Lucrare de seminar

La Disciplina
Misiune și Slujire

Coordonator:
Asist. Univ. Dr. Popescu Mirela

Masterand:
Sturzeanu Florentin

1
 Părinţii Bisericii au scos mereu în evidenţă sublimitatea Preoţiei
sacramentale şi responsabilitatea persoanei căreia i se acordă această Sfânta
Taină a Hirotoniei deoarece Sfintele Taine, ca acțiuni teandrice care cuprind
întreaga Creație au ca scop unirea prin har a lui Dumnezeu cu Creația Sa (1
Cor.15,28).

Sfântul Ioan Gură de Aur, în „Despre preoţie”, afirmă importanța slujirii

pastorale: „Preotul trebuie să se întărească din toate părţile. [...] Înţelepciunea,
ştiinţa şi priceperea păstorului sufletesc o înconjoară din toate părţile ca nişte
ziduri puternice, locuitorii de dinăuntrul cetăţii rămânând nevătămaţi.” Oricât de
anevoioasă şi de grea ar părea medicina - spune și Sfântul Grigorie Teologul în
același Tratat -, totuşi nu-i atât de grea ca Preoţia, unde trebuie să observi şi să
vindeci purtările oamenilor, patimile lor, viaţa lor, voinţa lor şi altele asemenea
din om; unde trebuie să izgoneşti din perechea asta a noastră, din suflet şi trup,
tot ce este animalic şi sălbatic şi să pui în loc şi să statorniceşti, tot ce este blând
şi plăcut lui Dumnezeu.” 1

Sfântul Dionisie Areopagitul numeşte preoţia slujire sfântă, chip al

ierarhiei celei mai presus de lume şi împărăţie dumnezeiască şi sfântă. Iar
Părintele nostru Ioan Gură de Aur, mărturisind şi el acestea, adaugă: „Este
săvârşită aici pe pământ, dar îşi are rânduiala şi temeiul de la cetele cele
cereşti". Dar preoţia nu este numai slujire mare şi înaltă şi sfântă slujire, ci şi o
mare Taină, sfântă şi dumnezeiască, prin temeiul ei dumnezeiesc, prin scopul pe
care îl urmăreşte, prin caracterul ei dumnezeiesc şi prin cele săvârşite de ea mai
presus de înţelegere. Este Taină fiindcă, prin slujirea preoţiei, oamenii, care sunt
pământeşti, primesc rânduiala cetelor cereşti şi devin „duhuri" liturghisitoare şi
mădulare ale ierarhiei celei mai presus de lume şi, ca nişte îngeri ai lui
Dumnezeu, slujesc Liturghia.

„A fi preot şi slujitor al lui Dumnezeu înseamnă a fi călăuzitorul şi

sfinţitorul fiilor duhovniceşti încredinţaţi spre propăşire, prin puterea şi darul lui
Dumnezeu, prin chemarea şi cinstea pe care nimeni nu şi le poate lua cu de la
sine putere, dacă nu le-a primit de la Dumnezeu, cum scrie Sfântul Apostol
Pavel (Evrei 5, 4).”2

Hristos, vorbind cu Petru, l-a întrebat: Petre, Mă iubești? și Petru i-a

mărturisit că da, atunci Hristos a adăugat: Dacă Mă iubești, păstorește oile
mele! Învățătorul îl întreabă pe ucenic dacă îl iubește nu ca să afle dacă este
iubit de Petru, căci El cunoaște toate gândurile oamenilor, ci ca să ne arate cât

1 https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/sfanta-taina-hirotoniei-importanta-slujirii-pastorale
2 https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicești/patriarhul-teoctist-gânduri-despre-preoție-familie

2
de mult Îi este la inimă purtarea de grijă de oile Sale cele cuvântătoare, prețuite
atât de mult de El și răscumpărate cu scump sângele Său3.
Preoții sunt aceia cărora li s-a încredințat zămislirea noastră cea
duhovnicească; căci ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin botez. Prin
preoți ne îmbrăcăm în Hristos, prin preoți suntem îngropați împreună cu Fiul lui
Dumnezeu, prin preoți ajungem mădularele fericitului cap al lui Hristos. Prin
urmare, e drept ca preoții să fie pentru noi nu numai mai înfricoșători decât mai
marii demnitari și decât împărații, ci mai cinstiți și mai iubiți decât părinții.
Părinții ne-au născut din sânge și din voința trupului, preoții, însă, ne sunt
pricinuitorii nașterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite nașteri din nou, ai
libertății celei adevărate și ai înfierii după har4.
Într-o lume secularizată, în care plăgi precum disperarea, falsele religii,
stresul şi patimile biciuiesc trupul umanităţii, într-o societate aflată într-o
profundă suferinţă şi care nu ne poate lăsa indiferenţi, preotul, ca unul luat
dintre oameni şi rânduit pentru oameni, are un rol covârşitor, şi anume acela de
a se jertfi şi de a da dovadă de un eroism moral pentru a schimba faţa lumii. El
are sarcina şi misiunea să facă să locuiască prin Duhul Sfânt, Hristos în inimile
oamenilor şi să-l facă pe om părtaş fericirii celei de sus. Duhul Sfânt se
sălăşluieşte în inimile noastre prin chemarea şi participarea la Sfintele Taine
unde toţi creştinii devin membri ai Bisericii. Chemarea la aceste lucrări sfinte o
face Dumnezeu tuturor pentru ca „toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină” (I Tim. 2, 40), devenind mlădiţe vii ale aceluiaşi trup (Ioan
15, 1). Măreţia neîntrecută a slujirii preoţeşti stă în faptul că ea este mijlocire
între oameni şi Dumnezeu, căci dacă profetul e trimisul lui Dumnezeu către
oameni pentru a le face cunoscută voia Sa şi a le trezi sufletul, preotul vine cu
răspunsul, care pleacă dintru cele de jos spre ceruri, cu răspunsul la apelul lui
Dumnezeu făcut cunoscut prin profet. A sfinţi viaţa prin Sfintele Taine şi a
conduce pe calea mântuirii, a învăţa pe credincioşi cuvântul lui Dumnezeu sunt
funcţii fundamentale ale preoţiei sacramentale. Aceste slujiri le-a exercitat
Însuşi Mântuitorul în timpul activităţii Sale mesianice, slujiri ce se continuă
până astăzi prin mijlocirea preoţilor slujitori care sunt organe văzute ale preoţiei
Lui nevăzute. Învăţătura pe care ei o comunică nu este a lor şi prin mâna lor nu
se comunică binecuvântarea lor şi harurile lor, ci ale lui Hristos. „Ești preot? Ia
aminte, nu-ți aparții ție însuți. Ești precum un ac în mâinile lui Dumnezeu. Să fii
bun, să nu fii precum un ac ruginit, cu care nu se poate face treabă. Să iei

3
Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfâtului Ioan Gură de Aur, vol. II, Ed. Anestis, 2008, p. 612.
4
Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfâtului Ioan Gură de Aur, vol. II, Ed. Anestis, 2008, p. 613.

3
aminte, diavolul se folosește de toate lucrurile pentru a-l răni pe preot, pentru că
de la un preot sfânt, mii de oameni se pot și mântui, dar de la unul care nu se
luptă, mii se vor răni și vor pieri”.5
În Biserică, educația înseamnă îndrumare – să-i pui pe oameni pe calea ce
duce nu la anumite idei, valori sau idealuri, ci pe calea ce-i duce la dragostea
Domnului nostru Iisus Hristos6. Lucrarea apostolică și propovăduirea
Evangheliei, cunoscută și ca misiune, stă în centrul identității Bisericii, alături
de păzirea și urmarea poruncii lui Hristos:„Mergând, învățați toate neamurile”.
În acest duh, credincioși ortodocși sunt și se cere să fie apostoli ai lui Hristos în
lume. Misiunea aceasta trebuie săvârșită nu agresiv, ci în chip liber, cu dragoste
și cinstire, pentru că Taina mântuirii este numai pentru cei ce o vor. Re-
evanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societatea contemporană
secularizată, precum și evanghelizarea celor ce nu L-au cunoscut încă pe Hristos
este datoria neîntreruptă a Bisericii7.
În vremea noastră, se observă noi tendințe în sfera creșterii și educației,
deoarece educația are legătură nu doar cu ce este omul, ci cu ce ar trebui el să
fie. În societatea contemporană secularizată, omul, rupt de Dumnezeu, își
identifică libertatea și sensul vieții cu autonomizarea absolută și cu „eliberarea”
de menirea sa veșnică8.
Secularismul contemporan se prezintă ca întruchipând o viziune morală
separată de creștinismul tradițional și în conflict cu acesta. Astfel că, relațiile
sexuale înainte de căsătorie sunt promovate și acceptate, căsătoria nu mai este
privită ca unirea mistică dintre un bărbat și o femeie, ci ca un parteneriat civil ce
poate fi încheiat și de persoane de același sex, avortul nu mai este considerat ca
fiind ucidere căci fătul din pântecele mamei nu mai este considerat ca ființă vie,
ci este privit ca un simplu embrion ce se dezvoltă în pîntecele femeii și care
primește viață doar în momentul nașterii, femeia fiind „învățată” că numai ea
singură poate hotărî când este momemtul pentru a da naștere pruncilor,
scoțându-l pe Dumnezeu din această ecuație. În societatea seculară
contemporană religia nu mai este privită ca pe o terapie spirituală, în măsura în
care e căutată prin pocăință și supunere față de voia lui Dumnezeu, ci este
privită ca o practică ce oferă consolare psihologică celor atât de slabi încât au
nevoie de asemenea alinare9. Identitatea de gen este și ea atacată din ce în ce

5 Familia Ortodoxă, nr. 8 (91) / 2016, p. 65.

6 Idem, nr. 6 (65) / 2014, p. 18.
7
Idem, nr. 7(90) /2016, p. 50.
8
Idem, nr.7 (90) /2016, p. 51.
9
Familia Ortodoxă, nr. 11 (58) 2013, p. 36.

4
mai mult în ziua de astăzi începând din clasele primare, tinerii fiind învățați că
pot fii ceea ce vor ei să fie. Și vedem cum fetele abordează vestimentație
masculină și masculinizantă, practică sporturi, gen culturism, concurează cu
băieții la academia de poliție și la cea militară, iar pe de altă parte, băieții, se
pensează, se epilează, se vopsesc, se dau cu lac pe unghii, poartă colanți și
eșarfe, fiind considerați „ bărbați îngrijiți și trendi”10.

În mai multe țări ale Europei și Americii, a început să se interzică

folosirea jucăriilor specifice sexului, să se ceară ca vestimentația și
comportamentul să fie unisex, toalete unisex, pentru a nu forța băieții și fetițele
să-și aleagă un „gen” care, chipurile, nu li se potrivește11. Conform acestei
„teorii a genului”, băieții nu sunt cu adevărat băieți până nu se hotărăsc să-și
asume această identitate, și nici fetițele nu sunt fetițe până când nu se
dezmeticesc ca să-și dea seama ce sunt defapt12.

Pe lângă diferențierea artificială între sex biologic și identitate de gen, în

unele state ale Americii s-a introdus și diferențierea între rasă biologică și
identitate de rasă. Adică, din punct de vedere biologic, eu pot fi alb, dar
psihologic să mă simt negru, deci identitatea mea este de negru sau viceversa 13.
Cu alte cuvinte, teoria identității de gen contestă anatomo-fiziologia și
psihologia caracteristică masculinității și feminității, afirmând că totul ține de
alegere și de psihologie. Prin mass-media, sau prin mediul cultural și ideologic
în care trăim se răspândește tot mai mult ideea că „genul este o realitate fluidă și
schimbabilă” – cu alte cuvinte, chiar dacă te-ai născut parte bărbătească sau
femeiască, se poate oricând schimba situația dacă te regăsești mai mult în genul
celălalt14.

Cum de se ajunge la această tulburare a identității de gen? În primul rând,

acestor copii le lipsește modelul de bărbat și de femeie în viața de familie,
întruchipate de tatăl și de mama lor. Astăzi, bărbatul dezertează de la rolul său
de bărbat, iar femeia îi uzurpă arhetipul bărbătesc, renunțând însă la cel de
femeie. Deci copiilor acestorale-au lipsit în familie modelele de identificare15.

10
Idem, nr. 2 (73) 2015, p. 30.
11
Idem, nr. 4 (75) / 2015, p. 30.
12
Idem, nr. 2 (73) /2015, p. 8.
13
Idem, nr.9 (116) /2018 ,p. 74.
14
Idem, nr. 2 (73) /2015, p. 30.
15
Familia Ortodoxă, nr. 2 (73) /2015, p. 56.

5
 Această poartă deschisă alegerii nu înseamnă altceva decât o educație
pro-homosexualitate, alături de pornografie, homosexualitatea constituie unul
dintre cele mai mari pericole și războaie ideologice care stau în fața lumii
contemporane.

Faptul că bărbatul nu este făcut să trăiască sexual cu un bărbat și femeia

cu o femeie ne-o spun toate bolile trupești și psihologice pe care le induce stilul
de viață homosexual. Aceștia trăiesc cu peste douăzeci de ani până în treizeci de
ani mai puțin decât persoanele heterosexuale16.

Toate aceste ideologii sunt promovate în numele libertății: libertatea de a

alege, libertatea propiului trup și pântece, a genului din care vreau să fac parte,
însă, așa cum spunea părintele Iustin Pârvu, „suntem liberi în măsura în care ne
asumăm misiunea pentru care ne-am născut. Libertatea nu înseamnă să fac ceea
ce vreau, căci, de multe ori, făcând ceea ce vrem, facem voia diavolului.
Libertatea se cunoaște în discernământul omului, în capacitatea lui de a alege
între bine și rău”17.

Misiunea preotului este influenţată azi de numeroşi factori, fie ele ale
tinerilor, bătrânilor, muncitorilor, intelectualilor şi altor categorii. Cu toate
acestea, soluţionarea problemelor va fi încununată de succes în măsura în care
fiecare persoană şi comunitate reuşeşte să primească în viaţa ei mesajul
Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, rămânând statornică în credinţă,
trăitoare şi mărturisitoare autentică a credinţei creştin-ortodoxe18.

Astăzi, societatea românească trece printr-o perioadă de criză prelungită

care se manifestă în toate laturile vieţii umane, pornind de la sărăcia materială a
multor persoane defavorizate până la diminuarea valorilor spirituale şi morale
din societate. În acest context, misiunea Bisericii Ortodoxe Române,
adevărata maică spirituală a neamului românesc, se adresează astăzi atât celor
care sunt credincioşi statornici în credinţa ortodoxă şi ajută Biserica, dar şi celor
care, din diferite motive, se îndepărtează de Biserică, sunt indiferenţi sau ostili
ei. Şi unora şi altora, Biserica trebuie să le facă mai cunoscut astăzi mesajul
Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceeaşi veste bună a iubirii
milostive care transformă lumea, adică schimbă caractere şi comportamente,
pornind de la înnoirea sufletului omului. Lucrând pentru oameni, Biserica

16
Idem, nr. 2 (73) /2015, p. 58.
17
Idem, nr. 8 (79) /2015, p. 62.
18
http://ziarullumina.ro/misiunea-parohiei-si-responsabilitatea-preotului-98372.html

6
Ortodoxă, prin cuvânt şi prin fapte, trebuie să contribuie la vindecarea şi
îndrumarea spirituală a celor care sunt dezorientaţi într-o lume confuză şi fără
ideal statornic, ajutându-i să trăiască o viaţă adevărată şi binecuvântată,
fundamentată nu în egoism, lăcomie şi corupţie, ci în comuniune, generozitate şi
demnitate19.

Slujirea Bisericii este şi va fi o lucrare mare şi sfântă, deşi dificultățile

acestei lucrări sunt multiple şi mereu noi. Însă multele dificultăți ale acestei
slujiri ne îndeamnă să ne apropiem, prin rugăciune, pocăință şi fapte ale iubirii
milostive, şi mai mult de Hristos-Capul Bisericii, de Sfânta Treime şi de Sfinții
lui Dumnezeu, pentru a trăi bucuria Învierii lui Hristos, care izvorăște din
Cruce, adică din smerita dăruire de sine lui Dumnezeu şi oamenilor20.

19
http://patriarhia.ro/sa-aducem-lumina-si-bucurie-intr-o-lume-confuza-si-trista-misiunea-parohiei-si-a-manastirii-azi-
8037.html
20
http://basilica.ro/interviu-inedit-patriarhul-daniel-vorbeste-despre-misiunea-bisericii-in-ultimii-10-ani/

7
 Bibliografie:

Lucrări:
1. Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfâtului Ioan
Gură de Aur, vol. II, Editura Anestis, 2008

Reviste:
1. Familia Ortodoxă, nr. 2 (73) / 2015;
2. Familia Ortodoxă, nr. 4 (75) / 2015;
3. Familia Ortodoxă, nr. 6 (65) / 2014;
4. Familia Ortodoxă, nr. 7 (90) / 2016;
5. Familia Ortodoxă, nr 8 (79) / 2015;
6. Familia Ortodoxă, nr.8 (91) / 2016;
7. Familia Ortodoxă, nr. 9(116) /2018;
8. Familia Ortodoxă, nr. 11(58) /2013.

Articole internet:
1. https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/sfanta-taina-
hirotoniei-importanta-slujirii-pastorale
2. https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicești/patriarhul-teoctist-
gânduri-despre-preoție-familie
3. http://ziarullumina.ro/misiunea-parohiei-si-responsabilitatea-
preotului-98372.html
4. http://patriarhia.ro/sa-aducem-lumina-si-bucurie-intr-o-lume-
confuza-si-trista-misiunea-parohiei-si-a-manastirii-azi-8037.html
5. http://basilica.ro/interviu-inedit-patriarhul-daniel-vorbeste-despre-
misiunea-bisericii-in-ultimii-10-ani/