71.

Tumorile maligne si polumaligne

Tumoare, cu sinonimul tumoră[1] (lat. tumor, umflătură) este o masă de țesut nou format, care se
dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule[2]. Noțiunea de tumoare
nu este sinonimă cu cancerul. Tumorile pot fi benigne sau maligne, iar cancerul este o boală malignă,
care poate fi tumorală sau nu (leucemiile, care sunt cancere ale sângelui, nu sunt boli tumorale). În
engleză termenul neoplasm este folosit ca sinonim pentru tumoră.

72. Reglarea neurogena a reactiei de aparare si adaptare a organismului la

trauma
1. Exacitațiile apărute în zona traumată se transmit prin căile eferente la centrele subcorticale și
formațiunile reticulare unde sub acșiunea lor apare un focar de excitașie de aici căile aferente
intracentrale în cortexul cerebral unde sub influența lor la fel apare un focar de excitație. centrele
subcorticale și formațiunile reticulare primes inpulsuri de răspuns care coordonează și integrează
funcțiile acestora din partea cortexului cerebvral. centrele subcorticare la rîndul său transmit impulsuri
trofice și de altă natură tuturor organelor și sistemelor și îndeosebi în zona traumată. concomitent
impulsurile de excitație prin căile transmisibile din zona traumei desting cortexul cerebral. cortexul
cerebral transmite impulsuri de răspuns în zona traumatică dar deja cu modificările care au avut loc sub
influența impulsurilor parvenite din cortexul cerebral și centrele subcorticale. la funcționarea normală a
SN în zona transmisă se organizează o reație de apărare și adaptare normogenă. La anumite devieri ale
SN și a excitațiilor puternice din zona traumei focarul de excitație din cortexul cerebral se transformă în
focar de stagnare. la recepția continuă a excitației din focarul traumei focarul de stagnare se răspțndește
în tot cortexul și apare inducția pozitivă și mișcările haotice ale celulelor în regiunea talamohipotalamică.
în rezultat apare fenomene destructive în zona traumei care duc la diminuarea vitală a celulelor, țes.
org. și ăntreg organism. în cazul traumei nesemnificative inpulsurile transmise din zona traumei pot să
se analizeze , stagneze la diverse nivele ale SN ( n. periferici, paraganglioni, ganglioni simpatici etc.)

73. Reglarea humorala a reactiei de aparare si adaptare a organismului la

trauma
În hipotalamus sub influența impulsurilor transmise din zona traumei apare un focar de excitație -
seceția de neurohormon. Nh prin arteria portală se transmite în hipotalamul aici sub influența Nh și sub
influența reflectorie din partea SN secretă H. adenocorticotrop și H. somatotrop care pătrund în sțnge .
Prin fluxul sanguin acești hormoni desting suprarenalele și secretă adrenocorticotrop- cortizon: slăbesc
reacțiile de apărare și adaptare a gor. la traumă, antiinflamatorie. somatotrop- dexoxicorticosteron:
intensifică reacțiile de apărare și adaptare inflamator. În rezultat în zona traumei se organizează o
reacție nenergică de apărare și adaptare. Concluzii procesele de reglare nervoasă și humorală a org. la
traumă poit fi influențare prin acțiunea asupra lor cu metode și remediile terapiei patogenice.
74. Formele de manifestare a organismului la trauma - colapsul si socul
Colapsul- stare subită temporară a insuficienței cardiace urmată de scădere bruscă a presiunii arteriale și
funcții vitale ale org. stare de prostrație (leșin) extrimală, moarte aparentă.

Cauze: traume , hemoragii mari, durere puternică, intoxicații grave, spasme puternice, supraoboseală
musculară.

Clinica : starea de abatere, cadere, puls sclab imperceptibil, repirație super5ficială , mucoase cianotice, T
scăzută, extremități reci, reacții slabe sau lipsesc, musculatură relaxată.

Tratament: lichidarea cauzei, prevenirea excitații puternice cu anestetice, animalul se așează cu capul în
jos, tratament medicamentos, învelirea, încălzirea animalului , respirație artificială, adm. intracardiac a
remediilor respective.

Șocul- o stare subită de scurtă durată de extitație puternică care trece în inhibiția SN și a tuturor
funcțiilor vitale ale org.

Clasificare:

1. După factorul etiologic

a. Traumatic

b. Operațional

C. Hemotransfuzional

d. Anafilactic

2. Durata de manifestare

a. primar - nemijlocit în timpul traumei

b. secundar- citeva ore sau zile

Geneza șocului primar evoluează în 3 faze: erectilă, torpidă, paralitică

Etiologia: leziuni , fracturi grave, strangulări ale trunchiurilor nervoase, răni cavitare grave, arsuri și
degerături, ruperea țes org.

Drept cauze favorizante șocul recunoaște: frica, surmenajul, supraoboseala, subnutriția.

75. Patogeneza si clinica socului

Patogeneza: nu este stabilită definitiv. cel mai corec ilucidează patogeneza socului Teoria
neuroreflectoare conform cărei sub influența supra excitațiilor apare faza erectilă care brusc trece în
faza torpidă. În cortexul cerebral apare inducția pozitivă și stagnarea supraliminală în rezultat apare
inhibiția protectoare și excluderea cortexului din funcția de reglare.

Clinica: 1. Faza erectilă- citeva secnde, minute . se caracterizează prion agitație bruscă- violentă, emite
sunete , se zbate, ochii larg deschiși, pupile mară, respirații accelerate, excitație bruscă. În forma ușoare
organismul singur iese din starea de șoc. În forma gravă apare faza torpidă- inhibiția bruscă a
organismului, lipsa reacției la excitație, diminuarea reflexelor, nări, pupire mărite, nemișcare, puls
frecvent, slab, t scate, activitatea cardiacă slabă , funcțiile diminuate.

În geneza favorabilă ți tratament corespunzător organismul iese din starea de șoc. În caz contrar șocul
trece în faza paralitică consecință a epuizării funcției SN și apariție paraliziilor în creierul
cerebral și spinal.

76. Reactia simptomato-morfologica a organismului la trauma - inflamatia

Inflamația- reacție reflexă de apărare și adaptare a organismului la traumă care se manifestă prin
dereglarea metabolismului tisular, reacția vasculară, fagocitozei, enzimolizei, prin alterație și
proliferație. Rubor tumor dolor calor funcțio laesa

Clasificarea

după etiologie aseptice-exudative, proliferative. septice- seroase, serofibrinoase, fibrinoase,

hemoragice.

după manifestare : acute, subacute, cronice

După manifestare : proliferative cronice

La inflamații aseptice și alergice care apare în rezultat sensibilizării prealabile a organismului.

Inflamații septice : infecțioase, purulente, putrificante, anaerobe, specifice, parazitare.

Componenții reciproc legați- alterația și proliferația pe baza intensității căror se desting următoarele
varietăți ale inflamației: normergică-(reacție adecvată de răspuns a org, la traumă, hiperergică,
hipoergică-(reacție sporită și scăzută a org. la traumă).

77.Prima faza a inflamatiei si perioadele inflamatiei aseptice si purulente in

aceasta faza
Prima fază- fenomene deterioratoare este însoțită de dereglări biofizico-chimice în regiunea
inflamatoare: circuit sanguin și limfatic, scade tonusul vascular, sporește exudația, infiltrare celulară,
intensificarea fagocitozei, sporește pH, fenomen degenerative urmate de modificari în procese de
hidratare.
78.Faza a doua a inflamatiei si perioadele inflamatiei aseptice si purulente in
aceasta faza
Faza a doua - reversarea tuturor proceselor care au apărut în prima fază aici predomină procese de
regenerare asupra celor distructive, normalizrea tuturor funcțiilor apărute în urma traumei.

79.Posibilitatea reglarii reactiei de raspuns a organismului in cazul traumeleor

cu metodele si remediile terapiei patogenice
Principii generale de reglare a inflamației recurg la lichidarea cauzei și normalizarea reacției de răspuns a
org.

Este necesar: metode fizice, chimice, biologice de a exclude cauze, asigura liniște , preîntîmpinarea
supraextitării SN, crearea condițiilor favorabile de întreținere, asigurarea rației balansate.

80.Caracteristica mecanismelor terapeiei patogenice

81.Novocainoterapia
Pentru clarificare amecanismului de acțiune a blocajului novocainic este necesar de reținut: SN somatic
primește impulsuri de la neuronii vegetative ( viscerali) și de la el însuși în conformitate cu informația
primită centrele nervoase acționează ca system nervos vegetative.

Nervii simpatico se află în toate organelle și țesututirle care se enervează de către nervii cerebrospinali și
parasimpatici.

Fiecare organ intern și system cardiovascular se inervează dublu din partea SVS și PS se află înm
antagonist

Funcțiile SNV permanent se coordonează și se integrează de către cortexul cerebral. Toate procesele
care decurg în organism se află sub influența acțiunii neurpnodulare trofice. La excitașie se determină de
in tegritatea funcțională a SNS de atitudinea reciprocă a lui cu SN parasimpatic și deasemenea în
asociație cu SNS și endocrin.

82. Mecanismul influenței curative a blocajului novocainic

Efectul terapeutic al blocajului novocaini se determină : de starea inițială a SN somatic și vegetativ,
depinde de gradul de supraexcitație a lor .

Acest efect este condiționat de: întreruperea fluxului de excitații transmise în centrele subcorticale și
cortexul cerebral, durata acțiunii novocainei asupra terminațiilor nervoase în zona blocajului, este
predeterminat de longevitatea acțiunei novocainei cu diferite structuri nervoase ale SNC.
Esența acțiunii curative a blocajului novocainic constă în ănlocuirea excitațiilor puternice cu excitații
slabe sau în ceea ce duce la normalizarea enervației trofice în focarul patologic și la diminuarea
fenomenelor neurodistrofice. În rezultat în focarele de inflamație predomină procese regenerative și
restabilirea supra componentelor deterioratoare și procesul capătă o evoluție favorabilă

83. Varietățile blocajelor novocainice

1. Bl. exteroreceptorilor

2. Bl intero-receptorilor adm. nov. în cavități anatomice : peritoneală, toracică, articulară, tecile

tendoniale.

3. BL. SNSomatic : trunchiurile nervoase și receptorii

4. Bl. Trunchiului simpatic paravetebral, ramurile lui și ale ganglionilor simpatici.

5.Bl. plexelor nervoase arenal, solar

6. Intra vasculară

În practică frecvent se aplică blocajul circular în jurul rănilor , focarelor patologice și în jurul
extremităților.

84. Somnul medicamentos

În scopul proecției cortexului cerebral de supra excitația impulsurilor dureroase în scopul lichidării
inhibiției difuze a cortexului cerebral și în scopul normalizării funcției și ameliorării procesului
protectoare și adaptive a organismului se aplică remediile sedative și neuroleptice. Dintre care sunt:
aminazina, bromidul de natriu, medinol, uretan, morfina, alcool, tiopental de natriu, clorarhidrat,
hexenalul, ketalarul, clipsos, barbital de natriu, fenobarbital, veronal, promidola, opium.

85. Caracteristica terapiei tisulare

Terapia tisulară metoda de amn. în org. bolnav a țes. consevate de origine anm. și vegetală sau a
stimulatorilor biologici elaborați de țes. efectul stimulator și curativ al țes. conservate conform lui Filatov
constă în formarea stimulatorilor biogenici eliberați în procesul păstrării țes. la t joase . conform lui
Crauze efectul stimulator al preparatelor tisulare depinde de produsele dezintegrării tisulare , a
proteinelor , nucleoproteide, histamină , acidul hialuronic, biocatalizatorilor, care se formazeă în
procesul conservării țes.

Terapia tisulară se ralizează prin crearea înplantarea și adm. parenterală al țes. conservate. În rezultatul
acțiunii stimulatoare biogene și produselor descompunerii proteinelor în orgm, are loc: ameliorarea
funcția trofico a SN , crește secreția suprarenmalelor, progesteronului, pancreasului, gl. paratiroidiene,
ameliorarea proceselor reenerative, sporește funcția motorie și secretorie a tractului gastro-intestinal,
sporește met. gazos, normalizează ritmul repirației, a activității cardiace, indicilor sanguini, react.
mediului, diminuează sindromul durerii, ameliorizează starea generală, sporesc procesele de asimilare,

Pentru TT se aplică următoarele țesuturi: pielea, epiploonul, ficat, placenta, corp vitros, cristalin,
testicule, sțnge, splină, peritoneu, ombilic. Vegetale: funze aloe, platan, morcov, sfeclă, componente
structurale, rădăcini, tulpini.

86. Pregătirea preparatelor și suspensiei tisulare

Pielea : recolarea din regiunea gîtului a anm. bolnave prin incizia fisiformă cu respectarea reg. aseptice și
antiseptice la margini se aplică sutura.

Organe parenchimatoase se recoltează imedia după sacrificarea anm. țes. recolate se secțioanează în
părticele și se așează în anumite vase

Conservarea țes. după filatov. vasul cu țesuturi se acoperă cu tifon și se păstrează în frigider la t 4grade
6-8 zile , apoi țes. se sterilizează în autoclav 1h 120 grade și țes, sunt utile pentru implantare. țes. supuse
prelucrării duble la t 120 grade sunt utile pentru implantare în 36 luni la păstrarea lor în frigider.

Conservarea țes după crauze. vasul cu țes. se umple cu soluțe de 2% de clor acid se păstrează la
întuneric temperatura camerei primele 3-4 zile clor acidul se schimbă în fiecare zi și pe urmă în ziua a 6-a
, după ziua 7-a țes. sunt utile pentru implantare în decurs de 4-6 luni cu 24h înainte de folosirea țes.
cloracidul se schimbă. Pregătirea suspensiei tisulare . Țes parenchilui conservate se fărimițează se
diminuează cu sol. fiziologică și se aplică infuzia timp de 2h , se încălzește în decur se 1h la t 80grade în
baia cu apă , se filtrează prin tifon - se toarnă în fiole care se sudează - T120 grade în autoclav 1h , fiolele
se păstrează la întuneric se aplică conform prescripțiilor .

87. Tehnica terapiei tisulare. Indicațiii și contraindicații la aplicarea țesuturilor

conservative.
În regiunea medie a gîtului se pregătește cîmpul operator se aplică anestezia locală și se secționează
pielea în lung la 2-3 cm în partea inferioară subcutan se introduce pensa hemostatică , se deschide și se
extrage deschisă. În rezultat se formează un buzunar subcutan în care se introduce părticica tisulară și la
margini se aplică sutura. În caz de necesitate producedura de implantare se repetă 20-30zile. Înafară de
implantașie se poate de amn. diferite emulsii , suspensii, țes. ferimițate.

Indicații: vindecarea atonică extinsă a rănilor, maladii cronice ale pielii , nevrite, parezii, paralizii, procese
purulente necrotizate , deschise, boli ochilor, paratelor genitale, dinți.

Containdicații: procese purulente inchise , sepsis, gestație, afecțiuni cardiovasculare.

88. Mecanoterapia
Mecanoterapia reprezintă un mod particular de gimnastică medicală care utilizează aparate mecanice
bazate pe sistemul pârghiilor. Aceste aparate pot fi acţionate de forţa musculară a pacientului sau de o
forţă exterioară (contragreutăţi, forţă aplicată de kinetoterapeut). Într-o accepţiune mai largă, clinicienii
au inclus în noţiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizează diferite instalaţii şi aparate mai
simple sau mai complexe, precum instalaţiile de scripeţi, arcurile, cuştile Rocher, mesele speciale de
kinetoterapie, bicicletele ergometrice.

89. Termoterapie
Termoterapia este o metoda de tratament care utilizeaza factorul termic ca agent terapeutic, vehiculat
de diversi vectori: apa, lumina, aer, nisip, namol, parafina.

Obiectivele termoterapiei sunt: reechilibrarea mecanismului de termoreglare, cresterea apararii

imunitare, combaterea mecanismelor generatoare de boala, „calirea“ organismului.

Pornind de la reactia pielii si a circulatiei sanguine locale, cat si de la cea generala, asupra organismului,
efectele termoterapiei sunt urmatoarele:

- acumularea de “caldura” la nivelul pielii si a tesutului muscular;

- modificari circulatorii locale, la distanta si in profunzime;

- scadrea inflamatiei;

- efect analgezic;

- stimularea procesului de termoreglare periferica;

- vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic.

90. Aplicarea razelor ultraroșii și acțiunea razelor vizibile de lumină.

RIR în general are efect termic în profunzime - 4-8mm, activează mișcările oscilatorii și frecvgente ale
ionilor și celulelor , stimulează trofica țesuturilor ( circ sanguine, limfatice, fagocitoza, procese
peroxidante, schimb de substanțe, alte reacții fizico-chimice).

Surse artificiale: lampa infraroșie, soliux, minin, unde UR.

RVL- acțiune asupra org. prin intermediul aparatului de recepție a analizato vizual și SNC , acordă efect în
țesuturi în majoritate termic, prin reflexie , stimulează funcțiile gl. endocrine și altor gl. cu secreție
internă.

91Aplicarea razelor utraviolete și acțiunea razelor solare.

RUV- nu sunt vizibile, pătrund în țesuturi pînă la 1mm , are efect antirahitic., efect asupra met. Ca-P,
transformă provitD-ergosteron în vit. D3,4,2, sintetizarea subst. histaminice, intesifică tonusul SN,
sporește leucocitoza, vindecarea plăgii, efect bactericid ( denaturarea preteinelor bacteriene, virotice,
inhibă toxinele, dezinfecția apei.
La fototerapie se referă razele solare, e o necesitate importantă ca și aliment și adăpatul.

92. Electroterapia - este aplicarea prin acțiunea dozată a curentului electric și cțmpul
eletromagnetic, galvanizarea, electroforeza, electrostimularea, inductoterapia, terapia cu frecvență
înaltă.

Indicații: procese inflamatorii locale, granulații patologice, egzeme, ulcere, patologiile aticulare,
tendinoase, paraliziile.

sporește leucocitoza, fagocitoza, gl. endocrine, trofica tisulară, vascularizația, dispar spazmele vasculare,
diminuează excitabilitatea, crește corpii imuni, ameliorează granulația.

93. Terapia cu ultrasunet.

Se folosesc msunete cu frecvența oscilațiilor neauzibile pentru om, care străbate țes. pînă la 8cm. are loc
mișcări oscilatorii ale celulelor pulsarea lor. Micromasaj tisular, degajare de căldură.

Indicații: patologii sist. tendoligamentar, articular, oase.

Contraindicații : gestația , procese purulente inchise.