Activitatea diaminoxidazei (DAO)

synevo.ro/activitatea-diaminoxidazei-intoleranta-la-histamina

Activitatea diaminoxidazei (DAO)

Informaţii generale

Intoleranţa la histamină este consecinţa unui dezechilibru între histamina acumulată

în organism şi capacitatea de degradare a acesteia. Aceasta afecţiune nu este mediată
prin anticorpi IgE, de aceea testele cutanate şi dozările de IgE specifice vor da
rezultate negative1;2.

Histamina este o amină biogenă prezentă în cantităţi variabile în multe alimente. În

mod normal histamina alimentară este rapid detoxifiată de către aminoxidaze;
persoanele care prezintă o activitate redusă a acestor enzime au risc de a dezvolta
intoleranţa la histamină. Principala enzimă implicată în metabolismul histaminei
ingerate este diaminoxidaza (DAO), proteină stocată în structurile veziculare asociate
membranei plasmatice a celulelor epiteliale şi eliberată în circulaţie în prezenţa
stimulilor adecvaţi.

Scăderea capacităţii de degradare a histaminei datorită unei activităţi DAO reduse

poate determina o serie de manifestări clinice care mimează o reacţie alergică: diaree,
cefalee, urticarie, prurit, flushing, simptome rino-conjunctivale, bronhospasm,
hipotensiune, aritmii cardiace. Intoleranţa la histamină devine clinic manifestă când
organismul este încărcat cu histamină mai mult decât poate cataliza (consum de
alimente bogate în histamină, alcool sau medicamente care eliberează histamina sau
blochează DAO). Bolile alergice precum febra fânului sau sensibilizările la fungi
reprezintă o sursă în plus de histamină care se adaugă la cea din alimente. Cel mai
frecvent afectate sunt persoanele de sex feminin cu vârste între 30 şi 55 ani.

Histamina apare în alimente datorită activităţii bacteriilor, printr-un proces de

decaboxilare a aminoacizilor. De aceea se găseşte în cantităţi mai mari în alimentele
fermentate (de ex. brânză, varză murată sau vin) şi bogate în proteine (de ex. peşte,
carne şi mezeluri). Niveluri foarte mari se găsesc, de asemenea, în alimentele
alterate2.

Nivelul de histamină creşte odată cu perioada de păstrare a alimentelor de aceea

acestea trebuie pregătite rapid, nu trebuie stocate mult şi nu trebuie reîncălzite!
Datorită stabilităţii la căldură, histamina nu poate fi distrusă nici prin congelare, nici
prin fierbere, prăjire sau coacere1;2.

În majoritatea cazurilor, deficitul DAO este dobândit ca urmare a unor afecţiuni

gastrointestinale care scad producţia DAO sau a inhibării activităţii enzimatice prin
consum de alcool şi diverse medicamente. Cu toate acestea, studii recente au
evidenţiat o mare variabilitate individuală în expresia DAO la nivelul celulelor

1/5
epiteliale intestinale şi diverse polimorfisme la nivelul genei DAO asociate cu afecţiuni
gastrointestinale, care demonstrează existenţa unei predispoziţii genetice la un
subgrup de pacienţi cu intoleranţă la histamină.

Pacienţii diagnosticaţi cu deficit DAO pot beneficia de o dietă corespunzătoare care

elimină alimentele cu un conţinut ridicat în histamină. Deoarece alcoolul creşte
permeabilitatea intestinală şi prin aceasta nivelul histaminei in organism, se vor evita
băuturile alcoolice la masă. De asemenea antialgicele (aspirina) facilitează o creştere a
permeabilităţii intestinale2.

Alimente cu un conţinut ridicat în histamină

Vinul şi alte băuturi alcoolice

Histamina apare şi în procesul de fermentaţie alcoolică. Bacterii acidifiante ca

Pediococcus cerevisiae au fost identificate ca formatoare de histamină. Conţinutul în
histamină este un criteriu de calitate al vinului. În general vinurile roşii au un conţinut
ridicat în histamină. Pot fi întâlnite concentraţii de histamină de până la 3000 µg/l în
vinurile care dau în mod caracteristic cefalee.

Conţinutul mediu în histamină:

Vin roşu: 60-3800 µg/l

Şampanie: cca 670 µg/l
Spumos: 15-80 µg/l
Vin dulce: 80-400 µg/l
Vin alb: 3-120 µg/l
Bere: 20-300 µg/l

Peşte

Categoriile de peşte după consumarea cărora apar adesea simptome de intoxicare

aparţin familiei Scombridae (macrou). De aceea în literatura engleză cazurile de
intoxicaţie sunt descrise sub numele de “scombroid poisoning”. Peştii din această
familie (mai ales tonul şi macroul) au o cantitate mare de carne roşie cu un conţinut
crescut de histamină. Dar şi la alte tipuri de peşte s-au măsurat cantităţi crescute de
histamină: heringi, sardine şi sardele. Producţia de histamină este influenţată de
temperatura la care este ţinut peştele până la pregătirea sa culinară. În cazurile în
care s-au găsit cantităţi mari de histamină în conservele de ton sau macrou afumat,
cercetările au dovedit că peştele n-a fost transportat în condiţii de refrigerare
corespunzătoare sau a fost depozitat inadecvat. În mod surprinzător s-au găsit
cantităţi mai mari de histamină în marinată decât în carnea de peşte.

Ton: până la 8000 mg/kg

Macrou afumat: până la 788 mg/kg
Macrou (conservă): până la 15 mg/kg
Sardina: până la 1500 mg/kg
Sardele: până la 180 mg/kg
Hering: până la 12 mg/kg (mai ales marinat)

2/5
Lapte/brânză

În timp ce laptele crud şi cel de băut conţine cantităţi minime de histamină, unele
sortimente de brânzeturi au niveluri ridicate. În general se consideră că nivelul de
histamină creşte cu maturarea şi cu stocarea. Bacteriile incriminate sunt diverşi
lactobacili şi streptococi.

Emmentaler: 10-500 mg/kg

Stilton (brânza cu muceagai albastru): cca 160 mg/kg
Gorgonzola: până la 160 mg/kg
Camembert: 10-300 mg/kg
Parmezan: 10-580 mg/kg

Carne/mezeluri

Conţinutul în amine biogene în preparatele de carne este foarte divers. Unele

sortimente de cârnaţi pot conţine cantităţi relativ mari de histamină, în timp ce
produsele proaspete abia dacă ating niveluri critice. Dar mai sunt şi alte amine
biogene prezente în carne. Cercetările au arătat că diaminele cadaverina şi
putresceina – ambele substraturi peste DAO sunt un indicator al prospeţimii cărnii.

Salam: până la 280 mg/kg

Carnaţi cervelat: până la 100 mg/kg
Jambon Westfal: 40-270 mg/kg

Alte alimente

Oţetul din vinul roşu conţine până la 4000 µg/l histamină. In cazul ciocolatei
conţinutul oscilează între 5-100 mg/kg, după sortiment1.

Medicamente care eliberează histamina sau inhibă DAO

miorelaxante: pancuroniu, alcuroniu, D-tubocurarina

narcotice: tiopental
analgetice şi antiinflamatorii: acid acetilsalicilic, metamizol, antiinflamatorii
nesteroidiene, opioide
anestezice locale: prilocaina
anti-hipertensive: verapamil, alprenolol, dihidralazina
antiaritmice: propafenona
diuretice: amilorid
antiemetice: metoclopramid
antibiotice: cefuroxime, cefotiam, isoniazid, pentamidin, clavulanic acid,
chorochina
mucolitice: acetilcisteina, ambroxol
bronhodilatatoare: aminofilina
antagonişti de receptori H2: cimetidina
chimioterapice: ciclofosfamida
antidepresive: amitriptilina 2

Recomandări pentru determinarea activităţii DAO

3/5
Testul este indicat la pacienţi cu suspiciune clinică de intoleranţă la histamină
(prezenţa a ≥ 2 simptome tipice cu răspuns favorabil la dietă fără alimente cu conţinut
ridicat în histamină) după excluderea altor afecţiuni gastrontestinale, a mastocitozei
sistemice (rezultat negativ pentru triptază) şi a alergiilor alimentare (teste cutanate şi
IgE specifice negative)2.

Pregătire pacient – à jeun1.

Specimen recoltat – sânge venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator 1.

Cantitate recoltată – minim 0.5 mL ser 1.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau

contaminat bacterian1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare şi se

transportă în condiţii de refrigerare1.

Stabilitate probă – serul este stabil 1 săptămână la 4-8°C1.

Metodă – REA (radioextracţie): la proba de ser a pacientului se adaugă putresceina

marcată cu 14 C care constituie un substrat cu afinitate înaltă pentru DAO; sub
acţiunea DAO putresceina este converită în delta-pirolina; cantitatea de pirolină
obţinută se corelează cu activitatea DAO din serul pacientului 1.

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor

14-33 UI/mL: activitate enzimatică normală;

< 3 UI/mL: activitate enzimatică redusă marcat (posibil deficit genetic);

3-10 UI/mL: activitate enzimatică scăzută;

10-14 UI/mL: activitate enzimatică în zona de graniţă; este posibil să apară manifestări
clinice în cazul încărcării organismului cu histamină, de exemplu prin alergii floride
sau alimentaţie bogată în histamină (deficit latent); se recomandă eventual
determinarea histaminei în sânge;

> 33 UI/mL: activitate enzimatică crescută (posibil inducţie enzimatică în cadrul unui
proces alergic activ).

Limite şi interferenţe

În timpul sarcinii se pot înregistra valori DAO mult crescute, de aceea nu se

recomandă efectuarea testului la pacientele gravide1;2.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2014. Ref Type:
Catalog.

4/5
2. Laura Maintz, Natalija Novak. Histamine and histamine intolerance. In American
Journal of Clinical Nutrition, vol. 85, No. 5, 1185-1196, May 2007.

PESTE
2000 de investigaţii
diferite de laborator
precum hematologie, chimie,
microbiologie, imunologie, alergologie, toxicologie, histopatologie, citologie,
genetică şi biologie moleculară.

16 laboratoare
de analize medicale şi
104 de centre de recoltare proprii,
SYNEVO fiind în momentul de faţă cel mai mare
furnizor de servicii medicale de laborator din România.
Peste 100 de centre şi laboratoare de analize
private colaborează cu noi.

PESTE
200.000 de pacienţi
trec pragul lunar
în laboratoarele
SYNEVO ROMÂNIA,
efectuându-se în medie
1.000.000 de teste.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Tel: 021.9551

www.anpc.gov.ro | Toate drepturile rezervate Synevo Romania. Orice informaţie se
poate copia doar cu acordul scris Synevo şi cu menţionarea sursei prin link direct
către aceasta.

Web Design & Seo by End Soft Design © 2019 Synevo

5/5