Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Conceptia subiectiva si obiectiva


a) Concepţia subiectivă – consideră comercialitatea ca fiind o calitate transmisă raportului
juridic de comercianţii care participă la formarea şi derularea lui. Concepţia prezintă
avantaje, dar şi dezavantaje. Principalul dezavantaj este acela că supune unui regim juridic
unitar acte juridice de naturi diferită, civile şi comerciale, supunând aceluiaşi regim juridic al
legii comerciale toate actele juridice săvârşite de un comerciant.
Avantajul pe care îl prezintă această concepţie se caracterizează tocmai prin sistemul unitar,
pe care îl au actele juridice săvârşite de comerciant. Nu se mai impune necesitatea de a se
stabili natura juridică concretă a actului sau faptului juridic respectiv, după anumite criterii,
unele unanim acceptate, altele controversate. Concepţia subiectivă este materializată în
dreptul comercial german.

b) Concepţia obiectivă – consideră că atributul de comercialitate derivă din structura intimă


a raportului juridic sau din forma lui extrinsecă.Toate contractele comerciale au atributul
comercialităţii care derive din natura lor intrinsecă. Toate titlurile de credit au atributul
comercialităţii, deoarece aceasta derivă din natura lor extrinsecă. Formalismul şi literalitatea
caracterizează aceste titluri de valoare.
Obiectul de reglementare al dreptului comercial ca ansamblu normativ este totuşi coerent,
dar coerenţa sa se manifestă în diversitatea sa. Astfel, există raporturi juridice comerciale
obligaţionale ce pot rezulta din contracte sau din fapte licite ori ilicite săvârşite de
comercianţi.
2. Izvoarele dreptului commercial
Izvoarele dreptului comercial român sunt următoarele: dreptul omun general, dreptul
comun comercial; legislaţia comercială specială.
a. Dreptul comun general.
Prin acesta înţelegem ansamblul normelor juridice cu vocaţie de generală aplicare în întreg
domeniul dreptului privat.
Aplicarea dreptului comun general la raporturile comerciale are caracter complementar şi
subsidiar. Este complementar pentru că ea se face numai cu titlul de a completa lacunele sau
insuficienţele normelor comerciale şi nu pentru a înlătura de la aplicare aceste norme.
De asemenea, este subsidiar pentru că întotdeauna normele dreptului comun general se
aplică raporturilor juridice comerciale numai ca soluţie de rezervă.
b. Dreptul comun comercial
Acesta este un ansamblu de norme juridice cu vocaţie de general aplicare în întreg domeniul
comerţului.
Dreptul comun comercial raportat la dreptul comun general se analizează ca fiind o lege
specială, cu prioritate în aplicare faţă de dreptul comun general, apreciat ca lege generală.
Deci, nu este vorba nici despre o suprapunere a domeniilor de reglementare a celor două
ansambluri normative, nici de un conflict, ci este vorba despre o aplicare coordonată cu titlu
de acoperire a lacunelor legii comerciale generale prin dispoziţiile şi mai generale ale legii
civile.
c. Legislaţia comercială specială
Aceasta cuprinde totalitatea normelor juridice comerciale prin care se reglementează
segmente limitate, precis conturate din domeniul dreptului comercial.
Legislaţia comercială specială cuprinde norme juridice prin care se dau soluţii particulare, în
raport de soluţiile generale ale dreptului comun comercial, diferitelor aspecte ale realităţilor
juridice din domeniul comerţului. Aparţinând legislaţiei comerciale speciale, aceste norme
juridice au prioritate în aplicare faţă de dreptul comun comercial şi, firesc, faţă de dreptul
comun general. Aici operează principiul lex speciallia generalibus derogant, în sensul că într-un
conflict dintre legea generală şi o lege specială primeşte aplicare prioritară legea specială.

3. Notiunea faptelor de comert


Faptele de comerţ pot fi definite ca fiind actele, faptele şi operaţiunile juridico-economice
prin care se realizează producţia de mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii sau
interpunerea în schimb şi circulaţie a bunurilor şi banilor, în scopul obţinerii unui profit.
Din această definiţie rezultă trăsăturile specifice faptelor de comerţ: caracterul lucrativ, de
întreprindere şi realizare a unei plusvalori; caracterul juridic şi economic; caracterul
patrimonial.
Criteriile de stabilire a caracterului commercial al faptelor de comert :
a.Subiectiv - specific dreptului german şi anglo-saxon, conform căruia un raport juridic este
reglementat de norma comercială şi,deci, are caracter comercial, dacă subiectul participant la
un asemenea raport are calitatea de comerciant.
b.Obiectiv - specific dreptului român, dreptului francez şi dreptului spaniol, potrivit căruia
comercialitatea unui raport juridic este dată de obiectul reglementării juridice, obiect
constituit din acte şi fapte de comerţ calificate astfel prin lege, făcându-se abstracţie de
calitatea subiectului care le săvârşeşte.

4. Persoana fizica profesionista comercianta


Persoana fizică profesionistă comerciantă este omul, privit individual, ca titular de drepturi
şi obligaţii civile, precum şi ca titular de drepturi şi obligaţii special rezultate din autorizarea
şi exercitarea unei activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii.
NCC păstrează anterioarele reglementări privind condiţiile dobândirii capacităţii de folosinţă
şi a celei de exerciţiu.
În schimb, înlătură cerinţa capacităţii depline de exerciţiu pentru încheierea actelor juridice
în legătură cu munca, îndeletnicirile artistice, sportive ori profesionale, cerinţă impusă în
domeniul actelor şi faptelor de comerţ de reglementarea anterioară (art. 10 Cod comercial).
Astfel, minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau
sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum
şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul.
În acest caz, minorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte
din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile dobândite (art. 42 alin.1 şi 2).

5. Persoana juridica profesionista comercianta


Persoana juridică profesionistă comerciantă semnifică orice formă de organizare care, în
condiţiile prevăzute de lege, este titular de drepturi şi obligaţii civile, precum şi titular de
drepturi şi obligaţii cu character profesional comercial.
În acest domeniu NCC are caracter reformator, relevat atât de noile reglementări oferite cu
privire la definirea noţiunii de persoană juridică, capacitatea civilă a acesteia, sancţiunea
nulităţii entităţii juridice, a actelor emise de organele sale, contrarietatea (conflictul) de
interese în care se află membrul organelor de administrare în raport cu interesele persoanei
juridice, atributele de identificare ale acesteia, reorganizarea şi transformarea, dizolvarea şi
lichidarea persoanei juridice, cât şi de conţinutul explicit, modern al întregului titlu destinat
persoanei juridice.
Toate aceste dispoziţii ale NCC trebuie examinate ca reguli de drept comun, însă, cu
observarea legilor speciale care au ca obiect constituirea, organizarea şi funcţionarea
variatelor tipuri de persoane juridice profesioniste comerciante, în mod particular.
De asemenea, se constată că unele dispoziţii ale NCC referitoare la persoana juridică sunt
incidente cu titlu inderogabil, indiferent de legea statutului organic al unei/unor categorii de
persoane juridice.

6. Clasificarea societatilor comerciale


Dupa criteriul importantei pe care o prezinta elementul intuitu personae la constituirea
societatilor, se disting :
- Societati de persoane
- Societati de capitaluri
Societăţile de persoane sunt societăţile comerciale la constituirea cărora elementul intuitu
personae are un rol decisiv. Asemenea societăţi se constituie în principal, pe ideea încrederii
între asociaţi şi a consideraţiei reciproce pe care asociaţii o au unii faţă de ceilalţi.
Sunt societăţi de persoane:
- societatea în nume colectiv – prototipul acestei forme juridice a societăţii comerciale;
- societatea în comandită simplă.
Societăţile de capitaluri sunt societăţile comerciale la constituirea cărora predomină ideea de
capital. Aici încrederea reciprocă între asociaţi, considerarea reciprocă a acestora unii faţă de
alţii, nu prezintă nicio relevanţă sau semnificaţie juridică.
Singurul element care contează este capitalul pe care îl aduce în societate fiecare asociat. De
regulă, asociaţii de la societăţile de capitaluri, care generic se numesc „acţionari”, nici nu se
cunosc între ei.
În grupa societăţilor de capitaluri se încadrează:
- societatea pe acţiuni, prototipul societăţii de capitaluri;
- societatea în comandită pe acţiuni.
Mixte
Societatea cu raspundere limitata este considerata o forma mixta între societatile de persoane
si cele de capital, deoarece împrumuta caracteristici ale ambelor categorii.

7. Categorii de persoane profesioniste necomerciante


 Asociaţiile şi fundaţiile
 Statul şi unităţile sale administrativ teritoriale

8. Comerciantii
Au calitatea de comercianti persoanele fizice care fac fapte de comert ca profesiune obisnuita
si persoanele juridice numite societati comerciale. În art.1 Legea nr.31/1990 privind
societatile comerciale, modificata se precizeaza ca societatea comerciala se constituie "în
vederea efectuarii de acte de comert".

9. Categorii de persoane profesioniste comerciante


- Comerciantii persoane fizzice
- Societatile comerciale
- Regiile autonome
- Organizatiile corporatiste
- Intreprinderile mici si mijlocii constituite de persoanele fizice, potrivit OUG 44/2008

10. Notiunea de profesionist comerciant


Notiunea de profesionist comerciant include, potrivit art. 8 din Legea 71/2011, categoriile de
comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si alte persoane autorizate sa
desfasoare activitati economice sau profesionale prin savarsirea de activitati de productie,
comert sau prestari de servicii.
În concluzie, sunt persoane profesioniste comerciante, următoarele categorii:
Comercianţii persoane fizice, Societăţile comerciale, Regiile autonome, Organizaţiile
cooperatiste si Intreprinderile mici şi mijlocii constituite de persoanele fizice.

11. Biletul la ordin

S-ar putea să vă placă și