i“, chiar atunci cînd ies din lăcaşul
lor. De exem plu, în te x te le zoroastrice, u n u l din dem onii care-l
însoţesc pe A rhidem onul A hrim an, în încercarea de a d istru ­
ge creaţia lui Orm azd, este cel num it Busyasta, al cărui num e
înseam nă „letargie, som n letargic“ (regăsim aceeaşi ră d ă ­
cină indo-europeană ca în sanscr. (ci)budhycim, rus. buditi
etc.).
Să vedem cum apare şi în folclorul rom ânesc m otivul de­
m onilor care po artă şi contam inează eroul cu „m orbul som ­
n u lu i11. In balada vMilea((, eroul „greşeşte“ şi adoarm e („Am
g reşit, şi-am ad o rm it“), în tim p ce (sau, p e n tru că) îi in tră
în sîn „Şarpele b ălău rel / T ot cu solzii de oţel, I Ş arp ele ba­
lau r I Cu solzii de a u r“ (2 2 , p. 183). M otivul apare m ai p reg ­
n a n t în basm ul Prîslea cel voinic şi m erele de ■aur (A arne —
Thom pson, tip 301), cules de P. Ispirescu — un basm care con­
ţine aproape toate m otivele din colinda Furarea a s tr e lo r :
a p ariţia zm eului (analogabil cu Iuda din colindă), som nul fal­
şilor eroi, fu rarea de către zmeu a m erelor de aur (an alo g ab ih
cu soarele, luna etc., fu ra te d in rai de Iuda), lupta cu zm eul
şi victoria eroului. Fiii cei m ari ai îm păratului (falşii eroi),
reuşesc să păzească trezi ::ă r u l „o săptăm înă în tre ag ă 14, dar
s în t cuprinşi de u n som n irezistibil în noaptea cînd ap are
zm eul : „.„îl apucase o piroteală de n u se mai putea ţine pe
picioare [...], m ai tîrziu, som nul îl copleşi şi căzu ca un m ort,
fără să se poată deştepta decît tocm ai cînd soarele era ridicat
' de două suliţe şi atuncea v ă z u că m erele lipsesc“. C hiar
P rîslea (eroul autentic), este nevoit să-şi m eşterească o adevă­
ra tă „instalaţie de tre z ire “ p e n tru a scăpa, la venirea zm eului,
de v raja som nului m alefic.
În basme, chiar şi Sf. Sisoe — u n cam pion al luptei cu
d uhurile rele — adoarm e la apariţia dem onului, p ertniţîndu-j
acestuia să fure copilul M elintiei. Este sem nificativ fap tu l că
anum e acest episod n u apare în legendele apocrife rela tiv e la
Sf. Sisoe, ci doar în form a lor p re g n a n t. folclorizată (70). Mo­
tivul „som nul e ro u lu i 11 apare şi în alt tip de basme, cel în care
voinicul răpune „b alau ru l de la fîn tă n ă “, salvînd astfel fata
de îm p ărat, o ferită m onstrului ca je rtfă (75, a, b, c, d). „Eroul
adoarm e aproape în to td eau n a în ain tea luptei — constată V. I.
P ropp, com entînd basm e ruseşti sim ilare — , situaţie deosebit

28
de frecventă în basm ele în care fata de îm p ă rat este dată
zm eului spre a fi m încată. Eroul se cufundă în tr-u n som n voi­
nicesc, p unîndu-şi capul pe genunchii fetei de îm p ărat şi a-l
trezi nu este în totdeauna tre a b ă uşoară. C onstatăm , aşadar,
că, în basm , n a tu ra som nului este bivalentă. Pe de o parte,
în ain te de lu p tă sau în tim p u l ei dorm falşii voinici ; pe de
altă parte, eroul însuşi doarm e în ain tea lu p tei.“ (23, p. 277).
V. I. Propp a re m eritu l de a fi p rezentat „som nul e ro u lu i 14
ca fiind un m otiv bine c o n tu rat al basm ului fantastic (23, p.
86— 89, 274— 277, 381— 382) şi, chiar dacă el nu a- decelat
sem nificaţiile m ito-sim bolice ale acestui m otiv („B asm ul în
sine nu ne poate explica lim pede riatura acestui som nli), sa­
vantul ru s n u l-a considerat a fi doar un' topos litera r, ci un
subiect a cărui cercetare „im pune un studiu in d ep e n d e n t 14
(23, p. 277).
în toate cazurile com entate m ai sus, eroii de basm se află
în aceeaşi p o stu ră ca Sf. P e tru în colinda com entată : cu toţii
adorm în tim p ce păzesc ceva extrem de preţios (m erele de
aur, copilul M elin tid , fa ta îm p ăratu lu i, soarele şi luna) p en ­
tru a nu încăpea pe m ina u n u i m onstru din „lum ea cealaltă 11
(balaur, zm eu, drac, Iuda). Paradoxal, ei se dovedesc v u ln era ­
bili c h ia r în m om entul • în care ar fi tre b u it să dea m ăsura
vigorii şi acuităţii cu care sîn t înzestraţi. Excludem , b in eîn ­
ţeles, ideea g ra tu ită ţii m otivului. În tr-u n u l d in basm ele am in­
tite (75, c), eroul se în fru n tă cu trei balauri, in trei m om ente
distincte ale scenariului ; el adoarm e de to t a tîte a ori. A pa­
tra oară, se în fru n tă cu m am a balau rilo r şi aceasta îl preface
în „stană de p ia tră “ •— o a ltă form ă alegorică a- stării le ta r­
gice. Som nul care-l cotropeşte pc erou e unul irezistibil : „şi
în d ată adorm i, ca şi cînd l-a r fi lovit cineva cu m uchea se-
curei în cap“ (75, a), sau „A bia au in tra t în el (în codrul
Babei-Taga — n.n.) şi un somn fă ră leac a început să-i to ro ­
pească 44 (23, p. 274). Ceea ce e im p o rta n t de o b servat este
fa p tu l că adorm irea eroului este, practic, sim ultană cu apariţia
balauruluiM em onului : „Abia^ aţipise flăcăul. cînd iată, se
ivi b a la u ru l 44 (75, c). Nu este vorba de o coincidenţă, ci de
o cauzalitate : eroul adoarm e p e n tru că apare balaurul.de--
monul, sau p e n tru că p ă tra u n d e în tărîm ul acestuia.
A şa cu m ' am văzut (deja, n u num ai eroii sîn t contam inaţi
de m orbul som nului letargic al ,,tărîm ului de dincolo 44 : sfinţii,
zeii şi' ch iar zeul dem iurg nu sînt nici ei imum. N efiind de
acord cu teo riile cosmogonice -form ulate de A naxagora şi de
P laton, P lu ta rh s c ria : -„Dacă D um nezeu ar fi dorm it din -etei'-

■29
nitate, e l a r fi fost m ort, p e n tru că rm .somn etern n u este
diferit de .m oarte. M ai m ult, D um nezeu este incapabil sa
doarm ă : ^m ortalitatea div in ă şi o sta re foarte apropiată de
m oarte sîn t două lu cru ri incom patibile“ (Plutarh, O piniile
filosofilor, I, 7 ; cf. 77, p. 280). în acest caz, viziunea lui
P lu ta rh a su p ra divin ităţii ,este, m ai degrabă, una teologica
(Dum nezeu e ste perfect, etern, im uabil etc.) şi nu u n a m ito­
logică. Din p erspectiva m en talităţii m itice, sta re a potenţei
divine nu este liniară, ci oscilantă (sin^uoidală), iar „crizele“
divinităţii sînt, de cele ,mai m u lte ori, identificate sau analo-
gate cu som nul (vezi în lirica po p u lară rom ânească : „D um ­
nezeu p a re că doarm e“, .cf. 76). Ca şi eroii, zeii nu su feră de
insom nie. P u te re a som nului „subjugă to ţi zeii (şi to ţi m uri-
to rii“ (Orfeu, Im n u ri, LX X X V ; cf. 78, p. 226).
In sfera de sem nificaţii delim itată putem include şi som ­
nul care-l cuprinde pe zeul ,dem iurg înainte, în tim p u l sau
im ediat după cosmogeneză, somn d ato rat contactului aces­
tu ia cu m a te ria letargică a H 3(0sului prim ordial. In tr-im tex t
m itic sum erian (M itul tărîm u lu i ViZnmnJ, este descris Cos­
m osul abia creat, dar ilipsit de viaţă, „dorm ind“. Som nul lum ii
se datoreşte som nului zeului Enki .şi al soţiei sale N in-Sikil
fecioara), virgină încă, aşa cum virgin era însuşi P ăm în-
tul : „C uplul unic, la D ilm un, este c u fu n d at în somn. I Pfi-
m în tu l pe care Enki doarm e a lă tu ri d e (zeiţa) Virgină, I A­
cest păm în t este virgin ... “ (51, p. 106). Z eiţa îl trezeşte pe
Enki, p e n tru ,a da viaţă Lum ii. Sim ilar, în tr-u n a lt text
m itic sum erian, Enki — care stă te a în tin s în m are, dorm ind
a d în c — este trezit din som n de Nc:.mmu, „m am a tu tu ro r
zeilor“, p e n tru a săvîrşi antropogeneza : „O fiule, scoală-te
de pe p a tu l t ă u ,... crează pe slu jito rii zeului...“ (52, p. 169).
In tex te m itice indiene, zeul V ishnu, în ain te de creaţia lum ii,
doarm e culcat p e şarpele cu o m ie de capete, A nanta („fără
s fîrşit“, în sanscr.) — simbol al H aosului — care plu teşte pc
O ceanul prim ordial. în alte texte, P ra ja p a ti, după săvîrşirea
operei cosmogonice, este cuprins de o epuizare letală : .,După
ce P ra j apa ti dase la iveală vieţuitoarele, i ,s-au desfăcu t în ­
c h e ie tu rile [...] El .nu p u tea sta în picioare cu încheieturile
desfăcute : de aceea zeii l-au vindecat p rin (ritualul) agniho-
tr a , în tă rin d u -i în ch eietu rile m ăd u larelo r“ (S atapatha B ra h ­
m ana ,I. 6 , 3, conform 31, p. 239— 240). De o epuizare ana-
loagă e ste cuprins Zeus în urm a contactului cu b a lau ru l
i'y p h o n care îi taie şi îi ascunde tendoanele d e la m îini şi
picioare. Ca şi în m itu l indian, este nevoie să in te rv in ă alţi

-30
zei p e n tru ca Zeus să-şi redobîndească vlaga şi să-l învingă
pe gigant (A pollodorus — B ib lio th eke I, 6 , 3).
M otivul epuizării D em iurgului în tim pul cosmogenezei,
ap a re lim pede ex p rim at în u n e le legende cosmogonice ro­
m âneşti : „A stfel D um nezeu .şi cu D racul se p rim b lară încolo
şi-ncoace pe valurilg... apei aceleia, şa p te ani de-a rîndul. D upă
al şaptelea .an, fiind D um nezeu fo a rte osten it, p e n tru că mi
s e culcase nici n u dorm ise defel în restim pul acesta, zise către
D racu : ... R epezi-te degrabă în adîncim ea apei şi adă o m înă
de lu t, ca să ne facem pe în tin d ere a acestor v aluri n e m ă r­
ginite un pătişor, ca să avem un d e ne odihni, căci eu unul'
nu m ă mai pot m işca acum a de ostenit ce sîn t“ (38, p. 49).
A ceastă „oboseală fizică" (69) este dublată de „oboseala m in ­
tală" : D um nezeu este „incapabil să desăvîrşească creaţia n u ­
m ai cu p ropriile lui m ijloace" (39, p. 98). Mircea Eliade con­
sideră „oboseala" lui D um nezeu ca fiind n e ju stific a tă ,şi o
include în rîndul altor „caractere negative" ale acestuia, ca­
ractere care a r fi „susceptibile de a fi in te rp re ta te ,ca expresia
populară şi, în fond recentă, a unui deus otiosus(( (39, p. 98).
Istoricul religiilor notează, de asem enea, faptul că D um nezeu
din legendele cosmogonice .româneşti „n-are nim ic comun
cu D um nezeul creator şi cosm ocrat al iudeo-creştinism ului“
(39, p. 97). în tr-a d e v ă r, oboseala fizică şi m in tală de care
d ă dovadă p rim ul nu poate fi analogată cu om nipotenţa şî
om niscienţa de care dă dovadă cel de-al doilea. T rebuie să
rem arcăm , totuşi, faptul că nici dum nezeul v e tero testam en tar
nu este sc u tit de o stra n ie epuizare, chiar dacă aceasta nu
se m anifestă;- ca în legendele rom âneşti, în tim pul creaţiei,
ci im ediat după să v îrşire a el. D u p ă şase zile de .cosmogeneză,
om nipotentul Iahve treb u ie să se odihnească în cea de a şap­
tea, ca un um il p ro le tar : „Şi a sfîrşit D um nezeu în ;:iua a
şaptea lu crarea sa pe care o făcuse şi s-a odihnit în ziua a
şaptea de toată lu cra re a sa... “ (Geneza, II, 2).
A ceastă e p u iz a re to tală, acest som n profund căruia nui i se
p ot sustrage zeii cosmogoni (şi nu num ai dei otiosi), nu pot
fi ju stificate ca fiind expresia unei sim ple oboseli biologice,
chiar dacă unii d in tre zei sîn t p u tern ic antropom orfizaţi. Sînt
evident v u lgarizate şi tîrzii m otivaţiile „biologice", de .tipul
i -elor din legenda cosmogonică rom ânească citată mai sm
(„fiind D um nezeu foarte ostenit, p e n tru că nu se culcase, nici
nu dorm ise defel în restim p u l acesta"). Pierzîndu-şi sem nifi­
caţia iniţială, „epuizarea D em iurgului" a d ev en it un elem ent
incoerent în economia legendei. în astfel de situaţii, fie mo­

31
tiv u l a disp ăru t com plet (vezi alte v a ria n te ale aceleiaşi le­
gende), fie i s-a anexat o altă sem nificaţie, de regulă vulgari­
zată. „E puizarea" zeilor în tim p u l cosmogenczei este o alegorie
a contam inării lor cu „m orbul letarg iei“ în u rm a contactului
direct .şi p relungit cu Hacsul.
::În colinda rom ânească, ,apropierea de rai a lui Iuda —
p u rtă to ru l acestui m orb — şi im in en ţa reg resiu n ii Cosmosului
în Haos sînt, probabil, cauzele care au g e n e ra t m otivul epic
al adorm irii Sf. P e tru (o ipostază a lu i D um nezeu) sau, ca
în unele v a ria n te ale colindei, chiar a lui D um nezeu. Somnu]
zeului d em iurg este u n u l m alefic ; el este provocat d a r şi pro­
vocator de Haos. U nul d in ro stu rile ritu a le ale colindei este
acela de a-l trezi pe Cosm ocrat, care „pare că doarm e I Cu ca­
pul pe-o m ăn ăstire I Şi de nim eni n -a re ştire" (76). Somnul
şi „autism ul" lui D um nezeu, „absenteism ul divin" (76), sînt
sinonim e cu regresiunea Cosmosului în Haos, sinonim e cu
sfîrşitu l lumii (abrogarea legilor societăţii şi ale naturii) _:
„M îndru-i Dom nu d-adorm it, I Sub un m ăr a iîn d ru ’nflorit. J
Scoală, Doamne, nu dormi, I Că de cînd ai adorm it, I Iarba
verde te-a-n g răd it, I Florile te-o r cotropit I Şi lum ea s-o pă-
ginit. I S uduie fecior pe tată I Şi m am ele-şi foc păcate. I
D -atunci n u-i rod în bucate, I Nici nu-i grîu, nici nu-i secară, I
N um ai neghinioară goală.“ (46, p. 75, vezi şi nota 80). M e­
rită să deschidem aici o paranteză. P o rn in d de .la. imagini
m ito-poetice sim ilare, frecv en te în „colindele vînător1 eşViu
(„G ăsi-m i leul d-adorm it I Sub un spin m în d ru înflorit J
Florile l-au năpădit I De s-a scăpat d -a d o rm it“), .lVI. Co»nan
notează u rm ătoarele : „S-a o b servat că în spaţiile necălcate
de om, aşa cum au fost ele im aginate. de gîndirea arhaică.
toate fiinţele vii se află .într-o acută sta re de inerţie (dorm,
se m işcă greu, n-au forţă), în tim p ce regnul vegetal cunoaşte
o dezvoltare frenetică şi e x u b e ra n tă 11 (22, p. 38). Să obser­
văm totuşi [aptul că nu este vorba de vegetaţie în to ta litate :
ei, ci de cea cum va n eu tilă din punct de vedere social. Fie
că este vorba de vegetaţie in u tilă (sterilă) : bălării, neghină
(ca în colinda citată), m ărăcini ,(ca în basm ul tip Frumoasa
adormită), fie că este vorba de o vegetaţie inutilizabilă, aflată
în tr-u n tărîm ,,unde om păm în tean nu este“ (54, p. 126), un
tărîm nesocializat şi, ca atare, haotic, necosm izat : iarbă ,,ne-
călcată“ („Unde iarba creşte, / În p a tru se-m p1eteştc I Nime
n-o-ncilceşte,...“ — 55, p. 116), sau pădure „neum blată" („Unde
om. n u locuieşte, / Nici n u-i u rm ă de secure" — 56, p. 4 74).
D im potrivă, som nul lui D um nezeu, de exem plu, e invers pro­

32,
porţional cu creşterea vegetaţiei utile : „Că de cînd ai ador­
m it, [ ...] D -atunci nu-i rod în bucate, I Nici nu-i grîu, n id
nu-i secară, / Numai neghinioară goală.“ (91). Mai m ult decît
atît, o am biguitate fertilă planează a su p ra im aginii : som nul
perso n aju lu i este cauza creşterii excesive a vegetaţiei „inuti-
le “ („Că de cînd ai adorm it / Iarb a verde tc-a-n g răd it, / Flo­
rile te-o r cotropit...,“) şi reciproc : creşterea vegetaţiei p a re
să producă som nul personajului („Florile l-au năpădit / De
s-a scăpat d-ad o rm it“). Aşa cum observam m ai înainte, som ­
n u l leta rg ic este provocat, d a r şi provocator de Haos. In tr-a ­
devăr, în colinde, această vegetaţie lu x u ria n tă cotropeşte tot :
„Scoală, Ano, n u durm i, / Că d o ar’ d e-asară ţi-a fi ! / Că de
cînd ai adurm it, / F lorile ;te-au n ă p ă d it I Şi pe gură şi pe
nas, I Şi pe dalbu-ţi de obraz, I Şi p rin sîn ţi s-au băgat, /
Scoa lă, fată de^ ’m p ăra t !“ (12, p. 132).
P e n tru m en ta lita tea m ito-poetică, som nul (m ai ales cel
letargic), e ste frate bun, uneori geam ăn, cu m oartea, am îndouă
fo n d — în mit şi poezie — sim ilar valorizate, de regulă nega­
tiv. În m itologia greacă, de exem plu, zeul m orţii i(Thanatos)
şi c d al som nului (Hypnos) sîn t fraţi, fiin d procreaţi de a­
celaşi cuplu de divinităţi p rim ordiale : N yx (noaptea) şi E re-
bos (bezna prim ordială), născuţi, aceştia din uJ.4 /nă, din Haos.
La o prim ă vedere, somnul este o m oarte vrem elnică, iar
m oartea — un somn veşnic („som nul de veci“). Cele două
stări n u par să difere, ci num ai perioadele de tim p în carc
ele acţionează. Să cităm d in tr-u n bocet bucovinean (L a o
?.am ăj, cules la sfîrşitu l secolului al X lX -lea : „Scoală, scoală,
m am ă, scoală, / Ca ţi-a fi destul d e-aseară ! I Că de-asear’ ai
adorm it I Şi m ai m u lt nu te-ai trezit..., I D ragele <mele pi­
cioruţe, I Cum s-or face flori alb u ţe... I D in m înuţe / V iorele, I
Din cosiţe I M icşunele / Din guriţă I Tăm îiţă, I Pom işori /
Din ochişori, / Lutişor din tru p u şo r.“ (38, p. 513, 515).
Tmaginea personajului adorm it din colinde şi cea a defunc­
tu lui din bocete sîn t asem ănătoare, dar n u identice. Probabil
că unele influenţe s-au produs în tre cele două specii folclo-
rico-iirice, dar nu credem că este vorba pu r şi sim p lu de o
m igrare a m otivului din repetoriul fu n era r „în lirică ( ...) ori
în colindele de fa tă “ (22, p. 38). În re p e rto riu l funerar, im a­
ginea este clasic tra ta tă , p rofan chiar ; defunctul se re in te ­
grează (se „ dizolvă“) în n a tu ră : tru p u l său devine regn ve­
getal („pomişori din ochişori11) şi m ineral („lutişor din tru p u -
şo r“ (79). D im potrivă, în colinde, im aginea este sim bolică :
tru p u l personajului adorm it n u devine vegetaţie, ci este co-

cd. 20! coala 3 33


tropit şi îngrădit de ea. In acest caz, vegetaţia are ceva m a­
lefic şi a g re s iv ; ea „sufocă“ orice u rm ă de e n e rg ie vitală,
p are că „leagă“ m agic fiinţele, le izolează de s p a ţiu l cosmizat,.
im p rim în d u -le şi m en ţin în d u -le sta re a letargică. In . balade,
e roul e „ p re su ra t“ de flo ri (92). În colinde, florile „ n ăpădesc“
fa ta de îm părat, dar şi leul („în ju ru l leu lu i se c re a ză u n a­
d e v ă ra t zid de flo ri“ — 22, p. 38), florile îl „co tro p e sc “ pe
D um nezeu, iar iarba îl „îngrădeşte“. În tr-o doină „derivînd
probabil tot d intr-o colindă 11 (2 2 , p. 81), fata zace a d o rm ită în
cen tru l unei zone im p en etrab ile, s tru c tu ra tă în s tr a tu r i ve­
getal e concentrice (pădure, poiană, flori) : „Din m ijIoc de pă--
d u riţă I Este-o mică poeniţă. I în cea mică poieniţă... / Este-o
p ru n că adorm ită I Si de flori e ocolită (îm p rejm u ită — n.n.)“'
(2 2 , p. 81).
În basm ele tip Frum oasa (din pădurea) a d o rm ită (Grimm,
P e rra u lt etc., cf. A arne — Thom pson, ţip 410), cu u n e le p a ­
ralele în lite ra tu ra po p u lară rom ână (57, p. 123), so m n u l le­
targic al prinţesei induce letargie în tot m ediul în c o n ju ră to r :
oam eni, anim ale dar şi stihii (focul, v în tu l etc.). D o a r vegeta­
ţia (cea sterilă, bineînţeles) creşte nem ăsu rat, cotropind şi
izclînd toată cetatea (imago rnundi) : „De ju r îm p re ju ru l p a ­
latu lu i începu să crească un tu fă riş de m ărăcini, ca un gard
viu !.. . m ărăcinisul se înălţă tot mai m ult si, în cele d in urm ă,
cuprinse toţi pe:rcţii... de n u m ai puteai vedea p a la tu l d efeF
E ste aceeaşi im agine alegorică, cu aceeaşi sem nificaţie : re ­
g resiunea (mîcro)Cosmosuku' în Haos. H aosul îşi revendică
d rep tu rile şi prim atu l ; el readuce {toată, sau num ai o parte
din) materiei., ccsm izată Ja sta re a iniţială, precosm ogonică —
m ateria in ertă, letargică, am orfă şi nesupusă v reu n e i le^i
(m essa confuse). V egetaţia care creşte concentric izolează
zona sm ulsă spaţiului cosm izat, întreru p în d orice contact cu
acos ta : ,,De răzbit, n -a răz b it ni ci u n u l [clin fiii de crai —
n.n.], din pricină ca m ărăcinii se p rin d eau laolaltă, c::i şi cînd
a r fi a v u t nişte rnîini ghim poase, şi n u -i lăsau să înainteze
m ăcar un pas“. Toţi pseedo-eroii term in ă p rin a m uri, după
ce rătăcesc în van p rin acest labirint de v egetaţie agresivă.
D oar eroul autentic este în m ăsură să pen etreze în „zonă“ :
„m ărăcinii se prefăcuseră pe dată în puzderie de flori m ari
şi frum oase, cc se dădeau la o p arte din faţa lui, 1ăsîndu-l să
tre a că n e v ă tă m a t“ (G rim m — Frumoasa adormită). Sărutul
eroului trezeşte (readuce la viaţă) p rin ţe s a şi, o d a tă cu. ea,
în treag a cetate. „Zona“ în care se in stau rase H aosul este ast­
fel recosm izată şi ordinea restabilită.

34
Rolul eroului din basm îi revine, în cadrul cerem oniaiu­
lui de sfîrşit de an, fie celui căruia i se colindă (care devine
ad hoc eroul care trezeşte leul, fata etc., fiind inclus în chiar
scenariul colindei), fie colindătorului, a cărui in can taţie ara
m en irea de a trezi gazda, sau ch iar pe D um nezeu şi, o dată
cu el, întreaga n a tu r ă : „Scoală, D oam ne, nu dorm i !“. În a­
ceastă fo rm u lă im perativă p a re să supravieţuiască relictual
u n u l din arhaicele ro stu ri ritu a le ale colindei. În u tilu l /ndex
tipologic şi bibliografic al colindelor rom âneşti (42, p. 165—
168), sînt decelate tip u rile de colinde care tratează exclmdv
acest subiect : colindătorii „trezesc“ din somn pe oam eni, p '
Isus, pe Crăciun, p e sfinţi, pe D um nezeu. D ar chiar m u lte ti­
pu ri de colinde care tratează alte subiecte încep cu form ele
specifice de tipul „Dormiţi, dom ni buni, dorm iţi, I Sculaţi,
n u dorm iţi “. S im ilar se în tîm plă lucrurile în colindele slav 1.•
lor. Unul din m otivele caracteristice colindelor cîntate ,,l:i
fereastră" sau „la p o a rtă “ ale ucrainenilor (,,Sculaţi gospn -
d ari I Şi treziţi slugile to ate “) şi ale bulgarilor („Scoală, sco:’-
lă, gospodine“), este cel al d eşteptării gazdelor din somn (!;.;,
p. 2d— 33).
în unele zone d e Rom âniei s-au p ă stra t obiceiuri care
probabil erau generalizate în vechim e, fap t care ar putea ju s­
tifica supravieţuirea si larga răsp în d ire a m otivelor si fo rm u ­
lelor incipiente pe care le-am am intit deja. Astfel, în Ţara
Loviştei, este atestat, pînă în ziua de astăzi, obiceiul ca oa­
m enii să. aştepte dorm ind, pe în tuneric, colindătorii. -<<Pdmt:.l
colind care se cîntă „la fereastră", ,,la u.şă“, „afară.", are rosti'!
de a trezi gazdele... De aceea, pe uliţă, de la o casă la alt;:.,
colindătorii sîn t preocupaţi de a n u face zgomot, de a m e rg j
in cea mai m arc linişte, p en tru a su rp rin d e gazdele in somn
(..gazdele surp rin se în som n de ceata colindătorilor 11 consti­
tu in d şi tem a celor m ai m ulte colinde de la fereastră)» (0 ,
p. 577). U n inform ator din această zonă declară : „Pe uliţă
[noi colindătorii — n.n.] m ergem hoţeşte, să nu ne audă ni-
m eni“, iar altul : „T rebuie să luăm omul din somn, nici cîinii
sii nu sim tă nim ic“. Obiceiul este a tît de înărdăcinat şi regula
a tît de strictă încît „s-au în tîm p la t cazuri cînd colindătorii
făcind zgomot în ain te de a începe colindul de la fereastră
n-au mai fost p rim iţi" (9, p. 577). De obicei, un astfel de
gest din p artea gazdei este e x tre m de grav, fiind drastic a ­
m endat de colindători (81), d a r de d a ta aceasta e l este provo­
cat şi justificat de o greşeală ritu a lă produsă chiar de aceştia.
Din cele relatate, p a r să se în tre v ad ă coordonatele u n u i corn-

35
p o rta m en t ritu a l arhaic, în m are p a rte disp ăru t şi ale cărui
bogate şi subtile sem nificaţii nu au fost încă elucidate. Este
vorba de som nul ritu a l şi de trezirea ritu a lă de către colin­
dători — com portam ent probabil legat (im itatio dei) de tem a
m itic ă p u n ctată în paginile anterioare : „adorm irea 11 şi „tre-
z ire a “ zeului.
O datină arhaică a r p u tea aduce unele lăm uriri. A stfel,
la rom ani, u ltim a noapte din an, noaptea dinspre Calendae
Januariae, era serbată obligatoriu în sta re de veghe, fiin d n u ­
m ită Vigilia (lat. vigilo = a sta treaz noaptea, a veghea). U nul
din părinţii Bisericii, Ioan C hrysostom (sec. al IV-lea), în tr-o
cu v în ta re m enită să oprească sărb ăto rirea păgînă a A nului
Nou, p rezen ta obiceiul ospeţelor, al p etrecerilo r exu b eran te şi
al vegherii de calende, ca fiin d „diabolice 14 (50, p. 46, 51).
Obiceiul s-a p ă stra t pînă în ziua de azi, cînd în ultim a/prirna
noapte a anului nu se doarm e (revelion, de la f r . reveiller =
a trezi), ci se petrece în ospeţe şi veselie (vezi şi expresia
„Veille de Noel“ p e n tru „A junul C răciunului11). Dacă iniţial
p ă rin ţii Bisericii fixaseră sărb ă to rire a C răciunului (naşterii lui
Isus) la 6 ianuarie, ulterio r, în sec. al IV -lea, C răciunul este
definitiv fixat la 25 decem brie, p e n tru a se su prapune sărb ă­
torii m itraice : Dies N atalis Solis Invicti. Cam din acea pe­
ri oadă (sec. V), Biserica face din data de 25 decem brie, data
oficială de începere a anului bisericesc (annus ecclesiasticus),
care se deschide cu Vigilia N ativitatis. Circa un m ileniu în
Europa, A nul Nou a fost serb at şi considerat că începe la
25 decem brie, şi n u la 1 ian u a rie ; situaţie în tre ru p tă la Roma
în sec. al X lII-lea, în F ra n ţa în sec. al X V I-lea (în 1564, sub
C harles IX), în Rusia la în cep u tu l secolului X V lIl (sub P e tru
cel M are) etc. Astfel, după cum a a ră ta t P. C aram an, buno
p a rte din „ tră sătu rile specifice ale C alendelor lui Ian u a r au
fo st m oştenite de sărb ăto area C răciunului, d a to rită faptului
că aceasta tim p de m ai m ult de un m ileniu — iar în popor
în m ulte p ă rţi chiar pînă astăzi — a fost considerată ca un
an n o u “ (50, p. 73).
V eghea om ului, în m om entul cheie al an u lu i, o reclam ă şi o
susţine pe cea a zeului, căru ia i se in su flă astfel, pe cale ri­
tuală, un plus de vigoare în tr-u n m om ent în care Cosmosul
tre b u ie scos din criză şi refăcut. N esom nul om ului „dublează 11
pe cel al zeului, iar „nesom nul“ (vigoarea) zeului este echi­
valent cu „som nul“ (inerţia) dem onului. Aşa cum am m ai a ră ­
tat, ech ilib ru l d in tre prin cip iu l O rdinii şi cel al Dezordinii este
instabil, iar cele două p rin c ip ii cosmice sin t invers p ro p o r­

36
ţionale : cînd u n u l din ele „creşte“, celălalt „scade“ propor­
ţional. D upă cum am văzut, p rin c ip iu l Ordinii şi cel al Dez­
ordinii nu sîn t „în act“ în acelaşi tim p , p e n tru că veghea şi
vigoarea un u ia sînt echivalente şi concom itente cu letargia şi
lipsa de vlagă a celuilalt. V orbind despre existenţa perechilor
de contrarii, „în potenţă “ sau „în a c t“, A ristotel conchid ea :
„e peste p u tin ţă ca a ceste două cont rarii înseşi să existe în act
în acelaşi tim p şi în acelaşi lucru. P rin urm a re e exclus ca
două acte contrarii să existe sim u lta n “ (M etafizica, IX, 9,
1051 a ; cf. 82). Som nul lui D um nezeu (sau a Sf. P e tru —
o ipostază a vigilenţei cosmice a lui Dum nezeu) determ ină
veghea şi vigoarea dem onului (şi reciproc) şi, ca a ta re , d e te r­
m ină regresiunea Cosmosului in Haos. D um nezeu (sau o altă
ipostază a sa — Sf. Ilie) trebuie să se m obilizeze — susţinut
de aportul ritu a l al om ului — p e n tru a răstu rn a această situ a­
ţie. în tr-a d e v ă r, dem onul va fi în final învins, legat, „am or-
ţit“ — de fa p t (re)cufundat în sonm — p e n tru o perioadă
de încă un an. D ar să n u anticipăm .

-!. REGRESIUNEA ÎN HAOS

„Iuda cheia m i-a fu ra t / îşi în rai că s-a bagat 1 M ulte


lu cru ri si-a lu a t : I L uă luna cu lum ina, I Soarele cu razele, I
Scaunul d e-m p ărăţie I Şi b ăţu l de vitejie !“ (1 2, p. 87).
S igur că Iu d a speculează „dezordinea divină11, dar în_ felul
cum este p re z e n ta tă , această dezordine p are a avea, la li m ită,
un caracter in te n ţio n a l; ca şi cum D um nezeu şi sfîn ţn i-a r
înlesni lu i Iuda p ă tru n d e re a în rai. şi p răd a re a acestui a. Acum,
la schim barea a n u lu i, Cosm osul trebuie re -g e n e ra t, d ar p en ­
tru aceasta el trebuie, în p realab il, să fie distrus.
în tr - u n com en tariu m edieval (D âfastân-i D enik — re ­
d actat în secolul al IX -lea e.n.), com entariu la m itul iranian
al în fru n tă rii d in tre O rm azd şi A hrim an, găsim unele rem arci
teologice şi ch iar filosofice e x tre m de interesante din p u n ctul
de vedere ^ dm care am ab o rd at problem a. S cenariul m itulrn
es! e asei:iănător celui al colindei în discuţie. Din gelozie şi
^ r ^ A h n m a n — esenţa rău lu i cosmic şi principiul distrugerii
şi al dezordinii — se ridică d in ten eb re, ajungînd la g ra n iţa
cu lum ea c reată de O rm azd, cu gîndul de a o distruge. Dar
Orm azd este om nisci ent : „el cunoaşte ■ — m enţionează co­
m en tariu l — sp iritu l plin de ră u ta te al D em onului si g indu-
rile sale în şelăto are ; el ştia, de la el însuşi, că D em onul nu

37
se va supune ordinelor sfinte şi nici n u va deveni d rep t [ ...],
că el n u se va retrag e d e La gran iţa lum ii lum inii în ain te de
a fi atacat creaţia şi de a fi încercat să lu p te îm p o triv a ei,
în ain te de a fi fost circum scris în in te rio ru l cerului, în ain te
de a fi suferit o în frîngere în bătălie...“. O m niscienţa lui
Orm azd este dublată de om nipotenţă. Vict ori a sa îm p o triv a
lui A hrim an n u este pusă la îndoială, dar m ijlocul p rin care
ea va fi re p u rta tă treb u ie m inuţios analizat. C om entatorul
(este vorba de M anousht E chihr, m are preot zoroastrian din
secolul al IX -lea e.n.), trece în revistă toate posibilităţile lui
Ormazd, ca şi cum a r rela ta chiar analiza pe care acesta a
făcut-o în preajm a în fru n tă rii. O prim ă soluţie ar fi aceea
de „a-l ataca pe D em on în ain te ca el să atace lu m in a, de a-1
lovi în ain te ca el să lovească, de a-l pedepsi în ain te ca el să
com ită păcatul, de a se răzb u n a înainte ca m otivul să existe...“.
Această soluţie este considerată de la b u n început ca fiind
inacceptabilă, p e n tru că „toate acestea a r fi direct contrare
ju stiţiei şi echităţii, care sînt inseparabile de creaţia lui O r­
m azd, ...carităţii şi bunăvoinţei, co.rc sîni esenţa sa însăşi.
C i urm are, creatorul n u a ordonat arm atei sale să repurtez;:
victoria şi să protejeze legitim lum ea lum inii îm potriva r a ­
vagiilor D em onului...11. O altă solutie lu ată în consideraţie
de 0 rm a z d e ste aceea de a n u perm ite D e:nonului să p ă tr u n ­
d ă în in terio ru l creaţiei p e n tru a o distruge. N ota bene !
O rm azd are posibilitatea de a salva p ro p ria sa creaţie de la
distrugere şi de a evita în fru n ta re a cu A hrim an şi totuşi res­
pinge şi această soluţie ca fiind in oportună, p e n tru că „De­
m onul ar fi răm as ..etern în faţa fro n tierelo r (lumii lum inii) ;
îm piedicat să intre, el s-ar fi găsit, e te rn , în faţa creaturilor
care ar fi fost tot -tim pul tu lb u ra te “. Sau, în tr-o altă formu.'-
lare : am eninţarea D em onului „ar fi apăsat constant asupra
creaţiei divine şi ar fi inspirat etern team ă fiinţelor lu m in ii4-.
În afara m otivului Frica zeilor de acţiunea dem onilor — asu ­
pra cărui a vom reveni peste cîteva pagini — să re ţin tln a-
cea.stă idee : C reatorul refuză şi soluţia de a salva creaţia cu
p re ţu l unei stă ri cosmice incerte şi etern-conflictuale. „Cu în ­
ţelepciunea sa orm azdiană“ — continuă te x tu l — C reatorul
acceptă o a tre ia so lu ţie : decît o am eninţare constantă (tot
tim pul şi peste tot), m ai bine o lu p tă decisivă „ în tr-u n tim p
lim itat şi în tr-u n spaţiu re s trîn s “. A ceastă idee, a d e te rm i­
nării coordonatelor spaţio-tem porale ale în fru n tă rii, este p re ­
zentată şi în tr-o altă lu cra re m edievală de exegeză privind
teologia şi cosmologia ira n ian ă — B undahishn : ,.,Dacă eu

38
(Ormazd) n u fixez un term en pentru luptă, el (A hrim an) va
fi capabil să facă, creaţiei m ele, ceea ce a am en in ţat că-i va
face“, adică să o atragă de p a rte a sa. C onvenţia d in tre zeu
şi dem on este asem ănată în te x t cu cea d in tre doi oam eni
care „fixează u n term c;i p e n tru duel“ (B undahishn I, con­
fo rm 53, p. 317). R evenind la p asaju l din D âtastân-i D enik,
să consem năm fap tu l că O rm azd optează p e n tru confruntarea
cu A hrim an, ştiind că în final îl va învinge pe .acesta „întem -
n iţîn d u - 1“, lăsîn d u -1 „neputincios“ şi „paralizat“ (şi asupra
acestui m otiv al legării şi paralizării dem onului vom reveni
în curînd). O rm azd acceptă soluţia invaziei în „lum ea lum i-
n ii“, a lui A hrim an şi a a rm atei sale de devi şi m onştri, cu
toate consecinţele unei astfel de invazii (distrugerea creaţiei),
p en tru că d o ar astfel „creaţia b u n ă v a fi creată d in nou, im a­
culată şi e te rn ă şi, i:.nortală, v a fi restabilită în tr-o fericire
fă ră pată. [ ... ] Deci, p e n tru a re p u rta victoria fin ală şi nu
p e n tru a îm piedica invazia, şi-a fău rit (Ormazd) arm ele sale“.
(Dâtastân-i D enik, conform 53, p. 308— 314).
T oate ideile vehiculate în acest te x t teologico-filosoiic
m edieval sîn t in te resa n te şi plin e de sem nificaţii. Să re m a r­
căm în mod special u n a d in ele : p e n tru ca Lum ea (uzaţi.)
să poată fi revigoratei, ea treb u ie să fie d istru să şi recrea ta.
Acest scenariu m itic era, în m od ritu al, re ite ra t în cadrul
cerem oniilor cie A n N ou la populaţiile sem ite şi indo-euro-
pene . L a pers ..ni, sărb ătoarea de A n Nou — NaffLi)i'/iz — era
considerată sărb ăto area lui O rm azd (celebrată b „ m ia Jui
Q frnazd11, în p rim a lună a anului) şi ziua cînd a av u t loc crea­
ţia lum ii. E ra ziua în care se producea „renovarea C reaţie:"
(A l-Biruni) şi ziua în care re g e le proclam a : „Iată o nouă z:,
a unei lum i noi, a unui an nou ; treb u ie renovat ceea ce tim ­
pul c. u z a t“ (Dimasqî) (vezi 20, p. 80 ş.u. şi 31, p. 336— 337).
:>Tu este locul aici să trecem în revistă, cerem oniile de An Ncu
în care era reactu alizată ccsm ogeneza pe baza u n o r scenarii
rnitico-rituale tipice, scenarii atestate a tît la p o p u laţiile de
cultivatori prim itivi cît şi la cele indo-europene .şi sem ite ; a
făcut-o, în m od strălucit, I/Iircea Eliade în unele din lucrările
sale (20 ; 31 ; 33 ş.a.). Vom consem na doar, o dată cu istori­
cul religiilor, fap tu l că din fe lu l în care aveau loc aceste ce­
rem onii, re z u ltă că, p e n tru m e n ta lita te a tradiţională, <4nc.’-
p;itnZ era în m od organic le g a t de u n sfîrşit care-l preceda,
c-ă acest „sfîrşiW e ra de aceeaşi n a tu ră ca „haosul 11 dinaintea
creaţiei, şi că, p e n tru acest (motiv, sfîrşitu l era indispensabil
oricărui n o u început» (33, p. 4 7).

39
Nu altfel se întâm plă lu cru rile cu p rile ju l cerem oniilor
din cadrul sărbătorilor de ia rn ă la rom âni şi nu întîm p lăto r
un te x t ca cel al colindei F u ra re a astrelor este în m od cere­
m onial re c ita t la gran iţa d in tre un an vechi şi unul nou. P e n ­
tru ca o nouă ordine cosmică să fie stabilită, trebuie, în p re a ­
labil, in sta u ra tă dezordinea ; p e n tru ca D em iurgul să creeze
o lum e nouă, cea veche treb u ie, în p realabil, distrusă, c u fu n ­
dată în Haos. De o „ d istru g e re 14 e vorba în tex tu l colindei ?
B ineînţeles.
j n diverse v arian te ale colindei, „obiectele 44 p răd a te de
Iuda sîn t : soarele, lu n a , „scaunul de..:mpărăţie“, „băţul de vi-
te jie “ (12, p. 87), stelele, „cununa R a iu lu i44, „scaunul de ju ­
decată I u n d ’ s-adună lum ea to ată “ (6 , p. 116), „toiagul de
ju d ec a tă 44, „ciubărul botezului, I p ăh ărelu l m irelui, I scaunu
ju d e ţu lu i“ (14, p. 46) şi chiar „spicul cel m ai bun, I c-aşa-i
data ele Crăciun^ (26, p. 36). În legenda apocrifă de care am
vorbit (ms. B.A.R. nr. 1282), sîn t fu ra te veşm întul (probabil
cel îm podobit cu astre), stem a şi steagurile Dom nului. În to a ­
te cazurile, este vorba de răp irea unor a trib u te divine care
reglem entează ordinea cosmică, răpire care răsto arn ă su p re­
m aţia lui Dum nezeu în favoarea D em onului şi im plicit, ră s­
toarnă suprem aţia O rdinii în favoarea D ezordinii (70). Soa­
rele, luna, stelele etc. sînt răp ite sau devorate de dem oni,
fiind înlocuite cu ten eb rele precosm ogonice. „Opoziţia în tu ­
n eric/lum ină se su prapune p este p o laritatea fundam entală
haos/icosmos“ (1 O, p. 99). A strele sînt fie ascunse în Infern,
;sau rep rezen tări sim bolice ale acestuia (peşteră, beci etc.),
fie în pîntecelc întunecos al dem onului (fie el lup, leu , v îr-
cobc, sau balau r). Astrofagia este un m otiv mitic 'm ult p rea
răsp în d it şi cunoscut p e n tru a insista m ai m u lt a su p ra lui (87).
C ert este că abia reg u rg itarea astrelor din pîntecul m o n stru ­
lui ustrofog produce re-g en erarea lor, redîndu-le prospeţim ea
şi vigoarea pe care au avut-o în m om entul cosmogenezei. D ar
p e n tru aceasta, zeul/eroul dem iurg treb u ie să repete actul
cosmogonic, în fru n tîn d şi răp u n m d dem onul/m onstrul.
Înainte însă de a ajunge la acest m otiv final al colin dei
în discuţie, o în tre b are se im pune : cine se ascunde su b n u ­
m ele de Iuda ? A re el vreo leg ătu ră cu Iuda, cel n ăscu t în
oraşul Iscarioth, Iuda Iscarioteanul (Iskariotski — conform
tex telo r slavone), apostolul care l-a tră d a t pe Isus ? Şi da şi
nu. P oporul a fost a tît de Lnpresionat de această tră d a re , în -
cît num ele trăd ăto ru lu i a g e n e ra t nu doar una, ci două den u ­
m iri p e n tru Diavol, am bele uzuale : Scaraoţchi (corupere din

40
Iskariotski) şi Iuda. D ar D iavolul este o adevărată „instituţie
u n iv ersa lă 14, cum sugestiv l-a d efin it A. H. K rappe. S fera sa
sem an tică şi sim bolică este m u lt p rea m are p e n tru a se lăsa
definit doar p rin num e. E lim inînd sem nificaţiile în surplus
şi com pletîndu-le pe cele în deficit, M. Coman (10, p. 84—
117) a în cercat să refacă prin cip alele coordonate şi linii de
forţă ale perso n aju lu i m itologic căruia i s-a suprapus, ocul-
tîndu-1, p e rso n aju l biblic Iuda lscarioteanul. Iuda e ;te un
arhaic dem on m alefic, al cărui unic ro st este d istrugerea lu ­
mii. În folclorul 'mitic rom ânesc, el este făcut răspunzător
p e n tru cutrem urele de ,pămînt, p e n tru boli, p e n tru fu rtu n ile
şi grindinile care distru g recoltele (94). El e s te cel care roade
furcile (arborele) pe care se sp rijin ă păm întul, el este cel care
ciclic fu ră (devoră) astrele şi însem nele divine ale ordinii cos­
m ice şi tot el este cel care, „la v rem ea de apoi“, va distruge
com plet lum ea p rin potop de apă sau de foc. El este, ca în
oalada A n to fiţă a lui Vioară, stă p în u l apelor (Vidros) fără
de fund (în gr. „fără fu n d “ = abyssos-+abis), stăpînul deci al
ab isului acvatic precosm ogonic : „Eu în Vidros m -am năs­
c u t I Si în V idros am crescut, / Nici eu nu i-am d a t de fund, I
Că Vidros este adînc I Cît din cer pînă-n p ă m în t44. Din p u n ct
de vedere funcţional, Iuda este p erfect analogabil cu b a la u ­
ru l din m ito-folclorul rom ânesc ; în clcsdntece, şarpele este
n u m it „idiţă“, „iedită 41 sau ,,iudită“ (8 8 ). Ca şi b alau ru l,
Iuda se m işcă la fel de bine în păm înt, în apă, în aer, sau
în foc. El este p e rînd, sau sim ultan, dem on chtonian, acvatic,
a e ria n şi ig n eu p e n tru că, fiind o în tru ch ip are a H aosului p re ­
cosmogonic, el conţine, în stare v irtuală şi n ed iferen ţiată,
toate cele p a tru „stihii p rim o rd ia le 44, cele p a tru „începături
ale lu c ru lu i de m ate rie 44 — cum le num ea D im itrie C antem ir
(28, p. 2 2 ).
Cam acesta ar fi „ p o rtretu l robot“ al lui Iu d a şi este
firesc ca nu n u m ai oam enii, dar şi zeii să se team ă de dez­
lăn ţu ire a acestei uriaşe forţe m alefice.

5. DEMONOFOBIA

„D um nezeu din grai' grăia : / — Cari din sfin ţi se va afla I


L ucrurile-a le -n tu rn a ? / A tunci sfinţii ,au tăcut, / Că" de Iuda
s-au te m u t .11 (12, p. 87). ,
L a prim a vedere, şi acest motiv- al sfinţilor înfricoşaţi pare
a fi un sim plu artificiu epic, a rtificiu m enit să p u n ă ,maL bine

41
în lum ină pe sfîn tu l care va avea curajul să-l în fru n te pe
advernar. La o p riv ire aten tă şi com parativă însă, vom v e ­
dea că este vorba de u n m otiv m itic fo a rte vechi si la rg răs-
pîndit.
în epopeea asiro-babiloniană a creaţiei lum ii, dragonul
T iam at declară război zeilor şi creează, în acest scop, n e n u ­
m ăraţi m onştri p e care îi înarm ează astfel ca „cel care i-ar
privi să m oară de fric ă “ (Enum a E liş II, 25;. conform 1, p.
2 2 ). In tr-ad ev ăr, A nşar (tatăl zeilor) — el însuşi „înfiorat“ —
îşi td m ite pe rînd fiii — A nu (zeul cerului) şi Ea (zeul ape­
lor) — d ar aceştia se întorc fără să fi lu p ta t, înspăim întaţi :
„El s-a întors înfricoşat la tatăl său A n şar“ (Enuma, Eliş II,
83 ; cf. 1, p. 24). A nşar cheam ă toţi zeii la sfat şi cere ca
cel m ai p u te rn ic d in tre ei să o în fru n te pe Tiamat. Dar, ca
şi în colinda rom ânească, zeii înfricoşaţi răsp u n d p rin tăcere :
„Toţi A nunnaki s-au a d u n at acolo. I Cu buzele lor strîn s în ­
chise (ei stau) în tăcere. I Nici un zeu, (gîndeau ei), nu poate
m erge (la luptă şi) I În fru n tîn d pe T iam at să scape (cu via-
ţă )“ (Enurna Eliş II, 88— 91 ; cf. 1, p. 24). S ingurul care în-
drăzrnoşte să o în fru n te şi reuşeşte să o învingă este Bel-
M arduk.
O im agine sim ilară apare în tr-u n m it fenician, cel al în ­
fru n tă rii d in tre zeul furtunii, B aal-H adad şi personificarea
stih ie i acvatice, Y am -N ahar : „ ... zeii erau I Aşezaţi la masă,
t e i ,sfinţi prînzeau si Baal sta lîngă El. I Iată că zeii îi văd,
văd pe trim işii lui Yam, ai judelui (Nahar). I Zeii îşi lasă ochii
pe genunchi şi pe tro n u rile lor dom neşti“. Singurul în stare
să în fru n te pe Y am este zeul Baal, care le reproşează. zeilor
spai'.na : „Eu văd, o, zeilor că v -aţi înfricoşat de obrăznicia
trim işilor lu i Yam... “ (Baal şi Y a m II, 18— 24; cf. 30, p. 187).
În M itul lui Z u (versiunea asiriană) — despre care am
mai avut p rileju l să vorbim — zeii in tră în panică şi am uţesc,
după ce dem onul Zu fu ră din cer „ tăbliţele d e stin u lu i 14 :
„(Cînd) Zu a d isp ă ru t (cu tăbliţele destinului) şi s-a ascuns
în m untele său, I T a tăl Enlil, sfe tn ic u l zeilor, a răm as fără
grai ; I Tăcerea s-a instaurat, m u ţen ia a lu at loc“. A nu —
izeul suprem al cerului — cheam ă zeii în sobor : „Cine v a
omorî pe Zu I Şi-şi v a face num ele mai în alt (în) cenaclu ?“
(M itul lui Z u II, 22— 30 ; cf. 1, p. 63).
. Im aginile p a r a fi calchiate, în tr-a tît sîn t de asem ănă­
toare. D ar, dacă t e ^ r a îm prum utului ar p u tea fi invocată în
ceea ce priveşte cele trei m ituri din O rientul A propiat, ea nu
m ai p o a te fi operantă cînd aducem în discuţie colinde şi ba-

42
■ade din folclorul rom ânesc. Şi totuşi, atît m otivul epic, cit
;;i subm otivele care -1 compun, se regăsesc aidoma, chiar daca
în locul zeului suprem apare îm p ă ratu l sau „v ătafu l ăl bă-
trîn “, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar subm oti­
vele în discuţie în tr-o varian tă baladei G ruia lu i N ovac şi
şerpele : a) A p ariţia fiinţei dem onice : „Şerpe m are s-a iv it I
Şi-n drum stă încolăcit 14 ; b) A.pelul inzpăratuZui (el însuşi.
in panică) : „Strigă, Doamne, cine-m i strigă ? I Şi-..ni strigă
cu m are frică. I Îm p ă ra t I Din Ţ arig rad I P este ţară, peste lum e I
Cătră toţi v itejii-an u m e : I — Cari din voi se va găsi / D rum ul
a m i-l slobozi“ ; e) Tăcerea şi teama. ?>itejilor : „N im e-n lum e
se afla, I Toţi se tem ca şi de d rac“ ; ri) Apariţia adevăratului
e r o u : „Num ai G ruia lui N ovac / L a-m păratul se ducea...“
etc. (18, p. 489 şi p. 223).
In baladele şi colindele „de p e sc a ri', la un sobor de n ă ­
vodari, în ju ru l unei „mese m în d re şi-ncărcate“, vătafu l p e s­
carilor — „V ioară ăl b ă trîn “ — îi interzice (din precauţie ?,
de frica ?) fiului său A ntofiţă să pescuiască în Vidros şi, im ­
plicit, să se în fru n te cu „ d u h u l“ acelor ape. Mai m u lt decît
atît. celor „cinzăj’ de năvodari, I Tot feciori de boieri tn a ri“,
le e frică să-l însoţească pe A n to fiţă în această expediţie e-
roici'i : ,,Nevodarii m i-auza, I U nu la a ltu să uita, I L acrim i-
le-i podidea, I Toz' din gură că-i zicea : I Cin’ la V idros ne-o
m ina, I L:i toţi capu ne-o m înca !“ (47, p. 73). în unele v a­
ria n te, A ntofiţă e obligat să -l narcotizeze pe vătafu l Vioară
cu vin. dres cu opiu („P ah aru l cu vin um plea, / Cu afion
l-îm plinia, f Şi da lui tat-so de b e a “ — 63, p. 298), sau să-şi
îm bete ortacii (43, p. 264) p e n tru a le învinge frica.
În vechiul m it germ anic al în fru n tă rii d in tre Beow ulf şi
bnlaur, însoţitorii eroului, „cuprinşi de o groază s ă lb a tic ă ' şi
.,tem îndu-sc p e n tru p ropria lor v ia ţă “, o ru p la fugă în tim pul
luptei.
Acelaşi topos apare în u n ele versiuni ale m itului grecesc
;tl gigantnm ahici. Cînd b a la u ru l T yphon asaltează cerul, toţi
zeii se sperie şi fug în Ef!,ipt, m etam orfozîndu-se, ca să sca­
pe, în di verse anim ale. Cel care are curaj ul să-l în fru n te
este Zeus (Apollodor — B ib lio th eke I, 5, 3).
în m itul in d ian al luptei cosm ice d intre zeul In d ra şi
b alau ru l V ritra — cel care furase şi închisese apele cosmic:'
în „adîncul m u n te lu i — zeul In d ra, în tr-o prim ă fază a în­
fru n tă rii, fuge de V ritra (Satapatha Brahm ana I, 6 , 3— 77),.
fiind „bolnav de spaim ă“ şi dorind pace (M iirkandeya P u ra n a ).

43
Chiar şi în legenda apocrifă Povestea lui Satanailu cum u
s-au tru fitu îm potriva ziditoriului D (u)m nezeu... — pe care
N. C artojan a considerat-o ca fiind p ro to tip u l colindei în dis­
c u ţie — arhanghelul G avril, fiind în sp ăim în tat de p u tere a
lui S atanail care furase din cer însem nele puterii divine, r e ­
fuză să se lupte cu acesta (5, II, p. 49).
C om entînd în fru n tă rile m itice d in tre un zeu si u n m on­
stru (de regulă) ofidian sau acvatic — în fru n tă ri a căror m iză
este geneza Cosmosului, sau in au g u rarea unei e re noi, sau
stab ilirea unei noi su v e ra n ită ţi — M ircea Eliade conchide că
„o trăsăturii caracteristică şi comunii tu tu ro r acestor m itu ri
este team a, sau ,o p rim ă în frîn g ere a lu p tă to ru lu i 14 (31, p. 216).
Din exem plele citate m ai sus a re z u lta t icu p reg n a n ţă
fap tu l că dem onofobia nu este un sim plu artificiu epic, ci
o realitate v iitică. Ceea ce nu a rezultat încă este sem nifica­
ţia acestei fobii, stare a p a re n t paradoxală, p e n tru că u n a d in ­
tre calităţile incontestabile ale zeului/eroului este curajul a­
cestuia şi nu frica. D ar curaju l nu este, p e n tru m en talitatea
m itică, echivalent cu lip sa fricii şi, ca urm are, a în fru n ta o
(fiinţă <le care nu îţi este frică nu rep rezin tă un act de cu­
raj (83). D iferenţa d in tre eroul autentic şi pseudoerou nu
este aceea d i p rim u lu i n u -i este fricii, ci aceea că ad evăratul
erou, spre deosebire de cel fals, este în m ăsură să-şi învingă
frica de m onstru. Nu num ai cu m orbul spaiviei se .întîm plă
lu cru rile astfel ci, aşa cum E!l.ii văzut, şi cu cel al letargiei ;
viorbul som nului contam inează, fără di scernăm înt, şi pe e­
roul autentic, doar că acesta este totuşi în stare (cîtfeodată,
sau p in ă la urm ă) să îl învingă.
Haosul, dezordinea in sta u ra tă de Demon, infestează în­
treg Cosmosul, inclusiv stru c tu ra psihică a eroului/zeului.
Panica, teroarea, anx ietatea p aralizan tă, de care suferă eroul
r>au zeul, .sînt sem ne evidente ale u n u i dezechilibru psihic,
ale unei dezordini la nivel microcosmic. P e n tru a fi în sta re
să refacă ordinea si echilibrul cosmic, eroul/zeul tre b u ie
m ai în tîi să fie în s ta re să-şi refacă p ro p ria ordine in terio ară
şi echilibrul psihic pierdut. N um ai răp u n în d „dem onul“ spai-
!mlei care i s-a în cu ib at în suflet, eroul va fi în m ăsu ră să
răp u n ă dem onul (cel „în carne şi oase“), care i-a provocat
sp aia ia .
D em onul teriom orf provoacă groaza dar, în fond, el este
u n produs, o personificare a spaim ei care bîntuie dintotdea-
u n a inconştientul individual şi colectiv. M onstruosul (difor­
m ul, bio-ilogicul), ag resiv itatea bestială, dem onism ul sîn t

44
im agini arh etip ale esenţiale care produc şi sînt, la rin d u l lor,
p ro d u se de o spaim ă ancestrală, decelabilă a tît în stru c tu ra
psihică a om ului prim itiv, cît şi în cea a copilului, a tît in
ficţiunile m itice ale om ului arhaic, cît şi în cele literare ale
om ului m odern, a tît în fantasm ele onirice ale om ului săn ă­
tos, cit şi în fobiile psihopatului.
Am văzut fap tu l că unicul c riteriu după care dragonul
T iam at concepe şi înarinează pe cei 11 dem oni care urm eaza
să în fru n te zeii este criteriu l producerii spaim ei („aşa ca cel
care i-a r priv i să m oară de fric ă “). In Epopeea lui Ghilgameş,
m o n stru l H uw aw a este în zestrat cu „şapte spaim e“ şi „nu­
m it sâ fie groază p e n tru m u rito ri“ (1, p. 125). D ragonul bi­
blic L eviatan posedă a trib u te sim ilare : „înaintea lui dănţuiesc
sp aim ele“ (Cartea lui Iov, XLI, 14). Intr-adevăr, m ăsura m on­
stru o z ită ţii unui dem on este dată de can titatea şi calitatea
spaim ei pe care o inoculează. Legile după care sînt, în gene­
ral, im aginaţi şi ,„construiţi“ m onştrii şi dem onii precu m şi
toate aspectele care îi definesc (înfăţişare, ai"mele folosite,
ravagiile produse, sălaşurile pe care le populează), răspund
aceleiaşi necesităţi arh etipale : provocarea spaim ei.
E s te ev id en t faptul că există o trainică leg ătu ră sem an ­
tică între a (se) înspăim înta şi m onstru (m onstrum horren-
dum = „m o n stru în sp ă im în tă to r“ — cum îl p rez in tă Virgi-
liu p e ciclopul Polifem , în Eneida, III). Plecînd de la aceas­
tă realitate sem antică, unii filologi au încercat să găsească
posibile relaţii fonetice între cei doi term eni. A stfel, A driana
îonescu, în pofida unor soluţii etim ologice „clasice“, a pro­
pus recent o soluţie inedită şi foarte in te resa n tă p riv in d con­
tro v e rsa ta origine a cuvintelor rom âneşti bală (m onstru) şi
balaur (64, p. 37— 41). Încercînd să reconstruiască un pro to ­
tip indo-european care să p o a tă explica a tît fonetic, cît şi
sem antic ro.Ln. bală (din care d e riv ă balaur) şi alb. balle (şar­
pe mare), cercetătoarea a propus radicalul indo-european
*bhâi- (a se teme) ; radical care a d a t reflexe în m ai m ulte
lim bi indo-europene, p rin tre care lit. baim e (frică), bailus
(fricos), let. baile (frică), bail’s (fricos) şi, mai p u tem adăuga,
rus. boiazni (frică), boiazlivîi (fricos), v. isl. ballr (înfricoşă­
tor) etc. R ădăcina indo-europeană *bhai- a devenit în daco-ro-
m ână *ba- (i.e. ai > d. rom . a, conform 65, p. 316) şi a p ri­
m it un probabil sufix i. e. -la, care crează su b stan tiv e sau
adjective, de tip u l ba-la (înfricoşător, care provoacă frică), de
unde apoi bală (fiară înfricoşătoare) şi, ca d eriv at, balaur(e),

45
cu sufixul autohton -ure (-uZe), frecvent în num ele de plantt"
şi anim ale (6 6 ).
R evenind la colinda tip Furarea astrelor, vom consem na
un fap t sem nificativ ; n u n um ai sfinţi lor l e c fric i de Iuda,
d a r chiar şi lui D um nezeu : „D um nezeu s-a spăim lntat, /
Peste lum e s-a u ita t“ ( 6 , p. 113). M otivul spaim a lui D um ne­
zeu n u ap are num ai în colinda pe care o com entăm , ci şi în
unele o raţii de n u n tă cu subiect sim ilar ; D um nezeu se înspăirnîn-
tă de iadul în tem eiat de diavoli şi îl trim ite pe Sf. Ilie eu fu l­
gerul să-i „prăpădească 14 : „D edesubt pe sub p ăm în t, I Un
iad m arc şi ro ta t, / De diavoli în tem eiat, / De care singur
(Dum nezeu) :.n-am în sp ă im în ta t.“ (32, p. l 90).
A nalizînd diversele v a ria n te ale tip u lu i de colindă FîJ.-
rarea astrelor, n e-a su rp rin s u n alt elem ent din aceeaşi sfe­
ră de sem nificaţii cu cel com entat anterior. Cu foarte p u ţin e
excepţii (12, p. 88 şi „Ş ezătoarea44, X, 10), n u D um nezeu este
cel care îl în fru n tă p e Iuda p e n tru a restabili ordinea cos­
m ică, ci unul sau mai m u lţi sfinţi. Este u n fapt în m ăsurii
să ne contrarieze. în definitiv, D um nezeu este — p e n tru
m en talitatea pop u lară — cel care a cre a t lum ea şi a r fi fost
norm al — p e n tru aceeaşi m en ta lita te — ca tot el să .se p re -
ocupe în continuare de destinele ei şi nu un îm p u tern icit (în­
locuitor) al său. Team a lui D um nezeu de Iuda şi im potenţa
lu i de a restabili ordinea lum ii sînt două sim ptom e ale unui
zeu „ re tra s“, „obosit“, „dezin teresat“, sim ptom e care se a­
daugă altora, decelabile în legendele cosmogonice rom âneşti :
D um nezeu suferă de sin g u rătate, este obosit, nu poate crea
lum ea fără a ju to r etc.
M ircea E liade a teo re tiz at ,acest fenom en religios (Deu&
otiosus) specific religiilor „ p rim itiv e 44 (ale trib u rilo r de vînă-
tori şi culegători), dar verificabil şi în religiile mai com plexe
a le O rientului antic şi ale lu m ii indo-m editeraneene (33, p.
8 8 şi 34, p. 46). Istoricul religiilor a schiţat coordonatele ca­
racteristice ale acestui fenoLnen religios : „1 — D um nezeu a
creat lum ea şi om ul, apoi s-a retras în cer : 2 — Această în ­
d e p ărtare a fost uneori înso ţită de o în tre ru p e re a com uni­
caţiilor în tre cer şi păm în t sau de o foarte m are în d ep ărtare
a cerului ; în anum ite m itu ri, proxim itatea iniţială a cerului
şi prezenţa lui D um nezeu pe p ă m în t co n stitu ie un sindrom
paradiziac [...] ; 3 — locul acestui deus otiosus m ai m ult sau
m ai p u ţin u ita t a fost lu a t de diferite divinităţi care au în
com un faptul că sînt m ai aproape de om şi-l a ju tă sa u îl

46
persecută în tr-u n chip „nai direct şi mai continuu 14 (33, p.
9 2 -9 3 ).
, M u lte legende cosmogonice rom âneşti p rezin tă astfel de
elem ente specifice (35). în tr-o legendă din p ă rţile M uscelu­
lui, se spune că „după ce a făcut (Dum nezeu) şi pe oam eni,
cerul era aproape de păm înt. Dai cu m îna de el“ (36, p. 4),
,,Insă omul, nesinchisit din fire — după cum spun legende cu­
lese în Dolj şi Olt — nu şi-a dat seam a de această b u n ătate
dum nezeiască, că n u era p u ţin lu c ru p e n tru om să aibă pe
D um nezeu în preajm a lui, ca să-i poată cere sfatu l ca unui
bun părinte, oricînd avea vreo nevoie 14 (36, p. 4). Din cauza
unei greşeli um ane sau a păcatelo r om eneşti ,,. „D um nezeu
s-a ..lîniat foc şi-a d e p ă rtat cerul a tît de m ult, că nu degea­
ba zicem noi : d e p a rte cît cerul de p ă m în t 44 (36, p. î). In tr-o
legendă, culeasă la celălalt cap ăt al spaţiului rom ânesc (Bu­
covina), fenom enul este p re z e n ta t şi m ai concludent : D um ­
nezeu, su p ărat pe oam eni, nu ridică doar cerul, ci „fuge“ şi
el de oam eni, ba m ai m ult, se întoarce cu spatele, nemai--
vroind să-i va dă şi să ştie de ei. „De m ult, era m ai jos ce­
rul, aproape de noi, şi D um nezeu se u ita la oam eni (ca să
vadă) ce fac, şi venia pe jos, um bla p rin tre oam eni, dar de
d n d s-C1 în m u lţit lum ea şi p ăm în tu l s-a spurcat, D um nezeu
a fugit cu cer cu to t în sus ; şi amu stă întors cu spatele la
la rioi nu v re a să ne vadă : şi-a întors faţa de la păcatele
n o astre“ (36, p. 6 ). Această în d ep ă rta re a lui D um nezeu şi
întoarcerea cu spatele la nevoile lum ii n u s-a produs doar
in iZlo tem pore, din cauza unui conflict iscat în tre om şi di­
vinitate. C alam ităţile, fie ele n a tu ra le sau sociale, s în t m o­
tivate, în credinţele populare rom âneşti, prin acelaşi dezinte­
res din p a rte a zeului. Iată, de exem plu, cauza unei secete
p relungite, aşa cum o vedea un ţă ra n rom ân în 1930 : „de
am u oam enii s-o strica t [...] şi D um nezeu s-o întors cu dosu
şi nu m ai .dă ploaie...“ (37, p. 201).
A şa cum apare în aceste legende şi credinţe populare,
cauza dep ărtării (la propriu şi la figurat) a lui D um nezeu
de om este desolidarizarea p rim u lu i de păcatele ultim ului,
dar, în fond, este o justificare ră stu rn a tă a desolidarizării o­
m ului de u n D um nezeu care şi-a p ie rd u t din a c tu a lita te şi
care, în consecinţă, „nu se m ai află chiar în c e n tru l cu ltu ­
lu i 14 (39, p. 98).

47
6. ZEUL FULGERULUI ŞI LEGAREA DEMONULUI

Să revenim la tip u l de colindă pe care îl com entăm şi


la un m otiv deja am intit. In foarte rare cazuri, cel care are
curajul să -l în fru n te p e Iuda e ste D um nezeu însuşi. Mai m u lt
decit a tît, în m ulte v a ria n te a le colindei, D um nezeu nu ar'-
nici un rol, lipsind com plet din scenariu. In diverse v a ria n te
ale colindei, cel care se lu p tă cu Iuda este, de la caz la caz, Sf.
llie, Sf. Ion, Sf. P etru, Sf. M aria, sau chiar Isus, însă, în m ajo­
ritatea cazurilor, acest rol îi revine Sf. llie (85), fie singur, fie
însoţit de alţii (Sf. Ion, Sf. M ihail, SI. P etru). Dar, chiar şi în
acest ultim caz, Sf. Ilie este p rincipalul erou al în fru n tă rii :
„Şi-mi pleca(u) I De se ducea(u) I Mai în tîi Sfîntul Ilic, I Că.
e sfînt m ai cu tă rie “ (41, p. 42). A ceastă preponderenţă a Sf.
Ilie nu tre b u ie să ne m ire, avînd în vedere fe lu l în fru n tă rii
şi cel cu care aceasta se poartă. Sf. Ilie a devenit nu num ai
un patron m eteorologic, d ar şi cam pionul luptei cu Diavolul.
O rice fulgerare este p riv ită în popor ca o lo v itu ră dată D ia­
volului de Sf. Ilie (32, p. 200). Tot Sf. Ilie este cel care, po­
triv it m en talităţii populare, se va lu p ta cu A n tic rist la sfîr­
şitul lum ii (32, p. 197), el ajunge chiar să fie invocat în des-
cîntece p e n tru a nimici cu fulgerul său pe dem onul bolii (13,
p. 79) şi tot el, iată, este desem nat să-l în fru n te pe Iuda şi
Bă restabilească, la schim barea anilor, ordinea cosmică : „A­
poi Ilie-a venit, I C ătre D om nul a grăit : I — Doamne, D um ­
nezeul m ieu, I Dă-m i m ie, ce-oiu cere eu ! I D um nezeu din
g raiu grăia : / — M ergi, alege-ţi tot p-ales ! I Şi Ilie şi-a
ales / T răsnet, fulger to t p -ales.“ (12, p. 87).
Ilie se înfăţişează la D um nezeu cerîndu-i arm ele, la fel
cum , în basm ele rom âneşti, e ro u l-p rin ţ cere tatălu i-îm p ărat
arm ele şi calul pe care acesta le-a folosit în tinereţe. D um ­
nezeu îi dăruieşte Sf. Ilie fulgerul, tră z n etu l şi (colinda nu
m enţionează, dar o confirm ă toate legendele şi credinţele
populare), carul cu p a tru cai de foc. T ot astfel, în vederea
în fru n tă rii cu Tiam at, B el-M arduk prim eşte de la zei fulge­
ru l — „o arm ă fără egal să lovească pe vrăj'm aş“ (E nnm a
Eliş IV, 30 ; cf. 1, p. 32) şi c aru l-fu rtu n ă la care sînt în h ă­
m a ţi cei p a tru cai-v în tu ri : „D istrugătorul14, „N ecruţătorul14,
„î necăto ru l“ şi „ Z b u răto ru l 44 (Enum a Eliş IV, 50— 52 ; cf. 1,
p. 33).
A şa cum vom vedea, scenariul colindei în discuţie com­
p o rtă elem ente cosmogonice ; lum ea nu este creată propriu-zis,
dar este re-creată p rin tr-u n act sim ilar cosmogenezei. fo fru n -

48
tare a cu m o n stru l (reiterare a în fru n tă rii prim ordiale), n u
şi-o m ai asu m ă însă zeul suprem , D em iurgul, ci Sf. Ilie —
o ipostază „ c re ştin a tă 14 a zeului fu rtu n ii. S im ilar se în tîm p lă
lu cru rile în diverse m itu ri lu a te de noi în discut ie ca term en
de com paraţie ; cei care au cu ra ju l să în fru n te dem onul nu
sîn t zeii su p rem i ai cerului, ci cei ai fulgerului şi fud.unii
(Baal-Hadad, Z eus, Teshub, In d ra etc). A cest fen o m en de
„specializare 44 a zeilor cerului, sau de suplinire a acestora cu
zeii fertilizatori <li fu rtu n ii şi ploii a fost explicat de l\.J. Eli-
ade p rin „ n a tu ra pasivă a d iv in ităţilo r cerului şi ten d in ţa lor
de a face loc altor hierofanii care sînt m ai concrete, m ai p e r­
sonale, m ai d ire c t im plicate în viaţa de zi cu zi a om ului“
(34, p. 82). D ei otiosi sîn t schim baţi cu dei pluviosi. Aceştia
din u rm ă p re ia u de la cei dintîi — o dată cu arm a fu lg e ru ­
lui — şi o bună p a rte din prerogative.
„Şi apoi (Sf. Ilie) că a plecat / După Iuda ,pîn’ la iad, /
Tot trăsnind şi fulgerînd / Şi în sbici de foc pocnind, / Iuda,
cînd îl auzia, I Sta în loc şi am orţia. / D ar Ilie l-a lu at / :)i cu
la n ţu l-a le g a t“. (12, p. 87). '
în fru n ta re a d in tre zeul fu rtu n ii şi dem on este, ca şi ce­
lelalte m otive m itice ale colindei, concis prezentata. Concis,
d ar precis. Nici u n elem ent im p o rta n t nu lipseşte din acest
scenariu m itic arhicunoscut : coborîrea zeului (eroului) în in ­
fern, lu p ta cu dem onul (m onstrul), folosirea u n o r arm e re ­
dutabile, „legarea 44 dem onului, recuperarea „însem nelor di­
vine 44, resta b ilire a situatiei cosmice dinaintea catastrofei.
Sîntem din nou co nfruntaţi cu o im agine p aradoxală, al
cărei su b te x t am încercat să-l relevăm şi cu alte prilejuiri.
Deşi Sf. Ilie foloseşte în lu p tă o arm ă a p aren t strict război­
nică — fulgerul (care „păleşte 44 = arde şi loveşte), efectul
este totuşi n e a şte p ta t : Iuda n u este distrus, ci doar „am o rţit“.
A ceastă „ am o rţire 44 este o alegorie m ito-poetică „îienită s f
sugereze read u cerea lui Iuda în starea de non-m anifestare,
în sta re a de „som n n ep o m en it 44 care, aşa cum am văzut, îi
este proprie.
În tr-o v ersiune asiriană a M itu lu i lui Z u (dem onul care
fu ră din cer „ tăb liţele d e stin u lu i44), se spune că L ugalbanda
— zeul pro tecto r al cetăţii U ruk — l-ar fi învins pe demon,
adm in istrîn d u -i som nifere (1, p. 65). Sim ilar, zeul Ea îl ş -
doarm e pe A psu (principiul m asculin-acvatic al Haosului),
p rin p ro n u n ţa rea u n u i descîntec m agic : „El a tu rn a t u n somn
peste el (Apsu) asa că el a ado rm it adînc“ (Enum a Elis l,
64 ; cf. 1, p. 17). În aceeaşi epopee asiro-babiloniană a crea-

cd. 201 coala 4 49


ţiei, zeul M arduk „am orţeşte 41 tru p u l lui Tiam at ( principiul
fem inin-acvatic al H aosului) : „T rupul i se înţepeni, gura
răm ase încleştată, deschisă44, ia r apoi leagă pe toţi dem onii
aliaţi lui T iam at : „A runcaţi în plasă, devin în lănţuiţi [... J.
P use în legături braţele lor, ia r p e K ingu, care fusese făcut
.şef p e ste ei, l-a legat ...44 (Enum a Eliş IV, 100— 120 ; cf. 1, p.
34— 35). Î n tex tele sacre iran ien e (Avesta), ca şi în com enta­
riile tîrzii ale acestora (D âtastân-i D enîk şi Bundahishn}, este
re la ta t felul în care Orm azd îl învinge pe A hrim an p rin re ­
citarea A h u va r, „prin care a fost rev elată creaţia şi sfîrşitul
c re a ţie i'. în urm a acestui tra tam e n t, A hrim an (ca şi în tre a ­
ga sa a rm ată de demoni) devine „n ep u tin cio s', „năuc“, „fără
c u n o ştin ţă ', fiin d lăsa t „p aralizat pe o perioadă de tre i mii
de ,ani“ (B undahishn, I ; cf. 53, p. 318).
M otivul n u este specific doar zonei O rientului A propiat.
În basm ul rom ânesc „H arap A lb“, eroul reu şeşte să se în to a r ­
că cu salăţile m iraculoase din „grădina de d in co lo ' (62, p.
24), num ai d u p ă ce S fîn ta V ineri adoarLne u rsul cu o fie r­
turii din p la n ta narcotică somnoroasă. Să ne am intim , de a­
sem enea, de gestul lui Eneea care, p e n tru a p ătru n d e în In ­
fe rn şi p e n tru a-l „îm blînzi' p e C erber, îi oferă acestuia din
urm ă u n alim ent narcotic, p e bază de m ac (89). In m itu l
argonauţilor, Iason răp u n e b a la u ru l care păzea Zîna de a u r
cu aju to ru l u n o r cuvinte m agice şi ie rb u ri som nifere p rim ite
de la v răjito area M edeea : „D upă ce-l stropeşte cu iarb ă cu
soc adorm itor şi-i spune de tre i ori vorbe aducătoare de somn
toropitor, care opresc m area tu lb u ra tă şi fluviile repezi, un
somn ciu d at în ch id e ochii b a la u ru lu i' (Ovidius — M etam or­
foze, VII).
M otivul adorl-nirii/am orţirii dem onului de către zeu (e­
rou), este sinonim cu cel al „legării“ acestuia. Aceste form e
de „îm blînzire“ a m o n stru lu i definesc zeul (eroul) m agi ci a n ,
în antiteză cu zeul (eroul) războinic care decapitează m o n ­
s tru l cu sabia, sau îl străp u n g e cu suliţa. Totuşi, cele două
tip u ri de zei (magicieni, respectiv războinici), sînt ra r strict
delim itate. M arduk, de exem plu, în vederea confruntării cu
dem onul T iam at, se înarm ează pînă în d in ţi cu arm e „ război -
nicea (arc cu săgeţi, m ăciucă, fulger etc), dar nu le neglijea­
ză nici pe cele „ m ag ice' : „El făcu o plasă să prindă pe T iam at
[ ...] D re p t m an ta p u rta o platoşă îngrozitoare, de al său nim b
înfricoşător îi era în co n ju rat capul [ „.] In tre buzele sale el
ţinea u n descîntec, o iarb ă să distrugă otrav a el ţin ea în m îna
sa...“ (Enum a Eliş, IV, 41— 62 ; cf. 1, p. 32— 33). Şi, aşa cum

50
am v ăzu t, în ain te de a sfîrteca dem onii inamici — ca un zeu
războinic, d ii „am o rţe şte 14 şi îi „leagă 44 — ca un zeu m agi­
cian. C hiar şi Sf. G heorghe, sfîn t m ilitar p rin excelenţă, a-
pclează la serviciile fecioarei care îl leagă pe b a la u r.
Astfel de exem ple de concom itenţă, mai m u lt sau rnai
p u ţin evidentă, a a trib u te lo r „războinice 44 şi respectiv „m a­
gi ce“ ale unui zeu (erou) sînt n e n u m ărate ; sim pla lor t r e ­
cere în rev istă n e -a r cere cîteva pagini. Vom consem na totuşi
fap tu l că îm p ă rţire a a rm e lo r de care se folosesc zeii (eroii)
în arm e „războinice" şi respectiv „m agice 44 este întrucîtva
convenţională, avînd în vedere că „din perspectiva gîndirii
arhaice, o arm ă este în to td eau n a un m ijlo c m agic" (40, p.
1 32). A stfel se ex plică de ce, în fo arte m ulte scenarii m itice,
arm a războinică este dublată de u n a m agică şi de ce gestuJ
războinic al zeului (eroului) precede, dublează sau urm eaza
unui gest magic. O situaţie insolită, dar care devine logic}
în urm a consideraţiilor de mai sus, este aceea în care zeul
sau eroul, cu to ate că, în cad ru l în fru n tă rii cu m onstrul, u­
zează de o a rm ă războinică — e fectu l acţiunii sale este strict
magic. Este cazul eroului de colindă care leagă zeul „cu cor-
diţa arcului“, a Sf. Ilie care, în colinda pe care o com entam ,
^ o r ţ e ş t e şi leagă pe Iuda folosind fulgerul ş.a.m.d.
În legenda apocrifă, pe care N. C artojan o considera t "
fiind pro to tip u l ciclului de colinde Furarea astrelor, n u apare
m otivul am orţirii şi legării lui Satanail. A rhanghelul Mihail.
poartă cu acesta u n război cosmic în toată reg u la şi înv1 n-
gindu-l (cu a ju to ru l lui D um nezeu, p e care de fap t îl supli­
neşte, ca şi Sf. Ilie în colindă), îl p răbuşeşte în fu n d u l m a­
rilor. Sigur că paralele şi chiar ev en tu ale m odele p e n tru ră ­
punerea şi legarea lui Iuda de către Sf. Ilie putem găsi în
religiile şi m itologiile Europei şi Asiei. Este suficient s2--I
am intim p e Zeus care fulgeră şi leagă în T a rta r pe T itani :
„Titanii / Aprig izbiţi se-ncovoaie, sub largul păm în t îi a­
fundă I Zeus, ferecaţi cu zăvoare şi lan ţu ri ce n u se dezlea­
gă 44 (Hesiod, Theogonia), sau pe în g eru l apocaliptic „pogo-
rîndu-se din cer, avînd cheia genunei şi u n la n ţ m are în mî-
na lu i. Şi a p rin s pe balaur, pe şarpele cel v ech i, care este
diavolul şi S atana, şi l-a legat pe o m ie de ani. Şi l-a a ru n ­
cat în adînc şi l-a închis şi a p e c e tlu it deasupra lu i..." (Apo­
calips, 2 0 , 1 — 3). In acest sens, vezi şi m otivul nr. G 303. B.
4. 1 — „Diavol legat cu u n la n ţ u ria ş“ în S tith Thompson,.
M o tif-In d ex o f F olk-Literature.

51
Dar nu treb u ie să căutăm prea d ep arte ; în folclorul m i­
tic rom ânesc acest m otiv îl găsim a te sta t din abundenţă :
dem onul este legat, sau cel mai adesea, ca şi în colinda noas­
tră, el este lo v it (bătut) şi legat (vezi şi colinda tip 185, Pe­
depsirea lui Iuda, în care Isus îl bate şi îl leagă în lan ţu ri
pe Iuda — 42, p. 305). A ceasta se în tîm p lă m ai ales cînd de­
m onului i se pretin d e ceva : obiecte răp ite sau cun o ştin ţe
deţinute de acesta. Să trecem în revistă cîteva exem ple, p en ­
tru că ele contin m otive sim ilare cu cele din scenariul co­
lindei în discuţie : în tr-u n descîntec de Sam că (Avestiţă) —
cules în Bucovina şi pu b licat prim a dată în 1869 — a rh a n ­
ghelul M ihail p rinde dem onul fem inin „De p ă ru l capului I
Şi o leagă I Cu lanţuri de fier I .../ Şi începu / A o bate foar­
te tare I Ca să spuie I Toate m eşteşugurile [şi num ele —
n.n.] sale“ (41, p. 459). În colindele şi baladele „de pescari“,
eroul (de regulă A ntofiţă), p rin d e puiul de Iu d ă (Vidră) şi
apoi îl leagă („Cu trei ştreanguri de m ătase I Dă m i-l tăiase
la oase“) şi-l bate („Tot cu fieru plugului I P e fa ţa obrazu­
lui I Cu sfîrcu zgîrbaciului “), p e n tru a afla de la el un d e şi
cum să pesciască în Viciros — secret pe care îl deţine doar
dem onul acvatic Iuda („îl b ătea şi-l chinuia I Şi dă peşte-1
su d u ia“ — 43, p. 165 şi 41, p. 105). De asem enea, în popor
se crede că un om „tare de în g er“, dacă se întîlneşte cu d ra­
cul, poate să-l lege „cu b răc in aru l“ şi să-l „bată m e re u “,
pînă ce acesta îi dă banii (comorile) peste care e stăpîn (29,
p. 173). Cînd se rătăceşte u n obiect, se crede că acesta a fost
fu ra t de dracul. P e n tru a-l recupera, copiii recurg la un fel
de conjuraţie în care am eninţă diavolul că va fi legat şi b ă ­
tu t : „Scoate, drace, ce-ai fu ra t, I Că te-oi bate sp în zu rat I
Cu fiarele plugului I Pe p ă rţile dosului“ (44, p. 472 şi 45, p.
59, 114), sau „Scoate, drace, ce-ai furat, I Că te leg de-un păr
uscat, I Şi-ţi dau cu securea-n cap “ (8 6 ).
O bservăm analogia scenariilor m ito-rituale, în to ate e­
xem plele citate mai sus : sfîn tu l (eroul, omul) îl leagă (spîn-
zură) şi-l bate (loveşte) pe dem on, p e n tru a rec u p e ra obiecte
furate sau p e n tru a-i sm ulge secrete d eţin u te de acesta. A­
celaşi m otiv epico-m itic apare în colinda „Furarea astrelor“
G estul Sf. Ilie este u n u l m agico-războinic : el loveşte (cu fu l­
gerul) şi leagă (cu lanţul) dem onul, p en tru a recupera însem ­
nele divine p răd ate de acesta din rai. E fectul este cel scontat.

52
7. REINSTAURAREA ORDINII COSMICE

„Şi-a lu at (Sf. Ilie) luna cu lum ina, I Soarele cu razele, I


Stelele cu florile I Şi scaun de judecată. I Şi la Rai că m i-şi
pleca, I Şi în Rai le aşeza. I Ia r R aiul s-a lu m in at I Şi iadul
s-a -n tu n e c a t. I C-aşa-i data R aiului / Şi datina iadului I De
acum p în ă-n vecie, /S lava D om nului să fie.“ (6 , p. 117— 118).
Chiar dacă te x tu l colindei n u descrie u n act p ropriu-zis
de creaţie a Cosm osului, sem nificaţia cosmogonică a colindei
e ste evidentă. Sf. Ilie (re)stabileşte ordinea Lum ii, p e rm iţîn -
d u -i să dureze încă un an. în tr - u n Cosmos cu fu n d at în Haos,
el rein stau rează legile („data R aiului şi d atin a ia d u lu i“), a­
brogate tem porar, d a r ciclic, de luda. Lum ea este re-făcu tă
(„îm prennoită“ — cum sp u n colindele), dar această înnoire
este văzută ca o cosm ogeneză propriu-zisă, care se produce
„tocm a-n n oaptea lui C răciun“ : „D e-astă seară-i seară m are, I
Seară Luare-a lui de-A jun, I T ocm a-n noaptea lui Crăciun. I
P ăm în tu l s-a -m p re n n o it I P re n n o it, s-a ridicat / P a tru col­
ţ u r i de p ă m în t, I P e p a tru stîlp i de argint. I F rum os cer s-a-
m podobit, I Tot cu stele m ărunţele, I P rin tre ele m ai m ăre-
le. I Luce lu n a cu lu m in a I Şi soarele cu căldura.“ (9, p. 13).
în co n tinuarea colindei, fiecare rază a „soarelui cu şase
raze“ lum inează, încălzeşte, fertilizează, dă viaţă, de fapt,
d t e unui colţ al în tregii n a tu ri : „tîrlele m ieilo r“, „strungile
o ilo r“, „podgorii cu vii“, „grîne a u rii“, „livezi 'Verzi“ îşi, în
final, în tre ag a gospodărie a „gazdelor 14 cărora li se colindă
(9, p. 1 3 -1 4 ).
S cenariul vedic al în fru n tă rii d in tre Indra şi V ritra este
isimilar cu cel al în fru n tă rii d in tre Sf. Ilie ,şi Iuda şi, de a­
ceea, com entariul pe care îl face M. Eliade p rim ului scena­
riu este, în bună m ăsură, valabil şi în cazul celui de-al doi­
lea : „A-l fulgera şi a -l decapita (pe V ritra — n.n.) echiva­
lează cu actul creaţiei... . V ritra confiscase A pele şi le păzea
în adîncul m unţilor. A ceasta înseam nă : 1. fie că V ritra era
stă p în u l absolut — cum era Tia.mat sau orice altă divinitate
ofidiană — al în tre g u lu i haos an terio r C reaţiei ; 2. fie că
imarele Ş arpe, p ăzin d A pele n u m ai p e n tru el, a lăsat. lum ea
în tre a g ă d e v a sta tă de secetă. Că această confiscare a av u t loc
în ain te a a c tu lu i Creaţiei, sau că a a v u t loc d u p ă fu n d are a
lum ii, sen su l răm îne acelaşi : V ritra «îm piedică» lum ea să se
fac ă sau să dureze. Sim bol al non-m anifestării, al latenţei
sau al am orfului, V ritra re p re z in tă Haosul d in ain tea C rea­
ţie i 44 (20, p. 32). Se p a re chiar, că acest scenariu a fost Ia

53
origine u n m it cosmogonic propriu-zis, avînd in vedere li­
nele com entarii cuprinse m Rig V e d a : p rin victori a sa, In-
d ra a creat soarele, cerul şi dim ineaţa (R. V. I, 33, 4) ; Indra,
de la naştere, a despărţit C erul de P ăm înt, a în tă rit bolta
cerească şi, aruncînd vajra (fulgerul), l-a despicat pe V ritra
care ţinea închise apele cosmice în întu n eric (R. V. X, ] 13,
4— 6 ) ; „P rin p u tere a sa, e l a desfăşu rat cele două lum i, Ce­
ru l şi P ă n în tu l, şi a fă c u t ca Soarele să strălucească 14 {R. V.
VIII, 3, 6 ; cf. 31, p. 216).
A m o p tat p e n tru com entarea colindei tip Furarea astre-
Zor din m ai m u lte considerente. In p rim u l rînd, colinda —
în general — face parte d in tre speciile folclorice rituale (ca
.şi descîntecul, bocetul etc.). Or, e ste de p re su p u s că anum e
aceste creaţii au răm as neschim bate în fondul lor, chiar dacă
„unele tem e de obîrşie străv ech e au p rim it coloratură creş-
tin ă “ (93, p. 362). P e n tru m en ta lita tea arhaică şi tradiţională,
alterarea unui te x t ritu a l este de neîn ch ip u it ; consecinţele
a r fi grave : te x tu l şi-ar p ie rd e efectul sau a r căpăta un e­
fect co n trar. De aceea, tex tele ritu a le s-au păstrat, de regulă,
neschim bate de-a lungul secolelor şi de aceea studierea lor
e ste a tît de profitabilă.
P e n tru a evita consideraţii care ar fi p u tu t deveni prea
generale sau strict teoretice, ^ ales — ca obiect al analizei
— colinda tip Furarea astrelor (sau Prăclarea raiului), n u n u ­
m ai p e n tru că e ste .,una d in tre cele m ai răspîndite colinde
în to a te provinciile rom âneşti“ (93, p. 362), dar şi p e n tru de­
osebitele valenţe m itice şi sem nificaţii sim bolicc care zac „as­
cunse" în urzeala scenariului ei. V alenţe şi sem nificaţii carv
a p a r în adevărata lo r lum ină doar dacă sînt receptate în con­
tex tu l ritu a l în care colinda este in cantată (regenerarea T im ­
pului I Cosm osului uzat). D a r şi reciproc : aşa cum am văzut,
abia anum ite m otive m itice din scenariul colindei sînt în m ă­
sură să redea coerenţă te x tu lu i şi contextului m itico-ritual
şi să reveleze sen su ri u ita te ale u n o r credinţe şi practici ri­
tuale specifice sărbătorilor de iarnă. D at fiind că aceeaşi m en­
ta lita te m itică operează la niv elu l am belor paliere, acea,stă
rela ţie sim biotică apare ca ev id en tă, chiar dacă, uneori, a r ă ­
m as nesesizată de exegeţi ai fenoinenului.

54
NOTE LA „MOTIVE ŞI SEMNIFICAŢII MITICE IN COLINDA TIP
«FURAREA ASTRELOR»"

1 *** — Gîndirea asiro-babiloniană în texte : Studiu introductiv


Constantin Daniel ; Traducere, notiţe introductive şi note : Athanase
Ncgoiţă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975.
2 *** — Tăbliţele de argilă. Scrieri din orientul antic ; Traduce­
re, prefaţă, cuvinte înainte şi note de Constantin Daniel şi Ion Acsan,
Editura Minerva, Bucureşti, 1981.
3 Tudor Pamfile — Povestea lumii de demult, după credin ida
poporului român, Bucureşti, 1913. '
4 Al. Rosetti — Colindele religioase la romani, Bucureşti, 1020.
5 N. Cartojan — Cărţile populare în literatura românească, voi.
I şi II, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974.
6 G. Breazul — Colinde, culegere întocmităJ de..., Bucureşti, 1933.
7 Const. A. Ionescu — Colinde cu tex t şi melodie culesa ;i no­
ta te de..., Sibiu, 1944.
8 Adrian Fochi — Datini şi eresuri populare de la sfîrşitul se­
colului al X I X - l e a : răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densu-
şianu, Editura Minerva, Bucureşti, 1976.
9 C. Mohanu — Fîntîna dorului, poezii populare din Ţ ara Ln-
viştei, Editura Minerva, Bucureşti, 1975.
10 Mihai Coman — Sora soarelui, Schiţe pentru o frescă mito­
logică, Editura Albatros, Bucureşti, 1983.
11 Gheorghe Muşu — Zei, eroi, personaje, Ed itura Ştiinţificii,
Buc ureşti, 1971, p. 16; vezi şi I. Georgieva, Bulgarian Mythology, So­
fia, 1985, p. 90—91.
12 Alexiu Viciu — Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun şi cre­
dinţe poporane. Culegere cu a(d)notaţiuni şi glosar de ..., Bucureşti,
1914.
13 Teodor T. Burada — O călătorie în Dobrogea, Iaşi, 1880 ; cf.
Teodor T. Burada — Opere vol. IV, Editura Muzicală, Bucureşti,
1980, p. 15-18.
14 Lucia Cireş — Colinde d in Moldova. Cercetare monografică,
Caietele Arhivei de Folclor V, Iaşi, 1984.
15 Roger Caillois — Eseuri despre imaginaţie, Editura Univers,
Bucureşti, 1975.
16 Oskar Dahnhardt — Natursagen I, Leipzig und Berlin, 1907.
17 Ovidiu Bîrlea — Colindatul în Transilvania, în „Anuarul Mu­
zeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1965—1967"', p. 247—304
Cluj, 1969.

55
1B At. M. Mariencscu — Poezii populare din Transilvania, Edi­
tura Minerva, Bucureşti, 1971.
19 Ion G. Sbiera — Colinde, cîntice de stea şi urări Za numi,,
din popor luate şi poporului date de ..., Cernăuţi, 1H88.
20 Mircea Eliade — Le m y th e de l ’eternel retour. Archetypes cr
ri'petition, fiditions Gallimard, Paris, 1969.
21 Sim. FI. Marian — Sărbătorile la români. Sludiu etnoyro
vol. I, Cîrnilegile, Bucureşti, 1898.
22 Mihai Coman — Izvoare mitice, Editura Cartea Românca:* \.
Bucureşti, 1980.
23 V. I. Propp — Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, E~
clitura Univers, Bucureşti, 1973.
24 l. -A. Candrea — „Tabu" în limbă. Nume interzise în Oma­
giu lui I. Bianu, Bucureşti, 1927, p. 71—78.
25 Ion G. Sbiera — Poveşti poporale româneşti, din popor hw.re
şi poporului date, Cernăuţi, 1886.
26 V. Bologa — Colinde poporale din Ardeal, Sibiu, 1937.
27 Sim. FI. Marian — Sărbătorile la români. Studiu etnografic
vol. II Păresimile, Bucureşti, 1899.
28 D. Cantemir — Istoria ieroglifică, vol. I, Editura pentru Li­
teratură, Bucureşti, 1965.
29 Ion Muşlea, Ovidiu Bîrlea — Tipologia folclorului, din răs­
punsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Editura Minerva, Bucu­
reşti, 1970.
30 *** — Gîndirea feniciană în texte, Studiu introductiv : Con­
stantin Daniel ; Traducere, notiţe introductive şi note : Athanasc Ne-
gojţă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
31 Mircea Eliade — Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vot
I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
32 Tudor Pamfile — Sărbătorile de vară la români. Studiu et­
nografic. Bucureşti, 1911.
33 Mircea Eliade — Aspecte a le mitului, Editura Univers, Bucu­
reşti, 1978.
34 Mfrcea Eliade — Patterns in Comparative Religion, New
York, 1974.
35 Vezi Adrian Şuştea — Legende cosmogonice româneşti, în
„Vatra", nr. 9/1984 şi Idem, La facerea lumii..., în „R.I.T.L.", nr. 3—4,
1988, p. 161—169, unde sînt prezentate — chiar dacă în alt context —
astfel de legende.
36 Tudor Pamfile — Cerul şi podoabele lui, după credinţele
poporului român, Bucureşti, 1915.
37 Ernest Bernea — Contribuţii la problema calendarului în satul
Cornova, în „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială", an X, nr.

56
1—4, p. 191—205, Bucureşti, 1932, şi Idem, Cadre ale gîndirii populare
româneşti, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 197.
'.18 Sim. FI. Marian — Înmormîntarea la romani. Studiu etnogra­
fic. Bucureşti, 1892.
39 Mircea Eliade — De la Z alm oxis la Genghis-han, Editura Şti­
inţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.
40 Mircea Eliade — Images et symboles. Essais sur le symbolism e
magico-religieux. Gallimard, Paris, 1979.
41 G. Dem. Teodorescu — Poezii populare române, Editura Mi­
nerva, Bucureşti, 1982.
42 Colinda românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1981.
43 Al. I. Amzulescu — Cintecul epic eroic. Tipologie şi corpus
de texte poetice, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981.
44 Elena Niculiţă-Voronca — Datinele şi credinţele poporului
rnmân, Cernăuţi, 1903.
'15 I.-A. Candrea — Folldorul medical român comparat, Bucu­
reşti, 1944.
46 Tudor Pamfile — Sărbătorile la români. Crăciunul. Studiu
cnwprafic, Bucureşti, 1914.
47 Al. I. Amzulescu — Cîntece bătrîneşti, Editura Minerva,
Bucureşti, 1974.
48 Petru Caraman — Colindatul la români, slavi şi la alte po-
po.are. Studiul de folclor comparat. Editura Minerva, Bucureşti, 1983..
49 James George Frszer — Creanga de aur, vol. I—V, Editura
Mi aerva, Bucureşti, 1980.
50 Petru Caraman — Substratul mitologic al sărbătorilor de ior-
nă la români şi slavi. Contribuţie la studiul mitologiei creştine clin
orientul Europei. Iaşi, 1931.
51 Maurice Lambert — „La naissance du nionde a Smner" în
„Sources orienta'.es" vol. 1 — La naissance du monde, p. 93—113, E-
diUo:1 s du Seul, Paris, 1959.
G2 S. N. Kramer — Istoria începe la Sumer, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1962.
f.i3 Marian Mole — La naissance de monde dans Z7rnn preislu-
mique, în „Sources orientales" vol: I — La naissance du monde, p.
299—328, Editions du Seuil, Paris, 1959.
G4 Artur Gorovei — Literatura populară II (Descîntecele româ­
nilor), Editura Minerva, Bucureşti, 1985.
55 *** — La luncile soarelui. Antologie a colindelor laice. Ed
tura pentru literatură, Bucureşti, 1964.

57
56 Vasile Bogrea — Pagini istorico-filologice, Editura Dacia,
Cluj, 1971.
57 Lazăr Şăineanu — Basmele române, Editura Minerva, Bucu­
reşti, 1978.
58 Teodor T. Burada — Privelişti şi datini strămoşeşti, în „Ar­
hiva", Iaşi, nr. 7 şi 8/1909 ; cf. Teodor T. Burada — Opere, vol. III,
p. 210—224, Editura Muzicală, Bucureşti, 1978.
59 Romulus Vulcănescu — Măştile populare, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1970.
60 Romulus Vulcănescu — Mitologic română, Editura Academiei
Ii. S. România, Bucureşti, 1985.
61 **♦ — Folclor din Oltenia şi Muntenia, vol. V, Editura Miner­
va, Bucureş ti, 1970.
62 Andrei Cişteanu — Grădina de dincolo. Comentarii mitolo­
gice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 19SO.
63 Tudor Pamfile — Mitologie romanească I, Duşmani .:i prie­
teni oi cmului, Bucureşti, 1916.
64 Adriana Ionescu — Lexicul românesc de provenienţă autoh­
tonă în textele din sec. al XV7-Zca — al XVlU-lca, Universitatea clin
Bucureşti, 1985.
65 I. Coteanu şi colectiv — Istoria Limbii române, vol. II, E-
c'iUn-a Academici R. S. România, BucurcŞtj, 1Q69.
C3 Adricna Ionescu — Some rcmarks on the Romanţau sttbstra-
tum sufix -vxe în Actes du I/e congres International ele ihmcoZogip.
vol. III, p. G7—7:!, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1980.
G7 Vezi ec;:uriie de antropologie a sărbătorii, în volumul PrC'c-
tica fcricirii. Fmrmcnte despre sărbătoresc (Ed. Emincscu, Buc., 1985),
ser.mat de Paul P. Drcr;eanu, în care autorul reconstitui:; „portretul
r::ibct" al lui Hor;'.J festus, desfăcînd şi analizînd complicatele meca­
nisme ale comportamentului festiv.
60 Extrem de interesant eJc faptul că :n tr.ie’e basme culte,
moderne — mai ales cele care preiau şi reasamblcaKi motive cpicc
tradiţionale — regăsim acest topos mitic. Eroii clin „basmul" lui Frank
Raum cad şi ei într-un somn letargic pe un „dmp cu maci ucigători ",
aflat în vecinătatea ţinutului vrăjitorului Oz.
Dintre basmele tradiţionale româneşti vom mai da un singur
exemplu : Povestea lui Grigoraş şi Vasilică. Cum au adus Soarc’s de
la cei trei zmei de pe cea lume. Plecaţi după soarele furat de zmei,
eroii trebuie să depăşească „proba somnului", atît la intrarea în, cit
şi la ieşirea din „cea lume". La ducere, adorm amîndoi şi doar ade­
văratul erou (Vasilică) reuşeşte să se trezească. La întoarcere, amîn­
doi trec cu bine peste „cîmpul cu somnul”, dar tot datorită lui Va-
silică (S. Fl. Marian, Basme populare româneşti, Ed. Minerva, 1984,

58
p. 293 ş.u.). Comentînd basme ruseşti similare, V. I. Propp ajunge la
o concluzie care se verifică doar uneori, ea neputînd fi instaurată ca
regulă : „Pretinsul erou adoarme, nu însă şi adevăratul erou“ (23, p.
274). Chiar şi un „sfînt militar", ca Teodor Tiron, adoarme în pădurea
balaurului, înainte de a-l înfrunta şi răpune (Varlaam, Cazania, 164.'S,
F.R.L.A., Buc ureşti, 1943, p. 425).
69 Oboseala lui Dumnezeu şi somnul acestuia pe „patul" c.le
nămol adus din fundul apelor primordiale, apar şi în legendele cos­
mogonice bogomile, culese la sud şi la nord de Dunăre (cf. Jordan
Ivanov, Livres & Legendes Bogomiles, Paris, 1976, p. 292—297), în
legende mongole (M. Elinde, Istoria credinţelor şi ideilor religioase,
Buc., 1988, ■vol. III, p. 15) şi uraîo-altaice (Uno Harva, Lcs Reprcscn-
tations RCligieuses des Peuples Altajques, Gallimard, Paris, 195'.J, p.
72). „Ceea cc surprinde pe drept cuvînt în aceste povestiri mitologice
— notează M. Eliadc — este oboseala lui Dumnezeu după ce a creat
lumea. Dumnezeu vrea să se odihneasca sau simte nevoia. să doar­
mă : ca ţăranul după o zi de muncă, a doarme profund, în aşa fel
încît nu mai simte nici măcar că-l împinge Diavolul. E adevărat că
în asemenea povestiri populare L'umncze<i suportă ele multe ori o
puternică antropomorfizare. Totuşi, în mitul nostru, oboseala şi som­
nul lui Dumnezeu par nejustificate, căci, în fond, Dumnezeu u-a fă­
cut ni mic : Diavolul este cel care s-a scufundat de trei ori (şi nu s-a
culcat numai pentru atîta), şi de fapt Pămîntul s-a dilatat conside­
rabil doar prin «magie»" (39, p. 96—97).
70 Mihail Robea, — Basme, snoave, legende şi povestiri populare,
FoIclor din Valea Vîlsanului — Argeş, Soc. LH. 11Relief româncsc",
Bucureşti, 1979, p. 155—157.
71 Ion Ghinoiu, — Vîrstclc timpului, Ed. Meridiane, Bucu;.eş ti.
1988.
72. L. Blaga a denumit această viziune „Transcendentul carc
coboară", exemplificînd-o, printre altele, cu acest început de colindă :
„Ian ieşiţi voi mari boicd, / Florile-s dalbe de măr, / De vedeţi pc>
Dumnezeu / Cum coboară de frumos, / De frumos, de cuvios, / Tot
pe scări de lumînări / Cu-n vcşmtnt pin’ la pămînt... " ; cf. L. Blaga,
Despre gîndirea magică, F.R.L.A., Bucureşti, 1941, p. Î10.
73. Nu este întîmplător faptul că Sf. Vasile — a cărui zi (1 ianua-
rie) cade în mijlocul sărbătorilor de iarnă — apare, în legendele
populare româneşti, în post(iri altfel improprii unui sfînt : „un tînăr
chefliu care stă călare pe butoi, bea şi mănîncă, petrece şi iubeşte'"
(71, p. 120).
74. „Excesele din noaptea de revelion — observă I. Ghinoiu —
sînt, oricît de curios s-ar părea, supravieţuiri ale unor străvechi ospeţe
ritualeu (71, p. 134).

59
75. a) Petre Ispircscu, Legende sau basmele românilor, Ed. Fada,
Timişoara, 1984, p. 255 ş.u.; b) Artur Gorovei, Literatură populară
Cutegeri şi studii, Ediţie îngrijită de Iordan Datcu, Ed. Minerva, 1976,
p. 69 ş.u. c) Cele trei rodii aurite. O istorie a basmelor româneşti în
texte, Ed. Minerva, Bucureşti, 1979, p. 156 ş.u. ; d) P. Ispirescu, op.
cit., p. 151 ş.u.
76. L. Blaga, Opere, vol. 9 (Trilogia culturii), Ed. Minerva, 1985,
p. 244.
77. Plutarque, Oeuvres morales, tom IV, Paris, 1844.
78. Orfeu, Imnuri, Ed. Univers, Bucureşti, 1972.
79. Pentru consideraţii pe marginea aceluiaşi subiect, vezi Ov.
Bîrlea, Folclorul românesc, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981, vol. I, p.
483—48-1 şi Ion H. Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din
Moldova (Marea trecere), Caietele Arhivei de Folclor, vol. VII, Iaşi,
1986, p. XXX.
80. Iată şi alte variante, cu imagini înrudite : „De cînd Domnu-a
C-adormit, / Florile l-au năpădit, / Rugăciuni nu s-au făcut / Nici
în cer, nici pe pămînt" (Sabin Drăgoi, 303 colinde, Craiova, 1930, nr.
23), sau „Sub roşu din răsărit, / Domnului Doamne, / Este-un mar
mîndru-nflorit, / La tulpina mărului / Greu-i Domnul d-adormit /
Nu să pucea discepta / Nu ştiu b(e)ut îi ori beteag, / Că-i cu moartea
lingă cap / Şi cu cucu la picioare" (cf. Achim Stoian, Motivul somn-
trezie în colinde, în „Echinox", Cluj-Napoca, nr. 1—2/1986, p. 12—13).
81. Vezi Petru Caraman, Descolindatul în sud-estul Europei, I,
în „Anuarul ele folclor", Cluj-Napoca, vol. II, 1981, p. 57—94.
82. Aristotel, Metafizica, Ed. Acad. R.P. România, Bucureşti, 19G:-i.
p. 300.
83. „Toţi oamenii suferă de frică. Toţi. Cel care nu suferă de
frică nu-i normal şi asta n-are nimic comun cu curajul" (J. -P. Sartre,
Le sursis, Paris, 1945, p. 56).
34. Este inutil să psihanalizăm în detaliu fenomenul ; este su­
ficient să preci zăm faptul că demonofobia de care suferă eroii, sfinţii
şi zeii este o proiecţie la nivel mitic a demonofobiei de care suferă
oamenii înşişi. Pentru acest fenomen (satanofobia) — chiar dacă limi­
tat în timp (Evul Mediu) şi în spaţiu (Europa occidentală) — vezi
Jc>an Delumeau, Frica în Occident (sec. XIV—XVIII). O cetate ase­
diată, Ed. Meridiane, Bucureşti, vol. II, p. 67 ş.u. Pentru iconografia
dcmonică în Evul Mediu european şi pentru împrumuturile din Orient,
vezi J. Baltrusaitis, Evul Mediu fantastic, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1975, p. 126 ş.u.
85. In unele variante, cel căruia i se colindă este inclus în sce­
nariu pentru a-l ajuta pe Sf. Ilie în vederea recuperării astrelor fu­
rate. în alte variante, flăcăul căruia i se colindă ia complet locul Sf.

60
Ilie, preluîndu-i şi armele clasice : „tunurli şi fulgerile" (93, p. 363).
Reapare aici un motiv la care am mai avut prilejul să ne referim :
omul şi divinitatea „colaborează" ; acţiunile lor sînt văzute ca fiind
solidare, convergente, concomitente şi cu aceeaşi motivaţie : restabili­
rea ordinii cosmice, temporar periclitate.
86. Nelu Ionescu, Luci, Soare, luci. Din folclorul copii.lor, Ed.
Muzicală, Bucureşti, 1981, p. 188—189.
87. Stith Thompson, Motif-Index of Folk-Literaturc, Helsinki,
1932, vol. 1, motiv nr. A720.
88. Vezi 27, p. 199 ; 41, p. 461—462 ; AL Rosetti, Limba descin-
tecelor româneşti, Ed. Minerva, 1975, p. 86 ; N. Leon, Istoria naturală
medicală a poporului român, Bucureşti, 1903, p. 103 şi, mai ales,
Moses Gaster, Chrestornaţie română, Lepzig/Bucureşti, 1391, vol. II,
p. 138, unde este reprodus un astfel de dcscîntec, dintr-un manuscris
din 1784 (pentru comentarii, vezi nota 89).
89. Andrei Oişteanu, Mătrăguna şi alte plante psihotrope, în
„Revista de istorie şi teorie literară", nr. 3—-1/1988, p. 134—146.
90. M. Eliade, Shamanism. Archaic Techniques of Ecstasy, Prin-
ceton University Press, 1974.
91. Nu numai somnul lui Dumnezeu determină compromiterea
recoltei, ci şi cel al omului, în momentele critice ale anului. La sJavis
subcarpatici se credea că, dacă omul va dormi în noaptea ele Crăciun
sau în cea de Paşti, recolta de cereale, de in etc. va fi compromisă
în anul respectiv (cf. Pierre Bogatyrev, Acte<> Mar/iques, Ritcs pf
Croyances en Russie Subcarpathique, Paris, 1920, p. 7-1). Pentru inter­
dicţia de a dormi în ziua de Paşti, vezi şi S. FI. Marin, Sărbători/e
la români, vol. III, Bucureşti, 1901, p. 102.
92. In balada Milea — „una din cele mai răspîndite creaţii ba-
ladice româneşti", cum o considera A. Fochi — intrarea şarpelui in
sîn, adormirea eroului şi împresurarca lui de flori sînt, practic, trei
acţiuni concomitente : „Da eu, taică, am greşit, / Am greşit cie-am
adormit / Sub un pom mare-nflorit. / Un Yînt mare mi-a bătut. /
Şi pomul s-a clătinat, /Florile m-au prcsurat, / Şarpe-n sîn că mi-a
intrat". Pe cînd submotivul „împresurarea eroului de flori" se re­
găseşte în marea majoritate a variantelor româneşti (în 105, din 133
de variante), în schimb el lipseşte din toate celelalte versiuni sud-est
europene ale baladei (bulgare, macedonene, sîrbo-croate, maghiare),
cf. Adrian Fochi, Valori ale culturii populare româneşti, Ed. Minerva,
Bucureşti, 1988, p. 82.
93. Ov. Bîrlea, Folclorul românasc, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti,
1981.

61
94. Pentru aspectelc malefice ale demonului Iuda în folclorul
mitic sud-slav, vezi Anca Irina Ione.scu, Lingvistică şi mitolog-ie, Ed.
Litera, Bucureşti, 1973, p. 114—115 şi Ivanichka Georgieva, IluZgaricm
t'ifythoJogy, Svyat Publishers, Sofia, 1985, p. 29 şi p. 75.
II. L EG EN D A R O M A N E A SC A A P O T O P U L U I

De fenom enul m ito-religios care a lu a t n aştere în spa­


ţiul c a rp ato -d u n ărean o dată cu p ă tru n d e re a creştinism ului,
s-au ocupat o serie de cercetători. M ajoritatea au consem nat
şi d em onstrat originalitatea şi com plexitatea fenom enului.
Sincretism ul păgîno-crcştin este rez u lta tu l unui îndelungat şi
com plicat proces de în tre p ătru n d e re , care a început p rin sc-
colul al IV-lea e.n. şi care, teoretic, nu s-a încheiat nici pînă
în ziua de azi. „ ... Biserica a tre b u it să lupte îm p otriva a flu ­
xului continuu de elem ente <<păgîne» (adică, a p a rţin în d reli­
giei cosmice) în practicile şi legendele creştine — notează
M ircea Eliade. R ezu ltatu l accstei lupte înverşunate a fost mai
curînd m odest, m ai ales în su d u l şi sud-estul Europei, unde
folclorul şi practicile religioase ale populaţiilor ru ra le m ai
înfăţişau înd'i. la sfîrşitu l celui de al X lX -lea veac, figuri,
m itu ri şi ritu a lu ri din cea m ai în d ep ărtată antichitate, ba
chiar din protoistorie" (1, p. 160). D espre o a titu d in e intok:-
ran tă a Bisericii, fo.ţă de o în ră d ă cin a tă şi vie religie populară
autohtonă, nu p u tea fi vorba ; o astfel de poziţie rigidă a r îi
comprom is însăşi p ătru n d e re a creştinism ului b rîn d u l popu­
laţiei. O tactică m ai abilă, conciliatoare, s-a im pus de la s'n c :
p relu area unor zei, credinţe si practici păgîne si ad ap tarea lor
după calapodul noii religii. Zeul sau eroul ucigător de ba­
lau r a devenit Sf. G heorghe ; zeul fu rtu n ii a fost înlocuit cu
Sf. Ilie („sfînt m are, cu roşu la calendar“ — indiciu ol im ­
p ortanţei zeului fu rtu n ii în p an teo n u l arhaic autohton) ; zciţa
fertilită ţii a fost asim ilată cu Sf. M aria ; d uhurile rele au de­
venit ipostaze ale lui Iu d a sau Scaraoţchi (conform pronunţiei
slave a su p ran u m elu i lui Iu d a Iscarioteanul — Iskarioţki) ;
vechii preoţi-m agi au p rim it (sau şi-au luat) ca ,,patron“ pe

63
leg en d aru l rege bibli c Solomon (de unde apelativul „solo­
m onari") şi aşa m ai departe. D ar dacă p e n tru Sf. G heorghe,
Sf. M aria, prorocul E liah, ap ostolul Iuda, regele Solomon etc.
s-au găsit, în tr-u n fel sau altul, zei sau eroi cu care (uneori
forţat, alteori nu) au p u tu t fi asim ilaţi sau chiar identificaţi,
este in teresan t în schim b de u rm ă rit felul în care au fost p re ­
luate alte figuri biblice, care n u aveau corespondent în m ito­
logia daco-rom ână.
M itul potopului este un m it universal, cu arie im ensă
de răspîndire (China, India, O rientul A propiat, civilizaţia
m aya, A m erica de Nord, O ceania etc.), dar rela tiv ra r atestat
în trad iţiile arhaice europene : la greci (posibilă influenţă
orientală) şi la nordici, unde potopul este descris în două fo r­
me d iferite — inund aţie cu sîngele u riaşu lu i Y m ir şi aco­
perire a cu zăpezi (probabil o rem iniscenţei din m itologia a ria ­
nă, p en tru că în A vesta este descris un fenom en m itic sim i­
lar). Şi la rom ani sînt atestate legende privind distrugerea
p rin inundaţii a unor spiţe „ ra ta te “ de oam eni prim ordiali
(3, p. 136— 139 ; 23, p. 31 ; 25, p. 72) — U rieşi, Jidovi, Căp­
căun; — „ răzvrăti ţi îm p otriva ordinei divine instaurate la
antropogenie pe păm înt, pen tru că se m încau în tre ei şi de­
vastau din ră u ta te pădurile.*, c.impiile şi anim alele“ (69, p.
426). Ei ar fi fost înecaţi p e n tru ca „în locul lor să facă
[D um nezeu — n.n.] alţi oam eni mai mici şi m ai a scu ltăto ri“
(3, p. 137). Etnologul R om ulus V ulcănescu (69, p. 427) a con­
sid e ra t că aceste legende sîn t de sorginte locală, fiind gene­
ra te do un „substrat m ai vechi european sau indo-european al
m itului care anticipează legenda iudeo-creştină a potopului
lui Noc“ (78).

1. MASA DE FIER

De regulă, legendele şi credinţele p o p u lare rom âneşti re ­


ferito are la potop au u rm a t m odelul biblic al m itului ; totuşi,
m odificări şi inserţii, a p a re n t gratu ite şi ilogice, se dovedesc
a fi — aşa cum vom vedea — sem nificative, fiind ju stificate
d e o anum e m en talitate arhaică autohtonă. Astfel, vrîn d
D um nezeu să „potopească" om enirea, îl cheam ă b el pe „un
p u i de rum ân [sic], p re n u m ele să u N oe“ (2, p. 153) ş i-l în ­
v a ţă cum să-şi construiască o corabie în care el, toţi ai săi
şi cîte o p ereche din toate anim alele vor fi singurii care vo r
scăpa de urgia potopului.

64
„— Dar cu ce mă fac, D oam ne, ca să nu m ă ia apa ?
— la să te sui şi tu în corabie.
— Cînd
— Cînd îi m înca pe masă de fie r !“
După ce construieşte a rc a , lui Noe i se face foam e, dar
p e n tru că începuse să plouă şi pe jos era ud, nu ştie unde să
m ănînce. „De aceea înfige o sapă cu coada-n păm înt şi cu
leafa (=- tăişul) în sus şi se puse să m anînce pe ea. A tunci îşi
aduse am inte că m anîncă p e m asă de fie r şi deci o să fie un
potop m arc. De g rab ă îşi strîn se din toate lu cru rile de pe
păm înt şi din sem inţe cîte u n a şi in tră în corabie14 (3, p. 132).
Şi a fost u n potop m are, cum n-o să m ai fie „cit o fi lum ea
şi A rdealul44. In căutările noastre, nu am găsit acest m otiv
(sau v reu n u l sim ilar) atestat în legende din afara arealului
rom ânesc ; pînă la proba co n trarie putem să considerăm că
acest episod — in serat în legenda biblică — este de p ro v e ­
nienţă rom ânească. O prim ă în tre b a re este legitim ă. A re acest
episod vreo sem nificaţie ? R ăspunsul nostru este afirm ativ.
In prim ul rînd p e n tru că, în general, în creaţiile folclorice
arhaice nu sîn t vehiculate, decît accidental, m otive gratu ite.
Despre o j usti fi care de ord in estetic nu poate fi vorba. D im ­
potrivă, episodul este fo rţa t c o n stru it din pu n ct de vedere
epic şi in te rp o la re a lu i în econom ia legendei' este evident
artificială. P u tem spune chiar că se face un ra b a t de ordin
stilistic, în favoarea a altceva. Ceva absolut obligatoriu o dată
ce au fost acceptate riscurile acestui rabat şi o dată ce acest
.fragment, n e re u şit stilistic, în loc să sucom be (aşa cum se
întîm plă, de regulă, cu astfel de producţii în creaţia p opulară),
a sup rav ieţu it din generaţie în generaţie, din cine ştie ce
vechim e pînă în secolul nostru. M otivul nu apare accidental
în vreo poveste m inoră, ci este a te s ta t în mai m u lte legen­
de, culese la sfîrşitu l secolului al X lX -lea şi începutul seco­
lului al X X -lea, din diferite regiuni ale ţării (2, p. 153— 157 ;
3, p. 124— 133). A ceasta ne dă d rep tu l să credem nu n um ai
în existenţa unei sem nificaţii precise a episodului, dar şi că
m en talitatea care a g e n e ra t m o tiv u l şi apoi a justificat su p ra ­
v ieţuirea lui a fost vie şi o p eran tă pînă nu de m u lt, căci altfel
nici o raţiu n e nu l-a r fi sa lv a t de la „aruncarea peste b o rd “
— cn să răm înem în dom eniul p o to p u lu i.
Dacă p rim a în tre b are a fo st doar legitim ă, în schim b a
doua este obligatorie. Care este sem nificaţia acestui episod ?
In prim ul rînd, vom m enţiona prestigiul de care se bucură
fierul în m en ta lita tea m agică. El are valenţe apotropaice •

cd. 201 coala: i. 65


du h u rile rele, stihiile, dem onii „fug“ de fier (4). Bogata ates­
tare, a tît pe verticala tim pului cît şi pe orizontala spaţiului,
a p racticilor şi credinţelor g en erate de această m en ta lita te
ne sc u te şte să insistăm p rea m u lt asupra acestui aspect. În
al doilea rînd, vom rem arca prestigiul m agico-sim bolic de care
se bucură unealta/arm a. Cei doi term eni au fost, pînă n u de
m ult, aproape sinonim i p e n tru ţăra n u l rom ân, p e n tru care
prim ele şi de m ulte ori singurele arm e au fost u n eltele (coa­
sa, sapa, toporul, securea). A ceastă a rm ă-u n ealtă este dubletul
sim bolic al „arm ei“ D em iurgului şi, ca atare, este in vestită
cu aceleaşi valenţe m agice ca şi m odelul său uranian. În fine,
la prestig iu l fie ru lu i şi cel al arm ei, se adaugă prestigiul
gestului întoarcerii cu tăişul în sus a unei arm e/u n elte de
fier. G estul „rom ânului14 Noe nu este u n u l practic şi paşnic
(acela de a m înca fără să se ude — sem nificaţie acordată
ulterior, cînd cea in iţială s-a atrofiat), ci unul m agic şi am e­
n inţător, un gest de reiterare a actului prim ordial cosmogo­
nic, din m om entul zero al istoriei m itice a U niversului, cînd
D em iurgul a în v in s/ordonat H aosul cu arm a sa (reprezentată
de regulă p rin fulger). Orice dezechilibru provocat de o nouă
m an ifestare a H aosului (potop, grindină, fu rtu n ă, eclipsă, cu­
trem ur, m olim ă etc.), treb u ie am endată pe loc p e n tru resta ­
bilirea ordinii cosmice. Or, p e n tru populaţiile arhaice cu an u ­
m e m en talitate m agică, om ul nu este un sim plu spectator
pasiv la în fru n ta rea zeului cu stihia, ci u n particip an t activ,
solidar cu zeul dem iurg — am bii fiind răspunzători de m en­
ţin erea echilibrului şi ordinii cosmice. G estul „rom ânului41
Noe treb u ie înţeles, probabil, din această p ersp ectiv ă.. Dacă
v rem să refacem istoria u n e i astfel de m en talităţi la p re - şi
proto-rom âni, treb u ie să ne referim , în p rim u l rînd, la p rac­
tici a te sta te în an tic h ita te la geto-daci şi la rom ani. M enţi­
unea lui H erodot (Istorii IV, 94) privind săgetarea norilor
(daim onilor) fu rtu n ii de către geţi, în tim p ce zeul lor făcea
acelaşi lucru, m înuind fulgerul, este o p rim ă atestare docu­
m entară (sec. V î.e.n.) a acestei 'm entalităţi şi practici magice.
M ult c ita ta in fo rm aţie a lui H erodot p arc a fi în tă rită de
d a te arheologice. E ste vorba de o cnem idă (datată sec. IV
î.e.n.), descoperită în m o rm întul p rinciar getic de la Agighiol
(jud. Tulcea), pe care este rep re z en ta t un călăreţ arcaş, să-
getînd u n balaur uranian (7, p. 45). în sec. I e .n ., au to ru l latin
Colum ella (De re rustica) vorbeşte despre „gonitori de n o ri44
(nubifugus), iar în sec. IV e.n., P alladius (De agricultura I,
35) descrie felul în care erau alungaţi, pe cale magică, norii

66
de fu rtu n ă cu g rin d in ă : „cruentae secures contra caelum m i-
naciter le v a n tu r“ („se ridică, contra cerului, în mod am enin­
ţător, securi în sm g erate11-, cf. 5, p. 274). '
Că astfel de ritu ri au su p ra v ie ţu it pînă în secolul nostru,
nu este nici un dubiu. F olclorul — sursă inepuizabilă de
„docum ente“ etnologice ■— abundă de astfel de credinţe . şi
practici m agice. S tihiile m eteorologice sîn t alungate astfel' :
se înfige toporul „cu m uchia în sus în pragul u şii“ (8, p. 477),
s a u se îngroapă „în păm în t m uchia săcurii cu tăişul spre
c e r“, sau se iau „patru fu rcu ţe şi se îm p lîn tă în p a tru p ă rţi
ale lum ii“, sau se ia „în m înă u n fier, cu care se face crucea
asupra n o rilo r“ şi aşa m ai d ep arte (93). C redinţa pop u lară care
justifică astfel de practici este urm ăto area : „A ceştia [balaurii
aducători de fu rtu n ă , g rindina etc. — n.n.], cind văd săcurea,
ori cuţitul, ori sapa, ori coasa şi orice obiect de fie r ascuţit,
se abat în alte p ă rţi de team ă ca să nu fie stră p u n şi“ (9, p.
126). G estul m agic în fă p tu it de Noe — conform v ariantelor
rom âneşti ale legendei potopului — este în perfect acord cu
ritu rile m agice a n tifu rtu n ă p racticate de ţăra n ii rom âni din
vechim e pînă în u rm ă cu doar cîteva decenii : „ Cînd ploile
n u mai încetează — spune un ' inform ator din O ltenia — sau
cînd se pornesc cu furie, am en in tîn d a îneca păm întul, ...se
înfig sape şi securi în p ăm înt... ca să se facă soare şi să stea
ploile“ (9, p. 66). Noe în făp tu ieşte acelaşi gest ritual, cu aceeaşi
u n ealtă şi în acelaşi scop magic.
D upă ce am tre c u t în rev istă cîteva credinţe şi practici,
atestate de-a lungul a două m ilenii şi ju m ătate pe terito riu l
carpato-danubian, vom înţelege m ai bine că in serţia în dis­
cuţie, produsă în m itul biblic al potopului, nu este gratuită,
ci. sim ptom atică şi definitorie. L egăm întul p rin care D um ne­
zeul v etero -testam en tar îi prom itea lui Noe că va scăpa de
u rgia potopulrn, nu era su ficient p e n tru daco-rom âni, care se
sim ţeau solidari cu întreaga n a tu ră şi p articip an ţi activi la
to ate evenim entele cosmice. Ei n u -şi pu teau im agina că cineva
ar fi p u tu t scăpa (îm preună cu fam ilia, casa/arca şi anim alele
sale) de o stihie m eteorologică. fără să fi p rac tic a t în p rea­
la b il anum e acte m agice, c u anum e obiecte consacrat??. A­
ceastă inserţie (ca şi altele, pe care Ie vom com enta în con­
tinuare) a fost necesară ; fă ră ea m itu l ar fi răm a s un „corp
s tră in “, fără sens şi ca atare fă ră uz, p e n tru o m entalitate
arhaică in tegratoare, s tru c tu ra tă pe coordonate şi linii de
fo rţă d iferite' de cele ale m en talităţii care a g e n e ra t m itul
originar.

67
2. ARCA — VALENŢE SEMANTICE ŞI SIMBOLICE

A rca este în p rim u l rîn d o casă, atît ca în fă ţişa re —


e ste paralelipipedică, are pereţi, acoperiş, u şă , fereastră. este
co m partim entată şi L nultietajată — , cit şi ca destinaţie — este
o construcţie p e n tru locuit, e drept plutitoare, dar făra sit
aibă (paradoxal) sistem e caracteristice navigaţiei (de p ro p u l­
sie, de g hidare, de o rien tare etc.), sa u elem ente de a rh ite c ­
tu ră n avală (provă, p u n te , catarg etc.). P e n tru G ilbert D urand,
am barcaţiunea în truchipează „ a rh etip u l lin iştito r al găoacei
protectoare, al vasului închis, al habitacoluluia (10, p. 311).
P e n tru Roland B arthes, n av a este sim bolul profund al „în­
grădi r ii“ : „Predilecţia p e n tru navă constă întotdeauna din
bucuria de-a te închide perfect [...], a îndrăgi navele înseam nă
în prim ul rînd a îndrăgi o casă superlativă, în tru c ît e irem e­
diabil închisă [...] n av a, în ain te de a fi u n m ijloc de transport,
e un fa p t care ţine de habitata ( 1 1 ).
De altfel, lăcaşul m în tu irii este plu tito r doar atunci cînd
şi doar p e n tru că potopul e ste de n a tu ră acvatică. A tu n ci
cînd stihia d istrugătoare este de a ltă n a tu ră (foc, zăpadă, etc.),
fiinţele supravieţuiesc si n istru lu i în „case “ prim itive (peşte­
ră, scorbură ; vezi 34 m otivele A. 1021— 1025), sau în casc
i':idite, ca în tr-u n m it iran ian u n d e Y im a (om ul prim ordial),
p e n tru a supravieţui potopului de zăpadă, îşi construieşte o
casă -cetate, nu m ită V ara = „foc înzidit" (12 ; 200). Să m ai :i-
m intim doar fap tu l că, în am bele v arian te ale legendei babilo-
niene a p o topului, corabia m în tu ito are e ste făcută d u p ă dărî-
m area şi probabil din m ate ria le le casei : „D ărîm ă-ţi (această)
casă, construieşte-ţi o corabie !“ (21, p. 95 şi p. 166).
A rca este m ai m u lt decît o casă ; este „casa lui D um ne­
zeu" (făcută la dorinţa şi d u p ă plan u rile sale), deci un „tem ­
plu". F ap tu l că, în m itul babilonian al potopului, este indicat
un tem plu (A psu. d u ra t de zeul Ea) ca m odel arhitectonic
al arcei, faptul că, în diverse legende ale potopului (sum e­
riană, babiloniană, biblică, greacă), p e locul unde acostează
arca se ridică u n a lta r sau un tem plu, analogia etim ologică
Naus (navă) — Naos (tem plu), precum şi analogia m etafo­
rică A rcă — Biserică (Arca lu i Noe — Nava lui Cristos),
am indouă fiind lăcaşuri a le m în tu irii, sîn t doar cîteva arg u ­
m ente în sp rijin u l acestei echivalări sim bolice. În iconografia
creştină, de-a lungul secolelor, arca lu i Noe a fo st figurată fie
ca o sim plă ladă (în creştinism ul tim p u riu : fresceie c im itiru ­
lui de la Priscille — sec. II, sau cele din catacom bele de b

68
Do'd.:nitille — sec. IV), fie ca o casă p lutitoare (pe u n capitel
al catedralei din B ourges — sec. XIII, sau în tr-o g ra v u ră din
Biblia Sacra G erm anica — sec. XV}, fie su b form a u n ei ba­
zilici cu tre i nave (14). F ilosoful latin A urelius A ugustinus
(354— 430 e.n.) — canonizat de biserica rom ano-catolică —
a fost p rim u l teolog creştin care a făcu t com entarii pe m a r­
ginea acestei sim bolistici (De civitate Dei XV, 26} ; el a con­
siderat arca lu i Noe ca fiind o p refig u ra re sim bolică a tem p lu ­
lui creştin (15). U lterior, ideea va fi vehiculată de diverse
in te rp re tă ri m istico-alegorice m edievale (2 2 ) şi de te x te bise­
riceşti, inclusiv de un .,M olitveln ic, izvodit din slovenie p re
lim b a rum âniască...“, tip ă r it în 1689 : „Doam ne dum nezeu,
ato ateţiito riu le ! tu arătaşi corabia în chipul besearecii, în tre
(==- către) d irep tu l si ugodnicul (— supusul) tău N oe...“ (16,
p. 286).
In B iblie, arca lui N oe este desem nată prin cuvîntul ebraic
tebah -= ladă, cutie. în lim ba latin ă el a fo st tra d u s p rin arca
(ladă, sicriu, casetă etc.), cu v în t în ru d it. se pare, cu turc.
a rd ja (ladă, cutie), cu nuLnele grecesc al „corăbiei p rim or-
diale“ (Argo) din legenda argonauţilor şi cu cu v în tu l rom â-
nesc argea — o relicvă lingvişti că al cărei polisem antism ne
sugerează polisim bolism ul arcei. A rgea, p rin tre altele, înseam ­
nă : I. (A rh ite ctu ră navală) p ă rţile laterale ale unei a m b a r­
caţiuni ; „P lutaşii, cînd fac p lu te de dulapi, lătunoi sau scîn-
duri, pe de lătu ri, adică la stîn g a şi la d reap ta plutei, leagă
strîn s cite o grindă, nu m ită argea. A ceste argele a p ă ră pluta
de a nu se desface cînd va fi izbită de valuri, de v ru n pod
sau ţă rm etc.“ {17) ; 2. (A rh itectu ră civilă) b o rd ei, odaie, lo­
cuinţă subpăm înteană (unde ţe s fem eile), casă, scheletul unei
case etc. (202) ; 3. (A rh itectu ră ecleziastică) tem plu, bolta m are
a bisericii : „A rgea e ste bolta cea m are a bisericei de sub turlă,
obicinuit la m ijlocul bisericei [.„], locul din altar, destinat
p en tru sta re ţ, şi care e ste o scobitură b o ltită în zidul despre
m iază-zi al altaru lu i, se n u m eşte : A rgeaoa sta re ţu lu i“ (17).
C uvîntul argea este de origine traco-cim eriană şi „este unul
din p u ţin ele c u v in te c u pro to tip an tem m an a te sta t în
a n tich itate" (18, p. 252) de Ephoros (cf. S trabon, Geogr. V,
4, 5), Suidas, Ş tefan B izantinul etc. Filologii au sta b ilit că
rom. argea are la bază rădăcina indo-europeană *ar(e)k-/’areg-,
cu sensul „a închide, a p ă stra , a a p ă ra “, din c a re m ai derivă
gr. arkeo, lat. arceo, sanscr. ra ks (toate trei cu seru;ul „a apă­
ra, a conserva"), lat. arca (ladă, casetă), arcanum (secret) şi
a r x (cetate), arm . argael (a stabili), goticul alhs, celticul argel

69
(loc. acoperit) şi argeot (pădure, în sens de fortificaţie n a tu ra ­
lă), v. ind. argala (zăvor, Încuietoare), v. sax;; rakud (casă)„
ags. reced (clădire, casă, palat, tem plu), alb, ragăZ (colibă), /('17,
18, 19, 20).. în ru d ire a d in tre cuvîntul latin arcă şi cuvîntul ro ­
m anesc argea este „necontestabilă — cum observa B. P. H as-
d eu — n u însă p rin vro tran sm isiu n e directă de 'Ia unii la: alţii,
ci prin tr-o afinitate prim o rd ială arian ă“.-{l 9, p; >,579)'. : , . ■ ,
R evenind la valenţele sim bolice ale arcei lui Noe, dar
m ărind g radul de abstractizare a sim bolului, vom observa că
arca este o rep rezen tare a L um ii (imago m undi) : în m itul
babilonian (95), arca' este, edificată în şapte zile, ia r zeul Ea
sugerează ca m odel te..nplul A p s u (21, p. 167), acelaşi care a
servit ca m odel cosmogonic zeului B el-M arduk, (21, p. 36).
P e de altă parte, în m ajo ritate a .m iturilor diluviene, plan u rile
de construcţie ale arcei sîn t dictate pînă la cel m ai mic d e ta ­
liu de zeul cosm ocrat : dim ensiuni, proporţii, m ateriale, te h ­
nici de execuţie etc. ; ba chiar, în tr-o versiune babiloniană,
zeul Ea desenează pe păm în t p lan u l corăbiei m întuitoare (21,
p. 96), iar' în tr-o v a ria n tă rom ânească, D um nezeu îi- indică
lui Noe scheletul p ă s ă rilo r/ ca m odel (3). •
Arca este un m icro-cosm os, care are m enirea de a rege­
n e ra niacro-cosm osul : pe Oceanul prim ordial (Haosul acva­
tic) p luteşte arca, p u rtîn d în pîntece singurele perechi de
fiin ţe răm ase în viaţă (germ enii noii creaţii), ca un ou cos­
mogonic (sau, m ai exact, ou biogonic). D in punct de vedere
m ito-sim bolic, arca eSte d e p a rte de a fi o sim plă am barcaţiu­
ne de tra n sp o rt ; ea este un depozit de date genetice, o . bio-
fecă (gr. bio = v iaţă , th ek e == ladă, depozit), un receptacul
erm etic care conţine (conservă) germ en ii’ lum ii şi care treb u ie
să supravieţuiască sfîrşitului acesteia, p e n tru a face posibil
un nou început (în m itu l babilonian al potopului, arca este
nu m ită „ P ă stră to a re a v ieţii“ — 21, p: 95— 96). M enirea arcei
n u este aceea de a tra n s p o rta în spaţiu, ci de a tran sp o rta
în tim p, de a conserva deci, de a feri de distrugere, de a
păstra închisă tainica săm înţă, pentru- a p erm ite n o u a . g e r­
m inaţie cosmică. A R C A A R C A N U M A R C E T (96).
Potopul — a p a stihiaZă care distruge vechea lu iie , dar
şi apa prim ordială din care se n aşte una nouă — este u n „ ră ­
gaz 11 necesar în tre o fo rm ă şi alta de m anifestare a C reat­
ului (în ebr. Noah 1= odihnă, refacere). În m iturile potopului,
arca insulă plutitoare pe O ceanul prim ordial — acostează
pe cel m ai înalt m u n te (A x a şi C entrul Lum ii), de unde 'Cos­
m osul va fi repopulat. D esigur, repopularea este .doar o' for­

70
mă (dim inuată) a recreării Cosm osului, dar din perspectivă
m ito-sim bolică, cele două form e de regenerare sînt perfect
analogabile. A ceastă analogie explică şi justifică un fenom en
de id en tificare şi de su p ra p u n e re a celor două tem e m itice,
în tr-o legendă rom ânească a potopului : după ce corbul —
trim is în cău tarea păm în tu lu i — se întoarce fără rezultat
(m otiv biblic, cu rădăcini în m itologia sum ero-akkadiană), Noe
trim ite broasca, în acelaşi scop. P a rcu rsu l acesteia nu mai
este, însă, orizontal, în căutarea „vechiului p ă m în t“ (ca în cazul
corbului), ci vertical, în cău tarea un u ia „nou“ : „Broasca... s-a
lăsat în josul apei trei zile, pînă a dat de u scat“. M otivul
„plonjonul cosm ogonic“ continuă cu toate celelalte m otive cla­
sice din legendele cosmogonice rom âneşti : broasca aduce de
pe fu n d u l apelor, „în unghiile de la picioare“, p u ţin păm înt,
care e pus de Noe pe o frunză şi binecuvîntat de Dum nezeu.
D racul încearcă să răstoarne „palm a de p ă m în t“, d ar aceasta
creşte şi se fac m unţii, p ă m în tu l etc. „Palm a de p ăm în t pe u r­
m ă a crescut şi s-a făcut m are şi Noe, cu nevasta şi cu dra­
cul, s-au aşezat pe el. Noe pe urm ă a săm ănat sem irrţe şi
s-au făcut tot felul de b u c a te “ (3, p. 149— 150 ; vezi legende
sim ilare, propriu-zis cosmogonice, cu acelaşi „ scu fu n d ăto r“.
broasca, la 3, p. 24; 23, p. 971— 972; 24, p. 143— 144; 25,
p. 79.) In te rp o la re a m otivului „a doua zidire a lu m ii“ (3, p.
149) în a rh ite c tu ra epică a legendei rom âneşti a potopului
este doar a p a re n t insolită ; sem nificaţia cosmogonică a le­
gendei d iluviului justifică din plin acest fenom en.
*
Nu putem încheia tre c ere a în rev istă a coordonatelor sim ­
bolice ale arcei diluviene, fără să observăm că la aceeaşi
s fe ră de sem nificaţii m ito-sim bolice se raportează u n ' alt mo­
tiv m itic u n iv ersal — abandonarea pruncului pc apă (28) :
Moise pe Nil, în tr-u n coş de p ap u ră etanşat cu răşină şi
sm oală (Moshe — ebr. m osheh = scos din apă) (Exodul II,
3) ; Sargon e E ufrat, în tr-u n coş de trestie ceruit (Sargon
e ste întem eieto ru l legendar al m arelui im p eriu âkkadian de
la sf. m il. III î.e.n.) ; R om ulus şi Rem us, în tr-o albie de lem n,
pe apele rev ă rsate ale T ib ru lu i (im agine a potopului) ; Perseu
pe v alu rile m ării, ■în tr-o ladă de lem n ; fondatorul legendar
al dinastiei tibetane, pe G ange, în tr-o ladă de aram ă (26) ,
H orus în delta N ilului, în tr-u n „cuib de p a p iru s“ (27) ; Ami-
ra n i — omologul caucazian al lui P rom eteu — în tr -u n leagăn,
pe m alul rîu lu i (97) etc.

71
Acest motiv m itic a p e n e tra t şi în tex te le folclorice : vezi
am pla bibliografie a m otivului S. 141 (E.rposure in boa-l) în
catalogul lui S tith Thom pson (34). îl regăsim şi în baladele
rom âneşti : „Pi băiţăl l-o luuat, I în ladiţî l-o tu rn a t I Şi-m
m a n ia cî l-o d at.“ (29, p. 427). In unele basm e rom âneşti, este
expus pe apă pruncul nenăscut, aflat încă în pîntecele m am ei
sale. A stfel se întîm plă lu c ru rile în basm ul F ata de îm părat
şi fiul văduvei (cules de P. Ispirescu), în care prinţesa — ră ­
m asă grea „d in tr-u n v în tişo r“ — este lăsată pe D unăre în-
tr-u n „boloboc“, sau în basm ul F inul lu i D u m n ezeu (cules de
D. Stăncescu), în care fata de îm p ărat — fecundată de „o
aşchie“, aru n cată de un băiat — este lăsa tă în voia valurilor
în tr-o „corabie de sticlă“, care se v a tran sfo rm a în tr-u n palat
(vezi analogia arcă-palat/tem plu) (98). Toţi aceşti eroi de m it,
legendă sau basm — a căror biografie începe p rin tr-o zăm is­
li re m iraculoasă sau doar insolită şi continuă cu expunerea
lor pe apă, ca prunci, în tr-o arcă (ladă, coş, butoi) — ajung
să fie (ca şi Noe sau omologii săi) întem eietori de sem inţii,
im perii, cetăţi etc., clasică alegoric a creaţiei pornind d in tr-u n
ou cosnwgonic p lu tin d pe apele prim ordiale. Cele două mi-
tem c (salvarea în£r-o arcă şi abandonarea pruncului pe ape)
nu sînt num ai analoage, d a r p a r a fi două ipostaze epice ale
aceluiaşi arhetip. Un argum ent în această p riv in ţă este faptul
că arca lui Noe (Geneză VI, \4) şi coşul lui Moise (Exodul II.
3) sîn t desem nate în V echiul T estam ent prin u n u l şi acelaşi
c u v în t ebraic : tebah.

3. CE ZIUA CLADEA, NOAPTEA SE SURPA

A tît în m itul biblic, c ît şi în celelalte m itu ri al._; potopu­


lui luate în discuţie, după episodul legăm întului d in tre zeu şi
„omul ales“ (Noe. Deucalion, M anu. U tnapistim . Ziusudra) şi
după cel al construirii arcei, se trece la episodul „lansării la
apă“ şi al începerii p o topului. _In tim pul edificării arcei n u
survine nici o contradicţie, nici un elem ent epic neprevăzut.
Totul se desfăşoară conform planului dinainte' stab ilit şi de
sus orînduit. în toate cazurile, Cosm ocratorul este om nipo­
te n t şi om niscient, ia r om ul (chiar dacă este „cel ales“) nu
are de făcut decît să urm eze î n t o c a i indicaţiile prim ite. Si­
tu aţia este esenţial diferită în cazul v arian telo r rom âneşti ale
legendei potopului. P e n tru m en ta lita tea a rh aică şi tra d iţio ­
nală, o construcţie nu poate fi d u rată o ricum şi oriunde, m ai

72
ales una cu conotaţii sim bolice a tît de com plexe cum este
arca. P rincipiul H aosului se o pune oricărei creaţii, fie a Cos­
m osului, fie a unui m icrocosm os (casă, tem plu, arcă), iar zeul
sau eroul dem iurg trebuie să-l răp u n ă p rin acte „m agice“
sau „războinice11. Un astfel de m otiv a fost in terp o lat în va­
rian tele populare rom âneşti ale legendei biblice, v arian te cu­
lese în j urul anului 1900 în di verse regiuni ale ţări i, din
Bucovina, pînă în O ltenia (3, p. 126 ş.u. ; 2, p. 153 ; 23, p. l!)).
lată episodul in rezum at : In pădure, Noe construieşte arca
în secret (im pus de Dum nezeu). 1n ti m p ce lucrează, se tai e la
o m înă ; din sîngele scurs pe p ă m în t creşte călinul. Diavolul
(personaj in ed it în econom ia m itului), sim te că se pregăteşte
ceva şi o convinge pe nevasta lui Noe să-l îm bete şi să-l tragă.
de lim bă pe acesta. N evrînd ca cineva să m ai scape în urm a
potopului (regresiunea totală în Haos fiind o dorinţă firească
a unei în tru p ă ri n acestuia), D iavolul — după ce află undo
şi ce face Noe — dezm em brează arca atunci cînd e gata : „ ...co­
rab ia se desface şi lem nele sar în picioare pe la locurile lor.
de unde au fost tăia te “ (3, p. 128). In tim p ce-;;i d ep linge
soarta. Noe aude o voce (D um nezeu sau un înger). care îl
în v aţă ce tre b u ie să facă. Noe se duce la p rim u l copac pe
care l-a folosit la construcţii' (de regulă un paltin), face din
el o scîndură şi două ciocănele şi începe a toca la rădăcina
lui : „ ... a lu at Noe toaca corăbiei şi a încep u t a toca ; şi a u
început a se aduna lem nele, una d t e una, şi a se aşeza fiecare
la locul lor, p în ă cc s-a făcut corabia întreagă, întocm ai cum
fusese şi m ai în ain te 11 (3, p. 129). De atunci ar fi pe lu m e
toaca, de atunci se face ea din p a ltin şi tot de atunci fuge
dracul de ea (vezi apelativul „ucigă-1-toaca“) (3, p. 130).
Este evident faptul că, faţă de v arian ta biblică, act'st epi­
sod este inedit (99). Sursa lui este o legendă apocrifă care
apare, de exem plu, în tr-o red actare tîrzie în lim ba ru să a
R evelaţiilor lui Pseudo-M ethodius din P a tara (42) : „Înainte
ca Dom nul să t.rimeatfl potopul, i-a poruncit lui Noe să con­
struiască pe ascuns o arcă şi să nu spune} nici nevestei lui
despre ceea ce face. In tim p ce N oe lucra în m unţi, în pă­
dure , a v e n it diavolul şi l-a în tre b a t ce face, d a r N oe nu a
v ru t să-i spună. A tunci diavolul s-a dus la nevasta lui Noe
şi i-a spus să-i pregătească o b ă u tu ră v răjită ca să afle se­
cretul. D upă ce Noe a băut, nevasta a înnceput să-l descYh_isă şi
el i-a spus to tu l. Cînd Noe s-a dus a doua zi la lucru a gi't.sit
arca făcută bucăţi. D iavolul o distrusese. Noe a plîns zi şi
noapte şi i-a p ă ru t ră u d t p ăcatul făcut. A tunci u n inger i-;i

73’
adus iertarea şi i-a spus să construiască arca din nou. Cînd a
fo st gata,. Noe a luat cîte o p ereche din fiecare vieţuitoare
(ş.a.m,d.)“ (30, p. 258).
A ceastă legendă apocrifă a circulat în estul Europei,
g enerînd o serie de legende populare atestate la slavi • (ruşi,
polonezi, ucraineni) şi la uralo-altaici (unguri, estoni, voguli,
votiaci, ostiaci, bu riaţi) (30, p. 258 ; 41, p. 278 ; 100, p. 93— 94).
F olcloristul germ an O skar D ah n h ard t — care a ad unat la un
loc m are p a rte d in tre aceste legende (m a i. p u ţin pe cele ro­
m âneşti, pe care nu le-a cunoscut) — a observat, pe b u n ă
d reptate, că fiecare popor a d at poveştii o te n tă pro p rie, ex-
cluzînd sau, dim potrivă, adăugind episoade noi în tex tu l le­
gendei apocrife (30, p. 269— 271). E ste ex act ceea ce s-a întîm -
plat şi pe teren rom ânesc şi este util de văzut de ce au optat
rom ânii p e n tru această legendă (în locul celei canonice) şi
cum (eventual, cînd) au a d ap tat-o conform p ropriei lor m en­
talităţi m itice.
F aţă de variantele culese la sfîrşitul secolului al X lX -lea
şi în cep u tu l secolului al X X -lea (rezum ate de noi mai sus),
găsim o a te sta re m ai veche (începutul secolului al XIX -lea)
în tr-o rep rezen tare iconografică — singura de această n a tu ră
pe care am găsit-o în cău tările noastre. E ste vorba de o pic­
tu ră de pe peretele vestic al naosului bisericii de lem n din
satu l B îrsana (M aram ureş), pictură realizată în anul 1806 de
„zm eritul zugrav Hodor T oader din Vişeul de M ijloc“ (31).
Din păcate, im aginea în discuţie şi inscripţia care o dublează
sînt astăzi com plet deteriorate, fiind indescifrabile, dar Nicolae
Ţ aţu şi V ictor B rătulescu au realizat unele fotografii cu ju­
m ăta te de secol în u rm ă (1938), cînd p ictu ra era doar parţial
distrusă. Din fotoreproducerile publicate de V. B rătulescu si
d in cele inedite, răm ase în arh iv a sa (32), se p o t vedea ur-
.nătoarele elem ente : arca este rep rezen tată în forma „clasică
de casă p lu tito a re ; în faţa ei, stînd în picioare, Noe loveşte
cu două ciocănele în tr-o toacă ag ăţată de peretele arcei. Aşa
cu m am ară tat, inscripţia care însoţea im aginea e ste astăzi
ilizibilă, d ar, din fotografiile realizate în 1938, se poate -des­
cifra u rm ăto ru l te x t : „CÎND AU BÂTUT NOE TOACA ŞI
S-AU 'FĂCUT... KORABIA“ (32). Nu A R C A , ci K O R A B IA —
cum este, de regulă, nu m ită am barcaţiunea diluviană în in ­
scripţiile p icturilor m urale ale a lto r ctitorii de lem n din M a-
raimureş .(vezi biserica din R ozavlea — naos).

74
Noe bătînd toaca (fragment de frescă,
biserica din Bîrsana, naos, 1806 ; cf. 32)
. D ar cea mai veche a testare docum entară a unei astfel d e
legende este cuprinsă în lu cra re a n u m ită Codex B andinus,
Ecdisă în tre 19 octom brie 1646 şi 2 m artie 1648 (vom consi­
dera, ca dată convenţională a atestării, an u l 1647). A u to ru l
acestui m anuscris este un arhiepiscop rom ano-catolic, M arcus
B andinus ; „A rhiepiscop al bisericii m itropolitane de la M ar-
cianopole în Misia inferioară, în domnia B ulgariei şi adm i­
n istra to ru l um il şi nedem n al D urostorului... şi al (oraşului)
Tomi.s în Scitia la M area N eagră şi al M oldovei“. În anul
1646, papa Inocenţiu al X_,.lea îi cerea supusului său să în­
tre p rin d ă o vizită în M oldova şi să-i înainteze un „raport
general“ p riv in d situaţia tu tu ro r bisericilor de rit rom ano-ca-
tolic din această provincie, p e n tru a studia, se pare, posibi­
lita te a convertirii populaţiei M oldovei la catolicism . B andi­
nus — un intelectual de rasă — în afară de tra ta re a tem ei
cot.nandate, a făcut (aşa cum singur notează în titlu : „cu
m ulte adnotaţiuni de lucruri care la scriitori abia sau ra r se
pot a fla“) o descriere d etaliată şi riguroasă a localităţilor, oa­
m enilor, obiceiurilor precum şi a condiţiilor sociale, econom i­
ce, c u ltu rale şi istorice din M oldova acelor tim p u ri, lăsînd
posterităţii u n m aterial docum entar extrem de preţios. Ceea
ce ne interesează pe noi este fa p tu l că M. B andinus p rezin tă
to ate garan ţiile u n u i in fo rm ato r serios, obiectiv şi compe..
tent, mai ales p entru acele v rem u ri, cînd inform aţiile vehicu­
late de diverşi călători erau m arginale, fragm entare, confuze
şi îm p ăn ate din belşug cu elem ente fantastice. P ro b a b il ştiind
aceste lu cru ri, B andinus însuşi notează faptul că lu cra re a sa

75
a fost „cu cea ^M.i ^ r e fid e lita te şi acurateţe scrisă şi te r­
m inată la Bacău, în M oldova, în arhiepiscopala noastră reşe-
d in ţă “. Şansa a făcut ca m anuscrisul lui B andinus să nu se fi
rătă cit în cine ştie ce tainic u n g h e r al arhivei V aticanului, ci
M fi fost descoperit şi achiziţionat de C onstantin Esarcu, la
sfîrşitu l secolului trecut, în tr-u n a n ticariat din Italia. Ulterior,
tex tu l a fost tra d u s d in la tin ă de V. A. U ^ ^ h ia , p e n tru a
face obiectul unei com unicări în cadrul Academ iei Române, în
an u l 1895 (33). D ar iată p a saju l care n e interesează din Co­
d e x B andinus, în traducerea, destul de stîngace, a lui V. A.
Urechia : „ în a in te d e trag erea clopotelor,. rom ânii precum . şi
cei m ai m ulţi din greci a u dep rin d erea de a bate într-o scin-
dură, care obişnuit se n u m eşte «crepitaculum », adică toacă.
U n oarecare p rea în v ă ţa t al lor, în tre b a t fiind de ce fac a­
ceasta, a în şirat o poveste d e babe d espre arca lui Noe, îm-
brăcînd-o în colorile sacrei scripturi. D um nezeu de două ori
a scăpat neam ul d.menesc. In tîi p rin Noe, ca să. nu piară înecat
sub apele diluviului, şi a doua oară p rin fiul său. Se bate
deci sc în d u ra ca să se ream intească tim p u l acelui cataclism ,
adică tim pul în care Noe din ordinul lui D um nezeu a con­
s tr u it arca, ca să se m întuiască dînsul şi săm înţa anim alelor.
Cît lucra la arcă Noe,. a ju ta t de 100 oam eni, p e zi, diavolul
dărîm a în tr-o noapte, deci perdus-e Noe sp e ra n ţa să m ai te r ­
m ine arca, p în ă ce s p iritu l sfînt n-a in su flat lui Noe să bată
o scindură răsunătoare. F ă c în d aceasta şi lem nele construcţiunii
desfăcute de diavol, la b aterea uneia n u m ai din scînduri, prin
u n divin im p u ls s-au îm p re u n at unele cu altele, tocm ai cU:.1 1
Noe cu aju to rii săi le îm p reu n ase. A şadar, în m em oria aces­
te i bătăi de scîndură a lui Noe şi a binefacerii divine, au luat
obiceiul de a b a te scîndura în ain te de trag erea clopotelor. Se
consideră aceasta ca u n oracol divin.“ (33, p. CLIX ; vezi şi
n o ta 116).

4. LEGENDE ALE CONSTRUCTIILOR

Este evidentă asem ănarea esenţială d in tre legenda con­


sem nată de B andinus în 1647 şi legendele populare, re fe ri­
to are la potop, culese la d istan ţă de două secole şi ju m ă ta te
(circa 1900). în to ate aceste v a ria n te (dar m ai ales în cea con­
sem nată de Bandinus), recunoaştem unele m otive ale legend ei
tip M eşterul M anole şi acest fa p t nu tre b u ie să ne surp rin d ă ;
legenda potopului a fost a d a p ta tă conform credinţelor şi p ra c ­

76
ticilor specifice m en talităţii arhaice rom âneşti. R ecunoaştem
funcţionarea aceluiaşi m ecanism c u ltu ra l — com entat în ca­
pitolul a n te rio r (cel cu „m asa de fie r“) — doar că, de data
aceasta, cu to a te că m otivele in te rp o la te sîn t m u lt m ai com­
plexe, in se rţia nu se mai produce fo rţat şi nici cu evidenţa
artificiului epic. Una d in tre explicaţii este aceea a asim ilărilor
lesnicioase :
— m eşterul arh itect (Manole) —- m eşteru l tîrn p lar (Noe)
— Vodă, care com andă con- — D um nezeu, care cOi.nan-
stru irea m în ăstirii d ă construirea arcei
— m înăstirea (sau casa, ce- — arca (cu polisim bolism ul
tatea, podul — construcţii ei : casă, cetate, tem plu,
în j i r u l cărora se vehicu- „pod peste a p e “)
lau astfel de legende)
— stihia d istru ctiv ă — diavolul
— su rp area m în ăstirii — dezm em brarea arcei
— g estu l m agic al sacrificiu- — gestul magic al baterii
lui toacei.
Dacă ipoteza n o astră e ste corectă, putem redeschide do­
sarul problem ei celei m ai vechi a te stări docum entare a unei
legende avînd ca m otiv epic c e n tra l n ărui rea construcţi ei. Lu-
înd ca punct de p ornire celebra baladă N egru vodă şi Manoli
sau M onastirea A rgeşului, pu b licată în 1853 de V asile Alecsan-
dri, să încercăm o retrospecţiune, o trecere în rev istă a a te s­
tărilo r anterioare. Cu cîţiva ani m ai în ain te (1847), Cezar Bol-
liac publicase deja poezia M eşteru l M anole — o p relu crare
cuită a unei balade populare. 1842 este anul prim ei p u b li­
cări a unei legende tip M eşterul M anole, în care apar toate
principalele m otive cunoscute. Legenda a fost pu b licată fără
sem nătură în „A11.nanah de în v ă ţă tu ră ş.i p e tre c e re ", la Iaşi,
d ar conform u n o r argum ente convingătoare aduse de cerce­
tători (36', p. 42), se pare că ea a fost consem nată de M ihail
K ogălniceanu (o vom num i convenţional „v arianta K ogălni­
ceanu").
în anul 1793, un călător ru s de origine germ ană, Johann
C ristian S tru v e, tre c în d p rin Iaşi, a n o tat neglijent în ju rn a ­
lu l său (publicat la Gotha, în 1801), o legendă p riv in d con­
stru ire a m în ăstirii Trei Ierarhi : un arh itect şi 80 de m eşteri
au lu cra t tim p de 50 de ani (!) la ridicarea lăcaşului com an­
dat de d o m n ito ru l Vasile L upu, dar dînd asig u rări că poate
dura o construcţie asem ănătoare şi în altă p arte, arh itectu l,
„d u p ă cum spune legenda, [...] fu a sp ru ^pedepsit" (36, p. 41).

77
Tema surpării construcţiei nu apare aici în mod explicit, d ar
se b ăn u ieşte că legenda conţinea şi acest m otiv epic (necon-
se'mnat de tîn ă ru l călător, g răb it şi neinteresat), care ar ju s­
tifica perioada exagerat de m are' a construirii (80).
C am în aceeaşi perioadă (cca. 1790), în v ăţa tu l germ an F.
S u lzer a consem nat — în m anuscrisul său Geschichte des
transalpinischen Daciens — tra d iţia conform căreia dom ni­
to ru l Ţ ării Rom âneşti, Nicolae M avrogheni (1786— 1790), ar
fi perm is turcilo r să ridice o moschee pe dealul Mihai Vodă
din B ucureşti, dar că zid u rile s-ar fi dărîm at în tr-o noapte
din cauza nem ulţum irii „ d u h u rilo r p ă m în tu lu i“.
D u p ă unii cercetători (36, p. 40— 41 ; 37, p. 222), aceste
inform aţii a r fi cele m ai vechi atestări docu„nentare, pe te ri­
toriul rom ânesc, a unor m otive din legenda tip M eşterul M a-
n o l e : surparea construcţiei (Sulzer, 1790), pedepsirea m eşte­
ru lu i (Struve, 1793), zidirea fem eii etc. (K ogălniceanu, 1842).
F aţă de aceste constatări se p o t aduce unele îm bunătăţiri. Să
consem năm , în prim ul rînd, o legendă p rivind întem eierea
cetăţii Poenari, pe rh il A rgeş (la nord de C urtea de Argeş,
sat Bucşăneşti, corn. Corbeni, jud. Argeş), legendă consem­
nată în 174 7' de M itropolitul N eofit I C retanul, în ju rn a lu l
călătoriilor sale. M anuscrisul în lim ba greacă, in titu la t Con­
dica de casă a prea S fîn tu lu i N eofit M itropolitul Ungrovla-
hiei, se păstrează în original la B.A.R.S.R., la nr. 2106. În
tim pul un ei călătorii — făc u te de m itropolit „în eparhia noas­
tră , în zilele prea în ălţatu lu i doLnn C onstantin M avrocordat“
—, vizitînd cetatea Poenari, N eofit I consem nează urm ătoarele
în ju rn a lu l său, pe data de 11 iulie 1747 : „Zic oamenii. că
aciastă cetate s-au făcut cu tărgoveştenii şi zic, că la zidirea'
cetăţii au fost un M anole văt(af) şi, su rp în d u -se zidul, şi-ar fi
zidit m uerea lui în zid, ca să stea în zid“ (40, p. 308). Această
inform aţie — chiar dacă lap id ară — conţine elem ente im por­
ta n te p e n tru istoricul problem ei :
— m otivul epic „surparea zid u rilo r11 ;
— cea m ai veche atestare docum entară a m otivului „zidirea
soţiei m eşteru lu i în v e d e re a te rm in ă rii c o n stru cţiei“ ;
— atestarea, pentru prim a dată, a nu..nelui „v ătafu lu i“ M a­
nole, în tr-u n astfel de context ;
— probează circulaţia unei astfel de legende, la jum ătatea
sec. al X V III-lea, în im ediata vecinătate a M înăstirii Argeş ;
— este o atestare docum entară mai veche şi mai com pletă de-
c ît cele de la sfîrşitu l secolului al X V III-lea, considerate ca
fiind „cele m ai vechi“.

78
F aţă de rela ta re a m itropolitului Neofit (1747), rela ta rea
arhiepiscopului B andinus (1647), este cu un veac m ai tim p u ­
rie. Cu to ate că M arcus B andinus a consem nat o altă legendă
(cea a edificării arcei de către Noe), pare fo arte probabil ca
aceasta să fi „îm p ru m u tat11 unele m otive ap arţin în d leg e n ­
d ei tip M eiterul M anole, fap t care n e -a r p erm ite „coborîrea“
datei prim ei atestări docum entare a acesteia la ju m ă ta te a sec.
al x V lI-le a . însuşi B andinus a rem a rc a t (ceea ce, evident,
n u era greu) fa p tu l că este vorba de o arhaică legendă păgî-
nă (anilis fabula) (35), contam inată cu elem ente biblice (sa-
cra e scripturae coloribus vestitam ). A ceastă contam inare însă
n u ne îm piedică să recunoaştem m ajoritatea m otivelor p r in ­
cipale din legenda tip M eşterul M anole :
1) D um nezeu cere unui m eşter (tîm plar, în variantele
populare ulterioare), să ridice o construcţie (arca), m en ită (ca
şi m înăstirea) să m întuiască fiinţele ;
2) M eşterul se apucă de lu cru , îm preună cu ] 00 de a ju ­
toare. Acest m otiv ppic este evident interpolat, fiind rezu l­
ta tu l unei contam inări, p e n tru că nici în tex tu l biblic, nici
în tex tu l apocrif (şi nici m ăcar în legendele populare ale
potopului, culese în ju ru l anului 1900), nu se pom eneşte de
m eşteri care să îl aju te pe Noe. Mai m ult decît atît, un a st­
fel de topos nu a r fi p u tu t apărea în sînul legendei populare
a potopului, ca o dezvoltare firească a acesteia, p e n tru că ar
fi in tr a t în co n trad icţie fla g ra n tă cu un a lt m otiv cheie a3
legendei — edificarea arcei în secret (41, p. 278) : „(D um ne­
zeu) i-a p o ru n cit lui Noe să construiască pe ascuns o arcă şi
să nu spună nici nevestei lui despre ceea ce face“ (30, p.
258 ; vezi şi 3, p. 125 ş.u.). În form a consem nată de B andi­
nus, m otivul m eşterii care a jută p a re a fi p relu a t din legen­
dele tip M eşterul Manole, u n d e acest topos este întotdeauna
prezent, inclusiv în cele mai vechi a te stă ri : în „ v arian ta Ne-
o fit“ (1747), cetatea Poenari este înte..neiată de v ă ta fu l M a­
nole, a ju ta t de m eşteri tîrgovişteni (40, p. 308) ia r în „vari­
a n ta S tru v e “ (1793), biserica T rei Ierarhi este ridicată de un
arhitect cu concursul a 80 de m eşteri (36, p. 41).
3) „Cît lu cra la arcă Noe [... ) p e zi, diavolul dărîm a în­
tr-o n o ap te“. Acest topos este analog cu cel din legenda tip
M eşterul M anole, spre deosebire de textul apocrif şi chiar de
legendele populare tîrzii, unde arca n u se su rp ă periodic, ci
o singură dată, atunci cînd este gata.
4) .Cauza su rp ării construcţiei este diavolul — principiu
a l H aosului (care se opune C reaţiei) şi tipic înlocuitor creştin

79
al stihiei haotice/duhului rău (care surpă m înăstirea rid icată
de M anole). Este, acesta, u n m otiv d u a lis t (Cosmos-Haos, Cre-
aţie-D istrugere, D um nezeu-D iavol etc.), care se află şi în cen­
tru l de g reu tate al legendelor cosmogonice rom âneşti. De ;ilt-
fel, acest m otiv (di avolul — cauză a s u rp ă rii podului, bisericii
etc.) ap are şi în alte legende a le construcţiilor, la fra n ­
cezi, ucrai neni etc. (43, p. 10— 11).
5) Noe îşi pierde speranţa, d a r i se dezvăluie necesitatea
efectuării u n u i anum e act ritu al, care va anihila m anifesta­
rea m alefică a stihiei.
6 ) M eşterul efectuează gestul ritu a l şi c o n s tr u c ţia e s te
term inată, fă ră să se m ai dărîm e.
S -ar p u tea reproşa acestei analogii fap tu l că lipseşte lem a
jertfe i um ane. Acest topos ni se pare im portant, dar nu e­
senţial. P e n tru m en talitatea arh a ică , esenţiale erau u rm ă­
toarele m otive : principiul H aosului se opune oricărei c re a ­
ţii, iar dem iurgul produce un act m agic (care :_i im brăcat
diverse form e, în spaţiu şi tim p) de ră p u n e re , alungare sau îm -
bunare a stihiei haotice, reu şin d să ducă la bun sfirşit crea­
ţia — adică m otivele no tate de noi cu num erele Ii, 4, 5. ()
din „ varianta B andinus“.
Să punem în paranteză faptul că un pscudosacrifidu ar
putea fi depistat în tr-o v a ria n tă populară a legendei potopu-
lui. În Bucovina, se spune că Noe nu şi-a luat nevasta în
arcă, lăsînd-o pradă potopului „p e n tru că l-a fost în şe la t 11
(23, p. 19) şi, în schimb, a lu a t cu el o altă pereche de oa­
m eni (repopularea tre b u ia totuşi să se producă !). Cu toate
acestea, nu putem (deocam dată) considera episodul respectiv
ca pe o posibilă rem iniscenţă a lte ra tă a unui ritu a l de sacrificiu
um an, din u rm ătoarele m otive : a) unicitatea atestării ; b)
m otivaţia justiţiar-m o rală enunţată, destul de plauzi bilă pen­
tru a nu crede că ascunde în spatele ei vreo altă justificare
şi c) „sacrificiul 14 se produce post factum şi nu ca o necesi­
tate ritu a lă im pusă de term in a re a construcţiei.
Un argum ent sp rijin u l ipotezei n oastre (şi anum e că
legenda rom ânească a potopul ui a fost .contam inată cu m o­
tiv e proprii legendelor tip M eşterul Manole), este asem ănarea
d in tre v ariantele rom âneşti ale legendei po topului şi o va­
ria n tă u craineană a legendei edificării unei biserici (43, p.
10). D um nezeu (îm preună cu Sf. P e tru şi Sf. Pavel) um bla
pe păm înt, p rin tre oameni. In vederea creştinării acestora, el
hotărăşte să ridice o biserică .şi, în acest scop, a început s \
carp le„nne din pădure ; d ar diavolul îm prăştia noaptea gră-

80
macla de lem ne ad unată în tim p u l zilei. A tunci, D um nezeu
5e duce la un călugăr pustnic (omologul lui Noe) şi îi cerc
lui să ridice biserica. A ju tat de Dum nezeu, călugărul „îl des-
cînL'i“ pe diavol şi-l pune pe acesta să care lem nele înapoi
din pădure', pentru ridicarea bisericii. Diavolul, p rin tr-u n şi­
retlic, reuşi să-l facă pe călugăr să-i prom ită „zece s u fle te “.
C ălugărul îl bagă p e drac în tr-o scorbură a unui stejar din
fa ţa bisericii , iar Dum nezeu închise scorbura si pe diavol în
ea. Din tru p u l diavolului curse pe păm înt sînge, din care r ă ­
sări tu tu n u l („iarba d racu lu i“) (1O1).
P rincipalele m otive com une care apar în cele două le­
gende ar fi urm ăto arele :
a) R ă.spm direa în tim pul nopţii a lem nelor a d u n ate în
tim pul zilei ; este o ipostază epică a năru irii periodice a con-
.st.rucţiei. Aceeaşi im agine apare în unele v arian te rom âneşti
ale legendei potopului : „D racului a tît i-a t r e b u i t ; iu te s-a
dus în p ăd u re şi cum a dat cu ochii la grăm ada de lem ne,
le-a răsp în d it N ichipercea, de n u s-a stiu t leimn cu lem n “
(3, p. 130).
b) Im aginea dracu lu i obligat p rin tr-u n act magic, ,să
aducă înapoi lem nele ; o regăsim şi în legendele rom âneşti
ale potopului : „Să te duci (i-a spus D um nezeu lui Noe —
n.n.) la copacul din care ai tă ia t cel dintîi lem n, să cazi în
genunchi acolo, să te închini şi să ceteşti rugăciuni pînă la
F>fîrşit. Noe m erse la copacul ştiu t şi în tr-a tît se .rugă în d t
[... ] D racul se înspăim întă de atîte a rugăciuni. că făcu corabia
la loc, întocm ai cuLn fusese la în ce p u t“ (3, p. 126).
c) Un a lt m otiv comun celor două legende este „ în fru n ­
tarea dintre D um nezeu şi diavol“ (44, p. 38), în fond în fru n ­
tarea d in tre cele două principii, al Cosmosului şi al Haosului.
pe care le întrupează. M otivul este u niversal răspîndit în m i­
tu rile cosmogonice dualiste (inclusiv în cele ale ucrain en ilo r
şi ale rom ânilor) (102), şi nu trebuie să ne surp rin d ă p rezen ­
ţa lui în legende referito are la întem eierea unei biserici, respec­
tiv a unei arce (am bele fiind m icro-ipostaze ale Cosmosului).
V iciile/greşelile om ului (ale lui Noe. respectiv ale călu­
gărului) sînt speculate de diavol. care reuşeşte să -l înşele. dar
v irtu ţile acestuia îl fac pe D um nezeu să-l ajute. în fond, prin
„ firea“ lui, om ul oscilează în tre cele ,două „ su p ra p u te ri“ cos­
mice antagoniste, dar so lid aritatea lui Noe (respectiv a călu­
gărului) cu Du'mnezeu, îi fac p e aceştia să-l învingă, în final,
pe diavol şi să reuşească să întem eieze arca ( r e s p e tiv b i­
serica).

81
d) U n m otiv comun este şi cel al copacului care creşte în
faţa bisericii şi în scorbura căruia călugărul îl închide pe
diavol, în legenda ucraineană şi, respectiv, copacul din care
se face arca şi din care Noe alungă pe diavol pe cale m agica,
în legenda rom ânească. Cele două im agini sînt doar form al
diferite, dar esenţial analoage. F ie că diavolul este închis în
sc o rb u ra (rădăcina) copacului, fie că este a lu n g at din lem ­
n u l acestuia — în am bele cazu ri duhul rău este „redus la
tăcere“, la starea de non-m anifestare şi, ca atare, „opera"'
poate dura. Vom găsi cele două m etode de purificare m agică
în descîntecele rom âneşti in ca n tate la edificarea unei coloane
a cerului. Iată un descîntec m oldovenesc, m en it să „închidă1"
dem onul „în rădăcină, la n e lu m in ă “ : „Cu g rijă cum te tai, /
g rijă să ai, I să nu sai I din coajă, I din lem n, / din rădăci­
n ă ; I să stai chircit, I înghesuit, I tu rtit, I în rădăcină, / la
n elum ină.. (4 7, p. 173), sau un exorcism oltenesc, m enit să
alunge dracul din lem nul copacului : „Bradule, I frum osule, I
voinicule, f cin’ te-a tăiat, I te -a despicat, f te-a dcsciotit, I
cin’ te-a b ă tu t I par în păm înt I ca să scoată pe dracu ; f cin’
te-a b ă tu t I cu nuiele de alun I să-l scoţi pe nebun I să se ducă I
nălucă. “““(4 7, p. 175). R idicarea unei coloane a cerului, b ătu tu l
cu nu iau a de alun („naşul şarp e lu i“) sau de paltin, bătu tu l în
toaca din lem n de p a ltin etc. s în t to ate gesturi ritu a le apo-
tropaice ; dem onii sînt exilaţi sub p ă m în t sau în „pustie",
în zona ne-cosm izată, ,.unde popa nu toacă, I unde fata nu
joacă, I unde-n răscruce I nu e stîlp să u rc e “ (47, p. 178).
e) În am bele legende (cea rom ânească a edificării arcej
şi cea u craineană a edificării bisericii), lipseşte „jertfa zidi-
r ii“, c h ia r dacă legenda u craineană ar p u tea conţine „săm în-
ţa “ m otivului. N u sîntem de acord cu M ircea Eliade, care
credea că, în acest caz, diavolul este cel je rtfit şi că astfel
„clădirea poate d u ra “ (44, p. 38). J e rtfa zidirii ar putea, e­
ventual, consta în cele „zece su flete“, cerute călugărului de
c ă tre drac dar, în acest caz, ar fi vorba de o „jertfă r a ta tă “.
„Jertfa de sînge a fost în lă tu ra tă de cei care au recepţionat
m otivul în U craina — glosează V. C iobanu pe m arginea unui
fenom en sim ilar, din tr-o a ltă varian tă u craineană — d ato ­
r ită fap tu lu i că acei care au ad ap tat acest m otiv cu o a tît de
vastă circulaţie [...] s-au g în d it că ar fi o im p ietate să v o r­
b e şti de sînge u m an sau ch iar anim al la zidirea u n u i lăcaş
sfîn t“ (43, p. 9 ; vezi şi 36, p. 100— 101). '

82
Lipsa temei je rtfe i um ane este justificabilă din mai m ul­
te puncte de vedere. In practică acest ritual sîngeros a dis­
p ă ru t sau a fost „în d u lcit“ din v rem u ri im em oriale, fiind în­
locuit cu sim ulacre de je rtfiri sau cu jertfiri de sim ulacre
(diverse anim ale, fantoşa, um bra, „m ăsura“ sau, „nai nou,
fotografia u n u i om, produse agricole, bani etc.). Sub in flu e n ­
ţa creştinism ului s-a apelat la prestigiul obiectelor de cu lt :
icoană, crucifix, agheasm ă, candelă etc. — elem ente care, în ­
tr-u n fel sau altul, erau folosite în practicile m agico-rituale
referito are la în tem eierea u n o r construcţii noi. Sacrificiul u­
m an s-a p ă stra t doar la nivel epic, d ar chiar şi în acest caz
el a p a re adesea m ascat : m o artea este accidentală si nu pro ­
vocată, sau este provocată, dar din a lt m otiv decît cel real.
În legenda în tem eierii m în ăstirii P u tn a, de exem plu, rela ta tă
de cronicarul Ion N eculce în O sam ă de cu vinte ce su n tu
audzite clin om în om, de oam eni vechi şi bătrîni..., se spu­
ne că Ştefan cel M are şi tre i copii de casă au tras cu arcul ;
unde au căzut săgeţile dom nitorului şi a doi d intre copii, s-a
c o n stru it a lta ru l, respectiv clopotniţa şi poarta m înăstirii.
C elui de al tre ile a copil i s-a tăiat capul pentru că a aruncat
săgeata mai departe decît vodă (39, p. 11). Mai m ult decît a tîtf
în u n e le legende a a p ă ru t o in v ersare totală de situaţie, da­
to rită schim bării radicale a m en talităţii. V echiul scenariu m i-
tico -ritu al nu lnai p u tea fi nici înţeles, nici a c c e p ta t; dim ­
p o triv ă , fiind blam at, a fost înlocuit cu opusul său. Vechile
credinţe şi practici au devenit incom patibile cu noua m en ta ­
lita te şi, ca u rm are, cel considerat în ain te ca fiind u n erou
care aplică întocînai legea p ă m în tu lu i (sacrificiul ritual), a
devenit — p e n tru noua rn en talitate şi deci în noua form a a
eposului — un n e-legiuit şi a fost tra ta t ca atare. Putem re ­
cunoaşte fu n cţio n area unui astfel de m ecanism psiho-social
în legenda lui Lycaon, cel tra n sfo rm at în lup de către Zeus
p e n tru că i-a sacrificat acestuia u n copil. Zeus, m în iat de
gestul lui Lycaon (fiul lui Pelasgos — străm oşul m itic al pe-
lasgilor), trim ite potopul, de care scapă în tr-o ladă doar D eu-
calion şi P y rrh a , al căror fiu H ellenus este socotit străm oşul
grecilor (helenilor). S u b tex tu l m itu lu i pare evident : înlocui­
re a u n e i m en talităţi arhaice şi a u n o r ritu ri b arb are (practi­
cate de pelasgi — populaţie balcanică prehelenică), în favoa­
rea u n o r credinţe şi practici diferite, in sta u ra te de noii veniţi.
O in ve rsiu n e sim ilară poate fi stab ilită chiar în „ v arian ­
ta K ogălniceanu“ (1842), a legendei bisericii Trei Ierarhi din

83
Iaşi : arh itec tu l îşi zi deşte soţi a şi copilul, reuşind astfel să
dureze biserica, dar V asile Vodă Lupu, aflînd de nelegiuirea
s ă v îrşită , ho tărăşte ca num ele arh itectu lu i să fie şters de pe
inscripţia bisericii, iar acesta să fie p ă ră sit pe acoperiş, de
unde, în cercîn d să zboare, va cădea găsindu-şi m oartea (36,
p. 41 şi p. 254). Probabil, n u este întîm p lăto r faptul că aceas­
tă inversiune apare în tr-o legendă din M oldova — regiune
unde s-a constatat, pe de o parte, frecv en ţa redusă a tem ei
„fem eia în zid ită“ (38, p. 49 ; 36 vezi harta) şi, p e de altă
p arte, o bogată a te stare a unei a lte tem e, cea a întem ei erii
construcţiei pe locul şi d in lem nul u n u i copac din care au
fost alungate, pe cale m agică> duhurile m alefice (103).

5. TOACA LUI NOE ŞI TOACA LUI DUMNEZEU

Obiceiul de a bate toaca este, probabil, p recreştin şi


a fost p re lu a t şi încorporat cerem onialul creştin-ortodox în
exclusivitate, fiind com plet necunoscut la catolici. In lim ­
bile vest-europene nici n u există term en i c a re să desem neze
acest in stru m e n t. La ju m ă ta te a secolului al X V II-lea, a rh i­
episcopul catolic Mar^cus B andinus e ra c o n tra ria t de această
„deprindere" pe care o au „rom ânii precum şi cei mai m ulţi
d intre greci“ (e vorba, probabil, de greco-ortodocşi) (33, p.
CLIX).
Sem nificaţia „b ătu tu lu i în lem n“ e ra aceea de a a lu n ­
g a/răp u n e du h u rile rele, în cazul nostru, cele care se opun
creaţiei, cele care aduc în stare de ru in ă (Haos) o construcţie
ordonată (Cosmos). A m văzut că, în legendele rom âneşti ale
potopului, Noe face toaca din p rim u l copac (folosit) sau, m ai
sim plu, loveşte cu to p orul în p rim u l c o p a c : „Noe, m ergînd
la acel copac (prim ul — n.n.) a b ă tu t cu toporul în tr-în su l şi...
m ergînd la corabie a văzut-o în tre ag ă “ (3, p. 126). Conotaţiile
m agico-sim bolice ale p rim u lu i copac le aflăm din practici a r­
haice de construcţie. In satul Scăeni, din m unţii B uzăului,
de exem plu, una d in tre cele mai vechi localităţi din zonă,
prim ele case a u fost d u ra te după u n canon de construcţie a r­
haic : în m arginea pădurii, p rim u lu i copac, ales pentru a se r­
vi ca „ ta lp ă “ casei, i se dădea p rin tăiere direcţia de cădere
d o rită . Acolo unde cădea, fără a m ai fi m işcat din loc, tru n ­
chiul era fasonat, se aşezau p ietre sub el şi tem elia casei era
gata (45). O bservăm , în afara p restigiului p rim ului copac,
ideea co n stru irii chiar pe locul şi din m ate ria lu l copacului

84
consacrat, căruia i se aduc cît m ai pu ţin e m odificări posi­
bile faţă de sta re a lui n a tu ra lă . De fapt, m otivul „prim ului
copac“ este o rem iniscenţă a moti^vului „singurului copac“
(m onodendron, m onoxilă). V om regăsi aceste m otive dendro-
.Latrice în ritu rile arhaice p riv in d construirea de succedanee
şi de sim ulacre ale coloanei cerului (104), în practica de a
ridica lăcaşuri, folosindu-se m a te ria lu l unui singur copac con­
sacrat (vezi „M înăstirea-dintr-un-le.m n“ din O ltenia, sau „Schi-
tu l-d in tr-u n -b ra d “ din M oldova) şi chiar în unele legende
rom aneşti p riv in d edificarea arcei : „Noe s-a ap ucat de lu­
cru într-o p ădure, departe, u n d e a g ăsit u n copac din care
şi-a în ch ip u rlu it (înjghebat — n.n.) to t le'mnul (p en tru arcă)“
(3, p. 128). 1n acest ultim caz p a re a fi vorba de o lu n tre
noxilă, iar toaca şi arca — u n u l şi acelaşi tru n c h i scobit de
copac (46).
Im posibilitatea d e a realiza p ractic to ată co n stru cţia din
lem nul unui singur copac consacrat, a dus la o rezolvare a m -
bolică : „lem nul s fîn t“ (hagia x ila — este chiar num ele gre­
cesc al toacei) era în co rp o rat în „cen tru l de g re u ta te “ al con­
strucţiei : v a tra satului, talp a casei, a lta ru l bisericii, c^rena
c:-orabiei etc. «Coloana cerului, fix a tă în v a tra satului — no­
tează R om ulus V ulcănescu — hotărnicea în perioada feuda­
lă, ca altăd ată în com una p rim itiv ă, prin aşa-zişii „stîlpi s fin ţi“,
i n i ^ aşezării, axele de co ntact d ivin-profan d in tre lumi»
(47, p. 177). Invariabil, în legendele m oldoveneşti, prestolul
sau altarul bisericii sînt făcute pe locul şi din l e ^ ^ u l copa­
cului în care s-a în fip t săgeata eroului întem eietor. M ai m ult
decît atît, la începutul secolului, D. Dan nota că „în al^tarul
m înăstirii P u tn a se păstrează în tr-m 1 posta:.nent de m arm u ­
ră vînată o b u cată de tru n c h i de ^ulm, în care săgeata lui Ş te­
fan cel M are s-a r fi în fip t“ (4-8, p. 13). Tot în legende m ol­
doveneşti se spune că, după ce Noe a reclădit arca, bătînd în
toaca de p a ltin , m ai lipsea u n s in g u r lem n, în locul căruia a
pus chiar toaca (3).
a) le g e n d e greceşti. U n gest sim ilar cu cele com entate
îl regăsim în legenda edificării unei a lte corăbii p rim ordiale :
zeiţa A tena — protectoarea corăbierilor — a îm p lîn ta t „la
jum ătatea caren ei“ navei A rgo (117), în „ c en tru l“ construcţiei,
d e i , o bucată din stejaru l sacru din dum brava oracolului lui
Zeus, de la Dodona (Apollonios din Rhodos, A rgonanticele I
şi Orfeu, A rg o n a u tic e le ; cf. 105). E ste u n gest m itic d 2 „sa­
c r a l i z a i a unei c reaţii, care, probabil, avea corespondente
în arhaice gestu ri ritu a le de construcţie. î n Odiseea, de e­

85
xem plu, Ulise îşi construieşte iatacul nu p ţial în ju ru l unui
m ăslin ■ — copac sfînt, consacrat zeiţelor Atena şi D em etra.
Din lem nul şi pe locul copacului din centrul iatacului, Ulise
m eştereşte p a tu l conjugal — o m obilă im obilă, confecţionată
din tru n c h iu l m ăslinului care a fost lăsa t cu rădăcinile în pă
m înt, m arcînd p e n tru to td eau n a „centrul locului“, cum ob­
serva Jean Starobinski (64, p. 106). Un ritu a l de construcţie
tainic, ştiu t doar de cei doi soţi (cu excepţia unei slujnice
credincioase), dovadă că Ulişe — la în to arcerea din lunga-i
peregrinare — este recunoscut de Penelopa doar după ce
tre c e proba cunoaşterii acestui secret (106). U lise săvîrşeşte
o acţiune de ordonare ritu a lă a spaţiului, realizînd u n micron
cosmos m andalic, organizat în cercuri concentrice — m ăslinul,
p a tu l, iatacul, p a la tu l etc. — avînd, în „centrul de g re u ta ­
te", rădăcinile şi tru n c h iu l copacului sacru (Odiseea, XXIII, -
2 1 4 -2 8 8 ).
în alte episoade ale te x tu lu i hom eric, eroul va utiliza
două in stru m en te, confecţionate tot d in lem n de m ăslin şi
to t în v e d e re a răpunerii/organizării H aosului •: o arm ă de r ă ­
p u n e re a m onstrului şi o u n e a ltă de edificare a corabiei. „O
boată verde de m ăslin" îi va sluji eroului p e n tru a răp u n e
m onstrul Polifem (Odiseea IX, 414 ş.u.) şi, ceea ce n e in te ­
resează în '/nod deosebit, zeiţa Calipso îl va în zestra cu o
u n ealtă consacrată, u n topor „c-o m în d reţe de coadă de m ăs­
lin", cu care Ulise îşi va m eşteri corabia care-l va duce spre
casă, din legendara insulă O gygia (idem V, 311 ş.u.).
b) O legendă apocrifă. M otivul care ne interesează a fost
vehiculat în E uropa (inclusiv în spaţiul rom ânesc) şi p rin in ­
term ediul unei legende apocrife, cunoscute sub titlu l „Cu-
vînt p entru lem nul crucii". „Cînd vru Solom on să facă casă
lui D um nezău S v în tu l Sion (87), slobozi D um nezău lui Solo­
mon un inel din ceri şi cu dînsul sorociia dracii şi to ţi ascul­
ta de dînsul. Şi zidi besearecă lui D um nezău", d a r num ai pînă
la acoperiş, căci p e n tru bolta tem plului n u reuşea să găseas­
că u n „lem n (care) să acoapere beseareca". Solomon trim ite
dracii să-i aducă, pe rînd, copacul (un m ăslin) care crescuse
deasupra capului lui A dam (din c u n u n a acestuia, adusă de Sit
din rai) şi a lţi doi copaci crescuţi în rai, de unde au fost dez­
rădăcinaţi şi scoşi de apele fluviului T igru şi, respectiv, de
apele potopului. Sem nalăm aici cel p uţin două topos-uri so­
lid are tem ei noastre : Solom on — cu a ju to ru l (inelului) lui
D um nezeu — trim ite dracii să aducă lem nele p e n tru te rm i­
narea tem plului (ca în legenda rom ânească a potopului şi cea!

86
ucraineană a edificării bisericii, com entate de noi m â i: sus)
şi, respectiv, n e p u tin ţa lui Solomon de a term ina construcţia
fără să încastreze în ea un „lem n s fîn t“, „un lem n ce -era
însăm nat", un lem n care „foarte făcea ciudesă ( = „ninuni)
m ari şi slăv ite“ (ms. BAR nr. 469, jum . sec. XVII, cf. 4 9 ) .În
fond, acest u ltim m otiv este analog cu cel al n ă ru irii perio­
dice a edificiului ; în am bele cazuri, c reaţia nu poate fi sa-
vîrşită fără efectuarea unor ritu ri magice de construcţie (118).
c) Legende sum ero-akkadiene. P e n tru a dem onstra ar-
h aicitatea m otivelor în discuţie vom face apel Ia unul din
cele mai vechi texte cunoscute : tăb liţa a X lI-a a Epopeei
lui Ghilgameş. Iată-l rezum at după versiunea akkadiană, care
(cf. S. N. K ram er — 50, p. 258) „nu este altceva decît o tr a ­
ducere tex tu a lă în lim ba akkadiană [... ] a unui p o e n sum e­
rian" : Un copac — H uluppu — care creştea pe m alul E u fra ­
tului, a fost sm uls de ,,V întul de s u d “ şi acoperit de ape. Z e ­
iţa In an n a l-a luat şi l-a răsăd it în grădina sacră a tem plului
ei din U ruk, cu gîndul să-şi facă din lem nul lui un pat şi un
tron. Copacul adăpostea la răd ăcin ă şarpele „care u n cunoaş­
te vrajă", în tr-o scorbură a tru n c h iu lu i — dem onul fem inin
L ilith, iar în v îrf — pasărea fu rtu n ii, Irndugud (trei anim ale
simbolice, trei paliere cosmice). Cu securea, G hilgameş. răp u n e
şarpele, distruge cuibul lui L ilith şi taie de la rădăcină co­
pacul, din lem nul căruia se fac u rm ăto arele obiecte sacre :
1) Din tru n c h iu l copacului — tro n u l şi patul zeiţei Inanna
(Iştar, la babilonieni) (77) ; 2) Din rădăcină — u n in stru m en t
de percuţie m agic : „Pukku — cu p u tere de neînvins" ; 3)
Din coroană — un ciocănel m agic „m ikku", cu care se b ătea
în „pukku" (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51, p. 159).
N u avem p rea m u lte date despre arborele H uluppu (52),
dar este evident vorba de un a rb o re cu atrib u te cosmice. îl
putem asim ila, pe de o p arte, cu arborele vieţii Huapa (al
cărui probabil pro to tip este), din m itologia iraniană, care
creşte în m ijlocul lacului m itic V ourukasha (m area p rim o r­
dială) şi care (cf. A vesta) conţine germ enii vitali ai în tregii
vegetaţii şi, pe de altă parte, cu arborele cosmic Yggdrasil
(Frasinul lum ii) din m itologia nord-europeană, arbore care
susţine cele trei paliere cosmice şi la rădăcina c ă ru ia sălăşlu­
ieşte balaurul H aosului, N idhăggr, la tru n ch i — capra H eidrun,
în coroană — v u ltu ru l W ederfolm ir. Aceste toposuri le. vom
regăsi pînă la id en tita te în folclorul m itic rom ânesc, în bas­
m e, dar m ai ales în bocetele de „petrecere a m o rtu lu i", în
care !este descrisă p e re g rin a rea sufletului care a)unge la „m a­

87
rea cea m are“ în m ijlocul căreia, „în groapa m ărilor44, creşte
„bradul zînelor44 .Sufletul d efunctului cere b rad u lu i să-l troacă
în „aialaltă lu m e “, dar arb o rele îl refu ză pe m otiv că în v ir-
ful lui „a p u iat roşu şo im uleţ“, în tulpină — „vidră lă tră to a ­
re", iar la rădăcină — ,,galbenă şerpoană“. Sufletul am eninţă
copacul că va fi tăiat „cu un toporel“ şi din lem nul lui sp va
face „P unte ^peste m are / S -aibă trecătoare / S uflete-osteni-
te / C ătră rai p o rn ite44 (53, p. 107).
In legătură cu acţiunea stihială a V ia tu lu i ele su d asu ­
p ra copacului H iduppu şi acoperirea lui de ape, este vorba
de m anifestarea H aosului asupra Cosmosului (arborelui cos­
mic). Nu uităm că tot V in tu l de sud este aceia care distruge
şi scufundă corabia lui A dapa (21, p. 56) şi to t el cel care a­
duce potopul asupra lu n ii în m iturile sum ero-akkadiene
(21, p. 169).
Unii com entatori consideră, fără să intre în detalii, că
p ukku este „un fel de tobă.“ In episoadele anterioare (tăbli­
ţele 1 şi II), Ghilgam eş foloseşte o tobă, dar aceasta este n]tfcl
denum ită şi are o altă destinaţie decît p u k k u — in stru m e n t
de p e rc u ţie cu num e şi destinaţie inedite. Pe de altă parte,
am bele obiecte (p u kku şi mikJ.cu) sînt făcute în exscCusivitate
din lem nul copacului H u lu p p i, foni să se vorbească despre-
2

utilizarea vreunei m em brane de piele. A r fi deci vorba de o


placă de lem n, care este lovită cu un ciocănel — deci o ,,tobă
de lem n “ sau o ,,toacă“ (54). Scenariul episodului în discuţie
conţine clişee care nu ne sînt străine : răpunerea dem onilor
din copac cu aju to ru l securii, tăierea copacului sacru, confec­
ţionarea din trunchi a m obilierului d estin at tem plului unei
divinităţi, confecţionarea din lem nul rădăcinii (unde se aciu­
ase dem onul-şarpe) a u n u i in stru m en t m agic care va fi jw r-
cutat cu un ciocănel făcut din lem nul coroanei (unde se cui­
bărise pasărea furtunii). C onfecţionarea din lem nul copacului
consacrat a rnolibilerului sacru, care m archează „ cen tru l14 u ­
n u i tem plu (vezi şi prestolul creştin), este echivalentă, din
punct d e vedere simbolic, cu construi rea tem plului însuşi, cu
toate im plicaţiile sim bolice care decurg din aceasta echiva­
lenţă, ştiind că tem plul m archează „cen tru l44 Lum ii şi este o
„im agine" a ei. .
Am văzut că me ni rea iniţială a copacului H uluppu era
aceea de a Sf'rvi d rept m ate ria l p e n tru confecţionarea num ai
hl tronului şi patului zeiţei. Este p rohibii, deci, că in stru m en ­

88
tul de percuţi e făcut din lem nul acelui a şi copac este im pli cat
în această „creaţie11, slujind (ca şi toaca lui Noe), la îndepli -
nirea unui ritu a l m agico-m uzical care să facă opera să du­
reze. A ltfel, m obilierul sacru, im plicit tem plul şi im plicit lu­
mea s-ar surpa. În tr-ad ev ăr, te x tu l continuă cu descrierea u­
n u i cerem onial magic de folosire, de către G hilgam eş, a a­
cestui in stru m e n t m agic de percu ţi e, dar textul este aproape
i lizibil.
Epopeea continuă însă cu u n a lt episod cx irem de in te re ­
sa n t : din cauza unei greşeli rituale( ruperea tăcerii), in stru ­
m entul cade în lum ea de sub păm înt. E nkidu pleacă în cău­
tarea lui, dar în tim pul p eregrinării în „lum ea de jos“ n u se
^nai am inteşte nim ic de p u k k u şi m ik k u , iar la reîntoarcerea
pe păm înt, G hilgam eş n u-l în tre ab ă (cum ar fi fost logic)
despre soarta in stru m e n tu lu i m agic după care plecase, ci des­
p re soarta sufle telor m orţi lor în lw n ea de dincolo. Ni se pare
evident faptul că pleca rea în lum ea s u bpăiLnînte an ă după „toa­
ca" m agică este o alegorie a călători ei, în trep rin se cu a ju ­
to ru l (ritm u lu i) ei, în această lum e. M otivul pare a fi de
stru c tu ră şam an ică.
d) Credinţe şi practici şa'^anice. Tabn şam anului joac
aceleaşi roluri (călăuză şi vehicul) ; ritm u l ci îi produce aces­
tuia o stare extatică de „călăto r“ p rin cele trei zone cosmice.
O serie de alte topos-uri caracteristice scenariilor m itico -ri­
tuale şam anice ne vor p ărea cunoscute, fiind analoage în u n e ­
le priv in ţe cu cele com entate din epopeea sum eriană şi chiar
cu cele din legendele rom âneşti în discuţi e. Astfel, în tim pul
iniţierii extatice p rin care trece viito ru l şam an, una din vizi­
u n i este aceea a călătoriei p în ă la Centrul lum ii, d in vîrful
M untelui cosmic, un d e Marele Z e u îi oferă, din C opacul cos­
m ic, lem nul din care şam anul îşi va face toba. A ceastă te m ă
ap are frecvent în m itu rile şam anilor despre originea sacră
a tobei, dar şi în credinţele şi practicile cc însoţesc c o n stru i­
rea propriu-zisă a acestui in stru m e n t : copacul ales. în p ă d u ­
re nu este u n u l profan, el este indi cat fie de spirite, fie chiar
de zeu prin fulgerare. Mai m u lt decît atît, în practicile, cre­
dinţele şi visele iniţiatice ale şam anilor vom recunoaşte u n e ­
le elem ente din scenariul m itic al potopului : călătoria pe m are
pînă la un m unte (ca în m ajo ritate a legendelor despre potop),
sau pînă la u n copac (ca în legenda indiană a potopului —
Shatapatha B rahm ana I, 8, 1— 6), din lem nul căruia şam anul
îşi va face toba ; folosirea tobei ca .„lu n tre “ cu care tra v e r­
sează m area ; fig u ra re a pe corpul de lem n al tobei a sim bo-

89
la rilo r ţărm ului (terra firm a), al bărcii etc. (55, p. 39 . şi
p. 172). '
M ircea Eliade a considerat că şam anism ul din Asia cen­
tra lă şi nordică — inclusiv rolul m agico-sim bolic al tobei şa­
m anului — a fost p u tern ic in flu e n ţa t de diferite sistem e re ­
ligioase sud-asiatice, în special de cele ale Indiei, T ibetului,
Iran u lu i, M esopotam iei (55, p. 495 ş.u.). Credem că tex tu l
sum eriano-akkadian com entat de noi poate să aducă noi date
privind problem a influenţelor de care a beneficiat şam anis­
m ul asiatic, în speţă problem a originii tobei de lem n a şa­
m anului (56). Aceasta cu a tît m ai m ult cu cît m otivul A rbo­
relui cosrnic, din care şam anul îşi face toba (m otiv central
în şam anism ) şi, în general, sistem ul cosmologic al şam ani­
lor, sînt probabil tot de origine m esopotam iană (108).
Nu p u tem afirm a cu certitu d in e fap tu l că toba şam ani -
lor asiatici îşi are sorgintea în „toaca“ (pukku) sum ero-akka-
diană. Ct'ea ce ştim cu sig u ran ţă însă este faptul că in stru ­
m entul de tip tobă (m em branofon) îşi are sorgintea în in stru ­
m entul de tip toacă (idiofon). Iniţial, cu două beţe, era lovit
un trunchi de copac căzut, tru n ch i care u lte rio r a fost scobit,
fasonat şi, m u lt m ai tîrziu, com pletat cu o m em brană de piele
cu scopul de a am plifica inten sitatea sunetului. P rim atu l a­
cestui proto in stru m en t m uzical nu este justificat doar de ex ­
trem a lui sim plitate, d ar şi de conotaţiile cosm o-dendrolatrice
pe care le implică. Am încercat să evidenţiem o parte d in tre
aceste conotaţii în m ituri, cred in ţe şi practici care au a p ă ru t
şi s-au dezvoltat în epoci şi spaţii d iferite şi, 'mai ales, la ci­
vilizaţii aflate pe tre p te d iferite ale evoluţiei : Epopeea lui
Ghilgam eş, legendele rom âneşti refe rito a re la potop şi cre­
dinţele şi practicile şam anilor. Aceştia din urm ă foloseau,
probabil, iniţial, to t un in stru m e n t idiofon de lemn, o d ată ce
sacralitatea tobei şam anului este dată de sacralitatea lem n u ­
lui din care este făcută.
' Toaca lui Noe, pulcku lui G hilgam eş şi toba şam anului
— de la actul confecţionării, p în ă la cel al utilizării — au e­
vidente conotaţii dendrolatrice, cosmologice şi chiar cosmogo­
nice. Vom regăsi a trib u te cosmogonice acordate in stru m e n te ­
lor de percuţie şi la alte civilizaţii (l 09). In m itologia in d ia n ă ,
de ex em plu, zeul Shiva (re)creează Cosmosul cu ritm ul tobei
sale,' D am aru. P e n tru dogoni (Sudan), Cosm osul a fost creat
(mitic) şi este re-creat (ritual) prin lovirea celor opt tip u ri
de tobe (fiecare fiind asociată unei alte faze a creaţi ei), al
căror prototip este K oun y o u — toba făcută d in tr-u n fruct

JO
lemnos de baobab, „ou al lum ii d in tîi“ (10, p,' 417). G estul lui
Noe din legendele rom âneşti p o ate fi circum scris acestui tip de
c re d in ţe şi practici : el bate în toacă şi arca („ou cosmogo­
nic" şi „im ago m u n d i“), se clădeşte de la sine. A ceste cîteva
exem ple nu sînt decît fragm ente din tr-o tem ă m ult m ai am plă,
aceea a facerii lum ii p rin su n e te produse sau prin cuvinte
em ise de dem iurg.
e) O legendă finlandeză. A ceastă tem ă, ca şi cea a edifi
cării unei corăbii (im ago■m undi), din lem nul unui arbore con­
sacrat, se regăsesc în tr-o legendă finlandeză d i n cuprinsul Ka-
lavalei (cînturile XVI şi XVII, cf. 61, p. 229-—266). P e u n os­
trov, Vainăm O inen v rea să-şi construiască o lu n tre care să-l
ducă pînă în ţin u tu l m itic Pohjola, p e n tru a peţi o fecioară.
Dar lem nele se dovedesc insuficiente şi eroul nu a re cu ce
să-şi m eşterească „talpa lu n trii". În căutarea unui copac a ­
decvat pleacă zeul arborilor şi al vegetaţiei, P ellervoinen, în ­
arm at cu un „topor de a u r“ (unealtă consacrată). Plopul îl
refuză, p e n tru că vierm ele i-ar fi ros rădăcina, iar pinul, pen­
tru că în vîrful lui ar fi croncănit corbul. În fine, după lungi
căutări, este ales un stejar, în ju ru l coroanei căruia s-au ro ­
tit soarele şi lu n a (arbore cosmic) şi în crengile căruia şi-a
făcut sălaş şi a c în ta t cucul (58). D in lem nul acestui copac
consacrat eroul face „talpa" şi apoi barca p ro p riu -zisă, folo-
sindu-se de descîntece : „Ş i-a-n jg h eb at m aestru barca, I Doar
prin v ră ji făcu t-a lu n tre a" (61, p. 232). A m barcaţiunea era
aproape isprăvită, mai tre b u ia u îm b in ate doar cîteva scîn-
durj, dar Vă in ănO inen nu-şi m ai am inti tre i rune, p e n tru ca
lu n tre a să fie pe deplin săvîrşită. (Să punem în paran teză
[aptul că n e p u tin ţa eroului de a finaliza construcţia — cum
am văzut că se întîrnplă şi în legenda apocrifă a zidirii te m ­
plului din Ierusalim — este un m otiv analog cu cel al s u r­
pării periodice a edificiului ; în am bele cazuri eroul este o­
bligat să îndeplinesacă un act m agic, în vederea săvîrşirii
creaţiei). Văinâm Oincn pleq.că în M an ala (tărîm ul subpăm în-
tean, in fcrnul), în căutarea „cu v in telo r v răjite" (vezi şi ple­
carea în infern a lui Enkidu, după in stru m en tele m agice de
percuţie cu aju to ru l cărora G hilgam eş a construit" m obilierul
sacru al tem plului). E chipat cu opinci de fier (tipice încălţări
p e n tru călătorul în lum ea ele^ dincolo}, VâinăLnoinen — după
O' scrie de în tîm p lări sem nificative, pe care riu le m ai trecem
in revistă — aju n g e în pîntecul u ria şu lu i g e o a n tro p c ^ orf A n­
tero ■V ipunen, pe care îl constrînge, în final, să-i destăinuie

91
tainicele ru n e (59). A cestea se dovedesc a fi povestea facerii
:
Cintece preaminunate, S-a născut din sine însuşi
Despre-a’ lumii-adinci obîrşii, Aerul, c^m apa, iată,
Vrăji ce fost-au la-nceputuri, Despărţitu-s-a de aer,
Ce nu-s spuse de oricine, S-a nălţat din mări pămîntul,
Nu le ştiu nici toţi vitejii. Plantele-au ţîşnit din humă.
Spuse cum făcuse Iuna,
Cum au pus în nalturi soare,
Povesti-n vrăjite vorbe, Cum se înălţară stilpii
In descîntece, întocmai, Aerului, cum, pe vremuri,
Cum la-a Domnului poruncă, Semănă în ceruri stele.
Prin a Celui Tare milă (61, p. 262-263).

La auzul acestei tainice p o v ^ t i stihiile încrem enesc (60) :


Nu s-au mai zbătut talazuri, A uitat să curgă fluviul,
S-alinară ape-n golfuri ; Să vuiască mari cascade ...
(61, p. 264).
în to rs la schelăria bărcii neterm inate, V ăinam oinen in-
cante.ază m itu l cosmogonic şi lu n trea este com plet săvîrşiti.
fără aju to ru l uneltelor : „Se născu această lu n tre I F ă ră-a fi
deloc cioplită, I F ără-o aşchie să sară“ (61, p. 266). Im aginea
este perfect analoagă cu cea d in legenda rom ânească a potopu­
lui, în care Noe, în faţa arcei su rp ate de diavol, bate toaca
de p a ltin pînă ce „lem nele, u n u l cîte unul, s-au aşezat fie­
care la locul lor, pînă ce s-a făcut corabia în tre ag ă “ (3, p.
119), sau cu im aginea lui Am fion, care clădeşte cetatea Tebei
cîntînd din Ura sa magi că, (vezi şi legenda întem eierii o raşu ­
lui M essena, în sunetul m uzicii, de către E pam inonda ; cf.
Pausanias, Geogr. IV, 27, 7) sa u c i cea a M eşterului M anole
care — conform credinţelor şi proverbelor greceşti şi arom â­
ne — „construieşte cu vorbele şi dedesubt şi deasupra pă-
mînt.ului“ (62), sau cu im aginea lui Isus — din apocriful slav
„Evanghelia copilăriei“, capitolul XIV — care, p rin tr-u n bles­
tem., n ă ru ie un tem p lu şi, to t p rin p u tere a cuvîntului său,
ridică în locul lui „un edificiu bun şi n u un lăcaş al diavo-
lilo r“ (81, p. 57). Avem de a face, în aceste cazuri, cu un to-
pos m iti c universal răsp în d it : edificarea (micro)Cosmosului
"'fără aju to ru l uneltelor", p rin tr-u n act m agic, în speţă p rin
su n ete em ise/produse de zeu l sau ero u l dem iurg. A nalogiile
făcute sîn t în m ăsură să confirm e şi să com pleteze se^nnifi-

92
caţiile sim bolice din su b tex tu l legendei rom âneşti a po to p u ­
lui : arca este o im ago m u n d i, ia r toaca de p altin — u n in stru ­
m en t m agico-m uzical cu valenţe cosmogonice. Ea face p a rte
d in aceeaşi fam ilie cu toba cosmogonică D a '^ r u a zeului
S hiva, cu toba din m itu ri le şi ritu ri le cosmogoni ce ale dogo-
nilor, cu toaca (pukku) sum ero-akkadienilor, cu toba şam ani­
lor, cu lira lui O rfeu şi cu cea a lui Am fion, cu fla u tu l f e r e ­
cat al v ră jito ru lu i din H am eln, cu bucium ul din ritu rile ro­
m âneşti (al cărui su n et ţin e d e p a rte du h u rile rele), cu toate
instru m en tele m agice şi cu v intele ferm ecate cu care eroul de
basm „ v ră jeşte 11 stihiile sau „lea g ă “ fiinţele m alefice, cu toate
ipostazele logos-ului cosmogonic din credinţele m itice şi re ­
ligioase ale lum ii.
L egenda finlandeză co m en tată de noi este ex trem de ex-
pli cită. Ea n u m ai reclam ă din p a rte a cititorului u n efort spe­
cial de decodare a sim bolurilor şi alegoriilor : „Facerea lumii
fiind creaţia p rin excelenţă, cosm ogonia devine m odelul e­
x em p lar p e n tru to ate soiurile de creaţii" (1, p. 21). Logos-ul
(.sau cîntul, su n e tu l etc.) in to n a t de zeul sau eroul dem iurg
e ste bîvafent : poruncă (Să fie !) şi m odel (A stfel să fie !), în--
corporînd sim ultan voinţa şi gîndirea creato ru lu i (63). El nu
este deci num ai declanşatorul creaţiei (m icro)Cosm osului, dai
şi m odelul (m atricea) d u p ă care creaţia se produce. C elor două
corăbii m itice (arca lui Noe şi luntrea lui V ăinăm oinen) nu
li se insuflă doar im pulsul creaţiei, d ar şi m odelul acesteia
— acelaşi m odel după care, la origine, a fost creat Cosmosul
p rin ordonarea H aosului (85). Ele vor avea deci prestigiu]
unor „im agini ale L u m ii“, iar cei doi '.meşteri mitici — p re s ti­
giul şi funcţia D em iurgului. P o v estea facerii lum ii spusă de
V ăinăm oinen sau sunetele toacei lui Noe ordonează Haosul
— În cazul nostru, grăm ada dezordonată de lem ne (massa
co n fisa ) a celor două corăbii a rh etip ale. De aici fu n cţia apo-
tropaică a celor două m anifestări dem iurgi ce : povestea lui
V ăinăm oinen „dom oleşte stih iile “, ia r toaca de p altin a lui
Noe alungă sau răp u n e diavolul („Ucigă-1-toaca“).
f) A lte legende rom âneşti. Am v ă z u t că în M oldova spe­
cialiştii au constatat, pe de o .parte, frecvenţa redusă a m oti-
vului „întem eierea u nui edificiu pe locul unde s-a produs c
je rtfă de sînge“ (38, p. 49 şi 36, vezi harta) şi, pe de alti'i
parte, o bogată a testare a m o tivului „întem eierea unei con­
strucţii pe locul şi din lelmnul u n u i copac consacrat“. De m ul­
te ori — atunci cînd totuşi je r tfa se pro duce — m otivul apa­
re m ascat sau a te n u a t : m oartea este accidentală şi nu pro ­

93
vocată din considerente rituale, sau este provocată, dar din altă
cauză decît cea ritualii, sau este ritu al provocată de m eşter,
dar acest a este pedepsit tocm ai p e n tru fap ta sa, considerate)
ca „nelegiuită“. Cîteodată, cele două m o duri ritu ale de sta ­
b ili re a locului propice în tem ei erii unei bi seri ci (pe locul u n ­
de a m u rit un om şi, respectiv, _pe "locul unui arbore consa­
c ra t), s-au suprapus în econom ia aceleiaşi legende. Un astfel
-de fenom en pare să se fi p ă stra t în tra d iţia legată de „S te­
jaru l din B orzeşti“. C onform legendei, Ş tefan cel Mare- ar fi
ctito rit o biserică în B orzeşti, pe locul unui falnic s te ja r, în
crengile căruia a m urit (acciden tal) un copil — tovarăş de j oa-
că, din copilărie, al dom nitorului (65, p. 452— 453).
În unele varian te m oldoveneşti ale legendei potopului.
D um nezeu îi indică lui Noe — p e n tru a p u tea săvîrşi arca
— efectuarea unui gest m agic : să lovească în „prim ul copac‘‘
cu toporul, sau să-şi facă o toacă d in tr-u n p altin şi să toace
la răd ăcin a lui. Astfel în topos-uri supravieţuiesc — în fo r­
m e şi cu - sem nificaţii sim ilare — în ciclul de legende m oldo­
veneşti , cunoscute sub titlu l generic „Ştefan cel Mare, ctitor
de biserici“. Să spunem , de la bun început, că ne interesează
s u b s tr a tu l m itic al acestor legende şi nu cel (eventual) isto­
ric . Zecile de variante ale legendei, puse pe s^am a diferiţilor
ctitori (Ştefan cel M are, A lexandru L apuşnoanu etc.) şi lo­
calizate la diverse m înăstiri (Voroneţ., P u tn a, S latina etc.), sînt
un semn că trad iţia popul ară a „m em orat “ uri. arhaic substrat
m itic şi un com plex de g estu ri m agico-rituale practicate', cu
secole în u rm ă , în vederea edificării u n o r construcţii sacre
Ia tă un rezum at sintetic al acestor legende : un schim nic (de
regulă D aniil Sihastrul), p e n tru a stabili locul viitoarei m în ă s­
tiri ctitorite de un dom nitor (de regulă Ş te fa n cel Mare}-, tra ­
ge cu arcul şi pe locul şi din lem nul copacului (de reg u lă un
paltin) în care se înfige săgeata treb u ie d u ra t pristolul sau
a lta ru l („c e n tru l“ m înăstirii). D in tr-o confuzie, Ş tefan începe
construcţia pe locul şi din lem nul unui a lt copac. În tim p ce
lucrează, Ş tefan (la fel ca Noe) se taie la u n deget. C titorul
îi ara tă sihastrului rana şi acesta îşi dă scama de greşeala
com isă de prim ul. D aniil c a u tă paltin u l consacrat, pune u re ­
chea la rădăcina lui şi aude „ toaca din cer“ (sau „cîntări în-
g ereşti “). Ş tefan face acel aşi lucru, auzi nd şi el sunetele d i­
vine. S ih astrul îl pune pe dom nitor să dărîm e c o n s tru ttjŞ 'in ­
corect p lasa tă şi să o refacă pe locul m agic stabilit şi i'ftu.al
consacrat : „«Vezi, i-a zis ^ h iv n ic u l, că n u eşti bun la D um ­
nezeu ! Iea şi fă altă m înăstire !)». Ş tefan a stricat-o pe aceea

94
ş-a făcut (alta) unde era p a ltin u l“ (23, p. 710— 711). Aici a­
pare o sim plificare a m otivului epic, lesne de sesizat : nefi-
ind în deplinit canonul ritual, m înăstirea nu se dărîm ă totuşi
de la sine' (ca în legenda tip „M eşterul Manole"), ci o dărîm ă
chiar constructorul, la înd em n u l m agicianului. E fectul este e­
vident acelaşi : edificiul nu poate dura a tîta tim p d t p r e ­
scripţiile m agice nu au fost riguros respectate. Aşa cum s-a
observat, ne interesează mai puţin, aici şi acum , problem a
diferitelor form e în care s-au cristalizat p rescripţiile m agico-
ritu a le în discuţie. ln spaţiu şi tim p, prescripţiile au v a ria t ;
in v arian tă a răm as o b lig ativitatea respectării lor. „In legen­
dele Putnei — notează Ov. P apadim a — căutarea [locului
noii m înăstiri — n.n.] se îm plineşte cu ajutorul m iracolului
şi de aceea nu m ai necesită « je rtfa zidirii», care i s-a im pus
a tît de sîngeros m eşterului M anole" (65, p. 468).
Ca şi în legenda rom ânească n potopului, în legendele tip
„Ştefan cel M are ctitorind biserici", tra n sp a re rolul p altin u lu i
(vom încerca să re c o n s titu ie v alenţele m ito-sim bolice ale a­
cestui arbore, în tr-u n capitol separat) şi rolul toacei, chiar
dacă, de data aceasta, este v o rb a de prototipul ei d ivin : „toa­
ca d in <:er" sau „ toaca lui D um nezeu" este „tot ca cea de pe
p ă m în t", „asem enea celei de la biserică" şi cu aceeaşi m enire
(„piere tot ce-i rău " şi „diavolul nu se m ai poate a ră ta " ),
doar că, bineînţeles, este „o toacă m are “ pe care „nu o aud
decît op.menii b uni la D um nezeu, fără păcate" sau „oam enii
năzdrăvani" (8, p. 138— 142). G estul m agic al om ului şi cel
al zeului sînt com plem entare şi se produc în acelaşi tim p
şi în acelaşi loc. P a ltin u l — p e locul şi din lem n u l căruia
se va ridica lăcaşul — este un sim bol al arborelui cosmic care
Lnarchează A xa şi Centrul Lum ii. Săgeata sau toaca om ului.
pe de o p a rte , şi fulgerul sau toaca zeului, pe de altă parte,
converg şi se întîlnesc în acest punct, singurul loc unde
poate începe creaţia, construcţia m înăstirii (imago m undi).
Orice alt loc, ne-stab ilit şi ne-consacrat astfel, se dovedeşte
a -fi un loc ne-fast, unde nici o creaţie (construcţie) nu poate
dăinui.

6. RĂNIREA DEMIURGULUI

Aşa cum am văzut deja, în un ele v a ria n te p o p u lare ale


legendei potopului, Noe — în tim p ce lucrează la arcă —
se taie la un deget. Să fie v o rb a de un banal (chiar dacă

95-
„p rim u l11) accident de m uncă şi deci de o tra ta re realista a
temei (pe baza principiului „Cine m unceşte, se răneşte'-*) ? Lo
o prim ă vedere, pare a fi vorba de o sim plă poveste etiolo­
gică : „El (Noe) s-a tăiat la deget pe cînd lucra corabia, şi
curgînd jos sînge s-a făcut călinul“ (23, p. 19). O legendă
deci, m en ită să fixeze în tr-u n tim p m itic apariţia şi să ju s­
tifice existenţa unui um il a rb u st de pădure (V iburnum opulus)
şi, în acelaşi tim p, să m otiveze culoarea (roşie) şi form a (glo-
buloasă) a fru c telo r sale, care seam ănă cu nişte picături de
sînge. N -a r fi aceasta o legendă singulară. Dim potrivă, o m ul­
ţim e de plante şi-ar d a to ra existenţa sîngelui scurs pe păm înt
d in tru p u rile diverşilor zei, dem oni sau eroi m itici : din sîn-
gele dracului — tu tu n u l, din sîngele zeului Atis — violetele,
din cel a l lui P rom eteu — ierb u rile m agice, din sîngele cori-
b an ţilo r — cim brul, din sîngele lui H iacint şi A jax — irisul
ş.a.m.d. (vezi m ai ales 6 6 , p. 353— 358). De altfel, to ate aceste
legende îşi află m otivaţia în valenţele fertilizatoare, de „ger­
mene al v ieţii“, acordate sîngelui — vezi ritu rile de stropire
cu sînge în vederea fertilizării ogoarelor sau chiar „jertfa
de sînge“ m en ită să „dea viaţă“ edificiilor. P e n tru m en tali­
tate a m itică, sîngele nu-şi pierde caracterul său vital, nici
atunci cînd se scurge din organisLn ; el dă naştere unor alte
form e de viaţă : plan te (cum am văzut deja), anim ale (aspida.
basiliscul şi alţi şerpi veninoşi, din sîngele scurs pe păm înt
d in capul tă ia t al Gorgonei — 6 8 , p. 156), sau chiar oameni
(din sîngele dem onului K ingu, în epopeea asiro-babiloniană
a facerii lum ii — 21, p. 39). M ircea Eliade (6 6 ) a dem onstrat
paralelism u l d in tre acest tip de legende şi m itu ri cosmogo­
nice în care în treg u l cosmos ia naştere d in tru p u l sacrificat
al unei fiinţe prim ordiale.
Totuşi, la o priv ire atentă, se pare că p a rte a a doua (etio­
logică), a m otivului din legenda rom ânească, p a re ca fi subsi-
diară şi tîrzie. M otivul iniţial şi principal era probabil cel a]
rănirii lui Noe, dar p ierzîn d u -i-se sem nificaţia autentică, i-c:i
fost u lte rio r anexat m otivul creşterii călinului din sîngele
picurat pe păm înt. Dar dacă n u avea iniţial un rost etiologic.
ce a ltă sem nificaţie m itică p u te a să aibă m otivul epic al ră ­
nirii m eşte ru lu i ? Să fie vorba de o rem iniscenţă atrofiată
a „jertfei de sînge“ pe care o cere construcţia, sau de o p e ­
deapsă pe care o ispăşeşte m eşteru l p e n tru că a încălcat une-
le^ cano ane ritu ale de construcţie ? T extul legen dei rom âneşti
este m ult prea lapidar p e n tru a p u tea da u n răspuns în acest

96
sens, dar o p riv ire com parativă asupra altor legende din spa­
ţiu l european s-ar p u tea dovedi fructuoasă.
U n basm germ an, Glsca de a u r (cules de fra ţii Grimm ).
conţine m ulte m otive com une sau sim ilare celor din legenda
rom ânească a potopului, inclusiv cel al răn irii eroului. D intre
cei trei fraţi, cel ..-nai m are se răn eşte cu securea la m ină în
tim p cc încerca să d o boare un copac în pădure ; la fel pă­
ţeşte şi fra tele m ijlociu, răn in d u -se la picior. Cauza răn irii
este, de data aceasta, explicită — am îndoi au refu zat să
ofere de m încare (ofrandă alim entară) „m oşneagului din pă-
d u re“ (daim on s ilv e s tr u ): „Şi lăsîndu-1 în plata dom nului pe
om uleţ (==1 m oşneagul din pădure), nici că se mai sinchisi de
el şi-şi văzu de d ru m m ai departe. D ar pedeapasa nu în tîr-
zie să vină, după ce izbi de cîteva ori cu securea în trunchiul
unui copac, se v ătăm ă aşa de ră u la un picior, că treb u i să
fie dus acasă“. D im potrivă, P rîslea îndeplineşte o fran d a şi
m oşneagul îi indi că arb o rele care tre b u ie tă ia t şi la rădăcina
căruia se află gîsca de aur (arbore consacrat). U lterior, P rîs­
lea a am plificat ofranda („un m u n te de p îin e“ şi „tot vinul
d intr-o p iv n iţă 11), iar m oşneagul din p ă d u re — „tam an pe
locul undo doborîse copacul“ — i-a m eşterit o arcă m irifică
— .,o corabie năzdrăvană, care p lu te a şi pe apă şi pe uscat'"'
(67). Confecţiona rea unei astfel de corăbii era o condiţie im ­
pusă p e n tru a lua prin ţesa de soţie. T recînd proba peţirii,
eroul se căsătoreşte, ajunge rege etc.
Tot ca o probă a p e ţirii şi tot o corabie n ăzdrăvană tre ­
buie să construiască V ainăm oinen. Am văzut mai sus că eroul
m itic fin lan dez construieşte o corabie înd ep lin in d toate ri -
tu rile si gesturil e m agice cuvenite : folosirea arborelui con­
sacrat ca talp ă a corabiei, in can tarea poveştii facerii
lum ii etc. (Kalevala, cînturile XVI şi XVII). în a in te de a­
ceasta, însă. eroul K alevalei n u tine cont de canoanele ma-
gico-rituale de construcţie : el îşi „înfiripă o lu n tre cu m în-
d rie‘\ Tace ,,talp o a ia “ am barcaţiei „cu-ngîm fare“, u itîn d că
„Dom nul rîn d u icşte m ersu l, I Z id ito ru l tot sfîrşitu l“. În tim ­
pul lucrului — p rofitînd de această „b reşă“, de aceste gre­
şeli m agico-rituale — duhurile rele (Hiisi şi LeLnpo) îi sucesc
eroului securea, care-i in tră cu tăişu l în genunchi, rănindu-l.
Nu este o rană obişnuită ; nici descîntecele rostite, nici b u ­
ru ien ile de leac n u sînt de v reu n folos. D upă m ulte p e rip e ţii,
eroul ajunge la un m ag bătrîn care îi spune „povestea origi­
nii fie ru lu i“ ' — singu ra care, in can tată, este în m ăsură să-l
vindece (Kalevala V III—IV ; cf. 61, p . 99— 128).

cd. 201 coala 7 97


Tot un tabu violat — o greşeală ritu a lă de construcţie —
este cauza răn irii lui Ş tefan cel Mare în legendele m oldo­
veneşti care-i atribuie acestuia rolul de ctitor ; legende care,.
aşa cum am văzut, au m ulte şi esenţiale puncte com une cu
cele populare referito are la potop. In tim p ce lucrează, dom ­
n ito ru l se taie la un deget p e n tru că, din g reşeală, ridicase
m înăstirea pe locul şi din lem nul altui copac şi 1 u pe locul
şi din lem nul paltin u lu i în care se înfipsese săgeata consa-
cratoare. C înd îi ară tă ran a m agului-sihastru, acesta îi spuse :
„(Te-ai rănit) p e n tru că n -ai făcut p ristolul cum ţi- am zis
eu... că nu-i acela p a ltin “ (23, p. 710).
în toate cazurile com entate de noi, m otivul se s tru c tu ­
rează după aceleaşi linii de forţă : în tim p ce lucrează la ri­
dicarea unei construcţii „speciale“ (m înăstire, corabie „năzdră­
vană") , eroul dem iurg se răn e şte (la m ină sau picior), ca
u rm are a com iterii unei (unor) greşeli ritu a le de construcţie
(82). în u rm a acestui e x c u rs com parativ, m otivul epic „ră n i­
rea lui N oe“, din legenda rom ânească a potopului, capătă sem ­
nificaţii m ito-sim bolice in ed ite care, chiar dacă n u sînt e x p li-
cite în textul propriu-zis, sînt totuşi confirm ate de acesta :
Noe se răneşte la m înă în ain te de a fi îndeplinit canoanele
ritu ale (alegerea copacului, b a te re a în toacă etc.).
De rtltfel, concluziile noastre par să fie adeverite de u n e ­
le datini şi credinţe care au supravieţuit, p în ă în zilele noas­
tre , în m en talitatea constructorilor ru ra li din unele zone ale
T ransilvaniei. A stfel, „dacă v re u n m eşter se taie în timpul-
cioplitului unui lemn, lem nul acela nu mai e folosit la con­
strucţie, deoarece e considerat ca nenorocos" (37, p. 227). Pe
de altă parte, rănirea m eşteru lu i în tim pul ridicării unei case
noi este considerată ca fiind de rău augur ; oam enii care vos
locui în acea casă se vor îm bolnăvi şi vor m uri. Inform atorii
populari relatează astfel de situaţii „reale“, în care toţi m em ­
brii unei fam ilii, de exem plu, s-au îm bolnăvit pe rînd şi au
m urit p e n tru că au locuit într-o casă la construcţia căreia
m eşte ru l cel b ă trîn — în tim p ce cioplea un letnn — s-a rănit
cu toporul său ; în tr-o altă povestire „reală", dram a s-a pro­
dus p e n tru că — la ridicarea casei — m eşterului „i-a căzut
un lem n pe picior şi i l-a zdrobit" (37, p. 227).
Chiar dacă sînt culese d in spaţii, epoci ;;i civilizaţii d i­
ferite, legendele, basm ele şi credinţele com entate sînt simi -
lare, a tît în fondul, cit şi în form a lor. M eşterul (eroul) nu
m oare în u rm a accidentului, ci este num ai răn it (aproape în ­
to tdeauna la m înă sau picior) ; el nu mai poate co n tin u a lu ­

98
c r u l. P a r e a f i v o rb a d o a r d e u n „ s e m n “, d e o „ a te n ţio n a r e "
a su p r a g r e ş e lii s a le . O b ie c tu l r ă n ir ii e s t e , c e l m a i ad esea,
u n e a lta e r o u lu i (m ai rar, le m n u l p r e lu c r a t). C a u z a a c c id e n ­
t ă r ii am p r e s u p u s - o m a i s u s, d a r n u a m s t a b ilit c i n e o p r o ­
v o a c ă . În K a l e v a l a , d o u ă d u h u r i (re le) s u c e s c s e c u r e a e r o u ­
lu i p e n tr u a -i in tr a t ă iş u l în p ic io r . În b a sm u l g e r m a n G îsc a
d e a u r , c e l c a r e p r o v o a c ă r ă n ir e a fr a ţ ilo r m a i m a r i (la m în ă
ş i la p ic io r ) e s t e „ M o ş n e a g u l d in p ă d u r e " ; f a ţ ă d e P r îs le a ,
în să , a c e s ta e s t e b in e v o it o r .
D a că n e p e r m it e m să g e n e r a liz ă m , p r o v o c a to r u l ră n ir ii
m e ş t e r ilo r (fie ei le g e n d a r i s a u r e a li), care în c a lc ă a n u m ite
p r a c tic i m a g ic o - r itu a le , t r e b u ie s ă f ie u n d e n d r o - d a i m o n , ufJ
d a i m o n s i l v e s t r u , u n f e l de „ v îlv ă a p ă d u rii" .
Ip o te z a n o a s tr ă e c o n f ir m a t ă d e u n e le c r e d in ţ e b ă n ă ­
ţe n e , r e fe r ito a r e la „M aln a p ă d u r ii" , c u le s e în ju r u l a n u lu i
1900 : „ .. .în p ă d u r e e x is t ă o f iin ţ ă s u p r a n a tu r a lă , c a r e s u p r a ­
v e g h e a z ă p ă d u r ile , le în g r ije ş te , le c r e ş te , (le) a p ă ră d e ră u ­
fă c ă to r i" . E a e s t e b e n e f ic ă fa ţă d e tă ie t o r ii d e le m n e ca re
r e sp e c tă le g ile p ă d u r i i , d ar „pe cei c e c u c u g e t u l ră u in tr ă în
p ă d u r e şi c e a r c ă a c o lo să f a c ă n u m a i s tr ic ă c iu n i, îi o lo g e ş te ,
le a ru n că a su p r a lo r le m n e d e le fr în g e m în e le , le în d r e a p tă
s e c u r ile s ă -ş i ta ie p ic io a r e le ... “ (1 1 1 ).
A n u m e în a c e s t d in u rm ă ca z , c r e d in ţa p o p u la r ă p a r e să
fi c ă p ă ta t o c o lo r a tu r ă „ e c o lo g ic ă " , în d a u n a c e le i o r ig in a r e ,
m a g ic o - r i to lo g ic e .

7. ÎNTEMEIETORII

în a in t e v r e m e . s t a b ilir e a p c c a le m a g ic o - r itu a lă a u n u i loc


c o n sa c r a t p r e c u m şi efectuareca r itu r ilo r a d ia c e n te în te m e ie r ii
u n e i n o i c o n s tr u c ţii (s a c r ific ii, o fr a n d e , lib a ţ ii) , in tr a u în a tr i­
b u ţ iile u n o r p r e o ţ i- m a g i. E ste d e p r e s u p u s că a c e ş tia fo r m a u
un c o r p d e p r e o ţi s p e c ia liz a ţi, in iţ ia ţ i, c a r e c u n o ş te a u şi p u ­
n e a u în p r a c tic ă p r e s c r ip ţii m a g ic o - r it u a le t a in ic e , ş t iu t e n u ­
m a i de ei. O d a tă c u d is p a r iţia a c e sto r a , n u a u d is p ă r u t şi
p r a c t ic ile r itu a le în d is c u ţie , ci a u fo s t p r e lu a te f ie (în m o d
d ilu a t) d e p r e o ţii c r e ş tin i, f ie (m a i a le s) d e c h ia r m e ş t e r ii
c o n s tr u c to r i.
E s te g r e u d e d e m o n s tr a t e x i s t e n ţ a în v e c h im e , în sp a ţiu l
ca r p a to :.d u n ă r e a n şi, e v e n t u a l, d e r e fă c u t s t a tu t u l u n o r a s tfe l
rle sa c e r d o ţi s p e c ia liz a ţi. E s te , t o tu ş i, in te r e s a n t d e tr e c u t în

99
r e v is t ă u n e le d a te fo lc lo r ic e , e tn o lo g ic e şi is t o r ic e ca r e p ai
s ă s e r e f e r e la a c e a stă p r o b le m ă .
Î n u n e le v a r ia n te a le le g e n d e i t ip „ M e ş te r u l M a n o le ‘\
c e a c a r e d e z v ă lu ie c o n s tr u c to r ilo r s a c r if ic iu l c a r e t r e b u ie î n ­
f ă p t u it în v e d e r e a în t e m e ie r ii m în ă s tir ii e s te o „ v r ă j it o a r e 14.
O a s t f e l d e s it u a ţ ie în t îln im , d e e x e m p lu , în „ v a r ia n ta K o g ă l-
n ic e a n u “ a le g e n d e i, p u b lic a tă în 1842 (36, p. 254) şi în tr -o
b a la d ă b ă n ă ţe a n ă , în c a r e „ b a b a L im b u ta 44 l e c e r e zid a r ilo r
să ju r e că v o r p ă s tr a s e c r e t u l d e s t ă in u it d e e a (36, p. 2 1 0 — 211).
C o n d iţia p ă str ă r ii c u s t r ic t e ţ e a s e c r e t u lu i r itu r ilo r în d e p li­
n it e e s t e s im p to m a tic ă ; a m în t îln it - o şi în a lte le g e n d e c o ­
m e n ta t e în a c e st c a p ito l : c e a a „ r o m â n u lu i44 N o e , ed ific în c l
arca, le g e n d a lu i U lis e , în t e m e in d ia ta c u l n u p ţia l etc. In f o l ­
c lo r u l e u r o p e a n sîn t c u n o s c u te m u lt e le g e n d e în ca r e c e l care
c u n o a ş te cau za su r p ă r ii c o n s tr u c ţie i şi d e z v ă lu ie m e ş te r ilo r
n e c e s it a t e a e fc c tu ă r ii u n u i a c t r itu a l e s t e u n p r e o t sa u u n
că lu g ă r , u n m a g s a u u n v r ă jito r (v e z i b ib lio g r a fia la 36, p . 271),
M ai m u lt d e c ît a tît, în u n e le v a r ia n te r o m â n e şti a le b a ­
la d e i M e şte r u l M a n o le , c o n str u c to r ii s în t în s o ţiţi sa u ch ia r
a ju ta ţi d e p r e o ţi şi că lu g ă r i. D a că a c e a stă s itu a ţie ar p u te a fi
c o n s id e r a tă ca fir e a s c ă a tu n c i cîn d e s te v o r b a d e r id ic a r e a u n ei
m în ă s tir i c r e ş tin e (36, p . 209), în sc h im b , ea ar p u tea a v ea
s e m n if ic a ţ ii d e o s e b it e a tu n c i cîn d e s te v o r b a , d e e x e m p lu , de
e d if ic a r e a u n u i p od : „ P i la pod, p i la fr u n ta r i, I N o u ă p o p i,
n o u ă zid a r i, I D o u ă z ă şi d e m e ş t e r i m a r i44 (3t-), p. 192). S ă n u
u ită m c ă în a n tic h ita te , la r o m a n i, u n co r p d e p r e o ţi s p e c ia -
liz a ti a v e a a t r ib u t iile d e a s ta b ili si d e a e fe c tu a r itu r ile m a ­
g ic e a d ia c e n t e e d ific ă r ii ş i m e n ţin e r ii p o d u r ilo r . C o n tr ib u ţia
a c e s to r a era, p r o b a b il, c o n s id e r a tă ca f iin d m a jo r ă , o d a tă ce
e i e r a u n u m iţi „ fă c ă to r i d e p o d u r i“ , în d a u n a c e lo r ca r e le
c o n s tr u ia u p r o p r iu -z is şi o d a tă c e n u m e le lo r (p o n tife x } a
a ju n s, p r in e x t e n s ie se m a n tic ă , să d e s e m n e z e s a c c r d o tu l în
g e n e r a l ş i p e m a r e le p r e o t ( p o n t if e x m a x im u s ) (112).
C o m e n tîn d a n s a m b lu l a r h ite c to n ic d e b ise r ic i r u p e s t r e
( s e c o le le V II— IX e.n .), d e s c o p e r it la B a s a r a b i-M u r fa tla r —
„ u n m o n u m e n t d e t r a n z iţ ie d e la in c in t e le s a c r e d e t ip u l c e ­
lo r p r o m o v a te d e m ito lo g ia d a c o -r o m a n ă la c e le p r o m o v a te d e
r e lig ia c r e ş tin ă d e rit b iz a n t in 44 — e t n o lo g u l R o m u lu s V u l-
c ă n e s c u a fo r m u la t ip o te z a e x is t e n ţ e i u n o r c o n fr e r ii p a le o ­
c r e ş tin e d e „ c ă lu g ă r i- p ie tr a r i“ („ c ă lu g ă r i-z id a r i“), ca r e p a r ti­
c ip a u la c o n s tr u ir e a u n o r a s t f e l d e c o m p le x e m în ă s tir e ş ti şi
care, p r o b a b il, a v e a u d rep t „ î n s e m n r itu a l s a u e m b l e m ă h e-
raldică((, la b ir in tu l (69, p. 4 11).

100
F e lu l cu m e s te p r e z e n ta t D a n ii 1 S ih a s tr u l în d iv e r s e le ­
g e n d e r o m â n e ş ti, în s p e ţă c e le d e tip „ Ş te fa n c e l M a r e ctito r
d e b ise r ic i" (d u c e o v ia ţ ă a s c e tic ă , t r ă ie ş te iz o la t în t r - o p e ş ­
ter ă , în t îln e ş t e în ta in ă şi s f ă t u ie ş t e p e su v e r a n , a r e p u te r i
m a g ic e a s u p r a s t ih ii lo r etc .), n i - l în fă ţ iş e a z ă p e a c e s ta ca fiin d
u n p o s ib il „ u r m a ş sp ir itu a l" a l p r e o ţilo r g e to -d a c i. D u p ă c u m
s c r ie S tr a b o n , r e g e le g e ţ ilo r îl c o n s u lt a p e m a r e le p reo t, Z a l-
m o x is (şi u lte r io r D e c c n e u ) — r e tr a s în tr -o p e ş te r ă — p e n tr u
c ă a c e s ta era în s ta r e să „ v e s te a s c ă v r e r ile z e ilo r " . „A ceS t
o b ic e i — c o n tin u a S tr a b o n — a d ă in u it p în ă în v r e m e a n o a s ­
tră ; d u p ă d a tin ă , m e r e u se g ă s e a u n a s t f e l d e o m ca r e a j u n ­
g e a s fe t n ic u l r e g e l u i“ (G eu graj'ia V II, 3, 5). A c e s t r a p o rt, d e
t ip s p e c ia l, în t r e s u v e r a n („ c e l c a r e p o a te " ) şi m a r e le p r e o t
(„ cel ca r e ş t i e “), a v e a r ă d ă c in i a d în c i în „ p r e isto r ia in d o - e u -
r o p e n ilo r " , c u m n o ta M irc ea E lia d e (86, p. 119— 70). A n a lo g ,
p e s t e se c o le , Ş t e f a n c e l M are — c o n fo r m le g e n d e lo r p o p u la r e
— î l c ă u ta p e D a n iil S ih a s tr u l, r e tr a s în p e ş t e r a - c h ilia sa.
p e n tr u a - l c o n s u lt a în p r iv in ţa u n o r p r o b le m e c r it ic e (d u c e ­
r e a u n o r r ă z b o a ie , în te m e ie r e a n o ilo r m în ă s tir i e tc .) ( v e z i 65.
p. 4 5 4 — 4 7 5 ). D a n iil e r a a d e p tu l u n e i p r a c t ic i- d o c tr in e , c u ­
n o s c u tă s u b n u m e le g r e c e s c U e s y c h a s m a (d e u n d e d e r iv ă rom .
s ih a s t r u ) , c u p u t e r n ic e f ilo a n e p r e c r e ş t in e , „o d o c tr in ă şi o
p r a c tic ă d e t ip p y th a g o r ic ia n “ (91, p. 313). E l tr ă ia so lita r .
„ în lin iş t e “ (gr. h e s y c h i a ) , la f e l c u m (ch ia r cu a c e la ş i ter::
m e n , h e s y c h i a ) e r a p r e z e n ta t m o d u l d e v ia ţă a l p r e o ţilo r g e to -
m is ie n i (S tr a b o n , G e o rg r. V II, 3, 3, d . F o n te s ... v o l. I, p. 2 2 6 —
2 2 7 ; v e z i în a c e s t se n s 91, p. 3 0 7 — 313). P a r e a fi v o r b a de
u n a d in t r e a c e le „ su p r a v ie ţu ir i" în s p a ţiu l c a r p a to -d u n ă r e a n .
d e s p r e ca r e sc r ia M ir c e a E liu.de : „ca p e s t e t o t d e a lt f e l în p r o ­
v in c ii le im p e r iu lu i r o m a n , r e a lit ă ţ ile r e lig io a s e a u to h to n e
a u s u p r a v ie ţu it, m a i m u lt sa u m a i p u ţin tr a n s fo r m a tc , n u
n u m a i p r o c e s u lu i r o m a n iz ă r ii, d ar şi ;i1 c r e ş tin ă r ii. A v e m
d e s tu le p ro b e a le s u p r a v ie ţ u ir ii m o ş te n ir ii ..-p ă g în e» , a d ică
g e t o - d a c e şi d a c o -r o m a n e , la r o m â n i..." (86, p. 79).
A m v ă z u t, în le g e n d e le p o p u la r e d e tip „ Ş te fa n cel M a re
c t it o r d e b is e r ic i" , r o lu l- c h e ie a tr ib u it m a g u lu i- a s c e t D a n iil :
p e c a le m a g ic o - r itu a lă , a c e s t a c o n s a c r ă lo c u l p e c a r e şi s t a b i­
le ş t e f e lu l în c a r e v a fi în te m e ia t ă v iito a r e:: b is e r ic ă . A r p u ­
te a fi, a c e sta , u n p r e ţio s in d ic iu că a t r ib u ţ ii s im ila r e a v e a u
şi a r h a ic ii p r e o ţ i- m a g i d in s p a ţiu l c a jp a to -d u n ă r e a n . Ip o te z a
n o a s tr ă ş i- a r p u t e a g ă s i o c o n f ir m a r e în f e lu l în c a r e îi n u ­
m e a P o s e id o n io s (cf. S tr a b o n , G e o g r . , V II, 3, 3), p e p r e o ţ ii-
a s c e ţi g e t o —n is ie n i : k t i s t a i şi, r e s p e c tiv , F la v iu s J o s e p h u s ( A n ­

101
t i c h i t ă ţ i i u d a ic e , X V III, 1, 5) p e c e i d a c i: p l e i s t o i (cu le c ţ iu -
n e a p r o b a b ilă p o l i s t a i ) , d e n u m ir i tr a d u se d e V a s ile P â r v a n
ş i d e a lţi sp e c ia liş ti p r in „ î n t e m e i e t o r i ş i, r e s p e c tiv , „ în t e m e ie ­
to r i d e o r a ş e “ (70, p. 95).
P u t e m să n e im a g in ă m c ă p r e o ţ ii g e t o - d a c i n u - ş i t r im e ­
t e a u s ă g e ţile n u m a i în n o ri, p e n tr u a r ă p u n e /a lu n g a p e c a le
m a g ic ă d a i m o n u l u r a n ia n (cf. H e r o d o t), ci ş i în p ă m în t s a u
în c o p a c , p e n tr u a r ă p u n e /a lu n g a d a i m o n u l c h to n ia n s a u d e n -
d r o n ia n , în v e d e r e a u n e i în te m e ie r i.
î n s p a ţiu l in d ic , în a in t e ca o s in g u r ă p ia tr ă a u n e i c a s e
n o i să f ie a ş e z a tă , m a g u l- a s t r o lo g a ră ta c e p u n c t d in t e m e lie
s e a fla e x a c t d e a su p r a c a p u lu i şa r p e lu i c a r e s u s ţin e lu m e a .
M e ş te r u l z id a r î ş i f ă c e a — d in le m n u l a r b o r e lu i K h a d i r a —
u n ţă ru ş p e c a r e -l b ă te a în p ă m în t cu o n u c ă d e co co s (71).
în lo c u l in d ic a t, c u c r e d in ţa că ţ ă r u ş u l s e v a în f ig e în c a p u l
ş a r p e lu i, fix în d u -1 . P ia tr a d e tet.n elie ( p a d m a - s i l a ) e r a a ş e z a ­
tă d e a su p r a ţă r u ş u lu i, în a c e st lo c („ c e n tr u l lu m ii“) a s tfe l c o n ­
s a c r a t ş i p u r ific a t. N e în d e p lin ir e a a c e s t o r g e s tu r i m a g ic o - r i-
tu a le — care r e ite r a u , în fo n d , a ctu l c o s m o g o n ic — s a u in c o ­
r e c t a lo r în d e p lin ir e , fă c e a ca e d if ic iu l să s e s u r p e d in c a u z a
c u tr e m u r u lu i s a u a u n e i a lt e m a n if e s tă r i a H a o s u lu i (44, p. 72).
B o g a t e le t r a d iţii a t e s t a t e în A s ia , E u r o p a ş i a iu r e a . r e ­
f e r ito a r e la în te m e ie r e a u n o r c a se , te m p le , ce tă ţi, te r ito r ii
e tc ., în lo c u l u n d e s - a în f ip t să g e a ta , la n c e a , b u z d u g a n u l,
t o ia g u l (m ai tîr z iu , c r u c e a ), s în t s o lid a r e c u str ă v e c h e a m e n ­
t a lit a te a c r e a tie i în c e n t r u l l u m ii. A s t f e l d e c r e d in ţe a u s u ­
p r a v ie ţu it în c u ltu r a p o p u la r ă r o m â n ă în c u t u m e le ju r id ic e
(72) şi în le g e n d e le c p o n im ic e . C u n o s c u ta te m ă m it ic ă a
v în ă to r ii r itu a le în v e d e r e a u n e i în te m e ie r i p a r e a fi în r u d ită
c u t e m a în d is c u ţie . În u n e le z o n e (ju d . B ih o r , d e e x e m p lu ) ,
s e p r a c tic a „ v în ă to a r e a sim u la tă p r in tr a g e r e a c u a r c u l sa u
a r u n c a r e a c io m a g u lu i sa u b îte i. L o c u l u n d e c ă d e a c io m a g u l,
b ă ţu l, să g e a ta , s e m n if ic a a t in g e r e a ţ in t e i, d e c i o m o r îr e a s im ­
b o lic ă a a n im a lu lu i o ra c o l şi a fla r e a c e n t r u lu i v iit o r u lu i s a t “
(7 3 , p. 304).
În a c e st s e n s , s în t in t e r e s a n t e u n e le le g e n d e g r e c e ş ti şi
r o m a n e , ca r e n e f u r n iz e a z ă d a te p r iv in d a r h a ic e ritu ri d e în ­
t e m e ie r e . C o n fo r m t r a d iţie i, în in c in ta te m p lu lu i E r e h t e i o n .
p e A c r o p o l e , s e a fla „ u n tr u n c h i d e m ă s lin s o c o tit a fi ie ş it
d in s o l c în d M in e r v a v ic t o r io a s ă l- a iz b it c u la n c e a . P e a c e s t
p r im t r o f e u c u n o sc u t d e m ito lo g ia g r e a c ă a f o s t g r a v a t ă m a i
a p o i im a g in e a M in e r v e j şi a tîr n a tă m a sc a fio r o a să a G o r g o -
n e i “ (47, p. 17). D e a se m e n e a , la n ce a a r u n c a tă d e R o m u lu s

102
s - a în f ip t în C o l i n a P a l a t i n ă , c o lin ă p e ca r e a f o s t în te m e ia t ă
c e ta te a R o m e i. L a n c e a ar fi p r in s r ă d ă c in i ş i a în fr u n z it, d e ­
v e n in d u n „ c o p a c c u cr en g i m lă d io a s e “ (O v id iu , M e t a m . X V
şi P lu ta r h , R o m u l u s , X X ). C o lin a , la n c e a ş i a r b o r e le s în t r e ­
p r e z e n tă r i s im b o lic e s im ila r e şi, d e m u lte ori, in t e r ş a n j a b ile ;
e l e d e fin e s c a c e la şi c o n c e p t c o s m o lo g ic — A x i s m u n d i . C o n ­
fo r m u n e i a lt e le g e n d e , d in a c e la ş i c ic lu (T itu s L iv iu s , D e lo
f u n d a r e a R o m e i I. 10), p r im u l t e m p lu „ ca re a fo st s f in ţ it la
R o m a “ în c in s t e a z e u lu i J u p it e r , a fo s t r id ic a t p e c o lin a C a-
p i t o l i u , p e lo c u l „ u n u i s te ja r s o c o t it s f în t d e p ă s t o r i“, la r ă ­
d ă c in a că r u ia a d e p u s R o m u lu s a r m e le in a m ic u lu i în v in s
(tropaeu m ).
A g ă ţa r e a în c r e n g ile , d e p u n e r e a la r ă d ă c in a sau în fig e r e a
în t r u n c h iu l c o p a c u lu i a u n o r a r m ie /u n e lte , b a te r e a c u u n
to p o r (cio ca n ) în le m n u l (to a c a ) u n u i co p a c, în fig e r e a în p ă ­
m în t a u n o r a r m e /u n e lte etc . a u to a te a c e la ş i s c o p ş i e fe c t
m a g ic o -r itu a l : c o n sa c r a r e a u n u i lo c în v e d e r e a u n e i în t e m e ­
ie r i s a u , a lt f e l s p u s , s t a b ilir e a u n u i c e n t r u d e u n d e p o a t e ir a ­
d ia c r e a ţia .
A n a lo g cu r itu l in d ia n c o m e n t a t m a i su s, la a ş e z a r e a p ri­
m e i p ie t r e d in t e m e li a u n e i ca s e n oi (c e r e m o n ie c o n se m n a ţii
în j u d e ţ u l C lu j), m e ş t e r ii o fe r ă p r o p r ie ta r u lu i u n c io c a n cu
a ju to r u l că r u ia a c e s ta tr e b u ie să b ată p ia tr a „ p în ă se a şe a -
z ă “ (37, p . 2 2 8 ; 113), ia r în a lte zo n e a le ţă rii, s e b a te un
ţă r u ş (par, s t îlp ) în lo c u l u n d e v a f i t a lp a c a s e i sa u v a t r a
s a t u l u i (37, p . 2 3 7 ; 36, p. 76 şi p . 102 ; 73, p. 3 0 1 — 3 0 6 ; 74).
„C în d s e în te m e ia u n sa t, c e l d in t îi o m b ă tea u n par în p ă ­
m în t, p e ca r e î l c o n sid e r a c a f u n d a m e n t s a u t e m e lie . In ju r u l
p a r u lu i s e c o n s t r u ia u c a s e le ş i g o s p o d ă r iile şi a şa lu a f iin ţă
u n n o u s a t“ ( v e z i a lt e p r a c tic i şi c r e d in ţe s im ila r e la 73, p.
3 0 5 - 3 0 6 şi 114, p . 1 9 9 - 2 0 0 ) .
P e n tr u m e n t a lit a t e a p o p u la r ă , a s t f e l d e p r a c tic i r itu a le ,
p r iv in d în te m e ie r e a u n u i m ic r o c o s m o s n u s în t d e c ît im ita ţii
a le g e s tu lu i p r im o r d ia l, p r in c a r e D e m iu r g u l a în t e m e ia t m a -
c r o c o s m o s u l : „ D u m n e z e u u m b lîn d p e ap e, a în fip t t o ia g u l şi
s-o. f ă c u t p ă m în t “ (23, p . l 5 ; p e n tr u im a g in i a n a lo a g e , v e z i
100, p. 65 ş.u .). s a u a lt fr a g m e n t d in tr -o le g e n d ă c o s m o g o n ic ă -
„ ^ ^ m n e z e u ) ş i - a a r u n c a t b ă lta g u l în a p a c e a m a r e . Ş i c e să
v e z i , d in b ă lta g c r e s c u u n a rb o re m a r e , ia r s u b a rb o re şe d e a
d r a c u l...“. în j u r u l a c e s tu i c o p a c „ D u m n e z e u fă cu lu m e a “ , iar
„ d in fr u n z e le a r b o r e lu i s -a u f ă c u t o a t n e n iu (92, p . 90— 91 şi
69, p. 2 4 0 — 2 43 ; p e n tr u im a g in i s im ila r e în f o lc lo r u l b u lg a r .
v e z i 110, p . 297).

103
*

P rin a c e a s tă su m a r ă t r e c e r c în r e v is t ă a u nor r itu r i si


c r e d in ţe a r h a ic e — s im p le e le m e n t e d isp a r a te a le u n u i a m ­
p lu şi în c h e g a t s is t e m m ito - r itu a l — am v r u t să s u g e r ă m ,
p r in tr e a lt e le , f a p t u l că le g e n d a r o m â n e a sc ă a e d ific ă r ii a r c e i
d e c ă tr e N o e f a c e p a r t e d in a c e e a ş i m ito s fe r ă c u le g e n d a tip
M e ş t e r u l M a n o l e şi f a p t u l că je r tfa u m a n ă n u a f o s t în lo c u it a
c u u n b a n a l g e s t c r e ş t in — b ă tu tu l în toacă — , ci că a c e s ta
d in u r m ă e s te e c o u l u n e i m e n ta lită ţ i a r h a ic e şi c o m p le x e p r i­
v in d c r e a ţia în g e n e r a l şi în s p e c ia l c e a p r in c o n str u c ţie .
A n a liz a c e lo r c îto r v a e p is o a d e a le v a r ia n te lo r r o m â n e şti
a le le g e n d e i p o to p u lu i n e - a u p e r m is d e p is ta r e a şi e v i d e n ţ ie ­
re a u n o r s tr ă v e c h i m o t iv e m ito - r itu a le , in s e r a te în s tr u c tu r a
ep icfi a m itu lu i b ib lic. C ee a c e a m v r u t s ă d e m o n s tr ă m e s te
f a p t u l că a c e s t e in s e r ţii au f o s t o b lig a t o r ii : e le au m o d ific a i
în m o d e s e n ţia l s t a tu t u l p e r s o n a je lo r ţ;i r e la ţ iile d in tr e e le ,
p e r m iţîn d a s t fe l a d o p ta r e a (p rin a d a p ta r e ) a u n u i m it stră in
(c e l b ib lic), d e c ă tr e m e n ta lita t e a a u to h to n ii, d ife r ită d e cea
c a r e a g e n e r a t m itu l o r ig in a r . În m itu l b ib lic , Iah ve e s te
o m n ip o t e n t şi o m n is c ie n t (lu c r u fir e sc p e n tr u o r e lig ie m o n o ­
t e istă , d e t ip u l c e le i m o z a ic e ), ia r o m u l (N o e ) e s t e u n e x e c u ­
t a n t c o r e c t şi d o c il a l in d ic a ţ iilo r p r im u lu i. E s te s u fic ie n t ca
I a h v e s ă -i p r o m ită lu i N o e d i v a fi m în t u ii d e u r g ia p o to -
p u h i i, p e n tr u ca a ce sta să-1 c r e a d ă şi c h ia r a ş a s ă s e în tîm p le .
U n a s t f e l d e s c e n a r iu e r a in c o m p a tib il în s ă cu m e n ta lita t e a
a r h a ic ă ro m â n e a sc ă . N u D u m n e z e u p o a te lu a a s t fe l d e d e c iz ii
s a u , m a i c o r e c t sp u s, n u s în t s u f ic ie n t e n u m a i d e c iz ia şi a c-
ţiu n e a lu i. O m u l p o a te şi t r e b u ie să r e p e te (ca în tr -o o g lin d ii
m ic şn r a to a r e ) g e s t u l D e m iu r g u lu i, ca r e e s t e — ca şi M a n o le
sau „ r o m â n u l1" N o e — to t u n m e ş te r c o n str u c to r , d o a r că
m a i ,,m a r e ‘" care, cu ,,n n to p o r mare"", ta ie ,,u n le m n (p a ltin )
m a r e 1", în te m e in d J ,u m e a — „o m în ă s tir e m a r e “ . Iată-1 d e sc r is
în t r - o P o v e s t e o lu i D u m m eze v , c u le a s ă în n o r d u l M o ld o v e i,
în j u r u l a n u lu i 3 900 :
A fost un om mare (sau „un paltin mare“, 115)
si-a luat un topor mare şi n făcut o mînăstire mare
-:-i s-a dus la pădurea mare cu nouă uşi, cu nouă altare
:;i a tăiat un lemn mare (23, p. 333).

Ş i, la f e l ca şi N o e d in le g e n d e le r o m â n e ş ti p r e z e n t a te ,
D u m n e z e u a r e şi e l o to a c ă („ T o a ca d in cer“) — „ to t ca c e a
d e p e p ă m în t “ d oar că , b in e în ţe le s , „ e s te o to a c ă m a r e “ (8,

104
p. 138). A r m e le o m u lu i ş i f o r ţ e le lo r m a g ic e s în t m a i m ic i
d c c ît c e le a le D e m iu r g u lu i. M ai m ic i, d a r in d is p e n s a b ile . F ă ră
a ju t o r u l lo r a r m e le D e m iu r g u lu i d e v in in o p e r a n te . A c e s ta
e s t e m o tiv u l p e n tr u ca r e N o e d in le g e n d a r o m â n e a s c ă (sp re
d e o s e b ir e d e N o e d in le g e n d a b ib lic ă ), p e n tr u a n u f i a tin s
(el, c a sa /a r c a , f a m ilia şi v ie tă ţ i le sa le ) d e s t ih ia H a o su lu i, tr e ­
b u ie s ă o r ă p u n ă , la r în d u l să u , p r in tr -u n a ct m a g ic : r id ic a ­
re a sa p e i cu t ă iş u l în su s.
A c e e a ş i c io c n ir e d e m e n t a lit ă ţ i d ife r ite tr a n sp a r e ş i în
e p is o d u l e d if ic ă r ii a rc ei. Iah v e îi in d ic ă lu i N o e p la n u l c o r ă ­
b ie i ş i a c e sta o c o n s t r u ie ş te : „ Ş i N o e a fă c u t t o a te în to c m a i
a şa c u m i- a p o r u n c it D u m n e z e u 11 ( G e n e z a V I, 22). N u e s te
m e n ţio n a t ă in t e r v e n ţ ia m a le f ic ă a s t ih iilo r h a o tic e , f ie p e n ­
tr u că a c e s te a n u a c ţio n e a z ă , J'ic p e n tr u că d e s a r c in a a n ih i­
lă r ii a c ţiu n ii lo r e s te r ă s p u n z ă to r I a h v e , în e x c lu s iv it a t e . În
v a r ia n ta r o m â n e a sc ă a le g e n d e i, s c e n a r iu l e s te e v id e n t d if e ­
r it : s t ih ia s e o p u n e fă ţiş şi s is t e m a t ic c r e a ţie i şi n u m a i g e s tu l
m a g ic a l e r o u lu i (c a r e b a te în to a c a d e p a ltin ), g e s t so liela i
c u c e l a l D e m iu r g u lu i (ca re b a te in ,.to a ca d in c e r “), e s te în
m ă s u r ă s ă (r e )s ta b ile a s c ă s u p r e m a ţia O r d i n i i a su p r a H a o s u lu i.
E c h i l i b r a r e a r e la ţ ie i O m - D e m i u r g , r e a liz a tă , p e d e o p a r ­
te , p r in c o n ş t iin ţa d e ţ in e r ii d e c ă t r e p r im u l a u n o r p o te n ţ e d e-
L niurgice şi, p e d e a ltă p a r te , p r in „ u m a n iz a r e a " lu i D u m n e ­
z e u (v ă z u t ca u n „ o m m a r e “, c a r e o b o s e ş te , g r e ş e ş te , c e r e a ­
ju to r), p r e c u m şi p erm an en ta., c o n c o r d a n ţă a a c ţ i u n i l o r ce lo r
d o i, s în t c o o r d o n a te c a r a c t e r is t ic e u n e i m e n ta lită ţ i c a r e s-a
p e r p e tu a t d e - a lu n g u l m ile n iilo r la p o p u la ţia d in s p a ţiu l ca r-
p a to -d u n ă r e a n .

NOTE LA „LEGENDA ROMÂNEASCA A POTOPULUI”

1 Mircea Eliade Aspecte ale mitului, Ed. Univers, Bucureşti,


1978.
2 Marcel Olinescu — Mitologie românească, 1944.
3 Tudor P am file — Povestea lu m ii de demult, după credinţele
poporului român, Bucureşti, 1913.
4 „Metalul — mai cu seamă sub formă tăioasă, cum ar fi cuţi­
tul... — e şi azi considerat ca un bun apărător contra spiritelor rele,
chiar în Europa“ (5, p. 195).

105
5 Tache Papahagi — Mic dicţionar folldoric. Spicuiri folklorice
şi etnografice comparate, Ed. M inerva, Bucureşti, 1979.
6 Mircca El iade — Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. L
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
7 Dumitru Berciu — Arta traco-getică, Ed. Academiei R.S. Româ­
nia, Bucureşti, 1969.
B I. Muşlea, Ov. Bîrlca — Tipologia folclorului. Din răspunsurile
la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970.
9 Traian G(h)erman — Meteorologie populară, Blaj, 1928.
10 Gilbert Durand — Structurile antropologice ale imaginarului.
Ed. Univers, Bucureşti, 1977.
1 l Roland Barthes — Mythologias, Ed. du Seuil, Paris, 1957, p. 92
12 Vara în persană, înseam nă „loc înzidit, casă", cu posibilă ră­
dăcină var (sanscr. vrnoti) = a acoperi. a închide în (1.3, p. 70), ve:!J
şi rus. v>riti (a băga), rom . a vîrî. A se vedea şi num ele reşedinţei re­
gale de iarnă a mezilor — V>ra (Strabon, Geografia, XI, 13, 3) şi
ung. varos = oraş, cetate.
13 Mircea Eliade — Pattcrns in Comparative Religion, Ne'.\.
York, 1974.
14 1,uis R6au — Inconographie dc l'art chretien. Tome II (Jcono-
graphip de la Rible), v o l. 1 (Ancien Testament), Paris. 1956, p. 109.
15 Tot Sf. Augustin a susţinut că dim ensiunile arcei lui NOE'
(300/50/30 coţi, cf. Geneza VI, 15), respectă aceleaşi proporţii ca cele
ale coqjului uman : lungimea este de şase ori lăţimea şi de zece ori
grosimea.
16 Moses Gaster — Chrestomaţie română. Texte tipărite şi ^ m -
nuscrise (sec. X V /—XJX), dialectale şi populare, vol. I, Leipzig şi
Bucureşti, 1891.
17 B. P. Hasdeu — Etymologicum M aynum R o ^ n ia e , vol. II,
Bucureşti, Ed. Minerva, 1974, p. 69.
18 I. I. Russu — Etnogeneza românilor, E l. Ştiinţifică şi Enciclo­
pedică, Bucureşti, 1981, p. 118 şi p. 251—252.
l 9 B. P. Hasdeu — Istoria critică a românilor, Ed. Minerva
Bucureşti, 1984, p. 577—580.
20 Ovid Densusianu — Opere, vol. I (Lingvistică), Ed. pentru
Literatură, Bucureşti, 1968, p. 633—634.
21 x x x — Gîndirea asiro-babiloniană în texte, Ed. Ştiinţifică.
Bucureşti, 1975.
22 Eugeni o Battisti — Aniirenaşterea, vol. Ii, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1982, p. 190.
' 23 Elena Niculiţă-Voronca — Datinele şi credinţele poporului
român, Cernăuţi, 1903.

106
24 I. -A. Candrea — Iarba fiarelor. Studii de folklor, Bucureşti,
1§28.
25 Adrian Fochi — Datini şi eresuri populare de la sf irşitul se­
colului al X I X - l e a :Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densu-
sianu, Ed. M inerva, Bucureşti, 1976.
26 Ariane MacDonald — La naissance du m onde au Tibet, în voL
La naissance du monde, Collection „Sources Orientales*, vol. I, Seuil,
Paris, 1959, p. 422.
27 M. E. M atie — Miturile Egiptului antic, Ed. Ştiinţifică, Bucu­
reşti, 1958, p. 108—110, planşa XXVIII.
28 In legătură cu m otivul în discuţie, vezi com entariile m ito-
sim bolice făcute de C. K erenyi — The prim ordial child in prim ordial
tirnis şi cele psiho-sim bolice făcute de C. G. Jung — The psychologf
of the child archetype, am bele în volum ul C. G. Jung and C. K erenyi
— Essays on a sc-icnce of mythology. The m yth of the divine child and
the m ysterics of Eleusis, Princeton U nivcrsity Press, 1973, p. 25— 69
şi respectiv p. 70—100.
29 AL I. Am zulescu — Cintecul epic eroic. Tipologie şi corpus
de texte poetice, Ed. A cadcm iei R.S. Rom ânia, Bucureşti, 1981.
30 Oskar Dahnhardt — Natursagen. Eine Sammlung Naturdeuten-
der Sagen, Marchen, Fabeln und Legenden, Band I (Sagen zum Allen
Testament), Leipzig & Berlm , 1907.
31 Anca Pop-Bratu — Pictura murală maramureşeană. Meşteri
zugravi şi interferenţe stilistice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982, p. 53.
p. 69, figura X X II.
32 Victor Brătulescu — B iserid din lemn din Maramureş. în
„Buletinul Comisiunii m onumentelor istorice" an 34, 1941, p. 71, fig
116— 117. M ulţumim Olgăi Trestioreanu-Brătulescu pentru permisiunea
de a cerceta foto-.irhiva prof. V. Brătulescu.
33 V. A. Urechia — Codex Bandinus, Bucureşti, 1895.^
34 Stith Thompson — Motif-Index of Folk-Literature, 6 volume,
Indiana Uni vcrsity Press, Bloomington. 1955.
35 Sintagma folosită de Bandinus — anilis fabula („poveste de
babă") — nu trebuie înţeleasă îr. sens peiorativ; este vorba de o ex­
presie consacrată, atît in limba latină (în această formă, anilis fabula,
apare la Apuleius, de exem plu), cit şi în lim ba greacă (graodes my-
thos).
JG Meşterul Manole. Contribuţie la studiul unei tem e de folclor
european, Ed. Minerva, Bucureşti, 1973.
37 Riturile construcţiilor la români, în „Folclor literar", vol. II,
Timişoara, 1968, p. 221—262.
38 Legendele construcţiilor de pe teritoriul României, în „Folclor
li terar ”, vol. III, Timiş oara, 19 72, p. 45—60.

107
:J9 Ion Ncculce — Letopiseţul Tării Moldovei, Ed. Minerva, Bucu­
reşti, 1980.
40 x x x — Jurnalul călătoriilor canonice ale mitropolitului Un-
fjrovlahici Neofit I Crctanul, traducere şi prezentare de M. Carataşu,
P. Cernovodeanu şi N. Stoicescu, în „Biserica Ortodoxă Română", nr.
1—2/ianuarie-februarie 1980, p. 243—315.
41 Anti Aarne & Stith Thompson — Thc Types of the Folktale
(FFC 184) Helsinki 1961 (vc:>:i tipul 025 : „Diavolul în arca lui Noe")
42 Este vorba dc un text atribuit lui Methodius, episcop de
Patsra (sec. III—IV), text care a fost colportat de bogomili (vezi
110, p. 80). Să remarcam fapul că spccialiştii nu au subliniat rolul pro­
babil pe care 1--a jucat, în folclorul m ito-religios român, textul slavon
apocrif, Revelaţiile lui Pseudo-M cthodius. !n afară dc legenda în
discuţie şi alte legende cuprinse în text se regăsesc în folclorul rom â­
nesc ; este vorba, ck exem plu, de legenda luptei, la sfîrşitul lumii.
dintr!:' Anticrist şi Sf. Ilie ale cărui picături de sînge, căzute pe pa-
mînt, i ncendiază lumea.
43 Valeriu St. Ciobanu — Jertfa zidirii la ucrainieni şi la ruşi,
Chişinâu, 1938.
44 Mircea Eliade — Comentarii la Leffcnda Meşterului Manole, Ed.
Pubî.icom, Bucureşti. 1943.
45 Ilic Mindriccl — Tradiţia locală despre relicvele rupestre de
la Nucu, în Vestigiile rupestre din munţii Buzăului, Buzău, 1980, p. 39
46 în afară de elem entele prezentate, altele vin să confirme ana­
logia sim bolică dintre toacă, tobă şi orcă. Vezi în limba română doba
= tobă şi dubă = luntre m onoxilă (vezi şi sanscr. dabba = corabie,
corabie primitivă) (.88, p. 148—149). Pentru şaman, toba este, din punct
de vedere simbolic, o barcă în care el traversează marea (vezi 55, p.
172). Eroii anumitor mituri diluviene (din China, de exem plu), se sal­
vează de apele potopului nu într-o barcă, ci într-o tobă de lemn (34
I, p. !R7 ; 83, p. 458 ; 84, p. 60).
47 Romulus Vulcănescu — Coloana cerului, Ed. Academiei R. S.
România, Bucureşti, 1972.
48 D. Dan — Mînăstirea # comuna Putna, Bucureşti, 1905.
49 — Crestomaţie de literatură romană veche, vol. I, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 202—206 ; Moses Gaster — Literatură
populară română, E l. M inerva, Bucureşti, 1983, p. 192—196 ; N. Car-
tojan — Cărţile populare în literatura românească, vol. I, Bucureşti,
1974, p. 155—162 ; P. Saintyves — Essais de folklore biblique, Paris,
1922, p. 119. De remarcat este faptul că nici unul din cei trei copaci
nu se potriveşte la templul lui Solomon şi nu se înţelege cum a reu­
şit regele biblic sli termice sfîntul edificiu. Menirea textului era doar

108
aceea a explica cum au ajuns la Ierusalim cei trei copaci, din
care, ulterior, au fost confecţionate crucile pe care au fost răstigni ţi
Xsus şi cei doi tîlhari (vezi şi nota 119).
50 S. N. Kramer — Istoria începe la Sumer, Ed. Ştiinţifică, Bucu­
reşti, 1962.
5 1 *** — Epopeea lui Ghilgameş, Editura pentru Literatură Uni­
versala, Bucureşti, 1966.
5'. Din păcate, nu am avut acees la studiul lui S. N. Kranm.cr,
Gilgamcsh and the Huluppu-Tree, în „Assyriological Studies", nr. 10,
Oriental Institute of Chicago, 1938. Huluppu este o salcie, cf. 201, p. 68
şi 284.
53 Sim. FI. Mari a n — în m orm întarea la români, Bucureşti, 1892.
54 Chinezii foloseau, de asem enea, în scrpuri magice, astfel de
plăci de lem n .sau de metal, care erau lovite cu un ciocănel de lemn.
Vechii greci foloseau şi ei toaca de lemn (hagia xila), sau de m etal
(hagia sideron)._ Toba de lemn (un bloc de lem n scobit, fără mem­
brană) s-a păstrat pînă în zilele noastre în orchestre le sim fonice:
germ. Holztrommel sau Knnllbiichse, engl. wood-block, it. (tamburo di)
Icgno, rom. lemn, fr. bois, rus. bruski (vezi W. Dem ian — Teoria
instrumentelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, .1968, p. 34).
55 Mircea Eliacle — Shamanism. Archaic Techniques of Ecstasy,
Princeton U niversity Press, 1974.
56 Analogii între unele episoade ale epopeii lui Ghilgamcş, pc
de a p-:n’te, şi practici şi credinţe şamnnice, pe de altă parte, au fost
remarcata şi de E. A. S. Butterworth (1970) şi de Kurt .Taritz (1971).
conform 6, p. 4J3.
57 G. G. Tocilescu, Chr. Ţapii — Matcrialuri folcloristice, Ed. Mi-
n :-rva, Bucureşti, 1981, vol. III, p. 34o.
58 Şi în credinţele populare româneşti, copacul şi ramura pe
care a cintat cucul au valenţe m agico-b en efice; vezi Sim. FI. Ma­
rian — Păsările poporului român, Bucureşti, 1938, p. 14 şi nota 8.
p. 299 : vezi şi relaţia cuc-paltin în Sim. FI. Marian — Ornitologia
poporană română, 18R3, voi. I, p. 8 şi vol. II, p. 159.
59 Mircea Eliade considera că, în acest episod al Kalavalei,
este vorba „ele o aventură iniţiatică întreprinsă pentru a dobîndi cu­
noaşterea secretă. Se coboară în pîntecul unui gigant sau al unui
monstru cu scopul de a obţine ştiinţa sau înţelepciunea", cf. M. Eli­
ade — Myths, Dreams and Mysteries. The Encounter between Contem-
porary Faiths and Archaic Realities, Harper & Row, N ew York,
1967, p. 225.
60 Similar, Orfeu — pe puntea corăbiei prim ordiale Argo —
domoiea furtunile, incantînd povestea facerii lumii (Apol loni os din
Rhodos — Argonauticele I, 495).

109
61 Elias Lonnrot — Kalevala. Epopee populară finlandeză, tra­
ducere de Iulian Vesper, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucu­
reşti, 1959.
62 P. Caraman — Consideraţii critice asupra genezei şi răspîn-
dirii baladei Meşterului Manole, în Meşterul Manole. Studiu, antolo­
gie şi note de Maria Cordoneanu, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1980
p. 137.
63 Vezi şi P. P. N egulescu — Problema cosmologică, în Scrieri
inedite, vol. IV, Ed. Academ iei R. S. România, Bucurcşi, 1977, p. 393­
64 Jean Starobinski — T extul şi interpretul, Ed. Univers, Bucu
reşti, 1985.
65 Ov. Papadima — Literatura populară romdnă. Din istoria
poetica ei, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1968.
66 Mircea Eliade — Ierburile de sub cruce, în „Revista Funda­
ţiilor Regale", noiembrie 1939, an VI, nr. 11, p. 353—369.
67 Fraţii Grimm — Poveşti alese, vol. I, Ed. Tineretului, Bucu­
reşti, 1960, p. 72—7!:l. In unele privinţe, scenariul basmului ge^rman
Gîsca de aur, este analog cu cel al basmului românesc Pasărea mă­
iastră (Petre Ispirescu — Legende sau basmele românilor, Ect. Facla,
Timişoara, 1984, p. 226—234). Ca şi în basmul german, în cel românesc.
cei doi fraţi mai mari refuză, pe rînd, să dea de mîncare unei fiinţe
silvestre (o vulpe-om), care îi transformă în stane de piatră. Prîslea
îşi imparte mîncarea cu ca şi aceasta îl ajută să dobîndească no
„gîsca de aur“, ci „pasărea măiastră" care, ca şi prima, avea pene ce
„străluceau ca oglinda la soare". In basmul german, pe locul (şi
poate din lemnul) copacului la rădăcina căruia a fost găsită „gîsca
de aur” s-a m eşterit o corabie năzdrăvană. In basm ul românesc, „pa­
sărea măiastră" este adusă „de pe tărîmul celălalt” şi pusă pc turla
bisericii care se năruia întruna. Conform unei revelaţii onirice pe
care a avut-o împăratul (tatăl celor trei fraţi), aceasta era condiţia
ca turla să nu se mai surpe şi ca m înăstirea să fie terminată.
68 A ndrei Oişteanu — Grădina de dincolo. Zoosophia, Ed. Da­
cia, Cluj-Napoca, 1980.
69 Romulus Vulcănescu — Mitologie română, Ed. A cademiei
R. S. România, Bucureşti, 1985.
70 V asile Pârvan — Getica. O protoistorie a Dacici, Ed. M eri­
diane, Bucureşti, 1982.
71 Nu şUm dacă sunetul produs de nuca de cocos, lovită de
ţăruş, avea vreun rol magic în cadrul acestui ceremonial, dar ştim
că acest fruct (găurit. golit şi lovit cu un băţ) era un străvechi in­
strument magic de percuţie şi că toba făcută din fructul lem nos al
baobabului era încărcată de virtuţi cosmogonice în m iturile şi 1ritu­
rile dogonilor (10, p. 417—418).

110
72 Romulus Vulcănescu — Etnologie juridică, Ed. Academiei
B. S. România, Bucureşti, 1970, p. 75.
73 Vladimir Trebici şi Ion Ghinoiu — Demografie şi etnografie,
Ed. Ştiinţifica şi Enciclopedica, Bucureşti, 1986.
74 Paul-Henri Stahl — U Oryanisation magiquc du territoire vil-
lageois Roumain, în „L’Hommc" XIII, 3, Paris, 1973, p. 150-162.
75 Victor Kernbach — Miturile esenţiale. Antologie de texte, P:d.
Ştiinţifică şi Enciclopedica, Bucureşti, 1978.
76 Lazăr Şăineanu — O pagină din istoria medievală. Excursi-
une istorico-lingvistică II. Jidovii sau Tătarii sau Uriaşii, în „Con­
vorbiri literare", X X I, 1UP.7, p. 521—528.
77 Spre deasebire de tron, patul nu pare a fi un sim bol clasic
pentru definirea unei divinităţi dar, în cazul legendei sumero-akka
dicne, el este un sem n distinctiv normal pentru o zeiţă a dragostei
şi a maternităţii, cum este Inanna (Iştar). De altfel, aşa cum am vă­
zut. U lise îndeplineşte şi d tainice canoane pentru a întem eia patul
conjugal şi iatacul nupţial, pe locul şi din lemnul măslinului — co­
pac consacrat zeiţelor Atena şi Demetra. Nu credem că, în acest u)
tim caz, actul ritual a fost patronat de Atena (zeiţa pururi castă) ci,
mai degrabă, de Demetra — zeiţă a fertilităţii (pămîntului, dar şi c;
oam enilor), protectoare a locuinţei (stabile) şi a căsătoriei. Şi în tex­
tele folclorice româneşti, Sf. Maria — care a preluat o parte din func­
ţiile unei arhaice divinităţi a fertilităţii (70, p. 250) — apare ade,sec<
culcată într-un pat, la poalele unui copac cosmic: „La m ijloc de cale /
La un paltin mare / Cu virfuri pe ceri / Cu poale pre mări (...) Sub
el îm i era / Un pat încheiat / D in scînduri de brad / !n ;?at îmi
•şedea / Tot Maica Mărie" (89).
78 Ipoteza form ulată de Rom ulus V ulcănescu este, în principiu
posibilă sub rezerva că această legendă ar putea fi tot de sorginte
ebraică şi doar rem odelată în spaţiul românesc. Un prim indiciu în
favoarea acestei contraipoteze este num ele de Jidovi sau Uriaşi pc
care îl poartă antropoizii giganţi din legendele româneşti („ Uriaşii sint
sinonimi cu Jidovii în lim ba poporului” — 76, p. 524). O astfel de
legendă ar fi putut să fi fost vehiculată de vreun text apocrif, even­
tual de „Cartea tain„lor lui Enoh". Astfel în „Cartea lui Enoh”, se
spune că „fiii cerului" (îngerii căzuţi) s-au împreunat cu „fiicele oa­
menilor" care „au zăm islit şi au adus pe lum e uriaşi puternici a că­
ror înălţim e era de trei mii de coţi”. A ceştia au mîncat „toate roade­
le trudei oamenii or” şi au început să distrugă păsările, anim alele,
p eştii şi chiar pe oameni ; „apoi şi-au mîncat unii altora carnea şi
şi-au băut unii al-tora sin gele“. D um nezeu a hotărît să distrugă pe
uriaşi şi pe oam eni (înrăiţi de prim ii), printr-un potop din care să
-scape doar N oe şi „urmaşii săi” (75, p. 257—258). Am citat din aprocri-

111
ful etiopian „Cartea lui Enoh“, neavînd acces la cel slavon „Cart r-ii
tainelor lui Enoh“, despre care însă ştim faptul că, pe de o parlc,
conţi ne şi el l egenda rezumată de noi mai sus (vezi 81, p. 30 şi p.
42) şi, pe de altă parte, versiunea slavă a apocrifului a circulat şi a
fost copiată, din sec. X V I—XVII, şi pe teritoriul românesc (rf. H1,
p. 37 şi p. 431). Ca şi în textele apocrife, în unele legende populare
româneşti, cele două diluvii sînt văzute ca unul şi acelaşi evenim ent :
„Aceasta [potopul Uriaşilor — n.n.] a fost pc vremea potopului lui
Noe" (25, p. 72). De altfel, chim- şi în textul canonic al Bibliei — de
unde, în general, a fost cenzurată legenda privitoare la „îngerii că­
zuţi" — potopul este m otivat de „răutatea oamenilor" şi de existenţa
pe păm înt a U riaşilor: „Iar în vremea aceea (a potopul ui — n.n.}
erau pe pămînt Uriaşii, mai ales după ce fiii lui Dumnezeu mirară
la fiicele oamenilor şi le născură fii" (Gpnrzn, VI, 4).
79 Să punem în paranteză faptul că, în urmă cu peste un secol,
G. Dem. Teodorescu vedea cu naivitate în aceste practici „rudimen­
tara origine a paratrăsnetului" (G. Dcm. Teodorescu — Credinţe, <!a-
tine şi moravuri ale poporului român, Bucureşti, 1874, p. 85). Este
într-adevăr vorba de „parn-trăsnct" (mai exact de „para-stibie"), dar
care funcţionează conform legilor magiei şi nu conform celor alc
fizicii.
80 Şi în unele legende populare alo potopului, timpul destinat
construirii arcei este exagerat de marc : 9 ani (23, p. 20) sau !19 de
ani (3, p. 125).
81 E m ile Turdeanu — Apocryphes slaves et roumains de i'_4n-
cien Testament, Ed. E. J. Brill, Leiden, 1981.
82 Să mai amintim două legende care par a fi înrudite cu cele
comentate de noi. Eroul grec Erysichthon, printr-un act nelegiuit, a
tăiat (nu ni se spune în ce scop) un stejar sfînt, consacrat zeiţei Ceres
(Demetra). Aceasta l-a pedepsit — prin înfom etare — să-şi sfîşie pro­
priul trup, autodevorîndu-se (Ovidiu — Metam. VIII, 739—878). In
privinţa tăierii nerituale a arborilor sacri sau consacraţi vezi şi 90
p. 235—239. A doua legendă, avîndu-1 ca erou pe Isus, este cuprinsă
în apocriful slavon „Evanghelia copilăriei (lui Isus)" (sec. XIV). Tre-
cînd pe lîngă un templu „păgîn" în construcţie, Isus a fost rănit ck
o piatră, căzută din zidurile acestuia. Printrun blestem magic, lsm
a dărîmat tem plul şi, printr-o binecuvîntare, a ridicat un altul „bun"
şi „nu un lăcaş al diavolilor" (81, p. 57 şi 110, p. 215 şi p. 220). Este
posibil ca scenariul epic originar (care a contaminat legenda copilă­
riei lui Isus), să fi fost diferit : eroul întem eiază incorect un tem ­
plu, o piatră din zidărie îl răneşte, eroul dărîmă construcţia şi —
prin puterea magică a cuvîntului — alungă dem onii şi înem eiază un
templu „bun". Eventuala cauză a m odificării scenariului este lesne

112
de bănuit : autorul care a inserat acest episod, sau cei ulteriori caro
l-au recopiat, nu şi-au permis să pună pe seama lui Isus o „,i;n‘o;ea)a
rituală". în orice caz, faptul că este vorba de o inserţie pare a fi
evident ; nici una di n celelalte versiuni ale acestei Evanghelii apo-
cri fe (greacă, latină, siriacă, arabii, armeană) nu conţi ne acest epi­
sod (81, p. 57).
83 M ax Kaltenm ark — La naissance du monde en Chine, în
vol. Sources Orientales, vol. I (I,a Naissance du Monde), Ed. du Seuil,
Paris, 1959.
84 Jacques Lem oine — hlythcs d’origine, mythcs d'identification
în „L'Homme", nr. 101, Paris, 1987, p. 58—85.
85 Ne aducem aminte ca şi în legenda akkadiană a potopul ui
arca are ca m odel tem plul Apsu (21, p. 167), acelaşi care n servil
drept model cosmogonic zeului Bel-M arduk (21, p. 36).
86 Mircca Eliade — De la Z alm oxis la Genghis-tlan, Ed. Ştiinţi­
fică şi Enciclopedic;!, Bucureşti., 1980.
87 Este vorba dc celebrul T em plu din Ierusalim, clădit de re­
gele Solomon (cf. Cartea a II-a a Cronicilor II—VII). Intr-o altă
legendă apocrifă — cca a profetului Ieremia — acest tem plu este de­
scris ca imago m u ndi : «svîntul Sion cel scumpo, făcut de prea mîn-
drii Solomon înpărat, ce-l făcu se foarte cu m eşteşug mare în chipul.
ceriului, cc la ce era cu totul tot poleit cu aur, cela ce au pogorît
singur Dumnedzău de l-au blagoslovit şi au zis : „Eu svinţii casa a--
ceasta care nu mai era alta ca aceia în toată lumea, nici va mai fi
păn în svrâşit"» (dintr-un Cronograf românesc, datat 1679—1684 •
apud 81, p. 343).
88 Aurel Berinde, Simion Lugojan — Contribuţii la cunoaşterea
limbii dacilor, prefaţă de Ariton Vraciu, Ed. Fcla, Timişoara, 1984.
89 A urel Iana — inm orm întarea la români. Credinţe şi datini
din părţile Oraviţei, în „Familia", an X XV, Oradia, 1889, p. 434—436 ,
vezi şi Horea Anca — Texte folclorice din Greoni (Banat), în „Studii
de limbă, literatură !;ii folclor", IV, R eşiţa, 1978, p. 305—308.
90 J. G. Frazer — Creanga de aur, val. I, Ed. Minerva, Bucu­
reşti 1980, p. 235—239.
91 Anton Dumitriu — Cartea înlîlnirilor admirabile, Ed. Emi-
nescu, Bucureşti, 1981.
92 *** — Legende populare româneşti, vol. I, Ediţia critică şi
studiu introductiv de Tony Brill, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981.
93 Gesturi magice sim ilare (inclusiv acela ele a am eninţa norii
cu securea şi cu secera cu tăişul în sus), gesturi m enite să apere casa

cd. 201 coala 8 113


de furtună, sînt atestate şi în • localităţile rurale din vestul Europei
(cf. 94, p. 306).
9-1 H crve Fillipetti, Janine Trotereau, Symboles et pratiques ri-
îuellc.s dans la rnaison paysanne traditionnelle, Paris, 1978.
95 Poate nu întîmplător, în aceeaşi tradiţie babiloniană, pămîn-
tul şi celelalte planete erau considerate a fi de forma unor bărci mo­
noxile ; im agine „destul de ciudată" pentru un istoric grec de acum
două m ilenii : „Iar în privinţa pămîntului, spun lucruri destui de ciu­
date : piimîntul are — zic ci (caldeenii — n.n.) — forma unei luntri
scobite. Şi aduc convingătoare dovezi despre aceasta, cum şi în ct
priveşte celelalte corpuri cereşti" (Diodor Sic., Bibl. ist., 2, X X XI)
96 Analogia simbolică pe care am avut-o în vedere (aceea din­
tre arcă, locuinţă, templu, micro-cosmos), a fost sesizată şi de alţi co­
mentatori, chiar dacă aceştia au avut ca punct de plecare nu coor­
donatele m ito-sim bolice ale arcei, ci acelea ale locuinţei tradiţiona­
le : „La maison paysanne n’est pas seulement un outil de product^™.,
un centre d’exploitation, un abri, d le est aussi un microcosme rk
la societe rurale traditionelle, un lieu de culte, une arche" (94, p. 305),
sau : „O casă ţărănească devine, privită astfel, o arcă poetică, pur-
tînd în ea sim burele unei lum i, şi care în sens regenerator pluteşte
p este livezi [...] De fapt, nu e d fd t o biată corabie de şindrilă. Dar
o corabie cosmică." (Seba sti an Moraru, Aceste case ţărăneşti, Ed.
Scrisul Românesc, Craiova, 1986, p. 45).
97 Georges Charachidze, — Promct.eu sau Caucazul. încercare dl
mitologie contrastivă, Ed. Meridiane, Bucureşti. 1988, p. 60.
98 Vezi alte exem ple identice sau similare la P. Ispirescu, ha:'.'>-
mul Copiii vădu vu lu i („Apoi luîndu-i trupul, îl băg:1 într-un bwoi
[...1 şi-l dete pe gîrlă"), Tlidor Pam file, Sărbătorile de vară la rom-ăni,
1911, p. 120 („se hotărî să-şi aşeze feciorul într-un sicrieş frumos şi
să-i dea drumul la vale, pe apa Iordanului"), Byelorussian Folk Ta-
les, Minsk, 1983, p. 93 („regina şi copilul cel mic să fie puşi într-un
butoi gudronat şi aruncaţi în mare"), Petru Caraman, Xylogcnese et
lithogcnCsc de l'homme. Essai sur l'origine et evolution des croyances
cn Europe Orientale, în „Zalmoxis ", Paris/Bucureşti, 1938, vol. I,
p. 184-186.
99. Caracterul apocrif şi structura dualistă a legendei. sîn t uşor
ele sesizat. „Legendele (româneşti — n.n.) despre potop sînt nişte dez­
voltări apocrife ale tem ei b iblice, [...] brăzdate de elem ente tipice
m azdeismului. Noe, eroul principal, ajutat de Dumnezeu, dar mereu
înpiedicat de D iavolul, izbuteşte după multe peripeţii să scape de la
pieire sem inţia omenească şi toate . speciile de animale" (Petru Cara-
man, Folclor românesc în englezeşte. Contribuţie critică asupra folclo­
rului român în străinătate, în „Arhiva", Iaşi, 1935, nr. 3— -4, p. 181—

114
197 ; mulţumim folcloristului Iordan Datcu pentru semnalarea aces­
tui p ^ a j).
100 Uno H arva — Les Representations Religieuses des P euples
Altaiques, Gallimard, Paris, 1959. Autorul e de părere că popoarele
uralo-altaice au preluat această formă a legendei potopului de la co­
loniştii şi em igranţii ruşi în Asia Centrală, care, la rîndul lor, au
cun^^ut-o prin ediţia rusă a Revelaţiilor lui Pseudo-M ethodius.
101 M otive epice sim ilare apar şi în scenariul unui basm bielorus.
(P a le ^ x şi Diavolul), chiar dacă, dt:> data aceasta, nu e vorba de edi­
ficarea unei arce sau a unei biserici, ci a unei case. Eroul caută im
pădure să-şi ridice o colibă, dar diavolul încearcă să-l rătăcească.
Printr-un şiretlic, eroul îl convingi' pe diavol să-l ajute şi acesta'
defrişează iocul şi cară lem ne pentru edificarea colibei. In final, e­
roul U leagă pe diavol de un stejar uriaş (Byeloru.ssian Folk Tales,,
Mii^nsk. 1983, p. 130-136).
102 Relaţia dintre erou (Dumnezeu) şi drac este sim ilară cu cea^
dintre ^^totul şi N efîrtatul din legendele cosmogonice rom âneştL
Nefirtatul „îl lucrează* pe Firtat, dar şi „conlucrează” cu acesta (vezi
Lucian Blaga, Fîrtate şi Năfîrtate, în vol. Isvoade, Ed. M inerva, 1972.
p. 209).
1°3 Lipsa jertfel umane, în cazul edificării arcei, ar putea fi jus­
tificată privind problema şi dintr-o altă perspectivă. Să nu uităm,
că arca este asemănătoare, din punct de vedere arhitectonic, cu o
casă, dar diferă de aceasta într-un punct esenţial: este o construcţie
mobilă, fără tem elie şi fără sfi fie legată de un „loc“ (şi deci de un
geniu.s loci care să trebuie si'i fa’ îmbunat). Or, construcţiile (chiar
cele imobile) fără tem elie sau cu „teme! ie mic;'"i“ (casele de lem n, de
exem plu) se pare că nu beneficiau, de regulă, de sacrificii rituale.
în tr-o monografie inedită (şi ncfinalizată) despre satul românesc, a
lui S. Fl. Marian, la capitolul „Casa nouă", sînt notate urm ătoarele :
„în vechim e, după cum rezulta din (balada) Meşterul Manole, ern
datina de a zidi în temelia unei m înăstiri n persoană. Mai pe urmă
vietăţi. în urmă, umbra unui om şi apoi a unei vietăţi. La casele o­
m eneşti nu se prea făcra aceasta, pentru că casele se fă cea u de re­
gulă numai din lemn şi ave au tem elie m ică" (S. FI. Marian, Satul.
Studii etnografice, ms. B.A.R. nr. 4076, p. 21). Iată şi părerea unui
etnolol.! contemporan : vorbind despre „sacrificiile umane destinat*
să consolideze m arile edificii de cărăm idă şi de piatră", Paul H. StahJ
consideră că „pentru casele de lemn, cum erau în trecut marea m a­
joritate a caselor ţărăneşti din România, problema consolidării con­
strucţiei nu se pune. Do altfel, ch iar şi ritualul efectuat de Biserică
la punerea fundaţiei este diferit atunci cînd e vorba de o construcţie
de cărămidă, faţă de una de lem n “ (Paul H. Stahl, Les crânes d'ani-

115
maux dans Ies croyanccs et l'art populaire roumain, în „Buletinul
Bibliotecii Române", vol. XIII (serie nouă), Freiburg, 1986, p. 23—38)
vezi şi „Şezătoarea", val, XXIV, nr. 5—7, 1928, p. 31.
104 D e m ulte ori, la confecţionarea „coloanelor cerului”, pentru
păstrarea întregii energii m agice conţinute de arborii sacri, aceştia
„nu erau dezrădăcinaţi, prelucrarea lor se făcea pe v i u ; li se tăia
numai coroana, li se ciopleau trunchiurile în patru muchii şi li se
punea un scurt acoperămînt din propria lor coajă..." (47, p. 171). Cînd
copacul sacru trebuia totuşi să fie doborît, erau invocaţi daimonii
pădurii, pentru ca arborele şi energiile sale m agice să nu fie siluite :
„Voi zînelor, / voi măestrelor, / irodeselor, / ajutaţi-m ă / să-l do­
bor, / fără să-l omor, / să-l cioplesc, / fără să-l ciuntesc, / să -l vră ­
jesc, / fără să-l silesc... " (47, p. 173).
105 Apollonios din Rhodos, Argonauticele, Ed. Univers, Bucu­
reşti, 1976, p. 31 şi. Hcsiod ::;i Orfeu, Poeme, Ed. Minerva, Bucureşti.
1987, p. 139 şi p. 171.
106 Sensul acestui pasaj este controversat de peste două m ile­
nii. Filologul grec Aristarh din Samotrache (sec. al II-lea î.e.n.), a e­
l iminat 7 versuri (XXIII, 218—224) din acest episod, considerînd ca
au un conţinut inacceptabil. M ulţi cărturari l-au imitat pînă în zi­
le le noastre (W. T. H. Rouse, de exem plu, într-o recentă traducere în
engleză a poemului homeric). Alţi exegeţi au dat episodului în dis­
cuţie o interpretare alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercînd
să afle dacă eroul cunoaşte „secretele patului", Penelopa testează, de
fapt, dacă acesta îi cunoaşte „secretele de alcov" şi „obiceiurile sale
sexu ale” (Georges Devereux, Femme et Mythe, Flammarion, Paris,
1982, p. 259—260). V ezi şi exegeza lui J. Starobinski (64, p. 103— 107).
După părerea noastră ,episodul comentat are la bază un arhaic ri­
tual de întem eiere şi de organizare dendrolatrică a spaţiului locuit
(vezi practici dendrolatrice sim ilare, în spaţiul românesc, la nota 104).
107 Bibliografia românească referitoare anum e la toacă este să­
racă ; iată cîteva titluri : I. Ganea, Toaca în cultul Bisericii Ortodoxe
R o m â n e ; semnificaţia şi im portanţa ei, În „Biserica Ortodoxă Ro­
m ână', Bucureşti, nr. 1—2/1979 ; Constanţa Cristescu, Toaca, utiliza­
rea ei, consideraţii genera le asupra repertoriului cules, în v ol. Lucrări
de muzicologie, nr. 19—20, Conservatorul „G. Dima", Cluj-Napoc<1 ,
1986, p. 91—98 ; idem, Unele particularităţi zonale ale utilizării toacei,
investită cu funcţie competiţională, în Acta Musei Porolissensis, val
XI, Zalău, 1987, p. 667—671. In acest din urmă articol, autoarea pro­
pune o clasificare a funcţiilor toacei : 1. Funcţie utilitară (sem nali­
zare, în cadrul Bisericii ortodoxe) ; 2. Funcţie magică (alungă duhu­
rile rele) ; 3. Funcţie estetică (prilej de m anifestare artistică pentru
tocaş) ; 4. Funcţie com petiţională (zonal — sat Şiria, jud. Arad şi tem ­

116
porar — săptăm îna dinaintea Paştelui). Dacă am încerca să ierarhizăm,
ar trebui sii spunem că funcţia „magică (şi rituală)" era cea iniţială
şi esenţială şi că, ulterior, a prevalat funcţia „utilitară" ; celelalte
două funcţii („estetică” şi „competiţională") sînt, după părerea noas­
tră, subsidiare.
108 Pentru valenţele m agico-sim bolice atribuite tobei în cadrul
şam anism ului sibe rian vezi 55, p. 518—569, dar şi L. P. Potatov, The
Bhaman d ru m os a Source of Ethnographical hystory şi B. O. Dol-
gikh. Nganasan Shaman Drums and C o s tu m es; ambele studii în vo­
lum ul Shamanism in Siberia, editcd by V. Dioszegi & M. Hoppal, Bu-
dapest, t97f>, p. 160—179 şi, respectiv, p. 341—351.
109 Pentru filozoful grec Leucip (sec. a l V -lea î.e.n.) „pămîntul
arc forma unei tobe" ; cf. Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctri­
nele filozofilor, JX, 30 şi Plutarh, Opiniile filozofilor, III, 10.
110 Jordan Ivanov, Livres & Legendes Bogomiles, Paris, 1976.
111 Emili;in Novar"oviciu şi Ecătărina Novacoviciu, Din comoara
Banatului. Folclor, II, Oraviţa, 1926, p. 59—60.
112 Accastii soluţie etim ologică (pontifcx = „făcător de poduri"),
beneficiază de o largii acceptare în rîndul cercetătorilor civilizaţiei
romane ; vezi Tbcodor M omsen, Istoria romană, val. I, Bucureşti
1987, p. 110 ; lloffm an Levis, .The Official Priests under Julio-Clau-
diens, Roma, I9GG ; Dumitru Tudor şi colectiv, Enciclopedia civiliza­
ţ i i romane, Bucurcşti, 1982, p. 603. Unul dintre puţinii comentatori
care neagă această soluţie este Pierre Grimal, dar contrasoluţia pro­
pusă de acesta si argum entele aduse în favoarea ei sînt neconvingă­
toare (Civilizat ia romană, val. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1973, p. 23)
113 Pentru rituri şi gesturi m agice similare, atestate la com uni­
tăţile rurale din Kumpa Occidentală, vezi 94, p. 60 ş.u.
ÎÎ4 Icn Gliinoiii, Considera ţii etnografice asupra fe n omenului de
„întemeiere" ci aşezărilor, în „R.E.F.”, nr. 2, 1979, p. 197—204. „Bate­
rea stîlpului (în centrul noii aşezări — n.n.) echivala cu situarea şi
determinarea aşezării în cosmos, pornind de la un punct f ix de ira-
diaţiune" (Idem , p. 199).
115 Cristea Sandu Timoc, Cîntece bătrîneşti şi doine, Bucureşti,
Ed. pt. Literaturii, 1967, p. 47.
116 în acelaşi secol al X V II-lea, găsim o formă sim ilară a legen­
dei (conţinînd m otivul apocrif : diavolul încearcă să-l îm piedice pe
Noe să edifice arca), într-un m anuscris rom ânesc din Bihor, copiat în
1679 ; cf. Florian Dudaş, Manuscrisele rom âneşti din Bisericile Biho­
rului, partea a IT-a, Oradea, 1986, p. 58.
11 7 Constelaţia „Argo Navis" (aflată în emisfera sudică, la es
d e „Canis Major"), era numită „Arca lui Noe" de către astrologii e­
vrei şi „A l Sufinah” ( = Corabia) de către cei arabi.

117
JIa Sil consemnăm aici şi o legendă apocrifă a potopului, d in
tradiţia islam ică (diferită de forma canonică a legendei aşa cum apo.-
n. in Coran, XI, 27—51). Fiecare scîndură a arcei lui Noe conţinea-
numele cîte unui profet, iar trei scînduri care lipseau au fost- aduse
de gigantul Og din Egipt (cf. Stand ard Dictionary of Folklore, M ytho-'
iogy aTd Legend, Ed. Maria Leach, N ew York, 1972, p. 73). '
119 Din secolul al X lI-lea, adusă probabil de cruciaţi, legenda
despre „lemnul crucii“ a circulat şi în Europa Occidentală (ef. N.
Cartojan. Cărţile populare..., op. cit., vol. I, p. 156). Probabil că tot
ea a stat la baza unei stranii şi confuze povestiri, ale cărei fragmen­
te se regăsesc în ci clurile romaneşti m edievale Vrăjitorul Merlin, Că­
utarea Sf. Graal, etc. Solomon construieşte, de data aceasta, nu un
templu, ci, la fel ca Noe, o corabie, care nu va putrezi pînă la ven i­
rea lui Cristos şi care va deveni „Sfînta Biserică"' („Nava care nu
putrezeşte — Nava lui Solomon — înseam nă Sfînta Biserică"'). Cora­
bia imputrescibilă a lui Solomon conţine, ca elem ente principale, un
pat (din nou patul, ca în legenda lui Ulise şi cea a lui Ghilgameş}
şi trei fuse (cele trei cruci ?), toate meşterite din lem nul copacului.
paradisiac al cunoaşterii (cf. Romanele mesei rotunde, Ed. Univers,.
Bucureşti, 1976, p. 88—90 şi p. 376—379). Observăm, ca şi în „Cuvînt
pentru lem nul crucii", aceeaşi intenţie de a corela evenim ente şi per­
sonaje veterotestamentare cu cele neotestamentare, dar — mai impor­
tant pentru noi — regăsim unele m otive m ito-sim bolice deja comen­
tate : a) corabia (arca) indestructibilă care — ca şj arca lui Noe —
are menirea de a „călători“ în timp, nu în spaţiu ; b) prezenţa „lem­
nelor sacre“ ; c) analogia dintre arcă şi templu.
200 In comentarii ebraice m edievale se spune că regele Nim rod
a construit Turnul Babel pentru a se salva de un eventual nou potop.
(201, p. 126).
201. Rob ert Graves, Raphael Pa tai, //ebrcw Myths. Thc Boolc. of
Gencsis, N ew York, 1989.
202. St. Dumistrăcel, O problem ă de etnoarheologie : Argeaua de
ţesut în locuinţe din sec. 1—XJ de pe teritoriul României, în „R .E .F.\
nr. 4, Î989, p. 329—359. Cuvîntul argea (cu sensul de „colibă, casă") c
atestat prima datfi într-un lexicon slavo-român, din 1672; (idem,, p. 330).

) IM
H I.' D E N D H O M IT O L O G IE R O M A N EA SC A --- P A L T IN U L

1. REPERE ISTORIWO-FILOI.CGICE

• Cu. c îţ iv a a n i în u rm ă , a m în c e r c a t să s c h iţ ă m • o „ z o o so -
p h i e “. p r in e îte v a e s e u r i de z o o m it o lo g ie r o m â n e a s c ă p r iv it ă
în c o n t e x t u n iv e r s a l (1, p . 1 3 7 — 206). N u n e p r o p u n e m a ic i
■şi. a c u m să a b o r d ă m , în to a tă c o m p le x it a t e a e i, p r o b le m a „ d e n -
d r o s o p h ie i“ r o m â n e ş ti. D in p e r s p e c t iv e şi c u m ijlo a c e d iv e r ­
g e , p ro b le„n a a f o s t b o rd a tă de a lţi c e r c e tă to r i ui c u ltu r ii
p o p u la r e , d e la f o lc lo r is t u l S. FI. M a r ia n (2), la e t n o lo g u l R o -
m u lu s V u lc ă n e s c u (3). D e m e r s u l n o s tr u e s t e to tu şi j u s t if ic a t
d e fa p tu l că f o lc lo r iş t ii şi e t n o lo g ii (cu o s in g u r ii e x c e p ţ ie ) ,
c a r e s-a u o c u p a t, m a i m u lt s a u m a i p u ţin ta n g e n ţia l, d e pro­
b le m a d e n d r o la tr ie i în sp a ţiu l r o m â n e sc , n u au a c o r d a t a t e n ­
ţ ie v a le n ţ e lo r m it ic e şi s im b o lic e a tr ib u ite p a ltin u lu i (a r ţa r u ­
lu i). de- m e n ta lit a t e a p o p u la r ă . A c e a s ta în c o n d iţiile în ca re,
d u p ă o p in ia n o a str ă , p a ltin u l a fo st c o n sid e r a t *ca f iin d un
a rb o re sa c r u , cu ip o s t a z e le şi d e r iv a t e le a c e s tu ia . N u c o n te s ­
tă m fa p t u l că m ă r u l, s t e j a r u l şi b r a d u l d e ţin p r io r it a te a în
c a d r u l d e n d r o m it o lo g ie i r o m â n e ş t i. d ar în c e r c a să a ră ­
tă m că, în b u n ă m ă su r ă , în a c e a s tă „sacră f a m i l i e “ d e n d r o -
lo g ic ă a in tr a t şi p a ltin u l, şi n u c a o „ ru d ă s ă r a c ă “ . E x c e p ţia
[pe ca re o a m in t e a m s e r e fe r ă la S . FI. M a r ia n ca r e, la sfîr -
şit u l s e c o lu lu i nl X l X - l e a şi în c e p u tu l s e c o lu lu i a l X X - le a ,
a c o n s e m n a t o se r ie d e d a te f o lc lo r ic e p r iv it o a r e l a p a ltin , în
m o n u m e n t a la s a lu c r a r e în 12 v o lu m e : B o ta n ic a p o p o r a n ă
-ro^ ^ na (4), r ă m a să , d in p ă c a te , în m a n u s c r is .
S ă c o n s e m n ă m , p e n tr u în c e p u t, c îte v a c o o r d o n a te is to r i-
c o - f ilo lo g ic e . D e n u m ir ile r o m â n e ş t i (arţar, p a ltin ), c a r e d e ­
s e m n e a z ă a c e a stă s p e c ie d e n d r o lo g ic ă d in f a m ilia A c e r a c e a e ,
p r o v in , s e p a r e (52), p r in m e t a t e z ă , d in d e n u m ir e a s a în lim -
'b a la tin ă : A c e r P la ta n o id e s . D e a s e m e n e a , d e n u m ir e a j u g a s -

119
tr u (A c e r C a m p e s tr e , a rţa r d e cîm p ), p r o v in e d in lo t. p o p .
j u g u m , - a s t r u , p e n tr u că d in le m n u l sau u şo r, ta r e s i n e te d
s e c o n f e c ţio n a u m a i a le s ju g u r i, p r in tr e a lt e o b ie c te d e uz.
d o m e stic .
Ca m ă r tu r ie a m a r ii v e c h im i şi r ă s p în d ir i a a c e s te i s p e ­
cii a r b o r ic o le in r e g iu n ile c a r p a to -d u n ă r e n c stă m u lţim e;; do
a n tr o p o n im e (A r ţă r ea n u , P a lt în , P ă ltîn e a , P ă lt in e a n u , P â lt i-
n e s c u e tc ) ş i d e to p o n im e (A rţar, A r ţa r u , A rţa ri, A r ţă r e n i,
P a lt in , P a lt e n u l, P ă lt in e n i, P ă lt in o a s a , P ă 1tin iş, P ă ltin a ş u ],
P ă lt in iţ a , P ă lt in e ş t i, P ă lt in e t , J u g ă s tr e n i e tc .), ca r e a u ca ră ­
d ă c in ă t e r m e n ii în d is c u ţie . S e p a re că cca m a i v e c h e a t e s ­
ta r e d o c u m e n ta r ă c u n o sc u tă a u n u i a s tfe l d e to p o n im nu co ­
b o a ră m ai jo s d e ju m ă ta te a s e c o lu lu i al X V I - le a : „ P ă lt in e t 11,
— an 1 5 63 (5, v a l. III B , p. 179), „ m a lu l P ă lt in e t u lu i“ — a n
1574 (5, v o l. IV B , p. 134), „ P ă lt in iş “ — a n 1 5 7 6 (ib id e .u , p.
2 23), „ J u g ă s tr e n i“ — an 1582 {5, v o l. V B , p. 77), „ P ă lt in iş u l41
— a n 1 6 3 2 (5, vol. X X I A, p. 245) ş.a .m .d . (43). La f e l d e v e c h i
s în t a t e s t ă r ile d o c u m e n ta r e p r iv in d d e n u m ir ile a c e s to r a rb o ri,
aşa cu m le -a m g ă s it în a c t e le d e s ta b ilir e a h o ta r e lo r u n o r
p r o p r ie tă ţi fu n c ia r e , a c te în c a r e p a ltin u l îşi j u g a s tr u l a p a r
c a „ s e m n e d e h o ta r “ (c îte o d a tă în fie r a ţi cu p e c e t e a d e m n e a s -
că „ b o u r “) : „ ju g a s tr u “ — a n 1 5 6 3 (5, val. III B , p. 185), „la
d o i p a ltin i [ ... ] la m o v iliţ ă , la p ia tr ă şi la b o u r “ — a n 1 6 0 5
(5, v o l. V A , p. 236), „ ...şi a c o lo s - a u f ă c u t b o o r în tr -u n
g iu g a s t r u “ — an 1644 (20, p. 210) ş.a .m .d . . E s te d e r e m a r c a t
c ă , în p o fid a f a p t u lu i că h r is o a v e le r e s p e c t iv e s în t sc r is e în
s la v o n ă , c u v in t e le p a l t i n şi j u g a s t r u s în t n o t a t e ca a ta re , în
lim b a r o m â n ă .
î n s e c o lu l al X V I I -le a , c u v în t u l p a l t i n m a i e s t e fo lo s it
ş i în a lt t ip d e t e x t e : în B iblia, d e l a B u c u r e ş t i , tip ă r ită în
1688 („Ş i lu o I a c o v t o ia g -[... ] d e n u c şi d e p a lt in “, F a c e r e a
X X X , 37) şi în I s t o r i e c e v e c h e ş i d e m u l t e f e l u r i a m a r e l u i
î n v ă ţ ă t o r u I R O D O T d e la c e t a t e a A l i c a r n a s i e i . .. — m a n u s c r is
(d in 1816), g ă s it d e N . Io r g a la M în ă s tir e a C o şu la , c o p ie a u ­
n e i tr a d u c e r i în r o m â n e ş te , d a ta tă 1645 (de N . Io rg a ),
s a u 1 6 6 8 — 1 6 7 0 (d e L iv iu O n u ). A u to r u l a c e s te i p r im e v e r s i­
u n i r o m â n e ş ti a c e le b r e lo r „ I s t o r ii“ (E u str a tie L o g o fă tu l ?, N i-
c o la e M ile sc u ?) a tr a d u s d e d ou ă ori g r . p l a t a n i s t o s p rin ro'_m.
p a l t i n : „ u n p a ltin d e a u r“ p r im it în dar d e r e g e le D a r iu s
( I s to r ii, V II, 27 ) şi „ X e r x is a f lă u n p a ltin fr u m o s ş i, p e n tr u
f r u m u s ă ţile lu i,. îl d ă ru i c u p o d o a b i d e a u r ş i p u s ă so c o tito r i

120
p e u n (ze u — n .n .) p ers d in tr e cei c e le zicea « fă r ă d e m o a r -
te„„“ (I s t o r i i , V II, 31 ; cf. 6, p. 3 4 5 — 346). C o n se m n ă m , d e o c a m ­
d a tă , fa p tu l c ă în a m b e le c a z u r i e s t e vo rb a d e a rb o ri \.Sacri
sa u c o n sa c r a ţi.

2. PALTINUL COSMIC

A lu v ă z u t d e ja , în c a p it o lu l d e d ic a t le g e n d e i p o to p u lu i,
c a r e s în t s e m n if ic a ţ iile m it ic o - s im b o lic e ş i m a g ic o - r it u a le cu
c a r e e s t e în c ă r c a t p r i m u l c o p a c (d e r e g u lă u n p a ltin ), d in le m ­
n u l că r u ia N o e îş i m e ş t e r e ş t e to a c a — in s t r u m e n t m a g ic cu
a ju to r u l c ă r u ia r e u ş e ş t e să d u r e z e arca, p e r io d ic n ă r u ită d e
d ia v o l : „ A tu n c i N o e [ ...] a f a c u t o to a c ă d e p a ltin ( ...) şi a
în c e p u t a to c a ; şi d e c e to c a , d e a c e e a se s tr în g e a u le m n e le
d e p e u n d e le r is ip is e S a r s a ilă ... “ (8, p. 130). P r in t r e a lt e le ,
le g e n d a r o m â n e a s c ă a p o to p u lu i are, r e fe r ito r la to a c ă , u n
c a r a c te r e t io lo g ic . A c e s ta a p a r e în m o d e x p lic it , a t ît în cea
m a i v e c h e a t e s t a r e d o c u m e n ta r ă a le g e n d e i (1 6 4 7 ), d a to r a ta
a r h ie p is c o p u lu i M a r cu s B an di n u s : „în „n em o ria a c e s t e i b ă ­
tă i d e s c în d u r ă a lu i N oe, au lu a t [r o m â n ii — n .n .] o b ic e iu l
d e a b a te sc în d u r a [to a ca — n .n .] în a in te d e t r a g e r e a c lo p o -
t e lo r “ (9, p. C L IX ), c ît şi în c r e d in ţ e le p o p u la r e d e la s f îr ş i-
t u l s e c o lu lu i a l X lX - l e a : „ t o a c e le d e p e la b is e r ic i s u n t m a i
to a te d e p a ltin şi b ă tr în ii p r e tin d că d e la N o e a r ă m a s z v o n u
o a să f a c ă t o a c e le d e p a lt in “ (8, p. 130).
L e g e n d e le p o p u l; r v r e fe r ito a r e la N o e c o n s tr u in d arca
s în t, în e s e n ţă , în r u d ite cu c e le r e fe r ito a r e la Ş tefa re c e l Mare.
c tito r . In g e n e r a l, le g e n d e le p o p u la r e ca r e tr a te a z ă a c e s t din
u rm ă s u b ie c t s e r e d u c la u r m ă to r u l s c e n a r iu : s f ă t u it d e ur,
s ih a s tr u (de regu li! D a n iil), Ş t e f a n V o d ă .ridică o m în ă s tir e
(d e r e g u lă P u tn a ), p c lo c u l u n u i c o p a c (d e r e g u lă p a ltin ) în
c a r e i s - a în fip t su g e a ta , s a u în c a r e s e a u d e „ to a c a d in c e r “.
« a r în c a r e st' văd a rz în d l u m i n i m ir ific e (v e z i 10, p . 4 6 9 —
4 73). S o iu l c o p a c u lu i, din le m n u l şi p e lo cu l c ă r u ia u r m e a z ă
să ::;e r id ic e lă c a ş u l, n u e s te u n u l în tîm p lă to r . A s t f e l, în tr -n
le g e n d ă m o ld o v e n e a s c ă , c e l c a r e t r a g e cu a r c u l e s t e ch ia r
„scbI. v n ic u l“, c a r e îi s p u n e v o ie v o d u lu i : „ A c o lo u n d e a m n i­
m e r it e u s ă m e r g i m in e şi s ă v e z i c ă - i g ă si s ă g e a ta în tr -u n
p a ltin şi în lo c u l a c e la să fa c i m ă n ă s tir e , ia r u n d e v a fi p a l­
t in u l să fa c i p r is t o lu l“ (11, p. 711).
L a în c e p u t u l s e c o lu lu i, c o m e n t în d le g e n d e p o p u la r e cu
sc e n a r ii a n a lo a g e , G. C o şb u c c o n c h id e a : „ A c e a s ta c o t r a d iţie

121
ră m a sa m p o p o r. O ri o f i în c e r c a t Ş te fa n lu c r u acesta,- ori .
m ă n ă s tir e a P u tn a e s te e d if ic a t ă ş i ea , p o t r iv it o b ic e iu lu i -pă;_
g în o - c r e ş t in , p e lo c u l u n u i a lt t e m p lu m a i v e c h i, a l. u n u i .p a l­
tin s f în t “ (87, p . 207). ' . ..
Io n N e c u lc e redă o altă le g e n d ă (p s e u d o )is to r ic ă , d e s­
p r e u n a lt d o m n ito r m o ld o v e a n , care rid ic a un a lt lă c a ş d e
c u lt, d ar t o t p e lo c u l u n u i „ p a ltin s f în t “ : „A le)C san dru-vodă
L lp u ş n e a n u l, fiin d d o m n u , a u fă c u t m ă n ă s tir e a S la tin a [M o l­
d o v a — n .n .]. Ş i a ş e d z ic u o a m e n ii că, tr ă in d u n să h a s tr u a ­
co lo şi fiin d u n p a ltin , c o p a c iu 'm are, u n d e e s te a cu m pr.es-
to lu l în o lta r iu , v id e a c e l s ă h a s tr u s p r e d u m in ic i şi s p r e a lte
d z ile m a r i m u lt e lu m in i în tr u a c e l p a ltin la v r e m e a s lu j b ii
b ise r ic ii. Ş i i s - a u a r ă ta t M a ic a P r e c is tă în v is şi i- a u d z is să.
m e a r g ă la A le c s a n d r u -v o d ă , s ă -i d zic ă să ifacă m ă n ă s tir e a
Ş i m e r g în d s ă h a s tr u l la A le c s a n d r u - v o d ă , s -a u în d e m n a t A le c ­
s a n d r u -v o d ă d e să h a str u d e a u f ă c u t m ă n ă s tir e a S la tin a î n ­
tr u a c e l lo c , u n d e a u f o s t p a lt i n u l“ (O sa m ă d e c u v i n t e , X Y ) .
E s te p o s ib il că, în a c e s te c a z u r i, n u a v e m d e a fa c e cu u n
e v e n im e n t isto r ic fo lc lo r iz a t, ci c u u n m o tiv m it ic is t o r ic i-
za t. C u a lt e c u v in te , s u b s t r a t u l le g e n d e i e s t e u n u l m it ic şi
n u is to r ic ; s u b s tr a t ca r e a s u p r a v ie ţ u it ch ia r ş i în n u m e le p c
c a r e lf' p o a r tă u n e le lă c a şu r i d e c u lt : „ B is e r ic a de b r a z i“ (97,
p . 31— 32), „ M ă n ă s t ir e a - d in tr - u n -le .n n (ste ja r )“ (a m b e le din'
n o r d u l O lte n ie i), sau „ S c h it u l- d in t r - u n - b r a d “ (M o ld o v a ). î n
p r in c ip iu , le g e n d a p o a te f i (ş i e s te ) a tr ib u ită o r ic ă r u i ctito r
şi lo c a liz a tă la o r ic e c t it o r ie : „T e m a ce a m a i f a v o r it ă a l e ­
g e n d e lo r m ă n ă s t ir ilo r n o a s tr e — sc r ia G . C o şb u c — e s t e co­
p a c u l a r ă ta t în v is . C u p u ţ in e e x c e p ţ ii, to a te m ă n ă s t ir ile n o a s ­
t r e a u f o s t c lă d it e p e lo c u l u n u i co p a c b ă tr în p e ca r e i 1- .1
a ră ta t c lă d ito r u lu i o v iz iu n e o a r e c a r e ...“ (87, p. 204). i.Esenţa
a c e s to r le g e n d e e s t e e le m e n t u l a r h e tip a l, in v a r ia n t : r id ic a ­
rea u n u i lă c a ş d e c u lt p e lo c u l (sa u d in le m n u l) u n u i a rb o re
sa c ru sa u c o n sa c r a t (A x is e t I m a g o M u n d i) — în c a z u l nost.ru.
u n p a ltin . N u în tîm p lă to r , to cm a i a ce st e l e m e n t „ p ă g în “ n
fo s t e x c lu s (p ă s tr în d u -s e t o a t e c e le la lt e ) , d in tr -o „ v e r s iu n e
p u r c le r ic a lă “ a le g e n d e i în t e m e ie r ii P u tn e i, a şa c u m a fo st
c o n s e m n a tă în 1761 d e a r h im a n d r itu l V a r to lo m e i, în m a n u ­
s c r is u l să u „ Isto r ie p e n tr u s f în t a m ă n ă s tir e P u t n a “ (10, p . 4 73).
S pu n eaîm c ă a s t f e l d e le g e n d e su p o r tă o r ic e c tito r şi, la-
lim ită , c h ia r ,.su p r e m u l c t it o r “, v ă z u t ca u n „ o m m a r e “
cr a n tr o p o s), care în te m e ia z ă L u m e a (o „ m ă n ă s tir e m a r e “ )
d in tr -u n ,,c o p a c m a r e “, ca în tr -o „ p o v e s te a lu i D u m n e z e u “
c u le a s ă în B u c o v in a (l l , p. 3 3 3 ), sau ca în tr -u n d e s c în te c b ă ­

122
n ă ţe a n , în care p r im a m a te r ia e s te le m n u l u n u i „ p a ltin m a ­
re" : „ A p le c a t u n o m m a re , I C u o s ă c u r e m a r e , I L a u n p a l­
t in m a re , I S ă s c o a tă o a ş c h ie m a r e , I S ă fa că o b is e r ic ă m a ­
re, / C u n o u ă u şi, I [...] Cu n o u ă a lt a r e “ (60, p. 47).
P a r a le la n o a s tr ă cu c o s m o g e n e z a n u e s t e g r a tu ită . C u ­
p lu l d e c t it o r i le g e n d a r i în tr u c h ip e a z ă , la sc a r ă u m a n a , c e le
.două a tr ib u te e s e n ţ ia le a le c o s m o c r a to r u lu i : o m n is c ie n ţ a (si­
h a s tr u l) şi o m n ip o t e n ţa (v o ie v o d u l). C tito r ia lo r (m ă n ă stir e a )
e s t e o im .aga m u n d i tip ic ă , u n m ic r o c o s m o s c a r e t r e b u ie d u ­
r a t în a c e la ş i m o d în c a r e a f o s t d u r a t m a c r o c o s m o s u l. în tr -
a d e v ă r , în fo r m e r e lic tu a le , v o m r e g ă s i în le g e n d e le c o s m o ­
g o n ic e r o m â n e ş ti p r in c ip a le le m o t iv e a le s c e n a r iu lu i în d is ­
c u ţ ie , d e la m o tiv u l a r u n c ă r ii a r m e i, în v e d e r e a a le g e r ii „ c e n -
t r u lu i“, p în ă la m o t iv u l „ c o p a c u lu i m a r e “, în j u r u l şi d in m a ­
te r ia c ă r u ia s e în te m e ia z ă L u m e a . Ia tă o a s t f e l d e le g e n d ă
p o p u la r ă , cu le a s ă în T r a n s ilv a n ia c u u n s e c o l în u r m ă : „ P î­
n ă n u a f o s t lu m e a şi era n u m a i o a p ă m a r e , s - a g în d it D u m ­
n e z e u să f a c ă lu m e a c ît m ai d e g r a b ă . . .. (D u m n e z e u ) ş i- a a ­
r u n c a t b a lta g u l în a p a ce a m a r e , şi c e să v e z i, d in balta'..;
c r e s c u u n a r b o r e m a r e ... “ A n u m e în a c e s t lo c se p r o d u c e „ s c u ­
fu n d a r e a c o s m o g o n ic ă " , în ved ere;» a d u c e r ii d in a p e le h a o ­
t ic e a m a te r ie i p r im e ca r e (va fi o r g a n iz a tă (ca.sm icizaU i)
în j u r u l c o p a c u lu i, iar ,,d in f r u n z e le a r b o r e lu i s -a u f ă c u t o a -
L nenii“ (13, p . 9 0 — 9 1, v e z i şi p . 24G— 246).
Î n le g e n d a r o m â n e a sc ă n u s e s p e c ific ă s o iu l a r b o r e lu i a n -
tr o p o -c o s m o p o n ic , d a r în u n e le v a r ia n te u c r a in e n e , C o sm o su l
s e în te m e ia z ă la p o a le le u n u i p a ltin , d in v îr f u l c ă r u ia D u m ­
n e z e u p lo n je a z ă în a p e le p r im o r d ia le , p e n tr u a a d u c e „ n isip u l"
n e c e s a r c r e a ţie i ( 14 T, p. fl!1). D a r n u t r e b u ie s ă c ă u tă m p rea
d e p a r te ; în fo r m e m a sca tp sa u a t r o f ia t e , v a le n ţ e le c o s m o g o ­
n ic e a le p a ltin u lu i se r e g ă s e s c şi în t e x t e l e f o lc lo r ic e b u lg ă -
r e şti (69) şi r o m â n e ş ti. F o r m a c r e ş tin ă (tîr z ie ) a u n o r c o lin d c
r o m â n e ş ti n u e s t e în m ă s u r ă să „ d iz o lv e “ a rh a ic a str u c tu r ă
co sm o g o n i că a a c e st ora : „ D im in e a ţa d e Cr ă c iu n I N ă s c u t u - m i-a
n n dotrnn tin ă r , I D o m n tin ă r ca D u m n e z e u . I T in e r e l ş i fră-
f1eţel / Ş i m i- ş i fo c f'-u n s c u t ic e l, I S c u tic e l d e b u m b ă c e l. I
F a şe d a lb ă d e m ăt.nsă, / L e g ă n io r d e p tiltio r , I V în tu l tr a g ă n ă , /
DG; m i- l lp n e ă n â ... (120) I D o m n u l ta re să c r e ş t e a , I L u cru
m a r e c ă -m i fă c e a : I F ăcu c e r iu l şi p ă m în tu l. /F ă c u ceriu -r,
d o u ă zile. / Ş i p ă m în t u - n n o u ă z i l e .“ (15, p. 26).
T e m a a r h a ic ă a c o lin d e i (r e g e n e r a r e a c o s m o s u lu i u za t) şi
c e a 'u lte r i o a r ă , c r e ş tin ă (n a ş t e r e a lui I su s). ţs-au su p r a p u s.
■gerierind Lin in so l i t m o tiv h ib r id : I s u s (r e )c r e e a z ă lu m e a . P a l­

123
t in u l (a x a şi c e n tr u l lu m ii, lă c a ş a l z e u lu i d e m iu r g ) a d e v e ­
n it (p e n tr u u z u l p r u n c u lu i Isu s) u n le a g ă n a g ă ţ a t în p a ltin
ş i, u lte r io r (p r in p ie r d e r e a s e m n if ic a ţ ie i a rb o re lu i ca a ta r e ),
d o a r u n le a g ă n d i n l e m n d e p a l t i n ( 9 0 ) . D e a lt fe l, şi in a lt e
tip u r i d e c o lin d e (cu t e m ă n u p ţia lă , d e e x e in p lu ) , r e g ă s im
m o t iv u l „ le a g ă n d e p a lt in “ ca u n ic lo c f e r m în m ijlo c u l h a o ­
s u lu i a c v a t ic : „ V in e m a re a c ît d e m a re , I D a d e m a re , ţă r ­
m u r i n -a r e , I D a r în u n d ă c e n i- a d u c e ? I A d u c e p in i I Ş i cu
t u lp in i ; I P in tr ă p in i şi p in tr ă b r a z i, I L e g ă n e l I D e p ă lt in e l.“
(16, p. 179). _ '
In le a g ă n „ şa d e f iic a c e a f r u m o a s ă “, c a r e u r m e a z ă să s e
m ă r ite . T o t în c o lin d e le p e n t r u fa tă s a u f e c io r în p r e a jm a c ă ­
să to r ie i, r e g ă s im t o p o s - u l o r ig in a r - c o s m o g o n ic : u n a rb o re u ­
r ia ş , c r c s c u t în m ijlo c u l m ă r ii (m a i r a r p e ţă r m ) — o im a ­
g in e a r h a ic ă , a că r ei o r ig in e /e v o lu ţ ie a in t u it - o c o r e c t O cta -
v ia n B u h o c iu : „ T a b lo u l m it ic d in a c e s te t e x t e , a l m ă r ii c u
in s u la -a r b o r e , [...] a p a r ţin e m it u lu i c r e ă r ii lu m ii din ap ă, m it
a d a p ta t a ic i c o lin d a tu lu i d e n a ş te r e a a n u lu i, p rin în t e m e ie ­
r e a u n e i n o i f a m ilii“ (17, p. 91). A r b o r e le c o s m ic , c r e s c u t clin
m ijlo c u l a p e lo r p r im o r d ia le — aşa cu m a p a r e în u n e le le ­
g e n d e c o s m o g o n ic e — a d e v e n it , în c o lin d e , a r b o r e le c r e s ­
c u t p e o in s u lă d in m ijlo c u l m ă rii şi, u lte r io r , a r b o r e le d e p e
ţă r m u l („ p r u n d u l“, ,,s c h e la “) m ă r ii. Im a g in e a m itic ă in iţ ia lă
ş i- a p ie r d u t d in c o n s is te n ţ ă ş i s e m n if ic a ţ ie , în fa v o a r e a u n e i
im a g in i m a i r e a lis te .
D e r e g u lă , s p e c iile a c e s to r a rb o ri c o s m ic i s în t t ip ic e : b r a ­
d u l sa u m ă r u l. F o a r te a d e se a în s ă a p a re u n so i d e c o p a c . in ­
s o lit, n u m it a r v u n (18, p. 94), s a u ia r v a n t (18, p. 95), auro».
(18, p. 59), a v r u n , a r h i m (35, p . 24, p. 35), a r v î n t (19, p. 3 1,
p. 3 5), a r v a n t , a r v o n (20, p. 448), a r p u n , a r p u s (22, p . 4 3 7 ),
a l v r o n , a f r u n (109, p. 7— 9) e tc . I a tă c u m d e b u te a z ă o c o lin ­
dă., c u le a s ă în 1877 : „’n s c h e la m ă r ii, I ’n v a d u l să r ii, I N ă s ­
c u t-a . I C r e s c u t-a I D - u n v e r d e d -a r v u n , I V e r d e ş i fr u m o s : /
S u s f r u n z a -i m ă r u n tă I J o s u m b r a -i r o t u n d ă “ (18, p. 94).
C ă e s t e v o r b a d e u n c o p a c c u a tr ib u te c o s m ic e , n u în ­
c a p e în d o ia lă ; v e z i şi în b a s m e : „ D e te r ă d e u n a r v u n e m a r e ,
a l că r u ia v îr f s e p ă r e a că a j u n g e la c e r “, d e a c o lo în c e p e o
a ltă îm p ă r ă ţie (20, p. 448). C e e a ce e m a i p u ţin s ig u r e s te
s o iu l d e co p a c p e ca r e îl d e s e m n e a z ă . În D i c ţ i o n a r u l l i m b i i
r o m â n e se p u n e : „ A r v u n e — rar, în v e c h it , îl în t îln im n u ­
m ai în p o v e ş t i ş i î n c o lin d e , în s e m n în d o s p e c ie de arb ori
ca r e n u s e p o a te p r e c iz a cu s ig u r a n ţă [...] E tim o lo g ie n e c u ­
n o scu tă " (21, p . 280). T r e c în d p e s t e u n e le ip o te z e e t im o lo g ic e

124
(la u r , a rb u z, a lu n ), c o n s id e r a te u lte r io r ca im p r o b a b ile , sa
c o n s e m n ă m s o lu ţ ia d a t ă d e G . D e m . T e o d o r e s c u , la s f ir ş iiu l
s e c o lu lu i a l X l X - l e a (18, p. 59). F o lc lo r is tu l m u n te a n s u s ţ i­
n e a că e ste v o rb a d e o v a r ie t a t e d e arţar (stu fo s ), „ z is b u lg ă ­
re şte " (şi în a lt e lim b i s la v e ) i a v o r ( = a rţa r) (110). În 1921,
fă r ă s ă c u n o a s c ă (sa u , c e l p u ţ in , fă r ă s ă c ite z e ) s o lu ţ ia e t im o ­
lo g ic ă d ată de fo lc lo r is t , f ilo lo g u l V . B o g r e a a a ju n s la a c e ­
e a ş i c o n c lu z ie ( a r v u n = p a ltin ) , c o n s id e r în d că fo r m a r o m â ­
n e a sc ă s -a n ă s c u t p r in m e t a te z ă ( i a v o r ^ i a v r o ia rvo ), co­
r o b o r a tă cu u n f e n o m e n de e t im o lo g ie p o p u la r ă (p r in c o n ta ­
m in a r e cu a r v u n ă ) (22, p . 4 3 6 — 438). C ît e v a n o i a r g u m e n te
c o n f ir m ă ip o t e z a s u s ţin u tă d e f o lc lo r is t u l m u n te a n şi d e f i ­
lo lo g u l c lu j e a n : m u lt it u d in e a fo r m e lo r c o r u p te p e c a r c le
c u n o a ş te t e r m e n u l (in d ic iu că e s t e v o r b a d e p r e lu a r e a u n u i
c u v în t s tr ă in ) ; z o n e le su d ic e , d e r e g u lă d u n ă r e n e (Ia lo m iţa ,
D îm b o v iţa , i lf o v , T e le o r m a n , D o b r o g e a ), u n d e s în t a t e s ta te
c o lin d e le şi b a sm u l în d is c u ţ ie ; a lt e „ b u lg ă r is m e “ e x i s t e n t e
în a c e s t e c o lin d e („ în s c h e l a m ă r ii“) ; şi, m a i a le s, f a p t u l cu
în u n e le c o lin d e , id e n t ic e sau s im ila r e , c o p a c u l c o s m ic e s te
u n arţa r d e c îm p ( j u g a s t r u ) : „ D in p r u n d u l M ă r ii-ş i N e g r e , I
P a ş te ( = c r e ş te ) u n g a lb e n j u g a s t r u " (89, p. 53), sau ch ia r
„ tr e i p ă lt io r i“ (1 0 4 ) ; ,,D -în p r u n d u r ile m ă rii, I L a m a r g in ile
tă r ii, /N ă s c ă to r i, c r e s c ă to r i, I S în t tr e i p ă l t i o r i I ’n a lţi şi g ă l-
b io r i ...“ (18, p. 58 ; 17, p. 96 ; 16, p. 275).

3. PALTINUL CONSACRAT

D a r în a c e s t t ip d e c o lin d ă („ d e tîn ă r “ , „de f e c io r “ , ,,d e


c o c o n “), im p o r ta n t ă n u e s t e d o a r p r im a im a g in e — d e „ în ­
c e p u t d e lu m e “ — d ar ş i c e le c a r e îi u r m e a z ă . L a p o a le le co ­
p a c u lu i c o sm ic (ju g a str u , a r v u n , p a ltin ), c r e s c u t în m ijlo c u l
m ă r ii, se a f lă d o u ă - tr e i o şti (n u m ă r ca r e a c o n t a m in a t p r o ­
b a b il ş i u n ic it a te a a r b o r e lu i — d e v e n it d o i - t r e i p ă l t i o r i ) . O ş-
t ile „ m o ld o v e n e ş t i şi c r a io v e n e ş ti, m u lt e - s m u n t e n e ş t i1* (sau
n u m a i u n a d in tr e e le ), n u a u c o n d u c ă to r (.,d o m n “) ş i o şte n ii
p le a c ă s ă -ş i a le a g ă u n u l, „d in v a d în v a d şi d in sa t în s a t şi
d in c a s ă -n c a s ă “. A ju n ş i la „ c a s a c e a a le a să " (u n d e s e c o lin ­
d ă), ca r e „ a r e d - u n c o c o n / B u n d -a -1 p u n e d o m n “, o ş t e n ii îl
cer p ă r in ţilo r , d a r m a m a s e o p u n e : „ N o i n ic ic u m 1 -o m da, J
C ă e m it it e l, / C ă e t in e r e l I Ş i c a .n p r o s t ic e l“ . O ş te n ii p ro m it
în s ă că „ce i b ă t r în i“ îl v o r in iţ ia : „ D ă -n i-1 , ta ic ă , d ă -n i-1 , J
D ă -n i-1 , m a ic ă , d ă -n i-1 , I C ă în o a s te a n o a s tr ă I S în t o sta şi

125
.bătrm i ; / P e e l 1 -o -n v ă ţa I C al d e - a -n c ă lic a , I C izm e d -a -n -
t ă lţ a , I S ă b io a r -a - n c in g e , / C el în fr îu d -a s t r în g e , I G r e le
o şti d -a - n f r în g e .“
P ă r in ţii s e la s ă în d u p le c a ţi- ş i o ş te n ii îl în v e s t e s c p e n o u l
d o m n ito r , c r o in d u -i u n v e ş m în t cu în s e m n e d e c o n s a c r a r e
(„ca şi c u m i-a r fi f o s t ta tu a te " — 17, p . 98) : „ Ş i to ţi îi cr o ­
ia u I D - u n v e s t m în t p r e lu n g / L u n g p în ă - n p ă m în t ; I Iar
în p ie p t u l lu i I S c r is îm i e s t e sc r is, / S o a r e le şi lu n a ... / In
a m b ii u m e r e i / d oi lu c e fe r e i ; / J u r -p r e ju r d e p o a le I C eru l p lin
d e s t e le , I T o a te v ă z d u r e le . I Ş i e l c ă -m i tr e c e a / T o t c u o ş t ile I
T în ă r f ă t - f r u m o s , I F ie - m i sănătos.'" ( 18, p. 5 8 — 59).
N u în tîm p lă to r o ş te n ii c a r e - ş i c a u tă „ d o m n “ s în t p la sa ţi.
la în c e p u tu l t e x t u lu i c e r e m o n ia l, „su b u m b r iţ a “ c e lo r „trei
p ă ltio r i I ’n a lţi ş i g ă lb io r i“ , sa u la u m b ra a lto r co p a ci în r u ­
d iţi (a r v u n , ju g a str u ). S e p u n e în tr e b a r e a dacă p a ltin u l (în
g e n e r a l a r b o r e l e sa c r u sa u c o n s a c r a t ) a j u c a t a ie v e a r o lu l de
c o p a c la r ă d ă c in a că r u ia a v e a lo c c e r e m o n ia d e in iţ ie r e f e c io ­
r e a s c ă ş i c e a d e în v e s t ir e a u n u i c o n d u c ă to r . S u r s e le is t o r ic e
şi e t n o lo g ic e n e o fe r ă u n e le in fo r m a ţii în p r iv in ţ a u n o r a t r i­
b u te s im ila r e a c o r d a te m o n u m e n t e lo r d e n d r o m o r fe : arb ori
sa u s t îlp i „de j u d e c a tă “ (d iv in ă , o b şte a sc ă sa u p r o fe s io n a lă ),
„ d e s a c r if ic ii14, „ s u p lic a t o r ii“, „ d e le g a r e s a u d e z le g a r e a f r ă ­
ţiilo r " (d e c r u c e , d e s în g e ), „ d e s p o v e d a n ie 14 e tc . (3, p . 67.
112 ; 7, p . 4 8 6 — 487 ; 91, p. 1 9 2 — 196 ; 9 4 , p . 18-1— 185). <<La
h o ta r e le m o ş ie i s ă t e ş t i — s c r ie R . V u lc ă n e s c u — su b u n p o m
c o n s id e r a t „ s f în t “ (b rad , s te ja r , fag, p lo p ) , c o n fo r m tr a d iţie i.
p e r io d ic s a u o c a z io n a l, s e a d u n ă r o a tă b ă tr m ii s a tu lu i, î n z iu a
so r o c ită ju d e c ă ţii» (91, p. 192). D a r a n u m e în p r iv in ţa p a ltin u ­
lu i şi a n u m e în p r iv in ţa r o lu r ilo r p e ca r e b ă n u im că l e ju c a
în v e c h im e („ d e in iţ ie r e “. „ d e în v e s t ir e 44), t r e b u ie s ă f a c e m
d in n o u a p e l la t e x t e le f o lc lo r ic e .
în t r - u n v e c h i c în te c b ă tr în e s c (T r e i c r a i) — cu ş a s e v a ­
r ia n t e c u n o s c u te , c u le s e în j u r u l a n u lu i 1900 d in B a n a t, O l­
t e n i a şi M u n te n ia (36, p . 1 25— 165) — e s t e d e s c r is u n a d e v ă ­
r a t „ tu r n ir c a v a le r e s c 44, o în fr u n t a r e în p r o b e v o in ic e ş t i în -
tre^ m a i m u lţ i p r e te n d e n ţi la r a n g u l d e „ d o m n “. fo fr u n ta r e a
p r o ta g o n iş tilo r şi in v e s t ir e a n o u lu i d o m n a re lo c şi a ic i la
u m b r a u n u i p a ltin „ s f în t “, d a r a c e s ta n u m a i e s t e a r b o r e le
p r im o r d ia l, d e la „ în c e p u t d e lu m e “, ci u n s u b s t it u t a l a c e s ­
t u ia , u n a rb o ra c o n s a c r a t . c ă u t a t în d e lu n g , cu o g r ijă r itu a lă
p a r c ă : „E l •a p r ib e g it / Ş i e l s c o b o r a I P e m u n t e d e c r iş I D e
C riş, d e M ă c riş, I P r in v e r d e brădiŞ, I M ă r u n t a lu n iş I Ş i ei

126
p o p o se a I L a p a l t i n g a l b e n , I L a f în t în ă lin ă , I M u lţi v o in ic i.
s - a d u n ă “. (3 4 , p . 4 2 6 ). .
A r h a ic u l o b ic e i d e a f a c e „ d r e a p tă ju d e c a tă " la p o a le le
u n u i a r b o r e sa c r u e s te a t e s t a t d e d e c u m e n te is t o r ic e , e tn o ­
g r a fic e sau f o lc lo r ic e , a t ît în s p a ţ iu l r o m â n e s c (3 , p . 67 şi p.
1 12 ; 9 1 , p. 1 9 2 — 196), cit ş i a iu r e a (119). În b a la d a c o m e n ­
ta tă , s e p a r e că r o lu l d e „a r b o r e d e ju d e c a tă " î l jo a că p a lti­
n u l. C a r a c te r u l j u s t iţ ia r a t r ib u it a c e s t u ia a f o s t in t u it d eja
d e S . F l. M a r ia n : „ P a ltin u l, {.„] f iin d u n a r b o r e b in e c u v în -
ta t d e D u m n e z e u , u n a rb o re s f în t, n u s u fe r ă n ic ic în d o n e le ­
g iu ir e în fa ţa ş i s u b u m b ra s a “ (4). C a a r g u m e n t p e n tr u a fir ­
m a ţia sa, M a r ia n c o n s e m n e a z ă o d o in ă b ă n ă ţe a n ă , în ca r e p a l-
ţ in u l n u p e r m it e p r o d u c e r e a u n e i n e le g iu ir i (e r o tic e ) la u m ­
b ra sa, ia r d a c ă a c e a s ta s-a r p r o d u c e to tu ş i, p a ltin u l s -a r u sca .
D e f a p t, d in c h ia r t e x t u l b a la d e i T r ei c r a i, se v e d e că
a le g e r e a a c e s t u i c o p a c , c a lo c d e j u d e c a tă şi d e a le g e r e (în ­
v e s tir e ) a u n u i n o u d o m n , n u e s t e în tîm p lă to a r e . V e r s u l „la
p a ltin g a lb e n “ n u e s t e c e r u t d e n ic i o r im ă ; d ii.n p o tr iv ă , e s t e
c h ia r d is o n a n t în c o n t e x t ş i ar fi p u t u t s ă d is p a r ă , d a că m e n ­
ţ in e r e a lu i n u a r fi f o s t r e c la m a tă d e a lt e c a u z e . P e d e a ltă
p a rte, e r o ii tr a v e r s e a z ă zo n e d e „ b r ă d iş“ şi d e „a lu n iş " , dar
c o p a c u l a le s e s te to tu ş i u n p a ltin . D e a lt fe l, r e g ă s im L n a g in i
s im ila r e ş i în a lt e v a r ia n t e a le c în t e c u lu i e r o ic î n d is c u ţ ie :
„ E s te -u n p a l t e n g a l b e n , I G a lb e n d ă ră ’m a t, I D e c o a jă c u r ă ­
ţ a t, / S u s m i- e s t e c -o cra că , I J o s m a s ă d e p ia tr ă I În p ă ­
m în t v in d e c a t ă , I C u a r g in t s ă p a tă , I C u a u r S u fla tă . I L a
m a să c ă - m i s a d e : I T r e i d o m n i u n g u r e ş t i, I T r e i m o ld o v e ­
neşti...." (3 5 , p'. 1 15 ; 99, p . 298).
I m a g in e a „ lo c u lu i" e s t e a ic i m a i r e a lis tă ; e s t e v o r b a fie
d e u n m o n u m e n t d e n d r o m o r f, u n „ s t îlp d e ju d e c a tă " , f ie de
u n c o p a c „ îse rn n a t" , p o a te t r ă z n it (e d ă r îm a t, d e s c o jit, c u c
sin g u r ă c r e a n g ă ). A n u m e a r b o r ii t r ă z n iţi ( a r b o r f u l q u r i t a ) e ­
rau c o n s id e r a ţi s a c r i, p e n tr u că a c e ş t ia au fo st „ a le şi" de în ­
su şi (D u m n e )z e u , c a r e i- a in d ic a t (şi p u r ific a t), în f ig în d u - ş i
„ s ă g e a ta “ în e i (98). T o t la „ p a ltin tr ă z n it" e s t e lo c u l d e a ­
d u n a r e ( şi p r o b a b il d e in iţ i e r e a n o i lo r v e n iţ i, d e în fr ă ţir e ,
d e ju r ă m în t, de ju d e c a tă , d e p e d e a p s ă , d e în v e s t ir e a c o n d u ­
c ă to r u lu i) a l h a id u c ilo r : „ A p o i, m ă r e , să te d u c i, I D r u m u -n
c o d r i să a p u c i / P î n ’ la p a lt in ii t r ă s n i ţ i , / U n d e - s fr a ţ ii p o ­
p o s iţi... I (L a) f r ă ţ io r d e v it e j ie , I T o v a r ă ş d e h a id u c ie ..." (18,
p. 638). S ă n u u ită m că h a id u c ia e s t e o c o n fr e r ie d e a r m e a r ­
h a ic ă p e t e r ito r iu l r o m â n e s c , cu u n cod etic şi c o m p o r t a m e n ­
ta l b in e s t a b ilit .

127
iîn c în t e c u l e r o ic în d is c u ţ ie (tip T r e i crai), p r in c ip a la
p r o b ă p e ca r e t r e b u ie să o d e p ă şe a sc ă p r o ta g o n iş tii e s t e să
a d u c ă la „ lo cu l d e ju d e c a tă " , „o m în ă d e f r în c , I U n ca p de
h a id u c / Ş i s în g e d e p a ş, I C ap d e aram b aş “ — p o s ib il in d i­
c iu a l a r h a ic ită ţii b a la d e i, a m in t in d d e p e r io a d a c în d a s t fe l
d e c e f a lo - t r o f e e d ă d e a u m ă s u r a v ite jie i u n u i lu p tă to r (112).
D in tr e p r e t e n d e n ţii l a t itlu , d o a r u n u l r e u ş e ş t e s ă tr e a c ă p r o ­
b e le d e v o in ic ie ş i a c e s t a e s te r ă s p lă t it c u m s e c u v in e : „ D o m ­
n ia s ă - i d a u , / S ila ( = p u te r e a ) şi m ă r ia / Ş i d a lb a d o m n ia “
(34), s a u „ P e e l c ă - l d ă r u ia , / C u tîr g u l la ş u lu i, / C u a l M o l­
d o v e i I Ş i c u a l C r a io v e i, / C u g r ija d o m n e a s c ă , I B o ie r să se
p o m e n e a s c ă " (35, p. 117).
În v a r ia n tă p u b lic a tă d e G r. G. T o c ile s c u , c e l ca r e o r g a n i­
z e a z ă „ tu r n ir u l" ş i c e l ca r e j u d e c ă r e z u lt a t e le p e ca r e le o b ­
ţin c o n c u r e n ţii e s t e „ S ila d e M ih a i, c in s t it u l d e crai" — d o m ­
n ito r u l „de d rep t" , ca r e u r m ă r e ş te d is p u ta d e la p o a le le p a l­
t in u lu i. F ă c în d o a n a liză m in u ţ io a s ă a tu tu r o r a lu z iilo r is t o r ic e
d in c e le ş a s e v a r ia n te a le t e x t u lu i, A l. I. A m z u le s c u a a ju n s
la c o n c lu z ia că e s t e v o r b a ele o c r e a ţie fo lc lo r ic ă r o m â n e a sc ă
d in a d o u ă j u m ă ta t e a s e c o lu lu i al X V - le a (36, p. 162). Cu
n u m a i u n s e c o l m a i tîr z iu , u n c ă lă to r fr a n c e z în M o ld o v a , a
v ă z u t p e p r in c ip e le P e tr u Ş c h io p u l, a şe z a t su b u n a rb o re şi în ­
c o n ju r a t d e o f iţ e r ii să i, j u d e c în d u - ş i s u p u ş ii (91, p. 196). La
r în d u l său, L u d o v ic al I X - le a (1 2 2 6 — 1270) e s t e d e s c r is d e u n
c r o n ic a r c o n te m p o r a n , j u d e c în d u - ş i su p u ş ii la p o a le le u n u i
s te ja r (v e z i 119).
D a r v a r ia n ta c în t e c u lu i e r o ic în d is c u ţie a r e u n f in a l s p e c ­
ta c u lo s . L a v e n ir e a v o in ic u lu i c u p r o b e le m a te r ia le a le r e u ­
ş it e i sa le , S ila d e M ih a i „ în c r e m e n e ş te " d e su p ă r a r e , îl î n ­
c o r o n e a z ă t o t u ş i p e n o u l d o m n , a n u n ţă o ş t e n ii că i- a s o s it
c e a s u l m o r ţii, îş i le a p ă d ă a r m e le (se m n d e r e n u n ţa r e la p r e ­
r o g a tiv e , d ar şi că n u v a o p u n e r e z is te n ţă ) şi s e la s ă o m o r ît
d e v o in ic i, la p o a le le a c e lu ia ş i „ p a ltin g a lb e n " : „E l c ă - n c r e -
m e n e a / Ş i rău îi p ă r e a I Ş i e l s e 'scula, I N ic i .„:nult n u tr e -
icea / Ş i- l în c o r o n a , I C rai că m i- l fă c c a I M o z ic a p u n e a /
Ş i e l că g r ă ia : I — V o i, v o in ic ilo r , I V o i, liv in ţ ilo r , [...] / Să
m ă p o m e n iţi / Că e u n u a m m u lt / Ş i-a c u m să v e d e ţi Că
in t r u - n p ă m în t ! / [ ...] Ş i e l c ă - m i v e d e a / O p u ţin ă o a ste , I
D a ’ e l c c fă c e a ? I A r m e le p ă d a , I N a in te le ie ş e a I Ş i m i-i
s a lu ta . I C raii ce fă c e a ? / B in iş o r că m i- l p r in d e a , I în d ă r ă t
p a m i- l în to r c e a , / L a m a să ş e d e a , / B e a ş i- m i o sp ă ta , I D e
n im e n i n u g în d e a . / L a p a l t i n g a l b e n , / A c o lo - I b e le a ( = ju -
p u ia ) “ (34, p. 4 2 6 - 4 2 7 ) .

128
M o t iv e le s c e n a r iu lu i e p ic s în t lim p e z i : la p o a le le u n u i
a r b o r e c o n sa c r a t, e s t e a le s p r in p r o b e d e v it e j ie şi în v e s t it
n o u l „ d o m n “ , s im u lta n c u u cid ere-a c e lu i p r e c e d e n t. N u a v e m
d a te is to r ic e şi. p a le o e tn o lo g ic e care s ă c o n fir m e dacă a c e s t
s c e n a r iu lite r a r a re la b a ză v r e u n s c e n a r iu r it u a l a r h a ic d e
r e g ic id şi s u c c e s iu n e . N e lip s e s c a s t f e l d e in fo r m a ţii la ro ­
m â n i, d ar ş tim că r itu a lu r i id e n t ic e au fo s t p r a c tic a te , d in
v e c h im e , d e a lt e j o p u l a ţ i i e u r o p e n e ş i d e a iu r e a ; v e z i a c e s t
s u b ie c t p e la r g tr a ta t d e J a m e s G e o r g e F r a z e r , în c e le b r a sa
c a r t e C r e a n g a ele a u r . D a că , în a c e a s tă p r iv in ţă , n e lip s e s c
in fo r m a ţ ii is t o r ic e în s p a ţiu l c a r p a to -d u n ă r e a n , în s c h im b
c e le f o lc lo r ic e a u s u p r a v ie ţ u it. I n tr -u n b a s m b u c o v in e a n , un
m e ş t e r „ sărac li p i t p ă m în t u lu i“ v r e a să ta ie „ u n p a lt in fr u m o s,
în a lt ş i d r e p t ca lu m in a “, d ar c o p a c u l ( d a i m o n - u l c a r e - l lo ­
c u ia ) îi c e re sfi-1 cr u ţe . M e ş te r u l n u - l ta ie şi, d a to r ită p a lti­
n u lu i, C' ales p e r în d ju d e , ju d e c ă to r , s fe tn ic a l îm p ă r a tu lu i,
îm p ă r a t (67, l i , p. 159). în t.r-o a ltă v a r ia n tă , c o p a c u l (so i n e ­
n u m it) fa c e ca e r o u l s ă fip |a le s v o r n ic , a p o i ju d e c ă to r şi a p o i
îm p ă r a t (67, I, p. 8). Ş i d in a c e s t e t e x t e tr a n sp a r u n e le s u ­
g e s t ii p r iv in d u n p r o b a b il rol a r h a ic al c o p a c u lu i (p a lt in u lu i)
în ca d ru l c e r e m o n iilo r d e în v e s t ir e .
*

D ar în b a s m e le r e z u m a te m ai su s tr a n s p a r e ş i nn a lt
t o 7Jos : p a ltin u l e lă c a ş u l •unui c l e n d r o - d a i m o n . N u c r e d e m că
e s te c a z u l să g lo s ă m a ic i p e m a r g in e a o r ig in ii, e v o lu ţ ie i şi
s e m n if ic a ţ iilo r a c e s tu i to p o s m it o - r e lig io s , ci d o a r să v e d e m
f o r m e le în cn re a s u p r a v ie ţ u it e l în u n e le t e x t e f o lc lo r ic e ro ­
m â n e ş ti. Ca a r b o r e sa c r u , p a ltin u l e s te — aşa c u m am v ă z u t
d e ja — r e ş e d in ţa z e u lu i, f ie a D e m iu r g u lu i, f ie a p r u n c u lu i
Isu s ş i a S f. M a ria . În c o lin d e , M a ic a D o m u n u lu i (sau ,.ju p î-
n e a s a “) cu p r u n c în b r a ţe s tă la u m b r a a „d oi p a ltin i g a lb e n i“.
Un ş o im îi fu r ă „ fa şa f iu lu i, I B r îu l D o m n u lu i“ ş i- ş i fa c e
c u ib u l în p a ltin i. ;Ş o im u l e b le s t e m a t sau e s te o m o r ît, c u ib u l
e str ic a t, p a ltin ii sîn t tă ia ţi (72, p. 249 ; 16, p. 2 6 0 — 2 6 2 ; p e n ­
tru p a ltin cu v u lt u r în v îr f, ca p r o t o tip al „ c o p a c u lu i l u m i i “,
v e z i 126, p. 31, p . 4 0 ). In c o lin d e ,,v în ă to r e ş t i“, le u l (100) s a u
c e r b u l d o rm s a u îş i a u s ă la ş u l „ S u b u n p a ltin n a lt, / N a lt şi
m in u n a t “ (18, p . 76). In b a la d e , ş a r p e le , fu g ă r it d e I o r g o v a n ,
s e a s c u n d e „ S u b u n p a ltin m a r e , I L a c a p d e c ă r a r e “ (19, p.
52). În tr -o a ltă v a r ia n t ă , a n u m e „ la t r e i p ă lt in e i“ se a sc u n d e

::-d. 201 coala 9 120


„ fa ta sălb atică" 4 (18, p . 4 8 7 ; 105, p. 3 1 0 ). Î n tr -u n b a sm b u ­
c o v in e a n (c u le s p r in 1 8 5 5 ), p u t e r e a şi in im a z m e u lu i „s-află-
in tr -u n p a ltin m a re ş i în a lt “, c r e s c u t p e u n o str o v , şi n u m a i,
„ ş o im ii G e r u lu i44 l e p o t a d u c e e r o u lu i (3 8, p. 64).

4. PALTINUL MAGICO-APOTROPAIC

A m v ă z u t d e j a c î t e v a d in tr e a t r ib u t e le s im b o lic e a c o r d a ­
te p a ltin u lu i : a rb o re sa c r u , lă c a ş a l z e u lu i/d a im o n u lu i, a r ­
b ore c o s m ic ( A x i s e t I m a g o M u n d i), a r b o r e c o n sa c r a t, a r b o r e
de ju d e c a tă şi d e în v e s t ir e etc . E s te în lo g ic a m e n ta lită ţii tr a ­
d iţio n a le c a u n c o p a c c u a s tfe l d e v a le n ţ e să fie în c ă r c a t şi c u
a tr ib u te m a g ic o -a p o tr o p a ic e . Î n tr -a d e v ă r , a şa c u m v o m v e d e a ,
sim p la p r e z e n ţă a p a lt in u lu i, s a u a u n o r c o m p o n e n t e a le a c e s ­
tu ia (le m n , c r e n g i, flo r i, f r u n z e ) e s t e în m ă s u r ă să a lu n g e d u ­
h u ri le r e le . A m f ă c u t d e ja u n e le r e fe r ir i la fu n c ţia m a g ic o - a -
p o tr o p a ic ă a p a ltin u lu i, a şa c u m a p a r e a c e a s ta in le g e n d e le
r o m â n e ş ti a le p o to p u lu i, la c a r e s e a d a u g ă c e le r e f e r ito a r e la
S f. S iso e . BD.tînd în to a ca d e p a ltin , „ r o m â n u l44 N o e a--
lu n g ă d ia v o lu l c a r e -i n ă r u i a arca. „ D e a tu n c i e to a ca p e
fa ţa p ă m în t u lu i — s u s ţin c r e d in ţe le p o p u la r e — şi d r a c u l
fu g e d e ea , c ă n -a r e p u t e r e ; d e a c e e a î l m a i n u m e s c p e D ia ­
v o l U c i g ă - l toaca(( (8, p. 130). În a lte le g e n d e r o m â n e ş ti, p a l­
t in u l e s t e b la g o s lo v it d e S f. S is o e să s te a „ în a in te a b i s e r i c i i '
şi, p r in s u n e t u l to a c e i f ă c u te d in le m n u l să u , să a d u n e ..,no-
r o d u l la b is e r ic ă 44 (m s. B A R n r. 4 73, d in 1766). D e a t u n c i —
s p u n e o le g e n d ă p o p u la r ă — „ p a lt in u l e s t e u n c o p a c b in c c u -
v în ta t, s f în t şi c i n s t it 44, fă r ă d e ca r e „ n u s e p o a te îa c e în b i ­
se ric ă n ic i o lit u r g h ie “ (4).
D a r n u n u m a i to a c a d e p a ltin a r e a c e a s tă d u b l i c a lit a t e
m a g ic ă (de a a d u n a o a m e n ii ş i, r e s p e c tiv , d e a a n ih ila /a lu n g a
d u h u r ile r e le ), c i, în p r in c ip iu , o r ic e in s t r u m e n t f ă c u t d in
le m n d e p a ltin (69). I n tr -o d o in ă b ih o r e a n a , c u u n f lu ie r d e
p a lt in e s t e a d u n a tă „ to a tă lu m e a “ ( Ş e z ă t o a r e a , V II, p . 163).
Î n tr -u n b a sm b u c o v in e a n (d o u ă v a r ia n te , c u le s e p rin 1855),
c e le „ tr e i z în e r e le “ s în t v r ă j it e ş i d e v in n e p u t in c io a s e la a u ­
z u l f lu ie r u lu i e r o u lu i, f lu i e r fă c u t d in .,in h n a c e lu i m a i m a r e
şi m a i g r o s j u g a s t r u “ (38, p . |36— 39). In u n e le p ărţi din O l­
te n ia , e s t e a te s ta tă o c r e d in ţă şi o p r a c tic ă r i t u a l i s im e t r ic ă :
„ M ier cu ri se a r a ş i jo i d im in e a ţa d in s ă p tă m în a p a tim iio r ,
s e fa c fo c u r i p r in c u r ţi c u le m n e d e j u g a .s t r u ... “, ca s ă v in a
„ C e le tr e i f e ci o a re s f in t e 14 să s e în c ă lz e a s c ă ; s e c r e d e că p r e ­

130
z e n ţ a lo r e s te b e n e f ic ă (113, p . 80). L e m n u l d e j u g a s tr u , d e c i.
a lu n g ă p e icele t r e i z în e r e le , d ar le con voacă. p e c e le trei
z în e b un e.
In a ju n d e S f. G h e o r g h e — zi „ în ca r e se fa c to a te v ră-
jile " — ţă r a n ii d in u n e le z o n e a le ţ ă r ii c u le g r a m u r i d e j u ­
g a s tr u şi le p u n „la casă" , „ la s tr a şin i" , „ în b ă tă t u r ă 11, „la
-Oboarele v ite lo r " , „ la p ă tu le ş i co şa re " , p e n t r u „a n u lu a
a lţ ii s p o r u l v it e lo r 11, ,,ca să în lă t u r e o r ic e fa r m e c e " (8 5 , p
3 6 0 — 361), p e n tr u ca „ să a ib ă v i t e l e la p te " , ca „să s e p rin d ă
b u c a te le " (92, p . 2 8 6 — 287), s ă n u s tr ic e s t r ig o ii' v a c ile (62.
p. 30).
D e a s e m e n e a , s e c r e d e că n u i a u a d e ^ rţa r a r e p u t e r e a^
s u p r a d e m o n ilo r . Ia tă u n f r a g m e n t d e „ d e s c în te c d e ju d e c a tă " ,
c u le s d e la o „ v r ă jito a r e " : „E u îl b at p a ru l în lac, I Ca s ă -m i
s c o a tă p e drac, I 11 bat cu n u ie le d e a lu n I S ă s e d u c ă ca u n
n e b u n ... I Îl b a t cu n u i a d e a r ţ a r , I S ă f u g ă ca u n a rm ă sa r"
(24, p. 348). N u m ir e a n u ie le i d e arţar, a lă tu r i d e n u ia u a de
a lu n , e s t e e lo c v e n t ă , c u n o s c în d u - s e v a le n ţ e le m a g ic o - a p o t r o -
p a ic e d e e x c e p ţ ie a c o r d a te a c e s t e ia d in u rm ă . D a r n u ia u a de
a r ţa r n u e s t e d oar a m in t it ă în d c s c în t e c e , în v e d e r e a a lu n -
g ă r iiJ c h e m ă r ii d u h u r ilo r , ci c h ia r f o lo s ită ca a ta r e , ca a g e n t
m a te r ia l o p e r a n t, de către» d e s c în t ă t o a r e . în lu n g u l in v e n ta r ,
în to c m it de A . G o r o v e i, c u p r in z în d „ d ife r ite lu c r u r i şi o b ie c ­
t e u z u a le (la d e s c în t e c e ) “, f ig u r e a z ă a lă tu r i d e „ n u ia d e a lu n "
şi ,,n u ia de arţa r, t ă ia tă jo i d im in e a ţă în r e v ă r s a tu l z o r ilo r “
(26, p. S3). In tr -a d e v ă r . „ b ît(ă ) d e a r ţa r “ şi „b ît(ă ) d e a lu n "
s în t e f e c t iv f o lo s it e şi sînt. in v o ca te' in c a d r u l v r ă j ilo r .,d e
d r a g o ste " , d e c h e m a r e a „ ce lu i s c r is (u rsit)" : „T u -bît d e - a lu n , /
S ă v in ă ca om b un I Tu b ît de arţar, / S ă v in ă ca un a r m ă ­
sar ! ‘‘ (H 'oscîntec d in O lte n ia . c f. 86, p. 330 ; d in V îlc e a , cf.
2.0. p. 428 ; d in M o ld o v a , cf. 26, p. 2 29). Ş i to t a r ţa r u l e ste
c e l c a r e o fe r ă r e m e d ii m a g ic o - m e d ic a lc , în c a z u l în c a r e u r ­
s it u l/u r s it a m t îr z ie |sâ v in ă şi f a ta /b ă ia t u l s e îm b o ln ă v e ş t e dE:
,.d or la in im ă " , sau „ cîn d le m ă n în c ă S tr ig a in im a " (4), ca în
a ce a stă r e c o m a n d a r e , sc r isă în 1 7 8 8 , în tr -o C a rte d e d o f t o r i i :
„ P e n tr u d o r de in im ă , f lo r i d e a rţa r să fia r b ă c u a p ă n e - n -
c e p u tă şi să-1 d e a să b e a se a r a şi d im in e a ţa " (20, p . 4 2 8 ). D e
a s e m e n e a . cu d e c o c t d e sc o a r ţă d e „ g iu g a str u " , ,,!se s c a ld ă
c o p iii, ori d e c e ar f i b o ln a v i" ( 114).
■ Ia tă şi a !te o b ic e i u r i şi c r e d in ţe p o p u l a re c a r e n e in t e ­
r e s e a z ă în m od s p e c ia l : ,J n clziu a d e Isp as. r o m â n ii din T r a n ­
s ilv a n ia d t şi c e i d in B a n a t (si din M o ld o v a , cf. 102 — ■ n .n .),
în d ă tin e a z ă d e a îm p ă n a şi a în fr u m u s e ţ a m o r m in te le . b is e ­

131
r ic ile şi c a s e le cu d ife r ite v e r d e ţ u r i ş i f lo r i, c u d e o s e b ir e în s ă
a p u n e p r in c a s e c r ă n g i şi f r u n z e d e p a lt in “ (27, p. 336), care,.
„d a că se p ă s tr e a z ă p e s t e a n “, se f o lo s e s c „în c o n tr a tr ă z n e tu -
lu i “ : nC în d e v r e m e g r e a , fă -ţi în casă fu m din fr u n z ă de
p a ltin , a d u s în z iu a d e Is p a s , p e n tr u ca să f i i fe r it d e trăsnet"'
(28 ; 23). C o m e n tîn d a s t f e l de e r e s u r i, J.-A . C a n d rea cr e d e a
că e s te v o r b a d e p u n e r e a în p r a c tic ă a u n or c u n o ş tin ţ e e m p i­
rice v a la b ile : „ Ş tiin ţa r e c u n o a ş te a stă z i că f u m u l şi g a z e le d e
c o m b u s t iu n e m ă r e sc c o n d u c tib ilita t e a a e r u lu i. C înd se a p r in d e
u n fo c , fu m u l ca r e tr e c e p r in c o ş c o n tr ib u ie l a d esc ă rc a re^
t e n s iu n ii e le c t r ic e şi c o n s t it u ie u n f e l d e p a r a tr ă sn e t... P o ­
p o r u l, fără a -şi da s e a m a d e c a u z a r e a lă a ia cestu i fe n o m e n ,
a tr ib u ie ... le m n u lu i d e p a ltin p u t e r e a d e a în d e p ă r ta t r ă s n e ­
tu l, d a r c o n sta ta r e a sa r ă m în e în p ic io a r e .“ (29, p. 96). (O e ­
ro a r e s im ila r ă a fă c u t G. D e m . T e o d o r e s c u , c o n s id e r în d ca.
p r a c t ic ile m a g ic o - r itu a le d e în f ig e r e în p ă rn în t a u n e lte lo r
tr a n ş a n te p e tim p d e fu r tu n ă , s în t „ r u d im e n ta r a o r ig in e a
p a r a t r ă s n e t u lu i11 — 77, p. 8 5 .) A t e s t a t e ş i în a lte z o n e a le
E u r o p e i (1 1 1 , p . 2 15— 2 1 6 ), a s t f e l d e g e s t u r i a u u n c a r a c te r
e x c lu s iv m a g ic o -a p o tr o p a ic . C în d tu n ă şi f u lg e r ă , p o p o r u l c r e ­
de că Sf. l l i e îi tr ă z n e s te p e d ra ci, o r iu n d e s-a r a fla e i a s ­
c u n ş i. D e ţ in e r e a s a u a r d e r e a c r e n g ilo r ş i f r u n z e lo r d e p a lt in
a re m e n ir e a de a a lu n g a d ia v o lu l d in c a s ă ş i, im p lic it, de a 0
a p ă ra d e f u lg e r e le m în u it e de S f. Ilie.
U n al d o ile a a s p e c t a l a c e s t u i o b ic e i m e r ită s ă - l p u n c ­
tă m . In „z iu a d e I s p a s “, la p a tr u z e c i d e z ile d u p ă î n v i e r e , se
c o m e m o r e a z ă î n ă l ţ a r e a D o m n u l u i . N u în tîm p lă t o r , to t în a­
c e a s t ă zi (sa u în a ju n u l e i), în m a i to a te r e g iu n ile ţă r ii, s e ţin
M o ş i i d e I s p a s , cîn d f e m e i l e îm p a r t p o m e n i p e n tr u s u f le t e le
m o r ţilo r (1 0 3 ), „ c r e z în d că în a c e a stă zi s u f l e t e le m o r ţilo r se
în a lţ ă la c e r ş i c e e a c e d ă r u ie s c e le le v a s e r v i ca m e r in d e
p e d r u m “ (27, p. 334). J 'a p tu l că f r u n z e le ş i c r e n g ile d e p a l­
t in s e c o n s id e r ă a f i în c ă r c a t e d e v a le n ţ e m a g ic e d a că s în t
c u le s e n u m a i (sa u a n u m e ) în a c e a s tă zi, n u p a re a f i n ic i el
în tîm p lă to r . A c e a s tă c r e d in ţă e s t e p r o b a b il le g a tă d e i p o s t a z a
f u n e r a r ă a p a l t i n u l u i , d e m e n ir e a sa d e a f i ,,sc a r ă “ p e n tr u
s u f l e t e le c a r e se în a lţ ă la cer. P a lt in u l a r e , p rin în s ă ş i „ s ta ­
t u t u l14 s ă u („ le g ife r a t “ d e le g e n d a p o to p u lu i şi ide c e a a S f.
S is in ie ) , v a le n ţ e a p o tr o p a ic e , d a r a m p lo a r e a a c e sto r a d e v in e
m a i m a r e d a c ă ra m u r a d e p a lt in a f o s t c u le a s ă în z iu a în care-
c o p a c u l a s e r v it , d r e p t „ sc a r ă “ s p r e c e r , s u f le t e lo r m o rţilo r ..

132
5. PALTINUL FUNERAR

A r b o r e l e c o s m i c , a le c ă r u i r ă d ă c in ă , t u lp in ă şi co r o a n ă
s u s ţ in (d e sp a r t, dar şi u n e s c ) c e le tr e i p a lie r e c o s m ic e , s e i­
d e n tific ă cu a r b o r e l e f u n e r a r , p e n tr u că a r b o r e l e c o s m i c e s te ,
p e n tr u m e n t a lit a t e a p o p u la r ă , s in g u r a „ c a le d e t r e c e r e “ în
l u m e a ele d i n c o l o a s u f le t u lu i d e f u n c t u lu i. C u n o a ş te m ip o s ­
t a z e le fu n er a re a le a r b o r ilo r c o s m ic i „ t ip ic i11 la r o m â n i : bra-
d u ! ş i m ă r u l. D ar în c a z u l p a lti n u lu i ? F a c e e l e x c e p ţ ie d e la
a c e a stă n o im ă a m e n ta lită ţ ii m it ic e '? S e p a r e că nu. P a lt in u l
— cu v ig u r o a s e c a r a c te r e c o s m ic e -— î l ir eg ă sim ş i în ip o s ­
ta z a d e a r b o r e f u n e r a r , b in e r e p r e z e n ta t în f o lc lo r u l. m itic
r o m â n e sc . C e a m a i s p e c ta c u lo a s ă im a g in e a p a l t i n u l u i f u n e r a r
o c o n ţin d n t e c e l e r it u a le d e „ p e tr e c e r e a m o r t u lu i11 şi a n u ­
m e a c e le a a t e s t a t e în zo n a B a n a t u lu i. Iată r e d a te în p a r a le l
e p is o a d e le f in a l e d in d o u ă a s t f e l d e c în te c e , c u le s e la a p r o a p e
u n s e c o l u n u l d e a ltu l, d in a c e e a ş i zo n ă b ă n ă ţe a n ă (ju d . Ca-
r a ş -S e v e r in ) :
„Pas (Ioane), pas „Paş (Ioane), paş,
Pe mîna dreaptă Cînd m i-o d-ajungea
Să nu dai pre-a stîngă La mijloc de cala
Unde jocul joacă La un paltin mare
Şi alăutiţe zic, ... Cu vi.rfuri pe ceri
Că-s negri tălhari Cu poale prc m ări
Şi te-or jă(f)ui, Cu umbra-i rotundă
Ci deloc să pleci Cu frunza măruntă,
Şi sama să iai : Sub iel im i era
La mijloc de cale Ur. pat încheiat
}.;sf;e-un paltin mare Cu scînduri ele brad.
Cu frunza tnănur.tă, In pat îmi şedea
Cu umbra rotundă, Tot Maica Marie ;
Că-i lină fontînă, Scria pe hîrtie ;
Scăunicel d-odihn:'i Carte îmi făcea
Şi pat încheiat La (Ion) îmi c!a
Cu ;;cînduri de brad Şi m i-l trimitea
Cu stulpezi de fag. Sus Ja Cristos,
Iar Sînta-Mârie La Domnul Cristos.
Şede-n pat şi scrie (Ion) se ruga
Cu condei în mină ... Cristos sc-ndura
Scriam -o scriea Scară slobozea
Zluzi de foc pocnia Scară de argint
Ingeru zăletia Pin’ jos la pămînt
Scări îm i coboria. (Ion) se urca

133
Pe (Ion) îl suia .La Cristos carte-i da
Sus la Cristos, Cristos o l oşea
La cel Domn frumos . Şi cartea-i citea
După ce-l suia Şi pe scămnel îl punea
Scaun îi da La linii fîntînă,
De s-odihnia, La-al scăm nel de-odihnă.
Pîn’ vin i-o sosia, Vreme ţi-o venit,
Cu vin îl uda, A de despărţit
Lum ea alb' ui ta ” (30) n e-ai tăi pruncişori." (31)

■ B . P . H a s d e u a în r e g is t r a t ş i o a ltă v a r ia n tă d e c în te c f u ­
n era r „ d e p e t r e c u t 11, d in a c e la ş i ju d e ţ (C a r a ş -S e v e r in ) şi cu -
p r in z în d a c e le a ş i m o t iv e b in e c u n o s c u te : „ m o r tu l să n u ia
c a le a s t i n g ă u n d e jo a că t îlh a r i, ci d r e a p t a , s ă p o p o s e a s c ă la
f i n t î n a d e s u b p a l t i n , u n d e S f. M a r ia (în p a t, s a u la o „ m a să
d e p ia tr ă 11 — n .n .) sc r ie m o r ţii. D oi în g e r i s c o b o a r ă sca ra şi
m o r tu l e s u it la C r isto s u n d e e u d a t c u v i n a l b ş i u ită lu m e a
a lb ă “ (32, p . 5'.20).
E v id e n t, în c în t e c e le f u n e r a r e s u p u s e a te n ţ ie i, c e n tr u l d e
g r e u t a t e a l im a g in ii e s t e a c e l ,.p a ltin m a r e I C u v îr fu r i p e
c e r i / C u p o a le p c m ă r i, I C u u m b r a -i r o tu n d ă , I C u fr u n z a
m ă r u n tă 11. ln ju r u l lu i, a t ît p e o r iz o n ta lă , c ît şi p e v e r tic a lă ,
se o r g a n iz e a z ă în tr e a g a lu m e . A ic i s e în c h e ie s t a tu t u l d e
„ p r ib e a g “ al c ă lă to r u lu i, d e f a p t lip s a lu i d e s t a tu t (n ic i v iu ,
n ic i m o rt), în tr -u n „ ţin u t al n im ă n u i“ (n ic i în „ lu m e a a lb ă “,
n ic i în „ lu m e a n e a g r ă “), în ca r e , ca în tr -u n la b ir in t, t r e b u ie
si:i g a s e a s c ă (şi sti m e r it e ) s in g u r u l d r u m c o r e c t care-' d u c e
d in t r - o lu m e în tr--alta. A ic i, la p o a le le p a ltin u lu i cu c o r o a n a
în cer, S f. M aria (106) în d e p lin e ş t e u lt i m e le fo r m a lită ţi, „ b i-
r o c r a tic e ‘‘ : ,,p r ib e a g u l“ e s t e r a d ia t d in c a t a s t if u l c e ln r v ii şi
în s c r is în c a t a s t if u l „ ce lo r du.şi“ (în tr -u n a d in v a r ia n te , S I
M a ria îi în to c m e ş t e ch ia r ■o „ c a r te “ — un l a i s s c z - p a s s e r -pen ­
tru rai). T o t aici. la p a ltin , în g e r ii sa u C r is to s c o b o a r ă sca ra
pC' c a r e s u f l e t u l s e u rcă la c e r (in u n e le v a r ia n te . c le m e n t e le
s în t in v e r s a te : c o p a c u l e s t e în p r e lu n g ir e a „ sc ă rii d c c e a r a “
şi n u in v e r s — 7, p. 574).
E s te in u t il să d e t a lie m a ic i v a lo r ile s im b o lic e u n iv e r s a le
— p rin e x c e l e n ţ ă a s c e n s io n a le — a le s c ă r ii, dar t r e b u ie să
m e n ţio n ă m fa p t u l că m o tiv u l ,,scari"t c ă tr e z e i“ ( S c a la D e i)
n u e s te , în c a z u l n o str u , n e a p ă r a t d e p r o v e n ie n ţ ă c r e ş tin ă . In
s p a ţiu l tr a c ic , m o tiv u l e s t e a t e s t a t d in p e r io a d a p r e c r e ş tin ă :
P o ly a e n u s (sec . II e .n .), c o n s e m n e a z ă o in fo r m a ţ ie p r iv it o a ­
re la u n p r e o t şi r e g e tr a c (K o sin g a s), care- îş i a m e n in ţa s u ­

134
p u ş ii că s e v a p lîn g e z e iţ e i H e r a , a l că r e i m a r e p r e o t era,
u r c în d u - s e la ea în cer, « p e o m u lţ im e d e scă ri m a r i d e le..nn...
p u s e cap la c a p “ ( S t r a t a g e m a t a V II, 22). R e v e n in d la e p is o ­
d u l d in c în t e c u l fu n e r a r în d is c u ţ ie , să r e m a r c ă m fa p t u l că
sc a r a c e r e a s c a jo a că a c e la ş i r o l c u a r b o r e l e c e r e s c , fiin d d ouă
m o tiv e m ito -s iim b o iic e o m o lo a g e şi in te r ş a n j a b ile . Ca a ta re ,
p r e z e n ţa e i în p r e a jm a u n u i „ p a ltin m a re , cu v îr iu r i p e c e r “
e ste , în b u n ă m ă su r ă , s u p e r f lu ă , d a r a s tfe l d e t a u t o lo g ii sîn t
fr e c v e n t e în t e x t e le f o lc lo r ic e . In b a s m e le şi le g e n d e le lu m ii,
e r o u l a j u n g e în c e r ( în p a r a d is e tc .), u r c în d u -S e p e u n co p a c
m ir a c u lo s (sau p la n tă ), c a r e c r e ş t e p în ă la „ to a r te le c e r u lu i11.
F o a r te r ă s p în d it în E u ro p a (3 7 , p. 302), a c e s t tip d e b a sm
e s t e b in e r e p r e z e n t a t în R o m â n ia , p r in b a sm e ca P ic iu l c io ­
b ă n a ş u l ş i p o m u l c e l f ă r ă c ă p ă t î i {P. Isp ir e sc u ), în ca r e e r o u l,
în v e d e r e a a s c e n s iu n ii, cere s ă i s e dea „ n o u ă c o lţu r i d e p r e s ­
cu ră , n o u ă p a h a r e d e v in ş i n o u a b a r d e “ — t ip ic ă d o ta r e p e n ­
tr u o c ă lă t o r ie în „ lu m e a d e d in c o lo “. P c m ă su r ii c e u r c ă p<:
tr u n c h iu l c o p a c u lu i, e r o u l î n f i g e c e le n o u ă b a r d c , r e a h z în d
a s t f e l u n f e l d e sc a r ă cu n o u ă tr e p t e ( n iv e le ) — v e z i a r b o r e l e
c o s m ic c a r e s u s ţ i n e c u c r e n g ile s a le c e le ş a p te sa u n o u ă c e r u r i.
In a lt e v a r ia n t e , a r b o r e le (p la n ta ) c r e ş te la c e r „ca o s c a r ă “ ;
v e z i c e le b r u l b a s m p o p u la r e n g le z Jncl-c ş i v r e j u l d e f a s ° le ■
„ ... er a u a t ît d e d e s e şi d e în c o lă c it e , în c ît v r e j u r ile fo r m a u
o în lă n ţu ir e ca r c, la p r im a v e d e r e , s e m ă n a cu o scară. U itîn -
d u - s e în s u s , .Tack n u p u tu z ă r i c a p ă tu l v r e j u l u i c a r e p ie r e a
p ierdu t, în n o r i. În c e r c ă seara ; d e s c c p e r i că era s o M a şi
n u m a i b u n ă d e u r c a t “.
D e c e a a p ă r u t şi a s u p r a v ie ţ u it m o tiv u l s c ă r ii, a lă tu r i
de c e l a l p a lt in u lu i c o s m ic o - fu n e r a r în t e x t e le r o m â n e s t i ?
U n p r im r ă s p u n s , c e l m ai la în d e m m ă , p a r e a fi u iv n ă tc r u l :
p a ltin u l ca o sc a r ă a d e v e n it jja ltin u i o sr a r ă . U n a lt d o i­
le a r ă s p u n s n e e s t e s u g e r a t d e r it u r ile fu n e r a r e p r a c tic a te d e
r o m â n i ş i, !.nai n le s, ct.e s im b o lis t ic a a tr ib u ită p o m u l u i f u n e r a r
ş i d e p o n w n ă . Ia tă c ît e v a p r a c tic i şi c r e d in ţe , c u le s e de S im .
F l. M a r ia n , care- n e .scu tesc ţie p rea m u lt e c o m e n ta r ii : „.-.po­
m u l, ca r e se p u n e la m o r t, s e r v e ş t e s u f le t u lu i ca o sc n r ă p'°
care s e s u ie d e p e p ă m în t p în ă la D u m n e z e u în c e r “ (:rn, p
173) ; „In u n e le lo c u r i în T r a n s ilv a n ia , p n m e n c le [c a r e s e p u n
în p o m u l d e p o m a n ă — n .n .] s e m a i f a c în fo r m ă d e s c a r ă ş i
în s e a m n ă că p e a c e a sc a ră a r e să s e u r c e m o r tu l în c e r “ (39,
p. 170) ; ,J n u n e le s a t e d in M o ld o v a ... p o m u l s e a şe a z ă în tr -o
cofă. sa u o a lă , c a r e c t o td e a u n a p lin ă cu ap ă c u r a tă ... D e porn
[ ... ) s e r a z im ă t o td e a u n a o sc a r ă fă c u tă d e ( = c o a p tă d in —

135
n .n .] fă in ă d e g r îu , şi în t r - u n u l d in r ă m u r e le s e a n in ă şi o
s tic lă d e b ă u t apă. S cara în s e m n e a z ă ca s ă a ib ă s u f le t u l p e
c e s e s u i, d a că v a a v e a p a r te , în p o m ii r a iu lu i, a p a ca să
a ib ă p e c e e a la lt ă lu m e ce b e a ...“ (39, p. 1 68— 160). A v e m în
a c e s t d in u r m ă a sa m b la j d e o b ie c te r itu a le d e s im b o lis t ic ă
fu n e r a r ă a p r o a p e t o a t e m o t iv e le e p ic e c o n ţ in u t e în c în t e c e le
fu n e r a r e ,,d e p e tr e c e r e a m o r t u lu i“ : c o p a c u l c o s m ic d in m ij­
lo c u l a p e lo r , sc a r a , fîn t în a c u a p ă lin ă . D e r e g u lă , s u b s t it u t e le
d e n d r o m o r fe f u n e r a r e a le a r b o r e lu i c o s m i c n u n u m a i că n u
s î n t (fir e ş t e ) „ cu v îr fu l î n c e r “ , d ar s în t c h ia r m in ia tu r a le
(m ai a le s a r b o r e le d e p o m a n ă — d e r e g u lă o c r e a n g ă d e s f r u n ­
zită ). P e n tr u a s im b o liz a t o t u ş i a s c e n s iu n e a in fin it ă , p o m i i
fu n e r a r i er a u în s o ţiţi d e s im b o lu r i a s c e n s io n a le : s c a r a sa u
p a s ă r e a - s u f l e t (şi ea f r e c v e n t r e p r e z e n ta tă p e p o m u l d e p o ­
m a n ă sa u p e s t î l p u l f u n e r a r ) .
D acă a m în t î ln i t m o tiv u l p a ltin c o s m i c + sca ră câtrp c e r
în c în t e c c le f u n e r a re a le b ă n ă ţe n ilo r , în s c h im b , în d ia g o n a l a
s p a ţiu lu i c a r p a tic , la h u ţ u li ( „ v e c in ii c a r p a tin i im e d ia ţ i r.i ro -
m â n ilo r w — 40, p. 512), în „ c o lin d e le p e n tr u m o r ţ i“ a le a c e s ­
to r a , m tîln im m o tiv u l p a lt in c o s m i c + p a s ă r e a - s u f l e t . î n ­
t r - u n c o l i n d d e f l ă c ă u m o r t , d e e x e m p lu , ş o im u l- s u f le t , în
p c r e g r in a r e a -i p o stu m ă , s e a ş e a z ă p e u n a rţa r : „D ar a c e s tu i
a rţa r n u -i e s te d ra g ( ş o im u l- s u f le t ) I N u - i e s t e d ra g şi el
n u c r e ş t e ... I B is e r ic u ţa l-a în d ră g i t, / C u m 1-n în d r ă g it s-a şi
d e s c h is u (41, p. 140). (S ă r e m a r c ă m fa p tu l d i r e ia ţi a f lă c ă u
m o r t — şo im — a r ţ a r p a re să f i s u p r a v ie ţ u it şi în u n e le c o lin d e
r o m â n e ş ti cu a c c e n t c fu n e r a r e ; cf. 12, p . 533 ; v e z i şi 109
p. 7— 10, p. 2 93— 296).
E ste p o s ib il să n e a f lă m , în c a z u l c o lin d e i h u ţ u le , în fa ţa
u n e i a lte r ă r i d e n a tu r ă c r e ş tin ă a m o t iv u lu i e p ic o -m îtic . P r o ­
b a b il că, în f o ^ a in iţia lă , p a s ă r e a -s u f le t îş i fă c e a c u ib în
v îr fu l a r ţa r u lu i, ca r e c r e ş te a a p o i p în ă la cer. (A m v ă z u t m a i
în a in te c ă p a ltin u l er a c o n s id e r a t c a fiin d a r b o r e c o s m ic la
u c r a in e n i, ju c în d un ro l p r im o r d ia l în u n e le m itu r i c o s m o ­
g o n ic e a l e a c e s to r a .) S u b p r e s iu n e a d o c tr in e i c r e ş tin e , p a lt i­
n u l n u - ş i m a i în d e p lin e ş t e m e n ir e a , „ el n u (m a i) c r e s t e “. P a l­
tin u l e în lo c u it c u b is e r i c a , ia r m e n ir e a m itic o - fu n e r a r ă a
p r im u lu i e s t e p r e lu a tă d e a c e a s ta . B is e r ic a p o a te ju c a a c e st
rol : şi ea e s te o A x is M u n d i (o S c a l a D ei c h ia r ) ş i, să n u u i­
t ă m , e a e s t e d u r a tă — c a în le g e n d e le m o ld a v e — p e lo c u l
şi din le m n u l u n u i p a ltin sa c ru ( s u b s t itu ir e s im ila r ă cu cea
p r e z e n t a tă m a i su s). U n f e n o m e n id e n tic s e m n a le a z ă R . V u l­
can escu , în t r - o c o m u n ă d in j u d e ţ u l M eh e d in ţ i, u n d e p a s ă r e a -

136
s u f l e t n u m a i e s te fig u r a tă s c u lp t u r a l în v îr f u l s t i l p u l u i f u ­
n e r a r ( s im u la c r u a r h a ic a l c o l o a n e i c e r u l u i la m o r m în t) ci,
o d a tă c u în lo c u ir e a a c e s tu ia , în v îr f u l c r u c ii ; f e n o m e n c a r e -l
fa c e p e e t n o lo g să v o r b e a s c ă d e s p r e „ a d a p ta r e a o b i c e iu lu i f u ­
n e r a r s tr ă v e c h i la c o n d iţiile n o i d e fig u r a r e p r o m o v a te de
c o n f e s iu n e a d e s t a t în p e r io a d a feudală"' (3, p . 118, v e z i f o to ­
g r a f ie la p. 121).
R e v e n in d la m o t iv u l p a l t i n c a r e c r e ş t e , p u r t î n d s u f l e t u l
la c e r , d in „ c o lin d e le p e n tr u m o r ţ i“ a t e s t a te la h u ţ u li, să r e ­
m a r c ă .. f a p t u l că e l e s t e s in o n im (c h ia r d a că n u a t ît d e e x p l i ­
cit) cu m o t iv u l p a l t i n ( c o p a c ) c a r e c r e ş t e ( „ î n t r - o z i c a în tr -u n
a n a) d i n t r u p u l d e f u n c t u l u i — m o t iv d in b e lş u g a t e s t a t în
t e x t e le p o p u la r e r o m â n e ş t i ş i d e a iu re a . In u n e le v a r ia n t e a r­
d e le n e ş t i a le b a la d e i M e ş t e r u l M a n o l e , d in tr u p u l ( c o a s t e le ,
o c h ii) f e m e ii z id it e , c r e s c „ d o u ă p ă lt i n e le “ sa u „ d o i p ă lt iş o r iu,
ia r p r u n c u l c o n tin u ă s ă tr ă ia s c ă , le g ă n a t d e v în t , în t r - u n „ la n -
g ă n “ d e p a ltin , s a u în tr -u n le a g ă n p u s „în v îr f d e p ă lt in a ş “
(42, p. 176, 196, 284). I n tr -o v a r ia n tă a r d e le a n ă a b a s m u lu i
„ D o i f e ţ i c u ste a în f r u n t e “, d in t r u p u r ile c e lo r d o i c o p ii, în ­
g ro p a ţi d e v ii, au r ă s ă r it doi p a ltin i m ir ific i (57), care „ c r e s­
c u r ă c u m a lţi p a lt in i n u c r e sc : în f ie c a r e zi u n a n , în fie c a r e
n o a p te a lt an , ia r ă în c r e p e t u l z o r ilo r , cîn d se s t in g s t e l e l e p e
c e r , tr e i a n i in t r - o c lip ita . C în d s e îm p lin ir ă tr e i z ile ş i tr e i
n o p ţi, c e i d o i p a ltin i e r a u m în d r i şi în a lţ i... (56, p. 70). !n -
t r -u n b asm m a g h ia r , m o tiv u l a p a r e u ş o r a lt e r a t : p r in ţe s a
.este în g r o p a tă su b u n a r ţ a r , d in c a r e în să c r e ş t e o ra m u r ă
n o u ă ; u lte r io r p r in ţe s a r e în v ie (88, I, p. 130). S ă c o n s e m n ă m
d e o c a m d a tă f a p t u l că, în t o a t e c a z u r ile c o m e n ta te , c o p o c ii
( p a ltin ii) c r e s c d in t r u p u r ile u n o r e r o i în g r o p a ţi (d e v ii) ca re
c o n t in u ă (ch iu r d a c ă u n e o r i a p a r e n t) să tr ă ia sc ă ( s o ţia m e ş t e ­
ru lu i M a n o le ), sa u c h i ar r e v in la v ia ţă (fe ţii cu s t e a în f r u n ­
t e ). A c e la ş i m o t iv f o lc lo r ic c o m p le x a p a r e în tr -u n b a s m a r­
d e le n e s c . M a rn a c c a re a : „ (P e fa tă ) o a fla r ă m o a r tă şi m u lt
tim p o p lîn s e r ă ş i o je lir ă , ca p e o so r ă a lo r , in urm ă--i fă cu ră
un c o ş c iu g d c a u r s - o a şe z a r ă in t r - u n v î r f d e p a lt in , ca s ă o
le g e n e v în t u l ş i să o v a z ă p ă m în t e n ii...“, d ar u lte r io r f a ta în ­
v ie (44. p. 147). În e s e n ţa lo r , d a t e le e p ic e a le s c e n a r iu lu i p ar
a s e r e p e ta , d a r e le n u s în t în c ă în m ă su r ă să j a lo n e z e şi să
d e fin e a s c ă s u b s t r a t u l m itic şi c o m p le x u l c e r e m o n ia l ca r e le -a r
fi p u t u t g e n e r a .
I n fo r m a ţii c a n t ita t iv şi c a lit a t iv su p e r io a r e n i le o fe r ă o
e x c e p ţ io n a lă c o lin d ă ( T o a d e r D i a c o n u l) , c u le a s ă în 1 8 8 4 d e
la c e le b r u l P e t r e a C r e ţ u l Ş o l c a n , l ă u t a r u l B r ă ile i . D a c ă a

137
d o u a p a r te a c o lin d e i (r e fe r ito a r e la T o a d e r D ia c o n u l) a r e
u n c a r a c te r e x p lic it c o s m o g o n ic , în s c h im b p r im a p a r te (a v în d
c a p r o ta g o ni stă p e s o ţ ia ac e s t u ia) a re u n c a r a c te r fu n e r a r .
„ D ia c o n e a s a “ p r a c tic ă u n t ip a r h a ic d e c ă lu g ă r ie p u s tiii că, de
sih ă s t r ie („ n e a g ră s c h im n ic ie “) : „E a m i s e d u c e a I L a c ă lu ­
g ă r ie I P r in n e a g r ă p u s tie , i P r in în a lţii d e m u n ţ i, I P r in
v e r z ii de brazi I P r in d ea lu ri c u s tîn c i, I P r in v ă ile - a d în c i, I
In D o m n u l să c r e a z ă , I N im ic să n u v a ză , I N ic i v o in ic tre-
c în d , / N ici p ă să r i zb u r în d ; / S ă n u m ai a u d ă I D e fr a te , de
ru d ă , I N ici p o p ă tc c în d , I N ic i c o c o ş cîntînd...1.4 (18, p. 43).
C în d „ c e a s u -i v e n e a I S f ir ş it u l s ă - ş i d e a “, D u m n e z e u Ii
c h e a m ă p e to ţi s f in ţii (P e tr e , i l i e , Ion , M ih a il, G a v r il) ş i le
dă d ou ă p o r u n c i d is t in c te . P r im a, în pri v in ţa s u f le t u lu i c ă lu ­
g ă r iţe i : nla , v o i s ă - m i p le c a ţi, I S u f le t u l s ă - i lu a ţ i I Ş i s ă -l
a ş e z a ţi I U n d e i- o p lă c e a , I U n d e s - o c ă d e a , I C u s f i n ţ i , I
C u p ă r in ţi, I D e m in e iubiţiL'.
S fin ţ ii în d e p lin e s c p o r u n c a şi în a lţă s u f l e t u l la cer :
„S u f le t că -i lu a , I In b raţe-1 p r im e a , I A r ip i c ă -i d ă d e a I Şi
m î- l t r im it e a I U n d e se c ă d e a I Ş i u n d e -i p iâ c e a , I C -a şa D o m ­
n u l v a .“ (1 8 , p. 44).
A d c u a p o ru n cti a c o s m o c r a to r u lu i s e r e fe r ă la tru p u l
n e în s u f le ţ it a l p u s tn ic e i : „ T r u p u l să -i lu a ţi I Ş i s ă - l a şe z a ţi /
T o t in tr -u n m o r m în t, I M a i su s d e p ă m î n t , I f n t r - u n le g ă n e l I
V er d e , .n it it e l, / L e a g ă n de m ă ta s e I T o t c u v iţ a -n şa so , /
Sf'i so o d ih n e a s c ă , I S ă s e p o m e n e a s c ă !“
S f i n ţ i i în d e p lin e s c şi a c e a s tă a d oua p o r u n c ă : „ A p o i o
p lîn g e a , I 1n f ă ş i c - o - n f ă ş e a , I C u har m i-o s tr o p e a / Ş i se
p r e g ă te a I S ă -i fa c ă m o r m în t I M ni su s de p ă m în t .“
P e n tr u a c e a s ta , u r m e a z ă s ă f ie g ă s it c o p a c u l în c r e n g ile
c ă r u ia v a fi a g ă ţa t (fix a t) „ le a g ă n u l“ m o r tu a r ; c o p a c u l e s te
cu g r ijă a le s : „ P rin p ă d u ri u m b la , I P a l t i n c - a l c g e a , I M ă ­
ta s e s c o te a ,... I L e a g ă n s e - n t in d e a I L eagăn d e m ă ta s e I T ot
cu v iţ a - n şa se , I L e g a t cu a la m ă I D e n u -i b a g i d e se a m ă ... I
’n le a g ă n c-o p u n e a , I (S f in ţii) A c a s ă -m i p le c a , / L a c e r se
su ia , I D o m n u lu i s p u n e a .“ (18, p. 44).
D u m n e z e u co b o a ră p e p ă m în t şi : „ L e a g ă n d e p r iv e a ... I
M în a că p u n ea , I D e g e t a t in g e a , I P e s te ea s u fla I Ş i m i - o
î n v i a " (18, p . 45).
C a ş i în e x e m p le le p r e c e d e n t e , n i s e d e z v ă lu ie d o u ă m o t i­
v e : p c ele o p a r te , relaţia, d e f u n c t - p a l t i n ( f ie c ă p a ltin u l c r e ş te
d in tr u p , f ie că tr u p u l e p u s în t r - u n p a ltin s a u le a g ă n d e p a l­
t in ) şi, p e d e a ltă p a r te , î n v i e r e a p o s t u m ă a d e f u n c t u l u i . M ai
m u lt d e c ît a t ît, al d o ile a m o t iv p a r e a f i c o n d iţio n a t d e p r i­

138
m u l : p e cît e D u m n e z e u d e „ a to tp u te r n ic " , e l n u p o a te să o
în v ie p e c ă lu g ă r iţă , d e c ît d u p ă c e a c e a sta a fo s t a ş e z a tă în
„ le a g ă n u l“ d in p a ltin . A r h a ic e şi n e b ă n u ite s e m n if ic a ţ ii e s a a -
fcologice ş i r itu a l- f u n e r a r e a le a c e s t u i co p a c p a r a s e în t r e ­
v e d e a . C u t o a t e că în tr e g r it u a lu l e s te „r e g iz a t “ p în ă în c e le
m a i m ic i d e t a lii d e u n D u m n e z e u cu a p a r e n ţă c r e ş tin ă ş i în ­
d e p lin it în to c m a i d e s f in ţi, r itu l e s te d e p a r te d e a f i de fa c tu r ă
c r e ş tin ă . D im p o t r iv ă , c o lin d a p a r e c ă d e sc r ie ( d e s tu l d e a­
m ă n u n ţit) e t a p e ie u n u i r itu a l d e în m o r m in ta r o s u i- g e n t r is :
„ în fă ş a r e a “ t r u p u lu i, s tr o p ir e a „ cu b a r “ , e x p u n e r e a „ m a i sus
d e p ă m în t^ , în t r - u n ,, le a g ă n “ în p a ltin (p r o b a b il p e o p la t f o r ­
m ă d e s c in d u r i, a g ă ţa tă sa u f ix a t ă in c r e n g i le c o p a c u lu i) (116).
O im a g in e s u m b r ă n e în t îm p in ă în tr -o b a la d ă p o p u la r ă
— C o n s ta n tin B râucoveq.nuZ — c u le a s ă d e V a s ile A le c s a n d r i ■
c o r p u l îm p ă ia t al e r o u lu i e s te a tîr n a t în tr -u n p a ltin : „ T r u -
p u - i d e p e le ju p e a , I P e lc a c u p a ie - o îm p le a , I P r in n o r o i o
tă v ă le a , / Ş i d e - u n p a lt in o l e g a ' (93, p . 219).
S -a r p u t e a c r e d e că, a n u m e în a c e s t caz, e s t e v o r b a d e
o im a g in e s t r ic t p o e tic ă , d a r e p o s ib il ca e p is o d u l r e s p e c tiv
să a ib ă a lte e x p lic a ţ ii : f ie cei t u r c ii îi a p lic ă d o m n ito r u lu i
c r e ş tin o u ltim ă p e d e a p să — o in m o r m în ta r e „ p ă g m ă “ , în
r ă sp ă r cu „ le g e a c r e ş tin e a s c ă 41 d e c a r e B r a n c o v c a n u a r e fu z a t
să s e d e z ic ă , f ie că a v e m aici d e -a fa c e cu în c ă o s u p r a v ie ţ u ir e
a r itu a lu lu i d e o m o r îr e (ju p u ir e ), a d o m n ito r u lu i „ la p a lt in ^
a şa c u m a m v ă z u t că se în tîm p lă lu c r u r ile în c în t e c u l b ă tr în e sc
tip T r e i c r a i (34, p. 427). In o ri c e caz, n u p a r e s ă f ie v o r b a
d e o „ in t e r v e n ţ ie “ d in p a rtea lu i A le c sa n d r i. A c e s ta , in tr -o
n o tă d e s u b s o l, am in t e ş t c că — p o tr iv it C r o n ic ii r o m â n ilo r
a lu i G h . Ş in c a i — B r â n c o v e a n u a f o s t d e c a p ita t, ia r t r u p u l
i-a f o s t a r u n c a t în m a re . D a c ă A le c s a n d r i ar f i in t e r v e n it în
t e x t u l b a la d e i p o p u la r e , e s t e d e p r e s u p u s că e l ar fi u rm a t
v e r s iu n e a c r o n ic ii p c ca r e o m e n ţio n e a z ă (128).
Nu in s is t a a tît d e m u lt a su p r a a c e s tu i in s o lit şi, î n ­
tr - u n f e l, r e b a r b a tiv r itu a l fu n e r a r (e x p u n e r e a la în ă lţ im e ) ,
d a că n u 1--am în t îln i ş i în v a r ia n t e le t r a n s ilv ă n e n e a l e M i o r i ­
ţei, c o lin d e d e s p r e care f o lc lo r iş t ii <?.u c o n v e n it că r e p r e z in tă
fo r m e le c e le m a i a r h a ic e 1 ale te m e i. C er er ea t e s t a m e n t a r ă a
c io b a n u lu i, a d r e s a tă p r o p r iilo r săi u c ig a ş i, s u n ă a s t f e l : „ P e
m in e p ă m în t n u p u n e ţ i I N u m a d a lb ă (sfîn tă ) g lu g a m e a , /
F lu ie r u d u p ă c u r e a “ (45, p. 565).
A u f o s t in v e n t a r ia t e 2 3 0 d e V er siu n i ale M i o r i ţ e i (d e c i
circ a 200/o d in c e le a p r o a p e 1 2 0 0 de v a r ia n te p u b lic a te ) —
în m a r e a lo r m a jo r ita te ' t r a n s ilv ă n e n e — în c a r e e x p u n e r e a

.139
c a d a v r u lu i la s u p r a fa ţă e s te în m od e x p lic it , sau d o a r a lu z iv ,
r e c la m a tă d e c io b a n u l-v ic tim ă (46, p. 26). In „ n u lte v a r ia n te
— cu p r e d ile c ţ ie m o ld o v e n e ş t i — c io b a n u l c e r e ca, la în m o r ­
m â n ta rea sa, f lu ie r u l (b u c iu m u l) s a u g lu g a (sa ric a ) să f ie
a t îr n a te în tr -u n p a ltin (45, 46), sa u cr u c ea s ă - i f ie „ d e p ă lt i-
n a ş“ (45, p. 706). S ă m a i a m in t im fa p t u l că u n ic a m o tiv a ţ ie a
a c e s to r d e z id e r a te — în fon d m e s a j u l m it o - p o e t ic a l ,,t e s t a ­
m e n tu lu i" — e s te în m od e x p lic it fo r m u la tă : c io b a n u l v r e a
să r ă m în ă „ v iu “ , în m ij lo c u l n a tu r ii în c o n ju r ă to a r e . D o r in ­
ţ e le c io b a n u lu i, lă s a t e c u lim b ă d e m o a r te , d e a - ş i v e d e a şi
a u zi în c o n tin u a r e a n im a le le („oi ca s ă -m i p r iv e s c / d o r să--mi
p o t o le s c “, „în d os u l s t în ii I s ă - m i au z c î in i i“ — 45, p. 796),
p r e c u m şi d e a f i p r iv it ş i a u z it d e a c e s te a („ C în d in flu ie r
oi s u fla I T o a te u ă ile - o r c î n t a “ — 47, p. 117), n u t r e b u ie î n ­
ţ e le s e cu m e n ta lita t e a o m u lu i m o d e r n , ca fiin d s im p le im a ­
g in i p o e tic e . P e n t r u m e n t a lit a t e a o m u lu i a r h a ic , te s t a m e n t u l
c io b a n u lu i e x p r im ă d o r in ţa şi r e le v a c r e d in ţa a c e s tu ia în t r - o
p o s t - e x is t e n ţ ă e f e c t i v ă .
R e v e n in d , s ă t r a e m în r e v is t ă a s p e c te le c a r e d e c u r g d in
f e lu l în c a r e c io b a n u l c e r e s ă f ie în m o r m în ta t : în v e lir e a tru -
pu lu i cu g lu g a (b on d iţa, şu b a , g u b a , s u m a n ), e x p u n e r e a d e ­
a su p r a p ă m în t u lu i, re la ţia d e f u n c t -p a lt in , s u p r a v ie ţ u ir e a p o st-
m n r te m — a s p e c te p e c a r e le - a m în t îln it , în t o ta lita t e , în
c o lin d a T o a d e r D ia c o n u l şi, p a r ţia l, în c e le la lt e t e x t e f o lc lo ­
ric e c o m e n ta te . U n u l d in t r e a s p e c t e le c o m u n e e s t e în v e lir e a
c a d a v r u lu i (cu s c o p e v id e n t d e p r e z e r v a r e m a g ic o - m itic ă a
a c e stu ia ), în a in te a e x p u n e r ii la în ă lţ im e . P e c în d la c ă lu g ă r i­
ţa d in c o lin d ă e s t e v o r b a d e o „ în fă ş a r e “ to ta lă , la c io b a n u l
d in M i o r i ţ a p a r e a f i v o r b a d e o în v e lir e (p a r ţia lă ?) a tr u p u ­
lu i, cu p r e d ile c ţ ie a c a p u lu i. S p u n e m a c e a s ta , în p r im u l rîn d ,
p e n tr u c ă g lu g a c io b a n u lu i e s t e u n f e l d e s a c c a r e a c o p e r ă
ca p u l, u m e r ii şi ( e v e n tu a l) o p a r t e d in c o r p ş i, în a l d o ile a
rîn d , p e n t r u că în u n e le v a r ia n t e m o ld o v e n e ş t i, d a r ş i t r a n ­
s ilv ă n e n e , e r o u l cere : „ G lu g u liţa m ea I P în z ă p e o ch i sa m i-o
p u i“ (45, p . 708, 819, 835, 851), ia r a lte o r i : „ S ă m ă -m p în z u ia s -
că I T o t c u g lu g a m e a “ (45, p . 1048). În r itu r ile fu n e r a r e a le
r o m â n ilo r , a s t f e l d e p r a c tic i a u s u p r a v ie ţ u it p în ă - n s e c o lu l
n o s tr u , n u a t ît p r in fo lo s ir e a g iu lg iu lu i, c ît m a i a le s p rin u n e ­
le m ă ş ti fu n e r a r e d e t ip u l „ p în z ă d e f a ţă “ , „ p în z ă d e o c h i“,
„m a s c ă -c ă m a ş ă d e în m o r m în t a r e “, a că ro r u tiliz a r e în tr e c u t
„ er a u n o b ic e i r e la t iv g e n e r a liz a t la în m o r m în t a r e “ (7 8 , p. 154).
C o m e n t în d u -s e a s p e c te le fu n e r a r e , r e z u m a te d e n o i m a i
s u s, s - a a ju n s la c o n c lu z ia că e s t e v o rb a d e u n s tr ă v e c h i rit

140
fu n e r a r , p r a c tic a t p r o b a b il d e p o p u la ţ iile c a r p a to -d u n ă r c n e
■şi că „ d a to r ă m f a p t u l că e l a s t r ă b ă tu t v e a c u r ile p în ă la noi
fe n o m e n a le i m e m o r ii a... M i o r i ţ e i •' (46, p. 19) d a r ş i, a d ă u g ă m
n o i, a c o lin d e i T o a d e r D i a c o n u l — în ca r e tr u p u l p r o t a g o n is ­
te i e s te e x p u s „m ai su s d e p ă m în t “ în tr -u n „ le a g ă n “ în p a ltin
{ lb , p. 44), a b a sm u lu i M a m a c e a r e a în c a r e s ic r iu l f e t e i e s t e e x ­
p u s „în tr -u n v îr f d e p a lt in “ (44, p. 147) ş.a .m .d . A r f i v o rb a
d e u n r it fu n e r a r a rh a ic , n u m it d e a n tr o p o lo g i şi p a le o - e t n n -
logi E r h o h t e B e s t a t t u n g (48), a d ic ă î n m o r m î n t a r e a la m ălţirnw ,
p e p la tfo r m e d e le m n , în c o p a ci ş.a. A ş e z a r e a la în ă lţ im e d
c a d a v r u lu i se fă c e a în t e x t ile (p ă n u r ă etc.) sau în p ie i d e a n i­
m a l, u n e o r i în cu tii (sic r ie ) (48, a p u d 46, p. 31 ; v ez i şi 49).
E s te g r e u d e im a g in a t ş i d e o c a m d a tă d e d e m o n s tr a t cii a s t fe l
d e r itu r i f u n e r a r e (p r a c tic a te d in p a le o litic ) ar f i p u t u t să s u ­
p r a v ie ţu ia s c ă a t ît d e tîr z iu în s p a ţiu l c a r p a to -d u n ă r e a n (51),
în c ît s ă r ă m în ă în m a g a z in a te în „ m e m o r ia “ u n o r t e x t e f o l­
c lo r ic e ; to tu ş i, a c e s t e a d in u r m ă c o n ţin u n e le e v id e n ţ e g re u
d e e lu d a t (118). K a r l M e u li a a r ă ta t că v e c h e a p r a c tic ă a e x ­
p u n e r ii c a d a v r u lu i la în ă lţ k n e a f c s t iz g o n i tri t r e p b t d e c i­
v iliz a ţ ii ş i r e lig ii s u p e r io a r e , a ri a e i d e r ă sp în d ir e r e s t r în g în d u -s e
m e r e u . La g r u p e m a i c o n s e r v a to a r e , în s p e c ia l la p r e o ţi sau
la c e i c a r e a u m u r it d e m o a r t e v io le n t ă , ea a co n ti nun t să se
m e n ţin ă to tu ş i m ai în d e lu n g a t (50, p. 1097— 10!19, ap u d 4G,
p . 33). S ă r e m a r c ă m fa p t u l c ă , a tît c ă lu g ă r i ţa d in c o lin d a
T o a d e r D i a c o n u l , c ît şi p ă s to r u l d in c o lin d a M i o r i ţ a , în d e p li-
n e s c „ c o n d iţ iile “ e n u n ţ a te d e s a v a n t u l e l v e ţ ia n . P a r e să se
c o n fir m e , în c ă o d a tă , v e r id ic it a t e a u n o r a fir m a ţii (d o a r a p a ­
re n t re to ri c e ) , f ă c u te d e M. E lia d e : «•••de m u lt e ori, c r e d in ţe
şi o b ic e iu r i în c ă v ii în a n u m it e r e g iu n i c o n s e r v a to a r e d in E u ­
ro p a (p r in tr e ca r e t r e b u ie în to t d e a u n a n u m it e B a lc a n ii şi
R o m â n ia ) r e v e le a z ă s tr a tu r i d e cu ltu ră m a i arh a i ce d c c ît c e le
r e p r e z e n ta te , de e x e m p lu , d e m it o lo g iile „ c la s ic e 11 g r e a c ă şi
ro m a n ă . L u c r u l a c e s ta e s t e c u d e o s e b ir e e v id e n t p e n tr u tot
ce e a c e p r iv e ş t e o b ic e iu r ile ş i c o r n p o r ta m e n tu l m a g ic o - r e li-
g io s a l v în ă to r ilo r şi p ă s to r ilo r . ...C e r c e tă r i s is t e m a t ic e în d o ­
m e n iu l p a le o e t n o lo g i ei * r o m â n e ş ti sau b a lc a n ic e s în t în c ă de
î'ăeut ; a fo st t o t u ş i d o v e d it că u n a n u m it n u m ă r d e e le m e n te
c u lt u r a le p r e - in d o - e u r o p e n e şi p a le o - in d o - e u r o p e n e s - a u c o n ­
s e r v a t a ic i m a i b in e d e c ît o r iu n d e în E u r o p a .. ( 7 9 , p . 191).
D at f iin d că p r a c tic ile r it u a l- f u n e r a r e în d is c u ţ ie nu au
p u t u t fi a t e s t a t e a r h e o lo g ic (d in m o t iv e .lesn e d e în ţ e le s ) , a n ­

• Dintr-o eroare, în ediţia rom ânească, apare „paleontologiei”.

141
tr o p o lo g ii au c ă u ta t şi a u g ă s it m ă r tu r ii in iz v o a r e le a r h a ic e
lit e r a r e ş i ic o n o g r a fic e , în în c e r c a r e a d e a s t a b ili v e c h im e a ,
p e r s is te n ţa , s e m n if ic a ţ ia şi r ă s p în d ir e a g c o g r a f ic c ( in c lu s iv
în E u ro p a ) a o b ic e iu lu i (51, p. 1 0 8 4 — 1097, ap u ci 46, p . 3 2 — 33). .
I a tă u n s in g u r e x e m p lu , o f e r it d e A p o llo n io s d in R h o d o s (se ­
c o lu l a l I l l - l e a î.e.n .), r e fe r ito r la ritu ri fu n e r a r e p r a c tic a te
d e p o p u la ţ iile c a u c a z ie n e , d e p e ţă r m u l e s t ic a l M ă r ii N e g r e :
...C r e ş te a u a co lo în şir a g u r i ! M u lţi p o m i cu m lă d io a s e r a m u r i
şi d e o p o tr iv ă s ă lc ii m a r i I î n c a r e a tîr n a u to ţi m o r ţii le g a ţi
d e c r e n g ile din v îr f / C u f u n ii. Ş i azi î'n C o ic h id a c o n e l e ­
g iu ir e .n a r e I S ă arzi j je r u g u r i r ă p o sa ţii ; n ic i în p ă m în t n u
s e c u v in e ! S ă -n g r o p i b ă r b a ţii şi d e -a s u p r a s ;i-n a lţi o piatră.
fu n e r a r ă . I In s c h im b in cr u d e p ie i d e ta u r sîn t le ş u r ile - n f a -
şu rn te, I D e p a r te d e o ra ş le g a t e ,apoi d e p o m i ;... I ...A şa e d a ­
tin a p e -a c o lo “ (A r g o n a u lic eZ e, III).
A. D e G u b c r n a tis er a , p e b u n ă d r e p ta te , c o n v in s câ a s t f e
d e r itu r i fu n e r a r e er a u p r a c tic a te d e c o lc h id ie n i „cu sp e r a n ­
ţa ca, prin v ir t u ţ ile a r b o r e lu i, c i vor r e în v ia în tr -o v ia ţă n o u ă “
(88, II, p. 340). K arl M e u li a p us ş i e l în e v id e n ţ ă s e m n if i­
caţia e s c a to lo g ic ă a p r a c tic ilo r fu n e r a r e în d is c u ţ ie : „ În m o r ­
m ântarea o a m e n ilo r în c o p a c i p u te a r e p r e z e n ta sp e r a n ţa că
cei d e c e d a ţi v o r r e v e n i la v ia ţă , în to c m a i c u m r e în v ie co p a c ii
în fie c a r e a n “ (50, p. 1 0 8 4 , a p u d 46, p. 32).
C o n s u b s t a n ţ i a l i t a t e a d i n t r e om, şi a r b o r e e s te o id e e a c e n -
t r a lt în c a d r u l d e n d r o la tr ie i în g e n e r a l şi li c e le i r o m â n e ş ti,
în p a r tic u la r . E a e s t e m a te r ia liz a t;! .prin m o n u m e n t e d e n d r o -
m o r fe c a r e în s o ţ e s c o m u l în t o a te m o m e n t e le e x is t e n ţ e i si
ch ia r p o s t - e x is t e n ţ e i s a le : a r b o r e d e n a ş t e r e , a r b o r e d e n u n t ă ,
a rb o re fu n e r a r , a r b o r e d e p o m a n ă etc. D e d a ta a c e a sta , c o n ­
s u b s t a n ţia lita t e a o a i- p o m o fe r ă p r im u lu i t e r m e n şa n sa s u p r a ­
v ie ţu ir ii. E s te p ro b a b il că n e a flă m aici în fa ţa u n o r a sp ec te -
c a r e ar p u te a r e s c m n if ic a a t ît d e c o n tr o v e r s a ta p r o b le m ă a
s e n in ă t ă ţii e r o u lu i m io r itic în f a ţa m o r ţii. Ia tă , d e e x e m p lu .
u n e x tr a o r d in a r t e x t fu n e r a r , in c a n ta t „ d e p r iv e g h i1* d e c ă tr e
„ u n c h ie ş j“ m a s c a ţi (str ă m o ş ii ?) ; u n b o c e t, c u le s în zo n a V r a n -
c e i, a c u m doar c îte v a d e c e n ii, ca r e red ă în t r - u n m o d c ît s e
p o a te d e p la s tic şi d e e x p lic it id e e a p o s t-e x is tc n ţ.c i d e f u n c ­
tu lu i, d a to r a tă c o n s u b s ta n ţia li ză r ii a c e s t u ia cu copacul :
„ O m u le — p o m u le , I n u t e m ilu i, I n u t e j e lu i ; I b u c u r ă -t e
b u c u r ă I că ră d ă c in a ta I m u r in d în p ă m în t I a p r in s în c e r I
şi lu tu l tău I s - a în c u r a t / d e u n d e -a v e n it / în v is lin iş t it . J
B u c u r a ţi-v ii, b u c u r a ţi I ş i v o i c e ila lţ i I o a m e n ilo r — p o m ilo r I
f e m e i şi b ă rb a ţi, I b e ţi şi m în c a ţi, I c în ta ţi şi ju c a ţi / că (Ion),

142
n u a ră p u s I e n u m a i d u s, I e n u m a i în to r s / în lu m e c e -o
fo s ’...“ (78, p. 1 5 5 - 1 5 6 ) .
F e l u l în c a re a p a r e , în d if e r it e v a r ia n te a le M io r iţe i, r e ­
la ţia p o m -o m , în m o m e n t u l d e tr e c e r e a a c e s tu ia din u rm ă :n
„ lu m e a fă ră d o r “, e s t e în m ă s u r ă să n e in te r e s e z e în e e l m a i
î n a lt g ra d . V a r ia n t e le în ca r e p ă s to r u l c e r e ca g lu g a (sa ric a )
ş i/sa u f lu ie r u l (b u c iu m u l) să -i f i e a t îr n a te în tr -u n c o p a c slu t.
în to ta l, 38 — c u le s e în M o ld o v a (23 v a r ia n te ), M u n te n ia (7
v a r ia n te ), T r a n s ilv a n ia (2 v a r ia n te ) ş i O lte n ia (n v a r ia n tă ). D in ­
t r e a c e s te a , p a lt in u l fig u r e a z ă în n u m a i p u ţin d e 152 dc* v a ­
r ia n t e (d eci 840/o', d in t o ta lu l d e 38), fa ţă d e fa g şi f/m in
(cîtp d o u ă v a r ia n t e ) , b rad ş i p lo p (c îte u n a ) (4G, p. :274 ; 4fi,
p. 2 8 — 27 ; 111", p. f i i ; 109, p. 347). S ă r e m a r c ă m fa p tu l c1,
p e cîn d în u n e le d in tr e e x e m p le le d a te în a c e st c a p ito l, p a l­
t in u l a p a re m a i rar d e c ît a lţi a rb o ri c o n sid e r a ţi sa c r i d e c ă tr e
r o m â n i (b rad , m ă r, s te ja r ), în s c h im b , în c a z u l a c e s ta , s t a t i s t i­
c a c s t e n e t în fa v o a r e a p a lt in u lu i ; n u am c o n s id e r a t ş i v a ­
r ia n t e le în c a r e c io b a n u l c e r e să i se pun:' la c a p .,c r u c e de
p ă ltin a ş “ (.:1:1, p. 706). „ flu ie r a ş di p a ltin " (45, p. Hm). „ b u c iu -
m a ş d in p â lt in a ş “ (45, p. 893) e tc ., cu to a te c ă m o t iv e le s în t
m tim în r u d ite . Am v ă z u t că în se r ia d e v a r ia n te (m a jo r ita te ;,
tr a n s ilv ă n e n e ) în c a r e e r o u l r e c la m ă sfi n u fie în h u m a t (ci,
p r o b a b il, e x p u s în co p a c), e l c e r e ca glu g a si f lu ie r u l s3 fie
p u s? p e s t e /lin g ă el. În s c h im b , în se r i a d e v a r ia n t e p e care
le c o m e n tă m a c u m (m a jo r ita te a m o ld o v e n e ş t i), o ie r u l c e r e s!-1
fie în g r o p a t , iar g lu g a /f lu ie r u l s ă fie a t î r n t e în' c o p a c (p a ltin ).
E ste p o s ib il ca, s u b p r e s iu n e a d o g m e i ş i m e n ta lită ţ ii c r e ş ti­
n e , v e r s u l d e t ip u l ,,P e m in e p /k n în t n u p u n e ţ i“ care a
s u p r a v ie ţ u it în m o d m ir a c u lo s în c o lin d e le t r a n s ilv ă n e n e —
să fi d is p ă r u t cu tim p u l d in v a r ia n t e le m o ld o v e n e ş t i, ca fiin d
d e n e în ţ e le s sa u c h ia r in a c c e p ta b il. A s t fe l, p r o b a b il că lo c u l
d e în m o r m în t a r e r e c la m a t in iţ ia l de c ă tr e c io b a n (d e a su p ra
p ă m m tu lu i, p r o b a b il în c o p a c ) s - a s c h i m b a t ; e l c e r c să î i e
în g r o p a t (p o a te c h ia r la p o a le le c o p a c u lu i, d e v e n it „ c r u c e de
p ă lt in a ş “). I m a g in e a a tîr n ă r ii în c o p a c (p a ltin ) a g l u g i i / f l u i e ­
r u lu i (o b ie c te c a r e in iţ ia l a c o p e r e a u /în s o ţ e a u c a d a v r u l e x p u s
a l c io b a n u lu i), n u in tr a în c o n t r a d ic ţ ie a tît d e f la g r a n tă cu
n o u a m e n t a lit a t e , fa p t care i-a p e r m is să s u p r a v ie ţ u ia s c ă m ni
m u lt. O v a r ia n t ă m o ld o v e n e a s c ă p a r e s ă p r e z e r v e c e e a c e S.
F r e u d n u m e a u n a c t r a ta t — o c o n f u z ie d e t e r m e n i in c o n ­
ş tie n tă , dar cu a t ît rnai r e le v a n t ă ; e x p u n e r e a în p a ltin a tr u ­
p u lu i c io b a n u lu i, n e m a ifiin d ,p o sib ilă , a f o s t t r a n s fe r a t ă p e
■seam a f lu ie r u lu i a c e s t u ia : ,,F lu ie r a ş u n e u I S î-1 în g r o a p i (">ic !) /

143
În se l p ă lt io r “ (45, p. 810). In altă v a r ia n tă , f lu ie r u l e s t e î n ­
h u m a t, p ă str în d în s ă e s e n ţ a c o p a c u lu i : „L a ca p s î- n i I n -
g r o k ’i I F lu ie r a ş d i p a lt in “ (45, p . 816, p. 893).
D e f a p t , p r a c tic a d e a a t îr n a în a r b o r e le fu n e r a r u n e le
o b ie c te p e r s o n a le a le p e f u n c t u lu i (h a in e , o b ie c te d e podoabă.
etc .), a s u p r a v ie ţ u it p în ă în p r a g u l s e c o lu lu i al X X - le a , în
r itu r ile d e în m o r m în t a r e a le r o m â n ilo r (55). În u n e le z o n e
d in T r a n s ilv a n ia , d e e x e m p lu , în v îr fu l c o p a c u lu i fu n e r a r „ se
le a g ă c h iş c h e n e u (b a tic) r o ş u c u s u t f r u m o s c u f ir , în c a r e
s e a n in ă u n c lo p o ţe l m ic u ţ şi in e le le m o r t u lu i“, ia r dacă d e ­
f u n c t u l a f o s t cio b a n , s e le a g ă d e c o p a c ş i „ lîn ă d e la o i“
s a u „o flo a c ă d e lîn ă “ (39, p . 9 9 — 100). In B u c o v in a , „ c o p a c u l
e s t e îm b r ă c a t u n e o r i (în c a z u l c în d t în ă r u l a m u r it departeţ-
în lo c u r i n e a fla te ) cu v e ş m in t e si p u s în s ic r iu , în lo c u l de-
f u n c t u l u i“ (53, p. 378). î n a s t f e l de c a z u r i, « b r a d u l (fu n e ra r
— n .n .) tr e b u ia să a ib ă în ă lţ im e a a p r o x im a tiv ă şi „ fă lo ş e n ia
c e lu i m o r t “. In v îr fu l b r a d u lu i s e p u n e a o c ă c iu lă cu prim,.
(cu ..m anşetă d e b la n ă ). D o u ă ra m u ri se b ă g a u p e r n în c c ile u nei.
că m ă şi ţ e s u t e cu flo r i. T r u n c h iu l b r a d u lu i era p e tr e c u t p e
c r a c u l u n u i itar. E ra în c in s cu u n b rîu r o şu . A s t f e l în v e ş m în -
ta t, er a a ş e z a t în s ic r iu ...» (3, p. 73). O b ic e iu r i fu n e r a r e s im i­
lare s în t a t e s t a te şi în T r a n s ilv a n ia (39, p. 355).

R e v e n in d la p r e z e n ţa (fr e c v e n ţa ) p a lt in u lu i în e p is o d u l
fu n e r a r al M i o r i ţ e i , să a m in t im ş i o a ltă im a g in e , a p r o a p e
in v a r ia n tă : „ B r a zi ş i p ă ltin a ş i / I-a m a v u t n u n t a ş i“ — o im a ­
g in e cu s e m n if ic a ţ ii n u p ţ ia l- f u n e r a r e c u n o s c u te şi, d o a r în
s u b s id ia r , cu v a le n ţ e p o e t ic e . Or, ştiin d că a r b o r e le can e
d e ţin c , în p r in c ip a l, a s t f e l d e s e m n if ic a ţ ii e s t e b r a d u l ( b r a d u l
d e n u n tă , b ra d u l fu n e r a r ), n u p o a te fi d e c ît sim p to m a tic f a p ­
tu l că a c e s ta e s te d u b la t (pe p ic io r d e e g a lita te ) d e p a ltin .
M ai m u lt d e c ît a tît, a tu n c i c în d fo r m u la „in v a r ia n t ă “ suportai
t o tu ş i o m o d ific a r e , c e l s c h im b a t e s te , de m u lt e ori, b r a d u l
şi n u p a ltin u l : „ F a g ii, p ă lt in a ş ii / Ei v o r f i n u n t a ş ii“ (45, p.
700). A c e la ş i t o p o s a p a r e la m o a r te a a ltu i e r o u (T o m a A lim o ş ),
ch ia r d a c ă , d e d a ta a c e a s t a , m e ta fo r a n u n ţ ii e s t e a b s e n tă :
„F a g i şi p a ltin i I S e p le c a , / F r u n t e a / D e i - o r ă c o r e a , I M în a I
D e i-o să r u ta / Ş i cu fr e a m ă t îl p lîn g e a “ (18, p. 638).
D u b le tu l b r a d -p a ltin n u a p a r e d o a r la m o a r te a e r o ilo r ,
d ar şi la „ m o a r te a “ c o s m o s u lu i — la r e g r e s iu n e a a c e stu ia in
h aos. B r a d u l şi p a ltin u l — ca a r b o r i c o s m i c i , c o l o a n e ale c e ­

144
r u lu i şi s t î l p i a i p ă m î n t u l u i — s în t p r im ii a f e c ta ţ i d e m a n i­
fe s t a r e a s t ih ie i h a o tic e , f ie e a f u r tu n ă , ca în b a la d a M e ş t e r u l
M a n o le : „ S u flă , D o a m n e , u n v î n t I S u f lă - l p e p ă m în t, I B r a z ii
s ă - i d e s p o a ie , I P a lt in i să în d o a ie , I M u n ţii să r ă s to a r n e , I
M în d ra s ă - m i în t o a r n e “ (93, p. 199), fie ca p o t o p , d e c la n ş a t
d e „ b o u r u l n e g r u “ , ca în c o ln d e : „ M u n ţii în a lţ i s e c lă tin a r ă , I
V ăi a d în c i se t u lb u r a r ă , / Ş i d e v a le c -a p u c a r ă , I R u p se m a lu r i,
r u p s e d e a lu r i I R u p s e b ra zi şi p ă lt in a ş iu (54, p. 86).

6. PALTINUL PSIHOPOMP

R în d u r ile c a r e u r m e a z ă s e r e fe r ă la f e lu l în c a r e a f o s t
v a lo r iz a t p a lt in u l în c a d r u l le g e n d e i S f. S is in ie (S is o e ) —
s f în t care, în m e n t a lit a t e a p o p u la r ii, ap ără ld n u z e le şi p r u n c ii
d e u n d e m o n f e m in in (S a m ca , A v e s t iţ a , A r ip a S a ta n e i), p e r ­
s o n ific a r e a f r ig u r ilo r p a lu s tr e .
C ea m a i v e c h e a te sta r e d o c u m e n ta r ă , p r iv in d c u lt u l S f.
S is in ie p e t e r ito r iu l r o m â n e s c ( s e c o lu l X I I I — X IV ), e s t e o fo r ­
m u lă d e c o n j u r a ţie , s c r isă p e f o i d e p lu m b , g ă s it e în p ă m în t
la în c e p u tu l s e c o lu lu i (58).
U n a l d o ile a p a lie r c r o n o lo g ic e s t e s e c o lu l a l X V I - le a ,
d e c în d d a te a z ă r e d a c ta r e a s la v o n ă s i tr a d u c e r e a r o m â n e a sc ă
a R u g ă c i u n i i S f. S i s i n c o n t r a a fu r ist'u lu i D ra c — a m b e le c u ­
p r in se în C o d e x S t u r d z a n u s . L e v o m n u m i c o n v e n ţ io n a l r e -
dacţiu n i v e c h i.
In f in e , în s e c o l e le X V I I I — X I X , le g e n d a S f. S is o e e s t e
co p io s a te s t a tă în d ife r ite r e g iu n i ale ţă r ii, f ie s u b fo r m ă de
m a n u s c r is e : m s. B A R nr. 473 (an 176G), nr. 3 8 2 0 (an 1775),
nr. 2 2 2 6 (an 1805) e tc ., f ie s u b f o r m [ d e tip ă r itu r i : Ia si (1 8 6 0 —
1870), B u c u r e ş ti ( 1 8 7 0 - 1 8 7 8 ) (40, p. 2 0 4 - 2 2 7 ; 59 I, p . 190
+ II, p. 2 12), f ie s u b fo r m ă d e le g e n d e p o p u la r e . Le v o m n u m i
red a cţiu n i m odern e.
N u n e in te r e s e a z ă , d e o c a m d a tă . p o le ta ic a p e s t e t im p d in ­
tr e B . P . H a s d e u (ca r e c o n s id e r a ca p r o t o tip a l t e x t u lu i o l e ­
g e n d ă b o g o m ilic ă ) şi N . C a rto ja n (ca r e d e s c o p e r ă r ă d ă c in i m u lt
m a i v e c h i — 59, I, p. 1 9 ]), ci n e in te r e s e a z ă e v e n t u a le l e m o ­
d ific ă r i ş i in te r p o lă r i e f e c t u a t e o d ată cu p r e lu c r a r e a ş i răs-
p în d ir e a le g e n d e i h a g io g r a f ic e în d isc u ţie . fa tă , p e sc u r t, su -
bi e c t u l r e d a c ţ i u n i i v e c h i , s la v e şi rom an e : D r a c u l fu r ă ce i
ş a s e c o p ii ai M e lin t ie i, s o r a lu i „ S v e t i S is in “ ; .acesta d in u rm ă
..în c ă le c ă p e c a lu l lu i şi a le r g ă p e u r m a a c e lu ia d r a c “.. ll?e
d ru m în t îln e ş t e p e rînd t r e i c o p a c i (sa lcia , r u g u l şi m ă s lin u l),

cd. 201 coala 10 145-


p e ca re îi în tr e a b ă în c e loc s - a a sc u n s d ia v o lu l. P r im ii doi
co p a ci îl m in t ş i S f. S is in ie îi b le s t e m ă : s a lc ia să în iio r e a s c ă ,
dar p o a m e să n u r o d e a s c ă , ia r r u g u l să a ib ă v îr fu r ile u n d e -ş i
a re r ă d ă c in ile . M ă s lin u l — c a r e c r e ş te a lîn g ă m a r e (lo c c o n ­
sa c ra t) — îi s p u n e a d e v ă r u l („văd zu iu --l în M a r e a fu n iid în -
d u - s e “) şi s f în t u l îl b la g o s lo v e ş t e : ,,S ă f i i la t o a t e b e s e r ic ile d e
lu m in ă ş i o a m e n ilo r d e s p ă s e n ie 11. S is in ie î l s c o a te p e d ra c d in
fu n d u l m a rii, î l b a te ş i- l o b lig a s ă - i d e a c o p iii M eH n tici
în a p o i. Ş i a c o lo u n d e „ ru g a a c e a s ta g r ă i- s e - v a ş i n u m e le tă u
( S is in ie — n .n .) p o m e n i- s e -v a , a c o lo d r a c u l să n u - l a c o p e r e
(să nu a ju n g ă —- n .n .)“ (4 0 , p. 221 ). A c e s t t e x t - a m u le t ă (scris
sa u r e c ita t), se c r e d e a că a v e a v a le n ţ e a p o tr o p a ic e , ţ in in d d e ­
p a rte d e le h u ? e şi d e c o p iii m ic i d u h u r ile r e le , b o a la ş i m o a r ­
te a (123).
R e d a c ţ im v a m o d e r n ă , fiin d a p r o a p e id e n tic ă r. 11 ce a v e ­
c h e , a r e t o tu ş i fa ţă d e a c e a s ta d in u r m ă c ît e v a „ d ife r in ţe s e ­
cu n d a r e" (40. p. 212), d in t r e c a r e nurnni u n a n e in te r e s e a z ă
:i.cnm : h cei t iv i co p a ci în tîln j ţi <;i în tr e b a ţi d e S is in ie , se
m a i a d a u g ă u n u l — p a ltin u l — ca r e , în t îln it p e d ru m , s p u n e
a d e v ă r u l (ca şi m ă s lin u l). f iin d şi e l b l a g o s lo v it Ia tă p a sa ju l
r e s p e c tiv , e x t r a s d in tr -u n m a n u s c r is in e d it (B A H n r . 4 7:3)
d in 17M — cea m a i v e c h e v a r ia n tă c u n o s c u tă a r e d a c ţiu n ii
m o d e r n e : „...ia ră p a ltin u l d r e p tu s p u s e : n u - l v ă z u iu (p e d ra c
— n .n ), ci-1 a u z iiu p re " a le c în t în d şi p e c o p il p lîn g în d . Şi
z i s e S f. S is o e : să f i i b la g o s lo v it d e D u m n e z e u , p a ltin e . să
stai în a in te a b is e r ic ii să s t r ig i n o r o d u l la b is e r ic ă ...“. C îtev a
c o n s id e r a ţii, c h ia r dacă n u f in a le , se im p u n la a c e s t n iv e l ai
d is c u ţie i :
1. Ţ in în d se a m a cte a s e m ă n a r ile n n o r fo -sin ta c tic e e v id e n t e
d in tr e c e l e d o u ă tip u r i d e r e d a c ţiu n i, e s t e p o s ib il ca p r o to tip u l
r e d a c ţiu n ii r o m â n e ş ti m o d e r n e ( s e c o le le X V II1 — X I X ), srt fie>
re d a cţiîL n e a v e c h e , sla v ă ş i ro m â n ă (s e c o lu l a l X V I -le a ) , c u ­
p rin să în C oclex .S tu r d z a n u s — f a ţă d e ra r e, s in g u r a d ife r e n ţă
im p o r ta n tă e s t e p r e z e n ţa p a lt in u lu i.
2. În a c e s t c a z , în t îln ir e a lu i S is in ie c u p a ltin u l e s t e u n
m o tiv in te r p o la t u lte r io r ; să p resu p u n em în s e c o lu l al
X V IT -lea. F a ţă d e r e d a c ţ i u n e a v e c h e , tria d a t ip ic ă p e n tr u m e n ­
ta lit a te a p o p u la r ă (trei c o p a c i, t r e i fr a ţi, tr e i p r o b e e tc .). p r e ­
cu m ş i s c e n a r iu l t ip ic 2 + 1 (p r im ii d oi c o p a c i m in t. al t r e i­
le a s p u n e a d e v ă r u l ; p r im ii d o i f r a ţ i e ş u e a z ă , a l tr e ile a r e u ­
ş e ş t e etc .) s în t în lo c u it e , în r e d a c ţ i u n e a m o d e r n ă , cu u n n u m ă r
n f'p ic — 4 ş i u n s c e n a r iu a t ip ic 2 + 2 (d o i c o p a c i m in t , doi
s p u n a d e v ă r u l). U n al d o ile a c o p a c (p a ltin u l) c a r e să s p u n ă

14h
a d e v ă r u l p a r e s u p e r f lu u — o altă c a u z ă ca r e n e f a c e s ă c r e ­
d e m că p a ltin u l a f o s t in s e r a t u l ter i or în s c e n a r iu l l e g e n ­
d e i (107).
3. î n v a r ia n t e le r e d a c ţ i u n i i m o d e r n e , p a ltin u l e s t e b la
g o s lo v it să s t e a „ în a in te a b is e r ic ii11 şi să „s t r ig e (c h e m e ) n o ­
ro d u l la b is e r ic ă “ — cu e v id e n te i t r im it e r e la f u n c ţ ia c r e ş tin -
o r to d o x ă a t o a c e i d e p a ltin . S ă r e m a r c ă m c î t d e im p o r ta n tă
e s te a c e a stă f u n c ţ ie a p a lt in u lu i, o d ată c e în t îln im a d o u a l e ­
g e n d ă ca r e o s t a b ile ş t e . A tît le g e n d a S f. S is in ie , c ît şi cea a
p o to p u lu i a u , r e f e r ito r la p a ltin , u n c a r a c te r e t io lo g ic : a m b e le
„explicăl.4, „ m o tiv e a iz ă “ s i „ şta b lle is c 11 f u n c ţ iile p ia g ic o - r e li-
g io as e a le p a lt i n u lu i, le g în d u - le (în m o d u r i d ife r ite ) o r ig in ile
d e e v e n i m e n t e , p e r s o n a j e şi tim p u r i m itic e . A c e s t a s p e c t a
io s t s e s iz a t în c ă de S. F l. M a r ia n , în c o r p u su l să u in e d it d e
B o ta n ic ă p o p o r a n ă r o m â n ă : „ D a tin a d e - a f a c e Luci d i n l e m n
d e p a ltin d a te a z ă , d u p ă c r e d in ţa ;;i sp u s a r o m â n ilo r d in B u ­
c o v in a , p r e c u m şi a c e lo r a d in Ţarn R o m â n e a s c ă , în că d e p e
t im p u l lu i N o e. D u p ă o le g e n d a d in M o ld o v a în să d a tin a d e
a fa c e to c i d e p a l t i n , şi a n u m e p e n tr u b is e r ic i, d a te a z ă abia
d e p e t im p u l S f. S is o e “ (c f. 4).
N . C a r to ja n c r e d e a că v e r s iu n ile r o m â n e ş ti m o d e r n e „ d e r i­
v ă d in tr -u n o r ig in a l g r e c e s c ‘‘ (59, 1, p. 186). E l a c o n s id e r a t
că, d in tr e v e r s iu n ile g r e c e ş t i c o n s u lt a t e , c e a m a i a p ro p i a tă d e
u n p r e s u p u s p r o t o t ip al v a r ia n t e lo r r o m â n e ş ti m o d e r n e ar fi
v e r s iu n e a p u b lic a tă d e K . N . S a th a s (63). D ar, p e c ît d e a s e ­
m ă n ă to a r e e s t e v e r s iu n e a s la v o - r o m â n ă v e c h e c u c e a r o m â ­
n e a sc ă m o d e r n a , p e a tît d e d e o s e b i ta e s t e v e r s iu n e a g r e a că d e
c e le r o m â n e ş t i. D a t fiin d f a p t u l că N. C a rto ja n a in d ic a t v e r ­
s iu n e a g r e a c ă , d a r n u a p u b lic a t- o ş i n ic i n -a r e z u m a t- o . c r e ­
dem u til să d ă m c ît e v a e x e m p le în p a r a le l :

v e r s i u n e a g r e a c ă (cf. 63 şi 61) v e r s iu n e a r o m â n ă (c f . 40)

a — S is in io s e s t e în s o ţ it d e a — S is in ie e s t e s in g u r ;
fr a t e le să u , S in o d o r o s ;
b ■
— G h illu (d ia v o liţa ) fu ră b — A v e s t iţ a fu r ă ş a s e c o p ii ;
ş a p te c op i i ;
c — G h illu i n tr ă în lă c a şu l c — A v e s t iţ a in tr ă în lă c a ş u l
M e le tin e i, s u b fo r m a d e M e lin t ie i, su b fo r m ă d e
m u scă ; g r ă u n te d e m e i ;
d — G h illu p o a r tă J 2 n u m e , d — A v e s t iţ a p o a r tă 19 n u m e .
în u n e le v a r ia n t e 12 şi în t o a te v a r ia n te le .
j u m ă ta t e (61, p. 19) ;

147
E x e m p le le ar p u te a c o n t in u a ; n e o p r im la în că d o u ă .
N ic i n u m e le G h illu , n ic i c e le la lt e n u m e p u r ta te d e d e m o n în
v e r s iu n e a g r e a că , n u ap ar ca a ta r e , sa u m ă c a r în fo r m e c o r u p ­
te, p r in tr e n u m e le p e c a r e le p o a r tă A v e s t iţ a în le g e n d e le sa u
r u g ă c iu n ile r o m â n e şti. C e a m a i f la g r a n tă d e o s e b ir e e s t e cce.i
ca r e n e in te r e s e a z ă acu m în m o d sp e c ia l : în r e d a c ţiu n e a g r e a ­
că a le g e n d e i, n u n u m a i că n u a p a r e p a ltin u l, d ar lip s e ş t e cu
d e s ă v îr ş ir e e p is o d u l c u in te r o g a r e a c o p a c ilo r , r e s p e c tiv cu
b le s te m a r e a u n o ra şi b in e c u v în ta r e a a lto ra .
B. P. H a sd e u (40, p . 20 5 , 213) a c o n s id e r a t că le g e n d a
r u g ă c iu n e a în d is c u ţ ie e s t e u n p r o d u s b o g o m ilic . M. G a ste r
(64, p. 262), V . B o lo g a (65), M . E lia d e (66) şi m ai a le s N.
C a rto ja n (59 I, p. 187), a u d e m o n s tr a t p r e b o g o m ilis m u l le g e n ­
d e i, r e f ă c în d u -i isto r ia p în ă la c r e d in ţe le d e m o n o lo g ic e şi r itu ­
r ile m a g ic e a le a s ir o -b a b ilo n ie n ilo r (v e z i şi 61). F a p tu l p a re
a fi e v id e n t s?i e s t e a c c e p ta t azi d e m a jo r ita te a c e r c e tă to r ilo r .
d ar a c e a sta n u e x c lu d e , în p r in c ip iu , p o s ib ilit a te a c a le g e n d a
să fi f o s t p r e lu a tă , p r e lu c r a tă şi v e h ic u la t ă (in c lu s iv la n ord
d e D u n ă r e ) d e c ă t r e b o g o m ili (68). În 1925, J o r d a n I v a n o v sc r ia
u r m ă to a r e le : „In c e e a ce p r iv e ş t e R u g ă c i u n i l e lui S is in iu s .
a tr ib u ite ş i e le p o p ii I e r e m ia , e le n u s î n t b o g o m ilic e , d eşi
c o n ţin e le m e n t e m e s a lie n e ; t o tu ş i, d a to r ită a c e sto r d e m e n t e .
e l e ar f i p u t u t f i îm p r u m u ta t e ş i d ifu z a t e d e c ă tr e b o g o m ili
s a u de c ă tr e b o g o m iliz a n ţi“ (124, p . 75). U lte r io r , şi E m ii
T u r d e a n u a a d o p ta t a c e s t p u n c t d e v e d e r e (125 , p . 14).
D a r d e s c în t e c u l r u s e s c (d in se c o lu l a l X V T l-le a ), c o n s id e ­
rat b o g o m ilic d e c ă tr e H a s d e u ş i r e p r o d u s d e a c e s ta (40, p.
2 0 5 ), c o m p o r tă d ife r e n ţ e ş i m a i m a r i fa ţă d e r e d a c ţ iu n ile ro ­
m â n e ş ti a le le g e n d e i S f. S is in ie , d e c ît r e d a c ţiu n e a g r e a c ă in ­
d ic a tă d e N . C a rto ja n . î n p lu s , n ic i d e s c în t e c u l r u s e s c nu
c o n ţin e e p is o d u l ca r e n e in te r e s e a z ă : in te r o g a r e a /b le s te m a -
r e a /b in e c u v în ta r e a c o p a c ilo r d e c ă tr e S f. S is in ie .
D a c ă , d in p u n c tu l d e v e d e r e a l is t o r ie i lite r a tu r ii r o m â n e
v e c h i, p r o b le m a s -a r p ă r e a că a a ju n s, d e o c a m d a tă , în im p a s ,
in s c h im b o a b o r d a r e e t n o - m it o lo g ic ă ar p u t e a s ă f a c ă p u ţ in ă
l u m i n ă ş i , m a i a le s , ar p u te a s ă lu m in e z e s e m n if ic a t iile m iti-
c o - s im b o lic e a le e p is o d u lu i în d is c u ţie . în a in t e d e a n e in t e r e ­
sa o r ig in e a m o tiv u lu i, n e in t e r e s e a z ă s e m n if ic a ţ ia sa.
M o t iv u l ,,b le s t e m a r e a /b in e c u v în ta r e a u n o r c o p a c i“ e s te
v e c h i şi r ă s p în d it în m ito - f o lc lo r u l e u r o p e a n şi a sia tic (14, II,
p. 4 0 ) ; e l s e g ă s e ş te , d e e x e m p lu , ş i în t e x t u l N o u l u i T e s t a ­
m e n t , u n d e I su s b le s t e m ă S m o c h in u l c a r e n u i- a a s tîm p ă r a t
fo a m e a ( M a r c u , X I, 12— 21). O s k a r D ă h n h a r d t a t r a t a t e x h a ­

143
u s tiv m o tiv u l, r e k v în d u - 1 în z e c i dc ip o s ta z e în fo lc lo r u l m i ­
t i c şi î n t e x e le r e lig io a s e a le E u r a s ie i, d in v e s tu l E u r o p e i p in ă
e s t u l I n d ie i. In a c e st ca d ru , D ă h n h a r d t a c ita t :ji le g e n d a
S f. S i s i n i e (14, II, p. 54) şi a n u m e reclacţam ea. T o m d n ă v e c h e ,
s e c o lu l a l X V I -le a , p e ca r e a p r e lu a t -o d in C /ir e sto m a ţz a lu i
M. G a ste r (70, p. <3— 7), ca r e o p r e lu a s e , b r in d u l să u , d in
C u v e n t e d e n J u tr â ii a lu i B . P . H a sd e u . F a p tu l nu e s t e lip s it
d e s e m n if ic a ţ ie . D ă h n h a r d t, c a r e a cam n e g lija t f o lc lo r u l şi
lit e r a t u r a p o p u la r ii ro m â n ă , a p r e z e n t a t în a c e s t c a z n u m a i
r e d a c ţiu n e a r o m â n e a s c ă a le g e n d e i, d in m o t iv e le s n e d e b ă n u it :
în v e r s iu n ile în a lte lim b i ale le g e n d e i SL S is in ie , p e ca n :
le - a c o n s u lta t, e l n u a g ă s it p r o b a b il m o tiv u l „ co p a cii b le s t e -
m a ţ i/b in e c u v în t a ţ i“ .
În E u ro p a d e s u d - e s t , m o t iv u l a c ir c u la t în c a d r u l c ic lu ­
lu i d e le g e n d e (c o lin d e , la r o m â n i) r e la t iv e La „.M aica D n rn n ’i-
lu i “ (fu g a în E g ip t, d r u m u l „ d e la R u s a lim la V it.lei:n “ . n a ş ­
te r e a lu i Isu s e tc .) (71 ; 72 ; 1'.:(i, p. ;{?), c i d ti [>-.• ca r e AL G a s ­
te r î l c o n sid e r a c a p r o v e n in d d in e v a n g h e lii a p o c r ife c a r e nu
s -a u p ă str a t în lite r a tu r a n o a s tr ă p o p ii b r ii ((54, p. 233). O o a ­
r e c a r e in f lu e n ţ ă în t r e c e le d o u ă c ic lu r i d e le g e n d e (S f. S is in ie
— S f . M aria) e s t e p o s ib ilă , d a r ea t r e b u ie tr a ta tă c u p r u d e n ­
ţă . C o p a cii b le s t e m a ţ i/b in e c u v în t a ţ i d e S f. iVUria în c o lin d e le
r o m â n e ş t i (p lop , v iţ ă d e v ie , tisti, a r in , te i. m ă r, păr, b r a d
e tc .) (75), n u se id e n t if ic ă cu c e i b le s t e m a ţ i/b in e c u v în t a ţ i de
S f . S is in ie în le g e n d e (r u g , sa lcit'. p a ltin , m ă slin ). E x c e p ţie fa ce
r u g u l d e m u r e , d ar p e c în d a c e s ta a p a re în tr -o u n ic ă a t e s ­
t a r e , în tr -o c o lin d ă a M a ic ii D o m n u lu i (76, p. 11). e l e s t e o
c o n s t a n t ă în c ic lu l do le g e n d e p r iv in d u - l p c SL S is in ie , u n d e
r u g u l a p a re în m a r c a m a jo r it a te a r e d a c ţiu n ilo r , in d ife r e n t
d a c ă e p is o d u l c u p r in d e p a tr u , t r e i sa u n u m a i doi co p a ci (7 3 ;
74). P e d e altă p a r te , id e n t it a t e a d in tr e f e lu l cu m e s te b le s ­
te m a t r u g u l d e Sf. M a ria , în a t e s t a r e a d e ca r e v o r b e a m („ R u g
a f u r is it , I S ă n u c r e ş ti în su s. I C in e d e tin e s - o îm p ie d ic a I
T o ţi t e - o b le s t e m a “ — 76, p. 11) şi f e lu l c u m e s t e e l b le s t e ­
m a t d e S f. S is in ie în r e d a c ţiu n e a v e c h e a le g e n d e i („să f ii
b lă s t e m a t ! u n d e - ţ i e ră d ă c in a ta, a c o lo s ă -ţi f ie v r fth u l tă u !
c i n e v a tr e c e p r e lă n g ă tin e , t u să -i îm p e a d e c i, ia ră ei să te
b la s t e m e “ — 40, p. 219), ar p u t e a f i u n se m n c ă e s te v o r b a
d e o in flu e n ţ ă in v e r s ă , d e la le g e n d a S f. S is in ie la c o lin d a
M a ic ii D o m n u lu i.
D a r în tr e c e le d o u ă c ic lu r i n u d ife r ă n u m a i s o iu l a r b o ­
r ilo r în t îln iţ i, ci ş i c a u z a şi f e l u l în c a r e a c e ş tia s în t b le s t e ­
m a ţ i/b in e c u v în t a ţ i ş i, m a i a le s , t ip u r ile d e c ă lă to r ie p e c a r e

149
1e în tr e p r in d cei d oi s fin ţi. Sf. S is in ie e s t e u n e r o u ca re p le a ­
că în L u m e a d e d i n c o l o , în c ă u ta r e a lă c a ş u lu i d e m o n u lu i, p e n ­
tru a r e c u p e r a f iin ţ e le r ă p ite de a c e s ta (] 27). M o tiv u l e s te
c la sic ( d e s c e n s u s a d i n j e r o s ) , fiin d c o p io s r e p r e z e n ta t in m i­
tu r i .şi le g e n d e (O rfeu , T e z e u , B e ltis e tc .), s a u în b a s m e le r o ­
m â n e ş ti şi d e a iu r e a , în c a r e e r o u l p le a c ă c u a ce e a ş i d e s t i­
n a ţ ie p e n tr u a r e a d u c e f e c io a r a sau c o p iii fu r a ţi d e z m e u , b a ­
la u r , d ra c, sa u a ltă f iin ţ ă in fe r n a lă ( v e z i „ c ic lu l d e s c in d e r i­
lo r in fe r n a le " în 37, p. 281). V a r ia n te le r o m â n e ş ti a le 1. c o n ­
d ei s in t d e s t u l d e c la r e în a c c a s iă p r iv in ţă : S f. S is in ie t r e b u ie
să m e a r g ă p în ă la lă c a ş u l d e m o n u lu i, ca r e e s te ,.în fu n d u l
m ă r ii“ (u n u l d in t ip ic e le lă c a şu r i in fe r n a le ) sa u „în iaci u(l).
c a r e e x is t ă - n apă" (121, p . 156).
O a s t fe l d e c ă lă to r ie , c u o a stfe l d e d e s tin a ţie . e s te d e r e ­
g u lă in terzisei m u r ito r ilo r şi c h ia r z e ilo r (Ilia d a , X X , 60---G4).
C în d to tu ş i că lă to r ia e s t e e fe c tu a tă , d r u m u l e s t e o b s ta e a la t
şi la b ir in t ic (1, p. 121— J 30) ; ca p r e s u p u n e c o b o r îr i şi a s c e n ­
s iu n i, tr a v e r să r i de a p e şi d e codri, în t îln ir i c u a n im a le s ă l­
b a tice, b ifu r c ă r i d e d r u m u r i etc. lată d e s c r is ă „ cu lca ra iu lu i" .
în tr--u n c în t e c c e r e m o n ia l fu n e r a r , c u le s în M o ld o v a : „ C a lea
r a iu lu i e lu n g ă , I c it o v ia ţ ă să n -a ju n g ă . I C a le a r a iu lu i c
s m e a d ă , I tr a g i la ea ca la ob ad ă, I u rci, c o b o r i şi n u s fîr -
ş e ş ti, I c a u ţi şi nu n im e r e ş t i, I d n d s ă z ic i cu a i sc ă p a t, I d e
la c a p o ai lu a t ; I p ie d ic i jos s;ii p ie d ic i su s, / ca z i şi t e r id ic i
ră p u s, I n u ştii c a r e -ţi e s t e sc r isa , I c e a ş te p ţi şi d a t u - ţ i- s - a “
(7, p. 5 74). în t r - u n b o c e t, to t m o ld o v e n e s c , c a lea s p r e „ lu m e a
d e d in c o lo " n u e a tît lu n g ă , c ît la b ir in tic ă : „ a co lo u n d e t e - o r
d u c e . I N -a m n ă d e jd e c -o i a ju n g e, I C e fo lo s cti n u - i d e p a r ­
te. I D n c ă l'ii nu p o t r ă z b a te , I Că ta r e -s d r u m u r ile -n c u r c a -
t e ! “ (122).
P e n tr u m e n ta lita t e a tr a d iţio n a lă , e f e c t u a r e a u n e i a s t fe l
de c ă lă to r ii, fă ră a ju to r u l a c o r d a t d e u n a sa u de m a i m u lt e
c ă lă u z e , e s t e d e n e im a g in a t (129). În c ă lă to r ia sa , S f . S i s i ­
n ie p u n e c o p a c ilo r în t îln iţ i în tr e b ă r i (d e t ip u l „ V ă m ş i d r a c u l
fu g in d şi u n co c o n d u c în d ?“), p e n tr u a a fla c a r e e s te d r u m u l
c o r e c t s p r e lă c a ş u l in fe r n a l. A s t fe l p r iv it ă p r o b le m a , e p is o ­
d u l in te r o g ă r ii a r b o r ilo r d e c ă tr e S is in ie d e v in e — d in g r a ­
tu it. sau s tr ic t lite r a r — u n e p is o d în că rca t de b o g a te s e m ­
n ific a ţ ii a r h a ic e : c o p a c ii c ă lă u z e s c e r o u l şi ja lo n e a z ă c ă lă ­
to ria a c e s tu ia în L u m e a ele d in c o lo . A v în d în v e d e r e c a r a c t e ­
ru l fu n e r a r a tr ib u it p a ltin u lu i (r e le v a t m a i su s), n u n e m ai
a p a r e ca fiin d în tîm p lă t o a r e in s e r a r e a a n u m e a a c e s tu i -soi'
d e c o p a c în e p is o d u l d in le g e n d a h a g io g r a fic ă în d isc u ţie .

150
În u n e le cî n t e c e r itu a le fu n e r a r e , c ă lă u z e le caro în so ţe sc
s u f le t u l în p e r e g r in a r e a lu i p r in la b ir in t u l s ilv e s t r u d in tr e
•c e le d o u ă lu m i, s în t a n u m it e a n im a le s ă lb a t ic e — lu p u l. v u l ­
p ea , v id ra , m a i rar u rsu l — c u care „ d a lb u l de pri bea:.-;*" u r ­
m ea z ă s a s e în fr ă ţe a s c ă si s ă s e la s e c ă lă u z it cL.' d e : ,,Seo;_jui,
(Io a n e ), s c o a lă I C'ă s o a r e le a p u n e , I C u le a -n cod ru --ţi tu n ă , I
C e d r u l e s t e m a r e / Ş i lu m in ă n - a r e ; / C o d ru l c s te d e s t I n ­
tr i, n u m a i ie ş i. I C a p u l s ă - l a p le c i, / 'n a in te să m e r g i / tar
isea m a s ă - ţi ie i, / Că îţ i v a ie ş i I L u p u l în a in te , / S ă n u te
s p ă im în t e , / M în a s ă - ţi în tin z i, I B u n fr a te s ă - ţi p r i n z i / C !
e i ia r că ş t ie I S a m a p ă d u r ilo r I S i a p o te c ilo r / Şi a c o lin e l o i\ /
în a in t e să m e r g i, / Iar s e a m a să i ■:i. I C;'i Lot 'ţ va !eşî 1 V u l­
p e a în a in t e ; / M în a s ă ţ i- o - n t in 7 i, I B u n ă soră s - o p r in z i, /
■Ca ea ia r că ş t ie / T o t sa m a p ă d u r ilo r / Şi a p .! o i \ t J n a m te
s ă m e r g i...“ (ş.a .m .d .) (1 7 , p . 18— 19).
În a l t e c în t e c e fu n e r a r e , r o lu l d e c ă lă u z ă il jo a că a rb o rii
— b ra d , s a lc ie , m ăr. p a ltin — dar s c e n a r iu ! r ă m în e sim ila r ,
in c lu s iv m o tiv u l „ în fr ă ţir ii14 : „ '.ar in rîp;i M ă rilo r, / U n.de-i
B r a d u l Z în e lo r . I T r e c ă to a r e a :: pc'lor, / S u fle t ul st a te a I Şi
m i se ru g a : I B r a d c , b r a d e ! / S ă -m i fii fr a te : ! ln tin d e - ţi.
în tin d e , / E u să l e p o t p r in d e I V îr f u r ile Laie, / S:"'i t.rec p r e s te
e le I M a rea în c e a part'?, I C e lu m e a - m i d esp a rte" (33, v e z i ş i 31).
O c ta v ia n B u h o c iu a in tu it c o r e c t a n a lo g ia d in tr e c e le
d o u ă im a g in i m itic o - f u n e r a r e : ..C a a n im a le le şi a r b o r ii sîn t
p sy c h o p r .m p i, că c i o r ie n te a z ă s u f l e t e le sp r e lu m e a c e a la ltă .
s în t lo c u r i d e tr e c e r e , s a u ţin d e a c e l a rb or r i t e e — p o m al
v ie ţ ii. a d ic ă s im b o l d e r e n a ş t e r e şi v ia ţ ă e t e r n ă 11 (17, p. 40).
F iin d lă c a ş u r i a le z e ilo r /d a im o n ilo r v e g e t a ţie i, c o p a c ii s î n t c îte -
o d a tă în lo c u iţ i d e a c e ştia : „ D u - t e (Io a n e), d u - te , I t o t p e
d m m - n a in t e . / S a m a b in e s -a i / la m în a d r e a p tă , / D u m n e ­
z e u ti-a ş te a p t ă , I d r u m u l ţi--1 a r a t ă ...“ (7, p . :,74).
Î n a lt e v a r ia n t e , c o p a c u l n u e în lo c u it . d d o a r d u b la t d e
M a ica b ă tr în ă ( S f . M a ria , în fo r m ă c r e ş tin ă ) c a r e , s t în d la
p o a le le c o p a c u lu i (m ăr, p<?ltin), în d n imft s u f l e t e l e p e c a le a
c e a b u n ă : „ C ă lă to r i c îţ i m a i tr e c e a [...] D rum urile? le - a r ă t a “
(33). S t a t u t u l a r h a ic , p r e c r e ş t in , d e d a im o n oZ v e g e t a ţ ie i al
a c e s tu i p e r s o n a j, rezu lt;! şi d in u n e le s u b t ile am b ig u ită ţ i de
r e p r e z e n ta r e t e o /f it o - m o r f ă : ,,S a m a să m i-ţ ie i, i Testă o b u ­
r u ia n ă I Ş î n u - i b u r u ia n ă , / Ii M a ic a P i-eS estă / D z e te a să t s e
r o z i, I T o t s ă m i t s e ie , I T o t d z e ( = i p e) m în a d r e a p tă I Ş i
să m i tSe d u c ă / în m ijlo c d zc r a i, / C -a c o lo -i d ze tr a i ! “ (86,
p . 2 74).

151
A ş a c u m am v ă z u t că s e în t îm p lă lu c r u r ile în e în t e c e le c e r e ­
m o n ia le d e „ p e tr e c e r e a m o r t u lu i11 — c în t e c e c u fo n d e v id e n t
m ito lo g ic , p r e c r e ş tin , p e ca r e C. B r ă ilo iu le p r e s u p u n e a ca f i ­
in d „ c e le „nai a r h a ic e d in lite r a tu r a n o a str ă p o p u la r ă “ (UO) —
în p u n c t e le n o d a le ale „ m a r e lu i d r u m 11 s e a f lă c.ite u n co p a c
c a r e f i e i n d i că u n to p o s a n u m e a l d ru m u lu i (b ifu r c a r e , lo c
d e o d ih n ă , f în t în a c u a p a u ită r ii, în t îln ir e a c u „ M a ica b<\--
t r în ă “), f ie p a r tic ip ă (a ju tîn d sau n u ) la tr e c e r e a „ d a lb u lu i
d e p r ib e a g “ d in tr -o „ z o n ă “ în a lta (tr a v e r sa r e a m ă r ii, a s c e n ­
s iu n e a la c e r e tc .). A m v ă z u t r o lu l m a jo r p e c a r e îl jo a c ă p a l­
t in u l în c ă lă u z ir e a şi a s c e n s iu n e a s u f le t u lu i, a şa cu m a p a re
în u n e le b o c e te b ă n ă ţe n e . Jată ş i c e le b r u l pasc.lj al s ă lc ie i,
c a r e j a lo n e a z ă fa ta la b ifu r c a r e a d r u m u lu i : „ Ţ in e , d ra g ă s u ­
f le t e , I D r u m u l n a in t e I P în ă vl'i a ju n g e I U n d e s e în fr in g e /
D r u m u l j u m ă ta t e I C e lo c u r i d e s p a r te I A c o lo să stai / Şi;
s a m a să ia i ; I C ă -i v e d e a o sa lc ă I M a r e şi în a lt ă ... I S e a m a
aici iar să ia i I Ş i sp r e s lîn g a s ă n u -m i d a i, I C ăci în p a r te a
s tîn g ă I E c a le a c e a s tr îm b ă , I S tr îm b ă ş - a s t u p a tă , I C u la ­
c r im i u d a tă ... I C i să d ai în p a r te a d r e a p tă , I P r e c u m firea .
îţ i a r a tă “ (40, p. 497).
A c e a s tă t o p o g r a fie m itic ă a „ m a r e lu i d r u m “ c o n ţin e im a ­
g in i c a r e s în t în con so n a n ţu cu c e le d e p e a lt e m e le a g u r i (1,.
p. 127) ş i, m ai a lc s , cu c e le o r f ic e : „ V e i a fla p e la tu ra s t în ­
g ă a lă c a ş u r ilo r lu i H a d c s u n iz v o r , ia r în p r e a jm a lu i stă.
în ă lţ a t u n c h ip a r o s a lb . D e a c e s t iz v o r , să n u t e a p r o p r ii !
V e i g ă s i şi u n a lt u l, a că r u i a p ă r e c e îşi p r in d e c u r s u l d in
la c u l M n e m o s y n e i ( = M e m o r ie i) ; iar în a in te a lu i s ta u str ă ji
[...] E i îţi vor da s ă b e i d in iz v o r u l z e ie s c , ş i-n d a tă apoi.
v e i sta la loc d e fr u n te , d im p r e u n ă cu c e ila lţ i e r o i“ (TăbZiţeZe
d e a u r d in P c t c lia , g ă s it e în m o r m in te , s e c . lV -I H î.c.n . ; cf.
81). La p o p u la ţiile „ p r im it iv e 11, m o t iv e le în d is c u ţ ie (d r u m u l
la b ir in tic , c o p a c t il-c ă ltu z ă , r e f u z u l a lto r f iin ţ e d e a c ă lă u z i
e tc .) s în t fo a r te b in e c o n s e r v a te . La p o p u la ţia D ayo.k, d in
in s u la B o r n e o , ele e x e m p lu , bccitcwrcc.i re cită u n t e x t r itu a l
p rin c a r e c a u tă u n m e s a g e r cu ro !.Oă m e a r g ă în L u?nea d e d in ­
c o lo , p e n tr u a a n u n ţa s o s ir e a im in e n ţii a s u f le t u lu i d e f u n c ­
t u lu i . A n im a le le , p ă s ă r ile ş i p e ş t ii in v o c a ţi r e f u z ă r în d p c
rîn d şi d o a r .S p iritu l F f n t u lu i a c c e p tă m is iu n e a . A c e s t a d in
u r m ă tr a v e r s e a z ă o c îm p ie fă r ă s f îr ş it şi a j u n g e la u n c o p a c
d e u n d e p o r n e s c 77 x 7 d r u m u r i. S p ir it u l V nituZ ui s e urcă.
în c o p a c şi, din v îr f u l a c e s tu ia , r e u ş e ş t e să a le a g ă dru m u l
b u n c ă t r e lu m e a s u fle t e lo r m o r ţilo r (82, p. 359).

152
C a şi în le g e n d a S f. S is in ie , în c r e d in ţe le si d n t c c c l e fu -
’n c r a r e , d o a r u n e le p la n t e /a n im a le în t î ln i lc d e s u f le t în p c r e -
■ g rin area-i p o s tu m ă s în t b e n e f ic e şi a d ju v a n te ; a lt e le in
s c h im b r e fu z ă s ă - l a ju te . In c î n t e c c le fu n e r a r e r o m â n e ş ti b ra d u l,
,d e e x e m p lu , r e fu z ă s ă tr e a c ă s u f l e t u l p e s t e „M area fă r ă n u m e /
L -a ia la ltă lu m e “. In u n e le v a r ia n te , b r a d u l c e d e a z ă d o a r cîn d
e a m e n in ţa t cu t ă ic r c a (39, p. 4 3 9 — 441), în a lt e le în s ă r e f u ­
zu l b r a d u lu i e s io d e f in it iv (83, p. 337). A m v ă z u t, d e a so .n e -
n e a , că în „ c o lin d e le p e n tr u m o r ţ i11 a le h u ţu lilo r , p a ltin u l r c -
fu:-;ă s ă c r e a s c ă în v e d e r e a r id ic ă r ii p ă ;;ă r ii-su fle t l n c e r (41.
p. 140).
H c la ţia d in t r e e p is o d u l a r b o r ilo r în tâ ln iţi de s u f le t ş i c e l
;i1 a rb o rilo r în t î ln i ţ i d e S f. S is in ie n u e s te t o tu ş i p e r f e c t d e ­
m o n s tr a b ilă , d a to r ită u n o r n e c o n c o r d a n ţ e (ch iar d a c ă a c c s te n
s în t j u s t if ic a b ile sa u p a r ţia le ) : 1. S p r e d e o s e b ir e dc le g e n d a
S f. S is in ic , în d n t e c e l e f u n e r a r e n u a p a r e m o t iv u l „ b le s tc -
m a r c a /b in e c u v în t a r e a c o p a c ilo r 11 (b r a d u l e s t e a m e n in ţa t cu
tă ie r e a , dar n u b le s te m a t). A c e a s tă n e c o n c o r d a n ţă ar p u te a
■fi j u s t if ic a t ă d e c a r a c te r u l p r e g n a n t e tio lo g ic a l le g e n d e i S f.
S is in ie , c a r a c te r c a r e a c o n ta m in a t p r o b a b il şi „ p o v e ş tile "
c o p a c ilo r . In p r o d u c ţiile f o lc lo r ic e n e e t io lo g ic e (cu m e s t e b o ­
c e t u l, sa u d e s c în t e c u l) a c e s t m o t iv n u a p a r e . M ai m u lt d e c ît
a tît. d e r e g u lă , în ,,d e s c în t e c e le d e S a m c ă ( A v e s t iţ ă ) “ n u e s t e
a t e s t a t d e lo c m o t iv u l „ c o p a c ii în t î ln i ţ i în c a l e “ ( v e z i c e le p u -
‘b lic a tc d e S im . F l. M a r ia n în 1 869, c f. 18, p . 45G— -459). În
u n d i' d e s c în t e c c „ d e a p u c a te (d e s t r în s ) “ — d e r iv a te d in a-
c e c a ş i „ t e m ă “ (95) — a p a r e m o t iv u l ,,în tîlm r e a /in t e r o g a r e a
•co p a cilo r11 (s a lc ia n u r ă s p u n d e , dar r u g u l da), d a r n u ş i m o ­
tiv u l „ b in e c u v în ta r e a /b le s te .n a r e a lo r “ (84, p. 102).
‘2. O a ltă n e c o n c o r d a n ţă (p a r ţia lă ) c s t e c c a d in tr e s o iu r ile de'
co p a ci în tîln iţi în c n le : b rad , m ă r, s a lc ie , p a ltin — în ca z u l
„ d a lb u lu i d e p r ib e a g K ş i ru g , m ă s lin , s a lc ie , p a ltin — în c a ­
z u l Sf. S is in ic . E s te p o s ib il ca e p is o d u l d in le g e n d a în d is c u ­
ţ ie să fit' r e z u lt a t u l u n u i s in c r e t is m d in t r e d o u ă sau m a i m u l­
t e c ic lu r i d e c r e d in ţe ( le g e n d e ), d a r d e s fa c e r e a s a u t ă ie r e a a-
c c s t u i n o d c o m p o r tă în c ă a lte c ă u tă r i ş i c e r c e tă r i.

î. IN LOC DE CONCLUZII

A m în c e r c a t în r în d u r ile d e m a i s u s s ă s c o a te m în e v i ­
d e n ţă b o g a te le v a le n ţ e m itic e , m a g ic o - r it u a le şi s im b o lic e ;;-
t r ib u ite p a lt in u lu i în c a d r u l f e n o m e n u lu i c o m p le x a l d c n -

153
d r o m ito lo g ie i p o p u la r e r o m â n e ş ti. In s tr ă d a n ia n o a str ă am .
fo st u n e o r i d e sc u r a ja ţi ( a lte o r i m o b iliz a ţi) d e f a p t u l că , p în ă
a c u m , n u au f o s t o b s e r v a t e /a n a liz a t e v a le n ţ e l e şi s e m n if ic a ­
ţ iile în d is c u ţie . A m în c e r c a t s ă n u su p r a e s tim ă m , d a r n ic i să.
s u b e s tim a m c a r a c te r u l m it ic o - r it u a l a l p a ltin u lu i. În acest,
s e n s , t r e b u ie să a tr a g e m a t e n ţia (m a i a le s le c to r ilo r m a i p u ­
ţin a v iz a ţi}, ca a lie s o iu r i d e c o p a c i — b r a d u l, m ă ru l — b e ­
n e fic ia z ă d e r e p r e z e n tă r i m a i s u b s t a n ţia le ş i (p r o b a b il) m ai
a r h a ic e în c a d r u l d e n d r o m it o lo g ie i r o m â n e ş ti. ln u n e le d i n ­
tr e e x e m p le le d a te d e n o i, p a r e să f ie e v id e n t fa p tu l c ă p a l­
t in u l a în lo c u it a lţi c o p a c i „ c la s ic i“, e l f iin d a te s ta t m a i rar
sau c h ia r a c c id e n ta l, în c o m p a r a ţie cu b r a d u l s a u m ă r u l. D im ­
p o tr iv ă , în a lte te x t e f o lc lo r ic e p a ltin u l a p a r e în m a rea m a ­
j o r it a t e a v a r ia n t e lo r c o m e n ta te . D ar c h ia r s u b s t it u ir e a do­
ca r e a m in te a m e s t e sim p to m a tic ă . S e p u n e în tr e b a r e a ck ce;
ţ;i în c e c o n d iţii m e n ta lita t e a p o p u la r ă a în lo c u it cop a ci cu
b o g a tă tr a d iţie , cu . u n u l a p a r e n t u m il si fă r ă tra d ttie , c u m c
p a ltin u l. Sa f ie v o r b a d e u n m o t iv „ im p o r t.a i“ sa u d i u n
m o tiv a u to h to n ? C înd s - a u c r is ta liz a t, în ju r u l p a ltin u Z c i
v a le n ţ e le m it i c o - s in b o li c e t r e c u te î n r e v is t ă ?
S ă r e c u n o a ş te m d e c i, în în c h e ie r e , că m u lt e şi esen ţia le'
în tr e b ă r i nu ră m a s, d e o c m n d a tă , fără r ă s p u n s. C o n so la r e a
n o a str ă e s t e că „ p e te le a lb e “ d in m ito lo g ia ro m â n ă treb u i e în -
tîi „ d e s c o p e r it e 1* ş i a p oi c e r c e ta te . „ F o r m u la r e a u n e i problem '.?
— s p u n e a E in s te in — e s t e a d e s e a m a i im p o r ta n tă d e c ît s o ­
lu ţia e i “. N e c o n so lă m , d e a s e m e n e a , cu s p e r a n ţa că am r eu­
ş it sfi d ă m p u ţ in ă c u lo a r e a c e s t e i „ p o te a lb e “ şi cu c o n v in ­
g e r e a c ă d e s c ifr a r e a v a le n ţ e lo r s p e c ia le c u c a r e a fo st în c ă r ­
cat p a ltin u l ar p u te a să d u c ă la a p r o fu n d a r e a în ţe le g e r ii si la
îm b o g ă ţir e a s e m n if ic a ţ iilo r u n o r t e x t e fo lc lo r ic e , le g e n d e a ­
p o c r ife , c r e d in ţe m it ic e şi p r a c t ic i r itu a le .

NOTE LA „DENDRO M lTOLO dE ROMANEASCA — PALTINUL"

1 Ar.c’rei Oişteanu — Grădina (ie f'incoZo. ZnosojVuVi, Ed. Das’.a.


Cluj-Napoca, 1980.
2 VC'zi cele aproxim ativ <O do articole publicate rle Sîm. Fl. l\L--
rian sub titlul „Botanica popular;! romiină", în perioada 1873.— 1307
in diferite reviste de epocă.
3 R. Vulcănescu — Coloana cerului, Ed. Acad. R. S. România.
1972.
4 S. Fl. Marian —- Botanica poporană romană, vol. II, fascicola
12 p. 118—127 („Arţariul”) ; fasc. 13, p. 129—147 („Paltinul") ; fasc. 13,
.p. 354—156 („Jugastrui"). Lucrarea se păstrează în manuscris, inventa­
riată sub nr. 441—4!.50, 1<i Fondul memorial documenur „Sim. Fl. ,'\fo-
rian", din Suceava. Mulţumim ş i pe această cale muzeografei Brân­
duşa Steiciuc, care, cu com petenţă şi bunăvoinţă, ne-a transmis datele
.pe care i le-am solicitat.
5 *"'* — Documenta privind istoria României, Bucureşti, Ed.
Ac:,id. R. P. România.
G Heroclot — Istorii, ed iţie L iviu Onu şi L. Şapcaliu, Ed. Mi-
•ncrva, 1984.
7 R. Vulcănescu — Mitologic română, Ed. Acad. R. S. România,
Bucureşti, 1985.
8 Tudor Pam file — Povestea lum ii dc demult, după crcdinţcle
.poporului romcln, Bucureşti, 1913.
!1 V. A. Urechia — Codex Bandinus. Bucureşti, 1895.
10 Cîv. Papadim a — Literatura populară română, di;i i .ori.ci. :i
poetica ci, Ed. pentru Literaturii, Bucureşti, 1968.
11 Elena Niculiţă-Voronca — DaiincZj şi credinţei..: poporu!ui
român. Cernăuţi, 1903.
12 At. M. Marienescu, Poezii populare din Transilvania, Bucu­
reşti, Ed. Minerva, 1071.
I: **;;‘ — Lcf/ende populare româneşti, ediţie critică de Tony Brill.
Ed. Minerva, Bucureşti, 1931.
H Oslrnr Dăhnhardt — Naiursaf/ejî. Eine Sammlimv] 1Vaturdeu-
tentifr Sa/jen, M'ârchen, Fabeln und I.e'jenden, Danci I— IV, Leipzig &
Beri in. 1D07—1912.
15 A lcxiu Viciu — CoZinde din ,1rdeal. Datini de Crăciun şi
credinţe poporane, Bucureşti, 1911.
!6 *“* — /,n lăncile Soarelui .1 nto/or/ie a colindelor Infre. Ef!. pt.
I.iiem tură, Bucureşti, 196-l.
! î Octavicin Buhociu — FoZdon;l c!e iarnă, ::iorile j.oeria ; (] ,_
■ferească, Ed. Minerva, Bucureşti, 1979.
!R G. Detn. Teodorescu — P oezii ;>opu?arc r'.imdnc, ediţie criticii
<le G. Antofi, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982.
ÎS Teodor T. Burada — O călătorie în f>o<Vogea, Iaşi. 13HO ; în
OjeTt vol. IV, :F:d. Muzicala, Bucureşti, 1910.
20 B. P. I-însclen — f.'t.i/molor;i>um iVnf/nvm Romoniae, vol. IT,
Kd. Minerva. Bucureşti, J07-1.
21 **« — Dicţionarul lim bii româ.nf.', tom I, partea I, A—B, Bucu­
r e ş t i , 1913.
22 Vasile Bogrea — Pagini istorico-jilologice, EJ. Da.:ia, Cl uJ.
1971.
23 Paul H. S'tahl — La Dendrolatrie dans le Folldore et l’Art
Ku.slique du XJX.c Siecle en ltoumanie, în „Archivio Internazionaie
di Etnografia e Preistoria", vol. II, Torino, 1959, p. 47.
2-1 Gr. G. Tocilescu, Chr. N. 'fapu — î'Aaterialuri folcloristice,.
vol. III, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981.
25. V. J. Propp, — Rădăcinile istorice ale basmului fantastic,.
Ed. Univers, Bucureşti, El73.
26 Artur Goravei — Literatura popul ară II (prima ediţie : Des-
ccniccele românilor, Buc., 1U31), ediţie îngrijită de Iordan Datcu, Ed.
Minerva, Bucureşti, 1985.
27 Sim. FI. Marian — Sărbătorile la români. Studiu etnografie.
voi. III, Bucureşti, 1901.
2a ’** — Credinţe deşerte a w lz ik de Za poporul român din Bo-
ereni, în „Gazeta T ransilvaniei”, an LVIII, nr. 102, 1395, Braşov.
29 I.-A. Candrea — F olklond m edical român comparat, Casi.!.
Şcoalelor, 1944.
30 Aurel lan a — Înmormântarea !a români. Credinţe şi datini
din părţile Oraviţei, în „Fam ilia”, an. X X V , 1889, p. 434—436, Oradia.
31 Horea Anca — Texte folclorice din Greoni (Banat) în „Stu­
dii de limbă, literaturii şi folclor", IV, Reşiia, 1078, p. 305—308.
32 Ion Muşlea, Ovidiii B îd ea — Tipologia folclorului. Din răs­
punsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu. Ed. Mincrva, Bucureşti..
1970.
33 Pctreccrea mortului — publicat întîi de 13. P. Hasdeu în Cu-
ucnte den batrini, II, Bucurcsci, 1879, p. 710—716 (vezi ediţia nou:'!,
40, p. 495—500) şi ulterior de S. Mnngiuca în „Călindariu iulian, gn.'-
gorian şi poporal român... pi' anul 1882”, Oraviţa—Braşov, 188 ! , p
121-134.
31 Gr. G. Tocilescu — Balade poporane auzite în mănăstirea l!u-
rezului UceaJ de ia Oprea Dragon Lăutnrul, în „Rev. pt. ist., arhe­
ologie şi filologie", vol. Vll, fasc. II, IStii. p. 417—427.
35 N icolae Densuşianu — Vechi cântece şi tradiţii populare ro­
mâneşti, Ed. Minerva, Bucureşti, l 975.
36 AL I. Am zulescu — Cîntecul nostru bătrînesc, Ed. Minerva..
13u c , 1986.
37 L. Şliineanu — Basmele romiâne, Ed. M inerva Bucureşti, 1B78
vezi tipul „Arborele ceresc", p. 302—308.
38 Ion G. Sbiera, — Poveşti pop>orale româneşti, Cernăuţi, 1W!6.
39 Sim. FI. Marian — /n mormlntarea la români. Studiu etnografic,.
Ducuresci, 1892.

156
40 B. P. Hasdeu — Cuventc den bătrîni, vol. II, ediţie îngrijită
şi note de G. Mihăilă, Ed. Didactic;) şi Pcdngogică, Bucureşti, 198-1.
41 Petru C.Jraman — ColindotuZ la români, slavi şi la alte po­
poare. Studiu de folclor comparat. Ed. Minerva, Bucureşti, J933.
42 Meşterul 1V/anole. Contribuţie la studiul unei teme de folcl 01
european, Ed. Minerva, Bucureşti, 1973.
43. Desigur, în cadrul acestui studiu, nu ne interesează atît lo­
curile care s-au num it astfel datorita faptului că se aflau într-o zona
în care predominau paltinii, cit aşa-num itele „toponime mitice". „Ar
trebui să surprindă — notează C. N oica — pe cel care vine la P ălti­
niş [jud. Sibiu — n.n.], fapul că nu găseşte acolo nici un fol de pal­
tini. De cc vor fi num it locul ac;:a ? [...] Oamenii dau sens şi trup cîte
unei himere, cite unei dorinţi, sau cite unei fabule" (cf. Epistolar, Ed"
Cartea Românească, 1987, p. 300). în pofida faptului că, în vechime,
era înconjurat ele o piidure de brazi, satul Paltinul din Vrancea s-::i
numit astfel pentru că — spune legenda — nişte meşteri şindrilari
şi-au făcut coliba (prima casă) la rădăcina unui paltin voinic. Ul­
terior, pădurea de brazi a fost com plet tăiata, dar nimeni nu a în­
drăznit să taie .şi paltinul, care a devenit simbolul locului (cf. Simi-
on Hârnea, Locuri şi legende vrîncene, Ed. Sport-Turism, 1979, p.
9 8-102).
44 Ion Pop Rctegnnul — P oveşti ardeleneşti. Basme, legende,,
snoave, tradiţii şi povestiri. Ed. M inerva, Bucureşti, 1986.
45 Adrian Foehi — Mioriţa. Tip ol ogie, circulaţie, geneză, tarte
Ed. Acad. R. P. R., Bucureşti, 1964.
46 Mioriţa şi vechile rituri funerare la români (I), în ..Anuarul.
de folclor” vol. III—IV, Univ. Cluj-Napoca, 1983, p. 15—35.
47 Mioriţa în Transilvania, în „Anuarul de folclor", vol. II, Univ.
Cluj-Napoca, 1931, p. 95—134.
48 Walter Hirschberg — W ârterbuch der Volkerlcunde, Stuttgart.
1965.
49 Jean-Paul Roux, La Mort ch ez Ies Peuples Altaiques Anciens
et Medievaux, Paris, .1963, p. 135— 146 ; Uno Harva, Representations
Relîgieuses des Peuples Altaiques, Gallimarcl, Paris, 1959.
50 Ka.rl M euli — Gesam melte Schriften lI, Bascl/Stuttfiart, 1975.
51 Herodot, vorbind de obiceiurile de înmormântare ale tracilor
(e drept sud-dunăreni), spune că aceştia „ţin mortul la vedere timp
de trei zile” (obicei care s-a păstrat pîni" astăzi — 39), iar „apoi îl
înmormîntează nrzîndu-1 sau, în a lt chip, îngropîndu-1 In p ăm înt”
(Istorii, V, 8).
52 G. Ivănescu a considerat c{1 termenul arţar este de oridnc
trac^o-dacă ; cf. Cuvinte r 01năneşt,i de origine traco-dacă, în „Analele

157
U niversităţii din Tim işoara”, voi. U, „Şiinţe filol ogic? ", 1964, p
258-263.
53 I. D. ŞtefAnescu — Cu privire la stem a Ţării Rom<l,neşti. in
.Studii şi cercetări numismatice", vol. I, Bucureşti, 1957.
5--1 *** — Folclor din Oltenia şi Muntenia, vol. V, Bucureşti, 1970
G5 A stfel de practici par a fi străvechi, fiind atestate la traco-
frigieni. Pe basorelieful unui altar frigian, dedicat marii zeiţe Kybcie,
se desluşeşte un pin funerar în ramurile căruia ::,înt aninate fluiere
cimbale şi o tamburină. V ezi Franz Cumont — Les religions .orien-
tales dans le paganisme romain. Paris, 1929, p. 53, fig. 3.
56 Ioan Slavici — Proză. Poveşti. Nuvele. Mara. vol. I, ediţie
D. Vatamaniuc, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1979.
57 Pentru variante similare, vezi 62, p. 31. Jn a lte variante, din
trupurile feţilor îngropaţi cresc doi brazi, doi meri etc. ; veLJi 37, p.
268 ş.u.
58 L. I. Ciomu — Un vechi monument epigrafic slav la Turnu
Severin. O rugăciune-descîntec slavo-sirbă din sec. 13—14, în „nev.
ist. rom ”, VII, 1938, p. 2 10.
59 N. Cartojan — Cărţile populare în literatura românească, vol.
I + II, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974.
60 Cristea Sandu Timoc — Cîntece bătrîneşti şi doine, Bucu­
reşti, Ed. pt. Literatură, 1967.
61 Paul Perdrizet — Negotium Perambulans in Tenebris. Etudes
de Demonologie Greco-Orientale, Strasbourg, 1922.
62 Valer Butură, Enciclopedie de etnobotanică românească, vot
II, Credinţe si obiceiuri despre plante, Ed. P au l H. Stahl, Paris, 1988.
6:1 K. ?\T. Sathas — BibZ/nthrca graeca medii acvii, vol. V, V e­
neţia, 1375, p. 573 ş.u. ; vezi şi p. 575 ş.u.
6-1 Moses Gaster — Literatura populară română, Ediţie, prefaţă
şi note de M. AnghoSescu, Ed. Minerva, 1983.
fi5 V. Bnloga — Von der BabyJonischen Labnrtu iiber arab. Ka-
rina z u f i Kranfci’ii’itsbep.-z'.f/ Samca in drr rumtf.nischen Volk.c;medizin,
in „Janus", 1931.
fi6 M. Eliac'.c — Mitul reintegrării, Bucureşti, 19-32, p- 56—59 "?i
fcîem, Mclanges, în „ Z a ' m o x i 1, Paris, 1D3H, p. 197.
C7 Sim. FI. Marian — Ornit.nlo'.]ia juporonă rnmdnli. voL ! + I I,
Cernăuţi, 1083.
Giî N. Cartojan a rnsţiiurt ră legendele religioase cuprinse în Co­
d ex Sturdzimtts n”. sînt numai pr.:bonomilicc, dar .şi neb'Jg.imilice (Ist.
lit. rom. vechi. Bucureşti, 1930, p. 115). Dacă, în cazul legendei Sf.
Sisinic, prima afirmaţie este perfect demonstrată, în schimb a doun
rămîne sub sl'mnul întrehării, pentru d i legenda nu cuprinde „idei
ce vin în contradicţie flagrantă cu doctrina bogomililor* (ibidem).

158
Dimpotrivă, V. Bogrea a depistat un interesant elem ent bogomilic,
într-o versiune românească a legendei Avt:stiţa, din 1752 (22, p. -12}
l\Iai mult decît atît, variante ale legendei Sf. Sisoe, sim ilare cu cele
româneşti, sîn t atestate şi în folciorul bulgar ; vezl nota 69.
69 Şi în folclorul bulgar !:iint atribuite paltinului valenţe mitico-
m a g ice; cf. I. Georgieva, Bulgarian Mythology, Sofia, 1985. Pentru
valenţele cosm ice ule paltinului, ve;-:i p. 30—31 şi p. 40 ; pentru va­
lenţele rnagico-apotropo.ice (duhurile rele fug de paltin, de aceea cio­
banii işi fac fluiere din lemnul lui) vezi p. 36, 37, 50, 62, 75 ; pentru
le.c:;encia Sf. Sisoe care, în drumul său spre lăcaşul diavolului, bJes-
leamD. salcia şi rugul de mure şi binecuvintează m ăslinul şi paltinul,
vezi p. 38.
10 Moses Gastcr — Chrestomaţie română, vol. I, Bucureşti, 1391,
71 Al. R osetti — Colindele religioase la români, BucurcşLi, 1920,
p. 33.
72 Colinda românească, Ed. M inerva, Buc., 1D81, p. 282—283.
73 Vezi Ler;enda mâsZinu.Zi.'i şi a ringului de mure, în „Şezătoa­
rea ", an X X X , vol. 18. p. 29—30, Fălticeni, 1922.
74 Gr. G. Tocilescu, Chr. N. Ţapu — MateriaZuri folcloristice\
Ed. Minerva, Bucureşti, 1981, vol. III, p. 102.
75 O atestare a blestem ului salciei se află în folclorul bul::ar
(40, p. 227).
76 N. Păsculescu — Literatura populară românească, Bucureşti,
1910.
77 G. D em . Teodorescu — Credinţe, datine şi m oravuri a2e po­
porului român, Bucureşti, 1874.
78 Romulus V ulcănescu — Măştile p opulare, Ed. Ştiinţifică, Bucu­
reşti, 1970.
79 Mircea Eliade — De la Zalmo:ris la Genghis-l!an, Ed. Şti­
inţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.
SO Constantin Rrăiloiu — „Ale m ortului“ din Gorj, Bucureşti.
1936.
— Fragmentele presocraticilor, voI. I, traducere S. şi C-tin
Noic-a, Iaşi, 1974, fragm ent 17. vezi şi 17a, p. 43—U.
82 Mircea Eliade — Shamanism.. ••îrehaic Technique.t of Ecstasy,
Princeton U niversity Press, 1974.
83 F. Lorinţ — Semnificaţia ceremonialului funerar al bra­
dului în Gorj, în „R.E.F.", nr. 4/1968, p. 33l—337, Bucureşti.
84 Gr. G. Torilescu, Chr. N. Ţapu — Materialuri flocloristice, vol.
III, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981.
85 Ion M uşlea, Ov. Bîrlea — Tipologia folclorului. Din răspun­
surile la chestionarele lui B. P. Hasdeii, Ed. Minerva, Bucureşti, 11170.

15
86 *"'* — Folclor din OU'.mirt şi Muntenia. Te.rte alese din co­
lecţii inedite, vol. I, Ecl. pt. Literatură, Bucureşti, 1967.
87 George Coşbuc — /.ejen ieZ r mănăstirilor noastre, in ..Uni­
versul literar" c:n XX, nr. 47, Bucureşti, 1902.
83 Angelo De Gubcrnaii.s — f.a mythoZoryie des plantes ou /.iv.
lcgend.es du regne vegetale, P.iri.c;, vol. I, — 1878, vol. II — 1882.
8\1 N ic0lae Păsculcscu — Literatura populară românească, Bucii-
rcşti, 1910.
f!O în legende cosmogonice sud-duni'ircne, Dumnezeu se leagănă
într-un „leagăn aurit", agăţat în crengile unui copac, crescut în cen­
trul „insulei" primordiale (cf. 121, p. 297).
91 Romulus Vulcăncscu — Etnologie juridică, Ed. Acad. R. S. Ro­
mânia, Bucureşti, 1970.
92 Adrian Fochi — Datini si eresuri populare de la sfirşitul se­
colului al XIX-Zca: Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Den­
suşianu, Ed. Minerva, Bucureşti 1970.
93 V asile Alecsandri — Poezii populare ale românilor, Ed. Mi­
nerva, Bucureşti, 1982.
9-1 Traian Herseni — Forme străvechi de cultură poporană ro­
mânească. Studiu de paleoetnologie a cetelor de feciori din Ţara Ol­
tului. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977.
95 In descîntecele „de apucat (strîns)" nu apare nici Samca,
nici Sf. Sisoe, dar sînt semne că e vorba de accea.şi „temă" : a) „apu­
cătura (strînsoarea)'1 e tot o boală de copii, b) pentru copiii bolnavi
de „strînsoare" este „ţinut" tot Sf. Sisoe (85, p. 411), c) demonul bolii
se strecoară' în casă „pe supt prag" (84, p. 103), unul din tipicele
moduri de intruziune ale Samcăi, sau ale demonilor similari (96, p.
106). d) salcia, fiind întrebată unde se ascunde demonul bolii, nu
răspunde, dar nu c blestem ată ; rugul răspunde, clar nu e binecuvîn-
tat (81, p. 102). Intr-un „desdntec ele deochi”, doar salcia e întrebată
şi ea răspunde, dar nu e binecuvîntatil (115, p. 55).
96 M. E. M atie — Miturile Fjjiptului antic, Ed. Ştiinţifică, Bucu­
reşti, 1958.
97 N icolae Ciurea-Genuneni, — De la daci la români, Studii de
folclor m itic românesc, Rîmnicu V îlcea, 1981.
98 .-.Tot în categoria arborilor sacri intră şi arborii trăsniţi (arbor
fulgurita), deoarece aceştia eran consideraţi că se „sustrag lumii pro­
fane" prin efectele materiale ale trăsnetului» (3, p. 17).
99 Al. T. Amzulescn — Cîntecul epic eroic. Tipologie şi corpus
de texte poetice, Bucureşti, Ed. Acacl. R. S. Român ia, 1981.
100 AîofiuîtZ Zeului în cnnte:rtul colindeZor vînătoreşti, în „R.E.F."
tom 2-1:, nr. 1, Bucureşti, 1919, p, G3—88.

160
101 Gh. Vrabie — Balada populară română, Ed. Acad. R. S. Ro­
mânia, 1966.
102 Obiceiul nu este practicat numai de „românii din Transil­
vania şi cei din Banat", ci şi de cei din Moldova unde, în ziua dc
Ispas, ,,se pune glie verde cu crengi de paltin pe masă, în c a s ă la
poarta" (92, p. 152). Despre „crengi sfinţite de arţar", folosite în ca­
drul obiceiurilor agrare din Transilvania, se fac referiri în răspunsu­
rile la chestionarul folcloric realizat de Wilhelm Mannhardt, în 1865.
103 în Ardeal se credea că „cine moare de Ispas, se duce în cer”
(85, p. 373).
104 Nu num ai pe m alul mării cresc „trei păltinei", ci şi pe m a­
lul C ernei învolburate, marcînd singurul vad pe unde Iovan Iorgo­
van poate trece rîul pentru a o găsi pe fata sălbatică (18, p. 487 şi
105, p. 310).
105 Nicolae Densuşianu — Dacia preistorică, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1986.
105 Prezenţa Sfintei Maria în accst topos ascensional (determinat
prin coordonate ca „mijloc de cale", „paltin mare cu vîrfuri pe ceri",
scara cercască etc.) nu este întîm plătoare, avînd în vedere valenţele
m istico-sim bolice care i-au fost atribuite.. In poema liturgică m edie­
vală, Imn A ca tist al Maicii Domnului, Sf. Maria este pe rînd numită
„scara (klimax) cerească pe care s-a coborît Dumnezeu", „punte (ge-
phyra), ce duci la cer pe p ăm înteni", „turn (pyrgos), de neclintit al
B isericii”, „copac (dendron) cu poam e strălucite, de unde se hră­
nesc cei credincioşi", „pom cu frunziş umbros, sub care se adăpos­
tesc cei m ulţi", „culme (hypsos), unde n-ajung gîndurile oam enilor”
ş.a. Scara, puntea cerească, turnul, copacul, culmea sînt, toate, ipos­
taze nie Axis Mundi, care sprijină U niversul şi fac posibilă comuni-
carca între diversele sale paliere. Vezi text şi comentarii la Andrei
Cornea — Mentalităţi culturale şi farme artistice în epoca romano-
bizantinâ (300—800), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984, p. 212—214.
107 Folcloriştii au observat şi subliniat caracterul de „lege" a
•structurii tripartite şi al principiului triplicării în epica tradiţională.
A ntti Aarne a considerat că m ultiplicarea personajelor pînă la trei
este o „lege a gîndirii şi fanteziei" narative, Stith Thompson vorbe.ş-
tc despre „Formulistic number three” (motiv Z. 71. I) iar V. I. Propp,
despre „tendinţa basmului de a-şi triplica toate elem entele" (25, p.
362). Folcloristul danez Axel Olrik (într-un studiu din 1908, Epic laws
of Folk. Narative), a stabilit că „legea acţiunii tripartite" este una
dintre cele treisprezece „reguli de com poziţie” sau „form ule de con­
strucţie" epică, avînd în vedere faptul că, în general, „trei este nu­
mărul maxim de personaje şi de obiecte ce îşi au locul în naraţiunea

cd. 201 coala 11 161


tradiţională “. Vezi în acest sens şi Adrian Fochi — Cîntecul epic tra­
diţional al românilor. încercare de sinteză, Ed. Ştiinţifică şi Eneicl°"'
pedică, Bucureşti, 1935, p. 306—307 ; idem — Estetica oralităţii, Ed.
Minerva, Bucureşti, 1960, p. 191—195 ; Ov. Bîrlea — Mică enciclope­
die a poveştilor româneşti, Ed. Şt. şi Encic., Bucureşti, 1976 p. 223—229.
De altfel, scenariul tetradic atipic (patru copaci = doi mint +
doi spun adevărul) a fost, se pare, resimţit ca artificial de către po­
vestitorii populari, fiind înlocuit cu scenariul triadic tipic (trei co­
paci = doi mint + unul spune adevărul), aşa cum apare în unele
legende populare, culese în jurul anului 1900. Sem nificativ este fap­
tul că, în astfel de cazuri, copacul elim inat a fost măslinul şi nu
paltinul. Vezi legenda populară consemnată de Sim. FI. Marian : din­
tre cei trei copaci interogaţi de S f. Sisoe (rugul, salcia şi paltinul),
doar ultim ul indică locul unde s-a ascuns Aripa-Satanei (cf. 4).
108 Gr. G. Tocilescu, Chr. N . Ţapu — Matcrialuri folcloristice.
Ed. Minerva, val. I, II, III, Bucureşti, 1960—1981.
109 Petru Caraman, — Literatură populară, Antologie şi intro­
ducere de Ion H. Ciubotaru, în Caiete le A rh ivei dc Folclor, vol. III,.
Iaşi, 1982.
110 Echivalenţa slav. iavor cu rom. paltin a fost consemnate_)
în că din 1705, într-un Glosar de p lan te slavono-romăn (cf. 70, p. 356).
111 Herve Fillipetti & Janine Trotereau, S ym boles et pratiques
rttuelles dans la ^ a iso n paysanne traditionnelle, Paris, 1978.
112 Paul H. Stahl — Histoire de la decapitation, Paris, Presses-
U niversitaire de France, 1986.
113 T. Pam file — Mitologie românească, vol. I, Bucureşti, 1916,
114 N. I e o n — Ist^oria naturală medicală popon.J.lui român, Bucu­
reşti, 1903, p. 4-0. Informaţia consemnată de N. Ie o n pare să ateste
caracterul de remediu universal .atribuit arţarului. Proprietăţile sale
terapeutice erau cunoscute şi folosite din cele m ai vechi timpuri (Pli-
nlu le m enţionează), dar pe noi ne interesează mai ales proprietăţile
m agi^v(terapeutice) ale acestui copac : în Anglia, de exempl'u, era
obiceiul de a trece copilul prin ramurile arţarului, pentru a-i arjgura
sănătate şi viaţă lungă (cf. Maria Leach, Standard Dictionary of Pol-
klore, M ythology and Legend, N ew York, 1972, p. 675).
115 Daniil Ionescu, A lex. D aniil — Culegere de descîntcce din
jud. R^omanaţi, vol. II, Vălenii de Munte, 1908.
116 Cuvînt polisemantic, leagan pare a avea aici sensul de sicriu
(„liagăn = sicriu”, cf. 60, p. 497). Cu acest sens, termenul este folo­
sit şi în textele care descriu expunerea cadavrului la înălţime : „Su­
fletul din el ieşea... / Dn’ m um ă-sa sărmana, / Lua spirtul de-1 spir--

162
tuia, / Mindru leagăn îi făcea / Şi-n podu căşii îl punea, / (...) / Tot
aşa că m i-l păstra", (60, p. 203, vezi şi p. 184).
117 Ion D iaconu — Cîntăreţi şi povestitori populari, Ed. M iner­
va, Buc ureşti, 1980. '
118 Argumente etnografice privind existenţa (persistenţa) aces­
tei prac ti ci funerare în spaţiul carpato-dunărean a adus şi Petru Ca-
raman, într-un studiu inedit pe care nu am avut posibilitatea să-l con­
sultăm . Iată d te v a pasaje din acest studiu, extrase de Ion H. Ciubo-
taru. Acesta din urmă consideră că ipoteza practicării de către ro­
m âni a înmormîntării supraterane este «îndrăzneaţă, dar nu pare să
fie lipsită de tem ei, mai ales dacă avem în vedere că existenţa aces­
tui tip de înm orm întare (suspendată) la străbunii românilor este sus­
ţinută şi df' savantul ieşean Petru Caraman, în studiul inedit Porţile
monumentale ale României. Consideraţii asupra genezei şi semnifica­
ţiei lor. „A spcctul arhitectonic al porţilor mon umentale româneşti —
spune Petru Caraman — reprezintă din punct de vedere genetic, o
contaminare a schem ei porţilor gospodăreşti, ataşate gardului la in­
trarea în c urte, cu schema m orm întului pc stil pi" (p. 12). Faţă de et­
nologul polonez St. Poniatowski, care, ccrcetînd relaţia cc există (la
alte popoare) între morm intele pe stîlpi şi arcul de triumf, vedea in
por ţi le m onum entale „o re duc ţie a m ormîntului pe stîlp i “, Petru Ca­
raman atrage atenţia că acest tip de porţi „conservă pînă azi, sub o
formă surprinzător de clară, vestigiul vechiului sarcofag” (p. 8). Stu­
diul profesorului Caraman conţine şi alte argumente în sprijinul ideii
enunţate mai sus, ceea ce demonstrează încă o dată acuitatea po-
blkării tuturor manuscriselor răm ase de la marele etnolog.» ; cf. Ion
H. Ciubotaru, (recenzie la) „Anuarul de folclor“, III—IV, Cluj-Napoca,
1983, în „Anuar de lin g vistici şi istorie literară”, tom X X IX, B, Iaşi,
1933-1984, p. 321.
Să mai consem năm aici cîteva date referitoare la obiceiul (hai­
ducesc ?) al expunerii cadavrului la poalele sau în scorbura unui co­
pac. Cadavrul lui Toma Alim oş este expus la poalele unor ulmi, iar
cel al haiducului Stoian, la rădăcina unui „păr mare rotat" (60, p.
234). într-o altă variantă a baladei, cadavrul lui Stoian Bulibaşa este
introdus într-un „copac găunos" şi aruncat pe Dunăre (60, p. 184).
Bun cunoscător al eresurilor populare, Vasile Voiculescu a reluat mo­
tivul într-una dintre nuvelele sale, Taina Gorunului : haiducul Gogo-
lea (se pare un personaj real) se autoînm orm întează în scorbura unui
falnic gorun. în fine, iată şi un caz real, întim plat în Banat, prin
1932, care atestă folosirea unui sicriu primitiv, confecţionat dintr-o
salcie scorburoasă ele la „hotarul comunei" : „Ştiind că în hotarul co­
m unei crescuse ( ... ) o salcă mare, scorburoasă, au tăiat-o de lungimea
staturei omului (...) şi apoi au vîrît corpul neînsufleţit al defunctului

163
în butoara salciei, iar după ce au astupat în mod prim itiv cele două.
capete ale trunchiului de salcă, au plecat cu toţii la cimitir, in::.oţiţi
de preotul local" (A. Moaca, Lipsa de credit, în „Foaia diecezană"
Caransebeş nr. 9, 1932, p. 1. M ulţum im folcloristului Ion Filipciuc
pentru sem nalarea acestui articol.)
119 „Arborele care se înalţă în piaţa [„centrul" — n.n.] satului
are şi el o sem nificaţie sim bolică : sub teiul, ulmul, măslinul sau
p latanul centenar este locul unde se tratau problem ele satului, unde
.:.e reuneau bătrînii satului pentru deliberare. Este arborele de tralo.-
uve (l'arbre a palabres) din ţările africane, stejarul de judecată dir:
..8vul Mediu francez. Nu atît funcţia pe care o au aceşti arbori este
cea care conferă sacralitatea locului, cît însuşi caracterul zeului-ar-
bore care conferă m anifestărilor ce se desfăşoară sub frunzi ;.ul său
un sens religios" (111, p. 203).
120 A ceeaşi imagine „sacralizantă" o regăsim în cîntecele de lea­
găn, în care pruncul, în velit în „fa.şă dalbă de mătase", este legănat
de vîn t într-un „legănel de păltinel" (4) sau într-un „legănuţ de păl--
tănuţ” (cf. S. FI. Marian, Naşterea la români, Bucureşti, 1892, p. 434)
121 Vezi legenda S/rnîul Susoie şi Mălăţia (sic !), la Mihail Ro­
bea, Basme, snoave, legende şi povestiri populare, Bucureşti, 1978, p.
155-157.
122 Ion H. Ciubotaru — Folclorul obiceiurilor familiale din Mol­
dova. Marea trecere, Iaşi, Caietele A r h iv e i de Folclor, vol. VII, 1986.
p. 69.
Spirala (labirintul, în general) este, pentru societăţile tradiţio­
nale, forma .predilectă de reprezentare a drumului parcurs de sufle­
tul defunctului. Aşa cum a dem onstrat etnologul Paul P. Drogeanu,
„toiagul" — un obiect ritual din recuzita cerem onialului funerar ro­
mânesc, o luminare spiralată, de lungimea defunctului, arzînd cen­
tripet la căpătîiul (pe pieptul) acestuia — este un „simbol material"'
al itinerarului postum al sufletului (cf. Despre un model poietic al
marii treceri, în „Anuarul I.C.E.D.", 3, seria B, Bucureşti, 1985, p.
459-485).
123 In jurul anului 1900, S. Fl. Marian nota faptul că textul
Minunile Sf. Sisoe „nu lipseşte mai nici într-o casă în care se află
vreun copil bolnav de Samca, reul sau reutatea copiilor" (cf. 4). V ezi
şi Ioana Ene, Un document etnografic foarte rar — tabletă apotr 1 ..•ilră
din colecţia Muzeului judeţean Vîlcea, în „Buridava", vol. IV, Rm.
Vîlcea, 1982, p. 247.
124 Jordan Ivanov, — L ivres & Legendes Bogomiles, Paris, 19713.
125 Em ile Turdeanu, Apocryphes Slaves et Roumains de l’An-
cien Testament, Ed. E. J. Brill, Leiden, 1981.

164
126 I. Georgieva — Bulgarian Mythology, Sofia, 1985.
127 Sem nalăm aici încă o excepţie. Spre deosebire de colinde, în
unele legende populare româneşti Sf. Maria pleacă şi ea în „lum ea
de dincolo", cu „opinci de fer" şi „toiag de o ţel”, în căutarea lui Isus
care fusese răstignit. Salcia (ca bradul, în eînteceZe funerare) se face
„punte peste apă'' pentru ca să poată să treacă Sf. Maria, care o
binecuvântează (S. Fl. Marian, Sărbătorile la români., val. II, 18S9, p.
260 ; vezi şi 92, p. 130). Credem că este vorba de o preluare din ci­
clul de credinţe rom âneşti referitoare la parcursul spre „lumea de
dincolo”.
128 De fapt, sint atestate şi variante populare ale baladei, în
care trupul lui Brîncoveaiiu este jupuit şi pielea împăiată (99, p.
687 ; 101, p. 318). M ai mult decît atît, o im agine identică cu cea din
balada Brîncoveanu, culeasă de Alecsandri, o regăsim în unele va­
riante ale baladei Stoian Bulibaşa : „De p id e m i-l jupuia /. ../ Pielea
cu paie-o um plea, / Pîn noroi c-o tăvălea, / D-un paltin o atîrna”
(108, I, p. 169 ; vezi şi 101, p. 326).
129 Pentru grecii arhaici, în „călătoria pe celălalt tărîm" era ab-
salută „nevoie de călăuze", căci „caJea ce duce !a Hades" nu e „nici
simplă, nici una singură", ci „arc nenum ărate ră«pîntii şi răscruci”
(Platon, Phaidon, 108 a).
IV . B A L A U R U L Ş I S O L O M O N A R U L —
T E R M E N II U N E I E C U A Ţ II M IT IC E A R H E T IP A L E

1. ŞAMAN — SOLOMONAR

î n c a d r u l m ito lo g ie i r o m â n e , o r ig in e a s o lo m o n a r u lu i a
fo s t, e s t e şi, p r o b a b il, v a i i în c ă m u lt tim p o p r o b le m ă c o n ­
tr o v e r s a tă . A c e a s t ă s it u a ţ ie n u e s t e m o tiv a t ă , ca în c a z u l a lto r
„ p e te a lb e “ d in m it o - f o lc lo r u l r o m â n e sc , d oar d e să r ă c ia i n ­
fo r m a ţiilo r , ci şi d e f a p t u l că d a te le p e c a r e l e d e ţ in e m s în t ,
n u d e p u ţ in e ori, a m b ig u i s a u c o n tr a d ic to r ii.
M a i m u lt d e c ît a t ît, „ p o r tr e tu l r o b o t“ a l s o lo m o n a r u lu i
p a r e să in c lu d ă e l e m e n t e e t e r o g e n e , a n e x a t e ş i s u p r a p u s e d e - a
iu n g u l tim p u lu i, p r o v e n in d d in a lte sfe r e a le fo lc lo r u lu i m i­
t ic : tr a d iţia r e f e r ito a r e la p r e o ţii t r a c o -g e ţi c u p r e s u p u s e
a tr ib u te m e te o r o lo g io e , le g e n d e le p o p u la r e r e f e r ito a r e la iSf.
I lie . t e x t e l e a p o c r ife p r iv it o a r e la r e g e le S o lo m o n , e tc . A c e s t e
c a u z e şi a lt e le în c ă , fa c d in tr a d iţia r e fe r ito a r e la so lo m o n a r
u n c o m p le x m ito - f o lc lo r ic g r e u d e e lu c id a t, a s t f e l că c e r c e ­
tă to r u l e s te p us în fa ţa u n u i puz:zle al că ru i s e t (in c o m p le t)
d e „ p ie s e “ u r m e a z ă s ă f i e o r d o n a t p e n tr u a da, în fin a l, o im a ­
g in e u n it a r ă ş i c o e r e n tă .
E x is tă s a u n u f ilia ţ ie în tr e p r e o ţii tra c i k a p n o b a ta i şi
so lo m o n a r i ? în c e c o n stă in iţ ie r e a s o lo m o n a r ilo r E ste s o lo ­
m o n a r u l u n şa m a n ? C it d in tr a d iţia r e f e r ito a r e la S o lo m o n a
tr e c u t în sfe r a tr a d iţie i r e fe r ito a r e la s o lo m o n a r i '? C în d şi
cu m s-a p r o d u s a ce st d in u rm ă fe n o m e n ? C u m se e x p lic ă
a s e m ă n a r e a (în m u lt e p r iv in ţ e , id e n tita te a ) d in tr e s o lo m o ­
n a ru l r o m â n şi o m o lo g i ai a c e s tu ia d in tr a d iţia fo lc lo r ic ă a
u n o r p o p u la ţii în v e c in a t e ? C u m s e e x p lic ă s u p r a v ie ţu ir e a , în
p a r a le l, în m e n ta lit a t e a p o p u la r ă , a tr a d iţiilo r r e fe r ito a r e la
S o lo m o n a r şi a ce lo r r e f e r ito a r e la S f. I lie , în c o n d iţiile în
ca r e a m b ii g u v e r n e a z ă a c e le a ş i f e n o m e n e a t m o s f e r ic e ? ş.a .m .d .
I a tă d o a r c îte v a p r o b le m e c u c a r e e s t e c o n f r u n t a t c e r c e tă to r u l

166
fe n o m e n e lo r c u lt u r ii p o p u la r e , p r o b le m e că r o ra t r e b u ie s ă le
g ă s e a s c ă s o lu ţ ii, c h ia r d a că ip o t e t i c e . L a o p a r te d in tr e a c e ste
în tr e b ă r i, c îţ iv a c e r c e tă to r i a u în c e r c a t u n e le r ă s p u n s u r i, dar
e l e s î n t c o n t r o v e r s a t e în c ă , p u ţ in e d in t r e a c e s te a b u c u r în d u - s e
d e u n c o n s e n s g e n e r a l.
In p r iv in ţa r e la ţie i d in tr e so lo m o n a r şi şa m a n (în sp e ţă
ş a .n a n u l d in tr a d iţia m a g h ia r ă — tâ lto s ), M ir c e a E lia d e (1,
p . 2 2 5 ), a p r e lu a t id e ile f o r m u la t e d e c e le b r u l ş a m a n o lo g u n ­
g u r V ilm o s D io s z e g i (2). A c e s t a d in u r m ă p r e z in tă m a i m u lt e
e le m e n t e d e f in ito r ii p e n tr u u n şa m a n , c a r e ar fi a t e s t a t e la
ta lto s, dar n u ş i la s o lo m o n a r u l d in tr a d iţia r o m â n e a sc ă (şi
n ic i la „ v r ă jito r i" o m o lo g i d in a l t e tr a d iţii p o p u la r e ; p l a n e t n i k
la p o lo n e z i, g a r ă b a n c i a s la s îr b o - c r o a ţ i etc.). P r in c ip a le le tr ă ­
s ă tu r i ca r e d e f in e s c ş a m a n u l — s o m n u l/m o a r t e a r itu a lă , „ d ez-
m e m b r a r e a “ in iţ ia tic ă , e x t a z u l ş a m a n ic e tc . — n u s e r e g ă s e s c
la s o lo m o n a r , cu to a te că u n e le in t e r f e r e n ţ e ş i in f lu e n ţ e în tr e
ş a m a n (tciltos) ş i o m o lo g u l m a g h ia r a l s o lo m o n a r u lu i ( g a r a -
^ ^ d s d iâ k ) a u fo st s e m n a la t e d e u n ii c e r c e tă to r i (17 ; 4 4 :
54). P r in tr e a lt e le , V . D i6 s z e g i a fir m ă că n u m a i şa m a n u l
(tâ lto s ), n u ş i s o lo m o n a r u l, e s t e s u p u s u n e i in iţ ie r i ş i c ă n u ­
m a i a c e s ta p o s e d ă c o s tu m a ţie p a r t ic u la r ă ş i to b ă (2, p . 1 1 2 —
122). F ă ră s ă a v e m in te n ţ ia d e a s u s ţin e f a p t u l că s o lo m o n a r u l
d in tr a d iţia r o m â n e a s c ă p o s e d ă tr ă s ă tu r i d e f in ito r ii ş a m a n u ­
lu i, v o m în c e r c a t o tu ş i să c o r e c tă m a f ir m a ţ iile c e r c e tă to r u lu i
u n g u r , a m in t in d f a p t u l că, p e n t r u m e n t a lit a t e a p o p u la r ă ro ­
m â n e a s c ă , in iţ ie r e a s o lo m o n a r u lu i e s t e u n act o b lig a to r iu şi
că a c e a sta e s t e d in a b u n d e n ţă a t e s ta tă în c r e d in ţe le şi l e g e n ­
d e le p o p u la r e . E s t e c h ia r , d u p ă ş t iin ţ a n o a s tr ă . s in g u r u l „ p e r ­
so n a j" d in f o lc lo r u l ’m it ic r o m â n e s c la c a r e a c t u l in iţ ie r ii e s te
în m o d e x p r e s ş i lim p e d e m e n ţio n a t .
D e a s e m e n e a , a fir m a ţia c e r c e t ă to r u lu i V . D i6 s z e g i, p r i­
v in d f a p t u l că n u m a i ş ^ a n u l (tâ lto s) p o s e d ă o c o s tu m a ţie
p a r tic u la r ă , n u e s t e în tr u t o t u l c o r e c tă . î n tr a d iţia p o p u l ară
r o m â n e a sc ă s o lo m o n a r u l e d e s c r is ca p u r tîn d o a n u m e c o s tu ­
m a ţie — h a in e z d r e n ţ u ite d e c e r ş e to r , s a u g u b ă , sa u „ şa p te
p ie p ta r e " d e c a r e n u s e le a p ă d ă n ic io d a tă , n ic i în to iu l v e r ii
— d u b la tă a c e a sta d e u n e le a c c e s o r ii str ic t p a r tic u la r e : o
tr a istă , o c a r te m a g ic ă , un fr îu d in c o a jă d e m e s t e a c ă n , un
to ia g cu c a r e a f o s t o m o rît u n şa r p e , u n to p o r d e !fier d e s-
c în ta t. U n a c c e s o r ii 1 in s o lit a l s o lo m o n a r u lu i e s t e „o to a că
m ic ă d e le m n “, clor a c e a sta n u e s t e a te s t a tă d e c ît în u n e le c r e ­
d in ţ e şi le g e n d e p o p u la r e . D o u ă ar p u te a fi m o t iv e le a c e stu i
d in u r m ă f e n o m e n : f ie e s t e v o r b a d e u n a c c e s o r iu m a g ic stră--
v e c h i, a le c ă r u i s e m n if ic a ţ ii s-a u a tr o fia t d e - a ' lu n g u l t im p u -
lu i, f ie , d im p o t r iv ă , e s t e v o r b a de' u n e le m e n t îm p r u m u ta t
r e la t iv r e c e n t d in a lt e s f e r e m ito - r itu a le — îm p r u m u t ca r e
n u a a p u c a t s ă s e g e n e r a liz e z e . P o tr iv it in fo r m a ţiilo r f o lc lo ­
rice p e care le d e ţin e m , p r iv in d r o lu l m a g ic a tr ib u it to a c e i
s o lo m o n a r u lu i, a c e a s t a n u p o a te fi c o n sid e r a tă , d e c ît f o r ţ a t ,
ca f iin d u n p o s ib il e c h iv a le n t a l to b e i ş a m a n u lu i. S u n e t e le
p r o d u s e d e to a ca s o lo m o n a r u lu i p u n în (sa u o p r e s c d in ) m iş ­
ca r e „ d u h u r ile 14, d ar e x c lu s iv p c c e le c u c a r a c te r m e t e o r o lo ­
g ic (1 3 7 ). T o a c a p o a te d e c la n ş a s a u o p r i p lo ile (d u rtu m te,
v în t u r ile e tc .), aşa c u m r e z u lt ă din u n e le le g e n d e p o p u la r e
s o lo .n o n ă r e ş t i (3, p. 45), sa u d in d e s c în t e c e f o lo s it e d e e x - s ° -
lo m o n a r i : „C u to a c a te o p r e s c I D a că e ş t i n o r n e c u r a t / Să
t e di tei p e ste m u n ţi, / D a c ă e ş ti c u r a t I S ă v ii p e s t e s at .“ (85,
p. 4 25).
C a a r g u m e n t în fa v o a r e a id e ii că o a s t f e l d e p r a c tic ă r i­
tu a lă cu c a r a c te r m e t e o r o lo g ic c s ts str ă v e c b e în a c e s te ţ in u ­
t u r i şi că, in iţia l, în lo c u l t o a c e i era fo lo s ită to b a , p u te m c ita
u n t e x t , sc r is în a in te d e s e c o lu l a l I lI - le a e.n ., c u p r in s în
Paradnrograful lui Rohde : „S e s p u n e că g e ţ ii în tîm p in a u cu
lo v iU ’.ri d e to b ă t u n e t e le lu i Z e u s “ (71, p. 635). .
R e fe r ito r la v r ă jito r ii p o p u la r i r o m a n i, şi a lţi c e r c e tă to r i
(40, p. G3) au a firm at că nu s în t a t e s t a te n ic i in iţie r e a , n i ci
„ s e m n e c> xterioarc“ p a r tic u la r e ; a fir m a ţii în g e n e r a l c o r e c te ,
d ar nu şi în p r iv in ţa s o lo m o n a r u lu i, care fa c e e x c e p ţie .

2. KAPN OBATES — SOLOMONAR

Lu în c e p u t u l s e c o lu lu i I e.n ., c o m c n tîn d u n p a sa j d in tr -o
c a r te (p ie r d u tă a zi) a lu i P o s e id o n io s şi u n ialtu l d in lliada
— 7) lu i H o /n er , S tr a b o n sc r ia u r m ă to a r e le : ,, P o s e id o -
n io s a f ir m ă că m is ii se fe r e s c , d in c u c e r n ic ie , d e a m în c a v i e -
'Uiiţ; ; :-;i ia tă d e c i m o tiv u l p e n tr u care n u s e a t in g d e c a r n ea
tu r m e lo r lor. S e h r ă n e s c cu m ie r e , la p te s i b r în z ă , d u c în d u n
t r <.d l i n iş t it — p e n tr u ca r e p r ic in ă a u f o s t n u m iţ i theosebeis
[a d o r a to r i ai z e ilo r — n .n .] ş i kapnobatai. U n ii tra c i — s p u n e
a c c s ta [P o s e id o n io s — n.n.J — îş i p e t r e c e v ia ţ a f ă r ă să a ib ă
lc g ă tu r i c u f e m e ile , n u m in d u - s e k tis ta i; e i s în t o n o r a ţi şi
so c o tiţi sa cri trăi n d , a ş a d a r , f e r iţ i d e orice p r im e jd ie . P e t o ţi
a c e ş tia p o e t u l [H o m e r — n .n .] i-a n u m it „ s tr ă lu c iţii m u lg ă to r i
de ie p e “ , „ ce i care se h r ă n e s c cu ,la p te “, „ c e i c a r e d u c v ia ţ ă
să r ă c ă c io a să " şi „ o a m e n ii c e i m a i d r e p ţ i“» ( G e o g r a f i a V II, 3, 3).

168
D in „nai m u lt e c o n s id e r e n te , îm p ă r tă ş im p ă r e r e a lu i M ir -
c e a E lia d e p o tr i v i t c ă r e ia „ a c e s te in fo r m a ţii s în t v a la b ile şi
p e n tr u g e ţ i “ (41, p. 5G). G e ţii si m is ii v o r b e a u a c e e a ş i lim b ă
(1 0 6 , p. 5 0 — 55), p o p u la u cam a c e le a ş i t e r ito r ii („A ceşti. g e ţi
lo c u ia u şi p e un m a l ş i p e c c lă la lt a l I s tr u lu i, ca şi m is ii, ca r e
s în t şi ci tra c i — a cu m ei se n u m e s c m o c s i“ — S tr a b o n , G e o ­
g r a f i a V II, 3, 2), a s t f e l 'l'Ll e r a u a d e s e a c o n fu n d a ţi („ N e a m u l
s ă lb a t ic al g e ţ ilo r a e x is t a t şi p e v r e m e a str ă m o ş ilo r ; că ci ei
s în t m o e s i“ — S a lu s t iu s , J sto rii IV , 18). D e a lt f e l, ch ia r S tr a ­
b o n , d u p ă p a s a ju l m a i su s c ita t (V II, 3, 3), a tr ib u ie g e ţ ilo r c e e a
c e in iţ ia l le a t r ib u is e m is ilo r : ,,S o co tin d u --i t h e o s e b e i s ş i k u p -
n o b a t a i p c c e i fă r ă f e m e i, (g e ţii) s - a r r id ic a îm p o t r iv a p ă r e r ii
o b ş t e ş t i“ ( G e o g r a f i a V II, 3, 4,). M ir c e a E lia d e a s u s ţin u t, p e
b u n ă d r e p ta te , fa p t u l că „ te r m e n ii t h e o s e b e i s ş i k a p n o b a t a i . ..
d e s e m n e a z ă d e f a p t a n u m ite p e r s o a n e r e lig io a s e şi n u t o t a li­
ta te a p o p o r u lu i“ (41, p. 57). P e d e a ltă p a r te , I. H. C rişa n a
d d u s a r g u m e n te p r iv in d fa p t u l că a c e ş ti p r e o ţ i- a s c e ţ i- v e g e t a -
r ie n i „ sîn t a d e p ţi a i d o c tr in e i z a l m o x i e n e “, p e n tr u că — a şa
c u m afirm ă, to t S tr a b o n — „a d ă in u it la g e ţ i o b ic e iu l p y th a ^ o -
r e ic , a d u s lo r d e Z a lm o x is , d e a n u s e a tin g e d e ca r n e a ;rni-
m a le lo r “ ( G e o g r a f i a V II, 3, 5, cf. 106, p. 389).
D a c ă a s e r t iu n ile d e m a i s u s s în t c o r e c te , a tu n c i p u te m
d e s p r in d e , din- p a s a ju l lu i S tr a b o n , c îte v a c a r a c te r is tic i s p e c if i­
c e ta g m e i d e p r e o ţ i- a n a h o r e ţ i g e t o - r n is ie n i a d ep ţi, p r o b a b il, ai
d o c tr in e i z a lm o x ie n e : e r a u v e g e t a r ie n i şi c a şti, tr ă ia u în a d o ­
ra r ea z e ilo r , d e p a r te d e c o le c t iv it a t e şi d e p lă c e r ile lu m e ş t i.
e r a u o n o r a ţi ş i s o c o tiţ i s f in ţ i e t c .
După^ a p r o a p e d o u ă m ii d e a n i, „ p o r tr e tu l“ so lo m o n a r ilo r
— a şa c u m r e ie s e a c e s ta d in c r e d in ţe le ş i le g e n d e le p o p u la r e
— n u e s te e s e n ţia l d ife r it. E i t r ă ie s c în a fa ra c o le c tiv ită ţ ilo r ,
„ în a p r o p ie r e a ie z e r e lo r “ (8, _p. 146), „în p u s t ie “ (1 0 9 , p. J 73),
„ în m u n ţi p r in p e ş t e r i, în p ă d u r i în c o lib e , s a u p r in ţ a r in e “
(8, p. 143), ia r, c în d to tu ş i co b o a ră în s a t, e i „n u d o r m n ic ic în d
în casă, d e -a r şi c r e p a le m n u l d e f r ig “ (8, p. 143 ; 18, p . 165 —
166). A u în fă ţ iş a r e d e „ o a m e n i s ă lb a t ic i cu p ă r s b u r lit “ (8.
p. 142), ia r a p a r iţia lo r e s te u m ilă , d e c e r ş e to r i-r ă tă c ito r i ;
„ h a in e le lo r s în t n u m a i p e t e c e ş i m u r d a r e “ (8, p. 142). E s te
s e m n if ic a t iv f a p t u l că în a ş a - n u m it u l „ L e x ic o n d e la B u d a “
(1 8 2 5 ), ca r e c o n ţ in e u n a d in tr e c e le m a i v e c h i a te s tă r i d o c u ­
m e n ta r e a le t e r m e n u lu i s o l o m o n a r , a c e s ta e s te tr a d u s în g e r ­
m a n ă p r in l u m p e n m a n n (98). D e r e g u lă , s o lo m o n a r ii c e r ş e s c
(şi p r i m e a ) a lim e n te , d a r în c a n t ită ţ i m ic i şi n ic io d a tă c a r n e :
„ u n ou, că a lt e lu c r u r i n u m ă n în c ă “ (39, p. 2 9 ), s a u la p te ,

169
„fagu ri d e m ie r e “ (109, p . 177), „ o lo i d e flo a r e a so a r e lu i" s a u
„o co a jă d e m ă la i“ (138). V e g e ta r ia n is m u l lo r e s t e o le g e ,
n ic io d a tă c ă lc a tă : „ ş o lo m în e r — ăla n u m ă n în c ă do d u lc e “
(65, p. 115). D e a ltfe l, c e r ş i tu l h r a n e i n u p a r e a a v e a r o stu ]
d e a p o to li fo a m e a s o lo m o n a r u lu i, ci a c e la d e a t e s ta b u n ă ­
v o in ţa s ă t e a n u lu i : „ca s ă c e r c e c r e d in ţa o a m e n ilo r ş i m a i
a le s d ă r n ic ia f a ţă d e să r a c i. P e n t r u a c e e a c u tr ie r ă s a t e le ca
c e r ş ito r i“ (8, p. 144). U n e le c r e d in ţe m e n ţio n e a z ă fa p tu l că
„ p ita c ă p ă ta tă d e p o m a n ă n u o m ă n în c ă , c i o a r u n c ă p e a p e “
(8, p. 143) — g e s t sa c r ifi ci al „ p e n tr u s u fle t u l m o rţilo r " {4, p.
129) s a u , p o a te , g e s t m a g ic d e „ d e z le g a r e a p lo ilo r " , c u m e s t e
a te sta t în p ra cti ci le vrăj ito r i lo r d n u n e l e z o n e a le ţă r ii (12, p.
861). T r a iu l a s c e tic al s o lo m o n a r u lu i e s t e r e g le m e n t a t d e ,,rîn-
d u ie lile c e le v e c h i“ : „E l d u c e v ia ţă su b m a r e c a n o n , că ru ia
i s--au su p u s to ţi so lo m o n a r ii. N u m a i a şa p o t e i c u n o a ş te s t i ­
h iile şi le p o t r în d u i d u p ă v o in ţ a lor" (109, p. 173). în c e e a c e
p r iv e ş te c a s tita te a s o lo m o n a r ilo r , a c e a sta e s t e e v id e n tă , ch ia r
d acă d e r e g u lă e s u b în ţ e le a s ă ş i d o a r a ra r eo r i c o n s e m n a tă în
m od e x p r e s : „ P o t s tă p în i ( s t ih iile ) ş i b ă r b a ţii c a m in e —
s p u n e u n s o lo m o n a r , în tr -u n b a sm b u c o v in e a n — d a tr e b u ie
s ă tr ă ia sc ă în tr -o p u s tie , că n ^ m a i a ş a l e c r e s c p u te r i l e . F e t e le
şi f e m e ile îi se a c ă d e p u te r i ş i - i s c h im b ă -n o a m e n i ca toţi
o a m e n ii. A c e s te a - s r în d u ie lile c e le v e c h i, p e c a r e t r e b u ie să
le ţ in e m c u m a re s tr ă ş n ic ie , c -n tu n c e a a sc u ltă s t ih iile de n o i “
(1 0 9 . p. 178).
În că la s f îr ş itn l s e c o lu lu i ai X V U I - le o , I o n B u d a i-D e le a n u
sc r ia d t d e te m u ţi şi c in s t iţ i d e o a m e n i e r a u s o lo m o n a r ii (92,
II. p. 286). E i s în t c o n s id e r a ţi „ c ă lu g ă r i“, „ o a m e n i s f in ţ i“, „ o a ­
m e n i fo a r te pii şi în v ă t a ţ i“ ; s e cred e că în s u ş i „ D u m n e z e u ,
fiin d c ă în lu m e au f o s t c a n e ş t e s fin ţi, i- a r id ic a t în n o ri, şi
a c u m ei c o n d u c n o r ii (b a la u r ii) d u p ă c u m v o ie s c “ (8, p. 144).
T r a ia n G h e r m a n — u n h a r n ic fo lc lo r is t c a r e , în p r im e le d e -
c r n ii a le s e c o lu lu i al X X - le a , s - a o c u p a t ş i a c u n o s c u t în d e ­
a p r o a p e tr a d iţia r e f e r ito a r e la so lo m o n a r i — a d e sc r is a s tfe l
f e lu l cu m s în t tr a ta ţi şi p r iv iţi a c e ştia în p o p o r : „ P r in s a t e le
r o m â n e ş ti a d e se o r i v e z i c e r ş in d d in c a s ă -n c a s ă c it e - u n o m ... ,
că ru ia i se d e sc h id t o a te p o r t iţ e le , ia r d ă r n ic ia r o m â n u lu i, şi
a lt f e l p r o v e r b ia lă , l- a r în g r ă m ă d i c u to a te b u n ă tă ţ ile m e s e i
ş i c a m e r ii lu i. N u v e z i s ă - l h u id u ia s c ă d e la o sin g u r ă c a să ,
o v o r b ă asp ră n -a u z i d e la ni::ne, ia r p r iv ir ile c e i le a r u n c ă
n u s u n t d e c o m p ă tim ir e , c i d in c o n tr a s e u ită la a c e s t c e r ş ito r
c u u n f e l d e s f ia lă , ş i u m ilir e a c e ţ - o in s u f lă c o n v in g e r e a că
în fa ţa ta ai u n o m m a i a lt f e l d e c ît tin e , u n o m su p e r io r . D ar

170
d a c ă ai şti că c e r ş ito r u l a c e s ta la a d e c ă n u e c e r ş ito r s im p lu
•avizat la m ila o a m e n ilo r , ci e u n ş o l o v i o n a r , şi d a c ă a i ş ti c c
c o n v in g e r e n e s tr ă m u ta tă a r e p o p o r u l d e s p r e .ş o lo m o n a r i, p a ­
r a d o x u l a c e s ta l- a i a f la d e o u r m a r e f ir e a s c ă , e n ig m a ţ-a r fi
d e z le g a t ă 14 (8, p. 141).
*

R e fe r ito r l a e n ig m a tic u l t e r m e n k a p io b a f a i, f o lo s it d e
S tr a b o n , c e r c e tă to r ii s--au îm p ă r ţit i n m a i v n u lte ta b e r e , în
f u n c ţ ie d e f e lu l cu m au tr a d u s t e r m e n u l şi d e în ţ e le s u l p e
ca re l-a u a tr ib u it tr a d u c e r ii r e s p e c t iv e :
— „c ă lă to r i p r in n o r i“ — au tr a d u s V. P â r v a n (fără să
d e a s e n s u l s in t a g m e i — 72, p . 95), T r a ia n H e r s e n i şi a lţ ii,
r e f e r in d u - s e , a c e ş t ia d in urm ă, la a t r ib u t e le m e t e o r o lo g ic e a le
p r e o ţilo r g e t o - m is ie n i (3, p. 49 ; 5, p. 19). I. I. R u s s u (73, p.
123) c o n s id e r ă tr a d u c e r e a lu i P â r v a n ca fiin d „ lip s it : d e o r ic e
v a lo a r e “, s u s ţin în d că e s t e v o r b a d e „ u n c u v în t t r a c ic n e în ţ e le s
şi d e s fig u r a t în g u r a g r e c ilo r “ (ip o te z ă s u s ţin u tă în tîi de
L am er) ;
— to t tr a d u c e r e a „ c ă lă to r i p r in n o r i“ o a c c e p tă şi II. D a i-
c o v ic iu şi M. C o m a n . P r im u l c o n s id e r ă e x p r e s ia ca f iin d „o
p o r e c lă p e j u m ă ta t e r e s p e c tu o a s ă , p e j u m ă ta t e ir o n ic ă , le g a tă ,
e v e n t u a l, d e a n u m it e p r e o c u p ă r i a s tr o n o m ic e a le p r e o ţilo r
s a u d e v îr fu r ile d e m u n te u n d e s e g ă s e a u s a n c tu a r e le şi p e ş ­
t e r ile lo r“ (7 4, p. 274), ia r cel d e al d o ile a cred e cft a tr ib u tu l
r e s p e c tiv f ie a r c u n s e n s f ig u r a t , m is t ic , f ie e s t e o in £ e r p r e -
t a t i o g r a e c a a u n u i t e r m e n a u to h to n (4, p. 126), ip o te z ă for-
.n u la tă in iţia l d e L a m e r şi a c c e p ta tă d e I. I. R u s s u ;
— „ c e i car<> s e h r ă n e s c cu fu m (cu a e r )“ — cu le c ţiu n e a
k a p n o b o ta i sa u k a p n o p o fa i — s a u „ c e i c a r e c a lc ă în p ic i o a re
f u m u l“, a d ică c e i c a r e se a b ţin d e la a lim e n t e p r e p a r a te 13
fo c (P a p e, K u lrn , G o o ss, T o m a s c h c k — v e z i 70, p. 3 4 1 s i 71,
p. 2 2 7 ) ;
— „ u m b lă to r i p rin fu m “ (1 4 0 ), tr a d u c e r e le g a tă fie d e
p r a c tic a r e a u n o r r itu r i a p o tr o p a ic e (75, p. 156), f i e d e p r a c t i-
c a r e a fu m ig a ţiilo r d e p la n t e p s ih o t r o p e în v e d e r e a p r o v o c ă r ii
e x t a z e i — id e e la n s a t ă în că d in J 8 73 d e A l. O d o b e sc u (143)
şi C. B o llia c (144) şi s u s ţin u tă d e M . E lia d e (1, p. 3 9 0 ş i 41,
p. 5 6 — 57). V e z i ş i n o ta 136.
— în u lt im u l tim p , p a r e să c îş t ig e te r e n ş i o a ltă ip o te z ă
şi a n u m e a c e e a c ă n u m e le p r e o ţ ilo r k a p n o b a £ a i a r e z u lt a t d in
fa p tu l că ei îş i a s u m a u f u n c ţ ia d e p r e z ic e r e a v iit o r u lu i d u p ă
fo r m a ş i f e lu l d e r ă s p în d ir e a f u m u lu i — a c t d e d iv in a ţ ie c u ­

171
n o s c u t su b n u m e le d e k a p n o m a n te ia . « T e r m e n u l k a p n o b a t a i ,
d e ş i a r e o e t im o lo g ie p o p u la r ă g r e a c ă , n u în s e a m n ă „ c ă lă to r i
p r in n o u r i“ s a u „ c ă lă to r i p r in f u m “, ci e x p r im ă o d e n u m ir e
a p r e o ţ ilo r d a ci p r im it ă p e b a z a u n o r f u n c ţ ii r e lig io a s e , le g a t e
d e p r e z ic c r e a v iit o r u lu i» — s c r ie A . B o d o r (43, p . 17) ş i p ă ­
r e r e a s a e s t e îm p ă r tă ş ită şi d e a lţi e x e g e ţ i (42, p. 75).
S ă m a i a m in tim , p e d e o p a rte, f a p t u l că , d e -a lu n g u l
t im p u lu i, s -a u fo r m u la t şi a lt e ip o te z e p r iv in d a c e a stă s p i­
n o a să p r o b le m ă şi, p e d e a ltă p a r te , fa p tu l că m u lt it u d in e a
ip o te z e lo r (ca re n u su p o r tă o d e m o n s tr a ţie c a te g o r ic ă ), e s te ,
în a c e s t caz, u n s im p to m e v id e n t a l s ă r ă c ie i in fo r m a ţiilo r .
C h ia r ş i u n c o m e n ta to r c u /n e s t e G h. M u şu , ca r e d e r e g u lă n u
o c o le ş te e c u a ţiile c u m a i m u lt e n e c u n o s c u te , r e fu z ă să d e s c h i­
d ă d o s a r u l t e r m e n u lu i k a p n o b a t a i , p e m o t iv că p r o b le m a „ n u
o f e r ă n ic i u n p u n c t n e c o n t r o v e r s a t (c e l p u ţ in p în ă a c u m ) “
(7 7 , p. 206).
C e r c e tă to r u l a re d e c i la în d e m â n ă s u f i c ie n t e (p rea m u lte
ch ia r) v a r ia n t e d in care p o a te să a le a g ă , d ar a c tu l a d e r ă r ii la
u n a sa u la a lta d in tr e s o lu ţ ii s e fa ce , în a c e s t ca z, p e baze
m a i m u lt sau m a i p u ţin in t u it iv e . D oar a c c e p ta r e a p r im e i ip o ­
teze (k a p n o b a te s = p r e o t „ c ă lă to r p r in n o r i“, p r in a n a lo g ie
cu a e r o b a t e s = =1 c ă lă to r p r in aer, la A r is to fa n , N o r ii, 225, 1503)
e s t e în m ă su r ă să j u s t if ic e o d is c u ţ ie p r iv in d o p o s ib ilă r e la ţie ,
p e v e r t ic a la tim p u lu i, în tr e p r e o ţ ii tr a c i k a p n o b a ta i şi s o lo ­
m o n a r ii d in tr a d itia fo lc lo r ic ă r o m â n e a sc ă . D o sa r u l c o m e n ­
ta r iilo r (pro şi co n tra ) e s te , ş i în a c e s t ca z , d e s t u l d e b o g a t.
P e n tr u p r t n a d ată, p o s ib ilit a t e a a c e s t e i f ilia ţ ii a fo s t
e n u n ţ a t ă ( e s t e d r e p t, în t r - u n m o d in te r o g a t iv ) , în t r - u n s t u ­
d iu e x t r e m d e u til (3), la c a r e v o m n a i a v e a ş i a lt e p r ile ju r i
s ă fa c e m tr im ite r i. Ia tă p a s a ju l la ca r e n e r e f e r im : « A r f i p o ­
s i b i l ca le g e n d e le s o lo m o n ie n e o r ie n ta le s ă s e fi în t îln it pe
te r e n r o m â n e sc cu u n e le le g e n d e lo c a le d e s p r e u r m a şii a c e le i
„ ta g m e d e a n a h o r e ţi ... c e lib a t a r i“ ai d a cilo r , d e s p r e c a r e S tr a b o n
f?i I o s e p h u s F la v iu s sc r iu c ă s e a b ţin e a u d e la p lă c e r ile lu ­
m e ş t i şi p e c a r e p o p o r u l îi c o n s id e r a „ c ă lă to r i p r in n o r i“ ?>•>
(3, p. 49).
U lte r io r , în tr -u n s t u d iu d e v e n it n o to r iu , T r a ia n H e r s e n i
a d e ta lia t p r o b le m a a ju n g în d , „d u p ă a n a liz e a t e n t e si m in u ­
ţio a s e . s e m io t ic e ş i c o m p a r a t iv - is t o r ic e “, la c o n c lu z ia că ..so ­
lo m o n a r ii c o n tin u ă , în tr -o fo r m ă p o p u la ră , tă r ă n e a sc ă , v e c h ile
o rd in e a le p r e o ţ ilo r - m a g ic ie n i d in a c e s te ţ in u t u r i, c a r e n e c o n ­
d u c d in n o u la g e to -d a c i. K t is t a i sa u , s e p a r e 'mai c o r e c t s k i s t a i
(„ ce i c a r e s e a b ţin d e la p lă c e r ile lu m ii“) m e n ţio n a ţ i d e S tr a -

172
b on la g e t o - d a c i, ca r e îi n u m e a „ c ă lă to r i p rin n o r i“ ...a u fo s t
fă r ă în d o ia lă p r e c u r s o r ii g e t o - d a c i ai so lo m o n a r ilo r r o m â n i» ,
-(5, p. 19). T r a ia n H e r s e n i p r o m ite a să r e v in ă m a i p e la r g a s u ­
pra a c e s te i p r o b le m e , în tr -o lu c r a r e d e a n s a m b lu p r iv in d c u l­
tu r a p o p u la r ă r o m â n ă ; tr e c e r e a în n e f iin ţ ă a c e r c e tă to r u lu i
(1 980) a în tr e r u p t în s ă a c e s t p r o ie c t, s a u p o a te că p r o ie c t u l a
fo st fin a liz a t în t r - u n m a n u s c r is care îş i a şte a p tă e d ito r u l.
D e s ig u r , a c e a s tă ip o te z ă e s t e n u n u m a i s p e ta c u lo a s ă ş i i s ­
p itito a r e , dar ş i p la u z ib ilă . D in p ă c a t e în să , lip s a d e in f o r ­
m a ţii p r iv in d a c e a s tă p r o b le m ă , p e o p e r io a d ă d e c ir c a 1900
d e a n i ( în t r e m ă r tu r ia l u i P o s e id o n io s , r e lu a tă d e S tr a b o n şi
p r im e le a te s tă r i d e s p r e so lo m o n a r i), fa c e ca a c e a s tă ip o te z ă
să r ă m în ă d o a r p la u z ib ilă , c h ia r d acă E. A g r ig o r o a ie i c o n s i­
d eră că T. H e r s e n i a d e m o n s t r a t „ o r ig in e a d a că a s o lo m o n a ­
ru lu i" şi, p r in u rm a re , că « p r e o ţ ii d a ci „ că lă to r i p r in n o r i“
( k a p n o b a t a i ) s în t a u t e n t ic i s o lo m o n a r i» (6, p . 244).
M a i p r e c a u t, M . C o m a n c o n s id e r ă că „ s p e c u la ţ iile lu i T.
H e r se n i" ( p r e lu a te u lte r io r de E. A g r ig o r o a ie i) sîn t „ e x a g e r a te ,
g r e u d e s u s ţ in u t ş i v e r if ic a t ş t iin ţific " (4, p . 123). S în t e m dE
a co rd că e s t e „ d ific ilă ş i d o a r ip o te tic ă a sim ila r e a şo lo m o n a -
r ilo r cu a ce i in it ia ţ i d a cic i" (4, p. 126), d ar s în t e m în c lin a ţ i să
a c c e p tă m a c e a s t ă ip o te z ă . U n u l d in t r e a r g u m e n te le in v o c a te
d e e x e g e t , p e n tr u a c o m b a te ip o t e z a a s im ilă r ii d e c a r e n e o c u ­
p ă m , c o n stă în a c e e a că, p e c în d tr a d iţia fo lc lo r ic ă îl p r e z in tă
p e so lo m o n a r c ă lă to r in d p rin n o r i c ă la r e p e b a la u r, a u to r ii
g r e c i n u d e s c r iu v r e o im a g in e s im ila r ă r e la t iv la p r e o ţii g e to -
m is ie n i „ c ă lă to r i p rin n o r i“. A r g u m e n t u l, în s in e , e s t e in t e ­
r e sa n t, d ar n u p u t e m ş ti (d in p ă c a t e !) d a că S tr a b o n a p r e lu a t
d e la P o s e id o n io s t o a te in f o r m a ţ iile r e fe r ito a r e la in iţ ia ţii
g e t o - m is ie n i, s a u d a că , n u c u m v a , p r im u l a s e le c t a t doar
c î t e v a d in tr e c e le r e d a c t a te d e a l d o ile a — s e le c ţ ie p e c a r e o
-op erează S tr a b o n , în c a d r u l a c e le ia ş i d is c u ţii, şi în in fo r m a ţ iile
relfer ito a re la tr a c i c u p r in s e în I l i a d a . E s te p o s ib il ca S tr a ­
b o n să f i p r e lu a t d e la P o s e id o n io s d o a r in fo r m a ţ iile c a r e i se
p ă r e a u a f i u t i l e d e m o n s t r a ţ ie i s a le şi a n u m e că m is ie n ii p e
c a r e îi e v o c ă H o m e r în I l i a d a (X III, 5 — 7) e r a u lo c a liz a ţ i în
T r a c ia , la D u n ă r e , ş i n u în A sia M ică, e x c lu z în d în s c h im b
in fo r m a ţ iile c a r e i s - a u p ă r u t a f i i n u t ile s a u f a n t e z is t e . N u
p u te m e x a g e r a , c o n s id e r în d că, d acă a u to r ii a n tic i g r e c i sau
r o m a n i n u a u c o n s e m n a t u n fa p t, în s e a m n ă că acel fa p t n u s
e x is t a t (n e c o n v in g ă t o r u l a r g u m e n t u m e x s il e n tio ) . În p r im u l
rînd , o p a r te d in c ă r ţ ile s c r is e în e p o c ă s - a u p ie r d u t (ca cea
a lu i P o s e id o n io s , d e e x e m p lu ). În a l d o ile a rîn d , ş t im c ă in ­

173
f o r m a ţiile r e fe r ito a r e la g e t o - d a c i, p a r v e n it e de la a u to r ii a n ­
tic i, sîn t d e s tu l d e să r a c e ş i c îte o d a t ă a m b ig u e sau c o n tr a d ic ­
to rii, f iin d c u le s e la a d o u a s a u la a tr e ia m în ă . A ş a cu m a m
m a i s p u s , s it u a ţia e s t e ş i m a i a c u tă a tu n c i c în d e s t e v o r b a de
c r e d in ţe le şi p r a c t ic ile r e lig io a s e a le g e t o - d a c ilo r ca r e, p e de
o p a r te , fiin d t a in ic e , a j u n g e a u c u g re u şi f r a g m e n ta r la c u ­
n o ş tin ţa s tr ă in ilo r şi, p e d e a ltă p a rte, a c e ş tia d in u r m ă n u
p u t e a u r e c e p t a a d e v ă r a t e le s e m n if ic a ţ ii a le u n o r c r e d in ţe ş i
r itu r i s p e c ific e , s t r ă in e d e id e il e lo r r e lig io a s e ; c a z u r i în ca r e
f i e că o m ite a u să le r e d a c te z e , f ie că le „ în g h e s u ia u * în tr e
c o o r d o n a te le m e n ta lită ţ ii lo r p r o p r ii. „A r fi z a d a r n ic să d e-
p lîn g e m s ă r ă c ia d o c u m e n t e l o r — s c r ie M ir c e a E lia d e — dar
n u t r e b u ie p ie r d u t d in v e d e r e c ă in f o r m a ţ iile p r iv in d id e ile şi
p r a c t ic ile r e lig io a s e a le g e t o - d a c ilo r s în t ’f r a g 'm e n ta r e şi a p r o -
xi^m ative. C e le c îte v a d o c u m e n t e v a la b ile tr a n s m is e d e a u to r ii
v e c h i s e r e fe r ă n u m a i la a n u m i t e a s p e c t e a le r e l ig ie i, ig n o r î n d
r e s t u l — şi s î n t e m c o n s t r î n ş i s ă n e in m g i n ă m ce p o a t e c o n s t i ­
t u i a c e s t m is te r io s rest"' (41, p. G7, s u b lin ie r ile n e a p a r ţin }
C h ia r la H e r o d o t — în p o fid a s e r io z ită ţii ş i a b o g a te lo r sa le
in fo r m a ţii — g ă s im p a sa je im p r e c is e p r iv in d c r e d in ţe le r e li­
g io a s e şi p r a c t ic ile r itu a le a le g e to -d a c ilo r , r e d a c ta te „ cu c
u im ito a r e n e g lij e n ţ ă g r a m a tic a lă şi s t ilis t ic ă “ — cu m s e e x ­
p rim ă a c e la ş i is t o r ic a l r e lig iilo r (41, p. 66).
E s te e v id e n t fa p t u l că M . C o m a n n u f a c e e x a g e r a r e a p e
c a r e o a m in t e a m m a i s u s . E l n u a n ţ e a z ă p r o b le m a , p ă r în d u -i-s e
n e f ir e s c ca a u to r ii g r e c i să fi o m is să sc r ie d e s p r e u n e v e n t u a l
v e h ic u l o fid ia n al p r e o ţilo r tr a c i „ c ă lă to r i p r in n o r i“ — n efi!.
resc p e n tr u că „ im a g in e a u n u i p r e o t in iţia t, z b u r în d p rin n o r i
c ă la r e p e u n b a la u r , era p r e a fr a p a n tă , p r e a e x o tic ă , p e n tr u
a nu fi r e ţin u tă şi r e d a tă de a u to r ii g r e c i, a tît d e c u r io şi şi
a tît d e în s e ta ţi d e p ito r o s c “ (4, p. 125). A m v ă z u t d e ja că e x iş -
ta u s u f ic ie n t e m o t iv e ca o c r e d in ţă /p r a c tic ă r e lig io a s ă a u n e i
p o p u la ţii „ b a r b a r e “ să fi r ă m a s n e c u n o s c u tă a u to r ilo r g re ci I
r o m a n i, sa u să n u fi s u p r a v ie ţ u it de la o p r e lu a r e la a l b
a in fo r m a ţiilo r . M ai m u lt d e c ît a tît, „ im a g in e a “ în d is c u ţie
n u era c h ia r a tît d e „ fr a p a n tă “ şi de „ e x o tic ă '1, in c it n e sc m -
n a la r e a ei d e c ă tr e a u to r ii g r e c i să c o n s t it u ie u n a rg u m en t
s u f ic ie n t nl in e x is t e n ţ e i sa le . D im p o tr iv ă , a s t f e l de „ im a g in i“
a b u n d ă în t e x t e l e m ito lo g ic e , is t o r ic e sa u (m it o - )lite r a r e alt:
a n tic h ită ţii. S ă în c e r c ă m să trece.„n în r e v is t ă c îte v a a s tfe l de
r e la tă r i, p r iv in d in iţia ţi (m a g i, p r e o ţi, e x t a t ic i) c ă r o r a li s t
(sa u care îşi) a tr ib u ia u n u n u m a i pu:,eri m e t e o r o lo g ic e , dar şi
a c e e a de a se rid ica sau d e a c ă lă to r i p r in v ă z d u h .

174
a) D in b o g a ta m it o lo g ie c h in e z ă a le g e m u n s in g u r e x e m ­
p lu , a c e la al e r o u lu i s e m ile g e n d a r Y u i — s t r ă n e p o tu l şi, s e
p a r e , p r e o t u l z e iţ e i N iu i-W a . F ig u r a m ito lo g ic ă a a c e s t e i z e iţe
e s t e c o m p le x ă (i s e a tr ib u ie a n tr o p o g e n e z a , o m o r îr e a D r a g o ­
n u lu i N e g r u , r e s t a b ilir e a o r d in ii p o s t d ilu v ie n e e tc .), dar în
v e c h i t e x t e c h in e z e ( H u i a n a n - z i ) e s te p r e z e n t a tă ca o d iv in it a t e
a f u r tu n ii ş i a t u n e t u lu i, c ă lă r in d p e b a la u r ii n o r ilo r : „( N iu i-
W a) şa d e în ca r u l t u n e t u lu i, la c a r e e în h ă m a t u n d r a g o n
în a r ip a t în m ijlo c , iar în lă tu r i s în t d r a g o n i fă r ă c o a r n e . N o d
g a lb e n i îm p o d o b e s c c a r u l ei, u n d r a g o n a lb z b o a ră în a in te ,
i ar u n ş a r p e o u r m e a z ă . A ş a p lu t e ş t e ea în în ă lţim i, p r in tr e
d e m o n i şi s p ir i t e , r id ic în d u - s e p în ă în ce ru l a l nouăleai.."'
(62, p. 501). Y u i a p le c a t d e p e p ă m în t u r c în d u - s e p e m u n ­
t e le T z iu i „ d e u n d e ş i- a lu a t zborul44, d ar a r e v e n it p e n t r u a
s a lv a o m e n ir e a d e p o to p . E l în s u ş i cu c h ip d e d ra g o n , Y u i a
•c h e m a t d in c e r d o i d r a g o n i ş i a p o r u n c it u n u i a c o lit să în c a ­
le c e p e ei şi să in s p e c t e z e d in v ă z d u h p ă m în tu l, m ă su r în d
a m p lo a r e a in u n d a ţ ie i. A c e s ta z b o a r ă c ă la r e p e d r a g o n i, iar
-cîn d n iş t e o a m e n i tr a g c u s ă g e ţ i în e l, s o lu l lu i Y u i d e c la n ­
şe a z ă v în tu l, t u n e t u l. ş i p lo a ia p e s t e ei. Y u i a o m o r ît d r a g o n u l
S ia n -y a o , ca r e p r o d u s e s e ş i m e n ţ in e a p o to p u l, a p r im it d e
la d u h u l a n tr o p o ih tio m o r f a l F lu v iu l u i G a lb e n o h a r tă a pă-
m în t u lu i p e b a z a c ă r e ia , c u a j u t o r u l D r a g o n u lu i G a lb e n , a să ­
p a t ca n a le d e s c u r g e r e ş i, în s f îr ş it , în tr -o p e ş te r ă la b ir in tic ă ,
■eroul a p r im it d e la u n d ra g o n u n d is c d e jad , c u c a r e „a p u s
în o r în d u ia lă p ă m în t u l ş i a p e le “ (61, p. 30H— 3 1 4 ; 141. p.
ş.u . ; 142, p. 235 ş.u .). M u lte d in t r e a c e s t e m o t iv e mitikt.' au
■ sup ravieţuit în tr a d iţia c h in e z ă , r e g ă s in d u - s e în t e x t e f o lc lo ­
r ic e (63, p. 145).
b) U n v e c h i p o e m b a b ilo n ia n ( s e c o lu l a l X lV - l e a i.e.n .).
n i - l p r e z in tă p e A d a p a d in E r id u — m a r e p r e o t a l z e u l u i Ea.
A d a p a , p r in tr -o in c a n ta ţ ie m a g ic ă . a r u p t o a rip ă a V în tu lu ?
. d e S u d (im a g in a t ca o fiin ţă h ib r id ă în a r ip a tă ), p r o d u c în d
:a s t f e l s e c e ta , p e n tr u că „ ş a p te z i le V în tu l d e S u d n - a su fla t
p e s t e ţ a r ă “. A p o i, p r e o t u l A d a p a s - a r id ic a t la ce r. p e n tr u a
da so c o te a lă d e fa p ta sa în f a ţa z e u lu i u r a n ia n A n u (6 0 , p.
' 5 4 - 6 0 ; 61, p. 1 5 2 — 154).
c) L e g e n d a e b r a ic ă a p r o f e t u lu i E lia h T e s b ite a n u l e s te
•b in e c u n o sc u tă . în t im p u l r e g e lu i A h a b (s e c o lu l IX î . e .n .), E lia h
•in s ta u r e a z ă în I s r a e l o c u m p lită s e c e t ă : „ n u v a f i în a n ii a-
■c e ş tia ro u ă o r i p lo a ie d e c î t p r in c u v în t u l g u r ii m e l e “ (I R e g i
J 7, 1). R itu r i le p e n t r u a d u c e r e a p lo ii au f o s t în v a n în d e p li­
n it e d e p r e o ţii z e u lu i B a a l, p e c în d c e le s ă v îr ş it e d e E lia h în

175
n u m e le z e u lu i Ia h v e ( c o n s tr u ir e a j e r tf e ln ic u lu i, s a c r ific iu de
v iţe l p e n tr u a r d e r e a d e tot, v ă r s a r e .n a g ic ă a a p ei, ru g ă ), ş i- a u
d tin s s c o p u l : „ c e r u l s - a în tu n e c a t d e n o u r i ş i s -a p o rn it f u r ­
tu n ă şi p lo a ie m a r e “ (I R e g i 18, 45). U lte r io r , p r o fe tu l E lia h
s - a r id ic a t la c e r „ în tr -u n v îr te j d e v în t “, a v în d ca v e h ic u l
„ u n c a r d e foc, c u c a i d e f o c “ (II R e g i 2, 11). P e p ă m în t a
r ă m a s d is c ip o lu l său , E lise u .
d) R ă m în în d în c a d r u l t r a d iţie i e b r a ic e , n u p u te m s ă n u - l
a m in tim p e „ v r ă jito r u l t o t a l “, r e g e le iu d e u S o lo m o n ( s e c o m l
X î.e .n .) — cel ca r e a a ju n s s ă fie c o n s id e r a t, în O rien cui
A p r o p ia t ş i în E u ro p a , ca f iin d p a tr o n u l v r ă jito r ilo r (in c lu s iv
a l s o lo m o n a r ilo r d in t r a d iţia r u r a lă r o m â n e a sc ă ). D in n e n u ­
m ă r a te le p u te r i m a g ic e care a u a ju n s să i s e a tr ib u ie r e g e lu i
iu d e u , d o a r c ît e v a n e in te r e s e a z ă a c u m în m o d s p e c ia l : a}
S o lo m o n a v e a p u te r e a s u p r a d e m o n ilo r , p e ca r e p u te a să -i
l e g e ( în la n ţu r i sa u , p u r ş i s im p lu , p r in fo r m u le ..magice sc r ise
s a u r o s tite ), şi s ă - i o b lig e s ă - l s lu j e a s c ă ; b) p r in in te r m e d iu l
d e m o n ilo r , S o lo m o n a v e a p u t e r e a su p r a v în tu r ilo r şi p u tea
să zb o a r e p r in a er , o r iu n d e v r o ia . Ia tă c u m a fo s t, d e e x e m ­
p lu , p r e lu a t ă a c e a stă c r e d in ţă în C oran, u n d e A la h d ecla ră ,
p r in g u r a lu i M a h o m e d , u r m ă to a r e le : „ L u i S o lo m o n i--arn
d a t în s t ă p în ir e v în t u l p u t e r n ic c a r e - l d u c e a , d u p ă p o r u n c ile
sa le , „ .şi i- a m d a t în s t ă p în ir e d e m o n ii a c e ia c a r e se p u te a u
s c u fu n d a în m a r e ...“ (S u r a p r o o r o c ilo r X X I , 8 1 — 82 ; cf. 145.
p . 262). In le g e n d e m u s u lm a n e a p o c r ife , „ d e m o n ii v m t u r ilo r “
d e v in „ în g e r i“ , c a r e -ş i o fe r ă r e g e lu i b ib lic s e r v ic iile : „ S u n te m
în g e r ii ce stă p în L n c e le o p t v în tu r i... D u p ă c u m îţ i v a fi v o ia
şi g în d u l, e le v o r s u f la c u p u t e r e s a u s e v o r p o to li... C în d
v e i p o r u n c i, t e v o r r id ic a în su s, m u lt d e a su p r a p ă m în tu lu i,
ş i te v o r d u c e p e c r e ş t e t e le c e lo r m a i în a lţ i m u n ţ i“ (28, p
9 6 — 97). A s t f e l d e le g e n d e , c u r ă d ă c in i în tr a d iţia eb r a ic ă şi
"în v e c h i t e x t e a p o c r ife , au b e n e f ic ia t d e o c a r ie r ă p ro d ig io a să
în f o lc lo r u l p o p o a r e lo r : S o lo m o n p u t e a d e s c in d e în fu n d u l
m ă r ii c u a ju to r u l d r a c ilo r s a u c ă la r e p e u n p e ş t e m a r e (ca
în t r - o le g e n d ă m o ld o v e n e a s c ă ), p u t e a să în tr e p r in d ă a s c e n ­
s iu n i •p în ă la D u m n e z e u , sa u c ă lă to r ii p rin ' a er p e s p a te le u n e i
„ p ă ju r o a ic e “ (12, p. 969), sau cu ca i n ă z d r ă v a n i, sau, p u r şi
. sim p lu , p e u n m a g ic co v o r z b u r ă to r .
e) I n tr -o le g e n d ă a n tic ă , A n d r o m e d a — fiic a r e g e lu i e t io ­
p ia n K e p h a io s — e s t e d e s e tn n a tă s ă f ie j e r t f it ă u n u i b a la u r
m a r in c a r e p u s t ia ţin u t u l. F e c io a r a e s t e s a lv a t ă şi m o n str u l
r ă p u s d e P e r s e u c a r e z b u r a p r in v ă z d u h , d a to r ită u n o r s a n ­
d a le în a r ip a te (O v id iu , M e t a m o r f. IV ).

176
f) T o t d e s p r e u n s a c r if ic iu u m a n ratat v o r b e ş t e le g e n d a
I f ig e n ie i, ca r e tr e b u ia să f ie d e c a p ita tă , p e a lta r u l z e iţ e i A r-
t e m is , p e n tr u a fi o p r ită o fu r tu n ă . În u lt im a c lip ă , z e iţa c
în lo c u ie ş t e c u o c ă p rio a ră , ca r e e sa c r ific a tă în lo c u l ei. I fig c -
n ia e s te în v ă lu it ă d e u n n o r şi p u r ta t ă p r in a er p în ă la ţă r m u l
M ă r ii N e g r e (T a u r id a ), u n d e d e v in e p r e o te a s ă la t e m p lu l z e iţ e i
A r te m is (E u r ip id e , I f i g e n i a la A u l i s şi O v id iu , M e t a m o r f . , X II)
g ) Ş i în le g e n d a L i n i i d e a u r g ă s im „ zb u ră to ri p r in n o r i“
şi ritu ri s a c r if ic ia le (de data a c e a s ta ) p e n tr u d e c la n ş a r e a p lo iL
P h r ix u s şi H e lle — f ii ai N e p h e le i (z e iţa n o rilo r ) ş i n e p o ţi ai
lu i E o lu s (z e u l v în tu lu i) — u r m a u s ă f ie s a c r ific a ţi p e n tr u v
p u n e ca p ăt u n e i s e c e t e c u m p lit e care a fe c ta B e o ţia . în u ltim a
c lip ă , N e p h e le îi s a lv e a z ă , r id ic în d u -i în n o r i p e u n b e r b e c cu
lîn a d e a u r, c a r e u r m a s ă - i d u c ă p r in v ă z d u h p în ă în C o lc h i-
d a , p e ţă r m u l M ă r ii N e g r e . U lt e r io r , b a la u r u l, p u s să p ă z e a s c ă
L în a d e au r, a f o s t le g a t m a g ic d e Ia so n , cu a ju to r u l v r ă j i­
to a re i c a u c a z ie n e M e d e e a .
h) P r e o te a s ă a z e iţ e i H e c a t e (p a tr o a n ă a v r ă jito a r e lo r ),
M e d e e a n e in t e r e s e a z ă în c e l m a i în a lt g ra d . U n e le d in tre-
p r e r o g a t iv e le s a le m a g ic e p ar a f i g e n e r a t e de a c e e a ş i m e n ­
ta lit a te ca r e a d a t n a ş te r e tr a d iţie i r e fe r ito a r e la s o lo m o n a r i,
în s p a ţiu l c a r p a to -d u n ă r e a n . M e d e e a se d e p la s e a z ă p rin v ă z ­
d u h , p u r ta tă d e b a la u r i : „ U n ca r lîn g ă e a sc o b o r îse d in c e ­
ru ri. I U rc ă în e l ş i- a le ş e r p ilo r g ît u r i su b fr îie s u p u n e I Ş i
c u m d in m îin i u ş u r e le le h ă ţu r i s m u c e ş t e , în d a tă I E -n su s p u r ­
ta tă [...] / N o u ă z ile şi n o p ţi c o lin d a t - a I T o a te o g o a r e le p e
c a r u l tra s d e b a la u r i c u a r ip i“ (O v id iu , M e t a m o r f o z e , V i l ,
2 1 9 — 2 3 5 ; v e z i ş i D io d o r S ic., B i b l i o t e c a is t o r i c a , 4, L I ; E u ­
rip id e, M e d e e a , 1321 ; A p o llo d o r u s , B i b l i o t h . , I, 9, 25).
P u t e r ile s a le h id r o -m e t e o r o lo g ic e s în t n e lim it a t e : ,,. . .rfn d
v r e a u , e u în to r c s p r e iz v o r u l lo r r îu r i, u im ite I A l e lo r m a lu r i
p r iv in d , r ă z v r ă t it e le m ă r i p o to le s c ş i I L e r ă s c o le s c p r in d e s -
c în te c , c în d s în t li n i ş t i t e ; îm p r ă ş t ii I N o r ii ş i- i s t r în g ; e u pe
v în tu r i le -a lu n g ş i le c h e m ...“ (O v id iu , M e t a m o r f o z e , V II.
1 9 9 -2 0 3 ).
D in t e x t u l l u i O v id iu — c i t i t cu a t e n tie — r e ie s e ca r a c ­
t e r u l h id r o -m e t e o r o lo g ic a l b a la u r ilo r s u p u ş i d e M e d e e a . V r ă ji­
to a r e a îm b lîn z e ş t e b a la u r u l c a r e p ă z e a L în a d e a u r , cu a c e ­
le a ş i d e s c în t e c e cu „ c a r e -a m ă r ii m în ie ş i- u m f la t e le r îu r i Ie
p o to le s c “ (O v id iu , M e t a m . , V II, 154). C a şi so lo m o n a r u l, M e ­
d e e a s e rid ic ă în v ă z d u h f ie p e s p a t e le u n o r „ b a la u r i în a r i-
p a ţi“ (lde..n, V II, 3 5 0 ), f ie p e „ u n n o r a d u n a t p r in t r - o v r a j ă “
(Id e m , V II, 424).

cd. 201 coala 12 177'


i) T o t „ c ă lă to a r e p rin n o r i“ , în care tra se d e b a la u r i, sîn t
•şi z e iţa A r te m is „ H ip e r b o r e a n a “ ( = B e n d is ?) (D io d o r p ic .,
B ib l. is l., 4, L I) ş i C e r e s — z e iţ a r e c o lte lo r ş i p a tr o a n a a g r i­
c u ltu r ii. I n tr -o le g e n d ă r e la ta tă de O v id iu , C eres îşi îm p r u ­
m u tă v e h ic u lu l a e r ia n u n e i n im f e , p e n tr u ca a c e a s t a să a ju n g ă
în tr -o „ ţară v e c in ă cu s c iţ i i“ , la lă c a ş u l d a im o n u lu i fo a m e i :
„.. .iar ca d e p ă r ta r e a să n u t e - n s p ă iin în t e , / Ia ca r u l m e u , ia
b a la u r ii m e i şi cu fr îie le --a c e ste a , ! M în ă -i p r in a e r “ ( M e t a ­
m o r f o z e , V III, 794— 796). P e n tr u z e iţa D e m e te r , v e z i n o ta 1 96.
j) S ă - l a m in t im ş i p e r e g e le N u m a P o m p iliu s (sec. V III—
V II î.e .n ), care, ca m a r e p r e o t al z e u lu i J u p i t e r E lic iu s („ cel
in v o c a t să c o b o a r e “), a o r în d u it şi a c o n s e m n a t, în 12 că r ţi, r i­
t u r ile c a r e tr e b u ia u în d e p lin it e în sc o p u r i m e t e o r o lo g ic e . R e ­
g e le N u m a n u a f o s t p r o p r iu -z is u n „ c ă lă to r p r in văzduh"'.
d e c ît în s e n s u l că, d u p ă m o a r te , s -a r id ic a t la ce r ; la d e z g r o ­
p a r e , s ic r iu l i- a f o s t g ă s it c o m p le t g o l (P lu ta r h , N u ^ , X X I I).
U n u rm a ş al a c e s tu ia . r e g e le r o m a n T u llu s H o s t iliu s , fo lo s in -
d u - s e d e că r ţile m a g ic e a le lu i N u m a , a în c e r c a t şi e l să stă -
p în e a sc ă f e n o m e n e le m e t e o r o lo g ic e , dar, în c ă lc în d t ip ic u l s lu j ­
b e i r itu a le . a m u r it f u lg e r a t (T itu s L iv iu s , D e l a /u^ndarea
R o m e i, 1. X X X I ) .
k ) D e a c e la şi s f îr ş it a a v u t p a r te P h a e to n — in a b ilu l c o n ­
d u c ă to r d e o zi a l c a r u l i i so la r , d a r ş i S a lm o n e u s — r e g e le
E lid e i. A c e s ta d in u r m ă a în c e r c a t, în tr -u n c a r d e a ra m ă ,
im it e z b o r u l p rin nori a l lu i Z e u s K a t a i b a t e s („cel c a r e c o ­
b o a r ă - — o m o lo g u l ş i o m o n im u l lu i J u p it e r E Z icius/108. p.
393 ş .u ./) ; ia r p rin a r u n c a r e d e to r ţe a p r in s e im ita f u lg e r e le
a c e s t u ia (V ir g iliu . E n e id a . V I, 58 5 ş.u . ; D io d o r S ic., B ib lio ­
t e c a is to r ic ă , 4. L X V III şi 6, V I— V ll) .
S im io n F lo r e a M a r ia n a c r e z u t că n u m e le a c e l u i e r o u
din m ito lo g ia greacă, S a lm o n e u s , a g e n e r a t t e m ie n u l
m i r d in f o lc lo r u l Lnitic r o m â n e s c (139, p. 158). A;,;a cu m v o m
v ed ea , so lu ţia e t im o lo g ic ă p r o p u s ă d e f o lc lo r is t u l b u c o v in e a n
e s t e fa ls ă , d a r a p r o p ie r e a f ă c u tă d e el, în tr e S a lm o n e u s şi
so lo m o n a r , e s t e s e m n if ic a t iv ă .
1) S ă s p u n e m c îte v a c u v in t e ş i d e s p r e v r ă jito a r e a P a m -
f ila (din M ă g a r u l d e a u r a l lu i A p u le iu s — se c . a l I l- le a e.n .)
— u n p e r so n a j p r o b a b il f ic t iv , d ar n u m a i p u ţin e m b le ^ & tic
p e n tr u u n a n u m e tip d e v r ă j it o a r e d in s o c ie t a t e a r o m a n ă , d in
a n tic h ita t e a tîr z ie . E a p u t e a s ă „ c u fu n d e lu m e a în h a o su l
s t r ă v e c h i“, a r u n c în d a s t r e le în T artar, s a u în v ă lu in d s o a r e le
„ în tr -o n e g u r ă g r e u d e p ă tr u n s , c o n d a m n în d u -1 la u n v e ş n ic
în tu n e r ic * ; d e a s e m e n e a , p u te a , u n g în d u - s e p e tr u p c u c

178
a lif ie m ir a c u lo a s ă , s ă s e p r e s c h im b e în p a să r e (b u fn iţă ), p e n ­
tr u a z b u r a d in t r - u n lo c în a lt u l ( M ă g a r u l d e a u r , II, III).
C r e d in ţe le ş i p r a c t ic ile d e s c r is e d e A p u le iu s l e în t îln im p e s te
u n m ile n iu , în f o r m e a p r o a p e id e n t ic e , la v r ă j it o a r e le E v u lu i
M e d iu e u r o p e a n : p r a c tic i m a g ic e şi p r e s u p u s e p u t e r i m e t e o ­
r o lo g ic e , f o lo s ir e a d e u n g u e n t e m ir a c u lo a s e ş i d e p la s a r e a în
v ă z d u h c ă la r e p e d e m o n i. M a i m u lt d e c ît a tît, a s t f e l d e c r e ­
d in ţe (v e z i z ic a la „d r a c u l e c a lu l b a b e lo r “) şi p r a c tic i m a g ic e
a u s u p r a v ie ţ u it, p î n ă a c u m c ît e v a d e c e n ii, în u n e le r e g iu n i
c o n s e r v a to a r e a le R o m â n ie i — „ în in im a M u n ţilo r A p u s e n i“ ,
de e x e m p lu , u n d e „ p a tr im o n iu l m a g ic a f o s t m u lt m a i b in e
c o n se r v a t" (39, p. 74) : „ (V r ă jito a r e le ) au a c o p e r it fo c u s ă nu
să v ad ă şi a u s t in s la m p a şi s -a u d e s b r ă c a t în p c h ie le a g o a lă
si s-n u u n s cu n i ş t e u n s o r i p e t o t t r u p u şi c in au g ă t it a u ie ş it
p e h o r n a fa r ă “ (39, p. 75). V e z i e le m e n t e s im ila r e în tr -o p o ­
v e s t ir e c u le a s ă în M o ld o v a , la în c e p u tu l s e c o lu lu i a l X X - le a
(76). D in c e le m a i v e c h i tim p u r i, p e n tr u m e n t a lit a t e a p o p u la r ă ,
p u tin ţa u n u i o m d e a se r id ic a în v ă zd u h e r a s in o n im ă cu
p u tin ţa aCC'stu i a d e a g u v e r n a f e n o m e n e le a tm o s fe r ic e . O as t-
f e l d e c r e d in ţă a s u p r a v ie ţ u it p în ă tîr z iu , în ep o ca m o d e r n ă .
E s t e m o t iv u l p e n tr u ca re, d e e x e m p lu , la B r u x e lle s , în a n u l
1828, p o p u la ţia a a m e n in ţ a t c u m o a r te a şi a a lu n g a t o f e m e ie
n e v in o v a tă , ca r e d ă d e a s p e c ta c o le p o p u l a re d e a s c e n s iu n e cu
,ie r o s ta tu l, a c u z în d -o că a d e c la n ş a t şi m e n ţin u t p lo ile e x c e ­
s iv e c a r e p e r ic lita u r e c o lte le (1 0 8 , p . 385).
m ) P o ly a e n o s (sec . II e.n .) c o n s e m n e a z ă o in fo r m a ţ ie p r i­
v ito a r e la K o s in g a s — m a r e p r e o t al z e iţe i Her:a şi c o n d u c ă ­
to r a l tr ib u r ilo r tr a c e K e b r e n io i ş i S y k a ib o a L A c e s ta îş i a t r i­
b u ia p r iv ile g iu l d e a c o m u n ic a cu z e iţ a H era , u r c în d u - s e în
c e r p e „o m u lţ im e d e sc ă r i m a r i d e le m n [... ] p u s e c a p la c a p “
(S tr a ta g e m a ta V II, 2 2 ). N u ş t im p c ca r e z e u sa u z e iţ ă a tr a ­
c ilo r a a s im ila t a u to r u l r o m a n cu z e iţ a H e ra , dar ştim că , în
im n u r ile o r fic e , H e r a e s te n u m ită „ m a m a p lo ilo r m ă n o a s e şi
d o ica v â n tu r ilo r i u ţ i“ (146, p. 6 95). M ir c e a E lia d e e r a c o n v in s
d e fa p tu l că „în e p is o d u l fo a r te r a ţio n a liz a t d e P o ly a e n u s “,
r e fe r ito r la m a r e le p r e o t K o s in g a s , „ s e d e s c ifr e a z ă u n v e c h i
rit tra c d e a s c e n s iu n e e x t a t ic ă f... } la C er“ (41, p. 57), u n r i-
tu a l de „ in iţie r e o r f ic ă “ (147, p. 104).
n) T o t la s u d d e D u n ă r e , în t r - o z o n ă locu itei în a n t ic h i­
t a t e d e tr ib u r i t r a c ic e (m is i, g e ţ i, tr ib a lii) s - a d e s c o p e r it, r e ­
la t iv r e c e n t , un te z a u r c o n ţ in în d tă b liţe d e a r g in t a u r it . P e
d ou ă d in t r e e le p ar a fi f ig u r a t e p r e o t e s e v ă r s în d lib a ţ ii, ţi-
n în d d e c ă p ă str u u n b a la u r cu cap d e c a l şi, p o a te ch ia r , în ă l-

179
ţ î n d u - s e în v ă z d u h c ă la r e p e a c e sta . D a r d e s p r e a ce st te z a u r
t r a c o -g e tic , d a ta t se c . I V î.e .n . ş i d e s c o p e r it la L e tn iţa (în
z o n a n o r d ic ă a B u lg a r ie i d e a z i), v o m m a i a v e a p r ile ju l să
v o r b im , p e s t e c îte v a p a g in i.
o) T o t p e t ă r t n tr a c s - a n ă s c u t t r a d iţia r e f e r ito a r e la
O r fe u (fiu al r e g e lu i tr a c O ia r g o s), p r e o t a l z e u lu i A p o llo şi
în t e m e ie t o r a l m is t e r e lo r c a r e - i p o a r tă n u m e le . P r in c în te c e lo
sa le , O r fe u îm b lîn z e a s t ih iile d e z lă n ţ u ite a le n a tu r ii, a şa c u m
a f ă c u t- o , d e e x e m p lu , în t im p u l e x p e d iţ ie i a r g o n a u ţilo r , c în d
a p o to lit p r in (d e s )c în te c f u r tu n a . Î n tr -u n e p it a f d e d ic a t lu i
O r fe u (A n tip a te r d in S id o n — se c . II î.e .n .) stă s c r is : „ O rfeu
(p r in fa r m e c e ) ... n u v e i m a i a d o r m i fu r tu n a , n ic i g r in d in a
p o to p ito a r e , I N ic i v is c o lu l s t îr n in d z ă p e z i, n ic i v u ie t u l h a i­
n e i m ă r i“ (A n t o l o g i a p a l a t i n ă V II, 8, c f. 69, p. 8). D e a s e ­
m e n e a , im n u r ile o r fic e au p ă s tr a t in v o c a ţii a d r e s a te n o r i l o r
— p e n tr u a t r im it e „ p u z d e r ia d e s tr o p i f e c u n z i“ (Im n X X I),
m ă,rii — p e n tr u a se a ră ta „ b in e v o it o a r e 14 ş i p e n tr u a t r im i­
t e „ u n v în t p r ie ln ic “ (Im n X X I I ), d a i m o n u l u i N e r e u s — p e n ­
tru a c r u ţa d e fu r tu n ă (Im n X X III) ş i lu i Z e u s — a că ru i
in v o c a r e m a g ic ă e s te d u b la tă d e lib a ţii, p e n tr u ca a ce sta s ă - ş i
d e s c a r c e m în ia („ P o to p , v în t o a s ă v ij e l ie ş i t u n e t e a s u r z ito a -
r e “) p e m e le a g u r i p u s tii, n e lo c u it e : „ P r e a f e r ic it e zeu , d e s-
c a r c ă -ţi m în ia - n v a lu r i d e n o ia n I Ş i- n c r e ş t e t e d e m u n ţi ! C u
t o ţii c u n o a ş te m m a rea ta p u te r e , I P r im in d lib a ţ iile n o a str e ,
n e h ă r ă z e ş te g în d u r i b u n e “ (Im n X I X , cf. 69, p. 4 0 — 43). D u ­
p ă c u m c o n s e m n e a z ă tr a d iţia , u n e le d in tr e in c a n ta ţ iile m a g i­
c e ş i im n u r ile o r ific e ar fi f o s t „ în s e m n a t e “ d e O r fe u p e „ tă ­
b liţ e d e le m n “ (E u rip id e, A l c e s t a 962), a lt e le ar f i f o s t c o m ­
p u s e d e a c e s ta „su b p u te r e a in s p ir a ţ ie i d iv in e “, iar „ M u sa io s
le - a a ş t e r n u t în sc r is, d u p ă c e a f ă c u t u n e le m ic i în d r e p tă r i“
(A r is tid . O r a t i o n e s 41 ; cf. 64, p . 67). D e s p r e M u s a io s — „ d is ­
c ip o l a l lu i O r fe u , d eşi m u lt m a i în v îr s t ă “ (cf. S u id a s ) , to t
tr a c (cf. S tr a b o n şi m u lţ i a lţii) şi to t p o e t c în t ă r e ţ şi t a u m a ­
t u r g — s e s p u n e că ar f i f o s t în z e s tr a t cu d a ru l d e a zb u ra
d e c ă tr e B o r e a s (135) — p e r s o n if ic a r e d r a c o n o m o r fă (cu a rip i
ş i co a d ă d e şa r p e ) a v în tu lu i d e n ord , c a r e -şi a v e a lă c a ş u l
î n t r - o p e ş te r ă d in m u n t e le t r a c ic H a e m u s.
p) S ă - l m a i a m in tim p e h ip e r b o r e a n u l A b a r is (sec. V II—
V I î.e .n .), a şa c u m a p a r e a c e s t a în t r a d iţ ia a n tic ă . A b a r is ,
p r e o t a l z e u lu i A p o llo H ip e r b o r e a n u l, er a şi e l u n „ că lă to r
p r in v ă z d u h “ ( a e r o b a t e s ) , a v în d ca v e h ic u l o s ă g e a tă d e a u r.
C h ia r n u m e le s ă u p a r e s ă - i c o n f ir m e a c e a s tă a p titu d in e : gr.
a - b a r i s = fă ră g r e u ta te , u ş o r (a şa c u m a p a r e la A r is to te l, D e s ­

180
p r e c e r 1, 8, 16 e tc .). Ia tr o m a n t şi t a u m a tu r g , a u to r d e in c a n ­
t a ţ ii r itu a le ( k a t h a r m o i ) , p r e o t u l- m a g A b a r is e r a d o ta t şi cu
p u te r i m ir a c u lo a s e a su p r a s t ih iilo r a t m o s fe r ic e : el p u te a , d e
■ exem p lu , „să d e tu r n e z e v în t u r i le “ (Ia m b lic h o s, V . P y t h . 91). S ă
p u n e m în p a r a n te z ă fa p t u l că, d u p ă u n ii a u to r i a n tic i, h ip e r -
b o reii lo c u ia u la n o r d d e p e ş t e r a d in m u n ţii H a e m u s , u n d e - ş i
a v e a s ă la ş u l B o r e a s ( H y p e r - B o r e a s = m a i s u s d e B o r e a s), iar
d u p ă a lţii (D io d o r d in S ic ilia , B i b l . i s t . II, 47) a c e ş t ia s în t „un
f e l d e p r e o ţi ai lu i A p o lo “ c a r e „ lo c u ie s c d in c o lo (m a i s u s —
n .n .) d e lo c u r ile u n d e b a te v î n t u l B o r e a s “, n u d e p a r te de
L u n ă (deci în v ă z d u h , în n o r i). U n ii c e r c e tă to r i m o d e r n i i-a u
id e n t if ic a t p e m is t e r io ş ii h ip e r b o r e e n i cu h o m in e s re lig io ş i
d a c o - g e ţ i (75 ; 101, p . 2 8 6 — 291). R e v e n in d l a m a g u l A b a r is,
s ă c o n s e m n ă m f a p t u l că, p e n t r u u n ii is to r ic i şi f ilo lo g i (T h.
M o m m sc n , I. I. R u s s u — 73, p . 122 ; 157, p . 130), S e u t h e s —
t a tă l lu i A b a r is (cf. S u id a s ) — ar fi u n a şi a c e e a ş i p e r s o a n ă
cu m a r e le p r e o t a l g e ţ ilo r („ în v ă ţa tu l Z e u t a “), p e ca r e Io r d a -
n e s ( G e t i c a , 39) îl a şa z ă a lă tu r i d e Z a lm o x is şi D e c e -
n e u . S e u th e s e s te , o r ic u m , u n a n tr o p o n im tra c, f iin d c u n o s c u tă
o în tr e a g ă d in a s t ie p u r tîn d a c e s t n u m e la tr a c ii o d risi, în s e ­
c o l e le V — IV î.e .n . . S e u t h e s I a d o m n it (424— 4 1 0 î.e .n .) p e s ­
t e u n în t in s r e g a t trac, ca r e în g lo b a m a i m u lt e tr ib u r i tr a ­
c ic e , in c lu s iv g e ţ i (T u c id id e , I s t o r i i , II, 9 6 — 97). D e a s e m e ­
n e a , P la to n ( C h a r m i d e s , 158 b ) a m in t e ş te d e s c în t e c e le r itu a le
a le p r e o tu lu i A b a r is , ca a v în d a c e le a ş i v ir t u ţ i m a g ic e ca c e le
a l e p r e o ţilo r g e t o - d a c i ai lu i Z a lm o x is .
r) D a r a d e v ă r a t u l ta u m a tu r g ca r e, c o n fo r m t r a d iţie i, a
e x c e la t în arta s t ă p în ir ii f e n o m e n e lo r a tm o s fe r ic e , a fo st Em--
p e d o c lc d in A g r ig e n (sec. V î.e .n .) ; c e l p o r e c lit „ g o n ito r u l
v în t u r ilo r “ (gr. a l e x a n e m o s — c f. Ia m b lic h o s , V . P y t h h . 1 3 5 —
136) p e n tr u că , od ată, sa c r ific în d m a i m u lţ i m ă g a r i (s a c r ific ii
s p e c if ic e h ip e r b o r e e n ilo r — c f. P in d a r , P y t h i c e , X , 33), a f ă ­
c u t d in p ie le a lo r b u r d u fu r i în c a r e „a în c h is “ v î n t u r i lc ca r e
p u s t ia u r e c o lt e le (D io g . L a e r t., V III, 6 ; cf. 58, p . 4 1 1 ). T o t
E m p e d o c le a f o s t a c e la ca r e îş i a s ig u r a d is c ip o lii că îi p o a te
în v ă ţ a c u m s ă o p r e a s c ă s a u că d e c la n ş e z e , p e c a le m a g ic ă ,
f u r t u n ile şi p lo ile , în b e n e f ic iu l o a m e n ilo r ; a şa c u m r e z u ltă
d in a c e s t fr a g m e n t d e p o e m , a t r ib u it lu i în s u ş i : „ A s tfe l, tu
v e i o p ri v io le n ţ a n e o b o s ită , I A v în to a s e lo r c e s e a r u n c ă p e s ­
t e o g o a r e I Ş i c u s u fla r e a lo r d is t r u g c îm p ii c u lt iv a t e , I D a ­
c ă v e i v o i, d in c o n tr ă , s - a d u c i b u n e v în t u r i I V e i cr e a p e n tr u
o a m e n i s e c e t a b in e v e n it ă I D in s u m b r a p lo a ie , ia r d in s e c e ­

181
ta v e r ii is c a - v e i I P lo i ca to r e n ţi c e c u r g d in c e r u r i şi p o m ii.
a d a p ă ;“ (D io g . L a e r t., V III, 59 — cf. 59, p . 513).
S ă m a i s e m n a lă m f a p t u l că H e r a c le id e s d in P o n t c o n s e m ­
n e a z ă in fo r m a ţia (p r e lu a tă d e D io g . L a e r t., V III, 67), p r iv in d
r id ic a r e a la c e r în tr -o „ p a ră d e f o c “ a lu i E m p ed o cle,' şi că
u n ii a u to r i m o d e r n i (J. B id e z , E. R. D o d d s — 67, p. 194), c o n ­
s id e r ă a c e a s t ă le g e n d ă a „t r a n s fe r u lu i co rp o ra l" a l m a g u lu i,
c a f iin d m a i v e c h e ş i m a i a u te n t ic ă d e c ît a lt e v e r s iu n i a le le ­
g e n d e i r e fe r ito a r e la „ d isp a r iţia " lu i E m p c d o c le .
s) C a ş i M ir c e a E lia d e (148), lo a n P e tr u C u lia n u (56, p.
34) c o n s id e r ă , p e d r e p t c u v în t, că d e p la s a r e a în v ă z d u h e s t e ■
una d in tr e f a c u lt ă ţ ile c e le m a i im p o r ta n te a le ia tr o m a n ţilo r
şi t a u m a tu r g ilo r d in tr a d iţia a n tic ii, d e p la s a r e ca r e s e e f e c ­
tu e a z ă f ie „în c a r n e şi o a s e “ (A b a ris, E m p e d o tim , M u sa io s,
P h o r m io n , P a r m e n id e ), f ie „ cu sp ir itu l" (A r is te a s , E p im e n id e ,
H e r m o tim , C le o n im ). K a rl M e u li, E. R. D odd.s (67, p. lGG ş.u .
şi p. 188) ş i a lţi a u to r i, au s u s ţin u t, p e de o p a r te , cfi tr ă să ­
tu r ile a c e s to r e x t a t ic i ar fi „d e tip şa m a n ic " şi, p e d e a ltă
p a rte, că p r o life r a r e a în tr a d iţia g r e a c ă , la s f îr ş it u l p e r io a d e i
a r h a ic e , a e x t a t ic ilo r cu „ c o m p o r ta m e n t şa m a n ic " , s -a r d a to ra ,
în b u n ă m ă su r ă , c o n ta c tu lu i g r e c ilo r cu c iv iliz a ţ ia tr a c ă şî
sc ită . A c e a s ta , în p r im u l rîn d , p e n tr u că „ u n c o m p o r ta m e n t
d e a c e s t tip în c e p e s ă f ie a t e s t a t la g r e c i o d a tă c u c o lo n iile
g r e c e ş t i la m a lu l M ă rii N e g r e şi n u în a in te " •(67, p. 188) şi,
în a l d o ile a r în d , p e n tr u că m a r e p a r te d in tr e a c e şti t a u m a ­
tu r g i s în t , în tr -u n f e l s a u a lt u l, le g a ţi d e z o n e le „ n o r d io e “
(fa ţă de g r e c i) : m u lţi d in tr e e i s în t p r e o ţi ai u n u i z e u „ n o r­
dic" p e c a r e g r e c ii l-a u n s im ila t cn A p o lo , a d ă u g în d u -i ( ^ t o ­
p o n im u l „ H ip e r b o r e a n u l" ; O r fe u , M u sa io s şi a lţ ii sîn t traci ;
A baris v in e în zbor d in H ip e r b o r e e a ; A r is te a s (sa u d o a r slJ-
f le t u l a c e stu ia ), su b fo r m ă d e co r b (P lin iu , N a t . H is t. V II, 174),
v iz it e a z ă „ p o se d a t d e A p o lo “ p e sc iţi, h ip e r b o r e i şi a lte p o p u ­
la ţii ,,n o r d ic e " p e c a r e le d e s c r ie în p o e m u l A r i m a s p c i a (H e-
ro d o t IV, 13— 16) ; L e o n im d in A te n a — u n u l d in le g e n d a r ii
h ie r o s i a t r o s — r ă n it fiin d , e s t e tr im is d e o ra c o l, p e n tr u 3
s e t ă m ă d u i, în in s u la L e u k e (A lb a ), lo c a liz a tă ,,la g u r ile Ts-
t r u lu i, în P o n t u l E u x in “ (P a u s a n ia s , Cii:lătorie î n G r e c ia , III.
J 9, 11) ş.a .m .d . Ori c u m , d e ja în s e c . al V - le a î.e .n . a s t fe l de
c r e d in ţe şi le g e n d e d e s p r e ta u m a tu r g i c a r e c ă lă to r e s c p rin
v ă z d u h (cu t r u p u l sa u cu s u f l e t u l) ,,er a u u n s u b ie c t a t ît <le
f a m ilia r la A t e n a — n o te a z ă E . R . D o d d s — , în c ît S o fo c le ■
se r e fe r ă la e le în E le c tr a , fă r ă a s im ţi n e v o ia să d ea n u m e “
(67, p. 167).

182
P a r a n te z a p e ca r e a m in s e r a t - o , c u p r in z în d o lu n g ă , d ar
d e lo c e x h a u s t iv ă e n u m e r a r e , a r e r o s tu l d e a a ră ta c ă „ im a ­
g in e a " u n o r p r e o ţi t r a c i d e s p r e ca r e s e c r e d e a că s tă p în e s c
f e n o m e n e le a t m o s f e r ic e c ă lâ to r in d p rin n o r i (p e b a la u r i, sa u
p e a lt e v e h ic u le f a n ta s tic e ), n u e r a o „ im a g in e * s in g u la r ă , d e
e x c e p ţ ie , p e n tr u g în d i r e a . m a g ic o - m it ic ă a a n tic h ită ţ ii. P rin
curm are, n u e r a o b lig a to r iu s ă p a r ă „ p rea f r a p a n t ă , p r e a e x o t i ­
că p e n tr u a n u fi r e ţin u tă ş i r e d a tă d e a u to r ii g r e c i “ (4, p.
125). E x is te n ţ a u n or a s t fe l d e p r a c t ic i şi c r e d in ţe la tr a c ii de
la D u n ă re e s te , în p r in c ip iu , p o s ib ilă . D acă un a stfe l d e f e ­
n o m e n m a g ic o - r e lig io s a e x is t a t în tr -a d e v ă r , d n u era ie ş it
d in c o m u n ci, d im p o t r iv ă , e r a d e t e r m in a t şi j u s t if ic a t d e m e n ­
t a lit a te a e p o c ii, a v în d în v e d e r e f a p t u l ctl f e n o m e n e m a g cc o -
r e lig io a s e s im ila r e sîn t d in b e lş u g a t e s t a te de lite r a tu r a m it i­
c ă şi is to r ic ă a a n tic h ită ţ ii e u r o p e n e şi a sia te .

M ih ai C.'.Dman c r e d e , p e b u n a d r e p ta te , că s o lo m o n a r u l
■este „ u n a d in t r e c e le m a i c o m p le x e ş i p r o b le m a tic e f ig u r i a le
m ito lo g ie i p o p u la r e , fig u r ă a m b ivalt> n tă şi c o n tr o v e r s a tă to t-
o d a tă “, în s f e r a c ă r e ia ar c o e x is t a în p a r a le l m a i m u lt e s tr a ­
tu r i : „a) m o tiv e le g a t e d e c ic lu l in iţ ie r ii şi c e t e le d e in iţia ţj
(şc o a la s u b te r a n ă , a le s u l, lu p ta ritu al;! c u d e m o n ii) ; b) d i­
m e n s iu n i e p ic e a s o c ia te c ic lu lu i f o lc lo r ic al r e g e lu i S o lo .n o n
( o m n is c ie n ţa , o b ie c t e le c.u atribut*' m a g ic e , g r a iu l a n im a le lo r ,
p u te r e a a s u p r a fu r tu n ii) ; c) in t e r f e r e n ţ e (fir a v e , în s ă ) a le te­
m a tic ilo r c r e ş t in e (c a r te a sa c r ă , d ia v o lu l d ascfil, v in d e c a r e a
s u fle t u lu i) ; d) b ă n u ite , d ar d e lo c in c e r t e , c o n tu r e iv it e d in p o ­
s ib ila d e s c e n d e n ţ ă a s o lo m o n a r u lu i d in z e it ă ţile u r a n ie n e (tra ­
v e s t iu l u m il, c e r ş i t u l . r ă s p la t a , f u r tu n a ) “ (4. p. 136).
În s t u d iu l c ita t s e a d u c a r g u m e n te in te r e s a n t e p r iv in d
a s o c ie r e a s o lo m o n a r u lu i c u z e u l su p r e m , u r a n ia n , s t ă p în u l
f u r t u n ilo r . P r e m iz a e s t e c o r e c tă , d ar n u e s t e o b lig a t o r iu ca
r e la ţia să f i e d e t ip d ir e c t : Z e u ] F u r tu n ii - + S o lo m o n a r . R e ­
la ţia p o a te fi şi in d i r e c t ă , p r in in te r m e d iu l p r e o ţii o r z e u lu i
fu r tu n ii ( e v e n t u a l c o n t r o v e r s a ţ ii „ că lă to r i p r in n o r i“) ; ş i a ­
n u m e : Z e u l F u r tu n ii - + p r e o t u l Z e u lu i F u r tu n ii --+ S o lo m o ­
n a r. I n tr -a d e v ă r , a c e s ta d in u r m ă p a re a fi m a i d e g r a b ă im a ­
g in e a d e g r a d a tă , fo lc lo r iz a tă , a u n u i p r e o t arhaic-, d e c ît cea
a n n u i z e u a r h a ic : s o lo m o n a r u l e s t e , p e n tr u m e n t a lit a t e a p o p u ­
la r ă , o a p a r iţie c o n c r e t ă , p ă m în t e a n ă , o f iin ţă r e a lă d e c i şi
n u u n a „ d iv in ă “ şi, c u a tît m a i p u ţin , o im a g in e o n ir ic ă , g e ­
n e r a tă d e s u ib c o n ş t i e n t u l c o l e c t i v , cu m c r e d e P. U r s a c h e , ca re

183
a în c e r c a t o a b o rd a re p s ih a n a lit ic ă a p r o b le m e i în sp e c ia l (7..
p. 109— 110) ş i a f e n o m e n e lo r f o lc lo r ic e r o m â n e ş ti î n g e n e ­
ral. In tr a d iţia p o p u la r ă , n u e s te v o r b a de u n s i n g u r solom on ctr
— u n ic stă p în al fe n o m e n e lo r m e te o r o lo g ic e , c u m e s te ca zu l.
S f. Ilie , d e e x e m p lu — c i d e s o lo m o n a r i. A c e ş tia a u (d e m u lte
ori, în le g e n d e ) n u m e şi b io g r a f ii ; s în t c o n s ic d e r a ţi a fi „ c ă ­
lu g ă r i" , „ o a m e n i s f i n ţ i “, „ o a m e n i p io ş i şi în v ă ţ a ţ i14 etc., o a ­
m e n i p r e d e s tin a ţi s ă a ib ă p u t e r i s u p r a n a tu r a le , d ar ca re se
s u p u n u n e i p r e lu n g it e şi o b lig a t o r ii r e c lu z iu n i in iţ ia tic e . P u ­
t e r ile s o lo m o n a r ilo r n u s în t n e lim it a t e (ca c e le ale z e u lu i) şi
a c ţ iu n ile lor n u sîn t in f a ilib ile ; e x is t ă o a m e n i (c c n tr a s o lo m o -
n a r ii) ş i g e s tu r i r itu a le ( b ă tu tu l c lo p o tu lu i, d e s c în t e c u l, a m e ­
n in ţa r e a c u a r m e tr a n şa n te ), c a r e p o t d im in u a , s a u c h ia r a n u ­
la p u t e r ile so lo m o n a r ilo r . în t r - u n c u v în t, s o lo m o n a r u l nu p a rc
a s e d e f in i ca o e n t i t a t e d i v i n ă ci, m a i d e g r a b ă , ca u n m n
i n i ţ i a t , d o ta t cu p u t e r i s u p r a n a tu r a le . U n o m (v r ă jito r , p;.' ot),
d ar a le c ă r u i în s u ş ir i ş i c o m p o r t a m e n t e s în t r e fle c tă r i, Ia s c a ­
r ă u m a n ă , a le c e lo r a le z e u lu i fu r tu n ii. O a s t f e l d e p r c m iz ă
n e p e r m ite să cr ed em că în s p a ţiu l c a r p a to -d u n ă r e a n e x is ta
o ta g m ă a r h a ic ă d e p r e o ţ i c u f u n c ţ ii m e t e o r o lo g ic e si d eci t?i
u n a r h a ic z e u al fu r tu n ii. M ai m u lt d e c ît a tît, d a te le f o lc lo ­
r ic e p e care le d e ţin e m în p r iv in t a s o lo m o n a r ilo r le p u te m
f o lo s i (e v id e n t cu p r u d e n ţă ), p e n tr u a r e fa c e şi c o m p le ta p o r ­
tr e tu l, p u ţin c u n o sc u t, a l z e u lu i fu r tu n ii şi r e s p e c t iv al p r e o ­
ţilo r a c e s tu ia .

3. BA LAU R — SOLOMONAR

U n ii c e r c e tă to r i a u în c e r c a t d e ja , cu r e z u lt a te n o ta b ile ,
a s t f e l d e „ r e f a c e r i44, d ar u n e le c o m p le tă r i s - a r p u te a d o v e d i \J-
tilc . D u p ă o p in ia nor'stră, m o t iv u l c e n tr a l şi p u n e a , 1 c h e ie în
m ito lo g ia s o lo m o n a r u lu i e s t e r e la ţia a c e s tu ia c u b a la u r u l f u r ­
tu n ii. S în te m p e r f e c t d e a c o r d cu opiniei. lu i T r r ia n H c ra c n i
p r iv in d f a p t u l că b a la u r u l e s te , în a c e a stă p a r te a lu m ii, o
r e m in is c e n ţă f o lc lo r ic ă a u n e i f iin ţ e m ito lo g ic e p r im o r d ia le .
ca r e în tr u c h ip a , în tr -o fa z ă a r h a ic ă , h a o su l a r v a t ic prec"'sm o-
g o n ic (5, p . 16). T o t T r a ia n H e r s e n i s u s ţ i n e „ in d e p e n d e n ţa
o r ig in a r ă a b a la u r ilo r 14 în g u v e r n a r e a fe n o m e n e lo r m e t e o r o lo ­
g ic e şi f a p tu l că p o s ib ilit a t e a „ îm b lîn z ir ii“ a c e s to r a d e că tre
m a g ic ie n i (p r e o ţii g e t o - d a c i şi, u lte r io r , s o lo m o n a r ii), a a p ă ­
ru t în tr -o „ fa ză m a i a v a n s a tă 44. M . C o m a n e s t e şi e l „ d e a co rd
c u id e e a ... p o tr iv it c ă r e ia ş o lo m o n a r u l e s te u n a d a o s u lt e r io r

184
c a r e s-a g r e f a t p e a n s a m b lu l m it o lo g ic m a i v a s t a l b a la u r u ­
lu i si a l r e la ţ iilo r a c e s t u ia c u m iş c a r e a s t ih iilo r c e r e s t i“ (4,
p. 135).
N u îm p ă r tă ş im te o r ia lu i Tr. H e r s e n i p r iv in d „ in d e p e n ­
d e n ţa o r ig in a r ă a b a la u r ilo r “ în g u v e r n a r e a f e n o m e n e lo r m e ­
t e o r o lo g ic e , c h ia r d a că e s t e v o r b a d e „o fa z ă a r h a ic ă “ (5, p.
21). P e n tr u m e n t a lit a t e a m itic ă , b a la u r u l — p r in c ip iu a l H a o ­
s u lu i — e s t e d o a r u n u l d in t e r m e n ii u n u i b in o m c o s m o lo g ic
a r h e tip a l, c e lă la lt t e r m e n f iin d z e u l d e m iu r g — p r in c ip iu l O r­
d in ii — în v in g ă t o r al b a la u r u lu i şi c r e a to r al C o s m o su lu i. D in
m o m e n t u l m it ic a l c o s m o g e n e z e i, s t a tu t u l b a la u r u lu i n u e s te
u n u l d e i n d e p e n d e n ţ ă , ci d e d e p e n d e n ţ ă fa ţă d e z e u l c o sm o -
grm, s a u m ai e x a c t d e i n t e r d e p e n d e n ţ ă .
A p e la t iv u l s o lo m o n a r a a p ă r u t (v o m în c e r c a s ă a ră tă m
c u m şi cîncl), r e la t iv r e c e n t în le x ic u l lim b ii r o m â n e , p e n tr u
a d e s e m n a v r ă j it o r u l p o p u la r cu p u te r i m e t e o r o lo g ic e care
era, p r o b a b il, o im a g in e f o lc lo r iz a tă a u n u i t ip d e p r e o t a r­
h aic. A ce sta d in u rm ă , la r în d u l să u , e r a o p r o ie c ţ ie la scară
« T 'a n ă a z e u lu i u r a n ia n s u p r e m ca r e, în „ m o m e n tu l z e r o “ a]
U n iv e r s u lu i, a în v in s /îm b l în z it b a la u r u l şi a o r g a n iz a t H a o ­
s u l. O le g e n d ă c o s m o g o n ic ă r o m â n e a s c ă s u r p r in d e a c e a s tă î n ­
fr u n ta r e d in tr e z e u l d e m iu r g (F ă r ta tu l) şi b a la u r u l a c v a tic
p r im o r d ia l : „ C u m ş a r p e le is c o d e a ş i u r z e a m e r e u îm p o tr iv a
Ft1.. fo tu lu i, a t u n c i F ă r ta tu l l- a p r in s d e coad ă, 1--a în v îr t it de
d o u ă ori c u m în v îr t i u n b ic i s i l- a z v îr lit în h ă u . S i a z is :
— S ă te în c o lă c e ş t i în j u r u l p ă m în t u lu i de n o u ă o ri şi să -l
a p e r i d e p r ă p ă d u l a p e lo r “ (85, p . 246). R o lu l h id r o -m e t e o r o -
lo g ic îi r e v in e ş a r p e lu i (b a la u r u lu i) p r im o r d ia l, d a r în u rm a
şi d a to r ită g e s t u lu i ş i o r d in u lu i c o s m o g o n ic a l D e m iu r g u lu i,
A c e s t o rd in ş i a c e s t g e s t c o s m o g o n ic e v o r f i r e lu a te u lte r io r .
d e ?cu ş i de p r e o ţii a c e s tu ia , ori d e d t e ori îm p r e j u r ă r ile o
r e c la m ă şi a n u m e în to;:i_te s it u a ţ ii le ( in c lu s iv c e le m e t e o r o lo ­
g ic e n e fa s te ), în c a r e O r d in e a C o s m o s u lu i e s t e p e r ic lita t ă dc
s t ih iile h a o tic e . Z e u l u r a n ia n e s t e (ca ş i In d ra , B e l-M a r d u k
e tc .), u n î n v i n g ă t o r / î m b l î n z i t o r al b a l a u r u l u i , ia r p r e o tu l a-
c c s tu ia (şi m a i t îr z iu s o lo m o n a r u l) — p e n tr u ca re z e u l e s te
u n m o d e l c o m p o r ta m e n ta l — p r e ia şi e l a c e a stă fu n c ţ ie .
B a z în d u -s e p e e le m e n t e d e is t o r ie c o m p a r a tă a r e lig iilo r ,
M irc ea E lia d e a a d u s a r g u m e n te c o n v in g ă to a r e p r iv in d s t a ­
t u t u l p r o b a b il al z e u lu i G e b e le iz is în p a n t e o n u l g e to -d a c . Z eu
p r im o r d ia l al c e r u lu i (d e tip D y a u s ) , G e b e le iz is a d e v e n it —
p r o c e s b in e c u n o s c u t în is to r ia c r e d in ţe lo r !?i id e ilo r r e lig io a s e
— z e u a l f u r tu n ii (fu lg e r u lu i) ş i a l f e r t ilit ă ţ ii (ca Z e u s s a u

185
U a a l) (41, p. 67). E l er a a d u c ă to r u l p lo ilo r u tile ş i stăpînito---
r u l (îm b lîn z ito r u l şi n u p r o v o c a to r u l) f u r tu n ii. E l e r a p r o b a b il,.
im a g in a t ca a ta c în d c u f u lg e r e b a la u r u l f u r t u n ii (ca m a i tîr -
j u S f. I lie ) şi stă p în in d u -1 p r in p u n e r e a f r îu lu i ş i în c ă le c a ­
rea lu i (Gi m a i tîr z iu s o lo m o n a r ii). P r e o ţii z e u lu i e fe c t u a u
u n a c t c u lt u a l p o z it iv (41, p. 67), im it în d ş i a ju tîn d z e u l f u l ­
g e r e lo r în lu p t a sa c u d e m o n u l n o r ilo r d e fu r tu n ă , i'ie s ă g e -
tîn d u -1 p e a c e s ta d in urm ă, d e p e p ă m în t (H er o d o t IV , 94), f ie
„ le g în d u -1 “ ş i „ c ă lă r in d u - l“ în c e r (dacă în ţ e le g e m a s t f e l r o l u l
ju c a t <le p r e o ţii „ că lă to r i p rin nori"', a m in t iţ i d e S tr a b o n .
G e o g r. V I i, 3, 3).
D a c ă p r iv im s u p e r f ic ia l r e la ţ ia d in tr e b a la u r ş i s o lo m o ­
nar, a c e s ta d in u r m ă n u p a r e a f a c e p a r te d in g a le r ia a tît de
a m p lă a înving.atoriZ or d e b a la u r i. A d v e r s ita t e a şi lu p ta d in ­
tr e c i ( e le m e n t e c o m u n e ş i a p r o a p e o b lig a to r ii în m it o - f o lc lo -
r u l r o m â n e s c ş i d e a iu r e a ), n u a p a r în m o d e x p lic it , c e e a ce
n u în s e a m n ă că e l e n u a u s u p r a v ie ţ u it ş i că n u p o t f i d e c e ­
la te , c h ia r d acă în f o r m e m a s c a t e s a u a tr o fia te .
P e n t r u m e n ta lita t e a p o p u la r ă , „ b a la u r ii s în t d u h u r i rele"'
(B, p. 13t.1), c a r e (p r in s e c e tă , f u r t u n ă s a u g r in d in ă ) d istu r b ă .
ordinea, n a tu r ii ş i a c o le c t iv it ă ţ ii u m a n e, p e n tr u că b a la u r ii
^ p oartă d u ş m ă n ie oam enilor"' (8, p . J 38). I a tă o c r e d in ţă p o p u ­
lari» d in H a ţe g , p e ca r e o în t îln im ş i în a lt e r e g iu n i a le ţă r ii ■
„ ...b ă la u r ii to td e a u n a p o a rtă u r ă o a m e n ilo r , şi n u m a i s o lo m o ­
n a r ilo r e a se m u lţu m i, c ă n u b a te p ia tr a (g r in d in a ) d e cîtc;
o ri s u n t p e c e r iu n o ri g r e i. C în d şo lo m o n a r u l ş i b ă l a u r i l s u n t
s u s în v ă z d u h , b ă la u r u l în tr e a b ă d e şo lo m o n a r , că Î!i la ţa ră ,
o ri p e p ă d u r e . Ş o lo m o n a r u l, ş t iin d u - i g în d u l, r ă s p u n d e c ă îs
la ţ ir ă , c în d îs p e p ă d u r e şi a s t f e l b a te p ia tr a p e p ă d u r i si
in cu ri p u s t ii. D a c ă b ă la u r u l c u to a te a c e s t e a a r s lo b o z i piatr:;
p e s ă m ă n ă t u r i, a tu n c i ş o lo m o n a r u l s m în c e ş t e d in f r îu , ş i îl
a b a te p e p ă d u r i. D a cii n u p o a te în v in g e ... a tu n c i îl t r în t e ş h
(p e b ă la u r ) la păm înt"' (8, p . 138). B a la u r u l n u e s t e r ă s p u n z ă ­
to r n u m a i p e n tr u e x c e s u l d e p lo a ie , d ar şi p e n tr u lip s a e i (c:-i
d e m o n u l o fid ia n V ritr a , in m ito lo g ia v e d ic ă ). I n tr -o le g e n d ă
a r d e le n e a s c a , d in c o le c ţia lu i F r . :rv!Dller (:30, p . 167), s e s p u ­
ne că b a la u r ii au fu r a t n o ri i d e p e cer, p r o d u c în d s e c e tă tim p
d e şa p te a n i. In a s tfe l de c a z u r i, c e l c h e m a t să r e sta b ile a sc ă
o r d in e a e s t e f ie D u m n e z e u (ca în le g e n d a m a i su-; m e n ţio n a tă ).
f ie s o lo m o n a r u l, c a în a c e s t d e s c în t e c d in f o lc lo r u l m in e r ilo r
d in M u n ţii A p u s e n i : „ D a că t ă u l o să c a t I Ş te a m p u r ile n u m m
b a t, I H ai p lo a ie cu ş ir lo a ie I F o ie ş u s ă s e în f o a ie I Ş i- o t r e ­
cu t ş o lo m o n a r u I C are u m b lă c u şe r c a n u (b a la u r u l) / D in zb ic'i

186
p o c n it ! P e ie i s-o su it I Ş i s-o tă t r o tit I P lo a ia s - o p o r n it /
■Şi s-o r u m p lu t t ă u r ile I Ş i s-or p o r n it ş t e a m p u r ile ...44 (19, p . 84).
F u n c ţia m a le f ic ă a b a la u r u lu i ş i c e a b e n e f ic ă a s o lo m o ­
n a r u lu i (şi d e a ic i a d v e r s ita t e a şi în fr u n ta r e a d in tr e c e i d oi).
r e z u ltă lim p e d e d in e x e m p le le c ita t e ş i a v e m s u f ic ie n t e m o ­
tiv e să c r e d e m că a c e sta e r a s t a tu t u l a u te n tic , in iţ ia l, a l c e ­
lo r d ouă f iin ţ e m itic e . U lt e r io r , în u n e le c r e d in ţe , s o lo m o n a ­
ru l a c ă p ă ta t şi tr ă să tu r i n e g a t iv e , d a r la a c e a s tă a lt e r a r e a
s t a tu t u lu i să u in iţ ia l au c o n c u r a t c îte v a f e n o m e n e p s ih o - s o -
■d a l e p e c a r e m e r ită să le p u n c tă m :
1) S e n s u l in iţ ia l al ce lo r d o u ă m i t e m e a d e v e n it ce ţo s,
•d if e r e n ţ e le s p e c if ic e s - a u a t e n u a t p e p a r c u r s, a s t f e l că b a la u ­
ru l şi s o lo m o n a r u l a u fă c u t c o r p c o m u n , a ju n g în d să se c o n ­
ta m in e z e , să s e în tr e p ă tr u n d ă sa u c h ia r să se id e n t if ic e . Ir
u n e le z o n e a le ţă r ii, d e e x e m p lu , s e c r e d e că s o lo m o n a r ii „în
prtuncia lo r “ t r e b u ie s ă ste a ş a p te a n i s u b p ă m în t „ fă r ă să
v a d ă r a z e le s o a r e lu i11 (2.0), c o n d iţ ie p e ca re, d e fap t, tr e b u ie
să o în d e p lin e a s c ă ş a r p e le p e n t r u a d e v e n i b a la u r . S în t a t e s ­
t a t e ca z u r i în c a r e b a la u r u l e s t e im a g in a t ca f iin d „ ju m ă ta te
o m . ju m ă ta t e ş a r p e “ (8, p. 134) sa u , p u r şi s im p lu , ca fiin d
om : „ b ă la u r ii îc; o a m e n i“ (8, p . 135). în u n e l e z o n e d in T r a n ­
s ilv a n ia , s o lo m o n a r u l e s t e n u r n it ş e r c a n , d e la m a g h . sdrkrin'].;
b a la u r (3, p. 48). P ie r z î n d u - i- s e s e m n if ic a ţ i a in iţ ia lă şi,
d e c i, d e v e n in d c v a s U n u til, u n u l d in t e r m e n ii b in o m u lu i a p ie r ­
d u t d in im p o r ta n ţă , s a u a d is p ă r u t c o m p le t. În a c e a s tă s i ­
tu a ţie , s o lo m o n a r u lu i i s--au a t r ib u it ş i o p a r te d in f u n c ţ iile
m a le f ic e s p e c if ic e b a la u r u lu i ş i in v e r s , a c e stu ia d in u r m ă i
s-a u a tr ib u it o p a r te d in f u n c ţ iile b e n e f ic e ale p r im u lu i. R ă -
m în în d d oar 1a a c e st n iv e l c r o n o lo g ic , r e la t iv r e c e n t, u n
f o lc lo r is t — c a r e a p r o p u s o t ip o lo g ie a f iin ţ e lo r m itic e
r o m â n e ş ti — n u a în c a d r a t b a la u r u l în c a te g o r ia fiin ţe lo r
M d e_fice şi n ic i s o lo m o n a r u l în c e a a f iin ţ e lo r B e n e f ic e , r-i
1-a în c a d r a t p c a m în d o i în c a te g o r ia f iin ţe lo r m it ic e B e n e f i­
c e + M a le fic e (11, p . 124). D in a c e le a ş i m o tiv e , T r. H e r s e n i
a a ju n s la o c o n c lu z ie s im ila r ă ş i .a n u m e a c e e a că, p e n tr u g în -
d ir e a p o p u la r ă , b a la u r u l ar f i „o fo r ţă p r im o r d ia lă ca re p o a ­
t e f i b in e fă c ă to a r e sa u r ă u fă c ă to a r e c o n fo r m c ir c u m s t a n ţ e ­
lor" (5, p. 22).
2) U n a l t f e n o m e n ca r e ar f i p u t u t să c o n tr ib u ie la a lt e ­
ra r ea s t a tu t u lu i in it ia l b e n e f ic a l s o lo m o n a r u lu i în m e n t a lit a -
1 ea p o p u la r ă a fo s t o b s e r v a r e a f a p t u lu i cft, în p o fid a p r e z e n ţe i
şi in te r v e n ţ ie i a c e s tu ia , g r in d in a şi fu r tu n a se a b a t to tu ş i şi
p e s t e r e c o lte le o;.<.nenilor, n u n u m a i p e s t e lo c u r ile p u s tii. P e n ­

187
tr u a s a lv a în să p r e s tig iu l so lo m o n a r u lu i, o a m e n ii i-a u a c o r d a t
c ir c u m s ta n ţe a t e n u a n te în a c e a s tă p r iv in ţ ă ; e l d is t r u g e n u m a i
r e c o lte le a c e lo r o a m e n i c a r e n u - l m ilu ie s c c u m s e c u v in e , s a u
c a r e în c a lc ă a lte n o r m e a le c o le c t iv it ă ţ ii : „ c e i ca r e n u r e s p e c ­
tă n o r m e le e t ic e a le s a tu lu i s în t a p o i p e d e p s iţ i, p r in d e c la n şa ­
re a f u r tu n ii, d e c ă tr e ş o lo m o n a r u l j u s t iţ ia r “ (4, p. 135). D in
a c e le a ş i m o tiv e a lu a t n a s te r e u n f e n o m e n s im ila r în c e e a ce-1
p r iv e ş te p e S f. Ilie . A c e s ta îl f u lg e r ă d e r e g u lă n u m a i p e d ia ­
v o l (o a d v e r s ita t e a n a lo a g ă c e le i d in tr e so lo m o n a r ş i b a la u r ),
d a r c în d f u lg e r u l m a i c a d e ş i p e o a m e n i s a u p e g o s p o d ă r iile
lo r, n u e s t e p r iv it în p o p o r ca u n s e m n că S f. I lie e s t e r ă u fă ­
că to r , ci, d im p o tr iv ă , că e s t e u n ju d e c ă to r d iv in ; e s t e u n s.::-mn
c ă o a m en i f u lg e r a ţ i „au p e d r a c u l în ei“ sau ,,sîn t p ă c ă t o ş i41
sau „ v o r b e s c de rău “ sa u „ lu c r e a z ă d e s ă r b ă to r i44 sa u „ fa c ră ­
u t ă ţ i 44 (9, p . 393).
3) A l t a s p e c t (a su p ra c ă r u ia v o m r e v e n i p e s t e c îte v a p a
g in i), e s t e p r e s iu n e a la c a r e a u f o s t s u p u s e e r e s u r ile p o p u la r e
d in p a r te a d o c tr in e i c r e ş tin e o f ic ia le , m a i a le s în u lt im e le tr e i-
p a tr u s e c o le . In a c e ste c o n d iţii, so lo m o n a r ii (n u n u m a i ei, d
(■;.i a lte tip u r i d e v r ă jito r i p o p u la r i), din „ o a m e n i s f in ţ i ş i p io ş i“ ,
au d e v e n it „ o a m e n i b lă s tă m a ti d e D u m n e z e u , cari s e p u n în
le g ă tu r ă cu n e c u r a t u l şi îşi v în d s u f le t u l, ca să c a p e te p u t e r e
a su p r a v ă s d u h u lu i şi a b ă la u r ilo r “ (8, p. 143). A s t fe l, s - a u r ă s-
c u t c r e d in ţe c o n fo r m că r o ra so lo m o n a r ii se n a s c d in „ su fletele -
o a m e n ilo r c a r i a u o m o a r te s îl n ic ă “ s a u „d in j id o v i“, că „ şc o a ­
la s o lo m o n a r ilo r 44 e s t e o „ şc o a lă d ia v o le a s c ă 44, u n d e „ d a scă l e
d ia v o lu l în s u ş i44 s.a .m .d . T r a ia n H e r s e n i a s e s iz a t c o r e c t a d e ­
v ă ra ta fa ţă a lu c r u r ilo r : „ S o lo m o n a r ii, în fo r m a lo r n c a lt e -
r a tă d e c r e ş tin is m , n u s în t c o n s id e r a ţi ca fr a te r n iz în d cu d ia ­
v o lu l, n ic i ca r e c u r g în d la m ij lo a c e n e c u r a te , n ic i ca fiin d d u ş ­
m a n i a i s p e ţ e i u m a n e. E i n u u r m ă r e s c şi n u p e d e p s e s c d e c îl
p e c e i r ă i“ (5, p. 19). F e n o m e n u l e s t e m u lt p r e a r ă s p în d it şi
n o to r iu în is t o r ia r e lig iilo r p e n tr u a - l d e ta lia : su b p r e s iu n e a
u n e i d o c tr in e t e o lo g ic e , v e c h e a r e lig ie d e v in e m a g ie , v e c h ii
z e i (d a im o n i) d e v in d e m o n i, v e c h ii p r e o ţi d e v in v r ă jito r i v în -
d u ţi d ia v o lu lu i etc .
S c h iţ a t e f iin d a c e s te f e n o m e n e p s ih o - s o c ia le , s în t e m în m ă ­
s u r ă să e lim in ă m e le m e n t e le s t r ă in e şi p a r a z ita r e c a r e s-a u
s u p r a p u s, b r u in d u -le , s e m n if ic a ţ iilo r , d a că n u o r ig in a r e , cel
p u ţin a r h a ic e , a le c e lo r d o u ă f iin ţ e m it o - f o lc lo r ic e în d is c u ţie .
D a c ă p ă str ă m c r ite r iu l m a n ih e is t, u tiliz a t în v e d e r e a c la s if i­
c ă r ii f iin ţe lo r m ito lo g ic e r o m â n e ş t i (11), v a t r e b u i să a d u c e m
c o r e c ţ iile c a r e d e c u r g din a s e r ţ iu n ile d e m a i s u s : b a la u r u l e s t e

188
o fiin ţă m a le fic ă , s p r e d e o s e b ir e d e s o lo m o n a r ca rc ar t r e b u i
in c lu s î n c a te g o r i a f iin ţ e lo r m i to - f o lc lo r ic e b e n e fic e .
*
R e v e n in d la r e la ţ ia d in tr e c e i doi t e r m e n i ai b in o m u lu i, să,
p r e c iz ă m că a d v e r s ita t e a d in t r e b a la u r şi s o lo m o n a r d e c u r g e
d in c h ia r a n ta g o n is m u l lor ş i că , în p o fid a a p a r e n ţe lo r , a c e a s ­
tă a d v e r s ita te e s t e u n a d e t ip c la s ic . E a s e s u p r a p u n e , în u n e ­
le p r iv in ţ e p în ă la id e n tita t e , m o d e lu lu i ti p ic, a şa c u m a p are
a ce sta în le g e n d e le şi m it u r ile r o m â n e ş ti şi d e a iu r e a . M o n ­
str u l (d e m o n u l) o fid ia n ş i/s a u a c v a t ic d istu r b ă f ie o r d in e a C os­
m o s u l u i ( f u r ă /în g h it e cistrele e t c .) , f ie p e c e a a N a tu r ii (p r o ­
d u c e s e c e tă , f u r tu n ă , c u tr e m u r ), f ie p e ce a a c o le c t iv it ă ţ ii u ­
m a n e (d is tr u g e r e c o lta , p r e t in d e j e r t f e u m a n e etc .). In a c e ste
c o n d iţii, p e n tr u e v ita r e a in s ta u r ă r ii h a o s u lu i şi a d e z o r d in ii,
a p a r e ca in e v it a b ila în fr u n ta r e a d in tr e m o n s tr u /d e m o n , p e d e
o p a r te , şi z e u /e r o u sa u p r e o t /v r ă jito r , p e d e a ltă p a r te . P e n ­
tr u m e n ta lita t e a a r h a ic ă r o m â n e a s c ă , d in a c e a stă u lt im ă c a ­
te g o r ie , a c e lo r care au m e n ir e a de a r c s t a b ili/m e n ţ in e o r d i­
n e a , fă c e a p a r te şi s o lo m o n a r u l. T o t u ş i, a c e s ta n u p a r e să se
lu p t e cu b a la u r u l fu r tu n ii în s e n s u l c la s ic al c u v în tu h ii, p o a te
p e n tr u că , d e r e g u lă , s o lo m o n a r u l n u in t e r v in e p e n tr u a r e ­
s ta b ili o r d in e a c o m p r o m isă , ci p e n t r u a o m e n ţin e p e c e a e x i s ­
te n tă . M e n i r e a lu i e s te să îm b lîn z e a s c ă , c u m v a „din f a ş ă “, m a ­
n ife s t ă r ile d is t r u c t iv e a le s t ih iilo r m e t e o r o lo g ic e . D a r c h ia r aşa
stîn d lu c r u r ile , v o m v e d e a că s o lo m o n a r u l a re (ch ia r d a că
a tr o fia t) c o m p o r t a m e n t u l lu p t ă t o r u lu i c u bD. la u r u l. În ce e a
c e - l p r iv e ş te , p ar să p r e d o m in e g e s t u r ile şi „ a r m e le “ lu p t ă t o ­
r u lu i m a g ic ia n , lu c r u f ir e s c p e n tr u u n p r e o t/v r ă jito r . S o lo m o ­
n a r u l s u p u n e b a la u r u l cu m ij lo a c e m a g ic e : e l îl fa r m e c ă , îl
d e s c în tă — c itin d d in „ c a r te a s o lo m o n a r u lu i“ , îl „ le a g ă 11 —
p u n în d u -i fr îu l ş i, în f in a l, în c a le c ă p e e l ca p e u n c a l îrn -
b lîn z it.
P u n e r e a f r îu lu i p e c a p u l b a la u r u lu i în v e d e r e a în c ă le c ă r ii
Lui d e c ă t r e so lo m o n a r , e s t e u n a d in tr e c e le m a i s p e c ta c u lo a s e
ş i e x p lic it e fo r m e a le „ le g ă r ii“ m o n s t r u lu i, d in lu n g u l ş ir d e
a s tfe l d e a c ţiu n i în f ă p t u it e d e z e ii s a u e r o ii m a g ic ie n i d in m i­
to lo g ia u n iv e r s a lă . N u e s t e v o r b a , în a c e s t caz, ca în a lt e ..ni­
t u r i şi le g e n d e , d e o b a n a lă le g a r e a m o n s tr u lu i (cu la n ţ u l,
c u c e n tu r a , c u p la s a e tc .), ci d e o „ în fr în a r e “ — o s u p e r b ă a le ­
go r ie a s u p u n e r ii s t ih ie i, a im p u n e r ii u n u i p r in c ip iu o r d o n a to r
unei stă r i h a o tic e , a îm b lm z ir ii u n e i m a n if e s tă r i s t ih ia le (fu r ­

18S
tu n ă , g r in d in ă ) şi a tr a n s fo r m ă r ii e i în tr -u n a p a ş n ic ă şi u tilă
,(p lo a ia ) (151).
I m a g in e a z b o r u lu i p r in v ă z d u h a s o lo m o n a r u lu i p e s p in a ­
re a b a la u r u lu i- n o r ilo r e s t e şi e a d e f in ito r ie . O r e g ă s im s u b în -
ţ e le a s ă în n u m e le p r e o ţilo r tr a c i k a p n o b a t a i c a r e , p r o b a b il, im i­
t a u a s t fe l g e s t u l s u v c r a n d e o r d o n a to r c o s m ic a l z e u lu i a u to h ­
to n a l f u r t u n ii şi, u lte r io r , a c e e a ş i im a g in e o r e g ă s im în
„ d r u m u l p rin n o r i“ al S f. Jlie (152). A ş a cu m a m m a i .a v u t
p r ile j u l să c o n s t a tă m , a c e a stă im a g in e n u e s te u n a d e c o r a tiv ă ;
a cuLlări p e n o r i e s t e u n a tr ib u t d e f in ito r iu al z e ilo r u r a n ie n i
(In d ra , B a a l-H a d a d , Ia h v e ) (153). D a r d a că , la c e i d in u rm ă ,
a c e a stă im a g in e e s te în ţe le a s ă , m a i m u lt s a u m a i p u ţin , la f i­
g u r a t, în c a z u l s o lo m o n a r u lu i a c ă lă r i p e n o r i e s t e o im a g in e
-co n cretă ş i e x p lic it ă .

F a p tu l c ă b a la u r u l nu o p u n e (a p ro a p e) n ic i o r e z is te n ţă
s o lo m o n a r u lu i, n u t r e b u ie să n e su r p r in d ă . E s te o ( l i ^ ă d e)
r e a c ţie tip ic ă în fa ţa e r o ilo r m a g ic ie n i. In fo lc lo r u l e u r o p e a n
c r e ş tin iz a t, a b u n d ă le g e n d e le h a g io g r a f ic e r e fe r ito a r e la s f in ţ i
c a r e le a g ă cu m a n tia rn lo v e s c c u cîrja b a la u r ii c a r e p u s tie s c
o r e g iu n e sa u a lta . N u m a i în fo lc o lo r u l fr a n c e z , d e e x e m p lu ,
s în t a t e s t a t e p e s t e 50 d e a s t f e l d e le g e n d e (10). C ea m a i n o to ­
r ie d in tr e e le e s t e le g e n d a S f in t e i M a rth a , c a r e le a g ă b a la u r u l
T a r a sq u e c u c e n tu r a sa v i r g in a lă . In a ce e a şi s fe r ă d e s e m n if i­
c a ţii in tr ă ş i le g e n d a b a la u r u lu i r ă p u s d e S f. G h e o r g h e şi l e ­
g a t d e fe c io a r ă (vezi, la n o i, f r e s c a r e s p e c tiv ă p e f a ţa d a s u ­
d ic ă a b is e r ic ii V o r o n e ţ ş i ilu s t r a ţ ia d in C a z a n ia lu i V a rla a m ).
'T o t fă r ă lu p tă s u p u n e I a s o n b a la u r u l c a r e p ă z e a U n a d e a u r,
f o lo s in d u - s e d e d e s c in t e c c şi ie r b u r i „ a d u c ă to a r e de s o m n “,
p r im ite d e la M e d e e a — v r ă j it o a r e ca r e, n u în tîm p lă to r , se
h u a ir ă d e p r iv ile g iu l d e a c ă lă to r i p rin v ă z d u h cu u n c a r tr a s
de b a la u r i. (V e z i, Î!1 e s e u l n o s tr u d e s p r e L a b i r i n t , a p o r tu l A -
r ia d n e i şi r o lu l s im b o lic nl g h e m u lu i în le g e n d a r ă p u n e r ii M i­
n o ta u r u lu i d e c ă tr e T e z e u .)
M o t iv u l a p a r e (e s te d r e p t, sp o ra d ic) şi în c ic lu l d e b a sm e
şi le g e n d e s o lo m o n ă r e ş ti, ca în t r - u n b a sm b u c o v in e a n c u le s în
1932 : în tr -o ţa ră ,.d e la m ia :z ă -n o a p te “, d in c a u z a u n u i b a ­
la u r , p lo a ia ş i fu r tu n a n u m a i c o n te n e a u , a s t f e l c ă s u v e r a n u l
ţ in u t u lu i estf" p o r e c lit N e g u r ii Îm p ă r a t. S in g u r u l m ijlo c d e a
s c ă p a d e u r g ie e ste tr im it e r e a în p ils t ie a u n e i f e c io a r e c u ra te .
D in tr e f e t e le tr im ise , c e le „ n e c u r a te " sîn t m în c a t e de „ j iv i­
n e le " (b a la u r ii ?) c a r e a s c u lt a u d e s o lo m o n a r , d a r n u ş i f e ­

190
c io a r a „curată"' — e r o in a b a s m u lu i. In a c e s t p u n c t a l e p ic u lu i,.
s tr u c tu r a s c e n a r iu lu i (p în ă a ic i c la s ic ă ) d e v in e a t ip ic ă , p rin
c o n ta m in a r e a m o t iv u lu i b in e c u n o s c u t ş i u n iv e r s a l r ă s p în d it (pe
care îl v o m n u m i „ le g a r e a m a g ic o - e r o tic ă a b alau ru lu i" '), cu
m o tiv u l a u to h to n (ta n g e n t c u p r im u l) a l „ le g ă r ii m a g ic e a b a ­
la u r u lu i d e c ă tr e solo m o n a r" '. N u m a i a p are, ca în sc e n a r iu l.
tip ic , u n e r o u c u a p tit u d in i „ răzb oin ice" ' ca r e r ă p u n e /îm b lîn -
z e ş t e m o n s tr u l c u a ju t o r u l (ch ia r d a că , u n e o r i, n e e x p lic it ) a]
f e c io a r e i, cu a t r ib u t e le s a le „ (e r o tic o -) m a g ic e “. A p a r e , în s c h im b ,
„ so lo m o n a r u l d in p u s t ie “ , c a r e - ş i „ d u c e v ia ţa su b m a r e canon"'
( tr ă ie ş te iz o la t, e s t e c a s t ş i v e g e t a r ia n ) şi c a r e o in iţ ia z ă pe
e r o in ă , f ă c în d - o „ s o lo m o n ă r iţă “, d ă r u in d u - i „ c ă p ă str u l cel fe r -
m e c a t “ ş i p u t e r e a d e a s t ă p în i „ s t ih iile firii"', d e a în fr în a şi
că lă ri b a la u r ii f u r tu n ii. E roin a u r m e a z ă s f a tu r ile şi în v ă ţ ă t u ­
r ile s o lo m o n a r u lu i şi r e u ş e ş t e , s u b p r iv ir ile u im ite ş i în s p ă i-
m în ta te ale îm p ă r a tu lu i ş i a le s u it e i sa le , să îm b lîn z e a s c ă m o n ­
s t r u l fă r ă lu p t ă : „ B a l a v in e c a m i e l u l şi f a t a - i p u n e c ă p ă s ­
tr u l şi d e o d a tă - i s a r e în s p in a r e ... A tu n c e a fa ta i- a d a t p in t e n i
b a la u r u lu i ş i s o r b u l f u r t u n ii i- a lu a t p e s u s ş i i- a s u it p în ă în
n o r i... C a p r in f a r m e c , p lo a ia a în c e t a t ş i n o u r ii c e i n e g r i s-a u .
în d r e p ta t, b u lu c , s p r e m ia z ă n o a p t e “ (109, p. 179).
î n e x e m p le le s e m n a la t e s a u c o m e n t a te m a i s u s — n u m ă ­
r u l lo r p o a te f i u şo r m u lt ip lic a t , d a tă f iin d la r g a r ă s p în d ir e a
m oti^vului — o b s e r v ă m r o lu l j u c a t d e f e t e - f e c io a r e în c a d r u l
s c e n a r iu lu i m it ic o - e p ic 'în d is c u ţ ie . P r e z e n ţa şi a p o r tu l p e r s o ­
n a je lo r f e m in in e , în c a d r u l a c ţ iu n ii d e „le g a r e “ a m o n s tr u lu i,
p a r e să in tr o d u c ă o s e m n if ic a ţ ie e r o tic ă . N u în tîm p lă t o r e le
tr e b u ie f ie t in e r e fe c io a r e ş i să fie e x p u s e , g o a le s a u în
s tr a ie d e m ir e a s ă , p e m a lu l a p e i s a u în fa ţa p e ş t e r ii în c a r e
s ă lă ş lu ie ş t e b a la u r u l. U lte r io r , c în d a a p ă r u t m o t iv u l „ er o u l
c a r e r ă p u n e m o n s t r u l şi m în t u ie fecioara"', a s ^ x t .u l e r o t ic n u
a di^s.părut, d o a r C'ă în r e la ţ ia e r o t ic ă fe c io a r ă -b a la u r , a c e s ta d in
u r m ă e s t e în lo c u it d e e r o u : în m itu r i şi b a s m e e s t e o r e g u lă ,
ca r e n u s u p o r tă e x c e p ţ ie , c a e r o u l s ă ia d e s o ţ ie p e fa ta s a l ­
v a t a d in g h e a r e le m o n s t r u l u i. S e p a r e că m o tiv u l „ p o to lir e a
fo a m e i m on stru lu i" ' a în lo c u it m o t iv u l, m a i a r h a ic , „ p o to lire a
fo a m e i s e x u a le a a c e s t u ia “. D a r s u b s t it u ir e a n u s - a p r o d u s în ­
to td e a u n a c o m p le t , a s t f e l că, î n u n e le t e x t e m ito - f o lc lo r ic e .
au s u p r a v ie ţ u it s u p r a p u s e a m b e le m o tiv e , p r e v a lîn d în s ă cel,
b ă n u it d e noi, m a i a r h a ic . I n tr -o le g e n d ă b ă n ă ţe a n ă , „ ... la o
f în t în ă , b a la u r u l m ă n în c ă în f ie c a r e zi u n ch ip de fa tă m a r e
d u p ă c e o iu b e ş t e “ (81. p. 4 8 2 ), ia r în t r - u n b :ism r u s e s c , „ Z m e ­
u l a a p u c a t-o p e fa ta d e îm p ă r a t ş i a t îr ît - o în b îr lo g u l lu i, dar

i9 i
d e m în c a t n -a m în c a t- o ; ta re - fr u m o a s ă era, aşa că a lu a t-o de
n e v a s tă " (82, p . 315). Î n tr -o v a r ia n tă r o m â n e a sc ă a le g e n d e i
S f. G h e o r g h e (sec. al X V I I -le a ) , p r in ţe s a - v ic t im ă e îm p o d o b ită
„ca şi la n u n tă “ şi o fe r ită b a la u r u lu i d e s o ţ ie (171, p. 126).
M o tiv u l a s u p r a v ie ţ u it şi în c r e d in ţe le ş i p r e s u p u s e le p r a c ­
t ic i a le v r ă jito a r e lo r d in E u r o p a m e d ie v a lă , d o a r că c e l „ le -
g a t “ e r o tic — p e n tr u a -i c î ş t i g a b u n ă v o in ţa ş i c o la b o r a r e a —
n u m ai e s te b a la u r u l (D r a c o ), ci în lo c u it o r u l c r e ş tin a l a c e s ­
t u ia (D r a cu l). T im p d e c in c i v e a c u r i, în tr e s e c o lu l al X I I I - le a
(in a n u l 1275, la T o u lo u s e , a a v u t lo c p r im a a r d e r e p e r u g a
m ie i v r ă jito a r e c o n d a m n a te p e n tr u p r e s u p u s e r e la ţii c a r n a le
c u d ia v o lu l) ş i s e c o lu l a l X V I I I -le a , s în t a t e s t a te n e n u m ă ­
r a te e x e c u ţ ii p e n tr u a c e s t d e lic t, în to a tă E u r o p a (86 ; 150).
U n u l d in c e le 15 d e li c te d e c a r e se fă c e a u v i n o v a t e v r ă jito a r e le
e r a c o n s id e r a t a fi „ îm p e r e c h e r e a cu d ia v o lu l“, c u m sc r ia J e a n
B o d in la s f îr ş itu l s e c o lu lu i al X V I - le a ( L a d e m o n o m a n i e d es
::orcieres, P a r is, J 581 ), c u to a te că, în a c e a e p o c ă , în c e p e a u să
s e a u d ă v o c i — ca cea a ' c e le b r u lu i J e a n W ie r — ca r e în c e r ­
cau să c o n v in g ă I n c h iz iţia d i „ to a te p o v e ş t ile c a r e v o r să d e ­
m o n s tr e z e r e la ţ iile tr u p e ş ti c u d ia v o lii s în t m in c in o a s e 11 şi că
a ş a - n u m it e le „ v r ă jito a r e 14 sîn t b ie te f e m e i p s ih o p a te , c a r e a u
n e v o ie d e în g r ijir i m e d ic a le şi n u d e p r o c e s e in c h iz ito r ia le
(J ea n W ie r , D e s p r c s t ig iis d n e m o n u m e t in c a n ta t io n is a c v e ­
n e / i c iis , B a s e l, 1563).
T o t în s fe r a „ le g ă r ii er o t ic e “ in tr ă ş i u n e le m a n ife s tă r i
d e n u d ita t e ritu a lă , a t e s t a te p e tă r îm r o m â n e s c şi a iu r e a în c ă
d in c e le m a i v e c h i tim p u r i. S în t c u n o s c u te r itu r ile a p o tr o p a ic e
în c a d r u l că ro ra f e m e ile se d e z g o le s c (şi c îte o d a tă m im e a z ă a c­
tu l s e x u a l) în v e d e r e a a lu n g ă r ii/le g ă r ii d u h u r ilo r rele. L a j u ­
m ă ta t e a s e c o lu lu i al X V I I I - le a , a r h ie p is c o p u l M o ld o v e i, M ar-
c u s B a n d in u s , a d e s c r is u n r it d e n u d ita t e r itu a lă , In e n it să
a lu n g c /le g e d e m o n u l c iu m e i : „... în t r - o n o a p te o b scu ră 10
f e t e b ă tr în e , d e s p u i a te , a le r g a r ă d e m a i m u l te o ri îm p r e j u ru l
s a te lo r , g e s tic u lîn d cu s ă ltă tu r i şi jo c u r i c u c în t e c e , (şi) a r u n ­
c a u d in m in ă b e ţe a p r in s e ..., fă c în d a c e a s t a , r o m â n ii c r e d că
c iu m a n u s e v a a t in g e d e o a m e n ii g o i, ci v a a v e a r u ş in e ...“ (83,
p. 57). A s t f e l d e p r a c tic i d e n u d ita t e r itu a lă co n tra m o lim e lo r
lsînt d in a b u n d e n ţă a t e s t a t e şi la a lt e p o p u la ţii : s la v i, fin o -
u g r ie n i e tc . (41, p. 199). T o t în M o ld o v a , dar la p e s t e t r e i s e ­
c o le d e la m ă r tu r ia lu i B a n d in u s , s în t c o n s e m n a te scen arlii
r itu a le a p r o a p e id e n tic e (n u d it a t e a şi c ir c u m a m b u la ţiu n e a ri­
tu a le , d e s c în t e c u l, a m e n in ţa r e a cu b e ţ e ) , a v în d în să ca o b ie c t
a l le g ă r ii m a g ic o -e r o tic e s t ih iile a t m o s f e r ic e : p e n t r u a a lu n g a

192
g r i n i n a , v r ă jito a r e a „ ie şe a a fa r ă ş i- n c o n ju r a liv a d a în p ie le a
g o a lă ... M e r g e a în d ă r ă t c u c îr ja ... S o r o c e a d in g u r ă “ s a u „C u
n iş t e b e ţiş o a r e d e a lu n ; în p ie le a g o a lă , se d u c e a c u b e ţ e le
lin g ă ia z ş i a d u c e a s a u o p r e a p lo a ia “ (33, p . 126). (S ă m a i c o n ­
s e m n ă m f a p t u l că a n a lo g ia d in tr e c e le d o u ă p r a c tic i r itu a le n u
s e o p r e ş te a ic i. A p o t r o p e u t ip i c , în c a z u l c iu m e i, c ă m a ş a d e
c în e p ă e x p u s ă la h o ta r jo a c ă a c e la ş i ro l m a g ic şi în c a z u l g r in -
d in e i I 33, p. 12 6 /.) P r a c tic a n u d it ă ţ ii r itu a le , a v în d d rep t
:-;cop „ le g a r e a “ m a g ic ă a s t ih iilo r n a tu r a le ş i a d e m o n ilo r care
l e d e c la n şe a z ă , are o v e c h im e m ile n a r ă . P lu ta r h ( M u l i e r u m v i r -
i u t e s , IX ), c o n s e m n e a z ă a s t f e l le g e n d a p o tr iv it că r eia B e le r o -
p h o n îl ro a g ă p e z e u l P o s e id o n să d e c la n ş e z e o fu r tu n ă - p o t o p
c a r e să p u s t ia s c ă o g o a r e le ly c ie n ilo r : „ M a rea în ă lţ în d u - s e v e ­
n e a d u p ă e l şi a c o p e r e a o g o a r e le . C u m b ă r b a ţii n u p u te a u s ă - l
în d u p le c e , o r ic ît î l im p lo r a u , i- a u ie ş it în a in t e f e m e ile , r id i-
c în d u - ş i f u s t e le şi d e z g o lin d u -ş i t r u p u r ile ş i a s t f e l, d în d u -s e
e l în a p o i d e r u ş in e , s - a u re tr a s, d u p ă cu m s e sp u n e, ş i v a lu r il e “
■(cf. 84, p. 160).
U n a d in tr e c e le m a i in t e r e s a n t e le g e n d e , p r iv in d „ le g a r e a “
P<' c a le e r o tic ă a m o n s t r u lu i, e s te c e a a S fin t e i M a r th a ca re
le a g ă , cu c e n tu r a sa v ir g in a lă , în fr ic o ş ă to r u l b a la u r Tar^asque.
în a c e s t caz, c e l e d ouă' to p o s -u r i ( „ le g a r e a “ şi „ le g a r e a e r o t ic ă “)
■s-au su p r a p u s în t r - o fo r m ă s p e c ta c u lo a s ă . S c o a te r e a c e n tu r ii
d e c a s tita te !?i le g a r e a m o n s tr u lu i T a r a sq u e (la p r o p r iu ) s în t
g e s tu r i a că ro r s e m n if ic a ţ i e s im b o lic ă n u e s t e d e c ît f o a r t e v a g
m a s c a tă : Sf. M a r th a d ă r u ie ş t e p r o p r ia sa v ir g in ita te b a la u r u ­
lu i, în v e d e r e a „ le g ă r ii“ m a g ic o - e r o t ic e a a c e s tu ia .
*

P u n în d în d is c u ţ ie p o s ib ilit a t e a s u p r a v ie ţ u ir ii, în fo r m e
f o lc lo r ic e , a t r a d iţ ie i a r h a ic e r e f e r it o a r e la p r e o ţ ii-a n a h o r e ţ i
< lic o -g e to - m is ie n i. m e r ită să c o m e n tă m u n e le m ă r tu r ii is t o r ic e
ş i a r h e o lo g ic e , m ă r tu r ii ca r e, f ie au f o s t n e g lij a t e d e c e r c e tă ­
to r i, f ie a u fo st a b o r d a te d in a lt e p e r s p e c t iv e d e c ît c e a a s t u ­
d iu lu i d e fa ţă şi, m a i a le s , a r în d u r ilo r d e m a i su s.
Ş t im , sa u c e l p u ţin b ă n u im , ro lu l m a jo r p e care l- a ju c a t
b a la u r u l în m ito lo g ia g e t o - d a c ilo r . N u d e ţin e m to tu ş i in fo r m a ţii
d o c u m e n ta r e p r e c is e în a c e a stă p r iv in ţ ă . C u a tît m a i m u lt ,
n u n e e s t e p e r m is să n e g lij ă m u n e le t e x t e a n tic e c a r e c u p r in d
o a r e c a r e in fo r m a ţii (c h ia r d acă v a g i şi a m b ig u e ) r e fe r ito a r e
la a c e a s tă p r o b le m ă ş i, m a i a le s, p r iv it o a r e la r e la ţia ca r e n e
in te r e s e a z ă a c u m î n m o d d e o s e b it — a c e e a d in tr e b a la u r şi
p r e o t. T e x te le d e s p r e c a r e a m in t e a m s e r e fe r ii la G a le r iu s (a­

cd. 201 coala 13 193


ju n s îm p ă r a t a l R o m e i) şi la m a m a a c e s t u ia (o p r e o te a s ă dacă)„„
D ar s ă v e d e m p e s c u r t b io g r a f iile c e lo r d o u ă p e r s o n a je is to r i­
ce, b io g r a fii p e c a r e a în c e r c a t s ă le c o n tu r e z e , în c ă d e la î n ­
c e p u t u l s e c o lu lu i a l X l X - l e a , G h . Ş in c a i în H r o n i c a r o m â n i l o r .
Î n p r im a ju m ă ta t e a s e c o lu lu i al I I I - le a e.n ., a tr ă it în
D a c ia „o p r e o t e a s ă a z e ilo r d e m unte"' (L a c ta n tiu s , D e morti.:.,
b u s p e r s e c u t o r u m X I), c u n o s c u tă s u b n u m e le r o m a n iz a t R o -
m u la — „ o r ig in a r ă d in r e g iu n il e d e d in c o lo d e D u n ă r e “ (ib i-
d e m IX , 2). În u r m a d e s e lo r şi p u t e r n ic e lo r in v a z ii a l e ca r p ilo r,
R o m u la se v e d e n e v o it ă să s e s ta b ile a s c ă la s u d d e D u n ă r e ,
s e p a r e în lo c a lit a te a S e r d ic a (S o fia d e a z i). E m ig r a r e a s - a
p r o d u s p r o b a b il în j u r u l a n u lu i 2 45 e.n ., c în d e s t e a te s ta t c e l
m a i p u t e r n ic a ta c a l c a r p ilo r îm p o t r iv a D a c ie i. În ju r u l a n u ­
lu i 2 5 0 , la S e r d ic a , se n a ş t e G a le r iu , ca r e v a îm b r ă ţişa c a r i­
era m ilita r ă . In a n u l 293, îm p ă r a t u l D io c le ţ ia n (2 8 4 — 305) îl
r id ic ă p e G a le r iu s la r a n g u l d e C a e s a r şi îl '.însărcinează cu
a d m in is tr a r e a P e n in s u le i B a lc a n ic e . In a c e a s tă c a lita te , e l a ­
p ă r ă g r a n iţa n o rd ică a im p e r iu lu i (p e a t u n c i la D u n ă r e ) de
in v a z iile s u c c e s iv e a le c a r p ilo r , în v in g în d u - i d e f ie c a r e d a tă ,
m o tiv p e n tr u c a r e p r im e ş t e t it l u l tr iu m fa l d e C a r p i c u s M a x i-
m u s (158). G a le r iu s a fo s t c e l m a i în v e r ş u n a t s u s ţin ă to r (d u p ă
u n ii, c h ia r in iţia to r ) a l p o lit ic ii a n tic r e ş t in e d u s e d e D io c le ţia n .
L a m o a r te a a c e s tu ia d in u r m ă (în a n u l 305), G a le r iu s d e v in e
îm p ă r a t ( A u g u s t u s al O r ie n t u lu i, în ce a d e a d o u a te t r a r h ie ) T
s u b n o m e le C a iu s V a le r iu s M a x im ia n u s G a le r iu s . C a îm p ă r a t
ro m a n d e o r ig in e d a că , s e p a r e că e l a r e c u c e r it te m p o r a r o-
p a r te a D a c ie i, la n o r d d e D u n ă r e : „ N e a m u l C a rp ilo r a f o s t
a tu n c i b ir u it ş i tr e c u t în te r i to r iu l rom a n “ (Io r d a n e s, R o - ^ n a .
217), ba c h ia r „a d e c la r a t că e s t e d u ş m a n u l n u m e lu i d e r o m a n
şi că v r e a s ă s c h im b e t itu la t u r a im p e r iu lu i r o m a n cu a ceea d e
im p e r iu d a c ic “ (L a c ta n tiu s, D e m o r t. p e r s e c . X X V I I , 9). D u p ă
c u m SlL.4;) ţine V ic t o r A u r e liu s , G a le r iu s a f o s t în m o r m în ta t (a n u l
3 1 1 ) în L o c u s R o m u l i a n u s R o m u la ) — c a s tr u şi o r a ş ro­
m a n la n o r d de D u n ă r e (a zi R e ş c a , corn. D o b r o s lo v e n i, j u d e ­
ţu l O lt), f o s t ă c a p ita lă a p r o v in c ie i D acia M a lv e n s is (79). G a ­
le r iu s a r f i n u m it o r a şu l a s tfe l, „ d u p ă n u m e le R o m u la a l m a ­
m e i s a l e “ (V ic to r A u r e liu s , D e v i t a e t m o r i b u s irnp., 4 0, 16).
R o m u la — p e r s o n a j is t o r ic c a r e n e in te r e s e a z ă în c e a ..nai
m a r e m ă su r ă — e ste d e s c r is ă ca f iin d o m a r e p r e o te a s ă d e la
n ord d e D u n ă r e ( n m t e r e j u s T r a n s d a n u v i a n a , ci. L ectantiu s),„
c a r e a d u c e a s a c r if ic ii „ z e ilo r d e m u n te “ : „ ...m a m a lu i G a ­
le r iu s era o p r e o te a s ă a z e ilo r d e m u n te (deoru m m o n tiu m
c u l t r i x ) , c a r e a d u c e a s a c r if ic iu a p r o a p e în f ie c a r e zi ş i- i p r i­

194
m e a p e s lu j it o r ii săi la m e s e ş i o sp e ţe " (L a c ta n tiu s, O p . cit.
X I). N u p u te m ş ti c in e er a u „ z e ii d e m u n t e “ ; p o a te z e i u r a ­
n ie n i, s a u zei. c a r e lo c u ia u , c a ş i Z a lm o x is , p e K o g a i o n o n —
„ m u n te le (ca re) a fo s t s o c o tit s f î n t “ d e c ă tr e g e ţ i (S t r a b o n ,
G e o g r . V II, 3, 5). D o u ă e le m e n t e p ar să c o in c id ă c u in fo r m a ­
ţ iile p e ca r e le d e ţ in e m p r iv in d m i s t e r e l e în t e m e ia t e d e Z a l­
m o x is : a) p r a c tic a s a c r if ic iilo r şi b) p r a c t ic a b a n c h e te lo r r i­
tu a le.,
a) În p r iv in ţa . p e r io d ic it ă ţii s a c r if ic iilo r („a p r o a p e în f i e ­
c a r e z i “) e s t e v o r b a f i e d e r e la t a r e a u n o r g e s tu r i s a c r ific ia le
m in o r e (lib a ţii, o fr a n d e a lim e n ta r e ), f ie d e o e x a g e r a r e a a u ­
to r u lu i. L a c ta n t iu s a f o s t u n a u to r c r e ş tin (c. 260 — c. 325),
c a r e a s c r is s t r ic t d e p e a c e a s tă p o z iţie , m a i a le s lu c r a r e a la
c a r e n e r e f e r im ( D e m o r t i b u s p e r s e c u t o r u m ) , în c a r e a p r e ­
z e n ta t, d e p e p o z iţia a p o lo g e tic ii c r e ş tin e , b io g r a f iile îm p ă ­
r a ţilo r ca r e a u p e r s e c u t a t p e a d e p ţii n o i r e lig ii. E s te d e c i f i ­
r e s c s ă - l b ă n u im d e e x a g e r ă r i m e n it e să d is c r e d it e z e c u lt u l
..,b arb ar“ şi „p ă g în “ p r a c tic a t d e m a m a lu i G a le r iu s şi s ă d e ­
m o n s t r e z e că „în s u f l e t u l a c e s te i b e s t ii (e v o r b a d e G a le r iu s
— n .n ), er a o s ă l b ă t i c i e î n n ă s c u t ă , s tr ă in ă d e s în g e l e r o m a n “
( D e m ort. p e r s e c . IX ). D e a ltfe l, e x a g e r ă r i s im ila r e (d ic ta te
în s ă d e a lt e c o n s i d e r e n te ), se r e g ă s e s c şi la a lţi a u to r i a n tic i :
.S tr a b o n , v o r b in d d e s p r e c u c e r n ic ia f e m e ilo r g e te , c ite a z ă d in -
tr-o c a r te (p ie r d u tă a zi) a c o m e d io g r a fu lu i M e n a n d r u ( s e c o lu l
a l I V - le a î .e .n .), în c a r e u n g e t m is o g in s e p lîn g e că d in c a u ­
z a f e m e ilo r s e ad u c j e r t f e „d e c îte c in c i o r i p e z i “ (S tr a b o n ,
G e o g r . V I I , 3, 4).
b) în c e e a c e p r iv e ş t e „ m e s e le ş i o s p e ţ e le “ o r g a n iz a te d e
p ^ w t e a s ă . la c a r e s e a d u n a u t o ţi slu j i to r ii să i ( v i c a r i o s su o s ),
e s t e vorb a de o s p e ţ e c u ltu a le , p rob a b il d e a c e la ş i tip c u c e le
la ca r e. Z a lm o x is in v it a „ p e c e t ă ţ e n ii d e fr u n t e “ (H er o d o t,
I st. IV , 95). „ A s e m e n e a s c e n e d e b a n c h e t e r it u a le — s c r ie
M ir c e a E lia d e — s în t d in a b u n d e n ţă a t e s t a te m a i t îr z iu de
m o n w n c n t e le a f la t e în T r a c ia ş i în s p a ţiu l d a n u b ia n “ (41, p.
4 1 . v e z i t o t a ic i şi b ib lio g r a fia p r o b le m e i) .
T o t u n is t o r ic la t in d in s e c o lu l al I V - le a e .n ., V ic to r S e x -
t u s A u r e liu s , n o te a z ă c ă p r e o t e a s a R o m u la — m a m a îm p ă r a ­
t u lu i G a le r iu s — e r a în r e la ţ ie e r o tic ă c u b a la u r u l (m a tr e m
c o m p r e s s a m d r a c o n e ) . A u t o r u l la t in s c r ie că G a le r iu s „ a în ­
d r ă z n it să a fir m e cu o b r ă z n ic i e că m a m a s a l- a c o n c e p u t în
c h ip u l O lim p ia d e i, n ă s c ă to a r e a lu i A le x a n d r u c e l M a r e, îm -
p e r e c h in d u - s e c u u n b a la u r 14 (V ic to r A u r e liu s , D e v i t a et
m o r i b u s i m p c r a t o r u r n 40, 17). Ţ in în d c o n t d e g r a n d o m a n ia , în

195
g e n e r a l, a îm p ă r a ţilo r r o m a n i d in e p o c ă — fa ţă d e ca r e G a le r iu s.
n u a fă c u t e x c e p ţ ie (el a a f ir m a t, d e e x e m p lu , c ă e s t e „ n ă s c u t
din z e i“, cf. L a c ta n tiu s ) — n u e s t e e x c lu s ca le g e n d a să fi f o s t
„c o n s t r u it ă “ d e G a le r iu s în s u ş i. E l ar fi p u t u t , în p r in c ip iu ,
să fi c u n o s c u t le g e n d a n a ş t e r ii•lu i A le x a n d r u c e l M are, n u a tît
d in m a n u s c r is e g r e c e ş t i, c ît d in tr a d iţia ora lă . D ar, m ai p r o ­
b a b il, e s t e v o r b a d e o i n t e r p r e t a t i o o p e r a tă d e V ic to r A u r e ­
li u s, cu s c o p u l d e a - l d is c r e d it a p e îm p ă r a tu l d e o rig in e '
„b a rb a ră " , c a r e ar fi a v u t „ o b r ă z n ic ia “ d e a - ş i fi co m p a ra t
d e s t in u l c u c e l in c o m p a r a b il a l e r o u lu i m a c e d o n e a n . A c e a s tă
a d o u a s o lu ţ ie p a r e a fi m a i c r e d ib ilă , a v în d în v e d e r e şj
fa p t u l că V ic to r A u r e liu s — ca r e ş i- a scris c a r te a p e la a n u l
3 6 0 — a f o s t p r o b a b il in f lu e n ţ a t d e p r im a tr a d u c e r e în lii ib u
la tin ă a A l e x a n d r i e i — H i s t o r i a A l e x a n d r i M a g n i r e g i s M a c e -
d o n ia e — tr a d u c e r e , fă c u tă d e I u liu s V a lc r iu s în j u r u l a n u lu i
3 40, p e c a r e n ic i G a lc r iu s (m o r t în a n u l 311), n ic i L actan tius-
(m o rt în a n u l 3 2 0 ) n u p u t e a u s-o f i c u n o s c u t. O r ic u m , fie
în tr -u n ca z , f ie în c e lă la lt, e s t e fo a r te p r o b a b il ca u n e i c r e ­
d in ţe „ b arb are" (p r e o te a să g e t o - d a c ă în r e la ţ ie m a g ico -er o --
t i c i cu b a l a u r u l), cu s e m n if ic a ţ ie p r e a p u ţ in , sa u d e lo c , c u ­
n o s c u tă , i s - a su p r a p u s „ c lişe u l" le g e n d e i n a ş te r ii m ir a c u lo a ­
s e a lu i A le x a n d r u M a c e d o n — le g e n d ă care îşi în c e p u s e d e j a
p r o d ig io a sa c a r ie r a p e ca r e i - o c u n o a ş te m (159).
N e o p r im a ic i c u e x e m p lif ic a r e a ş i c o m e n ta r e a m o t iv u ­
lu i „ le g a r e a e r o tic ă a m o n s tr u l u i" , n u în a in t e în s ă d e a s u b li­
n ia , în c ă o d a tă , c ă a c e s ta e s t e d in a b u n d e n ţă a t e s t a t în l i t e ­
ra t u ra m it o - f o lc lo r ic ă şi c e a is to r ic ă , a tît p e a x a o r iz o n ta lă ai
s p a ţiu lu i, c î t şi p e c e a v e r t ic a lă a t im p u lu i ( v e z i în a c e s t sens.
8 2, p . 3 1 5 — 331 şi St. T h o m p s o n — M o t i f - I n d e x n r. G 2 4 3 .3 ,
S 2 2 8 , S 2 6 2 .1 , T 118, ş.a.).
*

A lt e s u g e s t ii, e x t r e m d e u t il e te m e i n o a str e (relaţi.o..


p r e o t - b a la u r în s p a ţiu l tr a c o -g e t) , n e o fe r ă r e la t iv r e c e n t e le
^ ^ c o p e r i r i a r h e o lo g ic e . S ă luă..n u n s in g u r e x e m p lu : c e le
2Zi d e p lă c u ţe d e a r g in t a u r it, a f la t e în tr -u n v a s d e b ron z,,
d e s c o p e r it în a n u l 1963 în lo c a lit a te a L e tn iţa (r e g iu n e a L o -
v e c i) , d in zo n a n o r d ic ă a B u lg a r ie i d e a stă z i (la s u d d e T u r n u
M ă g u r e le ). A r h e o lo g ii a u c o n s id e r a t t e z a u r u l ca d a tîn d d in
s e c o lu l a l I V - le a î.e .n . ş i, p e b u n ă d r e p ta te , l- a u in c lu s în
f o n d u l d e artă tr a c o -g e tic ă . (1 6 0 ). D in m u lt e p u n c t e de v e d e r e
— p r o v e n in ţă (zo n ă tr a c o -g e tă ), d a ta r e ( s e c o lu l IV î.e.n ), m a ­
te r ia l f o lo s it (a r g in t a u r it), te h n ic ă d e e x e c u ţ ie (p r in cio că n im ,,

196
a u r e p o u sse ), m o tiv e ic o n o g r a fic e (c a v a le r u l d a n u b ia n , tr is k e -
lio n e tc .) — p lă c u ţ e le d e a r g in t d e la L e tn iţa fa c p a r te , în
m o d cert, d in se ria d e o b ie c te (fu n e r a r e , r itu a le s a u v o t iv e )
r e a liz a te la în c e p u t u l c e le i d e a d o u a e p o c i a fie r u lu i (L a T im e)
ş i d e s c o p e r ite a tît la n o r d d e D u n ă r e (B ă ic e n i, C r a io v a , P e -
r e tu , P o r o in a e tc .), c ît s i la s u d d e D u n ă r e (A g ig h io l, L o v e ţ,
V r a ţa etc .). In a n tic h ita t e , a c e a s t ă zo n ă su d -d u n ă r e a n ă (din
c a r e f a c e p a r t e ş i L e tn iţa ), e r a lo c u it ă d e tr ib u r i t r a c ic e ( m ia ,
tr ia b a lli, g e ţi), c a r e e r a u — în p e r io a d a r e s p e c tiv ă ( s e c o le le
V — I V î.e .n .) — în c o r p o r a te v a s t u lu i r e g a t tra c a l o d r is ilo r ,
c o n d u s d e d in a s t ia S e u th e s .
P e u n a d in c e le 2 5 d e p lă c u ţe d e a r g in t d e s c o p e r it e la L e t ­
n iţa (s-o n u m im c o n v e n ţ io n a l p lă c u ţa nr. 1), a p a r e , stîn d în
p ic io a r e , u n p e r s o n a j fe m in in (1 6 1 ) c a r e ţ in e în m în a d r e a p tă
o p a te r ă c u m în e r c a n e la t, în tim p c e cu m în a s t in g ă ţ in e
(m în g îie ?) g ît u l u n u i b a la u r tr ic e fa l. A c e a s tă r e p r e z e n ta r e
ic o n o g r a fic ă p a r e a f i s im ila r ă c u ce a d e p e o fa le r ă d e a r g in t
(cir ca s e c o lu l II î.e.n .), d e s c o p e r ită , îm p r e u n ă c u a lt e p ie s e ,
la L u p u (c o m u n a C er g ă u , j u d e ţ u l A lb a ), p e care e s t e fig u r a t
(d in f a ţă ) u n p e r s o n a j f e m in in ţ in în d în tr -o m in ă u n v a s cu
t o a r t e ş i în c e a la lt ă u n ş a r p e m a r e . D ar sp r e d e o s e b ir e d e
a c e s ta d in u rm ă , b a la u r u l t r ic e f a l d e la L e tn iţa e s te r e p r e ­
z e n t a t a r c u it ş i s p r ij in it în c o a d ă , în t r - o p o z iţ ie v e r t ic a lă şi
în t r - o m iş c a r e a s c e n s io n a lă , c a r e s u g e r e a z ă în ă lţ a r e a în v ă z ­
d u h — su b p r iv ir ile p e r s o n a j u lu i f e m in in care (p r o b a b il) în ­
f ă p t u ie ş t e u n r it u a l d e s a c r if ic iu p r in lib a ţie , c u a ju to r u l p a ­
t e r e i (v e z i 106, p la n şe ).
P e o a ltă p lă c u ţă d e a r g in t (nr. 2), e s t e f ig u r a t to t u n
p e r s o n a j f e m in in (cu p ă r u l lu n g şi s în ii m a r c a ţi), ca r e ţ.ine
d e • c ă p ă str u im b a la u r c u ca p d e c a l, c u co a m ă s t iliz a t ă s a u
c u c o r o a n ă ( „ r e g e le b a la u r ilo r “ ?). C e r c e tă to r ii c a r e s - a u o c u ­
p a t d e d e s c ifr a r e a a c e s t u i t e z a u r a u id e n t if ic a t p e r s o n a j u l f e ­
m in in d e p e p lă c u ţa n r. 1, f ie cu z e iţa C ora, f i e c n H e c a t e
(pr°1:ecto a re a v r ă jito a r e lo r ), ia r p c c e l d e p e p lă c u ţa n r. 2 cu
o n ereW ă (m m ffl a m ă r ii) în tr u c h ip în d o se m iz c iţil s a u (M an :;i)
z e iţ ă tr a c ic ă (10 6 , p. 3G5— 3 6 6 ). P ă r e r e a n o a str ă c s te că ar
p u te a fi v o r b a d e r e p r e z e n ta r e a u n o r p r e o ţ e s c ca r e im b l în -
z e sc (le a g ă m a g ic ) b a la u r i h id r o -a t m o s fe r ic i. A c e a s tă ip o te z ă
e s t e s u s ţin u tă d e lip s a u n o r a t r ib u t e s im b o lic e d iv in e , d e s im ­
p lit a te a v e ş m în t u lu i [ v e ş m în t s im ila r p o a r tă p r e o t e s e le re--
p r e z e n t a te p e r h y t o n - u l ele la P o m in a , ju d e ţ u l M e h e d in ţi (107,
p. — ] 57), d a r ş i f e m e il e g e t e ş i d a c e f ig u r a te p e T r o p a e u m
T r a ia n i d e la A d a m c lis i si r e s p e c t iv p e C o lu m n a iu i T ra ia n j

197
ş i, m a i a le s , d e s a c r if ic iu l p rin lib a ţ ie o p e r a t d e p e r s o n a ju l
f e m in in f ig u r a t p e p lă c u ţa n r. 1. A m b ii b a la u r i n u s în t r e ­
p r e z e n ta ţi, ca d e o b ic e i, în t r - o p o s tu r ă a g r e s iv ă , ci, d im p o tr i­
v ă , în tr -u n a d e s u p u n e r e to ta lă , ia r p e r s o n a j e le a n tr o p o m o r fe
n u în fr u n tă m o n ş tr ii (a şa c u m în fr u n t ă b a la u r u l a t m o s f e r ic ,
u n c ă lă r e ţ arcaş d e p e c n e m id a n r. 1 d in m o r m în tu l p r in c ia r
g e t ic d e la A g ig h io l, j u d e ţ u l T u lc e a , se c o lu l I V î.e .n ., cf. 107,
p . 4 5 ), c i îi le a g ă , f ie la p r o p r iu (cu că p ă stru ),. f i e m a g ic (p rin
a c tu l lib a ţie i).
R e v e n in d la p lă c u ţa n r . 2, s ă c o n s e m n ă m fa p t u l că p o z iţia
o b lic - a s c e n d e n t ă a p r e o t e s e i ş i a b a la u r u lu i h ip o c e f a l (a m b ii
f ig u r a ţi d in p r o fil), p r e c u m şi lip s a t e r m in a ţ ie i d in r e g istr u l
in fe r io r al p lă c u ţe i ( te r m in a ţie r e a liz a tă p r in tr -u n c h e n a r d in
s e m io v e , p e c a r e s e s p r ijin ă , d e r e g u lă , p e r s o n a je le d in c e le ­
la lte p lă c u ţe ), d au p r iv it o r u lu i s e n t im e n tu l că c e le d o u ă p e r ­
s o n a je ar p lu ti p r in aer. M ai m u lt d e c ît a tît, p r e o te a s a p a r e
cii stă c ă la r e (cu p ic io a r e le d e a c e e a ş i p a rte) p e s p in a r e a b a ­
la u r u lu i, c o n d u c în d u -1 c u a ju to r u l c ă p ă str u lu i. A c e a s tă . p o s tu ­
ră a fo s t r e m a r c a tă şi d e I. H . C r iş a n şi d e M . O p p c r m a n n (163),
c a r e a u c o m e n ta t r e c e n t te z a u r u l d e la L e tn iţa : „ u n p e r so n a j
f e m in in d e p e o a ltă p lă c u ţă , c a r e c d lă r e şte (s.n .) u n ca l d e
m a re ( h i p p o l c a m p o s ) c u c o r p d e ş a r p e şi ca p d e c a l“ (lOG. p.
236). D e s ig u r , p o z iţia c ă la r e a p r e o t e s e i r ă m în e d is c u ta b ilă ,
d in c a u z a s t în g ă c ie i r e p r e z e n tă r ii, d ar în s ă ş i r e p r e z e n ta r e a b a ­
la u r u lu i c u c a p d e ca l şi cu c ă p ă s t r u e s te , d u p ă p ă r e r e a n o a str ă
u n in d ic iu că m o n s tr u l e s t e (sa u , c e l p u ţin . p o a t e f i) că lă rit.
î m b lîn z ir e a b a la u r u lu i p r in p u n e r e a c ă p ă s tr u lu i şi în c ă le c a ­
r e a lu i a u d e t e r m in a t — p r in tr -m l fe n o m e n n a tu r a l d e f ic ­
ţ iu n e m it ic ă —- d im in u a r e a a s p e c tu lu i o fid ia n a l a c e s tu ia ,
în fa v o a r e a c e lu i c a b a lin . Ş i p e n tr u c ă m e n t a lit a t e a m itic ă
n u - ş i sc h im b ă în m o d e s e n ţia l,. d e - a lu n g u l t im p u lu i, c o o r d o ­
n a te le c a r e o ja lo n e a z ă ş i le g i l e c a r e . o g u v e r n e a z ă , v o m r e ­
g ă si a c e s t f e n o m e n în c r e d in ţ e le p o p u la r e r o m â n e ş ti r e f e r i­
to a r e la b a la u r u l n o r ilo r şi la . s o lo m o n a r u l care îi p u n e că p ă s­
tru l ş i- l c ă lă r e ş te p rin v ă z d u h : „U n ii '.nai cr ed că b ă la u r u l
a re c a p d e c a l şi tr u p d e ş a r p e “ (8, p . 134). în c ă le c a r e a b a la u ­
r u lu i „ca p i c a l“ (33, p. 125 ; 16 4 , p . 23 ; 20, p . 54) ş i p u n e r e a
c ă p ă s tr u lu i p e c a p u l a c e s t u ia s în t g e s tu r i a t ît d e p lin e d e
s e m n if ic a ţ ii m a jo r e şi, în f o n d , a t ît d e e s e n ţ ia le în eq o n o m ia
s c e n a r iu lu i, în c ît c a r a c te r u l (a p r o a p e o b lig a to r iu ) o fid ia n al
b a la u r u lu i p o a te fi c o m p le t d e t r o n a t ,. ca în a c e a s tă le g e n d ă
c u le a s ă în anul 1977 (!), în tr -u n sat d in • M u n ţii A p u sen i :
„ Z g r im in ţe ş u (= so lo m o n a r u l) p rin să a z ic e v o rb e n e în ţă le s e

198
şi deodată apa s-o tu lb u ra t -şi o ieşit on cal alb ca neaua. O m u
i-o ţipat frîu în cap şi-o p ornit. P ă re că z b o a ră ....B a la u r de
gh eaţă, num a că era sub f o ^ ă de cal, că aşe l-o chem at
zgrid„ninţeşu“ (18, p. 166). B alauri sub form ă de cai înaripaţi,
călăriţi p rin nori de v răjito ri cu p u te ri m eteorologice (gra-
boicija s dijak), se regăsesc şi în vechi legende sîrbo-croate
(25, p. 438 ş.u.), iar în unele legende rom âneşti vehiculul as­
censional al solom onarului este o c ăru ţă trasă de cai sau, pu r
şi sim plu, o c ăru ţă care zboară, „ca g îndul“ (3, p. 43— 45 ;
12, p. 810 ; 39, p. 30). P e n tru a reveni la datele oferite de a r ­
heologie, să consem năm , pe de o parte, prezenţa cailor în ari­
paţi, alătu ri de balauri cu cap de păsări, pe coiful de au r
de la Băiceni (com una C ucuteni, ju d eţu l Iaşi), datînd din
secolul al IV -lea î.e.n. şi, pe de a ltă parte, prezenţa unor care
înaripate, m in ate de personaje ,m asculine, pe vasul de aur,
d a ta t tot din secolul a l IV -lea î.e.n., descoperit în tr-u n m o rm în t
p rin c iar în localitatea V raţa, d in nord-vestul B ulgariei (106,
p. 218 şi p. 239; 107, p. 110).
Aşa cum am ară tat, conform opiniei unor cercetători, pe
cele două plăcuţe de argint ar fi rep rezen tată o zeiţă. în acest
caz, situaţia n u se schim ba esenţial, avînd în vedere că preo-
tesele im itau şi dublau g e stu rile şi com portam entul zeiţei pe
care o slujeau. A r p u tea fi vorba de zeiţa tracă Bendis, fi­
g u rată în două ipostaze sim ilare. Bendis — zeiţă a lunii, a
pădurilor şi a farm ecelor — era considerată ca fiind pro tec­
toarea fem eilor, fiin d adorată de acestea şi slujită anum e de
preotese.
B ună p a rte d in tre cercetători (Tomaschek, Decev, Gh,
M ^ u , M. Eliade ş.a.), au indicat, ca origine a teonim ului B en­
dis, râdăcina indo-europeană *Vhendh = a lega (vezi avest.
bandayaiti = el leagă, germ . binden = a lega, a înnoda,
rom. bandă, b en tiţa etc.) (105). I. I. R ussu a respins această
etim ologie, considerînd că a trib u tu l „legării“ este „nu tocm ai
p o triv it sem antic p e n tru im num e de zeitate“ (45, p. 59).
M ircea Eliade, dim potrivă, a d em onstrat în mod strălucit, pe
de o. p a rte , că „legarea m agică“ este un a trib u t esenţial al
zeilor m agicieni, pe care isto ricu l religiilor îi num eşte chiar
„zei care leagă‘‘ (dicux lie 11rs) şi, pe de altă parte, că de cele
m ai „nulte ori acest atribut apare, în m od mai m ult sau mai
puţin explicit, chiar în num ele respectivilor zei. Aceste aspec­
te se regăsesc, conform opiniei lui M. Eliade, şi la zeiţa tra -
co-frigiană B endis (Bentis Ia litu anieni, B indus la iliri) şi la
zeul traco-get D erzelates (D arzales la traci) (14, p. 135). Teo-

109
nim ul B endis s-ar traduce, în acest caz, p rin (Zeiţa)' care lea­
gă (110, p. 48) pe cale m agică.
A utorii antici elini au identificat-o pe zeiţa tracă Bendis
fie cu Hecate, fie cu A rtem is, iar cei rom ani cu zeiţa Diana.
Hesychios din A lexandria scria în Lexiconul său : „B endis :
A rtem is la traci, la atenieni sărb ăto rirea zeiţ.c>i Bcndis“ şi,
mai departe, „Marea z e iţa : zice A ristofan despre Bendis, căci
este zeiţă tra c ă “. P in d a r o localizează pe A rtem is („fiica Lato-
nei, zeiţa cea pricepută la m în a tu l cailor“) în „ţara istria n ă “
(Olim pice, III, 4.6), m otiv p e n tru care scoliastul o num eşte
„istrian a A rtem is“, după n u m ele Istrului, în ju ru l căruia tră ­
iesc trib u ri „care o cinstesc pe A rtem is“ (Scolii la Pindar).
H erodot o num eşte pe Artectnis p rin tre „singurii zei pc care
îi slăvesc (tracii)“ (Ist. V, 7). A celaşi istoric grec aseam ănă
sacrificiile aduse zeiţei A rtem ida Regina de fem eile (preote-
sele) din Tracia şi din Peonia (ţinut la nord de M acedonia),
cu cele aduse de preotese-fecioare hiperboreene, probabil a­
celeiaşi zeiţe, căci m orm întul lor „se află în cu rtea sanctua­
rului A rtem id ei“ (Ist. IV, 34). T ran sp are aici ide ea unei zeiţe
„A rtem is h ip erb o reean a“ (să n u uităm că A rtem is e soră
geam ănă cu A.polo), idee care ap are p reg n a n t la Diodor din
Sicilia (Bibl. Ist IV, 51), în tr-o legendă în care zeiţa este p re ­
zen tată (ca şi Abaris) venind în zbor din H iperboreea, în tr-u n
car tras de balauri. D upă ce traversează, îm p reu n ă cu argo­
nauţii, P o n tu l Euxin, M edeea in tră în Tesalia ca preoteasă a
zeiţei Artem is „ce venea din ţin u tu rile hip erb o reen ilo r“. „Me­
deea le vesti (oamenilor) că A rtem is, călătorind prin văzduh
pc* un car tra s de balauri, stră b ă tu se o m are p a rte a păm în-
tului „.pentru a-si face asezare statornicii unde să-si întem eie­
ze cultul şi unde? să i se dea veşnice slăviri...“ . P e n tru a de-
Inonstra populaţiei m isiunea şi p u terile cu care era investită
de zeiţă, însăşi M edeea „slujindu-se de u n d e leacuri dofto­
riceşti, făcu să se ivească chipurile unor b alauri , pe ^c,a.re
pretin d ea că-i adusese zeiţa, p rin văzduh, din ţara hiperbo-
reen ilo r“. De asem enea, şi O m diu (M etam . VII) povesteşte
despre p u terile vrăjitoarei M edeea asupra stihiilor atm osferi­
ce şi despre zborurile în văzduh pe care aceasta le în tre p rin ­
dea în tr-u n car tras de balauri (în acest caz însă preoteasa
invoca, pe lu n ă plină, prin descîntec, pe „ în treita H ecate“).
în tex tu l lui Diodor, M edeea este p rezentată ca fiind. o preo-
teasă-m isionară care a r fi in tro d u s cultul zeiţei A rtem is hiper-
bnreeana (probabil Bendis) în Grecia. U n ecou al unei astfel
de legende apare şi la A ristotel ; povestind despre întoarcerea

200
argonauţilor p e Istru , filozoful grec am inteşte de „un tem plu
al zeiţei A rtem is, în ălţa t de M edeea“ (Povestiri m inunate, 105).
Şt im însă că serb area şi cultul zeiţei Bendis au fost in tro duse
de către traci în G recia : la A ten a (cf. Hesychios .şi X enophon),
la P ireu (cf. Platon) etc. In legenda relatată de D iodor ( Bibi.
ist. IV, 52), M edeea pune pe fiicele lui Pelias (regele Tesaliei)
să invoce pe A rtem is h ip erb o reean a cu făclii aprinse în tr-o
noapte cu lună, în tim p ce v răjito a re a invoca zeiţa cu „lungi
rugăciuni (descîntece) în lim ba colhica“. Tot d espre o proce­
siune n o ctu rn ă cu torţe, în cinstea zeiţei Bendis, organizată
„p en tru în tiia o ară“ (circa 421— 422 i.e.n.) de tracii stabiliţi
în Pireu, relatează şi P laton (Republico I, 327—.328). (16G).
. . O dată cu . influenţa, rom anii în ţinuturile carpato-danu-
biene, num ele zeiţei .arhaice a u to h to n e Bendis a fost înlocuit
cu cel al zeiţei om oloage Diana. N um ele zeiţei daco-rom ane a
su p rav ieţu it în folclorul şi, r e s ^ ^ tiv , în lexicul rom anesc
în tr-o serie .de credinţe şi, respectiv, cuvinte : zînă — clin
Diana (Dziana), f o z ia n a . — din San(cta) D iana, zănatic —
(azi) zăpăcit, sm intit, bezm etic (dar iniţial) „ lu a t“ sau „po­
sedat" de D iana sau de zîne (lat. dianaticus). A ceastă filiaţie
cultuală şi. etim ologică (D iana-zina) a fost rem arcată şi ^argu­
m en tată de diverşi a u to ri, de la D im itrie C antem ir (Descri]Jtio
M oidaviae), p în ă la M ircea Elinde (111, p. 245), Gh. M uşu
(110, p. 49) şi I. P. C ulianu (150, p. 344). In folclorul rom â­
nesc, zînclc. (şfintele, frum oasele, ielele — „Stăpînele vîn ţu -
lui, I D oam nele păm întului,. I Ce p rin văzduh zburaţi, I "Pe
iarbă lunecaţi, I Pe valuri călcaţi“), sînt nim fe aeriene cu
p u teri m agice (probabil . din arh aicu l cortegiu al divinităţii
sincretice Bendis-D iana), fecioare care, în nopţile cu lună,
cîntă şi încing ■.hore în văzduh şi despre care se spune că
„pocesc“ (adorm , paralizează, „leag ă“) pe cel care le su rp rin d e
dansînd şi cîntînd, sau p e cel care încalcă vreun a lt tab u (173).
Am in sistat acum , ca şi cu alte prileju ri, asupra m otivu­
lui „legării11 magico, p e n tru că a fost neglijat de cercetători,
în pofida abundenţei atestării sale şi în pofida rolului im ­
p o rta n t pe care îl ocupă în cadrul mitologiei folclorice ro-
m âncşti. D im potrivă, în alte m itologii, acest topos esenţial a
fost studiat şi m ecanism ul său m agico-sim bolic a fost „des-
făcut.“ pînă în cele m ai mici detalii de savanţi de talia lui
G eorges D um ezil. (15, p. 17— 33), R ene Guenon (16, p. 178—
188), M ircea Eliade (14, p. .120— 163) şi alţii.

202
închizînd această (poate prea lungă) paranteză, să re v e ­
nim la solom onar, cu observaţia că gesturile acestuia nu sînt.
totuşi, exclusiv (ci doar predilect) magice. C îteva arm e din
recuzita sa (topor, bîtă, bici), precum şi u n e le gesturi apa­
re n t m inore, n i-l prezintă p e solom onar ca fiin d u n erou
care uzează nu num ai de m ijloace r a g ic e , d a r şi de cele răz­
boinice. „(Solomonarii), cînd v rea u să porniască în văzduh,
stau la m arginea iezerului cu o carte în m înă, din carea ci­
tesc, apoi cu un d rlig (bîtă încovoiată) şi cu u n frîu. . Dacă
a gătat de cetit, dă cu cîrligul în apă şi iasă băl.aurul. A tunci
îi aruncă frîu l în cap şi se în ălţă cu el în a ie r“ (8, p. 137 şi
p. 146), sau „... în vrem ea cît se roagă (= citeşte din carte)
îngheaţă apa din iezer şi atu n ci solom onarul m erge p în ă la
m ijlocul iezerului cu toporul ce îl are în traistă, taie la m ijloc
gheaţa şi atunci se iveşte un b a la u r “ (8, p. 147). '
G esturile solom onarului, aşa cum a p a r ele în credinţe
pripulare de tip u l celor citate mai sus. fac p a rte dintr-o
:;ferţl. de sem nificaţii m itico.'.rituale arhaice şi universale. In
a s tfe l'd e cazuri, apa şi „duhul “ care o locuieşte se identifică.
A lovi apa, în orice punct. iar m ai ales în „ cen tru “ („la' m ij­
locul iezeru lu i44), înseam nă, m itic şi ritual. a lovi balaurul
care guvernează această stihie. Să ne aducem ' am inte de^ ri­
tu l do construcţie indian, în cadrul căruia z id ^ ^ l, ca prim
gest c o ^ » c ra to r, bate un ţă ru ş în păm în t (în tr-u n punct a ­
num e, indicat de m agul-astrolog), cu convingerea că ţăm şul
se va înfige exact în capul şarpelui subteran care susţine
lum ea (87, p. 72). A m intind de scenariul ritu a l de construire
a unei case, să ne oprim o clipă la scenariul m itic al crea­
ţiei lumii — paradigm a a rh e tip a lă a tu tu ro r creaţiilor/con­
stru cţiilo r ulterioare. Intr-adevăr, în m iturile cosmogonice ro ­
m âneşti, vom regăsi, la altă scară, aceleaşi personaje, ace­
leaşi arme, aceleaşi gesturi, aceleaşi sem nificaţii : „D um ne­
zeu um blînd pe ape, a înfipt toiagul şi s-a făcut p ă m în t“ (12,
p. 15) ; sau o legendă tnai com pletă, în care gestul zeului (si­
m ilar cu cel al solom onarului) provoacă ap a riţia D racului din
apele haotice prim ordiale despicate de dem iurg : „(D um ne­
zeu) şi-a a ru n c a t băltagul în ap a cea m are. Şi ce să vezi, din
băltag crescu un arbore m are, ia r sub arbore şedea dracul“
(13, p. 90). Intr-o altă legendă cosmogonică, cu un fond mai
arhaic, cel care a ieşit „la în cep u tu l începului, din hău(l)
âla de ape“ este chiar şarp ele-b alau r, cel care „a ieşit o d a tă

202
cu copaciu ăla m are din ape, încleştat în rădăcinile lu i“ (85,
p. 245).
G estul lovirii apei, ca su b stitu t al gestului lovirii „du­
h u lu i" ei, îl întîlnim şi în u n e le colinde rom âneşti. Eroul, ple­
cat să răpună „duhul de m a re “ (întruchipare a fu rtu n ii m a­
rine), n u-l săgetează pe acesta (cum se întîm plă de regulă),
ci m area însăşi : „El în lu n e s-o d-afla I 'M area de m i-o să­
geta" (88, p. 27). (Să punem în ,paranteză fap tu l că această
im agine nu n e aduce am inte doar de celebrul rit al geto-da-
cilor de a săgeta norii de fu rtu n ă, dar şi de u n gest magic
al su v eran u lu i persan X erxes I care, fiind surp rin s de o-
fu rtu n ă pe m are în anul 480 î.c.n., a pus să fie biciuite vân­
tu rile şi a ru n cate în m a re lan ţu ri p e n tru a-l încătuşa pe dai-
^ n u Z m arin care provocase f u r tu n a ; vezi 154).
Nu num ai arm ele solom onarului sînt consacrate (bîta de
alun 'Cu care a fost om orît u n şarpe, topor de fie r descîntat
etc.}, dar şi -săgeţile eroului de colindă (săgeata este „sicrea-
tă “ , sau „de la cer p ica tă “). De asem enea, nu n u m ai solomo­
n a ru l este p red estin at şi in iţiat, dar şi voinicul din colindă,
care nu se tem e de fu rtu n a m arină, nici de „duhul“ ihtio-
m orf care o declanşează, p e n tru că „... vcşm întu-i zugrăvit, I
Scrisă-i m area tu lb u re, I Scrisă-i m area rotocoală I Cam cu
nouă vădurele...“ (88, p. 27). „M area rotocoală" cu „nouă vă-
d u rele “ este, probabil, o re p re z e n ta re simbolicii a apei p rim o r­
diale (a b a la u ru lu i acvatic) care, în cosmologia popularii, în­
conjoară de nouă ori păm întul (155). în credinţele şi legen­
dele populare, •şi solom onarul este în zestrat (din naştere) cu
o cămaşă m iraculoasă care îi dă „putere peste b alau ri" (8,
p. 143). Ca şi solom onarul, eroul colindei n u omoară, de re ­
gulă, „duhul" acvatic („Degeaba te sileşti I Pe noi să ne p ră ­
pădeşti"), ci doar îl îm blînzeşte („Duh de m are potoli") (156).
P a ra le la cu solom onarul n u se opreşte aici. îm blînzit, „duhul
de m are" se oferă să-i fie vehicul aerian eroului de colindă :
„Stai nu m ă lovi I Că ţi-oi tre b u i. I în b raţe te-oi lua I Şi
te-oi ridica [...] Şi ţi-oi dărui cerul cu stelele" sau „Pe aripi
te-oi lua, I Sus te-oi ridica, I Sus la m unţi cărunţi..." (vezi
89. p. 93).
A cţiunile (convenţional num ite) „războinice" ale solomo­
n aru lu i au, de m u lte ori, ca obiect chiar balaurul, care este
lovit în cap, cu toiagul sau cu căpăstrul, din d ife rite m otive
devenite, din cauza pierderii sem nificaţiilor in iţia le, m arg i­
nale sau ilogice : pentru că „e prea mic", sau „prea voios“,
sau p e n tru că „nu e al lui" (3, p. 4 4 ; 8, p. 147 ; 9, p. 188 ;

203
39, p. 30). în alte cazuri, solom onarul loveşte, sau doar am e­
n in ţă b alau ru l (noV-ii) cu o „botă" (bîtă), cu care s-a scos o
broască din g u ra un ui şarpe (18, p. 164— 170 ; 33, p. 125),
sau cu o nuia de alun („naşul şa rp e lu i“) cu care a fost omo-
rît un şarpe (vedem valenţele m agice ale a m e lo r războinice).
cu coasa, sau cu biciul : „Şi-o tre c u t şolom onarul I C:ire um ­
blă cu Ş ercanu (= balaur) I Din zbici o pocnit I Pe iel s-o
suit" (19, p. 84). Mai m ult decît atît, acţiunea „războinică"
a solom onarului asupra b alaurului poate fi ch iar m ortală. În
pofida fap tu lu i că T raian H erseni nu a găsit „nici un tex t
folcloric care să ..menţioneze că un b alau r-şarp e ar fi fost
om orît (de solom onar)" (5, p. 22), astfel de tex te există to­
tuşi : fie că solom onarul om oară b a lau ru l p e n tru a-i vinde
carnea în „Ţ ara Căldurii, de sub ră să rit“ [sic], fie că un fost
solom onar, p e n tru a m întui colectivitatea de murgiţi fu rtu n ii,
aruncă un cuţit „în inim a b alau ru lu i", om orîndu-l (3, p. 42 ;
8, p. 147— 149 ; 12, p. 810; 20), fie că solom onarul „taie capul
balaurului" cu toporul (149, p. 154). Este ad ev ărat că astfel
de a te stări nu sînt foarte frecv en te şi, în orice caz, n u în
to ta litate specifice, o d ată ce b a lau ru l re a p a re de f ie ^ ^ e dată
şi în fru n ta rea se reia m ereu. Le-am am intit totuşi p en tru a
a ră ta că v irtu ţile „războinice" ale solom onarului au su p ra­
vieţuit şi în această f o ^ ă clasică şi că solom onarul deţine,
de fapt, to ate caracteristici le în v in g ăto ru lu i de balaur, chiar
dacă unele d in tre aceste caracteristici ni se p rez in tă .astăzi.
aşa cum am m ai a ră ta t, în tr-o form ă m asootă sau atro fiată
Două p a r a fi principalele m ijloace ale solom onarului în
în fru n ta rea sa cu balaurul, şi am bele sînt exclusiv magice
descălţarea (citirea din carte) şi legarea (punerea frîului).
C hiar dacă, în economia legendelor solom onăreşti, arm ele şi
gesturile „războinice" ocupă u n loc secundar, totuşi, faptul
că (şi felul cum) au su p ra v ie ţu it acestea, ne 'face să adm i­
tem probabilitatea că, iniţial, ponderea celor două tip u ri de
acţiuni („m agice" şi „războinice“) era mai echilibrată decît
ne-o prezintă legendele şi credinţele culese în secolele al
X lX -lea şi al X X -lea. In u rm ă cu două m ilenii şi ju m ătate,
de exem plu, geţii (cu siguranţă, preoţii acestora), alungau
norii (balaurii) furtunii, uzînd sim ultan de două m ijloace
apotropaice distincte : săgetarea — gest „războinic", şi pro­
ferarea de am eninţări (clescîntece) — gest „magic“ (Herodot,
Istorii, IV, 94).
T raian G herm an (8, p. 137) şi, după el, T raian Ilerseni
(5, p. 18) au su sţin u t că „balaurii joacă u n rol secundar",

204
p e n tru că „solom onarii sîn t stăpînii lo r“. D im potrivă, M ihai
C om an consideră că -«rolul şolom onarului în declanşarea f u r ­
tu n ilo r şi a grindinei este m inor. El nu participă la facerea
e i (lucru care ţin e de p u tere a şi m enirea balaurului) ci doar
la dirijarea ei. A stfel, prezenţa lui în „m itologia“ furtunii
p are a fi una s tric t etiologică...>+- (4, p. 135). Nu credem că
problem a se poate pune nici în tr-u n fel, nici în celălalt. Este
c a şi cum am pune în discuţie, de exem plu, cine este .nai im ­
portant, V ritra — b a lau ru l vedic care zăgăzuieşte apele ce­
reşti, sau In d ra — zeul care îl învinge şi eliberează apele.
La fel de im portanţi şi de indispensabili, balaurul şi solom o­
n a ru l sîn t doi term en i ai unei ecuaţii m itice a rh etip ale (chiar
dacă, în acest caz, ecuaţia S2 prezintă în tr-o ipostază m eteo­
rologică). P rim u l d istu rb ă ordinea cosmică, al doilea o m en ­
ţin e /o reinstaurează. O r, a m en ţin e sau a re-in stau ra ordinea
cosmică, periclitată de o m anifestare stihială, haotică este
în ultim ă instanţei — un act care se raportează la înfnm t^tare
cosm ogonică prim ordială. P e rp e tu a în fru n ta re d in tre s°lo-
m onar şi b a la u r în truchipa, p e n tru m en talitatea ^ 3 ! ^ în.
săşi in stab ilitatea echilibrului — d in tre Ordine şi i7c<w
■ca re dom neşte în U nivers, echilibru in sta u ra t o d at.3. cu ac­
tu l cosmogenezei şi care, de atunci, treb u ie să fie m en ţinut,
clipă de clipă, de zeul dem iurg şi de preoţii acestuia.
Toate cele spuse pînă aici ne p erm it să nu considerăm
•plauzibilă p ărerea p o triv it căreia „învingătorul/îm blânzitorul
b alau ru lu i“ (categorie din care face p a rte şi solom onarul),
a r fi fost „ an ex at“, la un m om ent dat, la „m itologia* a u to h ­
to n ă a balaurului. Aşa cum am ară tat, părerea noastră este
că b alau ru l şi învin g ăto ru l/îm b lîn zito ru l acestuia sînt şi au
fost întotdeauna. p e n tru m en talitatea populară, două entităţi
m itice inseparabile. P e de altă p a rte , credem posibil ca tra d i­
ţia referitoare la solom onari să fi p erpetuat, în tr-n fortn-ă
populară, tra d iţia referito are la p reoţii arhaici care slujeau
zeului autohton al fu rtu n ii, d u b lîn d u -i prerogativele m itice
şi im itîndu-i ritu a l com portam entul. T rebuie ţin u t însă seam a
de fap tu l că, în afară de deg rad area len tă şi continuă a t r a ­
diţiei (degradare liniară), dato rită evoluţiei în tim p a m ent a­
lită ţii populare, s-a m an ifestat şi a lte ra re a accelerată, discon­
tin u ă a tra d iţiei (degradare în trepte), d ato rită su p rap u n erilo r
şi presiunilor c u ltu rale exercitate de diverse tra d iţii alogene.
D intre aceastea din urm ă, p e n tru problem a de care ne ocu­
păm , trebuie, în p rim u l rînd, am in tită tra d iţia refe rito a re la
regele biblic Solomon. Este in te re sa n t şi util de văzut care

205
a fost (cînd şi cu m s-a produs) im pactul d intre ciclul de le-.
gende solom oniene şi tra d iţia ..ito -fo lc lo ric ă autohtonă re­
feritoare la solom onari.

4. SOLOMON — SOLOMONAR

U n fa p t recunoscut astăzi de m ajo ritatea cercetăto rilo r


este acela că unele tră să tu ri ale figurii s o lo m o n ^ ^ lu i au fo'St
p relu ate din ciclul de legende canonice şi, m ai ales, apocrife
refe rito a re la faim osul rege biblic Solomon (sec. al X -lea
î.e.n.). In flu en ţa este evidentă, în p rim ul rîn d , la nivel ono­
m astic : solom onar = Solom on |+ (sufixul profesional) -ar ;
fapt care nu a fost însă evident p e n tru toţi cercetătorii care
au abordat această problem ă. La sfîrşitul sec. al X lX -lea, de
exem plu, în decurs de num ai l:l ani, s-au form ulat nu mai'.
p u ţin de trei soluţii etimologice, toate eronate, sem nate d e
cărturari de talia lui Sim. FI. Marian, losif V ulcan şi Moses.
G aster.
Astfel, în 1870, în tr-u n articol despre „O riginea solomo­
narului", Sim. FI. M arian conchidea : „cred că n u ar sta ni-
m ene la îndoială, cum că Solom onariu derivă de la Solomo-
neu"' (139, p. 158). D erivînd term en u l solom onar din antro-
ponim ul Salm oneus (acesta este, de fapt, num ele corect al
legendarului bazileu grec, care şi-a asum at prerogativele m e­
teorologice ale lui Zeus ; cf. Diodor, Bibl. Ist., IV, 68 ; V irgi-
îiu, Eneida, VI, 585), folcloristul bucovinean s-a folosit de o-
m etodă uzuală în epocă : apelul m ecanic la una d in tre m i­
tologiile clasice.
O pt ani mai tîrziu, S. Fl. M arian a relu a t subiectul, evi-
tînd — de data aceasta — să m ai facă referiri etim ologice
(.20). Totuşi, într-o notă de subsol, Iosif V ulcan (sem nînd’
I. V.) a derivat term en u l solom onar din germ . schulm ăner,
bazîndu-se probabil pe credinţa populară că solom onarul tre ­
ce p rin tr-o şcoală de iniţiere. I. Vulcan lasă să se înţeleagă-
fap tu l că term en u l în discuţie a fost p relu at de rom âni de la
saşii din A rdeal. în prim ul rînd, în trad iţia germ ană, om olo­
gul solom onarului nu este n u m it • schulm ăner, ci fahrende
schii.ler (şcolar rătăcitor) şi, în al doilea rîn d , p ronunţia so­
lom onar (uzuală în A rdeal) se datoreşte fap tu lu i că, în limba-
m aghiară, num ele Solomon — scris Salam on — se pronunţă-
Solom on.

206
în 1884, M. G aster a acordat apelativului în discuţie o e ti­
m ologie com binată : „Solomonar este rezu ltatu l d in tre şolo-
m anţă (de la Salam anca — n.n.) + solomonie (de la Solomon
— n.n.) o rientul şi occidentul aducîndu-şi ap o rtu l în egală
m ăsură p e n tru form area solom onarului“ (23). În d em onstra­
ţia sa filologică, M. G aster a p lecat de la term en u l şoZonwnţâ
— num ele şcolii m agice pe care o urm ează solom onarul, şi
care apare în această form ă în tr-o unică a testare la W. Schm idt
(24). Moses G aster a fost in flu e n ţa t de cercetătorul sîrb
V. JagiC (25), care a încercat să dem onstreze fap tu l că m a­
rea m ajo ritate a legendelor p rivitoare la omologul sîrbo-croat
al solom onarului, grabancijas dijak, „au p ă tru n s de susi 'in
popor, şi că îşi au originea, în ceea ce priveşte num ele şcolii
de m agie (V rzino kolo — n.n.), în sfera de legende virgiliene
a le evului m ediu“. «D intre şcolile en u m erate de profesorul
JagiC — a com entat M. G aster — lipseşte una, şi anum e ce­
lebra şcoală de la Salam anca, care po ate lua foarte uşor lo­
cul celei din Toledo din legenda virgiliană. Sîntem siguri că
d in Sala m anca s-a fo rm at apoi „şolomanţă‘‘, cum se n u rit^ te
şcoala (sololmonarilor — n.n.) în legendă» (23). !ntr-ad ev âr,
oraşul spaniol Salam anca era celebru în Europa m edievală,
nu a tît pentru U n iv ersitatea sa (una din prim ele de pe con­
tinent, în fiin ţa tă la începutul secolului al X lII-lea), cît mai
ales — ca şi Toledo şi Sevilla — p e n tn i şcolile de imagie
neagră care fiin ţa u în p eşterile din vecinătatea oraşului. Pe
la sfîrşitul secolului al X V -lea in tră rile în aceste peşteri au
. fost zidite, din porunca reginei Isabela, care a sp rijin it tn -
■chiziţia spaniolă, în lupta acesteia cu practicile eretice şi ne-
crP.Ştine. însă Moses G aster n -a d em onstrat (şi nici nu a r fi
p u tu t să o facă), în ce mod tra d iţia m edievală a şcolii de
gie neagră de 1:1 Salam anca a tra v e rsa t Europa, din Spania
pînă în ţările rom âne şi, mai ales, cum această tra d iţie a p ă­
tru n s u lte rio r („de sus în jos“), a tît de profund în m en ta li­
tatea populară rom ânească. Cu to ate că această teorie a fost
îm b ră ţişa tă şi de alţi cercetători rom âni (O. D ensusianu, Al.
Popescu-Telega / 26, p. 37 /), a serţiu n ea lui M. G aster o p u ­
tem considera, astăzi, ca neplauzibilă şi chiar ca fiind „o e­
roare filologică“ (3, p. 47). La fel despre soluţiile eti'.mologice
propuse de Sim. Fl. M arian şi Iosif Vulcan.
în prim a ju m ă ta te a sec. al X X -lea, N. C artojan (27),
I.-A. C andrea (28) şi alţii, a u p u s în lum ină felul cum s-a
născut şi s-a dezvoltat tra d iţia refe rito a re la Solomon şi, mai
.ales, aceea refe rito a re la p restig iu l său. de m are taum aturg.

207
„A ceastă latu ră legendară despre m area iscusinţă şi m ăiestrie
[m agică — n.n.] a lui Solomon — scria N. C artojan — a p ă ­
tru n s în folclorul tu tu ro r popoarelor şi a atras în ju ru l p e r­
sonalităţii regelui biblic o sum edenie de su p erstiţii şi legende
din alte cicluri“ (27, II. p. (13). Deşi astăzi este, în gener.nl,
acceptat faptul că trad iţia solom oniană a in flu en ţat (inclusiv
la nivel onom astic), pe cea refe rito a re la solom onari, merită.
totuşi să stăruim p u ţin a su p ra perioadei probabile şi asupra
cauzelor care au detertninat, sau doar au favorizat, ex ercita­
rea acestei influenţe în spaţiul carpato-dunărean.
Sîntem în m ăsură să propunem o ipoteză de lu c r u :
ca probabilă în care s-a n ăscu t şi a in tra t în lexicul rom â­
nesc term en u l solom onar sînt secolele X V II—X V III (proba­
bil în Ardeal), epocă pe care putem risca să o lim ităm la pe­
rioada circa 1650 — circa 1750. A rgum entele pe care se
bazează ipoteza noastră sînt u rm ăto arele :
1. În „P ravila lui M atei B asarab“, tip ărită la T îrgovişte
în anul 1652, se foc refe riri şi la vrăjitori populari cu puteri
m eteorologice ; ei sîn t num iţi în tex t „gonitori de nori“ (57.
p. 30-6). D acă, la jum ătatea secolului al X V II-lea, s-ar fi în ­
ţeles p rin ,.gonitori de nori"', ceea ce înţelegem astăzi p rin
„solom onari* şi dadi acest din urm ă term en a r fi fost cu­
noscut şi folosit la acea dată, este de presupus că, p e n tn i ;*■
se face înţeles de diferite categorii de cititori, autorul Pravilei
ar fi înlocuit sau, cel puţin, a r fi dublat sintagm a folosită-
(gonitori de nori), cu denuLnirea de solom onari. Problem a c-ste
m ai com plicată şi de aceea doar o enunţăm aici, urm înd să
o reluăm m ai d etaliat peste cîteva pagini.
2. Sti vedem care ar fi cele m ai vechi a te stări docum en­
tare ale c u v în tu lu i în discuţie :
a). Se p a re că cea m ai veche consem nare a term enului
solom onar datează din ultim ul deceniu al secolului al X V III-lea,
p erioadă cînd a red actat Ion B udai-D eleanu prim a versiune
a Ţiganiadei (mss. BAR nr. 2G34). Vom lua ca dată conven­
ţională a atestării anul 1795 — data probabilă cînd autorul
şi-a finalizat această v a ria n tă iniţială, răm asă fără ecou : ea
a fost publicată postum abia în 1875— 1877 (92). în „Cînticu
V I“, un personaj (Haicu), se gîndeşte cum a r fi fost tra ta t
de oameni, dacă ar fi reu şit ,să supună balaurul : „Cum că
.sînt şolom onariu, m j-ar zice I Oam enii avînd team a de m ine I
Şi m -ar cinsti, ca să nu strice I G rindina hotarele cu pâne... “■
(Ţiganiada I, VI, 86 ; cf. 92, II, p. 286). Poetul ardelean tri­
m ite, în subsolul pag inii, la urm ătoarea notă explicativă ;

208
„Şol^omonariu, sau Solom onariu — iarăşi u n cuvînt, cu care-
să chianiă în A rdeal ceia care călăresc pe balauri, şi poartă.
grindina (ba::.ne ţărăneşti) şi în v ă ţă tu ra lor o zic solom onie“
(92, II, p. 286). Nici te x tu l şi nici nota care-l dublează nu
şi-au m ai g ă sit locul în v ersiu n ea a Il-a a Tiganiadei, cea de­
venită notorie.
A ceste info rm aţii sînt im p o rtan te p e n tru noi, nu nU nai.
p e n tru ră sînt cele m ai vechi cunoscute, d ar şi din alte p u n c ­
te de vedere. ln p rim u l rînd, p e n tru că sîn t consem nate am bele
varian te ale cuvintului : ;.,Şolo'^^na'nu sau Solom onariu...{I, pre­
cum şi cuvîntul solom onie, din aceeaşi fam ilie lexicală. În al doi­
lea rînd, p e n tru că term en u l este p rez e n ta t ca fiind un regiona­
lism („...să chiam ă în A rdeal...“) şi ca fiind un term en popu­
lar („bazne ţă ră n e ş ti“), şi n u ca un term en cult. F ap tu l că.
este vorba de u n cuvînt p o p u lar rezultă şi din expersia ^ic:-
răşi un c 'u v în t.. “, p rin care a u to ru l trim ite la o vocabulă:,
cxplim tâ nota precedentă, şi anum e la o p a rtic u la rita te a.
ei : „după o b k ia iu l norodului de-a vorbi“ . De altfel, de o „con­
stru cţie- sim ilară beneficiază şi nota im ediat u rm ăto are celei
care a n ca obiect solom onarul : „Este o zisă, iar ţărănească"'.
Cele de m ai sus ne îndrep tăţesc să credem că apelativul so-
lomornor nu e ra încă, la sfîrşitul secolului al X V U I-lea, ge­
neralizat în lexicul rom ânesc, ceea ce l-a determ inat pe autor
să insereze nota explicativă, p e n tn i ca term en u l să poată fi'
corect înţeles a tît de orăşeni, cît şi de rom ânii din afara A r­
dealului (vezi, de exem plu, cum îşi justifică poetul nota an­
terioară : „A ceasta trebuie să tălm ăcesc, fiindcă m ulţi doară
nu vor înţelege*4). F aptul că I. B udai-D eleanu lim itează sp a ­
ţiu l de circu laţie al cu v în tu lu i la zona A rdealului, concordă
cu faptul că toatp prim ele consem nări cunoscute ale cuvîn­
tu lu i solom onar şi a p ro ap e to ate din secolul al X lX -lea sîn t
atestate — asa cum vom vedea — an u m e în această zonă.
E ste posibil, deci, ca term en u l să fi a p ă ru t în A rd ealu l seco­
lelor XV II— X V III, de unde să fi etnigrat u lte rio r în celelalte
provincii rom âneşti.
F aptul că m anuscrisul prim ei v a ria n te a Ţiganiadei n u a
fost d a ta t de a u to r a rid icat m u lte problem e istoricilor lite ­
rari (97, p. 256 ; 100, p. 130— 135). Este probabil că această
prim ă v ersiune a fost finalizată în ju ru l anului 1795, pentru
că, în deschiderea ei, în tr-o „Epistolie închinătoare. cătră Mi-
tru Perea... “ (anagram ă p e n tru P e tru Maior), autorul în su şi
scrie urm ăto arele : „Doisprezece ani au trecut... de cînd eu
fu i silit a m ă în strein a d in ţa ra m ea“ (92, p. 543). Or, se pare

cd. 201 coala 1! 209'


că anul „în străin ării" este 1783, dată cînd Ion B udai-D eleanu
pleacă la V iena (1783— 1787) şi, de acolo, la Lem berg-Lvov
(1788— 1820). Aceste cîteva am ăn u n te biografice ridică o altă
în treb are : de cind putea să cunoască B udai-D eleanu cuvîntul
solom onar? Cu siguranţă, dinainte de anul 1783 — cînd a
părăsit p e n tru totdeauna A rdealul — şi, probabil, din vrem ea
copilăriei sale (1760— 1772), în satu l natal de pe valea M u­
reşului — sp aţiu m irific, d espre care îşi va aduce cu nostal­
gie am inte, p rin tre altele, că avea m unţii şi cerul „plini de
balauri“ (93, p. 558). In form aţiile despre solom onari date de
poet, în text şi în nota de subsol din prim a v a ria n tă p „poe-
m ation-ului iroi-com ico-satiric“, sîn t foarte corecte şi aproape
com plete (esenţializate) — sem n că Ion B udai-D eleanu era
fam iliarizat cu fenom enul folcloric pe care îl prezenta. Cu -
noştinţele sale în dom eniu e ra u chiar m ai am ple, dacă ţinem
cont de gesturile tipic solom onăreşti p e care le pu n e pe seam a
v răjitoarei B rînduşa, în versiu n ea a doua a Ţiganiadei
70— 7 6 ; cf. 94, p. 165— 167); v răjitoarea „cheam ă cu sîla “
balau ri din vîltoare, le p u n e căpestre m agice, z^boaă cu ei
p rin văzduh în tr-u n car desenat de ea pe colb (în legătură
cu acest ultim m otiv, ca fiind specific legendelor so lqnonă-
reşti. vezi 39. p. 30 şi 12, p. 810).
b). ion B udai-D eleanu n u este singurul d intre corifeii
Şcolii ardelene care a consem nat term en u l în discuţie. Sam uil
M icu-K lein a in tro d u s term en u l sholom onariu, ca articol in ­
dependent, în al s ă u . D ictionarium valachico-latinum . Fără
să găsească echivalentul latin sau germ an al cuvîntului. în ­
v ăţatu l ardelean a indicat to tu şi (inform aţie preţioasă), cores­
pondentul m aghiar : garabantzas Diăk (96, p. 424). In acest
caz, ştim exact cînd şi unde a încheiat au to ru l lu crai b dic­
ţionar, datele fiind indicate la sfîrşitul m anuscrisului : ,.în
M onasterio SSS T rin itatis 1801. 10, M ^rtii. B alasfalvae“ (în
m înastirea Sfintei Troiţe. 10 m artie 1801, Blaj). Să mai con­
sem năm faptul că s-a considerat această a testare a term en u ­
lui solom onar ca fiind cea m ai veche (3, p. 39).
c). A vînd ca p u n ct de plecare dicţionarul răm as în m a­
nuscris al lui Sam uil Micu, d ar fiind o operă colectivă a m ai
m u lto r rep rezen tan ţi ai Şcolii ardelene (Sam uil Micu, P etru
M aior ş.a.), aşa-num itul „Lexicon de la B uda“ (Le&conu Ro-
mănescu — Lătinescu — Ungurescu — N em ţescu ...), a fost
tip ă rit la tipografia U niversităţii din Buda, în anul 1825. De
data aceasta, term en u l rom ânesc şolom onariu a beneficiat de
echivalări în toate celelalte tre i lim bi : latină (im bricitor),

210
m aghiară (garabantzas deak) şi g e rt.a n ă (der W a tte r ia c h e r ,
W ettertreiber, L u m p en m a n n ) (98, p. 654). A nul tip ăririi L exico­
nului n u este concludent, d at fiin d că — aşa cu.u. declară, din
titlu , autorii — el a fost re d a c ta t „în cursul a treizeci şi m ai
m u lto n i ani“ (98), deci începînd cam din ju ru l anului 1790
(168). Moses G aster a indicat această atestare a cu vîntului so-
lo -^ ^ m r ca fiin d cea m ai veche (23).
d). în ordine cronologică, a p a tra atestare este d a ta tă
1840, fiind vorba de un articol, sem nat Dr. V[asici], publicat
în tr-o cunoscută rev istă braşoveană. Ia tă un frag m en t d in a­
cest articol : „ (P eatra înţelepţilor) e ste la m ulţi d in tre oa­
menii noştri cunoscută supt n u m ele Şolornănia. Adecă mulţi:
gindesc, cum că, deacă cineva p este fire învaţă 13 şcoli acela
ştie p u rta norii, şi a se însoţi cu dem onii şi d uhuri necurate,.
care i-a r aduce Cartea Şolom ănia num ită, şi care carte, care^
ceteaşte poate să aibă tot ce d c re a şte pe această lu m e“ (99).
A rticolul — scris în sp irit ilum inist, „spre stricarea acestii
credinţi d eşarte“ — este im p o rtan t, p e n tru că el conţine, se
parc p en tru prim a dată, inform aţii p rivind a tît in iţierea so-
lomo nari lor („învaţă U şcoli“ — la fel ca în trad iţiile sîr-
beşti, croate şi m aghiare), cît şi cartea magică a acestora —
prezentată ca fiind o piatră-talism an , conţinînd nouă litere
tainice (vezi reproducerea ei la p. 235, infra).
e). U lterior, legende şi credinţe, tot ardeleneşti, referito a­
re la solom onari s în t publicate la Braşov, în 1857, de Fr. M ill-
ler şi la Sibiu, în 1866, de W. Schm idt.
Într-o legendă (Dic Erben v o n Salam onis W eisheit), cu­
leasă de Fr. M iiller din zona Sighişo<arei, se spune : „ îm p ă ra ­
tu l Solomon era un m are v răjito r. Cu cuvinte m agice putea
să deschidă sau să închidă c e ru l, p u tea să facă să în g h eţe
apa din lacuri, putea să aducă pe cîm puri roua, sau să facă
să cadă g rin d in a , sau altele asem ănătoare (169). M oştenitorii
înţelepciunii sale se nulnesc şolom onari“ (30). Este, d u p ă şti­
inţa noastră, prim a d ată cînd se consem nează, şi încă în tr-o
form ă a tît de tra n şa n tă , rela ţia d in tre regele biblic Solomon.
şi v răjitorii n um iţi solomonari. Vom regăsi această credinţă,.
peste aproape u n secol, în tr-u n basm bucovinean, cules în.
1932 : „puterea solom onarilor... o au de la îm p ăratu l cel în­
ţe le p t Solomon, care a stă p în it toate tainele de pe lum ea
asta“ (109, p. 178).
W. Schm idt relatează legende, din zonele Făgăraş şi Si­
biu, care conţin principalele coordonate ale scenariului cu­
noscut : iniţierea la şcoala b a la u ru lu i, în v ăţarea lim bilor an i­

211:
m alelor şi a tu tu ro r form ulelor m agice, în şcoală intră zece
ucenici — dar ies nu.nai nouă, c a rtea solom onarului, scoate­
rea b alau ru lu i din lac, zborul în nori călare pe balaur, stă-
pînirea stihiilor atm osferice etc. (24).
f). A bia în ultim ele decenii ale secolului al X IX -lea, în­
cep să apară prim ele m enţiuni — credinţe şi legende — re ­
ferito are la solom onari, din zone rom âneşti din afara A rdea­
lului, datorate, în special, folcloriştilor bucovineni Sim. FI.
M arian şi I on G. S biera (170).
D esigur, to t acest excurs cronologic îşi are ro stu rile sale,
d ar datele privind prim ele atestări (cînd ? un d e '? ce ?), nu
pot fi lu ate în valoare absolută, ci relativă. In g en eral, data
prim ei a te stă ri a unui cuvînt (sfîrşitul secolului al XVIJI-len,
în cazul nostru), nu este decît un arg u m en t necesar, nu şi
suficient, p e n tru că ea nu probează decît vag şi in tu itiv epoca
(şi ev en tu al zona) cînd (şi even tu al unde) acest term en s-a
născut şi a in tra t în lexic. De aceea, p e n tru a susţine ipoteza
noastră, aducerea altor arg u m en te pare a fi obligatorie.
3. T rad iţia referitoare la leg en d aru l rege Solomon şi, in
special, aceea p riv in d prodigioasele scale cunoştinţe şi practici
magice, n p ătru n s în conştiinţa populaţiei rom âneşti mai ales
prin aşa-num itele hronogra.fe — „un fel de repertorii de is­
torie universală* care cuprindeau „legende apocrife, in care
■marile personalităţi ale V echiului Testam ent (inclusiv Solo­
m on — n.n.), su n t înfăţişate în tr-o lum ină nouă, prinse în
urzeala u n o r legende pe c a re n u le în tîln im în paginile Bi­
bliei" (27. II, p. 33— 35). C ronografe slave sau greceşti au
circulat în ţările rom âne în că din secolul al X V I-lea, d ar tra ­
ducerea lo r în rom âneşte şi in te n sa lor răsp în d ire s-a produs
începînd din secolul al X V II-lea.
Cea m ai veche trad u cere şi prelucrare — după diferite
„cărţi slavoneşti“ şi „alte izvoade“ — este aceea a călugăru­
lui oltean M ihail Moxa. din anul 1620. A cest „prim “ crono­
graf însă nu prezintă un interes deosebit în cadrul discuţiei
noastre, şi a ceasta din două m otive. In p rim u l rîn d p e n tru că
a avut, se pare, o răspîndire redusă, necunoscîndu-se pînă în
p rezen t decît tre i m anuscrise (prototipul lui M oxa şi două co­
pii). Un al doilea m otiv al lipsei noastre de in teres este acela
că scrierea respectivă n u p rez in tă presupusele calităţi de m are
v răjito r şi de stăpîn al dem onilor, a trib u ite , de regulă, lui
Solomon în tex tele apocrife. În „H ronograful lui M oxa“, dom ­
n ia regelui Solomon este p rez e n ta tă lapidar, în tr-o singură

212
’jrazf; anostă : „Solom on era de 12 ji, cinci stătu îm părat ;
:şi făcu besercca Sionului şi îm părăţi 40 de ai04 (90, p. 354).
Cu totul altfel se prezin tă situ a ţia cu cronografele tr a ­
duse „după grecie pă lim bă ru m ân ească“ (ms. BAR nr. 938),
traduceri care s-au efectuat „pc la jum ătatea secolului al
X V II-lea“ (27, I, p. 142), sau m ai exact : în tre anii 1637 şi
1G79 (tipul Danovici, du p ă cronograful Cigalas) şi, respectiv.
in tre anii 1031 şi 1687 (după cronograful Dorotei). Iată num ai
cîteva d in tre calităţile de m are în ţelep t şi v răjito r a trib u ite
lui Solomon, aşa cum apar consem nate în tr-u n hronograf ro ­
m ânesc din secolul al X V III-lea : „Şi au aflat (Solomon) fi­
rea a to t ce iaste în lum e, a oam enilor, a dobitoacelor, a p ă ­
şirilor, a gadinilor, a peştilor, a ierbilor, a jivinilor şi a cîte
ştim că sîn t în lum e pe su p t ceriu şi p re păm înt, .şi în ape,
toate cu înţălepciunea sa le-au aflat, care în ţă le p d u n e -i era
dată de la D um nedzău. A şijderea şi planitele şi crîngurile şi
to ată to c n a la ceriului şi de supt ceriu ştia şi cum va lega pre
diavoli şi cum îi chem ă pe num ele lor ')i toate vrăjile. A şij­
d e re a toate leacurile si toate doftoriile şi toate itrb ile . c-arc
de ce leac era. T oate acestea le-a u cunoscut Solomon cu in-
ţălepciunea sa. ..“ (102, p. 224).
D e la ju m ă ta te a secolului al XVU-lP.a, pîni1 h începutul
celui de al X lX -lea, cronografele — aceste „istorii universale",
-devenite adevărate cărţi populare — 11a n circulat de o m an i­
eră d e-a dreptul im presionantă, sub fo n n a a z e i şi zeci ■de
copii m anuscrise, pe o arie întinsă, in d u zin d toate cele trei
provincii rom<:."meşti“ (91, p. 46). în această perioadă, crono­
grafele de sorginte bizantină au ieşit din cercul relativ închis
al lum ii clericale şi — cum a observat N. C artojan — „au
p ătru n s, prin c ă rtu ra rii m ărunţi,- în m asele a d în d ale poporu­
lui şi au lăsat în folclorul n o stru . urm e care dăinuiesc p în ă
astăzi“ (31, p. 246).
Nu num ai calităţile tau m atu rg ice a trib u ite lui Solomon.
ci şi cele sapienţiale, au im presionat p u tern ic m en talitatea
p opulară rom ânească, apărînd, în tr-o m ulţim e de te x te fol­
clorice, figura celui n u m it „P rem in te Solom on“ — p ersonaj
a tît de îndrăgit şi de popular, in cit şi-a pierd u t, în tim p, co­
ordonatele spaţio-tem porale care îl defineau. El devine, de
m ulte ori, con-tem poran şi con-sătean cu povestitorul, iar oa­
m enii apelează la sfa tu rile lui ca la cele ale unui m oşneag
în ţe le p t din satul lor (vezi 28, p. 91 şi povestea ,,P rem inte
:Solomon şi cele două fe te “ — 109).

2J3
4. Un alt fenom en socio-cultural care a contribuit, cre­
dem, în m are m ăsură la trecerea v răjito rilo r p opulari sub;
p a tro n a ju l lui Solomon, a fost ofensiva declanşată de B iseri­
că, în secolele XV II—X V III, înpotriva practicilor păgîne şj.
v răjitoreşti. Este o epocă în care Biserica ortodoxă rom ână s-a
sim ţit suficient de p u tern ică şi de organizată p e n tru a în cer­
ca să dim inueze am ploarea acestei m e n ta lită ţi, considerată nu
num ai ca fiind nocivă, dar şi concurentă. A cţiunea nu a fost
d in tre cele sim ple. In această p a rte a Europei nu ar fi fost
nici posibil, nici recom andabil, un război făţiş şi total îm po­
triv a v răjito ri ei, de tip u l celui p u rtat, înccpînd din secolul..
c.il X III-lea, în vestul şi c e n tru l continentului unde, conforme
unei statistici, nu m ăru l celor executaţi sub învinuirea de-a fi
practicat vrăj itori a s-a rid ic at la aproape 10 m ilioane (50, p.
54). S -ar pute a ca acest n u m ăr să fi fost chiar m ai .n are,
dacă ţin em seam a, p e de o p a rte , de faptul că la data red ac­
tării statisticilor respective (1794) o inform are exhaustiva a­
supra execuţiilor din toate colţurile Europei era practic im ­
posibilă şi, pe de altă p a rte , de fap tu l că au mai fost sem nalate
execuţii de v răjito ri (chiar dacă sporadice şi ilegale) şi în se­
colul al X IX -lea (86, p. 176).
Spunem c ă o astfel de „cruciadă“ din p a rte a ortodoxiei
rom âne nu a r fi fost posibilă la nivelul E vului M ediu, pe de
o p arte, d atorită rela tiv slabei organizări a Bisericii şi, pe de -
altă par te , d atorită tolerenţei religioase de care a dat dovadă
ortodoxia rom ână de-a lungul tim pului (103, p. 91— 92). S pu­
nem, de asem enea, că „război“ de acest tip nu ar fi fost.
recom andabil, în ţările ro m â n e , p e n tru că rezultatele lu i a r
fi p u tu t să fie contrare celor aşteptate, com prom iţînd însăşi
doctrina creştină în ochii p o p u laţie i, care practica un soi de
creştinism popular, cu slabe tră să tu ri dogm atice şi, în schim b,
cu viguroase filoane m agico-păgînc. G esturile şi practicile
magi ce dublau efectiv to ate acţiunile şi e venim entele, fie ele
individuale sa u colective, sociale sau n a tu ra le etc. Iată, de„
exem plu, ce scria învăţatul bănăţean D im itrie Ţ ichindeal, care
a trad u s („de pre lim ba serbiască... în lim ba daco-rom anias-
că“) şi a adaptat, la r eali t ăţi lc rom âneşti, c a rtea lui Dosi te i
O bradovici Sfa tu rile a înţeleajerii cei sănătoase (Buda, 1802,
p. 37) : „... d in vrem ile cele dedem ult s-au obicinuit rom ânii
cu descîntece şi vrăji, şi p în ă in zioa de astăzi le ţin (înJ;ă
prostim ea), aşa cît, cînd se nasc, vrăjesc, cînd se botează, v ră­
jesc, cînd se însoară sau m ărită, vrăjesc, cînd in tră în beserică,
cînd stă în beserică şi cînd iasă din beserică tot vrăjes:c, la.

214
•serbători m ari vrăjesc, cînd se betejesc, cînd m or. încă' v ră ­
jesc, şi p e n tru ca să p o a tă m erj e su fle tu l la D um nezeu încă
vrăjesc, cînd cum pară cînd vinde, cînd m erg să :fure,. cind
m erg la judecată, vrăjesc, şi to a tă în tîm p larea şi to t beteşu­
gul au a lo r osibite descîntece şi farm ece“ pe c a re „oam enii
-cei proşti le ţin şi le cred ca pe nişte leji fireşti şi d u m n e ­
zeieşti" (32, p. 341). Am putea crede să pasajul reprodus mai
sus a r fi un sim plu exerciţiu de retorică şi ca au to ru l ar f.i
exagerat, scrii nd de pe poziţiile dogm atice ale ilum inism ului
raţionali st, dacă nu am şti, din m u lte al te surse istorice sau
folclorice, dl tabloul p rezen tat este veridic. În acest contexţ,
v răjito r ul era p riv it de popor ca fiind un om su peri or, avînd
p u te re nelim itată — care concura însăşi p u tere a divină („D ina­
intea ferm ecătoarei şi D um nezeu se da in lă tu ri„ — spune
un vechi p ro v erb rom ânesc [49]). El se bucura de un sta tu t
-social practic intangibil. Iată, descris de acelaşi autor, în ace­
eaşi lucrare, un evenim ent p e trrc u t în tr-u n sat din B anat,
la sfîrşitul secolului al X V III-lea : „D. loann Petrovici. pro-
to presviterul I b s ia ş u lu i, la a n d 1794, fiind eu în v ăţătq riu
tinerim ii în B elin ţi, în d ată după ce au înţeles că au venit
a d , în sat, v ră jito a re a de la D ragoeşti, au po ru n cit de au
prins-o şi luînd de îa dînsa făina, -cucuruzul, lingurile, c^oco-
şii, blidele, pîn::-:a ş i ; d t e toate carele căpătase v ră jito a re a cu
m :\ncium le ei şi îm p ărţin d u -le seracilor, iară pre d în sa cu r u ­
şine au scos-o afară din sat şi cu paze trfcneţind-o din sat
în sat, pînă la D răgoeşti, sp u n in d u -i că s u p t m ai g rea p e­
d eap să va fi, de se va mai a ră ta. Dana ce ziceai# o a ^ ^ ra i ?
S trigau zicînd că protopopul n o stru n -a re fenje şi e 'mai rău
decît turcul, că nu lase v răjito arele în sat (s.n.) ... M ulte n e ­
voi si su p ărări de la oamenii cei proşti capătă aceia care v reu
-să le strice serb ăto rile cele idoleşti şi obiceaiurile cele M -
trîn e “ (32, p. 3 4 1 -3 4 2 ).
Din m otivele prezentate, sau d o a r enu n ţate m ai sus, o
vîn ăto are p ropriu-zisă de v ră jito ri nu s-a produs în această
•epocii, în M oldova şi Ţ ara Rom ânească. R eprim ări sîngeroase
n u sînt sem nalate în aceste p ro v in cii, decît în cazuri de ex-
xepţie : în anul 1714, de ex e m p lu , din ordinul dom nitorului
:Ştefan C antacuzino, a fost zidită de vie o „vrăjitoare" şi sp în -
zurate alte două, pe m otiv că au făc u t v răji n ecu rate asupra
soţiei su v eran u lu i (86. p. 164). D atorită domin aţi ei Bisericii
catolice şi, m ai ales, a prezenţei iezuiţilor, cu to tu l a lta a
fost situ aţia în T ransilvania, un d e în secolele XVI, XVII şi
X V III sînt a te state (la Cluj, B raşov, Sibiu, M ediaş, Sebeş,

215
Tg. M ureş ş.a.), su te de a rd e ri p e rug, sau alte pedepse- e---
x em plare aplicate p resupuşilor v răjitori. F aţă de situaţia din
E uropa cen trală şi occidentală, în T rans i lv ani a acest fenom en
a început re la tiv tîrz iu (prim ele arderi pe rug, atestate do-
c u n e n ta r, s-au produs la Cluj, în 1565) şi s-a p relungit p în ă
la ju m ă ta te a secolului al X V III-lea (86, p. 154— 162).
1ntr-o carte din 1854, trecîn d în rev istă vrăjile şi acţiu ­
ni le m agice practicate de rom ânii d in T ransjlvania, folcloris­
tu l F r. M uller se declara su rp rin s că „nu se găseşte atestat,
nici un proces de vrăjito rie în d re p ta t îm potriva unor valahi..
(50, p. 57). Şi alţi autori (A rtur Gorovei, de exem plu) au su s­
ţin u t că judecăţile şi execuţiile priveau in exclusivitate pe
„ v ră jito rii“ din rîn d u l populaţiei m aghiare şi săseşti din T ra n ­
silvani a . A stfel dt' aserţiu n i nu sînt doar ilogice, dar nici con­
fo rm e cu realitatea. în an u l 1753, de exem plu, la Tg. M ureş
a fost condam nat la m o arte, p e n tru vagabondaj şi vrăjitorie,.
şi ars pe ru g pe m alul M ureşului un „ v ră jito r“ rom ân —■
.Tânos O lâh (Ion Valahul). Este, de altfel, ultim a sem na.ire-
docum entară privind ex ecuţia unui p resu p u s v răjito r d in
T ran silv an ia (86, p. 160). I a cîţiva ani după are a stă dată (în
1758), îm părăteasa M aria Tereza i-a alung a t pe rep rezen tan ­
ţii ordinului iezuiţilor şi a pus capăt execuţiilor de acest fel:
(39, p. 88).
P ersecuţiile v răjito rilo r din A rdeal au d e te rm in a t probabil,.
sau doar au favorizat in tra re a v răjitorilor sub p atronajul —
inclusiv onom astic — al se n ile g en d a ru lu i rege Solomon. Pe­
rioada sîngeroaselor cam panii an tiv răjito reşti din T ransilva­
nia (1565— 1753) prem erge şi se suprapune perioadei probabile
(circa 1650— 1750) în care s-a produs fenom enul lingviştic ele
care ne ocupăm.
Chiar dacă Biserica o rtodoxă rom ână nu i-a supus pe'
v răjito ri la focurile ru gurilor, în schim b i-a am cn in ţat eu
.,focurile G heenei“ şi cu „chinurile icidului“. In rep rezen tările
iconografice ale „Judecăţii de apoi"' de pe biserici le Moldovei
secolului al X V l-lea (Probota, Voroneţ, M oldoviţa etc.) sînt
(con)dam nate grup u ri etn ice de alte confesiuni, fie n ecreş­
tini, fie neortodocşi : evrei, turci, tătari, arm eni, latini, arabi,
etiopieni etc. (35, I, p. 241— 264 şi II, p. 121— 145). U lte rio r.
în secolele XVII şi XVIII, pe zidurile bisericilor din M ara­
m ureş, pînă în Ţara R om ânească, în reprezentări le iconogra­
fice ale acestei tem e se m anifestă o ten d in ţă sensibil diferită,
fiind înfierate, de această d a tă , păcatele şi deprinderile rele
a le oam enilor. E ste perioada. cînd sim bolurile şi .m otivele teo­

216
logice tipice sîn t adap tate la rea lită ţile sociale ale epocii şi
d e regiunii respective. A stfel, în această epocă, a lă tu ri de
d a m ia ţi ca „m incinosul', „scum pul", „ c rişm a ru l', „care nu
ia c e coconi“, „care om oara p ru n c i“, sînt supuşi „chinurilor ia ­
d u lu i" şi vrăjito rii — ca „ferm ecător(ul)“, „care ia m ana v a ­
cilor", „bosorcoaia" (34, p. H4— H5 ; 171, p. 118) — aşa cum
apar, de exem plu, rep rezen taţi pe un m are num ăr de bise­
rici : H urezu (Hi!-13), „B una v c stire u — Hm. Vîlcea (174 7),
Poienile Izei — M aram ureş (1794), R otăreşti — Bihor (sec.
.al XV III-lea) etc. In alte rep re z en tă ri iconografice ale „ Ju -
lecăţii de apoi“ figurează, a lă tu ri de diverse păcate etico-so-
ciale, şi acelea ale „vrăjitoriei* şi „slujirii idolilor", ca în
„Ikoana înfrikoşatei judecăţi...", reprodusă de Sim. FI. M a­
xi an (36, p. 456). A cest tip de rep re z en tă ri iconografice a fost
in flu e n ţa t de tex te apocrife şi de legende hagiografice : „Că­
lătoria Maicii D om nului la ia d “ (17], p. 117), „Apocalipsul
S fîntului Apostol P a v e l“ — tra d u s în rom âneşte în secolul
al XV I-lea (37, p. 461)), „V iaţa şi m inunile Sfîntului Vasile
cel Nou“ — sf. sec. al XV'Il-lea — încep. sec. al X V III-lea (27,
Ir, p. 202) s.a .m.d. In u ltim ul tex t m enţionat, de exem plu, sînt
descrise cele 24 de „văm i" prin care trece sufletul după m oar­
te, p rin tre care este şi „vam a ferm ecătoriei, vrăjitoriei... şi
chem ării dracilor“ (27, II, p. 207). Aşa cum vom vedea, lupta
bisericii ortodoxe îm potriva practicilor m agice s-a desfăşurat
‘.şi pe cale livrescă, cu rez u lta te însă rela tiv m odeste în rîn -
-clul populaţiei (175). D im potrivă, rep rezen tarea vizuală — c ^ ^
put.C'a fi deci „citită" de om ul de rînd, analfabet — a v răji­
torilor. supuşi „chinurilor iad u lu i", unde este „m uncă am ară
ai scriş ni re de d in ţi“, în opoziţie cu redare a „celor d re p ţi“. care
beneficiază de „sadurile şi po'.'netcle raiuiui", a im presionat
■puternic, a tît p e f'ei care practicau vrăjitoria, c ît şi pe cei
care apelau la serviciile acestora ( l 72). A ceastă „teologie vi-
:,.:uală“. cu o deosebită forţă de sugestie, a avut, în epoca de
r a r e ne ocupăm, „un rol deosebit în pedagogia şi m orala creş­
tină" — cum observă m itro p o litu l N. Vornicescu (.‘37, p. 4%).
Aşa cum am Amintit deja. ortodoxia rom ână a lu p ta t îm ­
p otriva practicilor m agice şi păgîne şi p rin interm ediul texte­
lor. care în fierau aceste practici şi p u neau sub sem nul unor
-severe pedepse duhovniceşti atî t pe vrăj itori (inclusiv pe „go--
nitorii de n o ri“), cît şi pe „ceia ce m erg pe la v ră jito ri“ (P ra ­
de la Tîrgorfşt'e, 1 G52) sau „ceia cc aduc vrăjito ri la ca­
sele lor“ (Şapte taine a bisericii, ] 645) (vezi 112, p. 11G). Ast-
:fel de tex te erau red actate în prim u l rînd p e n tru uzul cleri-

217
d lo r, nu doar p e n tru a-i stim u la la o cam panie antivrăjito-
rească şi antipăgînă în rîn d u l enoriaşilor, dar şi pentru a e ra ­
dica practicile m agice din chiar rîn d u l lor. T e x te de exorci­
zare a diavolului („a dracului din ape“), scrise şi transcrise-
de preoţii roţmâni din T ransilvania, sînt atestate încă din a.
doua ju m ă ta te a secolului al X V I-lea, ia r practicile magice^
alo acestora, „nu num ai de exorcizare, d ar şi de sorocirea.-.
dracilor ca să în tre în vrăjm aşii rom ânilor“, au răm as fai­
moase pînă spre sfîrşitul secolului al X IX -lea (90, p. 142— 145).
R evenind la cam pania livrescă, p u rta tă de ortodoxia ro­
m ână îm potriva m entalităţii şi practicilor magice, să consem ­
năm faptul că traducerea, prelucrarea sciu chiar redactarea
în lim b a rom ână a unor astfel de tex te (m anuscrise sau tip ă ­
rite), s-a u bucurat de o am ploare deosebită, în epoca de care
ne ocupăm. Iată cîteva titlu ri de astfel de cărţi (texte) ap ă ru ­
te de-a lungul a doar d to rv a decenii din secolul al X V II-lea :
„Pravila aleasă“ — 1G32, „P ravila bisericească de la G ovora11•
— 1640, „Şapte taine a bisericii“ — 1645, .,P ravîla lui Va-
sile L upu“ sau „C artea rom ânească de în v ă ţă tu ră 11 — 1646,.
„P ravila lui M atei B asarab‘‘ sa u în d r e p ta r e a legii“ — 1652,
„C ărţile ceale m incinoase, p re care nu se cade a le ţinea şi
n le ceti d ireptu credincioşii h ristia n i“ — 1667— 1669, „Aşe-
zăm înturile Vlădicfli Sava p e n tru folosul preoţilor, a besere-
cilor şi CI creştin ilo r11 — 1675, „M ărgăritare, adecă cuvinte de^
m ulte feliuri a celui în tru sfinti... Ioan .. a lui Z latoust (Pen-
tm m incinoşii prooroci şi cf'i fără D um nezeu eretici)“ ■ —
1691 etc.
T recînd în revistă d ife ritele form e în care s-a m anifes­
ta t cam pania îm potriva practicilor pâgîne şi m agice, n u ne-am .
propus să prezentăm o im agine globală, ci doar cîteva coor­
donate ale fenom enului pe care l-am supus atenţiei, fenomen-
care a atins apogeul. după opinia noastră, în secolele nl'
X V II-lea şi :al X V III-lea.

La astfel de acţiuni pluridirecţionale şi conjugate, nu au-


p u tu t să lipsească reacţiile. V răjitorii s-au aflat în s itu a ţia
de a tre b u i să-şi tăinuiască şi sli-şi .mascheze practicile şi s ta ­
tutul, inclusiv p rin folosirea de eufemis'rne p e n tru a le de­
num i. A stfel de reacţii sînt logice şi fireşti ; ele .iu supravie­
ţu it pînă tîrziu, fiind ate state chiar şi în secolul al XX -lca.
A stfel, Gh. Pavelescu observa, în an u l 1945, că unele din tn "
m otivele „care îm piedică sau lim itează“ contactul cu „des- -

218
c în tă to rii“, din zona M unţilor Apuseni, sînt team a m an ifes­
t a tă de aceştia fa ţă de p re o t şi jan d arm i şi rezerva fa ţă de
.„dom nii de la o raş“ (39, p. 88— 8t:)). A lţi autori contem porani,
trecîn d în rezistă coordonatele esenţiale ale sta tu tu lu i v ră ji­
to rului din satele rom âneşti, conchid p e rtin e n t : «De obicei,
individul specializat [în practici m agice — n.n.], n u afirm ă
explicit condiţia sa de „ v ră jito r‘v (40, p. 63). Studiind p rac­
ticile m agice în zona B a n a tu lu i, l. I. Popa a observat, de a­
sem enea, că „v ră jito a re a “ chestionată de el nu se n u m ea pe
s in e vrăjitoare şi nu vorbea de v ră jit, ci de căutat, ghicit,
d e scîn ta t etc. şi că nu a p u tu t începe cu ea discuţia despre
practici magice, decît după ce i-a cîştigat încrederea, im pre-
sionînd-o cu cunoaşterea cîtorva descîntece (38, p. 157). O ex­
plicaţie în acest sens a încercat Enea Hodoş : «E uşor de în ­
ţeles că persoana care se o cupă cu v răjito ria — o m eserie
prigonită de au to rităţi — mai to td e a u n a îşi va tăgădui m e­
seria, zicînd că „nu v ră je şte “, „nu farm ecă“, ci num ai „des-
c în tă “ ca să „desfacă“ sau să „dezlege“ — ceea ce e ste perm is,
căci însăşi biserica are „rugăciuni de dezlegare“» (114, p. 5).
î n a i n t e de a trece mai departe, treb u ie să lăm urim , pe scurt,
•o problem ă controversată de term inologie populară. De fa p t,
term enii descîntec, v ra jă şi, respectiv, farm ec nu erau, iniţial
decît sinonim e care desem nau acelaşi tip de acţiuni I incan­
ta ţii m agice. Ceea ce le deosebea era doar originea lingvis­
tică d ife rită .: latină, slavă şi, respectiv, greacă. Totuşi, evo­
lu ţia sem antică u lte rio a ră a acestor term eni a produs unele
diferenţe notabile : a vrăji şi a ferm eca desem nează, de r e ­
gulă, practici m agice o fen siv e , p e cînd a descînta, a desface,
a dezlega desem nează acţiuni magice- defensive — conform
şi p refix u lu i cu sens p riv a tiv des(;:)—, care indică, de reg u lă ,
o reacţie la o acţiune anterioară, [vezi şi 39, p. 49}. Mai
m u lt decît atît, din m otivele. e n u n ţate, în popor a ajuns să
se creadă — aşa cum atestă legendele — că „descîntătoarele
is lăsate de D um nezeu, iar fărm ăcătoarele... îs de la n ecu ­
ratu l11 [55, p. 636]).
E xtrapolînd d atele de m ai s u s şi ţin în d cont de toate
aspectele p rez e n ta te în paginile an terioare, p u tem conchide
■că, în epoca luat;! în discuţie (secolele XVII— XVTII). v ră ji-
torii populari — din in stin ct de autoconservare, fiind prigo­
niţi din atîtea direcţii şi condam naţi în atîtea feluri — şi-au
c ă u ta t un „num e“ în spatele căruia să s 2 ascundă sau, m ai
-exact, care să le protejeze practicile şi .statutul. Num ele
„m arelui v ră jito r“ Solom on răspundea cum nu se poate .nai
bine acestui deziderat. Solom on era, sim ultan, „regele, /pa­
tro n u l v ră jito rilo r14, dar şi ,un prestigios personaj biblic a
cărui tra d iţie nu num ai că era acceptată de B iserică, d a r
e ra intens vehiculată, în acea epocă, a tît p rin textele cano­
nice, cit şi prin legendele apocrife cuprinse, m ai ales, în
hronografe. P are deci plauzibil faptul că v răjito rii populari
a u in tra t su b patro n aju l sim bolic al legendarului Solomon,.
în încercarea de a îm blînzi prigoana din partea a u to rită ţilo r
la ic e .' şi ecleziastice şi, nu m ai puţin, de a m ări prestigiul
sta tu tu lu i lor în ochii populaţi ei. Este foarte posibil ca acest
fenom en să se fi m aterializat anum e, sau m ai ales, în T ran ­
silvania, zonă unde, aşa cum am văzut, prigoana şi pedepsele
la care au fost supuşi vrăjito rii, în perioada în discuţie (se­
colele X V II—XVIII), an fost sensibil mai severe decît în ce­
lelalte provincii rom âneşti. Un argum ent care pledează p e n ­
tru această ipoteză este şi fap tu l că prim ele atestări ale de-
n m iirii de solom onar (sfîrşitul secolului X V III — începu­
tu l secolului XIX), le găsim anum e în această zonă.
O dată cu in tra re a v răjito rilo r sub p a tro n a ju l leg e n ­
d arului Solomon, nu a m ai fost nevoie decît de un sin g u r
^pas p e n tru a se naşte şi a in tra în lexicul popular o bogată
f ^ i l i e de cuvinte : a solom oni (a .vrăji), solom onit (vrăjit).,
solomonie (vrăjitorie sau carte de vrăji), solom onar (vrăjitor)
etc. P robabil că, iniţial, sensul c u v în tu lu i solom onar era în
general acela de individ care produce acţiuni m agice : v ră ­
jitor, vraci, cititor în stele etc., sensuri care, m arginal, s-a n
p ă stra t pînă tîrz iu (vezi 176). U lterior, d a r pînă la sfîrşituî
secolului al X V III-lea, sfera sem antică a cuvîntului solo­
m onar s-a restrîns, desem nînd cu predilecţie pe v ră jito ru l
specializat în guvernarea stihii1or atm osferice. Cel p u ţin două
sînt cauzele care a r fi p u tu t determ ina acest fenom en de
lim itare sem antică a term en u lu i : a) spre deosebire de cei­
lalţi v răjito ri populari, solom onarul are sta tu tu l v răjito ru lu i
„totnl“ şi „adevărat14 („Solom onarii sîn t adevăraţi v ră jito ri
sau ferm ecători" •— 50, p. 75) ; el este pred estin at, este supus.
unei severe şi prodigioase iniţieri, locuieşte în afara colec­
tivităţii, acţiunile .sale sînt doar cele dictate de statutul său,
duce o viaţă ascetică, are costum aţie, recuzită, înfăţişare şi
com portam ent specifice etc. b) a trib u tele cele mai spectacu­
loase ale legendarului Solom on, care au im presionat proba­
bil în mod deosebit im aginaţia populară (putinţa de a lp-a,
dem onii, de a zbura p rin văzduh, de a stăpîni fenom enele

220
atm osferice etc.), sîn t tocm ai acelea specifice şi solom ona­
rului.
Cum spuneam , acest fenom en de restrîn g ere sem antică
a term enului s-a produs, în bu n ă m ăsură, p în ă la sfîrşitu l
secolului al X V Ilî-lea, o datl-t ce prim ele a te stă ri (de la
sfîrşitu l secolului al X V lII-lea şi începutul secolului al
X lX -lea), aco rd ă c u v în tu lu i solom onar anum e acest sens li­
m itat.

5. GONITOR OE NORI — SOLOMONAR

D acă p riv im ca fiind plauzibile aserţiu n ile de mai su s


— în special aceea că term en u l solom onar este o achiziţie
re la tiv recen tă în lim ba rom ână (secolele X V II— XVIII) —
atunci se ridi că, în m od firesc, o altă în tre bare : care era
term enul p rin care era d e n u m it v ră jito ru l cu a trib u te m e­
teorologice în ain te de această epocă şi, deci, în ain te de spec­
taculoasa su b stitu ire de care am v o rb it ? Un ră sp u n s cert
;;i a r ^ ^ e n t ă t este deocam dată im posibil de dat, avînd în
vedere sărăcia in fo rm aţiilo r pe care le deţinem p rivind a-
Leastă problem ă. C îteva com entării ş i-a r putea, totu:;i, do­
vedi utilitatea.
In „P ravila lui M atei B a sa ra b “, sau „ în d re p ta rea leg ii“
(tip ărită la T îrgovişte, în anul 1652), — care cuprinde, p rin ­
tre altele, te x te p rin c a re sîn t în fie ra te diferite tip u ri de
v răjito ri — se fac referiri şi la v ră jito ri cu p u teri m eteoro­
logice. Iată p asaju l care ne interesează : „C arii urm ează obi-
ceaiurile p ă g în ilo r şi vrăjilor... şi carii se dau la ceia ce-
^poartă urşii, sau alte h ieri cătră batj ocura şi rătăci rea celor
m ai proşti... şi celora ce spun n e a m u l om ului şi carii cried
v răjito rilo r, fărm ecătorilor şi celor ce să chiam ă gonitori
de nori, p o m n cit-a u de a ceştea sfîn tu l săb o r şase ani să.
ca7;ă- • (57, p. 306).
în legătură cu acest te x t m erită să facem cîteva preci­
zări. P e cînd m a jo rita te a v ră jito rilo r sint definiţi şi d e n u ­
m iţi p rin acţiunile m agi ce pe care le efectuează — „cei carii
cheam ă dracii“, „cei carii citesc ste le le “, „cei ce po artă baie-
re'', „cela ce v arsă ceară sau p lu m b “ etc. (57, p. 185) —
în schim b, în cazul care ne interesează, form ula u tilizată
este uşor, d ar esenţial, diferită. în locul form ulării uzuale -—
de tipul „cei ce gonesc norii"' — se apelează la o form ulare
de excepţie — „cei ce să chiam ă gonitori de n o ri". P reci-

1 < )ţ
zarea nu este g ratu ită ; form ula utilizată n e lasă să în ţe le ­
gem că acest gen de v răjito ri cu atrib u te m eteorologice erau
num iţi (sau se au tointitulau) „gonitori de n o ri“.
C om entînd p asaju l respectiv din „P ravilă...11, I. -A . Can-
drea i-a identificat, fără să argum enteze, pe „gonitorii de
n o ri" cu .„solom onarii“ (29, p. 171), dar aserţiu n ea sa este
discutabilă. S igur că din m area „ breaslă“ a v răjito rilo r „g o-
nito ri de n o ri“ face p a rte şi solom onarii, dar aceştia din urm ă
au un statu t şi com portam ent distincte, inconfundabile. So­
lom onarii sînt nu num ai gonitori de nori, ci şi gonitori pe
nori. In al doilea rînd, tre b u ie să ţinem seam a de faptul că
tex tu l c ita t din „pravila lui M atei B asarab" (1652) nu se re ­
fe ră nici la o situaţie strict rom ânească, nici anum e la epocg
secolului al X V II-lea. P a sa ju l respectiv e ste o p relu are din
lim ba greacă a Canonului 61, adoptat de Sinodul ecum enic
tru lla n , sinod convocat la C onstantinopole, în anul 691, de
c ă tre îm p ăratu l Ju stin ia n al Il-le a , în v ed erea com pletării
•hotărîrilor adoptate la p reced en tele două sinoade ecum eni­
ce — al V -lea (533) şi al V l-lea (680— 681) — în m aterie de
disciplină canonică. Scopul acestui sinod, nuLnit şi cinci-şase
Q iin is e x tu m ), a' fost — aşa cum observa u n com entator —
acela de „a reiforma v ia ţa creştină şi a sfîrşi cu cele din
urm ă restu ri ale iudaism ului şi păgînism ului" (113, p. 17).
Ia tă form a în care a fost redactat, la sfîrşitu l ;Secolului al
V lI-lea, u n u l d in tre cele 102 canoane ad o p tate de respecti­
vul sinod : „C anonul 61 : să cadă sub canonul (penitenţei)
de şease an i... cei ce trag după sine urşi, sa u alte dobitoace
de acest fel, spre distracţia şi vătăm area celor mai sim pli, şi
cei ce sp u n norocul şi u rsita şi genealogia şi m u lte lucruri
de a cest fel, .. .şi cei ce se zcc gonitori de nori şi v răjitori,
•şi cei ce confecţionează am ulete, şi prezicătorii" (51. II, p. 433).
Ştim că preoţii arhaicelor populaţii eu ro p en e (rom ani,
greci, traci, cel ţi etc.) aveau şi atrib u ţii m eteorologice de a lu n ­
gare a nori lor (de fu rtu n ă, de grindină), şi canonul sinodal
citat mai sus este un indiciu că astfel de practici. au su p ra­
vieţuit, cu toată opoziţia Bisericii creştine. P ractici de gonire
a n o rilo r de fu rtu n ă, p rin săgetare şi p r in am eninţare, sînt
a testate la geţi încă din secolul al V -lea î.e.n. (cf. Herodot)
În pritnele secole ale erei n o astre, preoţii m agi alungau norii
de fu rtu n ă şi (mai ales) pe cei de grindină, fie (ca în Argo-
lida) p rin sacrificii oferite zeilor (Seneca, NctfuraZes quaestio-
nes IV, 6), fie prin descîntcce (carm ina) (Pliniu, Hist, nat.
XXVIII, 2), fie (ca în Corint) „prin sacrificii şi cuvinte m«a-

222
gice“ (P ausanias, Calat. în Grecia II, 34, 4). A u to ru l la tin
ColumeUa (De re rustica — secolul I e.n.), vorbeşte şi el de
„gonitori de n o ri“ (nubifugus), iar P alladius (secolul IV e.n.)-
descrie felul în care erau a lu n g a ţi, p e cale m agică, norii de
grindină : „cru en tae secures c o n tra caelum m in aciter levan-
tu r“ (contra cerului se ridică, în m od am eninţător, (securi
însîngerate — De agricultura I, 35). La aproxim ativ o sută
de ani după sinodul trullan de la C onstantinopole (691), în.
vestul Europei, Carol cel M are (768— 814) se vedea obligat
să ia m ăsuri sim ilare îm potriva m agicienilor cu p u te ri m e­
teo rologice (tem pestarii). In tr-o lege cu prinsă în Capitulaires.
(I, 83), Carol cel M are proscrie pe cei care pretin d eau că
pot să alunge norii de g rindină şi de furtună, în d re p tîn d
către cer prăjin i lungi, în v îrfu l cărora erau p rin se benzi de
hîrtie, cuprinzînd în scrisu ri m agice. Legile prom ulgate de-
Carol cel Mare n u au avut însă efectul scontat. T em pestarii,
p u rtă to ri ai nori lor de fu rtu n ă („iles m eneurs des n u e e s“),
erau sem nalaţi în secolul al X11I-lea de Toma d ’A q u in o ;
ulterior, Inchiziţia îi ardea pe ru g u ri pe vrăjito rii care p re tin ­
deau că p o t g en era şi conduce n o rii de grindină (174, p. 45).
R evenind la Canonul 61 al Sin o d u lu i ecum enic trullan,.
să m enţionăm fap tu l că prev ed erile acestuia le regăsim , sim ­
plificate, în tr-u n nom ocanon (colecţie de legi şi canoane) n u ­
m it ^Pidalion sau Kî'rm.a K orabiei, înţelese a K atoliceştei şi
apostoleştei B iserici a Ortodocşilor, trad u s din greceşte, p re ­
lu cra t şi tip ă rit de m itro p o litu l V eniam in, la m înăstirea-
Neam ţ, în anul 1844 : „D €scîntătorii, ferm ecătorii, m aghij,
p u rtă to rii de urşi, izgonitorii de nori, b îrfitorii, v răjito rii şi
m atem aticii (181) să se lepede de b iserică” (52). Dacă prin
„(iz)gonitor de n o ri“ s-a r fi înţeles an u m e „solom onar” , este
de p ^ u p u s că cel care a tra d u s şi a red actat în lim ba ro­
m ână ^nomocanon-uZ, a r fi înlocuit sau, cel puţin, a r fi d u b lat
expresia folosită cu aceea de solom onar — term en care, aşa
cum am văzut, e ra cunoscut la acea dată, chiar dacă prim a
atef:it^^ docum entară în M oldova este ceva m ai tîrzie. î n ­
cercarea de a aduce „la z i“ şi la situ a ţia locală e ra firească
şi c h ia r p are să fi preocupat trad u căto ru l, aşa cum reicise,
de exem plu, din felul în care a tra d u s/re d ac ta t u n a lt canon
(al S^inodului al V-lea ecum enic — an 553), prev ed ere sino­
dală care înfiera p e p reoţii care descîntau de sam ca : „t;e
cuvine a se caterisi şi preoţii acei ce cetesc la bolnavi h îrtia
ce se num eşte a G helei (în o riginal Ghillo — n.n.), precum-
în lim ba noastră Sam că“ (52, p. 168). P e de altă p arte, în ­

223
locuirea de care vorbe am (a expresiei „izgoni tori d e n o ri“
cu cea de „solom onari"), nu ar fi fost oportună p e n tru că
ca ar fi lim itat, în mod n eju stificat, subiectul înfierării. „(lz)-
gonitori de n o ri“ nu erau num ai „solom onarii", ci şi actanţii
nespecializaţi, care operau m agic, „de p e p ă m în t“, asupra
fenom enelor atm osferice. Este, de exem plu, cazul S m aran-
dei — m am a lui Ion C reangă — care, aşa cum îşi aduce a­
m inte povestitorul, „alunga nourii cei negri de pe deasupra
satu lu i şi abătea grind in a în alte părţi, înfigînd toporul în
păm înt afară, dinaintea u şii“. A stfel ,de practici m agice sînt
d in ab undenţă atestate în to ate regiunile ţării, p în ă în zilele
noastre, dar am optat anum e p e n tru acest ex e m p lu , nu a tît
p e n tru notorietatea J.ui, cît p e n tru fap tu l că se refe ră la
acelaşi act m agic (gonirea n o rilo r), practicat în aceeaşi zonă
(Tg. Neamţ) şi în aceeaşi epocă (jum ătatea secolului al
XIX-le;a), în care a fost red a c ta t Pidalion>-wl (M înăstirea
Neam ţ, 1844).

6. ZGRABUNŢAŞ — SOLOMONAR

In diferite regi uni ale ţări i sînt folosite şi alte denum i ri


p e n tru solom o n a r, dar ele nu prezintă un in teres deosebit
în cadrul com entariilor de faţă. A stfel de ap elative provin
de regulă fie din sinonim e populare p e n tru v ră jito r (vilhaş,
farm azon, om m eşter), sau p e n tru preot („cliric“ _= - cleric).
fie din confuzia cu alte fiin ţe m ito-folclorice (şercan, ^balaur,
strigoi sau moroi de ploaie, vîrcolac care trag e apele), fie
din derivate la solom onar (şol om onar, solem onar, sodomonar,
solom on, solom an, şolomilţ etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 1 24 ; 39, p.
29 ; 65, p. 203).
In nordul T ransilvaniei şi al M oldovei, p e lingă apela­
tivul solomonar, sîn t sem nalate ca uzuale şi cele de grindi-
nar, pietrar, g h e ţa r ; prim u l fiind derivat din substantivul
grindină, ia r celelalte două din sinonim ele populare ale a­
cestuia : piatră, respectiv gheaţă (3, p. 48 ; 33. p. 124— 125).
A lte denum iri, care ridică problem e pe cît de spinoase
pe a tît de in teresan te, sin t acelea de zgrăbunţaş (sgrăbunţaş),
mai ra r (z)grim inţieş, (z)grim incea. A stfel de apelative ale
solom onaru lui sînt atestate num ai în centrul şi v estu l T ra n ­
silvaniei (zona judeţelor Sălaj, Cluj, Alba, B ihor etc.), unde
sînt folosite cu sau fără fonem ul incipient „z“ („s“) (3, p.
48 ; 18, p. 1 5 7 -1 7 1 ; 39, p. W ; 65, p. 135 ; 95, p. 329 ; 104,

224
p. 162). C uvîntul zgrăbunţaş este compus din su b sta n tiv u l
zgrăbunţă |+ sufixul profesional -aş (cf. căruţaş = c ă ru ţă
+ aş), unde zgrăbunţd este u n regionalism p e n tru grăunţă
de unt, brînză, gheaţă, sau p e n tru bubă mică, coş pe piele,
spuzeală. D oar în ţe le su l zgrăbunţe = g rău n ţe de gheaţă, de
g rin d in ă (178), a r da un' sens c o e re n t term enului zg m b u n -
ţaş = grindinar, cel care conduce/poartă grin d in a (cf. că­
ru ţa ş = cel care conduce/poartă căruţa). O astfel de ex p li­
caţie pare să fie posibilă, avînd în vedere fap tu l că u n a din­
tre cele mai tem u te şi esenţiale calităţi a trib u ite solom ona­
ru lu i este tocm ai aceea de a p u rta grindina, d istrugînd sau
m în tu in d recoltele („zgrăbunţaş care p o a rtă g h iaţa“ — 39,
p. 29) ; dovadă că şi alte d enum iri ale solom onarului în
T ransilvania şi M oldova (grindinar, p ietrar, gheţar) se ba­
zează. pe aceeaşi c a lita te a acestuia şi beneficiază de o con-
stru ctic identică.
F onem ul p rotetic „z-“ (sau „s-“), este un adaos de p ro ­
nunţie, uzual la unele c u v in te ro m ân eşti care încep cu con­
soane oclusive dure, de tip u l : (z)grunţuros, (z)gripţor, (z)glă-
voc, (z)benghi, (z)bici, (z)gîrbaci, (z)dreanţă etc. A ceste fo­
nem e incipiente nu au nici o valoare sem antică, nerfiind p re ­
fixe care să schim be sau că nuan ţeze înţelesul cuvintelor (ca
în cazurile : z-bate, s-curge, s-cade etc.) (194). F iind folosite
sa u nu, în funcţie de zonă, in d iv id , epocă etc. (vezi de e­
xem plu form ele zgrim inţeş şi g rim in ţeş — 65, p. 135 ; 95,
p. 329), putem , d in raţiu n i etim ologice, să facem abstracţie
de ele.
A vînd în vedere cele de m ai sus, putem considera ca
fiin d ju stificată u rm ă to are a în tre b a re : există o relaţie lin ­
g vistică în tre cele tre i denum iri ale v răjito ru lu i de tip solo­
m onar, respectiv în tre grăbunţaş, în rom âneşte (în A rdeal),
grabaucijas (p ro n u n ţă grabanciaş) în sîrbo-croată şi gara-
boncicis (pronunţă aprox. gorobonţiaş) în m aghiară ? Un even­
tu al răspuns afirm ativ s-a p u tea baza pe cel p u ţin tre i arg u ­
mente? esenţiale :
a) asem ănarea fonetică izbitoare : rom. grăbunţaş, s-cr.
grabanciaş, mag. gorobonţiaş ;
b) analogia (chiar identtitatea) sem antică a celor trei
term eni, evidentă p e n tru oricine trece în revistă com parativ
c red in ţele şi legendele care definesc cele tre i personaje m ito-
folclorice din tra d iţia m aghiară (vezi 44 şi 53), sîrb o -cro ată
(vezi 25) şi, respectiv, rom ână. D e altfel, aşa cum am ară tat,
id en tita te a sem antică a fost pusă în evidenţă încă de la

-cd. 20 t coala 15 225


prim ele atestări docum entare ale term en u lu i solomonar în
iim ba rom ână : în „D lcţionarul...“ lui Sam uil MU:u-!Gein'
(1801) şi în „Lexiconul de la B uda“ (1825) ; ,
c) ex isten ţa unor astfel de relaţii reciproce (îm prum u
turi, influenţe, contam inări etc.), în tre lexicurile celor tre i
lim bi este din abundenţă d o v e d ită ; ele sîn t ju stific a te . de
condiţiile socio-geogra'fice b in eţu n o sc u te (inti/na vecinăW!te
a celor trei zone, în d elu n g ata coabitarea a populaţiilor, bi­
lingvism etc.).
S ig u r că num ai specialiştii filologi vor fi în m ăsu ră sa
valideze sau n u această soluţie, dar, dacă acceptăm (con­
venţional, deocam dată) o a stfe l de ipoteză de lucru, atunci
se pune o altă în tre b are : care este direcţi a în care s-a p ro ­
dus îm p ru m u tu l ?
E ste posibil ca term en u l garaboncicis din lim ba m aghiară
(atestat ca atare şi la populaţia m aghiară din T ransilvania
- 17) să fi fost p re lu a t de rom ânii ardeleni, dar avînd <a--
cesta o form ă (pronunţie) insolită, să se fi suprapus unui
cuvînt cunoscut — (z)grăbunţă — şi să fi dat un cuvînt
nou : (z)grăbunţaş = garaboncicis + (z)grăbunţă. A r fi, în
acest caz, vorba de u n fenom en de etim ologie populară, sau
doar de contam inare. $ t f e l de fenom ene lingvistice sînt
din belşug ate state în lex icu l rom ânesc. C hiar p rin tre de­
n um irile (e drept, m ai rare) ale solom onarului, a m in tite în
prezentul paragraf, în tîln im două astfel de exem ple : sodo-
m onar ==1 solom onar + Sodom a şi farm azon francm ason
+ farm ece.
Dar şi soluţia inversă este, în principiu, posibilă şi a--
num e ca ungurii (şi de la ei sîrbii ?) să fi p re lu a t term enu!
rom ânesc (z)grăbunţaş pentru a desem na m agul cu puteri
m eteorologice. U n arg u m en t în această p riv in ţă este faptul
că — sp re deosebire de term en u l rom ânesc, care are proba­
b il sensul de grin d in ar — term en u l m aghiar şi cel sîrbo-croat
n u au u n înţeles concret în lim bile respective, căutîndu-li-se, de
aceea, originile în lim bi ale populaţiilor învecinate. Mai m u lt
decît atît, cele cîteva soluţii etim ologice care s-au propus
p e n tru explicarea originii celor doi term eni s-au dovedit
fi forţate şi puţin probabile. L a sfîrşitul secolului al X fX -lea.
filologul sîrb V. Jagic a încercat să dem onstreze urm ătoarea
filiaţie : it. negrom anzia (m agie neagră) > gram anzia > gra-
bancia > s-cr. g rabancijas > mag. garaboncicis (25, p. 451— 452)-
(Să punem în paranteză observaţia că, dacă această „călăto­
rie " a cuvintelor s -a produs într.-adevăr, a t ^ x i term en u l

226
.interm ediar gramamzia este, din p u n c t de vedere fonetic,
m ai apropiat de rom . g rim inţieş şi grim incea — ate state în
A rdeal ca sinonim e p e n tru grăbunţaş — decît s-cr. graban-
cijas). D at fiind că t e r e n u l grabancijas este a te stat la slavii
d in sud-vest încă din secolul al X V II-lea, Jagic a su sţin u t
că de la aceştia c u v în tu l a p ă tru n s în lim ba maghiar.:1 cu
acelaşi sens şi aproape în aceeaşi form ă. U lterior, cercetă­
torul u ngur S. Solym ossy (44) s-a declarat de acord cu eti­
mologia propusă de V. Jagic, dar a su sţin u t că, dim potrivă,
garabonciăs este u n te rm e n p re lu a t de sîrbo-croaţi de la
m aghiari. De curînd, E. A grigoroaiei, în tr-o notă de subsol,
a am endat soluţia privind pro v en ien ţa italică a celor doi
term eni : -<-<••• o asem enea pro v en ien ţă italică nu poate fi si­
g ură, căci răsp în d irea acestui tip de personaj în aria veche
dacă ne duce m ai degrabă la u n c u v în t a rh aic al dacilor ro ­
m anizaţi, ca altern ativ ii chtonică şi subacvatică a „călătoru­
lui p rin n o ri“>> (6 , p. 244). Ca a ta ;e , cercetătorul rom ân. con­
sideră cei doi term en i in discuţie — m aghiar şi sîrbo-croat
— ca fiind „relicve lingvistice"' provenind de la un prototip
tracic (din fam ilia hidronim ului G abranus — rîu în Do-
brogea), cu răd ăcin ă i.e. "'guebh- ==1 a cufunda (cf. 45, p. 6 8 ).
Ş i această u ltim ă soluţie suferă d in pu n ct de vedere fonetic
şi, mai ales, sem antic, nefiind fo arte cla:;'ă relaţia între v ră ­
jito ru l tip garabonciăs şi acţiunea de cufundare.
în fine, m ai trebuie m en ţio n at fap tu l că nu există încă
u n consens general p rivind etim ologia term en u lu i (z)/i(s)gră-
bunţă — term en consem nat şi el încă de la încep u tu l seco­
lului al X lX -lea, în aceleaşi valoroase dicţionare redactate
de corifeii Şcolii A rdelene (96, p. 4231+448 ; 98, p. 642). In
privinţa originii, cu v în tu lu i în discuţie, cercetătorii s-au îm ­
p ă rţit de-a lu n g u l tim p u lu i în m ai m u lte ta b e re : origine ne­
cunoscută (de exem plu Ş ăineanu — 105, p. 590 şi DEX 1984),
origine slavă, origine latină şi, în fine, origine tracă (G. Hei-
chenkron, V. A rv in te ş.a., cf. 6 8 , p. 14 7). I. I. Russu, susţi­
n ăto r iniţial al originii autohtone (strărom âne) a cuvintului
sgrăbunţă (104, p. 164) şi-a rev izu it u lte rio r părerea, în fa­
voarea soluţiei la tin ită ţii te rm e n u lu i ( 6 6 , p. 241).
R evenim d in dom eniul etim ologiei la cel a l etnologiei,
cu şperan ţa că d e m e tsu l nostru — chiar dacă jalo n at de m ai
m u lte în tre b ă ri, decît de răsp u n su ri — n u se va dovedi g ra ­
t u it şi n u va ră m în e fă ră ecou, m ai ales în rîn d u l lingviştilor.
D ovedirea unei filiaţii în tre cei tre i te^rmeni — din m aghia­
ră, sîrbo-croată, şi ro m â n ă — şi d eterm in area ex actă a „ca­

227
lită ţii“ eventualei filiaţii, ar' da un im puls nou cercetărilo r
etnologice (care a ltfel riscă să bată pasul pe loc), privind.
vechim ea (grabancijaS e atestat încă din secolul al X V lI-lea !),
originea şi sem nificaţia acestui personaj m isterios şi de ex­
cepţie din m ito-folclorul rom ânesc. Spunem aceasta p en tru
că este evidentă asem ănarea (cu excepţia unor p a rtic u la ri­
tă ţii fireşti) şi, în m u lte p riv in ţe , iden titatea d in tre credinţele
şi legendele rom âneşti p riv ito a re la solom onar şi cele sîr-
beşti, cro ate şi, respectiv, ;maghiare referitoare la omologii
acestuia. Cu peste un secol în urm ă, Moses G aster a încercat
să pună în ev idenţă unele d in tre aceste asem ănări şi deose­
b iri (23), d ar a făcut-o cu inform aţiile şi cu „ u n eltele 11 de'
care dispunea la sfîrşitul secolului a l X lX -lea. Credem că
studierea izolată a trad iţiei solom onarului, fără racordarea
ei la cele ale populaţiilor învecinate, va duce la conturarea
unui „ p o rtret-ro b o t“ incom plet şi, în unele privinţe, fals al
solom onarului rom ân.

7. CARTE — SOLOMONAR

în ciclul de legende po p u lare rom âneşti referitoare la


Sf. Ilie, în tre m om entul uciderii propriilor părinţi (sacrifi­
ciu um an ? [182]) şi cel al apoteozei şi obţinerii rangului de
stăp în asupra m an ifestărilo r atm osferice, Ilie tre c e p r in cîte­
va probe expiatorii. U na d in tre ele este recluziunea forţată
în chilia (sau în beciul -— 46, p. 191) unui schimnic care,
după ce-l încuie în ău n tru , aru n că cheia în fu n d u l unui iaz..
„Sf. Ilie a găsit acolo, pe m asă, o pîne, o cană cu apă şi o
carte şi cît mînca, pînea tot la loc era şi apa to t aşa, d a
în carte to t citea. A sa a sta t acolo închis 40 de ani, pînă
cînd n işte oam eni au dat d ru m u l iazului şi-a u găsit cheia ...
A tunci l-au deschis şi i-au dat d ru m u l“. Apoi „îngerii au
v e n it şi l- a u lu a t [în cer — n.n.]. D um nezeu i-a dat puşca
[fulgerul — n.n.] să îm p u şte în draci“ (12, p. 521). În tr a ­
diţia populară rom ânească, Ilie pare să fie supus unei r e ­
cluziuni forţate şi p relu n g ite şi unei iniţieri livreşti, sim i­
lare celor la care este supus, la rîndul său, solom onarul : „în
M arar?.ureş (se) cred(e) că cei ce in tră la şcoala de şolomo-
n ărie n u in tr ă de bunăvoie, ci u n şolom onar m ai b ătrîn fură
băieţi de pe păm înt şi îi duce la şcoala de şolom onărit, unde
îi ţine închişi 7 ani“ (8 , p. 146). „Acolo [solom onarii — n.n.]
învaţ,ă d in cărţi p e care alţi oameni n u le pricep şi n u le

228
ştiu ceti : învaţă cum să călărească pe balauri, cum sa îi
chem e, c^rn să po arte vrem urile,... (învaţă) farm ece de-a lega
şi dezlega ploile...“ (8 , p. 145). Iată şi o credinţă sim ilară,
culeasă din zona M unţilor A puseni : „D upă ce ,au g ă ta t de
în v ă ţa t toate cărţile din lum ea asta, (solomonarii) a u m ers
în tr-o ţa ră tare d ep ărtată, de la R ăsărit, aici au s ta t în tr-o
peşteră şi au scris la o m asă de p ia tră toată în vă ţă tu ra din
lum e într-o carte. Din peştera aceasta apoi, D um nezeu, fiin d ­
că în lum e au fo st ca nişte sfinţi, i-a ,înălţat în nori şi acum
ei conduc no rii [balaurii — n.n.] după cum voiesc... D um ­
nezeu le lasă voie deplină p e ste nori, căci ei fiind sfinţi,
nuîmai ce e bine vor face.‘‘ (8 , p. 144).
O prim ă co n statare se im pune : „cartea lu i Ilie" şi ,„car-
tea solom onarului" sînt două ipostaze ale Liber M undi (183)
— „C arte a L um ii“ a cărei d eţinere/cunoaştere e ste ,sinoni-
mă, în toate trad iţiile, cu d eţinerea/cunoaşterea tainelor U n i­
versului („U niversul este o carte uriaşă" — cf. M ohyddin
ib n -A rabî [cf. 16]). A ceastă ,„car.te to tală" este, de regulă, în
posesia C osm ocratorului, de la care alţii fie o prim esc (.,La
în ce p u t D um nezeu face doi îngeri : M ihail şi S atanail care
s în t puşi să în v e ţe d in tr-o carte u riaşă" — 9, p. 540), fie o
fură. In tr-u n m it accadian, dem onul Zu sustrage zeului Enlil
„tăbliţele destinului", provocînd dezordinea în U nivers prin
„suspendarea norm elor". Zu este în final învins (se pare de
zeul M arduk), „tăbliţele destin u lu i" sînt recuperate şi o r­
d in ea este re in sta u ra tă (60, p. 61— 65). Sim ilar, în tr-o le ­
gendă indiană (Bhâgavata-Purăna), p rin ţu l dem onilor —
H ayagriva — p ro fitîn d de som nul lui B rahm a, sustrage V e ­
dele, provocînd astfel potopul universal. V ishnu ucide dem o­
nul şi recuperează cărţile sacre. (115, p. 78— 79). De regulă
— în m ituri, legende şi basm e — accesul la „cartea în ţelep ­
ciunii" este cu d esăvîrşire o p rit ; interdicţia este totuşi în ­
călcată şi in tru su l este aspru ped ep sit de Cosinocrator. R e ­
cunoaştem ac est scenariu si în m itu l biblic al G enezei, chiar
dacă, în acest caz, L iber M undi apare în tr-o ipostază den-
drolog'ică : «Ş i a poruncit D om nul D um nezeu lui A dam .
zicînd : „D in to ţi pom ii g rădinii v ei m înca, d a r din pom ul
cunoştinţei binelui şi rău lu i să n u m ănînci...“>> (G eneza II.
16— 17). Isp itiţi de şarp e (Satana), A dam şi E va au gustai
to tu şi „din rodul po m u lu i care este în m ijlocul grădinii (Ede­
nului)" şi „li s-a u deschis ochii la am îndoi" (G eneza III,
3— i). în călcarea in terd icţiei („păcatul originar" — m otiv
cen tral şi esenţial în m itologia iudeo-creştină), este urm ată

229
de alungarea din rai şi p edepsirea p rim ilor oameni şi a u r­
m aşilor lor.
R egăsim acelaşi scenariu în tr-o legendă cosmogonică
transilvană, culeasă la s fîrşitu l secolului al X lX -lea : se spu­
ne că „de cînd hău l [haosul — n.n.], cînd lum ea n u era plăs-
m u ită “, D um nezeu şi D racul tră ia u îm p reu n ă în cer. în tim ­
pul celor şapte zile, în care D um nezeu a făcut Lum ea, D ra­
cul a încălcat in terd icţia şi a in tra t în „chilia o p rită ‘\ în
„odaia a douăsprezecea din fu n d u l ceru lu i“, unde „pe o masă
găsi el o carte m are în care era scrisă înţelepciunea lui D um ­
nezeu. Văzînd această carte, D racul se puse să cetească şi
ceti, curios cum era, şa p te zile şi şapte nopţi în tru n a , pe
nernîncate şi nebăute. 1n lăcom ia sa, ca să se facă atoate-
ştiutor u ită că se apropie tim p u l cînd A totputernicul se va
sui din nou la cer, şi D um nezeu îl află cetind. A tunci el
.alungii p e Dracul din cer...“ .(47, p. 65).
Să m ai consem năm fap tu l că m otivul a p e n e tra t şi în
basme. Proporţiile elem entelor epice se reduc, în acest caz,
]a sc ară u m an ă — cosmosul (cerul, raiul) devine un palat,
C osm ocratorul e înlocuit cu u n îm părat, care n u m ai pleacă
să „facă L um ea“, ci „la b ă tă lie “ ş.a.m.d. — d a r scenariul este
analog : în pofida in terd icţiei, cele tre i p rin ţe se in tră şi în
„cam era in te rzisă “ care, spre deosebire d e celelalte din cas­
tel, „n-avea nici o podoabă, d ară în m ijloc e ra o m asă m are
cu un covor scum p pe dînsa, şi deasupra o c a rte m are des­
chisă", carte în care prin ţesele îşi vor citi, pe rînd, urnita
(116 ; 179). Mai sînt de asem enea basm ele de tip Dracul şi
ucenicul său (129, p. 258— 259), sau A rh im a g u l şi servitorul
s?i..u (129, p. 646), în care protagonistul în v aţă (în „şcoala dia-
bolică“) toate farlnecele din „cartea de v ră ji“ a stăp în u lu i
său. (Vezi alte basm e rom âneşti, cu scenariu analog, în 6 , p.
*239— 256.) A cest m o tiv epic n u -l găsim num ai „la to ate
popoarele balcanice“ (129, p. 258), ci şi la cele orientale (117),
de u n d e probabil că şi provine. ,
R evenind la problem a n o astră — şi an u m e, care este
sorgintea m otivului „C artea solom onarului" din tradiţia ro­
m ânească — să am intim p ărerile alto r com entatori con tem -
porani care s-au în cum entat să dea un răsp u n s la această
spinoasă problem ă.
M ihai Coman consideră că este vorba de un am estec
inextricabil în tre două m otive. P e de o p arte, m otivul fol­
cloric autohton al „cărţii sacre“ (colindătorii şi b ă trîn u l C ră­
ciun aduc, p rin tre alte obiecte magice, o carte ; în colinde

230
şi în bocete, la p o a rta raiului, stă M aica Dom nului care „scrie“
su fle te le în tr-o carte) şi, pe de altă p a rte , m otivul creştin
(„bisericesc") al „cărţii sacre" (în pictografia creştină sfinţii
sînt figuraţi — ca şi solom onarii — cu toiagul şi cu cartea
în m ină) (4, p . .122).
R econstituind o în treag ă m itologie rom ânească a scrisului
şi a cărţii, E. A grigoroaiei aju n g e la concluzia că m otivul
„cartea solom onarului" este „un m otiv dacic, din su b stra t"
(6 , p. 244). O astfel de aserţiu n e este greu de susţinut. Pe
cînd im aginea solom onarului, în general, p o ate fi conside­
rată, după opinia noastră, ca fiind o supravieţuire folclori-
zată a im aginii arhaice şi au to h to n e a unui Hom o M agus
cu atrib u ţii M eteorologice, în schim b nu credem că m otivul
„cartea solom onarului" (în sensul m odern, de volum conţi-
nînd o colecţie de in ca n taţii m agice), poate avea aceeaşi v e ­
chim e m ilenară. Este greu să ne im aginăm că u n astfel clj
m otiv a lu at n a şte re în spaţiul carpato-dunărean, în tr-o epo­
că arhaică (prerom ană, cum încearcă să dem onstreze E. Agr-i-
goroaiei) şi că acest m otiv a fost apoi p e rp e tu a t, de-a lu n ­
gul m ileniilor, de o tra d iţie em in am en te orală. „C artea so­
lom onarului" cuprinde, conform tra d iţie i populare, „m olitfe
de ascu ltare şi su p u n ere (a balaurilor)" (9, p. 188), descîn-
tece de chem at, de le g a t şi de su p u s b alaurii (dem onii) hi-
droatm osferici. O r, cum ştim fo a rte b in e şi cum au su b lin iat
de n e n u m ă ra te ori cercetătorii care s-a u ocupat de această
problem ă, descîntecele şi to ate „secretele" v ră jito rilo r se
tra n sm ite a u exclusiv p e cale orală (184), „din g u ră în g u ră “
(50, p. 61). Iată şi cîtev a concluzii la care a aju n s Gh. P a-
velescu, în cartea sa Cercetări asupra m agiei la rom ânii â in
M u nţii A p u se n i : «•„descîntatul constituie o trad iţie ce se
tran sm ite din g eneraţie în generaţie. „Eu .a1 1 învăţat [declară
o inform atoare — n.n.] de la soacră-m ea ; soacră-m ea o în ­
v ă ţa t de la soacră-sa..."‘ Sau : „Eu am învăţat. din m am a b a -
trîn ă , din moşii şi străm oşii n o ş tri"... În p rivinţa procedeului
de a în v ăţa u n descîntec, to ţi in form atorii s u n t de acord că
treb u ie în v ăţat pe „fu rate", „num ai aşa e bine [num ai aşa
îşi p ă strează eficienţa m agică — n.n.], dacă îl fu ri" {39,
p. 86— 87 ; vezi şi 40, p . 63).
In tr-u n s in g u r caz p u te m vorbi de form ule m agice scrise.
Este cazul descîntecelor-talism an, m en ite nu a tît să fie ci­
tite, cît, m ai ales, să fie p u rta te (la gît, de regulă), sau afi­
şate (pe porţi, pereţi etc.), ap elîn d u -se, în acest caz, la fu n c­
ţia m agic-operantă a s e c u l u i şi a cuvîntului scris. Iată o

231
posibilă direcţie în care am p u tea căuta eventualele origini
ale „cărţii solom onarului14.
jSă încercăm să punctăm , în ordine cronologică, doar
cîteva rep e re care a r p u tea susţine o astfel de prem isă. R e­
lativ recent, s-a propus o descifrare ipotetică a sem nelor (con­
sid erate pînă nu de m ult ca avînd valoare strict decorativă)
incizate şi în cru sta te p e figurinele de argilă antropom orfe,
descoperite în m orm intele din epoca m ijlocie a bronzului
{1600— 1150 î.e.n.), în sudi-vestul terito riu lu i rom ânesc de
astăzi (C ultura G îrla M are). U na din sta tu e te le antropom orfe
prezentate pare a fi u n talism an, conţinînd (oonform tra d u ­
cerii propuse), un descîntec fu n era r de „călăuzire“ a sufle­
tu lu i la cer : „M ergi su flete la cer...“ (118, p. 116— 118). E ste
probabil că am ulete sim ilare, conţinînd diverse form ule m a­
gico-rituale (de alungare a d u h u rilo r rele, a bolilor, a fu rtu ­
nilor, etc.) erau purtate, în scopuri apotropaice, de populaţia
arhaică autohtonă, aşa cum ştim că se foloseau de că tre alte
populaţii indo-europene sau sem ite.
P oetul grec E uripide (secolul al V -lea î.e.n.), vorbeşte
despre „descîntece trace, înscrise de Orfeu p e tăb liţe de lem n “
(Alcesta, 962), iar scoliastul (Scholii la Euripide, A lcesta)
susţine că în tr-u n sanctuar al lui Dionisos, din Tracia, s-au
găsit astfel de tăbliţe cu te x te privind vindecarea tru p u lu i
şi a su fle tu lu i (vezi 64, p. 52, 60). Unele „i'n n u ri orfice“ (a­
d ev ărate descîntece, unele cu caracter m agico-m eteorologic
— 69, p. 40—43) a r fi fost, conform tradiţiei, com puse de
O rfeu „sub p u tere a inspiraţiei divine“, te x te „pe care (tra ­
cul) M usaios le-a aştern u t în scris, după ce a făcut u n ele
mici în d re p tă ri 14 (A ristid. Orcttiones 41 ; cf. 64, p. 67).
In prim ele secole ale eroi noastre, canoanele stabilite de
sinoadele ecum enice bizantine înfierau p e „cei ce confecţio­
nează am u lete“, pe „cei ce po artă b aiere“ şi pe „cei ce ce­
tesc la bolnavi h îrtia cc se n u m eşte n G helei" (al V -lea Sinod
ecum enic, an 553) (51). A vem m otive să credem că astfel de
prevederi sin °dalc se refereau şi ln populaţia pontico-danu-
biana, avînd în vedere, p rin tre altele, fa p tu l că în secolele
IV — VI episcopi ai Tom isului şi m itropoliţi din Scythia M i­
nor „p a rticipau activ la sinoadele ecum enice şi locale din
cadrul Im periului b izan tin “ (37, p. 28, 99). De altfel, astfel
de prev ed eri vor face u lte rio r obiectul unor te x te cuprinse
în lite ra tu ra juridică (Pravile), redactate şi tip ă rite în ţările
rom âne începînd din secolul al X V II-lea (186).

232
Nu este locul aici să inventarievn toate tip u rile de am u­
lete, talism anc, b aiere, răvaşe de leac, filactcre, avgare etc.
cunoscute şi folosite de rom âni în d ife rite scopuri magice.
Să am intim tex tele-am u letc, de influenţă creştină, p rez e n ­
ta te şi com entate de N. C artojan : „C ălătoria Maicii D om nu­
lui la ia d “, „Epistolia D om nului nostru Isus C ristos“, „Mi­
nunile Sf. Sisinie“ (27 I, p. 102 şi l 84), „Visul M aicii D om nu-
lu i“, „S ator-A repo-O pera-R otas“, „Cele 72 de num e a k lui
H ristos“ (de la 1620), „Cele 72 de num e ale P re ciste i“ (27,
I, p. 102, p. 184 şi II, p. 125— 138). Cel m ai vechi docum ent
de acest gen — un deseîntcc-am uletă scris pe două foi de
plum b, descoperit în raza com unei B urăneşti-M ehedinţi —
este d a ta t în ju ru l anului 1300 ,(119). Tot în categoria talis-
m anelor in tră şi aşa-num i tele „răvaşe de leac“ — descîntece
dublate de diverse desene şi sem ne m agice, înscrise (cu cer­
neală, cărbune, sînge) în spirală, în cerc, în elipsă, de la
d re a p ta la stînga (de tip u l : „IAD AS TARADNI — U1RCS
ET TĂRĂDNÎ A C N A RB“), în cru cişat (polindrom ul „SATOR-
A R EPO -TE N ET-O PER A -R O TA S“, cf. mps. BAR 4104, din
anul 1777), în triu n g h i (form ula ABRACADABRA, coruptă
din form ula m agică ebraică „A breq a d h â b ra “ „T rim ite-ţi
fu lg eru l pînă la m o a rte “) ş.a.m.d. (29, p. 416— 429 ; 27, II, p.
130 ; 12, p. 756 ; 185, p. ] 33 ş.u.). Vechim ea folosirii de către
rom âni a u nor astfel de talism ane de exorcizare a dem oni­
lor bolilor este cu siguranţei m u lt mai m are decît o atestă
docum entele cunoscute. Rem edii aproape identice recom an­
dau, scriitorii la tin i (Pliniu cel B ătrîn , M arcellus E m piricus
ş.a.), încă în prim ele secole ale erei noastre. A m ulete cu în ­
scrisuri magice, analoage cu cele rom âneşti, cum ar fi cele
în spirală (29, p. 418—420), sînt ate state la babilonieni ( 121,
p. 57), la cretani ( 1 2 2 , p. 160) etc. — form a lab irin tico -sp ira-
lată fiind considerată, din cele m ai vechi tim puri, ca fiind
apotropaică. La rom âni, „răvaşul de leac“ era fie p u rta t la
g ît de bolnav, fie aru n cat pe apă, fie în g h iţit (ca a ta re sau
doar cenuşa), fie u n s cu m iere şi aplicat cu p a rte a scrisă pe
„locul p ătim aş“ ş.a.m.d. D ar nu n u m a i h îrtia p u tea fi suport
al răvaşului. A cesta putea fi im p rim a t fie în lu tu l unei că­
răm izi crude, care se cocea apoi (precum „zapisul“ d intre
Ada'm şi Diavol, în tra d iţia populară, cf. 180), fie pe fruntea
bolnavului, fie în aluat, din care se cocea pîine (ca în această
arhaică recom andare de descoperire a unui hoţ : „De vrei
să cunoşti furul, să scrii pe p ită dospită : eţa, stra, fa, ariga,
eriafa — şi să dai aceluia pă cine te vei căi, că să va văd i“

233
■— 120, p. 359), fie pe un vas de lu t (ca în această „ re ţe tă 11
populară din 1744 : „cînd se încuie [constipă — n.n.], omuJ
b<lu dobitocul, scrie aceste c u v in te pe un taler nou : Fison,
Gheon, Tigru, E ufrat şi să speli cu apă n eîn cep u tă şi să bea
c ă-i va trece, ia r dobitocului să-i torni pe n a s“ — 27 II, p.
134). în u ltim u l exem plu citat, cele p a tr u c u v in te înscrise
sîn t num ele celor p a tru fluvii care izvorăsc din rai (cf. G e-
neza II, 10— 14). A ceste num e erau trecu te în cele p a tru col­
ţu ri ale am uletelor ebraice c a re reproduceau c e le b ra „P e­
cete a lui Solom on“ (121, p. 49).
N u p u te m continua fă ră să rem arcăm , fie şi în treacăt,
to a tă în că rcă tu ra poetică de care sîn t d u b la te aceste practici
m agico-rituale (187). „Efecte poetice, din cele m ai sigure şi
m ai irezistibile — observa Lucian Blaga — se obţin prin
mJLjloace card sîn t de n a tu r ă m agică. M agicianul recurge
in v o lu n tar la m ijloace poetice, poetul recurge in voluntar la
m ijloace m agice" (123, p . 167).
D in această sum ară trecere în revistă rezu ltă credem su­
ficient de lim pede .faptul că în tra d iţia populară rom ânească
în.scrisurile m agice au ju c a t un rol însem nat, se p are din
cele m ai vechi tim puri. Ceea ce interesează acum este fap ­
tul că talism an u l (cel c a re cu p rindea u n descîntec sau for­
m u le /lite re m agice), e ra de m u lte ori n u m it carte. Să am in­
tim , de exem plu, Cartea de Sam că, descîntecul-am uletă p u r­
ta t de lehuze şi de copiii mici pînă la tre i ani, cu scopul
de a alunga (cu a ju to ru l p rez u m tiv al Sf. Sisoe) demonul
fem inin Sam ca — personificare a „frigurilor" şi a altor boii
care „la unii Ji trece cu descîntece de Sam că sau li se face
de călugării iscusiţi o carte în care este făcut chipul dracului
în co n ju rat de o scrisoare care cu p rin d e d iferite blestem e,.. “
(124, p. 6 ; vezi şi 95, p. 263 ; l27, p. 247). T ex tu l-am u letă
„V isul M aicii D om nului" se încheie cu această prom isiune :
„cine va scrie această sfîntă carte şi o va p u rta la dînsul,
acela om va avea m ilă de la D um nezeu...“ (27, II, p. 127).
N e oprim aici c u exem plele ; n u m ăru l lo r poate fi uşor m u l­
tiplicat.
în lexicul popular, carte este un cuvînt polisem antic.
In principiu, orice obiect care conţinea un tex t, sau chiar
num ai lite re sau însem ne, p u te a fi n u m it c a r te : scrisoare
(epistolă), document;. "Ordin em is de o a u to rita te (de aici ex­
presia ,„ai carte — ■ai parte"), sentinţă judecătorească (carte
de judecată), cărţi de gh icit (şi ulterior, de joc), am uletă cu

234
înscrisuri etc. si, abia în e p o c a ; •modernă, volurn (de citit)
{1BB).
Credem deci că a r treb u i .iSă reconsiderăm valoarea se­
m antică pe care o acordăm c u v în tu lu i carte din expresia
„C artea solom onarului" înţelegînd p rin aceasta din u rm ă
„talis;nanul solom onarului". De altfel, cea mai veche in fo r­
m aţie pe tărîm rom ânesc p riv in d „C artea solom onarilor" (,,la
m ulţi d in tre oam enii noştri cunoscută su p t num ele ŞoZcmi-
nia"), ne-o p re z in tă ca fiind o p iatră-ta lism a n („P eatra în ­
ţelepţilor"), conţinînd un p ă tra t m agic cu nouă lite re tainice
înscrise (189). Cel care „ştie p u rta norii şi a se însoţi cu
dem onii ş i d u h u ri n e c u ra te ", a r prim i de la aceştia "C artea
Şolomorna an u m ită şi, (din) care carte, care ceteaşte, poate să.

o L D
Cartea (piatra)
solomonarilor A G P
(1840 ; cf. 99, p. 32)
s T M

aibă tot ce doreaşte pe această lu m e “. Este vorba de un a r­


ticol, m enţionat deja de noi, scris în 1840 de Paul Vasici,
cărui scop d eclarat era să dezvăluie „ce este (cartea) Şoio-
m ănia", „spre s tric a re a acestii credinţi d eşarte ... “ (99). '
Inform aţiile ulterioare acestei pri'm e atestări ,documen--
ta r e n u sînt p rea generoase în p riv in ţa .formei şi conţinu­
tu lu i acestei „cărţi". Singurele lu c ru ri pe care le aflăm sînt
că solom onarii (m ai rar) o „scriu“ (în perioada iniţierii) şi
(de regulă) o „citesc". D ar si aceste cu v in te sîn t polisem an­
tice, avînd, la nivel po p u lar-arh aic, si a lte iÎilţelesuri decît
cele uzuale astăzi. A citi i : , ft descifra în suflet, p e cMp,
în stele etc. A scrie = a desena, a zug răv i, a broda („chipu-;
rile căpitanilor... e ra u cu m are m eşteşug scrise" — N. Costin,
Letopiseţ, sau „Iar în p iep tu l lui, / Scris îmi e s te scris I
Soarele şi lu n a...").
Ca atare, considerăm că este fo rţat să acordăm c u v în tu ­
lui carte (fie ea a solom onarului, fie a eroului de basm, de
tip u l V oinicul cel cu cartea în m in ă născut — P. Ispirescu),
anum e în ţelesu l m odern de scriere (tipărită sau m anuscris).
legată în volum . De altfel, în ba$m e, cînd povestitorul popu-

235
Iar se referă anum e la acest tip dc carte, face în mod expres
precizarea ; ca în basm ul ardelenesc N iculăiţă m icul m am ei,
în care e ro u l foloseşte, îm p o triv a v răjilo r ş.i a N ecu ratu lu i,
„Biblia (cartea) aia cu 32 de foi“ (129, p. 567).

In tra d iţia populară r..»*iânească nu sîn t a testate (decît


de la ju m ă ta te a secolului al X lX -lea) talism ane sau am ule­
te scrise care să-l facă pe posesor „stăpîn“ asupra dem onilor
(balaurilor) atm osferici. A cest fa p t ne p erm ite să p resu p u ­
nem că m otivul „cartea solom onarului" e ^ e o achiziţie re­
lativ recentă, care s-a su p rap u s tradiţiei arhaice autohtone
a înscrisurilor cu caracter m ag ic şi celei a v răjito ru lu i popu­
la r cu. a trib u ţii m eteorologice. M otivul p are să fi fost p relu a t
din legendele referitoare la regele Solomon, p rin aceeaşi
filiera (cărţi po p u lare şi cronografe) şi cam în aceeaşi pe­
rioadă (circa secolele X V II— XVIII), în care v răjito ru l popu­
lar a in tra t sub p a tro n a ju l sim bolic şi onom astic al sem i-
leg end aru lu i rege biblic.
C onform trad iţiei talm udice, Solomon era în posesia
unui inel conţinînd un talism an („Sigiliul lu i Solom on“, gr.
„Sphragis Solom onos“), pc care e ra săpat num ele tau m a tu r-
gic (sl. ciudotvoreţ) al lui D um nezeu. Acest in el îi dădea
regelui p u te ri nelim itate a su p ra dem onilor şi îngerilor şi,
în prim ul rînd, acelea de a alunga sau de a chem a demonii,
de a-i lega sau închide în vase de aram ă, de a-i obliga să-l
sluj ească (191, p. 32). A stfel de legende au a v u t p a rte de o
carieră prodigioasă, răsp în d in d u -se în folclorul şi lite ra tu ra
po p u lară a O rientului si O ccidentului (195).
In rom anul popular A lexandria (prim ele traduceri în
rom âneşte s-au făcut la în cep u tu l secolului al X V II-lea),
se vorbeşte despre „em urlucul tu i Solomon, to t cu ochi
de şarpe, şi era într-însU!l tre i pietre de avea '12 toc-
m ele şi to a te boalele vindeca“ (129, p. 636), sau, în altă v e r­
siu n e a A Zexaîdriei, d e sp re „P laşca şi em u rlu cu l lui Solo-
m on“ ca „vindecînd toate boalele“. Filologul V. Bogrea a
făcut leg ă tu ra în tre această inform aţie şi înţelesul de „vraci“
al cu vîntului „şolom onariu“ (124, p. 9).
Este cunoscută legenda talm udică a zidirii de către So­
lom on a tem plului din Ierusalim , cu aju to ru l arhidem onului
A sm odeu (devenit K itovras la ruşi, M arkolf la ger.mani, M er-
lin la francezi, S a tu rn la englezi). P e n tru a..-1 pune la tre a ­
bă pe acesta din urm ă, Solom on îl „leagă“ cu inelul său

236
ta u m a tu rg ic (190). „Legarea 11 m agică a lui Asm odeu a devenit
legare efectivă ; în versiunile u lterio are ale legendei, So­
lom on foloseşte „un lan ţ de a u r pe c a re era scris num ele
lui D um nezeu“. Legenda a p ă tru n s în litera tu ra rom ână prin
ro m an u l popular Viaţa lui Bertoldo, tradus (începînd din
secolul al X V III-lea), după cartea lui Giulio C esare Croce ■
A stu zie sottilissim e di Bertoldo (1592) (28, p. 101 ; 130, p
204). M otivul „Solomon leagă dracul cu un lanţ“ a penetrat
-şi în folclorul rom ânesc, în legende populare (12, p. 209).
Şi în colecţia de basm e a ra b e 1001 nopţi se fac fo arte
dese referiri la „pecetea lui Solom on“. În tr-o v ersiune ro ­
m ânească (prim ele tra d u c e ri s-au făcu t ,în secolul al XVIII-lea).,
se spune : „Inelul ce-l porţi în d eg et e pecetea lui SoloLnon...
(care) te face stăp în peste toate d u h u rile din văzduh, de pe
păm înt, de p rin ape şi de sub p ă m în t ; to ate ferăriile se zdro­
besc în mii de bucăţi, atin g în d u -te de ele, şi to ate fa rm e ­
cele se fac nevăzute dinaintea ta. ..“ (129, p. 637). în tr-o le­
gendă m usulm ană, evocată de noi m ai înainte, se spune că
cei o p t îngeri (duhuri) ai v în tu rilo r, trim işi de Dum nezeu,
s-au p rez e n ta t şi închinat în fa ţa lui Solomon, dăruindu-i
p u terea de a potoli v în tu rile şi de a zbura p rin văzduh.
C ăpetenia duhu rilo r i-a dat regelui o piatră-talism an pe care
erau săpate cuvintele „D um nezeu este p u te re a şi slava“, zi-
cîndu-i : „Cînd vei vrea să ne p o ru n ceşti ceva, rid ică această
p ia tră sp re cer şi în d a tă vom fi lîngă tine, ca să ascultăm
de poruncile tale“ (28, p. 97).
Să rem arcăm analogia d in tre legendele de m ai sus şi
-credinţa rom ânească despre „ P ia tra înţelepţilor — C artea
Şolom ănia“, descrisă de P a u l Vasici în 1840 (99). Cam în
aceeaşi p erio ad ă (1843), p o etu l m oldovean Costache S tam ati
(circa 1786— 1869), p u b lica P ovestea povestelor, în care in ­
cludea legenda versificată a lui C iubăr Vodă — dom nitor
d e două lu n i al M oldovei, la ju m ă ta te a secolului al X V -lea
(133, p. 142). În acest poem cu lt — avînd însă la bază „o
poveste veche rom ânească“ (132) — găsim din nou referiri la
„solomonii“ (vrăji) şi la un talism an de tipul celui al lui
Solomon : „ ...Fata judelui... I în să farm ece ştiin d I Şi, fiin d ­
că şi C iubăr I C redea în solom onii I Pe dînsa el o avea /
De dragom an credincios I în tre dracul şi între el... I D ar
eată că au văzut I Pe a ei scum pă bră'ţea / Un b a e r ( = talis­
man) de m ato sta t I Cu m u lte sc rijă litu ri I Ce foarte se po-
tr iv ia I Cu slova ce au fost scris I Îm p ăratu l Solo„:non / În

■237
Solom onia sa / P re care carte cetia I P re adesea Domnul
C iubăr ... “ (131, p. 6 8 ).
A m avansat ipoteza că legendele talm udice referitoare
la „pecetea lui Solomon" au generat, ,sau cel puţin au in­
flu enţat, m otivul „peatra (cartea) în ţelep ţilo r (soiomonari-
lor)" din tra d iţia populară rom ânească. N um ele de „carte../'•
putea să-l prim ească avînd (în vedere în ţelesul ,arhaic, popu­
la r al acestui cuvînt — am u le tă cu înscrisuri m agice, talis-
m an (cf. „C artea de sam că“ ş.a.). D ar, în aceeaşi m ăsură,
m otivul respectiv putea |fi g e n e ra t/in flu e n ţa t şi de m otivul
„C artea lui Solo’m on“ (Solom onia). L a ju m ă ta te a secolului aJ
X lX -lea, p e n tru a rd elean u l P a u l Vasici, „Cartea Şolomonia
este o peatră [din posesia şolom onarilor — n.n.]... şi cele ci:
se cuprind în tr-în sa sînt num ai din nouă slove alcătu ite 11 (99),
în tim p ce, p e n tru m oldoveanul Costache S tam ati, „Solomo-
n ia " este o „carte de vră ji şi -de preziceri, u n fel de carte de
zorii, a trib u ită îm p ăratu lu i Solom on" (28, p . 103), dar c a n '
este în ru d ită cu „ baerul de m ato sta t“ cu slove „pcrijălite4-,
folosit la ,,solom onii“ (131, p. 6 8 ). Credem că cele două m o­
tive alogene („Pecetea lui Solom on" şi „C artea lui Solomon")
s-au suprapus în trad iţia rom ânească, generînd m otivul „C ar­
tea (piatra) solom onarilor".
R ăm îne de văzut care este istoria 'm otivului „C artea lui
Solom on“ şi, m a i ales, cum a p ă tru n s (în secolele XVH—
XVIII) acest m otiv în conştiinţa populară rom ânească.
În tex tu l canonic, al V echiului testam ent, în Cartea re­
gilor, se vorbeşte pe larg (despre m area în ţelepciune cu care
a fost d o ta t Solomon, d ar n u se face nici o refe rire la vreo
carte m agică scrisă de acesta. P e n tru a ne p ă s tra în sp iri­
tul epocii de care ne ocupăm , să vedem cum „su n ă“ pasajul
respectiv în trad u cerea făcu tă în anul 1688 r-— „Biblia lui
Ş erban Vodă" : „Şi au dat Dom nul în v ă ţă tu ră şi în ţelep ­
ciune lui Solomon foarte, şi rev ă rsare inem ii ca năsipul cel
de IJ)re lîngă m are. Şi să în'm ulţi în v ă ţă tu ra lui Solomon
foarte, m ai m u lt decît m intea tu tu ro r oam enilor vechi şi
m ai m u lt decît toţi în ţelep ţii Egiptului... şi se făcu num ele
lui în tru toate lim bile (= popoarele) îm prejur. (Şi au grăit
Solomon 3000 de pilde şi cinci m ii de cîntări. Şi au grăit
p e n tru lem n e (= despre arbori). de la chedrul cel m a re
den L ivan şi p în ă la isopul ce iase p rin zid, şi a u g răit p e n ­
tru [= despre] dobitoace şi d)entru sb u răto are şi p e n tru tî-
rîto a re şi p e n tru peşti. Şi au m e rs to ate noroadele să auză
înţelepciunea lui Solom on şi luo d a ru ri de la (toţi îm păraţii

238
păm în tu lu i c îţi auzeau în ţelepciunea lui“ (III Cartea regilor
IV, 29— 34 ; cf. 28, p. 91). A nalog sîn t p rezentate lu cru rile
şi în tr-u n a lt te x t biblic a trib u it, de data aceasta, chiar r e ­
gelui iudeu : înţelepciunea lui Solom on VII, 17— 21. Deci, con­
form tex telo r canonice, Solom on a g răit şi n u a scris, iar
.,noroadele“ auzeau şi p u citeau. Totuşi, în Talm ud (Tractat
Pesachim 56a, Berachoth 1 Ob ; cf. 1 0 2 , p. 224), se spune că
Solomon este autorul unei „cărţi de d o fto rii“, abrogată şi
arsă u lterio r de îm p ă ratu l Judeei, Iezechia (727— 689 i.e.n.),
pe m otiv că bolnavii n u se m ai rugau lui Iehova, ci folo­
seau rem ediile d in „C artea lui Solom on“. Deja în secolul
I e.n., legenda unei cărţi de descîntece scrise de Solomon
făcuse carieră, a stfe l că istoricul ev reu Josephu;s F lavius
o evocă în lucrarea sa A n tic h ită ţi iu d a ic e : „Acest rege a d ­
m ira b il a com pus cinci m ii de im n u ri şi de versuri, pe lîn-
gă trei m ii de parabole, încep în d de la isop p în ă la cedru,
şi continuînd cu anim alele, cu păsările, cu p eştii şi cu toate
cite se tîră sc ,pe păm înt. Căci Du'/nnezeu îl în zestrase cu d a ­
ru l de a pricepe firea şi în suşirile lor, /despre cari a scris o
carte ; şi se folosea de aceste cu noştinţe sp re a alcătui, p e n ­
tru binele oam enilor, d iferite leacuri, p rin tre cari şi acela
care avea p u te re a de a alunga dem onii fă ră să îndrăznească
a se întoarce vreodată. A cest chip de a-i goni e încă foarte
în tre b u in ţa t la cei din neam ul m eu“ (Antic. lu d . VIII, 2 ;
cf. 28, p. 92). In continuare, Josephus Flavius, descrie un
evenim ent la care p retin d e că a fost m artor ocular : „Am vă­
zut astfel p e un evreu, n u m it E leazar, care, |în faţa îm pă­
natului V espasian, a fiilor săi şi a m ai m ultor căpitani şi
ostaşi, a vindecat pe m ai m ulţi în d răciţi. Lega de nasul celui
în drăcit u n inel, în care era v îrîtă o rădăcină de care se ser­
vea îm păratul Solom on în acest scop şi, îndată ce o sim ţea
dem onul, îl trîn te a la pă'm înt pe b o ln av -şi o ru p e a la fugă.
R ecita apoi aceleaşi c u vin te p e care le lăsase Solom on în
scris şi, în num ele acestui îm părat, poruncea dem onului să
nu se m ai întoarcă. D ar, p e n tru a a ră ta şi m ai bine efectul
v răjilo r sale, a u m p lu t o cană cu apă şi a poruncit dem o­
n u lu i s-o trîn tească la păm înt, .spre a dovedi p rin acest
sem n că a ieşit din cel înd răcit ; ia r d e m o n u l se supuse. A ta
am in tit această în tîm p la re p e n tru ca n!tneni să nu se m ai
îndoiască de ştiin ţa e x tra o rd in a ră cu care D um nezeu înzes­
tra se în 3. 1 od p a rtic u la r p e îm p ă ra tu l Solom on“ (ibidem).
în acest pasaj, extrem de in teresan t, în tîln im din nou
relaţia d in tre „C artea lu i Solom on“ („cuvinte pe cari le lă­

239'
sase Solomon în scris“) şi „Pecetea (inelul) lui Solom on“„
În legătură cu rădăcina cu v irtu ţi magice, folosită de v ră ji­
to ru l evreu Eleazar, poate fi vorba de R adix Polygonali —
rădăcina p lan tei Polygonatum odoratum , nu m ită şi Sigillunr.
Salom onis, despre care a u scris Dioscoride (Polygonon) şi
P lin iu (Polygonatos). La noi, această p lan tă e denum ită Coa-
da-cocoşului sau P ecetea-lui-Solom on (125, p. 75). C am illo
Leonardo a găsit şi pu b licat (în Speculum lapidum — V ene­
ţia 1502)“ ,,o carte fo arte veche despre fig u rile gravate pe
diferite p ietre preţioase", despre care credea „că a fost a
lui Solomon". In acest .tratat m edieval se afirm ă că an u m e
M.dăcini de plante, puse sub pecetea m agi că a unui inel,
com pun u n talism an care te fa ce stăpîn peste „spiritele rele “
(cf. 126, II, p. 325). In orice caz, tot ce am in tea de Solomon
era considerat ca avînd p u te ri a su p ra dem onilor : num ele
regelui, cuvinte din cartea a trib u ită lui, p la n ta cu num ele
Pecetea-lui-Solom on, şi ch iar ,,fire de p ă r din barba lui So­
lom on", ca în legenda versificată de C ostache Stam ati. :
„D rept în p ep t să-l izbeşti I Unde avanul de han /P o a rtă
baer (= talism an) ferm ecat I Ce este p u tere a sa I Fiind în
baer cusut I U n deget a fu risit / C îteva fir e de păr I Din
barba lui Solom on I Şi alte lu c ru ri drăceşti..." (131, p. 77).
în prim ele secole ale erei n o a stre şi în epoca bizantină,
talism anele şi cărţile a trib u ite lui Solomon au beneficiat de
o carieră prodigioasă. In secolul al IlI-lea e.n., O rigene îi
blam a pe creştinii care, im itîndu-i pe evrei, îl invocau pe
Solomon contra dem onilor. P seu d o -P lin iu recom anda îm po­
triv a febrei o am uletă de pergam ent — leg ată de b raţul
d re p t al bolnavului — pe care treb u ia scris : „D u-te de la
X... , Solom on te urm ăreşte" (121, p. 60). F igura lui Solo­
mon şi cea a Sf. Sisinie se suprapun. Din Asia Mică p ă tru n d
în E uropa m edalii .talism anice reprezentîndu-1 pe Solomon-
Sisinios ca un sfîn t creştin, aureolat, ecvestru, străp u n g în d
cu o lance cu cruce un dem on fem inin cu corp de şarpe,
numlit p rin tr-u n a tr ib u t : M em isem enos ( b le s te ^ t a ) (veLli
121, p. 61— 64 ; 191, p. 27). D espre o carte m agică scrisă de
Solomon ne vorbesc diverşi autori bizantini : Gheorghios Mo­
nahul (sec. al IX-lea), Lexicograful Suidas (sec. al X -lea),
M ihail Pselos (sec. al X I-lea), Nicetas C honiates (sec. al
X II-lea), Nicetas C om nenul (sec. al X III-lea) etc. Această
„nouă Biblie" (Biblos Solom onteios) era folosită — pentru
a alunga sau invoca demonii — la toate nivelurile sociale,
inclusiv la cele m ai în alte : o îm părăteasă bizantină (cf. l\î.

240
Choniates), u n consilier im perial (cf. N. Com nenul) etc. (121,
p. 59). î n occidentul m edieval această colecţie de form ule de
m agic practică, a trib u ită lui Solom on, circula su b denum irea
de „Salom onis C itatio“, „Les P entacles de Salom on“. „Les
Clavicules de Salornon“, „Les Q uatre A n neaux de Salom on“,
sau „Salom onis Schliissel“. A ceasta din urm ă, de exern,plu,
este evocată de F aust p e n tru a se apăra de M efistofel (J.
W. G oethe — Faust I) (134, p. 2 2 1 -2 2 3 ; 150, p. 224).
La rom âni e ra u în uz cărţi de prev estire şi de noroc —
n um ite „R oata lui Solom on“ sau „C arte ghicitoare a îm p ă­
ratu lu i Solom on“ — cum sînt cele din secolele X V III— XIX,
com entate de M. Giaster (102, _p. 344— 346). Cu sensul de
„carte de v ră ji şi de preziceri a trib u ită îm p ăratu lu i Solom on",
rom ânii foloseau term en u l Solom onie (sau Solom onărie),
sim ilar cu bulgarii (Solom onija), ru te n ii (Salimon), grecii
(Biblos Solom ânteios) etc. (28, p. 104). P rincipala filieră p rin
care legenda re fe rito a re la o c a rte scrisă de Solomon a p ă ­
tru n s în tra d iţia populară rom ânească a fost cea a cronogra­
felor bizantine. Deja în secolul al IX -lea Gheorghios M ona­
h u l, su p ran u m it A m artolos ( = păcătosul), in tro d u cea aceas­
tă legendă apocrifă în cronograful 'Său, care a fost de tim --
p uriu (sec. al X -lea) trad u s în lim ba slavă, p ă tru n z în d în
lite ra tu ra bulgară. Copii după acest cronograf s-au făcut şi
în ţările rom âne (vezi de ex. m ss. BAR 320 din sec. al
X V l-lea). în lim ba rom ână, legenda s-a răspîndit începînd
cu ju m ătatea secolului al X V II-lea, o dată cu trad u cerea.
cronografelor greco-bizantine (mai ales, probabil, p rin cro­
n o g rafu l lui D orotei al M onem basiei, care a p re lu a t legende.
apocrife din C ronica lui G heorghios A'martolos). A stfel, în­
tr-u n hronograf rom ânesc din secolul al XV UI-lea, după ce
se descrie m area înţelepciune a lui Solomon — „ d a tă de la
D um nedzău“ — si se inv en tariază calităţile sale ta u m a tu r-
gice („... ş tia şi cum va lega p re davoli şi cum îi chem a pe
n u m ele lor şi to ate v ră jile “), se spune : „Că, de lovea boala
pe v re u n om , el să şi lecu ia cu aceale ierbi ce le dedeasă
scrisoare Solomon, cît de o v rem e m ai uitasă oam enii a să
în ch in a Jui D um nedzău şi a se ru g a p e n tru boale, pînă s tă ­
tu îm p ărat Iezechie. Şi văzînd că au p ă ră s it oam enii a să în ­
china şi a să ru g a lui D um nedzău p e n tru boale, au tri'mis
de au strîn s toate cărţile acelea şi le-au aruncat în foc, de
au ars. Şi încă d e n tru acelea în v ă ţă tu ri a lui Solomon sînt
doftorii pînă astădzi.“ (102, p. 224 ; vezi acelaşi episod şi,

cd. 201 coala 1G 241 ’


în alte cronografe rom âneşti, de ex. mss. BAR 4865, cf.
192, p. 95).
P u te m presupune, d eci, că m otivul „C artea lu i Solo­
m on" (p ătru n s în tra d iţia p o p u lară rom ânească, p rin crono­
grafe, în secolele XVII— X III), s-a suprapus m otivului „Pe­
cetea lui Solom on“ (pătruns, p rin rom anele populare, în a­
ceeaşi perioadă), generînd sau doar refo rm u lîn d m otivul
„C artea solom onarului". Fenom enul s-a produs în aceeaşi
perioadă, p rin aceeaşi filie ră şi în aceleaşi condiţii (prezen­
tate în tr-u n p arag raf an te rio r), în care v ră jito ru l popular a
tre c u t — sim bolic şi onom astic — sub p a tro n aj ul legen d a­
rului rege Solomon. P robabil că, înainte de această epocă,
v răjito ru l popular cu a trib u ţii m eteorologice rostea un des-
cîntec, şi n u îl citea. A stfel, în unele enclave etnice conser­
vatoare (cum este, de exem plu, zona M unţilor Apuseni) —
în care contam inările şi a lte ră rile culturale au fost sensibil
mai reduse — „cartea solom onarului 14 este ra r ate stată (v.
■de ex. 39, p. 29). în astfel de zone, solom onarul rosteşte, de
regulă, „nişte descîntece" (49, p. 189), sau p ro n u n ţă „vorbe
neînţelese", sau „oarece vorbe" (18, p. 166, 171), sau „po­
runci" (date „cu to t duh u l, nu num ai c u buzele" — 109, p.
178). fără să se facă referiri la vreo „c arte".
F a p tu l că legenda consem nată în cronografele bizantine
şi respecţiv rom âneşti îşi ;ire sorgintea în tr-o legendă ta l­
m udică, a fost consem nat d