Sunteți pe pagina 1din 11

CAUZE CARE INLATURA CARACTERUL

CONTRAVENTIONAL AL FAPTEI

1
Cuprins
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei
comise ........................................................................................ 3
Starea de iresponsabilitate. ..................................................... 4
Legitima apărare ..................................................................... 5
Starea de extremă necesitate. ................................................. 6
Constrîngerea fizică şi/sau psihică. ........................................ 7
Riscul întemeiat ........................................................................ 9
Cazul fortuit ........................................................................... 10
Bibliografie. ............................................................................ 11

2
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei
comise

Codul Contravenţional al Republicii Moldova stipulează expres trăsăturile


esenţiale pe care trebuie să le întrunească o faptă,săvîrşită de către o persoană ,pentru că
aceasta să aibă caracter contravenţional,şi condiţiile pe care aceasta trebuie să le
întrunească că să poată fi încadrată în dispoziţiile acestuia.
Prezenţa acestor trăsături este strict obligatorie,iar absenţa oricărei din ele conduce
la excluderea caracterului contravenţional al faptei ,iar ca urmare duce şi la dispariţia
răspunderii contravenţionale.
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sunt acele
stări,imprejurări,situaţii,cazuri,condiţii prevăzute de lege a căror existenţă în timpul
comiterii faptei face imposibilă realizarea uneia dintre trăsăturile esenţiale ale
contravenţiei.
Consider că este necesar să amintim aceste trăsături esenţiale şi anume:gradul de
pericol social al faptei,săvîrşirea cu vinovaţie a acesteia,calificarea facută de lege ca fiind
contravenţie şi posibilitatea aplicării pedepsei contravenţionale.În toate cazurile de
întrunire a acestor trăsături suntem în prezenţa unei contravenţii care atrage după sine
răspunderea contravenţională.
Excepţie de la regula generală o fac cazurile prevăzute expres de lege.Art.19,Codul
Contravenţional al Republicii Moldova menţionează:
Se consideră cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională:
 Starea de iresponsabilitate;
 Legitima apărare;
 Starea de extremă necesitate;
 Constrîngerea fizică şi/sau psihică;
 Riscul întemeiat;
 Cazul fortuit.

Vechiul Cod al Contravenţiilor Administrative al Republicii Moldova prevedea doar trei


cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei şi răspunderea contravenţională şi anume:

3
 Extrema necesitate (art. 17,CCA);
 Legitima apărare(art.18,CCA);
 Iresponsabilitatea (art.19,CCA);

În literatura juridică rusă am găsit,de asemenea menţiune despre cauzele care înlatură
caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională şi anume că acestea
sunt fapte juridice prevăzute de legislaţia Federaţiei Ruse,care sunt asemănătoare
contravenţiilor administrative,dar în prezenţa acestora nu apare răspunderea:
 Persoana care a săvîrşit fapta nu a ajuns la vîrsta la care apare răspunderea.
 Extrema necesitate.
 Iresponsabilitatea.

Starea de iresponsabilitate.
Această cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională este consacrată în art.20 al Codului Contravenţional al Republicii
Moldova,care prevede:este în stare de iresponsabilitate persoana care săvîrşeşte o faptă
aflîndu-se în imposibilitatea de a conştientiza sau de a dirija actiunile sale din cauza
unei boli psihice cronice,unei tulburări temporare a activităţii psihice,a alienării mintale
sau a unei alte stări psihicepatologice.
Iresponsabilitatea poate fi determinată de diverse cauze de natură medicală (idioţenie,
cretinism, debilitate mintală, autism, boli psihice etc.). Ea poate fi permanentă sau
temporară.
Iresponsabilitate înseamnă incapacitatea unor persoane de a-şi da seama de sensul
şi de urmările faptelor lor sau de a-şi dirija în mod normal voinţa în timpul săvîrşirii
acţiunii sau inacţiunii ilicite.Iresponsabliltatea este o cauză de scutire de răspunderea
contravenţională întemeiată pe lipsa de vinovăţie din partea persoanei care a săvîrşit
contravenţia.Această stare de incapacitate poate fi constatată numai pe cale medicală,
medicii specialişti fiind cei care se pronunţă asupra capacităţii persoanei de a-şi dirija
acţiunile sau inacţiunile în împrejurari concrete.Nu trebuie să confundăm
iresponsabilitatea cu starea de afect,care este considerata drept circumstanţă atenuantă,la
care poate ajunge şi o persoană perfect sănătoasă sub aspect psihic.

4
Pentru iresponsabilitate se cer întrunite,cumulativ, 4 condiţii:
 Să existe starea de incapacitate psihică datorită căreia făptuitorul să nu-şi poată da
seama de acţiunile (inacţiunile) sale sau să nu le poată stăpîni;
 Incapacitatea psihică să existe la momentul săvîrşirii contravenţiei,cît şi la
momentul aplicării sancţiunii contravenţionale.(al.(2) art.20 CC).
 Starea de incapacitate psihică să fie determinate de alienatie mintală sau de alte
anomalii care nu permit receptivitate psihică;
 Fapta comisă să fie prevăzută de legea contravenţională.

Legitima apărare
În art.21 CC al Republicii Moldova,legiuitorul descrie legitima apărare ca o
situaţie în care o persoană săvîrşeste o faptă pentru a respinge un atac
direct,imediat,material şi real îndreptat împotriva sa,împotriva unei alte persoane sau
împotriva unui interes public.
Ordinea de drept din ţara noastră nu permite nici unei persoane lezate în drepturile sale
să-si facă singură dreptate. Sunt totuşi situaţii exceptionale în care o persoana este
victima unei agresiuni şi cînd în faţa unui pericol iminent, lipsită de posibilitatea de a
apela la întervenţia autorităţilor nu are alt mijloc de a evita pericolul decît savîrşind o
contravenţie.
Înlăturarea caracterului contravenţional al faptei în cazul legitimei apărări se
întemeiaza pe absenţa trăsăturii esenţiale a vinovăţiei.Pentru a fi în prezenţa legitimei
apărări este necesară existenţa mai multor condiţii şi anume:
 Fapta de apărare să fie precedată de un atac.

Prin atac se înţelege o acţiune efectuată cu intenţia de a aduce o atingere sau o vătămare
valorilor sociale care formează obiectul ocrotirii legale.
 Atacul să fie material,direct,imediat ;

Atacul este material ,atunci cînd se realizează prin acţiuni sau inacţiuni de natură să pună
în pericol,în mod fizic,valoarea socială împotriva căreia este îndreptat.

5
Atacul este direct cînd manifestarea materială a agresorului este îndreptată către o anume
valoare socială pe care o pune în pericol în mod nemijlocit.

Atacul este imediat în cazul în care acesta s-a dezlanţuit şi se află în curs de
desfăşurare.Acesta se consumă odată cu încetarea agresiunii.Dacă atacul nu a fost
declanşat,dar cuvintele,gesturile,demonstrarea diverselor unelte etc. indică obiectiv că
atacul va începe, iar fapta cade sub incidenţa legitimei apărări.

Atacul este în just atunci cînd persoana care recurge la comportarea agresivă împotriva
altei persoane,a drepturilor acesteia,ori împotriva unui interes public,nu are temei juridic.

 Atacul să fie periculos;

Atacul este periculos atunci cînd pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat
ori interesul public.
 Fapta săvîrşită pentru înlăturarea atacului să fie o contravenţie prevăzută şi
sancţionată de un act normativ;

Legitima apărare în materie contravenţională nu poate fi invocată şi nu produce efecte


juridice decît atunci cînd fapta comisă este o contravenţie prevăzută şi sancţionată de
lege.
 Apărarea să fie proporţional cu intensitatea atacului.

Pentru ca apărarea efectuată impotriva unui atac,să fie considerată legitimă,este necesar
să existe un raport de aproximativă proporţionalitate între fapta săvîrşită în apărare,pe de
o parte,şi atacul care a determinat nevoia de apărare,pe de altă parte.

Starea de extremă necesitate.


Art.22 CC al Republicii Moldova meţionează că este în stare de extremă
necesitate persoana care săvîrşeste acţiuni pentru a salva viata,integritatea corporală
ori sănătatea sa,precum şi viaţa,integritatea corporală ori sănătatea unei alte
persoane,un bun preţios al unei alte persoane,sau interesele publice de la un pericol
grav iminent,care nu poate fi înlăturat altfel.

6
În dispoziţia art.2.7 al Codului Contravenţiilor Administrative al Federaţiei Ruse este
stipulat expres că va fi considerat fapta săvîrşită din extremă necesitate dacă paguba
produsă va fi mai mică decît cea evitată.
Nu este în stare de extremă necesitate persoana care în momentul cînd a săvîrşit
fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmari vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Pentru existenţa extremei necesităţi se cer întrunite cumulativ urmatoarele condiţii:
1. Cu privire la pericol:
 Să fie real şi vădit, adică nu trebuie să fie o simplă banuială sau impresie
subiectivă a făptuitorului că se va declanşa o ameninţare efectivă;
 Să ameninţe anumite valori sociale ocrotite de lege;
2. Cu privire la atacul de salvare:
 Să fie o faptă prevăzută de legea contravenţională;
 Să fie singurul mijloc de înlăturarea pericolului;
3. Cu privire la corelaţia dintre pericol şi actul de salvare:
 Actul de salvare să nu producă urmări vădit mai grave decît valoarea salvată;
 În cazul unor urmări vădit mai grave produse prin actul de salvare decît cele puse
în pericol,făptuitorul în momentul comiterii contravenţiei să nu-şi fi dat seama că
pricinuieşte urmări vădit mai grave.

Constrîngerea fizică şi/sau psihică.

Al.(1) art. 23 CC al Republicii Moldova prevede că nu constituie contravenţie


fapta,prevăzută de prezentul cod săvîrşită din cauza unei constrîngeri fizice căreia
persoana nu i-a putut rezista şi care nu putea fi înlăturată în alt mod.
Al.(2) art. 23 CC al Republicii Moldova prevede că nu constituie contravenţie
fapta,prevăzută de prezentul cod,săvîrşită din cauza unei constrîngeri psihice exercitată
prin ameninţare cu un pericol iminent,pentru sine ori pentru o altă persoană,care nu
putea fi înlăturată în alt mod.

7
Motivul care înlătură caracterul contravenţional al faptei, în acest caz,constă în lipsa
trăsăturii esenţiale contravenţiei – vinovăţia – corelată cu lipsa libertăţii de voinţă şi
acţiune a făptuitorului,care este o condiţie indispensabilă subiectului oricărei contraventii.
Ca să putem fi în prezenţa constrîngerii fizice trebuie să fie îndeplinite un şir de
condiţii:
 Fapta comisă să fie prevăzută şi sancţionată drept contravenţie într-un act
normativ;
 Contravenţia să fie săvîrşită datorită unei acţiuni exterioare de constrîngere fizică
exercitată asupra făptuitorului prin care este paralizată capacitatea
contravenientului de a-şi dirija liber acţiunile;

Ca şi constrîngerea fizică, cea morală este o cauză care răpeşte persoanei constrînse
posibilitatea de a-şi putea determina şi dirija liber voinţa ,fapt ce exclude existenţa
vinovăţiei şi ,pe cale de consecinţă, înlatură caracterul contravenţional al faptei.Pentru
existenţa constrîngerii morale trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
 Să se exercite asupra psihicului făptuitorului o acţiune de constrîngere de către o
altă persoană prin ameninţare.Există constrîngere morală atunci cînd o persoană
aflată sub presiunea unei temeri puternice, provocată de ameninţarea venită din
partea unei alte persoane care o constrînge să acţioneze în sensul dorit de cel care
ameninţă;
 Ameninţarea să fie gravă. Persoana expusă pericolului poate fi făptuitorul sau altă
persoană,indiferent dacă între ele există vreo legatură(de rudenie,de prietenie sau
de interes etc.).De asemenea este necesar că între răul care se ameninţă şi cel care
ar rezulta din săvîrşirea contravenţiei să existe o anumita proporţie.
 Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decît prin săvîrşirea unei
contravenţii prevăzută şi sancţionată de un act normativ,situaţie impusă de cel
care ameninţă.

Cu alte cuvinte,cel constrîns nu are o altă posibiltate,decît cel mult,să suporte producerea
răului cu care este ameninţat,ceea ce nu reprezintă o soluţie de salvare.

8
Riscul întemeiat
Al.(1) art.24 CC al Republicii Moldova prevede că nu constituie contravenţie fapta
,prevăzută de prezentul cod, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul
riscului întemeiat în atingerea unor scopuri socialmente utile.
Cuvîntul risc putem să-l înţelegem că fiind posibilitatea de a ajunge într-o stare de
primejdie,de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă.Deci,riscul înseamnă o
acţiune (inacţiune) cu posibile cosecinţe dăunătoare.

Consider de cuviinţă de a menţiona faptul că legislatorul admite în calitate de cauza care


înlătură caracterul contravenţional al faptei comise doar riscul întemeiat.
Conform dispoziţiilor art.24 CC al Republicii Moldoa riscul se va considera
întemeiat numai în cazul în care:
 Scopul socialmente util nu putea fi atins fără acţiunile (inacţiunile) însoţite de
risc;
 Persoana care a riscat,a luat (a epuizat) toate măsurile de prevenire a cauzării de
daune intereselor ocrotite de legea contravenţională.

Din cele menţionate mai sus concluzionăm că va înlătura caracterul contravenţional


al faptei şi răspunderea contravenţională doar acea acţiune (inacţiune),autorul căreia nu a
găsit altă modalitate de a atinge scopul socialmente util.

Legislaţia în vigoare, şi anume Codul Contravenţional al Republicii Moldova prevede în


al.(3) art.24 limitele riscului sau cazurile cînd acesta nu se considera întemeiat:
 Era cu bună ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa persoanei;
 Conţinea ameninţarea de a provoca un dezastru ecologic;
 Conţinea ameninţarea de a provoca un dezastru social;

Mai există o opinie,potrivit căreia mai sunt şi alte circumstanţe care caracterizează
riscul întemeiat dar care nu sunt stipulate expres în lege.Potrivit acestei opinii,riscul nu
se consideră întemeiat în cazurile în care:
 Scopul social util putea fi atins prin alte mijloace şi acţiuni care nu presupuneau
risc;

9
 Persoana care a riscat nu a luat toate măsurile pentru a proteja interesele şi
valorile ocrotite de lege;
 Persoana a riscat pentru a atinge scopurile personale.

Cazul fortuit
Al.(1) art.25 al CC al Republicii Moldova prevede că nu constituie contravenţie
fapta, prevăzută de prezentul cod,al cărei rezultat este consecinţa unei imprejurări care
nu putea fi prevăzută.
Cazul fortuit a fost definit în doctrina ca fiind o împrejurare de fapt imprevizibilă
şi de neînlăturat care împiedică în mod obiectiv şi fără nici o culpă ,executarea unei
obligaţii,justificînd eliberarea de răspundere.
Caracterul contravenţional al faptei este înlaturat anume de faptul că făptuitorul a
fost în situaţia de “caz fortuit” ,neavînd posibilitatea de a prevedea factorul extern care a
produs rezultatul;el nu a prevăzut şi nici nu putea să prevadă această întîmplare care s-a
suprapus peste activitatea sa şi rezultatul survenit în urma acestei suprapuneri ;lipseste
deci factorul intelectiv.În lipsa lui,contravenţia a fost comisă fără vinovăţie,aceasta fiind
motivul pe baza căruia este înlăturat caracterul contravenţional al faptei.
Cazul fortuit nu trebuie confundat cu situaţia în care făptuitorul din cauze
subiective,nu a prevăzut rezultatul pe care,în mod obişnuit ,orice persoană l-ar prevede.
De exemplu,încalcarea liniei continue ce separă benzile de circulaţie pe o arteră
rutieră şi trecerea autovehiculului pe sensul opus circulaţiei datorită exploziei unui
pneu uzat constituie contravenţie;nu ne aflăm în prezenţa unui caz fortuit deoarece
conducătorul auto putea şi trebuia să prevadă explozia pneului şi să-l în locuiască.
La cazul fortuit imprevizibilitatea este obiecitvă deci generală,privind limitele
cunoaşterii umane în general,pe cînd în cazul expus,contravenţia s-a produs din cauza
neglijenţei şi lipsei de prevedere a făptuitorului ,astfel că imprevizibilitatea este
subiectivă, deci personală.
Pentru existenţa cazului fortuit este necesar să fi îndeplinite urmatoarele condiţii:
 Rezultatul acţiunii sau inacţiunii ilicite a contravenientului să fie consecinţa unei
împrejurări străine de cunoaşterea şi voinţa acestuia;

10
 Împrejurarea care a determinat producerea rezultatului trebuie să fie de aşa natură
încît apariţia ei să nu fi putut prevăzută.În cazul fortuit făptuitorul nu prevede un
anumit rezultat fiindcă obiectiv nu poate fi prevăzută ivirea întîmplării care va
produce acel rezultat;
 Contravenţia comisă ca urmare a întîmplării neprevăzute trebuie să fie sancţionată
de legea contravenţionlă,deoarece numai în privinţa acestor fapte existenţa
cazului fortuit este considerat ca o cauză de înlăturare a caracterului
contravenţional al faptei.

Bibliografie.

1. Codul Contravenţional al Republicii Moldova nr 218-XVI din


24.10.2008//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr3-6/15 din 16.01.2009.
2. Maria Orlov,Ştefan Belecciu.Drept Administrativ.Chişinău:”Elene-
VI”SRL,2005,p.270.
3. Sergiu Furdui.Dreptul Contravenţional.Chişinău:Cartier,2005,p.238.
4. Victor Gutuleac.Drept Contravenţional.Chişinău:ULIM,2006,p.267.
5. Victor Gutuleac.Tratat de Drept Contravenţional.Chişinău:2009,p.320.
6. Виктор Гуцуляк.Административное Право Р.М.Chişinău:”Elene-
VI”SRL,2007,p.457.
7. Кодекс Р.Ф. об Административных Правонарушениях.Москва:Юрайт,2002.
8. Макарейко Николай В.Административное Право.Москва:Юрайт,2003,p.222

11