1.

Eficiența economică
Analiza unui sistem economic prin prisma gradului de dezvoltare a acestuia, a capacității de
supraviețuire și a direcției de dezvoltare se realizează prin măsurarea și definirea exactă a eficienței
economice. Așadar, eficiența economică constituie un rol important în dezvoltarea unei firme, fiind
realizată pe baza relației dintre resursele alocate și rezultatele obținute.
Eficiența economică1 măsoară rezultatele obținute într-o activitate economică referitor la resursele
consumate. Aceasta poate fi calculată în mărime absolută, utilizând metoda diferenței sau poate fi
calculată în mărime relativă cu ajutorul indicatorilor de eficiență.
Indicatorii de eficiență sunt obținuți prin raportarea efectelor la efortul depus pentru realizarea și
obținerea lor. În acest sens, eficiența economică poate fi caracterizată prin prisma următorilor
indicatori:
- Indicatorii generali ai activității economice, cel mai important fiind rata profitului. Acesta
reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit, iar în calcul acestuia se folosește profitul
total obținut, precum și resursele consumate;
- Indicatorii eficienței privind activitatea de producție, care presupun identificarea cheltuielilor
la 1.000 lei producție, a productivității muncii, a gradului de înzestrare tehnică a muncii,
producției la 1.000 lei capital fix, indicile de valorificarea a materiei prime, a coeficientului de
utilizare a materiilor prime și a consumului specific;
- Indicatorii de structura a rezulatelor obținute și a resurselor consumate: indicatorii de structură
prinvind forța de muncă, indicele timpului utilizat și procentul producției care vizeză o anumită
calitate în totalul producței;
- Indicatorii specifici unor domenii de activitate, care cuprind determinarea procentului
producției destinat exportului în producția totală, aportul valutar, dar și aportul valutar specific.

Eficiența economică se regăsește sub o diverisitate de forme, cele mai semnificative fiind următoarele:
a) Productivitatea, reflectă particularitatea unei activități de a fi utilă în atingerea obiectivului
propus. Acesta este legată în mod indisolubil de factorul timp, care în epoca contemporană a
căpătat valențe importante.
În componența productivității apar doua concepte, care sunt în strânsă legătură cu aceasta, și anume:
rentabilitatea și economicitatea. Rentabilitatea reprezintă însușirea unei unități economice de a obține
profit, în urma volumului mai mare al încasărilor, decât al cheltuielilor. Rentabiltatea este rezultanta
capitalului investit dintr-o activitate economică.
Economicitatea constă în capacitatea unei acșiuni de a se solda cu economisirea resurselor disponibile.
Aceasta exprimă măsura în care obiectivele sau performanțele prestabilite corespund efectelor
obținute. În același timp, eficacitatea se referă la sporirea producției totale la un consum specific de
factori de producție dat.
b) Eficiența economică simplă și complexă
Eficiența economică simplă analizeză și urmărește o singura activitate, fiind determinată pe o perioadă
relativ scurtă și urmărind un scop unic. În schimb, eficiența economică complexă analizează o
activitate ca parte componentă a unui sistem complex, cuantificând toate efectele rezultate dintr-o
activitate și urmărind un sistem independent de interese.

1
 c) Eficiența economică potențială și reală
Eficiența economică potențială se caracterizeză prin previziunea eficienței care ar putea fi atinsă, în
condițiile în care s-ar îndeplini cerințele privind realizarea unor efecte pozitive ca urmare a
consumului de resurse.
Eficiența economică reală reprezintă acea eficință atinsă în condițiile efective de comparare a
resurselor disponibile cu efectele obținute.