Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n.

21 mai 1880,
București – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa
la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică,
de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române.
A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și
Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre
autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi
provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S.
Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii
române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni
din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre
autorii canonici din literatura română.

S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46,
numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei
Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”,
sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896
urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului
„Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale,
este nevoit să se întrețină singur, dând meditații. Anul 1896 este anul debutului său
literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru
Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui
Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va
rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la
„Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu
pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui
examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.