Sunteți pe pagina 1din 16

Capitolul III

COMERCIAN
COMERCIANŢŢII - PROFESIONI
PROFESIONIŞ Ş TI AI INTREPRINDERII

Capitolul III COMERCIANŢII - PROFESIONI


COMERCIANŢ ŞTI AI INTREPRINDERII..........................................2
PROFESIONIŞ

Secţţiunea I.
Sec
Noţţiunea de comerciant
No comerciant............................................................................................................................................ 2
§1. Concepţiile privind comercianţii................................................................................................................. 2
§2. Definiţia comerciantului..............................................................................................................................3
§3. Interesul practic al determinării noţiunii de comerciant.............................................................................4
§4. Principalele categorii de comercianţi......................................................................................................... 4
§4.1 Comercianţii persoane fizice......................................................................................................... 4
§4.2 Formele în care pot desfăşura activităţi economice persoanele fizice.......................................... 5
§4.3 Condiţiile desfăşurării activităţii economice de către persoanele fizice....................................... 6
§4.4. Comercianţii persoane juridice.................................................................................................... 7

Secţţiunea II.
Sec
Dob
Dobâ ândirea şi pierderea calit ăţ
calităţ ii de comerciant
ăţii comerciant....................................................................................................... 8
§1. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică......................................................................8
§2. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana juridică..................................................................9
§3. Dovada calităţii de comerciant................................................................................................................. 10
§4. Încetarea calităţii de comerciant...............................................................................................................10

Secţţiunea III.
Sec
Condiţţiile de exercitare a activit
Condi activităţ ăţ ii comerciale
ăţii comerciale......................................................................................................11
§1. Principiul libertăţii comerţului..................................................................................................................11
§2. Capacitatea necesară persoanei fizice pentru a fi comerciant..................................................................11
§3. Capacitatea civilă a persoanei fizice.........................................................................................................11
§4. Incapacităţile persoanei fizice de a fi comerciant..................................................................................... 12
§5. Incompatibilităţi, decăderi, interdicţii, avize şi acorduri, licenţe............................................................. 13
A. Incompatibilităţile........................................................................................................................... 13
B. Decăderile din calitatea de comerciant.......................................................................................... 15
C. Interdicţiile de a fi comerciant........................................................................................................15
D. Avizele şi acordurile....................................................................................................................... 16
E. Licenţele.......................................................................................................................................... 16
2 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial

Capitolul III
COMERCIANŢII - PROFESIONI
COMERCIANŢ ŞTI AI INTREPRINDERII
PROFESIONIŞ

Secţţiunea I.
Sec
Noţţiunea de comerciant
No

comercianţţii
Concepţţiile privind comercian
§1. Concep

Definirea şi înţelegerea noţiunii de comerciant sunt indisolubil legate de poziţionarea


comerciantului în actualul sistem de reglementare al dreptului comercial – noţiunea trebuind a fi redefinită
din punct de vedere juridic, fapt pentru care considerăm imperativă analiza noţiunii de comerciant atât din
punct de vedere al Codului comercial (sistemul autonomiei dreptului comercial) cât şi din perspectiva
noului Cod civil (sistemul unităţii dreptului privat) 1.
concepţţia Codului comercial rom
În concep româân, subiecte ale raporturilor juridice comerciale puteau fi atât
comercianţii, cât şi necomercianţii.
În materia dobândirii calităţii de comerciant, Codul comercial român avea la bază sistemul obiectiv,
completat cu un criteriu subiectiv. Reglementările sale se aplicau raportului juridic comercial, adică oricărei
persoane care săvârşea anumite fapte de comerţ obiective dintre cele prevăzute în art. 3 Cod comercial,
indiferent dacă persoana ce le săvârşea avea sau nu calitatea de comerciant2. Ele erau considerate fapte de
comerţ obiective, deoarece legiuitorul le denumise comerciale datorită naturii lor şi pentru motive de ordine
publică. Orice persoană este liberă să săvârşească asemenea acte sau operaţiuni. Dar dacă a săvârşit
asemenea acte sau fapte, persoana în cauză intră sub incidenţa legilor comerciale.
Săvârşirea unei fapte de comerţ nu conducea în mod automat la dobândirea calităţii de comerciant,
dacă persoana care a săvârşit-o nu îndeplinea încă o cerinţă şi anume ca săvârşirea acestor operaţiuni să se
fi făcut cu caracter profesional (art. 7 C. com.). O dată dobândită calitatea de comerciant, toate actele şi
faptele juridice ale acestei persoane urmau a fi considerate comerciale prin prezumţia legii (art. 4 C. com.).
Deşi textul se referea la contractele şi obligaţiile comerciantului, în realitate, cu excepţiile menţionate
expres de lege, toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, aveau caracter comercial. În acest
sens, erau considerat a fi comerciale nu numai obligaţiile contractuale ci şi obligaţiile derivând din fapte
licite (gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără just temei şi plata nedatorată), precum şi cele izvorâte din
săvârşirea unor fapte ilicite.
Atunci când săvârşirea faptelor de comerţ obiective de către o persoană avea caracter accidental,
raportul juridic care lua naştere era supus legilor comerciale, dar persoana care le-a săvârşit păstra calitatea
de necomerciant. (art. 9 C. com.). Aceeaşi concluzie era valabilă şi în cazul în care actul încheiat era faptă
de comerţ numai pentru una din părţile actului juridic, iar pentru cealaltă parte era act juridic civil; actul

1
Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012 pag. 35.
2
A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., p. 11; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 58.
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 3
juridic urma a fi supus legilor comerciale, fără ca prin aceasta persoana pentru care actul nu era faptă de
comerţ să fi devenit comerciant. (art. 56 C. com.).
Cu toate că subiecte ale raporturilor comerciale puteau fi atât comercianţii cât şi necomercianţii,
totuşi, în principal, activitatea comercială se realiza de către comercianţi. De aceea, Codul comercial român
preciza noţiunea de comerciant printr-o serie de dispoziţii ce reglementau statutul juridic al comercianţilor1.

După cum menţionam, în actualul sistem de reglementare al dreptului comercial – după abrogarea
Codului comercial – noţiunea de comerciant trebuie a fi redefinită din punct de vedere juridic raportându-ne
mai ales la prevederile noului Cod civil şi a celor din O.U.G. 44/2008, mai exact prin raportare la conceptul
de profesionist şi la cel de întreprindere comercială.
concepţţia noului Cod civil rom
În concep româân, deşi consacră o reglementare unitară a raporturilor
patrimoniale, se face totuşi distincţia – din punct de vedere al participării la raporturile juridice – între
simplii particulari (neprofesioniştii) şi profesionişti.
Dispoziţiile Codului civil, potrivit art. 3 alin.(1) C. civ., se vor aplica atât în raporturile dintre
profesionişti, cât şi în raporturile dintre aceştia şi orice alt subiect de drept civil.
Pentru definirea profesioniştilor, actualul Cod civil face apel la no noţţiunea de întreprindere definită
prin dispoziţiile art. 3 alin.(3) C. civ. care – spre deosebire de Codul comercial care considera că
întreprinderea reprezenta o categorie a faptelor de comerţ obiective (pe lângă cele de comerţ de interpunere
în schimb sau circulaţie şi faptele de comerţ conexe) – generalizează conceptul de întreprindere asupra
tuturor activităţilor organizate, conferindu-le astfel caracter profesional.
Profesionistul este – potrivit art. 3 alin.(2) C. civ. – orice persoană care exploatează – în condiţiile
legii – o întreprindere, cu alte cuvinte, orice profesionist care exploatează o întreprindere are calitatea de
comerciant.
În Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, alineatul
1 al art. 8 prevede că noţiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator
economic, precum şi orice alte persoane autorizate a desfăşura activităţi economice sau profesionale, astfel
cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege la data intrării în vigoare a actualului Cod civil2.

§2. Defini
Definiţţia comerciantului

În literatura de specialitate franceză, comercianţii au fost definiţi ca fiind aceia care, având
capacitatea de exerciţiu necesară, fac, în nume propriu şi pe contul lor, acte de comerţ cu titlu de profesiune
obişnuită3.
Codul comercial român nu prevedea o definiţie a comerciantului ci regăseam doar precizarea
persoanelor ce aveau calitatea de comerciant. Dispoziţiile art. 7 C. com. prevedeau că „Sunt comercianţi
aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale”, iar la art.
3 C. com. erau enumerate 20 de fapte de comerţ. Ca noţiune generică era folosită denumirea de „agenţi
comerciali”, „întreprinzători” sau „operatori economici”4.
persoanăă fizic
În noua concepţie a Codului civil, comerciant este profesionistul – persoan fizicăă sau juridic
juridicăă –
ce exploateaz ă în condi
exploatează condiţ ţ iile legii o î ntreprindere economică (comercială
economică (comercială ).
Deşi nu cuprinde referiri directe la conceptul de comerciant, acesta se bazează, aşa cum am mai
arătat, pe noţiunile de profesionist şi întreprindere.
Limbajul comun, cotidian, atribuie comerciantului imaginea persoanei fizice care desfăşoară
activităţi de vânzare-cumpărare de mărfuri (comerţ en gros sau cu amănuntul), adică entităţile care exercită
comerţ în accepţiunea prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/20115.

1
Stanciu D. Cărpenaru, Regimul juridic al comercianţilor în dreptul comercial român, în „Dreptul” nr. 6/1992, p. 3.
2
Stanciu D. Cărpenaru, Comercianţii – profesionişti ai întreprinderii comerciale – în lumina noului Cod civil, volumul Noile
coduri ale României, Studii şi cercetări juridice, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p.5 şi următoarele
3
Alfred Jauffret, Jacques Mestre, Droit commercial, 22 Edition, L.G.D.J., Paris, 1995, p. 115.
4
Sfera agenţilor economici – noţiunea cu sfera cea mai largă în domeniu – include, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992 privind protecţia consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 28 august 1992). „Orice persoană fizică sau
juridică care produce, importă, transportă, depozitează sau comercializează produse ori părţi din acestea ori prestează servicii”.
5
Vasile Nemeş, Drept comercial, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, p.25
4 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial

determinăării no
§3. Interesul practic al determin noţţiunii de comerciant

Stabilirea calităţii de comerciant prezintă un deosebit interes practic. Calitatea de comerciant


presupune un statut juridic aparte de cel al necomercianţilor, ceea ce produce anumite consecinţe asupra
raporturilor juridice la care participă1. Doctrina dreptului comercial a reţinut în principal următoarele
argumente:
a) pentru buna desfăşurare a activităţii comerciale şi a protejării intereselor participanţilor la raporturile
comerciale, legea instituie anumite obligaţii în sarcina comercianţilor, considerate obligaţii
profesionale ale comercianţilor. Înainte de începerea activităţii comerciale, comerciantul are obligaţia
să ceară înregistrarea în Registrul Comerţului; în cursul exercitării comerţului trebuie să ceară
înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor cerute de lege; la încetarea activităţii comerciale, trebuie
să ceară radierea înregistrării din Registrul Comerţului, potrivit Legii nr. 26/1990 privind registrul
comerţului.
Comercianţii au obligaţia de a ţine anumite registre comerciale (contabile) cerute de lege, în care să
consemneze toate operaţiunile comerţului lor (art. 22 C. com. şi Legea nr. 82/1991 a contabilităţii),
atât pentru protecţia terţilor, cât şi pentru folosirea acestora ca mijloc de probă într-un eventual litigiu.
Comerciantul este obligat să desfăşoare activitatea comercială în limitele legilor, bunelor moravuri şi
loialităţii profesionale, adică în condiţiile unei concurenţe licite – Legea nr.21/1996 asupra
concurenţei şi dispoziţiile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
Comercianţii sunt obligaţi să respecte, de asemenea, şi reglementări legale privind consumul şi
consumatorii, respectiv Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului şi O.G. nr. 21/1992 privind
protecţia consumatorilor.
b) actele comerciale încheiate de comercianţi sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul
actelor juridice civile: dispoziţiile privind reprezentarea – art. 1297 alin. (2) C. civ., solidaritatea
debitorilor – art. 1446 C. civ., întârzierea de drept a debitorului – art. 1523 alin.(2) lit. d, ş.a.
c) comercianţii pot participa la constituirea unor camere de comerţ şi industrie, ca organizaţii profesionale,
destinate promovării şi apărării intereselor lor2;
d) profitul obţinut ca urmare a desfăşurării activităţii comerciale de către comercianţi este supus
impozitului pe profit, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

comercianţţi
§4. Principalele categorii de comercian

Reglementările legale în vigoare – incluzând aici şi noul Cod civil aflat în vigoare – ne
determină să facem în continuare distincţia intre două categorii principale de comercianţi: comercianţii
persoane fizice şi comercianţii persoane juridice (societăţile comerciale).

Comercianţţii persoane fizice


§4.1 Comercian

Persoana fizică are calitate de comerciant atât în cazul în care săvârşeşte fapte de comerţ obiective
cu caracter profesional în mod independent, cât şi în cazul în care realizează această activitate în cadrul
unei asociaţii familiale, în condiţiile Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind
desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale 3.
Potrivit aceleiaşi ordonanţe, conform art. 3, pe teritoriul României poate desfăşura activităţi
economice orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene ori
al Spaţiului Economic European4.

1
I.L. Georgescu, op. cit., p. 406-407.
2
Legea camerelor de comerţ din România nr.335 din 3 decembrie 2007 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 836 din 6.12.2007
3
Ordonanţa de urgenţă nr.44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 328/25 aprilie 2008
4
Norvegia, Liechtenstein şi Islanda aparţin Spaţiului Economic European.
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 5
Persoanele fizice pot derula activităţi economice în orice domeniu, în orice meserie, ocupaţie sau
profesii pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă. Astfel, reglementările ordonanţei
nu vor fi aplicabile profesiilor liberale şi nici uneia din activităţile economice a cărei desfăşurare este
reglementată prin legi speciale, potrivit art. 1, alin. (1) – (5) din Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 44
din 16 aprilie 2008.
Reglementarea ordonanţei anterior amintite este aplicabilă tuturor activităţilor prevăzute în Codul
CAEN desfăşurate în condiţiile stabilite de ordonanţă.

§4.2 Formele în care pot desfăş


desfăş ura activit
ăşura ăţ
ăţii economice persoanele fizice
activităţ

Textul O.U.G nr. 44/2008 reglementează formele în care persoanele fizice pot derula activităţi
economice:
- individual sau independent ca persoană fizică autorizată;
- întreprinzător al unei întreprinderi individuale;
- reprezentant sau membru al unei întreprinderi individuale.
a) Persoana fizic ă autorizat
fizică autorizată ă – PFA – poate desfăşura o activitate economică, individual şi
independent folosind, în principiu, forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale. Conform O.U.G. nr.
44/2008, o persoană fizică autorizată are calitatea de comerciant dacă îndeplineşte condiţiile art. 7 C. com.
În prezent, Codul comercial fiind abrogat, această dispoziţie trebuie interpretată ca făcând trimitere la art. 3
din actualul Cod civil.
Pentru a desfăşura o activitate, persoana fizică autorizată îşi poate constitui un patrimoniu de
afectaţiune destinat realizării activităţii autorizate. Patrimoniul va cuprinde totalitatea bunurilor, drepturilor
şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate afectate scopului exercitării unei activităţi comerciale.
Persoana fizică autorizată, pentru obligaţiile asumate, va răspunde cu patrimoniul de afectaţiune –
dacă acesta a fost constituit, şi în completare cu întreg patrimoniul său. În absenţa patrimoniului de
afectaţiune, persoana fizică autorizată va răspunde cu întreg patrimoniul.
Dacă persoana fizică autorizată are calitatea de comerciant, ea va fi supusă procedurii insolvenţei.
b) Persoana fizic ă autorizat
fizică autorizatăă poate desfăşura o activitate economică în calitate de întreprinz
ntreprinzăător
tor,
titular al unei întreprinderi individuale
individuale.
O.U.G. nr. 44/2008 înţelege prin întreprindere economică activitatea pe care o desfăşoară în mod
organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime,
mijloace logistice şi informaţii, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Întreprinderea individuală este întreprinderea organizată de un întreprinzător persoană fizică.
Potrivit aceleiaşi ordonanţe, întreprinderea individuală este lipsită de personalitate juridică, iar
întreprinzătorul individual, potrivit art. 22 şi 23, are calitatea de comerciant persoană fizică.
În scopul organizării şi exploatării întreprinderii, întreprinzătorul – în calitate de angajator persoană
fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă.
Persoana fizică, în calitate de titular al întreprinderii individuale, va răspunde pentru obligaţiile
sale cu patrimoniul de afectaţiune. În lipsa unui patrimoniu de afectaţiune, persoana fizică va răspunde cu
întregul său patrimoniu.
În caz de insolvenţă, persoana fizică – titular al întreprinderii individuale – va fi supusă procedurii
insolvenţei.
Încetarea activităţii întreprinzătorului persoană fizică, titular al întreprinderii individuale, are loc fie
datorită propriei voinţe, fie prin deces şi în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990. Dacă avem în vedere
situaţia decesului, moştenitorii pot continua întreprinderea, însă doar dacă-şi vor manifesta voinţa în acest
sens în termen de 6 lunii de la data dezbaterii succesiunii, printr-o formă autentică.
c) Persoana fizic ă în calitate membru al unei întreprinderi familiale
fizică familiale. În accepţiunea O.U.G.
44/2008, constituie întreprindere familială întreprinderea economică formată din doi sau mai mulţi membri
ai unei familii. Prin familie se înţelege soţul, soţia, copii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data
autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la al patrulea grad inclusiv.
Întreprinderea familială este o întreprindere organizată de un întreprinzător persoană fizică
împreună cu familia sa.
Legea impune condiţia formei scrise pentru validitatea acordului de constituire încheiat între
membrii familiei. Acordul de constituire va cuprinde: numele şi prenumele membrilor, reprezentantul
6 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial
întreprinderii, data întocmirii acordului, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării,
cotele procentuale care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii
întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere din întreprinderea familială. Lipsa oricărui element din cele
menţionate anterior conduce la nulitatea absolută a acordului de constituire.
Conform textului ordonanţei, întreprinderea nu beneficiază de personalitate juridică, iar membrii
întreprinderii au calitatea de comerciant persoană fizică. Neavând personalitate juridică, întreprinderea nu
va avea un patrimoniu propriu. Totuşi, prin acordul de constituire, membrii întreprinderii familiale pot să
prevadă constituirea unui patrimoniu de afectaţiune, dar menţionându-se şi cotele de participare a fiecărui
membru.
Reprezentantul desemnat în acordul de constituire gestionează interesele întreprinderii familiale.
Reprezentantul va acţiona în baza unei procuri speciale, procură specială înscrisă sub semnătură privată
care va fi semnată toţi membrii întreprinderii în condiţiile legii. Art. 32 din ordonanţă face distincţie cu
privire la actele juridice încheiate de reprezentantul întreprinderii familiale. Pentru activităţile juridice de
gestionare curentă, reprezentantul nu va avea nevoie de autorizare din partea membrilor. De asemenea,
actele juridice de dobândire a unor bunuri prin activitatea întreprinderii vor fi încheiate de reprezentant fără
autorizarea prealabilă a membrilor, cu condiţia ca valoarea bunului dobândit să nu depăşească 50% din
valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii familiale şi a sumelor de bani aflate la dispoziţia
întreprinderii la data actului. Bunul astfel dobândit va aparţine membrilor în coproprietate, potrivit cotelor
stabilite în acordul de constituire.
Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.
În absenţa patrimoniului de afectaţiune, membrii întreprinderii familiale vor răspunde cu întregul
lor patrimoniu.
Încetarea activităţii întreprinderii familiale are loc în condiţiile dispoziţiilor art. 33 şi 34 din
ordonanţa anterior menţionată.

Condiţţiile desf
§4.3 Condi ăş
desfăş ur
urăării activit
ăşur ăţ
activităţ ii economice de către persoanele fizice
ăţii

O.U.G. nr. 44/2008 stabileşte îndeplinirea unor condiţii speciale pentru desfăşurarea activităţii
economice de către persoanele fizice.
1. Capacitatea. Persoanele care solicită autorizarea pentru desfăşurarea activităţii individual şi
independent sau ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, precum şi reprezentantul
întreprinderii familiale, vor trebui să ai aibă vârsta de 18 ani, iar membrii familiei vârsta de 16 ani. Altfel
spus, ordonanţa consacră principiul deplinei capacităţi de exerciţiu pentru dobândirea calităţii de
comerciant persoană fizică, iar în mod excepţional capacitatea de exerciţiu restrânsă, respectiv vârsta de 16
ani pentru a fi membru într-o întreprindere familială.
2. Sediul profesional. Conform art. 5 din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul
României, în condiţiile stabilite de lege.
3. Autorizarea şi înregistrarea. Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau
temporar pe teritoriul României de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale, trebuie să fie înregistrate şi autorizate în condiţiile legii, potrivit prevederilor art. 6
din O.U.G. nr. 44/2008.
4. Ţinerea contabilit ăţ
contabilităţ ii. Aceeaşi ordonanţă dispune că persoana fizică autorizate, titularul
ăţii.
întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale, au obligaţia să ţină contabilitatea în
partidă simplă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Comercianţţii persoane juridice


§4.4. Comercian

În prezent activitatea comercială se derulează, în principal, prin şi de către comercianţii persoane


juridice. Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, au obligaţia înregistrării în registrul comerţului
următoarele persoane juridice:
o societăţile comerciale,
o companiile naţionale şi societăţile naţionale,
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 7
o regiile autonome,
o grupurile de interes economic,
o societăţile cooperative,
o organizaţiile cooperatiste,
o societăţile europene,
o societăţile cooperative europene,
o grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România,
o alte persoane prevăzute de lege.
1. Societ ăţ
Societăţile comerciale. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale reglementează cinci
ăţile
forme juridice de societate, respectiv: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă,
societatea cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.
2. Regiile autonome sunt entităţi înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 prin reorganizarea unităţilor
economice de stat, în ramuri strategice ale economiei naţionale – industria de armament, energetică,
exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare. Regiile autonome au fost înfiinţate
prin hotărâri ale guvernului şi decizii ale administraţiilor locale. Regiile autonome au fost reorganizate în
temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome1, în
companii comerciale naţionale şi regii autonome de interes naţional sau local. Conform legii, regiile
autonome desfăşoară în special activităţi economice de prestări servicii. Având în vedere obiectul de
activitate al regiilor autonome, rezultă că ele au calitatea de comerciant.
3. Grupurile de interes economic sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 161/2003. Grupul de
interes economic reprezintă asocierea dintre două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite pe
o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi
al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii desfăşurate. Grupurile de interes economic au calitatea de comerciant
doar dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 3 C. civ.
4. Grupurile europene de interes economic sunt entităţi juridice grupurilor de interes economic
intern, dar cu o participare a membrilor din ţări ale Uniunii Europene. Grupurile europene de interes
economic sunt constituite în baza unui contract de asociere şi se înregistrează în registrul comerţului.
5. Societ
Societăţăţile cooperative reprezintă formele asociative prin care se realizează cooperaţia,
ăţile
reglementarea acestora fiind făcută prin dispoziţiile Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei. Conform legii, societatea cooperativă reprezintă o asociaţie autonomă de persoane fizice şi/sau
juridice, după caz, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării
intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor săi, în conformitate cu principiile cooperatiste.
Prin dispoziţiile Legii nr. 1/2005 sunt reglementate două tipuri de societăţi cooperative: societăţi
cooperative de gradul I şi societăţi cooperative de gradul II. Societatea cooperativă de gradul I este persoana
juridică ce este constituită de persoane fizice şi este înregistrată la registrul comerţului. Societatea
cooperativă de gradul II este persoana juridică ce este constituită din societăţi cooperative de gradul I în
majoritate, şi alte persoane fizice sau juridice, în scopul integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţii
economice desfăşurate de acestea şi este înregistrată la registrul comerţului.

Organizaţţiile cooperatiste sunt forme asociative din domeniul agriculturii şi al creditului.


6. Organiza
Cooperativa agricolă este asociaţia autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz,
constituită pe baza consimţământului liber exprimat de părţi, în scopul promovării intereselor membrilor
cooperatori, în conformitate cu principiile cooperatiste, a implementării politicilor agricole de stimulare a
asocierii producătorilor din domeniu, care se organizează şi funcţionează conform prevederilor Legii nr.
566/2004 privind legea cooperaţiei agricole. Organizarea şi funcţionarea acestor entităţi se face pe principii
asemănătoare celor aplicabile societăţilor cooperative. Astfel, cooperativele agricole pot fi de grad I şi de
grad II. Cooperativele agricole de gradul I reprezintă asociaţiile de persoane fizice, în timp ce cooperativele

1
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.30 din 16 iunie 1997 privind reorganizarea regiilor autonome a fost publicata in Monitorul
Oficial nr. 125/1997. A fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 207/1997 şi ulterior modificată prin diverse acte normative:
O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 103/1998, O.G. nr. 70/1998.
8 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial
de grad II sunt persoanele juridice constituite din cooperative agricole de gradul I, în majoritate fizice sau
juridice, după caz, în scopul integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţilor economice desfăşurate de
acestea potrivit dispoziţiilor legii. Obiectul de activitatea al cooperativei agricole constă în derularea unor
activităţi comerciale privind producerea de bunuri şi servicii în agricultură.
Organizaţiile cooperatiste de credit funcţionează în baza O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului1. Cooperativa de credit este o instituţie de credit constituită ca asociaţie
autonomă de persoane fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor comune de ordin
economic, social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară pe principiul întrajutorării membrilor
cooperatori. Ca activităţi specifice regăsim atragerea de fonduri şi acordarea de credite. Cooperativele de
credit – din punct de vedere al constituirii şi funcţionării – se supun dispoziţiilor aplicabile societăţilor pe
acţiuni, în condiţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
7. Societ ăţ
Societăţ ile europene – SE – reprezintă o formă asociativă de tipul societăţii pe acţiuni, ce are ca
ăţile
obiect desfăşurarea unei activităţi comerciale la care participă societăţi comerciale ce sunt guvernate de legi
naţionale diferite. Societatea europeană ce are sediul în România se va constitui prin contract de societate
şi statut şi se va înregistra în registrul comerţului.

Secţţiunea II.
Sec
Dobâândirea şi pierderea calit
Dob ăţ
calităţ ii de comerciant
ăţii

Calitatea de comerciant, potrivit actualelor reglementări în vigoare, trebuie analizată distinct, după
cum este vorba de comerciantul persoană fizică şi de comerciantul persoană juridică. Între aceste categorii
există deosebiri esenţiale privitoare la condiţiile necesare dobândirii calităţii de comerciant.

Dobâândirea calit
§1. Dob ăţ
calităţ ii de comerciant de către persoana fizic
ăţii fizicăă

Indiferent de forma de desfăşurare a activităţii economice – individual sau independent ca persoană


fizică autorizată, ca întreprinzător al unei întreprinderi individuale, membru al unei întreprinderi familiale –
pentru dobândirea calităţii de comerciant, persoana fizică va trebui să îndeplinească toate condiţiile
prevăzut în O.U.G. nr. 44/2008 şi cele prevăzute de Codul civil.
O persoană fizică poate derula activităţi economice dacă, potrivit art. 8 din ordonanţă, îndeplineşte
următoarele condiţii:
a. Să fi împlinit vârsta de 18 ani – pentru ca persoana fizică autorizată şi pentru a fi întreprinzător
titular al unei întreprinderi individuale, precum şi reprezentant al unei întreprinderi familiale;
b. Să fi împlinit vârsta de 16 ani – în cazul membrilor întreprinderilor familiale;
c. Să nu fi săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina
financiar fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
d. Să aibă un sediu profesional declarat – se cere să existe un drept de folosinţă asupra imobilului
la adresa căruia este declarat, potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008
e. Să declare pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de
legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi al protecţiei muncii (H.G. nr.
573/2002)
f. să îndeplinească toate condiţiile de pregătire profesională şi/sau de atestare a pregătirii
profesionale – când legea prevede o asemenea condiţie.

1
A fost publicata in Monitorul Oficial nr. 1027 din 27 decembrie 2006.
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 9
Înainte de începerea activităţii economice, persoana fizică are obligaţia să solicite înregistrarea în
registrul comerţului şi autorizarea funcţionării ca persoana fizică autorizată sau ca întreprinzător titular al
unei întreprinderi individuale. În cazul întreprinderii familiale, obligaţia să solicite înregistrarea în
registrul comerţului şi autorizarea funcţionării va reveni reprezentantului întreprinderii familiale (totuşi, în
lipsa depunerii cererii de către reprezentant, oricare din membrii întreprinderii familiale poate face
solicitarea.)
Îndeplinirea formalităţilor legale privind înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea
funcţionării (soluţionarea ei se face în condiţiile O.U.G. nr. 44/2008, Legii nr. 26/1990 şi Legii nr.
359/2004), oficiul registrului comerţului va elibera certificatul de înregistrare. Conform dispoziţiilor art. 13
alin. (3) din O.U.G. nr. 44/2008, certificatul de înregistrare – ce conţine un cod unic de înregistrare – este
documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării şi luarea în evidenţă de
către autoritatea fiscală competentă.
Persoana fizică autorizată va avea calitatea de comerciant dacă dispoziţiile art. 3 alin.(3) C. civ. şi
dacă este înregistrată în registrul comerţului.
Întreprinzătorul persoană fizică, titular al unei întreprinderi individuale, devine comerciant
persoană fizică – potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 – de la data înregistrării în registrului comerţului.
În cazul membrilor întreprinderilor familiale, aceştia au calitatea de comerciant, persoană fizică, de
la data înregistrării în registrului comerţului (potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008) .
Prin prisma actualelor reglementări – care fac trimitere la dispoziţiile Codului civil, la calitatea de
profesionist (art. 3 C. civ.) şi Legea 26/1990 (art. 1) – putem concluziona că persoana fizică (indiferent de
forma de desfăşurare a activităţii economice) dobândeşte calitatea de comerciant numai dacă exploatează o
întreprindere economică (comercială), în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008, Codul civil şi Legea
26/1990 privind Registrul Comerţului.

Dobâândirea calit
§2. Dob ăţ
calităţ ii de comerciant de către persoana juridic
ăţii juridicăă

Societăţile comerciale se constituie prin actul constitutiv şi înregistrarea lor în registrului


comerţului, dobândind personalitate la data înregistrării în registrului comerţului şi, pe cale de consecinţă,
dobândind şi calitatea de comerciant.
Aceleaşi reguli sunt aplicabile şi societăţilor cooperative şi organizaţiilor cooperatiste.
Regiile autonome – care desfăşoară şi ele o activitate comercială – care s-au înfiinţat prin hotărârea
guvernului sau decizii ale administraţiilor locale şi au dobândit personalitate juridică – dobândesc calitatea
de comerciant prin înregistrarea în registrului comerţului.
Putem concluziona că persoanele juridice având ca obiect de activitatea de producţie, comerţul sau
prestările de servicii vor dobândi calitatea de comerciant prin simplul fapt al înfiinţării lor ca persoane
juridice, condiţiile dobândirii calităţii de comerciant fiind de fapt condiţiile prevăzute de lege pentru
înfiinţarea lor.
Un statut special întâlnim în cazul unor persoane juridice care realizează activităţi comerciale fără
însă a avea calitatea de comerciant şi ne referim aici la stat şi unităţile sale administrativ-teritoriale, la
asociaţii şi fundaţii, precum şi la societăţile agricole.
Actele cu caracter comercial realizate de către stat şi unităţile sale administrativ-teritoriale privesc
numai serviciile publice de gestiune privată (serviciile publice industriale şi comerciale). În prezent, deşi
legea recunoaşte statului şi unităţilor sale administrativ-teritoriale dreptul de a realiza anumite activităţi
comerciale, participarea la raporturile juridice poate avea loc numai în calitate de necomerciant, menţiune
care exista prevăzută expres şi prin vechea reglementare din a art. 8 din Codul comercial.
Asociaţiile şi fundaţiile, fiind persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, nu au calitatea
de comerciant. Totuşi, dispoziţiile art. 47 din ordonanţă prevăd că asociaţiile şi fundaţiile pot constitui
societăţi comerciale. Beneficiile obţinute trebuie folosite obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiilor
şi fundaţiilor – dacă nu sunt reinvestite în aceleaşi societăţi comerciale, ele neputând fi împărţite între
persoanele care au înfiinţat asociaţiile sau fundaţiile.
10 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial
Reglementate de Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură, societăţile agricole sunt societăţi de drept privat cu obiect de activitate exploatarea agricolă a
pământului, uneltelor, animalelor şi a altor mijloace aduse în societate şi realizarea de investiţii în interes
agricol. Deşi textul Legii nr. 36/1991 a fost adoptat în condiţiile existenţei Codului comercial, societatea
agricolă îşi păstrează calitate de necomerciant (art. 5 din lege menţionează că societatea agricolă nu are
caracter comercial), în prezent reglementările legale în vigoare prevăzând o diversitate de forme juridice
pentru desfăşurarea activităţilor agricole: societatea cooperativă, cooperativa agricolă, ş.a.

§3. Dovada calităţ


calităţ ii de comerciant
ăţii

Dovada calităţii de comerciant a persoanei fizice este atestată de certificatul de înregistrare eliberat
de Oficiul Registrului Comerţului. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 44/2008, orice
persoană interesată poate face dovada calităţii de comerciant a persoanei fizice autorizate , prin acţiune în
constatare, dacă justifică un interes legitim.
Proba calităţii de comerciant a persoanei fizice se poate face cu acte doveditoare emise de Oficiul
Registrului Comerţului.
În cazul persoanelor juridice – societăţii comerciale, calitatea de comerciant se dobândeşte prin
însăşi constituirea societăţii comerciale. Pentru a face dovada dacă societatea comercială are sau nu
calitatea de comerciant, cel interesat poate obţine o copie certificată de pe înregistrarea în Registrul
Comerţului şi de pe actele prezentate, precum şi certificate constatatoare că un anumit act sau fapt nu este
înscris sau menţionat în registru. (art. 4, alin. 2 din Legea nr. 26/1990).
Calitatea de comerciant a regiei autonome şi organizaţiei cooperatiste se poate proba, în mod
asemănător, prin dovedirea înfiinţării lor în condiţiile stabilite de lege. În acest sens, se poate folosi copia
certificată de pe înregistrarea în Registrul Comerţului.

§4. Încetarea calităţ


calităţ ii de comerciant
ăţii

În situaţia persoanei fizice, calitatea de comerciant încetează prin simpla radiere din Registrul
Comerţului.
Calitatea de comerciant a persoanelor juridice nu este pierdută la încetarea activităţii, pierderea
calităţii de comerciant având loc odată cu încetarea personalităţii juridice.
Societatea comercială îşi încetează existenţa prin dizolvare şi lichidare. Potrivit dispoziţiilor Legii
nr. 31/1990, societatea se dizolvă prin: trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; imposibilitatea
realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia; declararea nulităţii societăţii; hotărârea
adunării generale; hotărârea tribunalului; procedura insolvenţei; alte cauze prevăzute de lege sau de actul
constitutiv al societăţii (micşorarea capitalului social sub minimul legal, dacă asociaţii nu decid completarea
lui; la societăţile pe acţiuni, atunci când numărul asociaţilor a scăzut sub cinci, dacă a trecut mai mult de
nouă luni de la reducerea lui şi n-a fost completat).
Trebuie menţionat că dizolvarea societăţii nu atrage după sine pierderea automată a personalităţii
juridice, deoarece nevoile lichidării patrimoniului societăţii şi ale ocrotirii drepturilor asociaţilor şi
creditorilor sociali impun necesitatea menţinerii personalităţii juridice1. Legea nr. 31/1990 consacră expres
acest principiu: „societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la
terminarea acesteia“. Ca atare, în faza lichidării, organele societăţii nu îşi încetează activitatea, societatea
comercială îşi conservă atributele de identificare, iar patrimoniul societăţii continuă să aparţină societăţii.
După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea din Registrul Comerţului. De la data
radierii încetează personalitatea juridică a societăţii comerciale, deci şi calitatea de comerciant.

1
I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 702; Octavian Căpăţână, Societăţile comerciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 378.
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 11

Secţţiunea III.
Sec
Condiţţiile de exercitare a activit
Condi ăţ
activităţ ii comerciale
ăţii

§1. Principiul libertăţ


libertăţ ii comer
ăţii comerţţului

Potrivit prevederilor constituţionale, „Economia României este economie de piaţă“, iar „Statul
trebuie să asigure: libertatea tuturor factorilor de producţie; protecţia concurenţei loiale“1.
Fără nici o îndoială, unul din drepturile esenţiale ale fiinţei umane este dreptul la muncă2. Art. 23,
pct. 1 din Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite în anul 1948, proclamă că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a profesiei
şi a felului muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de prestare a acestei munci. În acelaşi sens se
pronunţă şi Constituţia României care în art. 38, pct. 1 dispune că „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
Alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere“, iar în art. 49, pct. 1 prevede că „Exerciţiul unor
drepturi sau al unor libertăţi poate fi retras numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru:
apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor“.
Accesul liber la profesiunea comercială cunoaşte anumite limite, prevăzute de lege, care au un
fundament diferit. Astfel, legea stabileşte unele incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii din dreptul de a face
comerţ, precum şi anumite autorizaţii pentru a putea desfăşura o activitate comercială, toate acestea având
ca unic scop protejarea interesului general, adică respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

necesarăă persoanei fizice pentru a fi comerciant


§2. Capacitatea necesar

Codul civil şi celelalte legi comerciale nu cuprind dispoziţii speciale referitoare la capacitatea
persoanei fizice de a fi comerciant, ci doar reguli privind capacitatea civilă de a încheia acte juridice.
Aceleaşi reguli sunt de fapt aplicabile şi pentru stabilirea capacităţii persoanei fizice de a fi comerciant.

civilăă a persoanei fizice


§3. Capacitatea civil

Conform dispoziţiilor Codului civil, orice persoană fizică beneficiază, în condiţiile legii, de
capacitate de folosinţă şi de capacitate de exerciţiu.
Conform art. 35 C. civ., capacitatea de folosin ţă – ca aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii – se
folosinţă
dobândeşte la naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea ei.
Reglementarea capacit
capacităţăţii de exerci
ăţii exerciţţiu – ca aptitudine de a încheia singură acte juridice civile –
este făcută de Codul civil în funcţie de vârsta persoanei.
exerciţţiu deplin
Astfel, potrivit art. 38 C. civ., capacitatea de exerci deplinăă începe de la data la care persoana
fizică devine majoră, deci la împlinirea vârstei de 18 ani.
Totuşi, în actualele condiţii de reglementare – din motive temeinice – capacitatea de exerci exerciţţiu
deplinăă poate fi recunoscută de instanţa de tutelă minorului ce a împlinit vârsta de 16 ani. O altă modalitate
deplin
de dobândire a capacit ăţ
capacităţii de exerci
ăţii exerciţţiu depline se poate realiza prin căsătoria minorului care a împlinit
vârsta de 16 ani.
exerciţţiu restr
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani beneficiază de capacitatea de exerci restrââns
nsăă. Minorul
exerciţţiu restr
cu capacitatea de exerci restrââns
nsăă poate încheia acte juridice cu încuviinţarea părinţilor – sau a tutorelui,
după caz – iar în anumite cazuri prevăzute de lege, şi cu autorizaţia instanţei de tutelă. Conform art. 42 C.
civ., minorul poate încheia anumite acte juridice care beneficiază de un regim special: acte juridice privind

1
Art. 135 din Constituţia României, 1991.
2
Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Dreptul muncii, Ediţia a III-a, Editura Şansa, Bucureşti, 1997, p. 26.
12 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial
munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a
tutorelui, şi, dacă este cazul cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.
Coroborând dispoziţiile Codului civil cu dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008, putem
concluziona că are capacitatea de comerciant persoana fizică majoră care solicită autorizarea pentru
desfăşurarea activităţii individual şi independent sau ca întreprinzător titular al întreprinderii individuale,
precum şi reprezentantul întreprinderii familiale, cu excepţiile în privinţa minorului de 16 ani căsătorit. În
calitatea membrilor întreprinderii familiale, calitatea de comerciant se dobândeşte persoanele care au
împlinit vârsta de 16 ani.

§4. Incapacit ăţ
Incapacităţ ile persoanei fizice de a fi comerciant
ăţile

Potrivit anterioarelor dispoziţii ale Codului comercial, minorul – indiferent de vârstă – nu avea
capacitatea de a fi comerciant, dar putea continua un comerţ, în timp ce interzisul judecătoresc nu putea fi
nici comerciant şi nu putea nici să continue comerţul.
După intrarea în vigoare a noului Cod civil şi ţinând cont de actualele reglementări aflate în vigoare,
capacitatea de a fi comerciant a persoanelor incapabile se pune în alţi termeni.
În privinţa minorului, acesta nu poate avea capacitatea de comerciant dacă nu are capacitate de
exerciţiu. Totuşi, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă care a împlinit vârsta de 16 ani poate dobândi
capacitatea de a fi comerciant prin căsătorie – art. 39 C. civ, prin hotărârea instanţei – art. 40 C. civ. sau
prin desfăşurarea unei activităţi ca membru al unei întreprinderi familiale – art. 8 din O.U.G. nr. 44/2008.
Actele juridice încheiate de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă, cu excepţia celor prevăzute de art. 44 C. civ., sunt anulabile chiar fără dovedirea unui prejudiciu1.
Cât priveşte interzisul judecătoresc – având deci de-a face cu o persoană care este lipsită de
discernământ din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale – nu poate avea capacitatea de a fi comerciant.
Tot aici considerăm că sunt necesare unele precizări cu privire la capacitatea de a fi comerciant a
persoanei puse sub curatelă.
Curatela capabilului este o măsură de ocrotire luată în favoarea persoanei fizice cu capacitatea de
exerciţiu deplină, dar aflată în anumite situaţii speciale2. Ea se confundă în cerinţe cu curatela succesorală
notarială, curatela moştenirii acceptată sub beneficiu de inventar sau curatela surdomutului3.
Potrivit art. 178 C. civ, curatela se poate institui, prin hotărârea instanţei de tutelă :
- dacă din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate să-
şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice,
nu-şi poate numi un reprezentant sau un administrator;
- dacă din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin
reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare.
În cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat. Instanţa de tutelă poate stabili
limitele mandatului şi poate da instrucţiuni curatorului în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta
din urmă nu este în măsură să o facă.
Instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă. Strict
juridic, înseamnă că persoana pusă sub curatelă nu este lipsită de capacitatea de a fi comerciant. În practică
acest lucru ar fi dificil de realizat, deoarece implică asistenţa permanentă a curatorului, ceea ce nu este de
natură să satisfacă exigenţele exercitării profesiunii de comerciant.
În concordanţă cu cele arătate, în cazul punerii sub curatelă a unei persoane, în condiţiile Codului
civil, ne apare, dacă nu de lege lata, cel puţin de lege ferenda, ca o incapacitate a persoanei fizice de a fi
comerciant.

1
Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012 p. 51.
2
Gh. Beleiu, op. cit., p. 335.
3
Idem, p. 336.
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 13

§5. Incompatibilităţ
Incompatibilităţ i, dec
ăţi, decăăderi, interdic
interdicţţii, avize şi acorduri, licen
licenţţe

A. Incompatibilităţ
Incompatibilităţ ile
ăţile

Activitatea comercială are – prin definiţie – un caracter speculativ, adică prin ea se urmăreşte
realizarea unui profit. Acestui deziderat îi sunt subordonate toate activităţile unui comerciant. Astfel,
activitatea comercială să nu poată fi exercitată de persoanele care au anumite funcţii sau exercită anumite
profesiuni care privesc interesele generale ale societăţii, întrucât există o incompatibilitate de interese.
Scopul acestor incompatibilităţi este asigurarea demnităţii şi prestigiului funcţiei sau profesiei în
cauză. În acest sens, Constituţia României prevede că funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior (art. 125). Prevederi
similare sunt cuprinse în art. 55 din Constituţie referitoare la Avocatul poporului, art. 132 care privesc funcţia de
procuror şi art. 144 privitoare la funcţia de judecător la Curtea Constituţională.
Potrivit Legii nr. 161/2003, calitatea de deputat, senator, membru al guvernului, de ales local şi funcţionar
public este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică şi cu funcţiile de administrator sau cenzor în
societăţile comerciale1.
Prin Legea nr. 188/1999 se instituie o incompatibilitate pentru funcţionarii publici2. Potrivit legii,
unul din principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice este „asigurarea promptă şi eficientă,
liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de
funcţionarii publici (art. 4, lit. a). Funcţionarii publici sunt datori să-şi îndeplinească cu profesionalism,
loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care
ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Calitatea de
funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia calităţii de cadru didactic
(art. 56 din Legea nr. 188/1999). În acest sens, legea prevede în mod explicit că funcţionarii publici nu
pot deţine funcţii în regiile autonome, societăţile comerciale ori în alte unităţi cu caracter lucrativ.
Aceştia, nu pot exercita la societăţi comerciale cu capital privat activităţi cu scop lucrativ care au legătură
cu atribuţiile ce le revin din funcţiile publice pe care le deţin şi nu pot fi mandatari ai unor persoane în
ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc (art. 57 din lege).
Din dispoziţiile citate rezultă, că atâta timp cât o persoană este numită într-o funcţie publică, ea nu
poate avea calitatea de comerciant. Prin săvârşirea faptelor de comerţ se nasc raporturi juridice care sunt
cârmuite de legile comerciale, fără ca prin aceasta funcţionarul public să devină comerciant. Pentru protejarea
prestigiului funcţiei, legea stabileşte expres actele juridice care îi sunt interzise3. În virtutea aceloraşi
considerente nu pot exercita profesiunea de comerciant ofiţerii4 şi diplomaţii.
În mod tradiţional, există incompatibilitate şi în privinţa celor care exercită profesiuni liberale
(avocaţii, notarii publici, medicii, arhitecţii etc.)5.
Incompatibilit
Incompatibilităţ ăţ
ăţii privind exercitarea activit ăţ
activităţ ii comerciale de către persoanele fizice ce ocup
ăţii ocupăă
funcţţii sau demnit
anumite func demnităţăţ
ăţii de interes public
public.
Aceste incompatibilităţi sunt instituite prin lege şi operează numai atâta timp cât persoanele în cauză ocupă
funcţiile considerate incompatibile cu calitatea de comerciant.
Din însăşi Constituţia României rezultă că persoanele care îndeplinesc func funcţţiile de judec
judecăător şi
procuror la nivelul instanţelor sau parchetelor de orice grad precum şi judec judecăătorii Cur
Curţţii Constitu
Constituţţionale
nu pot exercita profesiunea de comerciant
comerciant. Astfel, art. 124 alin. 2 din Constituţie referitor la statutul

1
Potrivit dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
2
Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, în Monitorul Oficial nr. 600 din 8 decembrie 1999, republicată în
Monitorul Oficial nr. 251 din 22 martie 2004.
3
Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 82.
4
A se vedea art. 30, lit. b din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în Monitorul Oficial nr. 155 din 20 iulie 1995.
5
A se vedea art. 12, lit. c din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în Monitorul Oficial nr. 116
din 9 iunie 1995; art. 35, lit. b din Legea nr. 36/1995 asupra notarilor publici şi activităţilor notariale, în Monitorul Oficial nr. 92 din
16 mai 1995 etc.
14 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial
judecătorilor, art. 131 alin. 2 privind statutul procurorilor şi art. 142 în privinţa judecătorilor Curţii
Constituţionale, menţionează în mod expres că funcţiile respective sunt incompatibile cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
funcţţionarilor publici Legea nr. 188/1999 stabileşte anumite incompatibilităţi1. Astfel,
În privinţa func
persoanele fizice care au această calitate de funcţionar nu pot deţine funcţii în regiile autonome, societăţile
comerciale sau în alte unităţi economice cu scop lucrativ (art. 56 din lege).
De asemenea potrivit art. 57 din aceeaşi lege, funcţionarii publici nu au dreptul să desfăşoare activităţi
cu scop lucrativ ce au legătură cu funcţiile pe care le deţin la nici o societate comercială cu capital privat şi
nici să fie mandatari ai unor persoane care desfăşoară activităţi ce au tangenţă cu funcţia publică pe care o
îndeplinesc.
Incompatibilitatea funcţionarilor publici cu calitatea de comerciant rezultă din caracterul lucrativ
(aducător de profit) al activităţii extraprofesionale pentru care legea specială instituie interdicţiile
menţionate.
Acelaşi raţionament şi argumentare juridică se aplică în cazul incompatibilităţii ofiţerilor şi
diplomaţilor cu calitatea de comerciant2.
Incompatibilit
Incompatibilităţ ăţ
ăţii privind exercitarea activit ăţ
activităţii comerciale de către persoanele fizice ce
ăţii
desf ăş
desfăş oar
oarăă profesii liberale
ăşoar liberale.
Aceste incompatibilităţi de a fi comerciant au în vedere profesiile liberale (avocaţii, notarii publici,
medicii, arhitecţii şi altele) care nu urmăresc scopuri profitabile. Ele au fost instituite în mod tradiţional însă
reglementările legale actuale privind regimul juridic al acestor profesii nu sunt atât de categorice şi
tranşante ca în cazul demnităţilor şi funcţiilor publice având un caracter nuanţat de la caz la caz.
avocaţţilor art. 12 lit. c din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei
În cazul avoca
,exercitarea nemijlocit
de avocat se menţionează că această profesie este incompatibilă cu ,,exercitarea nemijlocităă de fapte
comerţţ“. Din această formulare care se abate de la caracterul tradiţional al profesiei de avocat
materiale de comer
rezultă că avocatul ar putea desfăşura activităţi comerciale prin intermediari fără a participa direct la
săvârşirea unor acte şi fapte de comerţ.
În cazul notarilor publici incompatibilitatea acestei profesii liberale cu calitatea de comerciant
rezultă, în mod clar şi fără excepţii. Art. 35 lit. b din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii
notariale3 menţionează că profesia de notar public este incompatibilă cu ,,desf desfăş
desfăş urarea unor activit
ăşurarea ăţ
ăţii
activităţ
comerciale, direct sau prin persoane interpuse
interpuse“.
În cazul exercit
exercităării profesiei de medic, Legea nr.306 din 28 iunie 2004 privind exercitarea
profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România 4 este instituită
incompatibilitatea numai pentru exercitarea comerţului cu produse farmaceutice .Rezultă că medicul poate
desfăşura în afara profesiei sale liberale şi o activitate comercială cu excepţia comerţului cu produse
farmaceutice.
Sancţţionarea înc
Sanc ncă ălcării incompatibilit
lcă ăţ
incompatibilităţ ilor instituite de lege
ăţilor
Raţiunile pentru care au fost instituite aceste incompatibilităţi sunt menite să protejeze autoritatea şi
prestigiul unor funcţii şi demnităţi publice ori registrul juridic al unor profesii liberale.
Din aceste motive doctrina dreptului comercial este în mod unanim de părere că sancţiunile pentru
încălcarea incompatibilităţilor cu exercitarea calităţii de comerciant nu sunt de natură comercială. Ele nu pot fi
decât profesionale sau disciplinare5.
O persoană fizică care nu respectă dispoziţiile legale privind incompatibilitatea şi exercită activităţi
comerciale cu caracter profesional este sancţionată fie cu destituirea din funcţia pe care o deţine ori, după
caz, cu excluderea din organizaţia profesională din care face parte. Apreciem că în afară de aceste măsuri
pot fi stabilite şi alte sancţiuni disciplinare sau profesionale prin lege sau actele normative care
reglementează statutul juridic al funcţiilor respectiv al profesiilor considerate incompatibile cu calitatea de
comerciant.
În privinţa actelor comerciale încheiate, dacă prin lege nu sunt declarate nule ele rămân valabile.
Dacă persoana fizică ,supusă incompatibilităţii, prin încălcarea legii săvârşeşte fapte de comerţ ca o
profesiune şi în nume propriu (cu îndeplinirea celor trei condiţii) ea devine comerciant fiind supusă tuturor
obligaţiilor şi reglementărilor comercianţilor, inclusiv procedurii insolvenţei.

1
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (M. Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999).
2
Art. 30 lit. b din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (M. Of. nr. 155 din 20 iulie 1995).
3
Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
4
Legea nr.306 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor
din România a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 578 din 30 iunie 2004.
5
I.N. Finţescu, op. cit., vol. I, p. 92; M. de Juglart, B. Ippolito, op. cit., vol. I, p. 143 şi St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 83.
III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial 15
În cazul unor manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care
face parte, funcţionarul public săvârşeşte o abatere disciplinară, care atrage după sine sancţionarea
disciplinară a acestuia. Atunci când fapta funcţionarului public îl face incompatibil cu funcţia pe care o
deţine sau este de natură să compromită încrederea de care trebuie să beneficieze în exercitarea acestei
funcţii, se va dispune destituirea din funcţie.

Decăăderile din calitatea de comerciant


B. Dec

Necesitatea asigurării legalităţii şi moralităţii activităţii comerciale, precum şi a protejării demnităţii


profesiunii de comerciant au impus ca, în cazul săvârşirii unor fapte grave, comercianţii să fie decăzuţi din
dreptul de a exercita o profesiune comercială. Prin Legea nr. 12/1990 (modificată prin Legea nr. 42/1991)
privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite s-au prevăzut faptele care constituie
astfel de activităţi comerciale, precum şi sancţiunile aplicabile.
Sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita o profesiune comercială constituie o decădere din
drepturile unei persoane şi, ca atare, ea nu poate interveni decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de
lege. Legea nr. 12/1990 nu prevede însă o astfel de sancţiune, deşi stabileşte sancţiuni penale pentru
anumite fapte ilicite săvârşite de comerciant (art. 1 din lege). Art. 5, alin. 2 din lege se mărgineşte să
dispună că hotărârile de condamnare penală privind pe comercianţi se comunică la Oficiul Registrului
Comerţului, în vederea efectuării de menţiuni privind condamnarea comerciantului, iar art. 21, lit. g din
lege prevede că în Registrul Comerţului trebuie să se înregistreze menţiunile referitoare la „hotărârea de
condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie“.
Literatura juridică remarcă faptul că nedemnitatea de a exercita profesiunea de comerciant nu poate
rezulta din simplul fapt al aplicării unei sancţiuni penale, fiind necesar ca hotărârea penală să prevadă
explicit sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita o profesie comercială. Instanţa judecătorească, ar
putea dispune sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita profesia comercială ca o pedeapsă
complementară, în condiţiile Dreptului penal1. Trebuie subliniat că, sancţiunea decăderii din dreptul de a
exercita profesiunea de comerciant constituie o limitare a drepturilor unei persoane şi ea nu poate interveni
decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege (art. 49 din Constituţia României). Ca urmare, opinăm
pentru ideea ca, după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, se impune obligaţia
de transmitere a unui exemplar din acesta la Oficiul Registrului Comerţului. Instanţa de judecată ar trebui
ca în cazurile prevăzute de legea penală să dispună totodată şi decăderea din dreptul de a mai putea avea
calitatea de administrator sau asociat în cadrul unei societăţi comerciale.

Interdicţţiile de a fi comerciant
C. Interdic

Exercitarea activităţii comerciale este supusă – în anumite cazuri – unor interdicţii. Astfel, pentru
ocrotirea unor interese generale ale societăţii (de ordin economic, social sau moral) s-a statuat prin lege că
anumite activităţi economice nu pot fi exercitate pe baza liberei iniţiative. Orice încălcare a legii privind
organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice pe baza liberei iniţiative se sancţionează potrivit legii nr.
12/1990.
Art. 281 din Legea nr. 31/1990 prevede că „activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi
comerciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1323/1990 au fost
stabilite astfel de activităţi, printre care: activităţile care constituie, în condiţiile stabilite de lege, monopol
de stat sau activităţi care sunt considerate infracţiuni (ex.: fabricarea sau comercializarea de droguri sau
narcotice în alt scop decât de medicament).
Fiind vorba de dispoziţii cu caracter imperativ ale legii, încălcarea dispoziţiilor legale menţionate
atrage după sine nulitatea contractului de societate, mai precis nulitatea absolută.

1
Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 84.
16 III. Comercianţii - Profesionişti ai întreprinderii Drept Comercial

D. Avizele şi acordurile
În anumite cazuri, desfăşurarea activităţii comerciale presupune obţinerea unor avize şi acorduri,
potrivit reglementărilor legale în vigoare. Hotărârea de Guvern nr. 1323/1990 reglementează anumite
activităţi ce pot fi desfăşurate de societăţile comerciale numai cu avizul instituţiilor competente, amintind
aici câteva activităţi „cu rezonanţă” : fabricarea, utilizarea sau comercializarea echipamentelor care folosesc
spectrul de frecvenţe radioelectrice şi fabricarea sau comercializarea de aparatură utilizată în activitatea de
interceptare de convorbiri telefonice ori codificare, ş.a. Lipsa avizelor din partea organelor competente are
drept consecinţă nulitatea contractului de societate.
În ceea ce priveşte acordurile, prin lege au fost stabilite unele restricţii speciale privind exercitarea
activităţii comerciale pentru persoanele ce deţin calitatea de asociat într-o societate comercială. Astfel,
asociaţii societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă, conform dispoziţiilor art. 82 din Legea nr.
31/1990, nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi
obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi comerţ sau într-unul
asemănător, fără a avea consimţământul celorlalţi asociaţi. În situaţia în care lipseşte consimţământul
celorlalţi asociaţi, valabilitatea actelor comerciale săvârşite cu încălcarea legii nu va fi afectată, insă
asociatul va răspunde pentru daunele pricinuite.

Licenţţele
E. Licen
Unele activităţi economice presupun obţinerea unor licenţe, referindu-ne aici la acele activităţi care
au fost legiferate ca aparţinând monopolului de stat. Astfel, prin dispoziţiile Legii nr. 31/1996 privind
regimul monopolului de stat asupra unor activităţi economice1, s-a stabilit că „Exploatarea activităţilor
constituind monopol de stat se face de către agenţii economici cu capital de stat şi privat, inclusiv de către
producătorii individuali, după caz, pe bază de licenţe eliberate de Ministerul Finanţelor Publice, cu avizul
ministerului de resort sau al Băncii Naţionale a României în cazul metalelor şi al pietrelor preţioase“.
Activităţile care constituie monopol de stat, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 31/1996
privind regimul monopolului de stat, sunt cele enumerate în conţinutul articolului: fabricarea şi
comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a
medicamentelor care conţin stupefiante; extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a
metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase;producerea şi emisiunea de mărci poştale şi de timbre fiscale;
fabricarea şi importul , în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi a băuturilor spirtoase
distilate; fabricarea şi importul , în vederea comercializării în condiţii de calitate, a produselor di tutun şi a
hârtiei pentru ţigarete; organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
Desfăşurarea activităţilor economice arătate mai sus ca aparţinând monopolului de stat se poate
realiza numai în baza unei licenţe emise de Ministerul Finanţelor Publice.
Licenţa este o autorizaţie acordată de stat pentru o perioadă determinată, în baza căreia o persoană
fizică sau juridică poate să producă, să prelucreze ori să comercializeze, în cantitatea solicitată şi de o
anumită calitate, un anume produs sau serviciu, ce face obiectul monopolului de stat, în schimbul unui tarif
de licenţă2. Licenţa – conform legii – are caracter nominal, ea neputând fi cedată, direct sau indirect.

1
În Monitorul Oficial nr. 96 din 13 mai 1996.
2
Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2012, p. 55.