7.

CERINŢE DE SECURITATE PENTRU ECHIPAMENTELE

ELECTRICE CU TIP DE PROTECŢIE SECURITATE MĂRITĂ
AMPLASATĂ ÎN ARII PERICULOSE ALTELE DECÂT MINELE
GRIZUTOASE

1. DOMENIU DE APLICARE

În lucrare sunt prezentate prescripţiile specifice pentru construcţia,

verificarea şi marcarea echipamentelor electrice cu tip de protecţie
securitate mărită " e ", destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive.
Acest tip de protecţie se poate aplica aparaturii electrice cu o valoare
nominală a tensiunii de alimentare care nu depăşeşte 11kV curent continuu
sau curent alternativ valoare efectivă. Se aplică măsuri suplimentare pentru
a se asigura că aparatura nu produce arcuri, scântei, sau temperaturi
excesive în funcţionare normală şi în condiţii specificate de defect.

2. INFORMAŢII SPECIFICE

Principiul tipului de protecţie securitate mărită constă în alegerea

atentă a materialelor care intră în compunerea acestor aparaturi şi pe
asigurarea unor distanţe de izolare corespunzătoare între diferitele
elemente, în aşa fel încât probabilitatea apariţiei unui defect care ar avea ca
rezultat producerea unui arc electric sau a unei scântei să fie redusă la un
nivel acceptabil.
Rezultă de aici că un mare accent se pune pe selectarea şi folosirea
corectă a materialelor atât pentru calităţile lor electroizolante cât şi pentru
caracteristicile lor mecanice deosebite.
Proiectul aparaturii trebuie să ia în considerare o serie de cerinţe
legate de temperaturile maxime atinse în timpul serviciului nominal al
aparaturii (incluzând aici şI suprasarcinile admise prin cartea tehnică a
aparaturii), şi de asigurarea unor distanţe sporite de izolare în aer şi pe
suprafaţă.
O temperatură cu 10 K mai mare decât temperatura maximă admisă
de clasa de izolaţie a materialului respectiv duce la scăderea la jumătate a
duratei de viaţă a materialului (De ex. de la 10 ani la 5 ani).
Pentru a selecta aparatura electrică adecvată pentru ariile
periculoase, sunt necesare următoarele informaţii:
- clasificarea ariei periculoase (echipamentele electrice cu tipul de
protecţie " e " sunt admise în zonele 1 şi 2);
- clasa de temperatură sau temperatura de aprindere a gazelor sau
vaporilor care formează amestecul exploziv ;
- acolo unde e cazul, clasificarea gazelor şi vaporilor în legătură cu
grupa aparaturii electrice;
155
 - influenţe externe şi temperatura ambiantă.

3. TERMINOLOGIE SPECIFICĂ

Pentru tipul de protecţie securitate mărită " e " sunt specifice

următoarele definiţii, care completează terminologia utilizată în SR EN
60079-0.

3.1. Securitate mărită "e": un

tip de protecţie aplicat aparaturii
electrice, în care se aplică măsuri
suplimentare astfel încât să ofere o
securitate mărită împotriva posibilităţii
producerii de temperaturi excesive şi
apariţiei de arcuri şi scântei în timpul
funcţionării normale sau în condiţii
specificate de defect.
Obs 1 : Echipamentele care în condiţii
normale de funcţionare produc arc
electric şi scântei (ex. contactoarele)
sunt excluse din această definiţie.
Obs. 2 : Echipamentele electrice care
în funcţionare normală nu produc
scântei, arc electric sau temperaturi
periculoase, obţin gradul de siguranţă
necesar echipamentelor cu tip de
protecţie " e " , numai prin aplicarea
prescripţiilor din standardele specifice.

3.2. Temperatura limită : temperatura maximă admisă pentru un

echipament electric sau părţi componente ale acestuia egală cu cea mai
scăzută dintre următoarele două temperaturi determinate de :
a) pericolul de aprindere a atmosferei explozive gazoase;
b) stabilitatea termică a materialelor utilizate

3.3. Timpul tE : perioada, în secunde, necesară pentru înfăşurarea

de curent alternativ a statorului, atunci când este parcursă de curentul iniţial
de pornire IA, să se încălzească până la temperatura limită, pornind de la
temperatura atinsă în funcţionare nominale la temperatura ambiantă
maximă.

156
Legenda:

A Temperatura maximă permisă a mediului θ Temperatura

ambiant
B Temperatura în funcţionare normală 1 Creşterea de temperatură în
funcţionare normală
C Temperatura limită 2 Creşterea de temperatură în timpul
încercării cu rotorul calat
t Timpul

Figura 3: Diagramă explicativă pentru determinarea timpului tE

3.4. Curentul de pornire IA : cea mai ridicată valoare efectivă a
curentului absorbit de către un motor de curent alternativ din stare de repaus
sau de un electromagnet de curent alternativ cu indusul său fixat în poziţia cu
întrefier maxim atunci când este alimentat la o tensiune şi frecvenţă
nominală.
Obs.: Fenomenele tranzitorii sunt ignorate.

3.5. Raportul curentului de pornire IA / IP : raportul dintre curentul de

pornire şi curentul nominal IN .

3.6. Curent limită termic Ith : valoarea efectivă a curentului a cărui

trecere, printr-un conductor timp de o secundă, provoacă încălzirea acestuia
până la temperatura limită, pornind de la temperatura stabilizată în
funcţionare normală şi la temperatura ambiantă maximă.

157
 3.7. Tensiunea de lucru: cea mai ridicată valoare efectivă a tensiunii
alternative sau continue de-a lungul unui anumit izolator ce poate să apară
atunci când echipamentul este alimentat la tensiune nominală.

Obs. 1 – Se ignoră fenomenele tranzitorii.

Obs. 2 – Se vor lua în considerare atât condiţiile de mers în gol cât şi

condiţiile normale de funcţionare.

3.8. Curentul dinamic nominal Idin : valoare de vârf a curentului,

efectul dinamic la care aparatul electric poate rezista fără să se deterioreze.

3.9. Curent de scurtcircuit Isc : valoare efectivă maximă a curentului

de scurtcircuit la care aparatul poate fi supus în timpul funcţionării.

3.10. Distanţa de izolare pe suprafaţă: cea mai scurtă distanţă de-a

lungul suprafeţei unui material electroizolant între două părţi conductoare.

3.11. Distanţa de izolare în aer: cea mai scurtă distanţă în aer între
două părţi conductoare.

3.12. Dispozitiv de încălzire cu rezistenţă şI aparat de încălzire

cu rezistenţă.

3.12.1. Dispozitiv de încălzire cu rezistenţă: este parte a aparatului

de încălzire cu rezistenţă conţinând una sau mai multe rezistenţe de
încălzire, având compoziţii specifice: conductoare metalice sau compund
electro-conductor cu izolaţie adecvată şi protejat.

3.12.2. Aparat de încălzire cu rezistenţă : aparatele reprezintă un

ansamblu format din unul sau mai multe dispozitive de încălzire cu
rezistenţă, asociate cu dispozitive necesare a asigura nedepăşirea limitei de
temperatură.

3.12.3. Piesa de lucru : obiectul pe care dispozitivul sau aparatul de

încălzit cu rezistenţă se aplică.

3.12.4. Caracteristica de autolimitare : este o caracteristică a

dispozitivului de încălzire cu rezistenţă.

158
 PRESCRIPŢII SPECIFICE DE CONSTRUCŢIE

4. PRESCRIPŢII DE CONSTRUCŢIE PENTRU TOATE

ECHIPAMENTELE ELECTRICE

4.1 Conexiuni electrice

4.1.1 Generalităţi
Conexiunile electrice sunt subdivizate în cele pentru conexiuni în
exploatare şi cele pentru conexiuni în fabrică; şi în tipuri permanente şi tipuri
reconectabile / re-racordabile.
Fiecare tip trebuie, dacă este aplicabil:
a) să fie construit astfel încât conductoarele să nu poată aluneca din
poziţia lor stabilită în timpul strângerii unui şurub sau după
introducere;
b) să asigure mijloace pentru a evita slăbirea conexiunii în timpul
funcţionării;
c) să fie astfel ca să asigure contactul fără deteriorarea
conductoarelor, ce ar putea invalida abilitatea conductoarelor de a-şi
îndeplini funcţiunile lor, chiar dacă se utilizează conductoare multi-
torsadate în conexiuni, destinate pentru prinderea directă a unui
conductor;
d) să asigure o forţă de comprimare pozitivă pentru a asigura
presiunea de contact în timpul funcţionării;
e) să fie construite astfel încât contactul pe care îl asigură să nu fie
invalidat în mod apreciabil de schimbările de temperatură apărute în
funcţionare normală;
f) să asigure o presiune de contact care să nu fie transmisă prin
intermediul materialelor izolante, cu excepţia cazului în care acest
lucru este permis de încercarea pentru verificarea continuităţii
legăturii la pământ din SR EN 60079-0;
g) să nu fie în mod specific adaptate la mai mult decât un conductor
individual într-un punct de prindere cu excepţia cazului în care sunt
specific proiectate şi evaluate în acest scop;
h) dacă se intenţionează să fie utilizate pentru conductoare torsadate,
să implice utilizarea unui mijloc pentru protejarea conductoarelor şi
distribuirea uniformă a presiunii de contact. Metoda de aplicare a
presiunii de contact trebuie să fie capabilă, la instalare, să asigure
profilarea conductorului torsadat într-o formă efectiv solidă care nu
se modifică ulterior în funcţionare normală. Ca alternativă, metoda
de aplicare a presiunii de contact ar trebui să fie astfel încât să fie
proiectată pentru a adapta orice aranjament al torsadărilor în
funcţionare normală;
i) pentru conexiuni cu şuruburi, să prezinte o valoare specificată
pentru cuplu;
j) pentru conexiuni fără şuruburi destinate pentru conductoare
torsadate subţiri de clasa 5 şi/sau 6, conform CEI 60228, firul
torsadat subţire trebuie echipat cu un manşon sau borna trebuie să
159
 prezinte o metodă de deschidere a mecanismului de prindere astfel
încât conductoarele să nu se deterioreze în timpul instalării
conductorului.
Utilizarea conductoarelor din aluminiu poate cauza dificultăţi prin
compromiterea distanţelor critice de izolare în aer şi pe suprafaţa
materialului electroizolant când sunt aplicate materiale antioxidante.
Conectarea conductoarelor din aluminiu la borne poate fi realizată prin
utilizarea unor dispozitive bimetalice de conexiune corespunzătoare care
asigură o conexiune de cupru la bornă.
Poate fi necesar să se adopte măsuri speciale împotriva vibraţiei şi
şocului mecanic.
Se vor adopta măsuri de precauţie speciale împotriva coroziunii
electrolitice.
Se va considera adoptarea unor măsuri de precauţie speciale
împotriva coroziunii în cazul utilizării de materiale feroase.
Temperatura limită a izolaţiei şirurilor de cleme de conexiune şi
accesoriilor se va baza în mod uzual pe temperatura limită a izolaţiei, dar
temperatura limită alocată bornei dacă este utilizată în echipament va
depinde de asemenea de valoarea maximă a temperaturii izolaţiei cablului
care trebuie să fie conectat.

4.1.2 Conexiuni de racordare în exploatare

4.1.2.1 Generalităţi
Bornele pentru conexiuni în exploatare trebuie dimensionate astfel
încât să permită conectarea efectivă a conductoarelor cu secţiune
transversală cel puţin egală cu cea corespunzătoare curentului nominal al
aparaturii electrice.
Conexiunile trebuie amplasate într-o poziţie în care dacă este necesar
să fie inspectate în funcţionare, acestea să fie uşor accesibile.
Numărul şi dimensiunea conductoarelor ce pot fi conectate în
siguranţă trebuie specificate în documentele descriptive în conformitate cu
SR EN 60079-0.

4.1.2.2 Conexiuni realizate utilizând borne corespunzătoare cu

CEI 60947-7-1, CEI 60947-7-2, CEI 60999-1, sau CEI 60999-2
Aceste borne sunt destinate pentru conectarea conductoarelor din
cupru cu izolaţia îndepărtată pe o porţiune şi fără adăugarea de părţi
intermediare altele decât cele care reproduc forma unui conductor neizolat,
cum ar fi un manşon.
Bornele trebuie supuse încercărilor pentru materialul izolant al bornei.
Bornele trebuie să poată fi fixate în monturile lor.
Creşterea de temperatură a barei conductoare nu trebuie să
depăşească 45 K la un curent de încercare de 110% din curentul nominal
conform metodei de încercare din CEI 60947-7-1 pentru creşterea de
temperatură.
160
 Bornele pentru conductoarele de conectare cu secţiuni transversale
ce nu depăşesc 4mm 2 (12 AWG) trebuie să fie adecvate şi pentru
conectarea efectivă a conductorilor cu cel puţin două dimensiuni ISO mai
mici ale conductoarelor, cu excepţia cazului în care este altfel specificat in
certificat.

4.1.2.3 Facilităţi de conectare în exploatare integrale aparaturii

"e" sau componentelor
Bornele trebuie să îndeplinească cerinţele anterioare de la 4.1.2.2,
acolo unde este cazul.
Temperaturile pentru verificarea stabilităţii termice a materialelor
trebuie determinate utilizând un eşantion de probă configurat pentru a
reprezenta aparatura completă, din punct de vedere al încălzirii, în
conformitate cu SR EN 60079-0.

4.1.2.4 Conexiuni destinate a fi utilizate cu papuci (cleme) de

cablu şi dispozitive similare
Bornele trebuie supuse să fie fixe în monturile lor.
Un mijloc de asigurare a cablului pentru a preveni rotaţia sau
mişcarea trebuie să fie prevăzut pentru a evita fie slăbirea sau compromite
distanţele de izolare în aer şi de izolare pe suprafaţă. Ca alternativă, trebuie
demonstrat că astfel de rotaţie sau mişcare nu este în mod normal
previzibilă.

4.1.2.5 Conexiuni utilizând aranjamente permanente

Aceste conexiuni sunt în mod normal capete cu posibilităţi de
sertizare sau lipire care sunt destinate a fi conectate în timpul instalării
utilizând metode adecvate de conectare.
Trebuie asigurat fie un mijloc de fixare a conexiunii complete într-o
locaţie corespunzătoare fie conexiunile complete trebuie prevăzute cu
mijloace care le izolează sigur conform cerinţelor acestui standard.
Dacă metoda de conectare este prin lipire, trebuie prevăzută o
metodă de asigurare a unei susţineri mecanice a conexiunii complete. Nu
este permis ca securitatea îmbinării să se bazeze numai pe lipitură.

4.1.3 Conexiuni în fabrică

4.1.3.1. Generalităţi
Conexiunile în fabrică trebuie sau să fie fixate într-o locaţie specifică
sau să fie prevăzute cu mijloace pentru îndeplinirea cerinţelor referitoare la
distanţele de izolare în aer şi de izolare pe suprafaţă din SR EN 60079-7.

4.1.3.2 Metode de conectare utilizate pentru conexiuni în fabrică

Oricare dintre metodele de conectare adecvate pentru utilizare la
conexiunile în exploatare pot fi utilizate pentru conexiuni în fabrică, cu
excepţia că în acest caz, încercarea pentru materialul izolator al bornei nu
mai trebuie efectuată.

161
 4.1.3.3 Conexiuni permanente
Conexiunile permanente trebuie să fie realizate doar prin:
a) sertizare,
b) lipire tare,
c) sudare,
d) lipire moale, asigurându-se că conductoarele nu sunt susţinute
doar de conexiunile lipite.

4.1.3.4 Conexiuni cu fişe

Aceste conexiuni sunt destinate să fie uşor conectate sau
deconectate în timpul asamblării, întreţinerii, sau reparaţiei.
Exemple tipice sunt componentele cu fişă de contact, şi conectori cu
margine tip card.
Conexiunile cu fişe trebuie să asigure următoarele:
a) fiecare conexiune trebuie să angajeze cel puţin două dispozitive de
realizare a contactului unde eficacitatea fiecăruia este de fapt
independenta de celălalt;
b) fiecare conexiune sau grup de conexiuni trebuie să fie prevăzut cu
un dispozitiv de reţinere mecanică, care excluzând frecările interne,
asigură o forţă rezistentă de separare de cel puţin 30 N. Dacă un
grup de conexiuni individuale este legat din punct de vedere
mecanic şi componenta separabilă cântăreşte mai mult decât 0,25
kg sau suportă mai mult de 10 cabluri, trebuie adoptate consideraţii
speciale pentru securitatea conexiunii;
c) pentru o componentă uşoară de conexiune care se bazează pe
frecare pentru a rămâne pe poziţie şi nu este ataşată în orice fel în
afara punctelor de conexiune, forţa de separare în Newtoni trebuie
să fie mai mare decât de 200 de ori greutatea componentei şi un
dispozitiv mecanic de reţinere nu este necesar. Forţa trebuie să fie
aplicată treptat în apropiere de centrul componentei;
d) în cazul în care conexiunile în fabrică pot rămâne sub tensiune după
separare, trebuie să fie prevăzute cu un interblocaj pentru a preveni
separarea când sunt sub tensiune sau trebuie marcate
corespunzător. Pentru obiecte mici, poate fi prevăzut marcajul
adiacent.

4.1.3.5 Borne pentru conexiuni în punte

Aceste conexiuni sunt destinate să fie realizate o singură dată şi să nu
fie conectate sau deconectate în timpul întreţinerii sau reparaţiei.
O bornă pentru conexiuni în punte trebuie să aibă o forţă de separare
în Newtoni mai mare decât de 200 de ori greutatea componentei. Forţa
trebuie să fie aplicată treptat în apropiere de centrul componentei.

Distanţe de izolare în aer

162
 Distanţele de izolare în aer între părţile conductoare cu potenţiale
diferite trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1, cu o valoare minimă de 3
mm la conexiunile exterioare.

Tabelul 1: Distanţele de izolare pe suprafaţă şi de izolare în aer

Distanţa minimă de izolare pe

Tensiune
suprafaţă Distanţa minimă
(a se vedea Obs. 1)
de izolare în aer
mm
Ur.m.s. a.c. or d.c.
Grupa materialului mm
V
I II IIIa
10 (a se vedea Obs. 3) 1,6 1,6 1,6 1,6
12,5 1,6 1,6 1,6 1,6
16 1,6 1,6 1,6 1,6
20 1,6 1,6 1,6 1,6
25 1,7 1,7 1,7 1,7
32 1,8 1,8 1,8 1,8
40 1,9 2,4 3,0 1,9
50 2,1 2,6 3,4 2,1
63 2,1 2,6 3,4 2,1
80 2,2 2,8 3,6 2,2
100 2,4 3,0 3,8 2,4
125 2,5 3,2 4 2,5
160 3,2 4 5 3,2
200 4,0 5,0 6,3 4,0
250 5 6,3 8 5
320 6,3 8,0 10,0 6,0
400 8 10 12,5 6
500 10,0 12,5 16,0 8,0
630 12,0 16,0 20,0 10
800 16,0 20,0 25,0 12
1 000 20 25 32 14
1 250 22 26 32 18
1600 23 27 32 20
2 000 25 28 32 23
2 500 32 36 40 29
3 200 40 45 50 36
4 000 50 56 63 44
5 000 63 71 80 50
6 300 80 90 100 60
8 000 100 110 125 80
10 000 125 140 160 100
Tensiunile prezentate sunt preluate din CEI 60664-1. Tensiunile de lucru pot depăşi cu
10% nivelul de tensiune prezentat în tabel. Acest lucru se bazează pe raţionalizarea
tensiunilor de alimentare date în tabelul 3b din CEI 60664-1.

Valorile distanţelor de izolare pe suprafaţă şi în aer prezentate se bazează pe o valoare

maximă a toleranţei tensiunii de lucru de 10 %.

La 10 V şi sub această valoare, valoarea IRC nu este relevantă şi pot fi acceptate şi

materialele care nu îndeplinesc cerinţele pentru materialele din grupa IIIa.

163
 Distanţa de izolare în aer va fi determinată în funcţie de tensiunea de
lucru specificată de producătorul echipamentului. Dacă se folosesc
echipamente cu mai multe tensiuni nominale, atunci ca bază de calcul se va
lua tensiunea nominală cea mai mare.
La determinarea distanţei de izolare pe suprafaţă din exemplele 1 - 11
din fig.2, se evidenţiază parametrii care se iau în calcul şi distanţa de izolare
în aer optimă.

4.4. Distanţa de izolare pe suprafaţă

4.4.1. Lungimile prescrise pentru distanţele de izolare pe suprafaţă

depind de tensiunea de lucru, de indicele comparativ de rezistenţă la
formarea de căi conductoare pe suprafaţa materialelor electroizolante şi de
configuraţia suprafeţei părţilor electroizolante ale echipamentului.
Încadrarea materialelor după indicele comparativ de rezistenţă la
formarea de căi conductoare pe suprafaţă, este indicată în tabelul 2.
Materialele izolatoare anorganice, de exemplu sticla şi ceramica, nu fac
obiectul verificării de mai sus, convenţional ele fiind clasificate în grupa I.
Gruparea din tabelul 2 se aplică părţilor izolatoare fără crestături sau
nervuri. Dacă există crestături sau nervuri în conformitate cu 4.4.3 distanţele
minime permise de izolare pe suprafaţă pentru tensiunile de lucru de până la
1100 V trebuie să se bazeze pe grupa imediat superioară de materiale, de
exemplu Grupa I de materiale în loc de Grupa II de materiale.

4.4.2. Distanţa de izolare pe suprafaţă între părţile conducătoare cu

potenţiale diferite trebuie să fie conform cu tabelul 1 cu o valoare minimă
pentru conexiuni exterioare de 3 mm şi se va calcula în funcţie de tensiunea
de lucru specificată de producătorul echipamentului.

Tabelul 2: Rezistenţa la formarea de căi conductoare pe suprafaţa

materialelor izolatoare

Grupa de material Indice comparativ de rezistenţă la formarea de căi

conductoare pe suprafaţă (IRC)
I 600 ≤ IRC
II 400 ≤ IRC < 600
IIIa 175 ≤ IRC < 400

4.4.3. La determinarea distanţei de izolare pe suprafaţă din exemplele

1 - 11 din fig. 2 se evidenţiază parametrii care se iau în calcul şi distanţa de
izolare pe suprafaţă optimă. Valoarea dimensiunii x este 2,5 mm.
Efectul nervurilor şi al crestăturilor poate fi luat în calcul dacă :
a) nervurile de pe suprafaţă au cel puţin 2,5 mm înălţime iar lăţimea
lor este corespunzătoare rezistenţei mecanice a materialului, dar nu mai
mică de 1 mm.

164
 b) crestăturile se iau în calcul dacă au cel puţin adâncimea de 2,5
mm şi lăţimea de 2,5 mm. Dacă se asociază cu o distanţă de străpungere
mai mică de 3 mm, lăţimea minimă a crestăturii se reduce la 1,5 mm.
Dacă suprafaţa prezintă neregularităţii în exterior sau în adâncime,
acestea se vor considera crestături sau nervuri în funcţie de forma
geometrică a acestor neregularităţi.

Exemplul 1

Condiţie: Traseul luat în considerare include o Regulă: Distanţele de izolare pe suprafaţă şi în

crestătură cu flancurile paralele sau aer se măsoară în linie dreaptă peste crestătură
convergente cu adâncime oarecare şi cu o ca în figură.
lăţime mai mică de X mm.

Exemplul 2

Condiţie: Traseul luat în considerare include o Regulă: Distanţa de izolare în aer este distanţa
crestătură cu flancurile paralele de adâncime “liniei ce se vede”. Traseul distanţei de izolare pe
oarecare d egală sau mai mare cu X mm. suprafaţă urmăreşte conturul crestăturii.

Exemplul 3

165
Condiţie: Traseul luat în considerare include o
crestătură cu flancurile în formă de V cu o
lăţime mai mare de X mm
Regulă: Distanţa de izolare pe suprafaţă este
distanţa “liniei ce se vede”. Traseul distanţei de
izolare pe suprafaţă urmează conturul crestăturii,
dar “scurtcircuitează” fundul crestăturii cu o pe o
distanţă de X mm.

Exemplul 4

Condiţie: Traseul luat în considerare include o Regulă: Distanţa de izolare în aer este cel mai
nervură. scurt traseu direct în aer pe deasupra nervurii.
Traseul distanţei de izolare pe suprafaţă include
conturul nervurii.

Exemplul 5

Condiţie: Traseul luat în considerare include o Regulă: Traseul distanţei de izolare pe suprafaţă
îmbinare necimentată cu crestături mai mici şi în aer este distanţa “liniei ce se vede” după
de X mm pe fiecare parte. cum se arată în figură.

Exemplul 6

166
Condiţie: Traseul luat în considerare include o Regulă: Distanţa de izolare în aer este distanţa
îmbinare necimentată cu o crestătură egală “liniei ce se vede”. Traseul distanţei de izolare pe
sau mai mare cu X mm pe fiecare parte. suprafaţă urmează conturul crestăturii.

Exemplul 7

CEI 1814/01

Condiţie: Traseul luat în considerare include o Regulă: Traseele distanţelor de izolare pe

îmbinare necimentată cu o crestătură pe o suprafaţă şi în aer sunt după cum se vede în
parte mai mică de X mm lăţime şi o crestătură figură.
pe cealaltă parte egală sau mai mare de X
mm lăţime.

Exemplul 8

CEI 1815/01

Condiţie: Distanţa de izolare pe suprafaţă prin Regulă: distanţa de izolare în aer este cel mai
îmbinarea necimentată este mai mică decât scurt traseu direct în aer peste partea superioară
distanţa de izolare pe suprafaţă peste barieră. a barierei.

Exemplul 9

167
  X

X

Distanţa dintre capul şurubului şi peretele de

încastrare este destul de mare pentru a fi luată
în considerare.

Exemplul 10
X
=

=X

Distanţa dintre capul şurubului şi peretele de

168
 încastrare este prea mică pentru a fi luată în
considerare.

Măsurarea distanţei de izolare pe suprafaţă de la şurub

la perete atunci când distanţa este egală cu X mm.

Exemplul 11

X X

Distanţa de izolare în aer este d + D

Distanţa de izolare pe suprafaţă este tot d + D
C – parte conductoare interpusă în traseul izolator dintre conductoare.

1 2

1 distanţă de izolare în aer 2 distanţă de izolare pe suprafaţă

4.5. Materiale electroizolante solide

Acest termen descrie forma în care materialele sunt utilizate şi nu
necesită o tratare suplimentară a acestora. De exemplu lacurile izolatoare
când se folosesc pentru protecţie sunt considerate ca fiind materiale
izolatoare.

4.5.1. Caracteristicile mecanice ale materialelor izolatoare de care

depind buna comportare, de exemplu rezistenţa şi rigiditatea se vor
considera a fi satisfăcătoare dacă respectă una din condiţiile:

a) nu se modifică la o temperatură cu 20 K peste temperatura

maximă în serviciu normal dar cel puţin 800 C.

b) pentru înfăşurările izolate (vezi 4.7.3 şi tabelul 3) pentru bobinele

interioare (vezi 4.8) şi pentru cablurile conectate permanent la
echipamentele electrice să fie mai mare decât temperatura maximă atinsă în
serviciul normal.

4.5.2. Părţile electroizolante de materiale plastice sau din materiale

stratificate, la care suprafaţa exterioară s-a deteriorat parţial în timpul
fabricaţiei trebuie să fie acoperite cu un lac electroizolant având rezistenţa la
curenţi de scurgere pe suprafaţă cel puţin egală cu cea a materialului
respectiv. Această condiţie nu se aplică materialelor a căror rezistenţă la
169
curenţi de scurgere pe suprafaţă nu este modificată în cursul fabricaţiei, sau
dacă părţile nedeteriorate asigură distanţele de conturnare prescrise.

4.6. Înfăşurări
4.6.1. Conductoarele izolate vor trebuie să respecte prescripţiile
4.6.1.1 sau 4.6.1.2.

4.6.1.1. Conductoarele vor fi acoperite cu cel puţin două straturi de

izolaţie.

4.6.1.2. Înfăşurările formate din conductoare emailate vor fi în

concordanţă cu standardele specifice.

4.6.2. Înfăşurările trebuie să fie uscate după formare şi bandajare şi

impregnate cu un material adecvat prin scufundare, picurare sau impregnare
sub vid.
Acoperirea cu pensula sau prin pulverizare nu este admisă ca metodă
de impregnare.
Impregnarea trebuie executată conform instrucţiunilor furnizorului
pentru fiecare tip de material de impregnare, în aşa fel încât să fie asigurată
o umplere completă a spaţiilor dintre conductoare şi o rigidizare a
conductoarelor între ele.
Această condiţie nu se aplică bobinelor complet izolate şi nici
conductoarelor pentru înfăşurări de înaltă tensiune dacă, înainte de montare
în echipamentele electrice, capetele înfăşurărilor acestor bobine şi
conductoare au fost impregnate cu masă de impregnare sau izolate altfel
printr-un procedeu echivalent şi dacă, după ce au fost montate, ele nu sunt
accesibile pentru izolare.

Dacă materialele de impregnare utilizate conţin solvenţi, operaţiile de

impregnare şi uscare se efectuează de cel puţin două ori.

4.6.3. Nu se admit înfăşurări executate cu conductoare având

diametrul nominal sub 0,25 mm.
Înfăşurări executate cu conductoare având diametrul nominal mai mic
de 0,25 mm pot fi utilizate dacă acestea vor fi protejate printr-un alt tip de
protecţie standard prevăzut în SR EN 60079-0.

4.6.4. Elementele sensibile ale termometrelor cu rezistenţă nu sunt

considerate a fi înfăşurări, dar când sunt utilizate la înfăşurările maşinilor
electrice rotative, vor fi poziţionate în interiorul capetelor înfăşurării şi vor fi
închise etanş sau impregnate împreună cu înfăşurarea.

4.7. Temperaturi limită

4.7.1. Nici o parte a echipamentelor electrice nu va atinge o

temperatură care să depăşească valoarea determinată a stabilităţii termice a

170
materialului utilizat. În plus de aceasta, nici o suprafaţă a oricărei părţi a
echipamentelor electrice, inclusiv suprafeţele părţilor interioare care pot veni
în contact cu atmosfera potenţial explozivă nu trebuie să atingă o
temperatură mai mare decât temperatura prevăzută în SR EN 60079-0 , cu
excepţia lămpilor în interiorul corpurilor de iluminat.
Acolo unde vor trebui satisfăcute două condiţii, se va alege cea care
asigură o limită mai ridicată pentru echipamente sau părţile de echipamente.

4.7.2. Temperatura admisibilă pentru conductoare şi alte piese

metalice este limitată, de asemenea prin :

a) reducerea rezistenţei lor mecanice

b) solicitare mecanică nepermisă datorită dilatării termice

c) deteriorarea pieselor izolante învecinate.

La determinarea temperaturii conductoarelor se ţine seama atât de

încălzirea lor proprie cât şi de încălzirea datorită părţilor învecinate.
Tabelul 3: Temperaturi limită pentru înfăşurările izolate

Metodă de Clasa de temperatură a materialelor

măsurarea a izolatoare în conformitate cu HD 566
temperaturii
A E B F H
(a se vedea OBS. 1)

1 Temperatură limită la R sau T 95 110 120 130 155

funcţionare normală (0C)
a) înfăşurări simplu
izolate
b) Alte înfăşurări R 90 105 110 130 155
izolate T 80 95 100 115 135
2 Temperatură limită (0C) la R 160 175 185 210 235
sfârşitul perioadei de timp tE
(a se vedea OBS. 2)
R= metoda rezistenţei
T= metoda termometrului (se admite doar dacă nu se poate aplica metoda rezistenţei)
OBS. 1- Include ca măsură temporară până când sunt determinate valorile, cea mai ridicată
clasă de temperatură a materialului izolant cu marcare numerică în HD 566.
OBS. 2- Aceste valori sunt compuse din temperatura ambiantă, creşterea de temperatură a
înfăşurării în timpul funcţionării normale şi creşterea de temperatură în timpul perioadei t E (a se
vedea figura 3).

4.7.3. Pentru înfăşurările izolate, temperaturile trebuie să nu

depăşească valorile prezentate în tabelul 3, care se referă la stabilitatea
termică a materialelor electroizolante cu condiţia respectării clauzei 4.7.1.
4.7.4. Înfăşurările trebuie să fie protejate prin dispozitive adecvate
astfel încât temperatura limită (pct.4.7.1, 4.7.2 şI 4.7.3) să nu fie depăşită în
timpul funcţionării. Aceste dispozitive nu sunt necesare, dacă temperatura
171
înfăşurărilor nu depăşeşte temperatura limită prescrisă pentru funcţionarea
normală, conform pct.4.7.3, chiar şi în cazul când înfăşurările sunt supuse
unei suprasarcini permanente (de exemplu un motor cu rotorul calat) sau
dacă înfăşurările nu pot fi supuse la suprasarcină.
Dispozitivele de protecţie pot fi plasate în interiorul şi/sau exteriorul
echipamentului electric.

4.8. Cablaje interioare.

Cablajele care ar putea veni în contact cu piese metalice trebuie să
fie protejate mecanic sau să fie fixate pentru evitarea deteriorărilor.

4.9. Grade de protecţie a capsulărilor.

4.9.1. Gradele de protecţie vor fi (dacă nu se impun alte condiţii) :

a) capsulările care conţin piese neizolate sub tensiune trebuie să aibă
minim gradul de protecţie IP 54:
b) capsulările care conţin numai piese izolate conform cu 4.5 vor
necesita gradul minim de protecţie IP 44.

4.9.2. Capsulările echipamentelor electrice pot fi prevăzute cu găuri

de aerisire sau deschideri pentru ventilaţie pentru a preveni acumularea
condensului. În acest caz:

a) pentru grupa II, includerea de găuri pentru aerisire sau deschideri

conform 4.9.1 dar nu mai puţin de IP 44 pentru 4.9.1.a sau IP 24 pentru
4.9.1.b.

Când prezenţa găurilor de aerisire şi a deschiderilor de ventilaţie

reduc gradul de protecţie sub prescripţiile din 4.9.1 atunci detaliile acestora,
incluzând poziţionarea şI dimensiunile, vor fi stabilite de producător şi incluse
în documentaţia descriptivă.

Echipamentele cu găuri de aerisire şi deschideri de ventilaţie care

reduc gradul de protecţie vor fi marcate suplimentar cu semnul X în
concordanţă cu SR EN 60079-0 şi gradul de protecţie prevăzut de
capsulare.

4.9.3. Capsulările care conţin circuite sau sisteme cu tip de protecţie

 i  conform EN 60079-11, vor îndeplini una din condiţiile :

a) capacele capsulărilor, prin care se alimentează circuite fără

siguranţă intrinsecă vor fi prevăzute cu eticheta: A NU SE DESCHIDE
CÂND CIRCUITELE FÃRÃ SIGURANŢÃ INTRINSECÃ SUNT SUB
TENSIUNE.

172
 b) toate părţile neprotejate cu tip de protecţie  i  vor fi separate prin
capace interioare prevăzute cu gradul de protecţie IP 30 când capsularea
echipamentului este deschisă.

Capacele interioare vor fi prevăzute cu eticheta: A NU SE DESCHIDE

SUB TENSIUNE sau altă inscripţie conform SR EN 60079-0.
Capacele capsulărilor echipamentelor vor avea etichete cu inscripţia:
CIRCUIT FÃRÃ SIGURANŢÃ INTRINSECÃ PROTEJAT IP 30.

Scopul capacului interior este de a asigura un grad de protecţie minim

acceptabil împotriva accesului la circuitele fără siguranţă intrinsecă aflate
sub tensiune atunci când capsularea este deschisă pentru scurte perioade
de timp în vederea verificărilor şi reglărilor circuitelor cu siguranţă intrinsecă
alimentate.

173
 5. PRESCRIPŢII SUPLIMENTARE PENTRU ANUMITE
ECHIPAMENTE ELECTRICE

5.1. Maşini electrice rotative

5.1.1. Grade de protecţie asigurate de capsulare
Ca o excepţie de la pct.4.9 maşinile electrice rotative (cu excepţia
cutiilor de borne şi a pieselor neizolate sub tensiune) instalate în încăperi
corespunzătoare şi supravegheate de personal specializat, pot fi protejate
prin capsulări având pentru grupa II gradul minim de protecţie: IP 20.
Corpurile solide străine vor fi împiedicate să cadă prin deschiderile
pentru ventilaţie în capsularea maşinii.
Maşinile electrice rotative destinate utilizării numai în încăperi curate
vor fi marcate suplimentar cu semnul X conform SR EN 60079-0 şi cu
gradul de protecţie asigurat de capsulare.

5.1.2. Maşini cu rotorul în colivie

În completare la prescripţiile de mai sus prescripţiile acestei subclauze

se aplică la maşinile cu rotorul în colivie, inclusiv maşinile sincrone cu colivie
de pornire sau bobine de amortizare (frânare).

5.1.2.1. Barele rotoarelor în colivie trebuie lipite sau sudate de inelele

de scurtcircuitare; în cazul când barele şi inelele coliviilor nu sunt realizate ca
o singură unitate. Barele trebuie să intre fix în orificii pentru a se preveni
formarea de scântei între bare şi miezurile rotorului la pornire.

Acest lucru poate fi realizat de exemplu prin turnarea aluminiului sub

presiune, printr-o căptuşire suplimentară a orificiilor ce conţin bare separate,
sau prin împănarea barelor.

Construcţia rotorului trebuie evaluată la posibila scânteiere datorită

întrefierului.
Dacă suma totală a factorilor determinaţi din tabelul 4 este mai mare decât
5, maşina sau un eşantion reprezentativ trebuie încercată în amestecuri
explozive, sau maşina trebuie construită pentru a permite efectuarea de
măsurători speciale pentru a asigura că, capsularea sa, nu conţine o
atmosferă explozivă gazoasă în timpul pornirii. Marcarea maşinii trebuie să
includă semnul “X”, în conformitate cu SR EN 60079-0, şi condiţiile speciale
a fi asigurate trebuie specificate în documentaţie. Măsurile speciale ce pot fi
aplicate includ ventilarea înaintea pornirii sau realizarea detecţiei de gaz în
interiorul capsulării maşinii. Pot fi aplicate alte metode, cu aprobarea
producătorului, staţiei de încercări, şi utilizatorului, după caz.

174
 Tabelul 4 – Evaluarea riscului potenţial de scânteiere datorat
întrefierului pentru factorii de risc la aprindere ai rotoarelor în
colivie

CARACTERISTICĂ VALOARE FACTOR

Rotor în colivie executat 2
Construcţia rotorului în Rotor în colivie din aluminiu turnat 200kW pe 1
colivie pol
Rotor în colivie din aluminiu turnat < 200 kW pe 0
pol
2-poli 2
Număr de poli 4- până la 8-poli 1
> 8-poli 0
> 500 kW pe pol 2
Sarcină normală > 200 kW până la 500 kW pe pol 1
 200 kW pe pol 0
Da: L <200 mm (a se vedea nota 1) 2
Tuburi radiale de răcire Da: L 200 mm (a se vedea nota 1) 1
în rotor
Nu 0
Da: > 200 kW pe pol 2
Rotor sau stator Da:  200 kW pe pol 0
asimetric
Nu 0
Rotor cu părţi Nu corespunde (a se vedea nota 2) 2
proeminente Corespunde (a se vedea nota 2) 0
T1 / T2 2
Clasa de temperatură T3 1
 T4 0
L reprezintă lungimea pachetului terminal al miezului. Încercările experimentale au arătat că
scânteierea apare cel mai des în ţevile din apropierea capătului miezului.
Părţile proeminente ale rotorului ar trebui proiectate pentru a elimina contactul intermitent şi
pentru a opera în interiorul clasei de temperatură. Conformitatea cu aceste reguli conduce la o
valoare a factorului de 0, altfel ea este egală cu 2.

5.1.2.2. Temperatura limită a rotorului nu o va depăşi pe cea din

timpul pornirii. Temperatura limită este mai mică de 3000 C sau în
conformitate cu valorile date de clasa de temperatură.

5.1.2.3. Cerinţe pentru înfăşurări

Pentru înfăşurări polifazate cu tensiuni nominale egale sau mai mari
de 200 V, izolarea suplimentară pe fază (suplimentar la lăcuire) trebuie
asigurată între oricare înfăşurări.

175
 Pentru înfăşurări polifazate cu tensiuni < 1000 V, cerinţele pentru
impregnarea bobinei trebuie să fie cele de la 4.6 sau cele aplicate pentru
înfăşurări cu o tensiune nominală >1000 V.

Pentru înfăşurări cu tensiunea nominală > 1000 V, bobinele trebuie să

fie aşezate în prealabil pe o crestătură şi impregnate sub vid (VPI) printr-un
sistem de izolaţie sau un sistem de izolaţie prin turnare în răşină.

5.1.2.4 Conductoare de egalizare a potenţialelor pentru maşini

rotative cu capsulări multi-compartimentate
În conformitate cu proiectul şi parametrii nominali ai maşinii trebuie
specificate secţiunea şi construcţia conductoarelor de egalizare a
potenţialelor care trebuie fixate transversal pe îmbinările capsulării,
amplasate simetric în raport cu axa arborelui.
Legăturile de egalizare trebuie protejate împotriva coroziunii şi
desfacerii.
Conductoarele de egalizare trebuie realizate astfel încât ele să
conducă numai prin punctele de conectare proiectate şi nu prin orice racord
izolat în momentul pornirii motorului. O atenţie importantă trebuie acordată
conductoarelor flexibile neizolate aflate în vecinătatea părţilor prin care se
realizează egalizarea. Conductoarele de egalizare nu sunt necesare dacă
prin izolaţie se asigură că nu pot trece curenţi vagabonzi. Totuşi, trebuie
asigurată o legare corespunzătoare la pământ a părţilor conductoare izolate
expuse. Izolaţia dintre astfel de părţi trebuie să fie capabilă să reziste la o
încercare la 100 V, valoare efectivă pentru 1 min.

5.1.2.5 Acoperirile arborilor

Acoperirile arborilor trebuie realizate din materiale care nu produc
scântei, de exemplu, alamă plumbuită, aliaje de aluminiu sau materiale
plastice.

5.1.2.6 Bornele înfăşurării statorice

Bornele înfăşurării statorice nu trebuie să depăşească temperatura
limită (a se vedea 4.6) cu curentul de pornire IA aplicat pe durata tE.

5.1.2.7 Sistemul de izolare al înfăşurării statorului

Dacă suma totală a factorilor determinaţi din tabelul 5 este mai mare
decât 6, trebuie utilizate încălzitoare anti-condens şi maşina trebuie
construită astfel încât să permită folosirea de măsuri speciale pentru a
asigura că, capsularea sa nu conţine o atmosferă explozivă gazoasă în
momentul pornirii. Marcarea maşinii trebuie să includă semnul “X”, în
conformitate cu SR EN 60079-0, şi certificatul trebuie să specifice măsurile
speciale ce trebuiesc aplicate. Măsurile speciale ce pot fi aplicate includ
ventilarea înaintea pornirii sau realizarea detecţiei de gaz în interiorul
capsulării maşinii. Pot fi aplicate alte metode, cu aprobarea producătorului,
staţiei de încercări, şi utilizatorului, după caz.

176
 Tabelul 5 – Evaluarea riscului potenţial de descărcare al înfăşurării
statorului – Factori de risc la aprindere

Caracteristica Valoarea Factor

 6,6 kV până la 11 kV 4
Tensiunea nominală  3,3 kV până la 6,6 kV 2
 1 kV până la 3,3 kV 0
 1 / oră 3
Frecvenţa medie de pornire în  1 / zi 2
serviciu  1 / săptămână 1
< 1 / săptămână 0
 10 ani 3
Timpul dintre inspecţiile  5 până la 10 ani 2
detaliate  2 până la 5 ani 1
 2 ani 0
< IP44 a 3
IP44 şi IP54 2
Gradul de protecţie (IP)
IP55 1
IP55 0
Foarte murdară şi umedă b 4
Exterior, în zona de coastă 3
Condiţii de mediu Exterior, în alte zone 2
Exterior, zone curate 1
Interior curat şi uscat 0
a
Numai în medii curate şi verificate regulat de personal calificat.

b
Locaţiile “foarte murdare şi umede” le includ pe acelea care pot fi supuse la inundaţii sau
sunt amplasate pe punţile deschise ale locaţiilor din largul mării.

5.1.2.8. Atunci când urmează să fie utilizate cu un dispozitiv

dependent de curent pentru protecţie la apariţia de temperaturi nepermise,
trebuie determinat şi marcat raportul curentului de pornire IA/IN şi timpul tE.
Perioada de timp tE trebuie să fie astfel ca atunci când rotorul este
calat, motorul să fie deconectat de un dispozitiv de protecţie dependent de
curent, înainte de scurgerea perioadei de timp t E. În general acest lucru e
posibil dacă sunt depăşite valorile minime pentru t E date în figura 4 în funcţie
de curentul de pornire IA/IN . Valorile perioadei de timp tE mai mici în
comparaţie cu valorile date în figura 4 sunt admise doar dacă se utilizeză un
dispozitiv adecvat de protecţie la suprasarcină pentru respectiva maşină iar
eficienţa sa este dovedită printr-o încercare. Acest dispozitiv trebuie
identificat prin marcare pe aparat.

177
 În nici un caz
- valoarea perioadei de timp tE nu trebuie să fie mai mică de 5 s; şi
- valoarea raportului curentului de pornire IA/IN nu trebuie să fie mai
mare de 10.

Figura 4: Valorile minime pentru timpul tE la motoare în funcţie de

raportul curentului de pornire IA/IN

Atunci când urmează să fie utilizate cu senzori de temperatură

montaţi în înfăşurări împreună cu dispozitive de protecţie asociate pentru
protecţia la apariţia de temperaturi nepermise, trebuie marcat şi determinat
raportul curentului de pornire IA/IN. Nu trebuie marcat şi determinat tE.
Senzorii de temperatură montaţi în înfăşurări împreună cu dispozitive
de protecţie asociate trebuie consideraţi adecvaţi pentru protecţia termică a
maşinii dacă sunt îndeplinite cerinţele de la 4.7.4 chiar şi în cazul calării
rotorului. Dispozitivele de protecţie asociate trebuie identificate prin marcare
pe maşină.

178
 5.1.3. Motoare cu inducţie în colivie.

5.1.3.1 Protecţia la suprasarcină.

Pentru a satisface prescripţiile de securitate, dispozitivele de protecţie
la suprasarcină cu timp de întârziere invers, proporţional, trebuie să fie astfel
alese încât să măsoare atât curentul motorului cât şi să deconecteze motorul
blocat în timpul tE indicat pe eticheta de marcare. Utilizatorul trebuie să
deţină curbele caracteristice curent-timp care indică timpul de întârziere al
declanşării releului de suprasarcină în funcţie de raportul dintre curentul de
pornire şi curentul nominal.
Curbele vor indica valoarea timpului de întârziere pornind de la starea
de repaus la temperatura ambiantă de 20 0 C şi pentru o gamă de raporturi
ale curentului de pornire
(Ia / In ) de cel puţin 3 la 8. Toleranţa la timpul de declanşare a dispozitivelor
de protecţie trebuie să fie de  20 %.
La înfăşurările conectate în triunghi, timpul de deconectare la un
motor blocat în caz de defecţiune de fază trebuie verificat la 0,87 din
curentul de pornire al motorului.
În general, motoarele pentru funcţionare continuă, presupunând
pornirii uşoare şi rare care să nu producă o încălzire suplimentară
apreciabilă, sunt permise dacă au protecţie la suprasarcină cu timp de
întârziere invers proporţional. Motoarele concepute pentru condiţii de pornire
grea sau care să pornească frecvent sunt permise numai dacă au
dispozitivele de protecţie care să împiedice depăşirea temperaturii limită.
Se consideră că există condiţii de pornire grea dacă un dispozitiv de
protecţie la suprasarcină cu timp de întârziere invers proporţional, selecţionat
corect, ca mai sus,deconectează motorul înainte ca aceasta să atingă viteza
nominală. În general, acest lucru se întâmplă dacă timpul de pornire total
depăşeşte 1,7 tE .

5.1.3.2. Senzori de temperatură la înfăşurări.

Pentru a satisface prescripţiile de securitate, senzorii de temperatură
la înfăşurări asociaţi cu dispozitive de protecţie trebuie să fie corespunzători
pentru protecţia termică a maşinii chiar dacă maşina este blocată. Se
permite folosirea senzorilor de temperatură integraţi pentru a controla
temperatura limită a maşinii numai dacă o asemenea utilizare este
specificată în documentaţia maşinii. Tipul senzorului de temperatură integrat
şi dispozitivul de protecţie asociat vor fi identificate pe maşină.

5.1.3.3. Pornire progresivă.

Protecţia la suprasarcină a motoarelor care pornesc prin procedee
speciale, limitând solicitările electrice, mecanice sau termice prin mijloace
electrice, trebuie să fie supuse unei evaluări specifice din partea utilizatorului
în cazul în care nu se pot satisface prescripţiile de la 5.1.3.1.

5.1.3.4. Frecvenţă şi tensiune variabile.

179
 Motoarele alimentate la frecvenţă şi tensiune variabile printr-un
convertor trebuie încercate ca un ansamblu împreună cu convertorul
specificat în documentele descriptive conform SR EN 60079-0 şi cu
dispozitivul de protecţie corespunzător.

5.1.4. Sisteme de cablaj.

5.1.4.1. Dispozitive de intrări de cabluri.

Racordarea cablurilor la aparatura cu siguranţă mărită trebuie făcută
prin dispozitive de intrări de cabluri corespunzătoare tipului de cablu utilizat.
Ele trebuie să păstreze tipul de protecţie e şi trebuie să încorporeze un
element de etanşare corespunzător pentru a realiza un grad minim de
protecţie IP 54 la nivelul racordării.
Pentru a satisface cerinţele pentru IP 54 poate fi necesar de
asemenea să se etanşeze dispozitivul de intrare al cablului şi capsularea (de
ex. printr-un inel de etanşare sau îmbinare cu filet).
Dispozitivele de intrare de cablu cu filet în plăci filetate de intrări de
cabluri sau capsulări, cu grosimi de 6 mm sau mai mari, nu necesită o
etanşare suplimentară între dispozitivul de intrare al cablului şi placa de
intrare a cablului şi placa de intrare sau capsulare cu condiţia ca axa
dispozitivului de intrare a cablului să fie perpendiculară pe suprafaţa
exterioară a plăcii de intrare a cablului sau pe capsulare.
În cazul în care se folosesc cabluri cu manta metalică cu izolaţie
minerală, prescripţiile de realizare a distanţelor de conturnare trebuie
menţinute prin folosirea unui dispozitiv de etanşare corespunzător.

5.1.4.2. Extremităţile conductoarelor .

Unele borne, cum ar fi cele de tip fantă, pot permite intrare mai multor

conductoare. În cazul în care mai multe conductoare sunt legate la aceeași

bornă, trebuie să se asigure că fiecare conductor să fie prins în mod

corespunzător. Dacă nu se permite prin documentaţia livrată cu aparatura,
două conductoare cu secţiuni transversale diferite nu trebuie conectate la o
singură bornă, decât dacă mai întâi sunt fixate prin acelaşi tip de manşon.
Pentru a evita riscul circuitelor între conductoarele adiacente în cutiile
de borne, izolaţia fiecărui conductor trebuie menţinută până la metalul
bornei.
În cazul în care se folosesc cleme cu guler cu un singur şurub pentru
un conductor unic, acesta din urmă se recomandă să aibă forma literei  U 
în jurul şurubului, cu excepţia cazului în care se permite prin documentaţia
livrată cu aparatura fixarea conductorilor unici fără  U  .

180
 5.1.4.3. Combinaţii de borne şi conductori pentru cutii de
racordare şi de joncţiune.
Căldura disipată în capsulare nu trebuie să ducă la temperaturi peste
clasa de temperatură prevăzută pentru aparatură. Acest lucru se poate
realiza:
a) respectând indicaţiile date de producător referitor la numărul
permis de borne, dimensiunea conductorului şi curentul maxim, sau
b) verificând ca puterea disipată calculată, folosindu-se parametri
specificaţi de producător, să fie mai mică decât puterea nominală maximă
disipată.

5.1.5. Dispozitive de încălzire cu rezistenţă

Pentru a limita temperatura maximă de suprafaţă a dispozitivelor de

încălzire prin rezistenţă, dispozitivele de încălzire şi dispozitivele de
protecţie, dacă sunt necesare, trebuie să fie instalate în conformitate cu
prescripţiile producătorului şi cu documentaţia.
Dispozitivul de protecţie de temperatură, dacă este necesar, trebuie
să decupleze dispozitivul de încălzire prin rezistenţă fie direct, fie indirect. El
trebuie să fie de tip cu recuplare manuală.
Pe lângă protecţia la supracurent, şi pentru a limita efectul de
încălzire datorat defectelor de punere la pământ şi a curenţilor de scurgere
la pământ anormale, trebuie instalate următoarele protecţii:
a) la un sistem de tip TT sau TN, trebuie folosit un dispozitiv de curent
rezidual (RCD) cu un curent de funcţionare rezidual nominal care să nu
depăşească 300 mA. Trebuie acordată prioritate RCD - urilor cu un curent
de funcţionare rezidual nominal de 30 mA. Dispozitivul trebuie să aibă un
timp de întrerupere maxim sub 5 s la un curent de funcţionare rezidual
nominal şi sub 0,15 s de cinci ori curentul de funcţionare rezidual nominal.
b) într-un sistem IT, trebuie folosit un dispozitiv de control a rezistenţei
de izolaţie, care să decupleze la o rezistenţă de izolaţie mai mică de 50 Ω
per volt la tensiune normală.

Protecţia suplimentară de mai sus nu este necesară dacă dispozitivul

de încălzire prin rezistenţă (de exemplu un încălzitor anticondens dintr-un
motor electric) este protejat prin instalarea într-o aparatură electrică.

5.2. Corpuri de iluminat cu alimentare de la reţea.

5.2.1. Sunt admise următoarele surse de lumină :

a) lămpi fluorescente cu pornire rece cu soclu cu un singur prin;
b) lămpi cu filament de tungsten pentru serviciul general de iluminare;
c) lămpi fluorescente tubulare cu doi pini (pinii trebuie să fie realizaţi
din alamă);

181
 d) alte lămpi la care nu există pericolul ca părţile sursei de lumină să
poată atinge o temperatură mai mare decât temperatură limită la spargerea
balonului.
Pentru tuburile fluorescente cu capac de protecţie distanţa dintre
lampă şi capacul de protecţie nu trebuie să fie mai mică de 5 mm, cu
excepţia cazului în care capacul de protecţie este un tub exterior, caz în care
distanţa minimă nu trebuie să fie mai mică de 2 mm.
Pentru alte lămpi distanţa dintre lampa şi apărătoarea transparentă de
protecţie nu va fi mai mică decât valorile prezentate în tabelul 4. Distanţa se
alege în funcţie de puterea lămpii. (vezi tabelul 4).

5.2.2. Temperatura la marginea soclului şi punctul de lipire al soclului

lămpii nu trebuie să depăşească temperatura limită. Temperatura limită este
cel puţin 1950 C sau valorile specificate în 4.7.

Tabel nr.4 Distanţa minimă între lampa şi apărătoarea de

protecţie

PUTEREA LÃMPII W DISTANŢA MINIMÃ mm

P< 60 3
60  P  100 5
100  P  200 10
200  P  500 20
500  P 30

5.2.3. Balasturile pentru lămpile tubulare fluorescente trebuie să

reziste la efectul redresor care poate să apară la lămpile îmbătrânite.
Balasturile trebuie să respecte prescripţiile tipului de protecţie
securitate mărită "e" privind întreruperea funcţionării corpului de iluminat în
cazul "sfârşitului perioadei de viaţă" a tubului fluorescent

5.3. Lămpi de mână şi lămpi de cască cu sursă de alimentare proprie,

cu excepţia lămpilor de cască pentru grupa II.
Sursa de lumină trebuie să fie protejată împotriva deteriorărilor
mecanice printr-un geam de protecţie. Distanţa între geamul de protecţie şi
sursa de lumină trebuie să fie de cel puţin 1 mm, când sursa de lumină este
corect montată.
La surse de lumină montate într-o dulie cu element elastic, sursa acestuia
trebuie să fie cel puţin 3 mm.
Geamul de protecţie trebuie să fie:
a) protejat de un grilaj sau
b) dacă suprafaţa geamului de protecţie nu depăşeşte 50 cm 2 grilajul
poate fi eliminat dacă geamul este protejat printr-o ramă care depăşeşte
suprafaţa geamului cu 2 mm.

182
 c) dacă suprafaţa geamului de protecţie depăşeşte 50 cm 2 , grilajul se
poate elimina dacă geamul de protecţie rezistă la verificarea mecanică
prevăzută pentru grilajele de protecţie conform SR EN 60079-0.

Exemple de echipamente la care se aplică tipul de protecţie

securitate mărită "e"

1. Corp de iluminat

Fig. 5 Corp de iluminat fluorescent în construcţie Ex emb IIC T4 Gb

Construcţia corpului de iluminat are următoarele particularităţi:

- carcasa echipamentului asigură un grad normal de protecţie
adecvat (IP66/IP67) care corespunde cerinţelor tipului de
protecţie securitate mărită "e". Pentru realizarea etanşării la
nivelul carcasei se utilizează o garnitură siliconică;
- tuburile fluorescente utilizate respectă cerinţele privitoare la
sursele de lumină acceptate pentru utilizare în cazul corpurilor
de iluminat cu tip de protecţie securitate mărită "e";
- balastul utilizat este unul electronic cu tip de protecţie
încapsulare "mb", dar care în acelaşi timp respectă prescripţiile
tipului de protecţie securitate mărită "e" privind întreruperea
funcţionării corpului de iluminat în cazul "sfârşitului perioadei de
viaţă" a tubului fluorescent;
- şirul de cleme (bornele terminale) utilizate pentru conectarea
corpului de iluminat la circuitele exterioare de alimentare
183
 respectă cerinţele pentru tipul de protecţie securitate mărită
"e", fiind certificate separat ca şi componente Ex.

2. Cutie de joncţiune

Fig. 6 Cutie de joncţiune Ex e IIC T6/T5 Gb

Cutiei de joncţiune are următoarele particularităţi constructive:

- carcasa echipamentului asigură un grad normal de protecţie
adecvat (IP66) care corespunde cerinţelor tipului de protecţie
securitate mărită "e";
- şirul de cleme (bornele terminale) utilizate pentru conectarea la
circuitele exterioare de alimentare respectă cerinţele pentru
tipul de protecţie securitate mărită "e", fiind certificate separat
ca şi componente Ex;
- intrările de cablu sunt de asemenea certificate separat ca şi
componente Ex.

184
3. Motor electric

Fig. 7 Motor electric Ex e IIC T2/T3/T4 Gb

Particularităţi constructive:
- carcasa echipamentului asigură un grad normal de protecţie
adecvat (IP64) care corespunde cerinţelor tipului de protecţie
securitate mărită "e";
- cutia de borne conţine borne terminale pentru conectarea la
circuitele exterioare de alimentare, care respectă cerinţele
pentru tipul de protecţie securitate mărită "e";
- intrările de cablu sunt certificate separat ca şi componente Ex;
- construcţia internă a motorului (înfăşurări, întrefier, stator, rotor)
îndeplineşte cerinţele constructive aferente tipului de protecţie
securitate mărită "e";
Bibliografie:

SR EN 60079–7:2007 - Atmosfere explozive. Partea 7: Protecţia

echipamentului prin securitate mărită "e"

SR EN 60079-0:2010 - Atmosfere explozive. Partea 0: Echipamente. Cerinţe

generale

185