Test. Obligaţii. 22.04.

2016

I. Încercuiţi doar răspunsul (răspunsurile) corect (corecte). (5 p. = 0,33 p. x 15 întrebări)

1. Art. 1565 alin. 2 C.civ.: „Terţul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită
admiterea acţiunii [pauliene] o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin
încheierea actului.”:
a) confirmă faptul că acţiunea pauliană este o variantă a acţiunii în răspundere contractuală, deoarece
admisibilitatea ei e condiţionată de existenţa prejudiciului;
b) poate fi interpretat ca instituind o obligație facultativă pentru dobânditorul bunului;
c) profită tuturor creditorilor al căror debitor a încheiat actul atacat prin acţiunea pauliană.

2. Remiterea de datorie:
a) este totală, dacă nu se prevede contrariul în act;
b) poate fi de lege lata și cu titlu oneros;
c) acordată debitorului principal liberează și pe fideiusor, atunci când ea este făcută printr-un act
unilateral.

3. Plata făcută:
a) prin virament stinge datoria imediat ce contul solvens-ului a fost debitat;
b) de un debitor incapabil dă drept la restituire pe motiv de incapacitate;
c) unui creditor incapabil să o primească nu îl liberează niciodată pe debitor.

4. Darea în plată:
a) se deosebeşte de novaţia prin schimbarea obiectului, deoarece intervine concomitent cu plata;
b) intervine în cazul obligaţiilor facultative, atunci când debitorul optează pentru stingerea obligaţiei prin
executarea prestaţiei facultative;
c) este întotdeauna cu titlu oneros.

5. Clauza: „Cumpărătorul este liberat de plata ultimelor două tranşe din preţul bunului vândut dacă
predă vânzătorului, fără echivalent bănesc, cei 20 de saci de ciment din garajul său.”:
a) pieirea sacilor de ciment înainte de scadenţă nu afectează eficacitatea obligaţiei cumpărătorului;
b) conține o compensaţie convenţională;
c) vânzătorul va putea pretinde predarea sacilor de ciment, dacă cumpărătorul nu plăteşte la termen.

6. Convenţia prin care A devine creditor în locul lui B faţă de debitorul C, în raportul obligaţional dintre
ultimii doi:
a) nu poate în niciun caz să îi fie opusă lui C, dacă nu i-a fost comunicată acestuia;
b) dacă se încheie concomitent cu plata de către A a creanţei lui B faţă de C, este o novaţie prin
schimbare de creditor, întrucât obligaţia iniţială se stinge;
c) în principiu, nu poate fi invocată de un fideiusor, ca temei al stingerii obligaţiei sale.

7. Creditorul beneficiar al unui gaj general se deosebește de creditorul titular al unei ipoteci imobiliare
prin aceea că:

a) are la dispoziţie acţiunea oblică pentru conservarea activului patrimonial al debitorului;

b) va suporta concursul creditorilor al căror drept s-a născut ulterior dreptului său;
c) va fi surclasat de un creditor privilegiat la repartizarea prețului rezultat din executarea silită.

1
8. Două sau mai multe datorii se pot stinge:
a) până la concurența celei mai mici, dacă obligațiile sunt certe, reciproce, lichide, pecuniare și exigibile;
b) prin confuziune, atunci când calitatea de debitor și fideiusor este întrunită pe capul unei singure
persoane juridice;
c) și fără consimțământul debitorului inițial, atunci când creditorul acceptă un nou debitor pentru toate
obligațiile.

9. Obligația cu pluralitate de debitori:

a) este divizibilă, numai dacă debitorul urmărit probează posibilitatea divizării prestației;
b) este fie indivizibilă, fie solidară;
c) se stinge prin decesul unuia dintre debitori, dacă este vorba de o solidaritate pasivă.

10. Dacă înainte de scadență, creditorul îi permite debitorului să aleagă obiectul prestației de executat,
din două sau mai multe variante determinate:
a) obligația s-a stins prin novație, iar plata va fi nedatorată;
b) obligația devine alternativă, dacă o asemenea alegere era inițial imposibilă pentru solvens;
c) obligația devine divizibilă, când are ca obiect cel puțin două prestații alternative.

11. Ipoteca imobiliară convenţională:

a) continuă să afecteze întreg imobilul asupra căruia a fost stabilită, chiar dacă debitorul a executat
jumătate din valoarea obligaţiei;
b) dă dreptul creditorului de a urmări bunul în mâinile terţului dobânditor al imobilului numai în cazul în
care debitorul nu are alte imobile în proprietate;
c) pentru a fi opozabilă terţilor, trebuie constituită prin act autentic.

12. Compensaţia legală:

a) nu este împiedicată de acordarea unui termen judiciar de grație;
b) nu poate opera împotriva voinţei terţilor dobânditori;
c) operează de fiecare dată când creanțele reciproce au ca obiect bunuri de gen.

13. Plata făcută unui creditor aparent:

a) este valabilă numai dacă solvens-ul e de bună-credință, iar accipiens-ul e îndrituit să păstreze
prestația;
b) este valabilă doar dacă atât solvens-ul, cât și accipiens-ul sunt de bună-credință;
c) îl obligă pe accipiens să restituie solvens-ului plata primită.

14. Debitorul care e împiedicat de o forță majoră să își execute obligația:

a) este liberat, dacă a fost pus în întârziere, iar prestația are ca obiect res genera;
b) este liberat, deși și-a asumat expres riscul inexecutării, când creditorul nu mai poate să profite de
executarea prestației în natură;
c) răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului, dacă a uitat să-l notifice pe cel din urmă de existența
evenimentului de forță majoră, chiar dacă debitorul e liberat.

15. În materie de fideiusiune:

a) clauza solidarităţii între cofideiusori exclude beneficiul de diviziune;
b) creditorul va fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori chirografari ai fideiusorului urmărit;
c) obligaţia fideiusorului nu se poate stinge decât ca urmare a stingerii obligaţiei principale.

2
II. Speță (4 p.)
La data de 15.06.2014 se încheie între societăţile comerciale A şi B, respectiv C un
contract de antrepriză prin care antreprenorul C se obligă să construiască în beneficiul lui A şi B
o hală industrială pe un teren aflat în coproprietatea celor două, „contra preţului total de 40.000
RON”. Contractul de antrepriză cuprinde şi clauza intitulată „Compensaţie” în sensul că:
„părţile au convenit că 25% din preţ se va plăti în natură, prin transmiterea în proprietatea lui
C a autoturismului marca..., având nr. de înmatriculare..., aparţinând societăţii A” (art. 6).
Ulterior momentului finalizării lucrării şi predării ei către A şi B, societatea A încheie cu
X un contract autentic intitulat de părţi „Novaţie şi cesiune de contract”, prin care i se transmite
lui X jumătate din dreptul de proprietate asupra terenului şi asupra halei (cote care aparţinuseră
lui A). Prin contract, părţile stabilesc că: „odată cu proprietatea asupra halei i se transmit lui X
toate celelalte drepturi şi obligaţii născute în favoarea/ în sarcina lui A din contractul de
antrepriză”.
Având în vedere că preţul nu a fost achitat la scadenţă, C le acţionează în judecată pe A
şi B, solicitând obligarea fiecăreia dintre cele două la (i) plata sumei de 30.000 RON şi
la (ii) predarea autoturismului identificat în contractul de antrepriză sau achitarea restului de
10.000 RON, C susţinând că e vorba despre o obligaţie alternativă. Se opune B, care arată că i se
poate solicita cel mult suma de 15.000 RON, pe care se arată dispusă să o achite. Se opune de
asemenea A, care se prevalează de actul încheiat cu X şi arată că acesta ar trebui acţionat în
instanţă. A probează că C a fost notificat de părţi în legătură cu încheierea contractului dintre A
şi X.
Fiind introdus la cererea lui A în cauză, X se arată dispus să achite 15.000 RON, dar
precizează că nu este proprietarul autoturismului, deci nu îl poate preda.
a) Analizaţi natura juridică a contractului dintre A şi X. Precizaţi dacă acesta produce
efectele dorite de părţi.
b) Precizaţi dacă instanţa îi va obliga pe fiecare dintre B, A sau X la plată în tot sau în
parte pentru 30.000 RON. Motivaţi.
c) Calificaţi obligaţia cuprinsă în art 6 din cotractul de antrepriză. Cum va soluţiona
instanţa pretenţia referitoare la această obligaţie? Ar diferi soluţia dacă autoturismul ar fi pierit
fortuit pe durata executării antreprizei?
În litigiu intervine şi D, reprezentantul a 30 de angajaţi ai lui C. Acesta arată că
muncitorii, care au lucrat şi la ridicarea halei, nu şi-au mai primit salariile de la finalul anului
2014, sumele restante ridicându-se la 47.000 RON. În aceste condiţii, D invocă art. 1856 C.civ.,
potrivit căruia: „In masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care, in baza
unui contract incheiat cu acesta, au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau
executarea lucrarii contractate au actiune directa impotriva beneficiarului” şi solicită obligarea
lui A, B şi X la plată.
d) Cum va soluţiona instanţa pretenţiile lui D. Precizaţi dacă solicitarea lui D afectează în
vreun fel soluţia faţă de pretenţiile lui C.
e) În măsura în care s-ar admite – în tot sau în parte – pretenţia lui D, ar putea solicita o
parte proporţională din sumă şi restul angajaţilor lui C (care nu au intervenit în proces), cu
motivarea că „hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii oblice profită tuturor
creditorilor” (art. 1561 C.civ.).