Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2 Atreziile şi stenozele jejuno-ileale sunt malformaţii congenitale care realizează o întrerupere totală
sau parţială a continuităţii lumenului intestinal şi constituie una din cauzele ocluziei intestinale neo-
natale
Clasificare GROSFELD
TIPUL I (21%) •Obstrucţie completă (membrană/diafragm) •Intestin de lungime normală, fără defect
mesenteric TIPUL II (9%)•Intestinul proximal se termină în deget de mănuşă şi este conectat de
intestinul distal printr-un cordon fibros TIPUL IIIa (17%)•Cordonul fibros lipseşte, există defect în V al
mezenterului•Intestinul are lungime mai mica TIPUL IIIb (20%)•Atrezie jejunală proximală •Absenţa
AMS•Intestin foarte scurtat•Defect mezenteric larg TIPUL IV (21%)•Atrezii multiple
segmentare•Combinaţii de tipuri I, II, III
Simptome clinice•Diagnostic prenatal: polihidramnios matern, care trebuie să ridice suspiciunea unei
malformaţii digestive•Diagnosticul la naştere: semnele clinice ale ocluziei intestinale care apar din prima
zi de naştere în cazul atreziei: vărsătura bilioasă, distensia abdominală progresivă, lipsa de eliminare a
meconiului •Cu cât obstrucţia este situată mai sus, vărsăturile apar mai devreme , iar în obstrucţiile
distale apar la 2-3 zile de la naştere•Deshidratare, febră, pneumonie de aspiraţie•Când survine
perforaţia, apar: contractura, edemul şi eritemul peretelui abdominal •În cazul stenozelor: simptome
discrete, episoade de subocluzie intestinală (vărsături intermitente, balonări postprandiale)
Diagnostic diferenţial
Лечение перелома ребер. При переломах ребер лечение состоит в новокаиновой межреберной
блокаде, а также спирт-новокаиновой анестезии области перелома. При выраженных явлениях
плевропульмонального шока целесообразно произвести вагосимпатическую блокаду на стороне
повреждения по А. В. Вишневскому. Повязки не накладывают, так как тугое бинтование ограничивает
экскурсию легкого, что отрицательно сказывается на восстановительном периоде (возможны
осложнения в виде пневмонии, плеврита). В неосложненных случаях выздоровление наступает через
2—3 нед.
Одним из тяжелых повреждений является сдавление грудной клетки между твердыми предметами или во
время обвалов. Сдавление при закрытой голосовой щели ведет к сильному повышению внутригрудного
давления, которое передается на систему верхней полой вены, не имеющей клапанов. В результате
возникает обратный ток крови, который приводит к повышению давления и разрывам мелких вен головы, шеи
и верхней половины грудной клетки. Развивается характерная для травматической асфиксии картина: в
указанных местах, а также на конъюнктиве, слизистой оболочке полости рта и носа и барабанной перепонке
появляются мелкоточечные характерные кровоизлияния, которые медленно рассасываются в течение 2—3
нед.
Травматическая асфиксия нередко сопровождается явлениями шока, в связи с чем при оказании помощи
пострадавшему ребенку показаны противошоковые мероприятия.
При прямом и сильном воздействии на грудную клетку могут возникнуть более тяжелые повреждения
внутренних органов. При значительных разрывах легочной ткани и повреждениях сосудов может
наблюдаться сильное внутриплевральное кровотечение, которое приводит к смерти ребенка. Так же опасны
повреждения бронхов, вызывающие напряженный пневмоторакс. Продолжающееся поступление воздуха в
плевральную полость коллабирует легкое, смещает средостение, развивается эмфизема средостения.
Состояние ребенка катастрофически ухудшается и только активные действия хирурга могут спасти больного.
При повреждениях бронха мероприятия состоят в срочном оперативном вмешательстве и ушивании
поврежденного участка. Дренаж по Бюлау или активная аспирация целесообразны при небольших
повреждениях легких и бронхов.
Voletul costal Fracturile mai multor coaste ridică problema voletului costal. Cel posterior este rareori
mobil şi nu determină o respiraţie paradoxală. Din contră această respiraţie apare foarte des când
voletul este lateral sau anterior. Diagnosticul se pune cu ocazia inspecţiei: mişcările unui segment al
cutiei toracice se fac anormal, în contratimp cu restul cutiei toracice.
Un volet care produce suferinţă respiratorie necesită o fixare imediată sau o tracţiune continuă a lui.
Fixarea este făcută cu ajutorul unor broşe trecute pe sub piele şi muşchi, sau cel mai eficient cu placa
(procedeul Coman). Dacă aceste mijloace nu dau rezultate va trebui practicată o traheotomie înainte ca
bolnavul să obosească. Respiraţia artificială suprimă orice respiraţie paradoxală, pentru că, în acest caz
peretele toracic nu mai joacă un rol activ, ci unul pasiv.
În inspir voletul se ridică o dată cu restul peretelui toracic, fiind împins de plămânul umflat de
respirator, iar în expir coboară o dată cu peretele toracic.
PNEUMOTORAXUL LA COPIL = prezenţa unei colecţii de aer între cele două pleure. Manifestări clinice : -
junghi toracic unilateral, cu debut brusc, de obicei după un efort fizic, agravat de tuse, respiraţie sau
mobilizare toracică - dispnee - cianoză - instalarea unei detrese respiratorii - dacă pneumotoraxul este
cu supapă pacientul prezintă: - puls rapid, filiform - paloare - dilatarea venelor gâtului - anxietate - şoc -
colaps circulator - La examenul fizic pulmonar prezintă : - bombarea hemitoracelui de partea afectată -
diminuarea vibraţiilor vocale - diminuarea murmurului vezicular. Cauze de pneumotorax : 1. traumatic 2.
iatrogen : - puncţii pleurale 3. idiopatic
Pneumotoraxul deschis este consecinţa plăgilor penetrante toracice. În timpul mişcărilor respiratorii,
aerul atmosferic intră şi iese liber în şi din cavitatea pleurală cu un şuierat
specific (traumatopnee)Fiziopatologie : egalizarea presiunii pleurale cu cea atmosferica + modificarile de
la capitolul precedent duc la insuficienta respiratorie si circulatorie acuta. Tratamentul de urgenţă
constă în închiderea toracelui (transformarea pneumotoraxului deschis în pneumotorax închis) cu benzi
de leucoplast şi pansament compresiv, respectând regulile de asepsie şi celelalte reguli de tratament ale
plăgilor: vaccin sau ser antitetanic, antibioterapie. În continuare, plaga toracică se rezolvă chirurgical.
Pneumotoraxul inchis –orificiul de patrundere a aerului se inchide si nu exista comunicatie cu exteriorul.
Pneumatorax cu supapa-aerul intra si nu iese din cavitatea pleurala ,apar fenomene de deviere a
mediastinului . Pneumotoraxul sufocant sau cu supapa se manifesta cu dispnee paroxistica. Ritmul
cardiac creste (tahicardie), iar datorita perturbarii circulatiei normale scade tensiunea arteriala. Sangele
stagneaza in vene, cu risc de insuficienta respiratorie, soc si chiar deces.
Tomografia computerizată este utilă pentru : - depistarea unui pneumotorax mic, - pentru evaluarea
parenchimului pulmonar - depistarea bulelor subpleurale.
TRATAMENT ♦ pneumotorax simptomatic, afectează peste 15% din plămân, necesită internare în spital –
drenaj pleural pe tub de dren toracic, cu cateter mic, plasat în spaţiul 4-5 i.c. pe linia axilară anterioară ♦
dacă după primele 10 zile de drenaj pe tub de dren toracic pneumotoraxul nu s-a rezolvat se trece la
terapia chirurgicală: pleurodeza (scleroterapia) cu pudră de talc sterilă, doxiciclină, minocilină sau
bleomicină prin toracoscopie. TORACENTEZA PRIN ASPIRATIE PE AC : - este utila pentru evacuarea
aerului pleural in cazul pneumotoraxului simplu, necomplicat, spontan
Hemotorax
Clinic paloare dispnee anxietate / torpoare vibratii vocale greu perceptibile matitate la percutie murmur
vezicular absent
Radiologic
• Sangele extras din pleura prin toracenteza sau alte metode poate fi autotransfuzat.
CONTUZIA PULMONARA
dilacerari pulmonare, infiltrare hematica interstitiala si intraalveolara (trauma violenta)
b) 1. cu mecanism extern: arme albe/de foc, interventii chirurgicale 2. cu mecanism intern: corpi straini
ascutiti, manevre endoscopice (exploratorii/terapeutice).
Semnele clinice depind de localizare si cauza determinanta. In perforatiile esofagului cervical semnul cel
mai frecvent este emfizemul subcutanat localizat la nivelul gatului si odinofagia. Durerea profunda,
estompata, se exacerbeaza la miscarile capului, deglutitie sau tuse. Sunt prezente de asemenea
regurgitatii sanguinolente. Pleura apicala poate fi interesata determinand pneumotorax. Daca traheea
este afectata apare dispnee, stridor cu posibilitatea de aparitie a fistulei eso-bronsice. Patrunderea
salivei in tesuturile paraesofagiene, ca si colonizarea microbiana, determina mediastinita cu evolutie
imprevizibila . Perforatiile esofagului toracic determina tahicardie si fenomene septice instalate dupa
cateva ore de la accident. Durerea retrosternala este importanta, iar dispneea este relevanta pentru
pneumotorax. Disfagia, sputa hemoragica, durerea retrosternala si emfizemul subcutanat sunt
edificatoare pentru perforatia esofagului toracic. Daca concomitent se produc leziuni ale vaselor, mai
ales in plagile penetrante, se poate forma o fistula aorto-esofagiana care este fatala. Cu toate acestea,
data fiind frecventa cunoscuta a leziunilor iatrogene, consecinta cea mai de temut este mediastinita.
2. Examenul radiologic
semnele perforatiei unui organ cavitar:
- emfizem mediastinal (pneumomediastin)
- pneumotorax/piopneumotorax
- emfizem subcutanat (cervical/toracic)
- pneumoperitoneu
- prezenta aerului in spatiul retroesofagian cervical
5. Toracenteza:
extrage secretie gastrica acida administrarea de albastru de metilen pe sonda nazo-
gastrica: lichid pleural colorat in albastru 6. CT:
TratamentPrincipii terapeutice de baza:
4.Синдром пальпируемой опухоли брюшной поло- сти .Под синдромом пальпируемой опухоли
брюшной полости (СПОБП) подразумевают наличие пальпи- руемого образования в любой
области брюшной полости, что является признаком патологии, требу- ющей неотложной и
правильной диагностической и лечебной тактики . Можно выделить три основные причины, лежа-
щие в основе СПОБП: 1) опухоли (доброкачественные и злокачествен- ные); 2) острая
хирургическая патология — абсцессы и инфильтраты, некоторые виды кишечной не-
проходимости (инвагинация), гематомы; 3) другие причины и заболевания — паразитарные
(эхинококковые и альвеококковые кисты), поро- ки развития (пилоростеноз, гидронефроз, кисты
брыжейки и урахуса, дивертикулы), заболевания, протекающие с гепато/спленомегалией
Клиническая картина зависит от локализации образования и определяется значением
пораженного органа. По клиническим проявлениям пальпируемые образования делят на две
основные группы: опухоль с бессимптомным течением и опухоль с выраженными клиническими
симптомами (нарушение образования или оттока мочи, сдавление кишечных петель,
анемический синдром, надпочечниковая недостаточность).