Filozofia religiilor (FR)

Introducere
Perspectiva FR
1. Perspectiva obiectiva (stiinta religiei)
 analizeaza actului religios

2. Perspectiva subiectiva (trairea religiei)

 analizeaza experienta religioasa (spiritualitatea)
– religiei
– religiei creştine
– formulei creştin-ortodoxe.

Cunoasterea lui Dumnezeu in Crestinism (Revelatia divina)

Reperele deplinatatii crestinismului:

Starea paradisiaca prin ratiune
Cunoasterea lui Dumnezeu
Existenta hristica

 Omul are nevoie de raţiune pentru a descifra sensul comunicării venite din partea lui Dumnezeu.
 Ratiunea sadita in om de Dumnezeu Il cauta pe Dumnezeu (ex. filosofia greaca)

Sacrul in Crestinism

Unicitate personala: Un singur Dumnezeu

Fiintare treimica-personala: Dumnezeu – in trei Persoane.
Fiintare treimica-nedefinita: Dumnezeu – dincolo de expresia umana.

Simultaneitatea complementară a modurilor de fiinţare inter-relaţionate ale lui Dumnezeu.

 Raportul Sacru – om
(in crestinism)

 Sacrul este CREATOR

a. Momentul crearii lumii
b. Continuu prin acţiunile sale proniatoare, soteriologice, eshatologice.

 Sacrul – in comuniune cu omul

a. Sf. Treime este comuniunea desavarsita (perihoreza)
b. Comuniunea Sacrului cu omul se refera la toate actele de comunicarea spre exterior ale lui
Dumnezeu.

Actele de comunicare spre exterior

ale lui Dumnezeu

Esenta actului creator

– Dumnezeu ramane in comuniune cu ce a creat.
– Creatura e diferita de Creator, isi pastreaza identitatea proprie in veci, nu se confunda cu sacrul
– Creatura fiinteaza (continua sa existe) doar de la izvorul vietii Dumnezeu

Comuniunea:
(adresarea lui Dumnezeu + raspunsul fapturii)

1. Comuniunea pasiva
*minerale, plante: reflecta pe Creator prin ceea ce sunt.

2. Comuniunea responsorica
*animale: percep comunicarea, nu o inteleg

3. Comuniunea personal responsorica

*omul: percepe sensurile profunde ale interpretarilor lui Dumnezeu

minerale/plante animale oameni

 Orientarea fapturilor spre Dumnezeu si spre lume

HEAVEN

croc
Georgica

Toate făpturile introduse de Dumnezeu în existenţă, de la cele mai simple la cea mai complexă
care este omul, prezintă dubla orientare enunţată aici:
1. spre Dumnezeu
2. spre lume
 Problema acordarii numelor

– numele surprinde esenta unui lucru

– acordarea numelui: parte a procesului creational

Dumnezeu: numeste cadre largi ale existentei: zi, lumina, cer, pamant
Omul: acorda nume animalelor (omul asociat procesului de creatie = sinergie)

Comunicarea Dumnezeu – Om

1. Direct
– in paradis
– dupa cadere: prin rugaciune (vederea a lui Dumnezeu)

2. Indirect
– implinirea poruncilor (ca raspuns)
– prin fapturi (vederea duhovniceasca)

 1. direct + 2. indirect = interconditionate

Integralitate si partializare in comuniune

Comuniunea:

1. Integrala:
– inainte de cadere (bune foarte)
– progresul de la chip la asemanare

2. Partializata:
– dupa cadere
– numai din cauza omului
 restaurare prin Hristos
 Falsele Valorizari
(idolatrizarea)

 Falsa sacralizare – atribuirea calitatii de zeu unui om

*ex. avortul (drept de viata/moarte)

 Falsa sacralizare a diavolului – ex. nihilismul

 Falsa sacralizare a lumii - unde este comoara ta, acolo va fi şi

inima ta

Conditia umana in urma partializarii si falselor valorizari

Omul cade din: comuniunea integrala -> comuniune partializata

 nu raspunde lui Dumnezeu

 are nevoie de o noua comuniune (cu Hristos) pt a ajunge in Rai

Restaurarea comuniunii Dumnezeu – Om

I. prin lucrare dumnezeiasca

1. Interventia lui Dumnezeu in putere

- pronia divina, Dumnezeu cauta sa mantuiasca.

2. Interventia lui Dumnezeu prin revelatie

- omul, incapabil de a percepe pe Dumnezeu fara revelatie

3. Interventia lui Dumnezeu prin porunci

- legamant
- omul, incapabil sa implineasca poruncile => vine Hristos

4. Interventia lui Dumnezeu la nivelul conditiei umane

- prin Hristos (intruparea)
- prin oameni exceptionali (talanti): rugatori, postitori, oameni duhovnicesti
 5. Lucrarea Duhului Sfant

II. prin lucrarea omului

- participarea sinergica la ridicarea conditiei umane
- viata in HRISTOS
- Rugaciunea
- Eforturile ascetice
- Fapta umana

III. mixt

– Liturghia: solidaritate cu toti in actul liturgic si absoluta unicitate a acestui act liturgic,
pentru fiecare credincios în parte.

Instrumentele revelatiei
(forme de comuniune cu sacrul)

1. imagistica
 imagini care trimit la sacru
 ex. picturi in pesteri: exprimarea sacrului
 ex. grecia antica: statui (zeitati)

statuie
2. mitul – comuniunea omului cu “sacrul
multiplu”
def:
**o povestire cu caracter antropomorf referitoare la
evenimentele esenţiale ale existenţei văzute prin prisma
sacrului multiplu.

 apare in religiile politeiste

 ex. despre aparitia cerului, pamantului
 ex. despre relatiile dintre divinitati
 sec. XX –> Biblia = “story” (mit)
 mitul = consecinta partializarii comuniunii
 Spatiul Teocosmic (STC)

spatiul
teo cosmic --> 1. paradiziac (primul)
2. postparadiziac
Dumnezeu creatie

1. Spatiul teocosmic paradiziac (primul)

 deplina comuniune cu Dumnezeu
 apare prin lucrarea creatoare a lui Dumnezeu
 este complex

2. Spatiul teocosmic postparadiziac

 partializari si false valori
 apare prin greseala omului
 lucrarea umana poate genera STC (ex. comunitatile de calugari)

 STC religios –> religii si religiozitati

 STC mundan –> viata sociala a oamenilor (incepand cu familia)

**fiecare om apartine si STC religios si STC mundan simultan

STC religios STC mundan

 Teologia religiilor

– Ne-crestinii se mantuiesc ???

1. Exclusivismul religios
*unica mantuire posibila doar in Biserica Lui Hristos
 fara Hristos conditia umana nu poate fi restaurata
 importanta si unicitatea Intruparii Domnului

X nasterea in alte religii

X nu se schimba usor religia in care s-au nascut

2. Inclusivismul religios
*fiecare religie e partial adevarata
*de vreme ce fac binele, păgânii ar putea fi numiţi creştini anonimi.

 pune in evidenta universalitatea mantuirii in Hristos

X vizeaza latura inconstienta a omului

X are la baza gandirea “democratica”

3. Pluralismul religios
*toate religiile sunt egale

 inaintea lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali

X nu se compara lucrarea mantuitoare a lui Hristos cu soteriologia altor religii

Problema dreptului

- Hristos recunoaste dreptatea unor persoane provenite din alte religii

(Femeia Samarineanca, sutasul Corneliu).
- Toţi cei care îşi împlinesc îndatoririle religioase ale propriilor lor spaţii teocosmice.
 „Sufletul îndumnezeit se pogoară în iad, ca după cum celor de pe pământ a răsărit soarele
dreptăţii (Maleahi, IV, 2), tot astfel s strălucească lumină şi celor de sub pământ şi care stau în
întuneric şi în umbra morţii (Luca I, 79; Isaia IX,2); ca după cum a binevestit pacea celor de pe
pământ, slobozenie celor robiţi, vedere celor orbi (Isaia LXI, 1; Luca IV, 18), şi celor care au crezut
a devenit pricina mântuirii veşnice, iar celor care n-au crezut, mustrare a necredinţei, tot astfel şi
celor din iad. „Pentru ca lui să se plece tot genunchiul celor cereşti, celor pământeşti şi celor
dedesubt” (Filipeni II, 10). Şi astfel a slobozit pe cei legaţi din veci şi iarăşi a revenit dintre morţi,
deschizându-ne calea către înviere.”