Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAŢI FACULTATEA DE

ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

REFERAT

Prof. Soare Ionica


Stud. Nastas Svetlana

2016
Capitala:Chişinău
State vecine: România, Ucraina
Ieşire la mare: Portul Giurgiuleşti - singurul punct de acces al Republicii Moldova la Dunăre
Suprafaţa: 33 843 km²
Populaţia: 3 563 800 locuitori
Ziua Independenţei: 27 august
Limba oficială: moldovenească
Moneda naţională: leu (MDL) = 100 bani
Forma de guvernare: republică parlamentară
Membru al organizaţiilor politico-militare internaţionale sau regionale: GUAM,
TRACECA
Culte religioase: Creştinism
Componenţa etnică a ţării: moldoveni, ucraineni, bulgari, ruşi, găgăuzi, români, armeni, evrei
Durata medie a vieţii: 68 de ani
Indicele dezvoltării umane: 0,623
Perfectarea vizei: necesară
Site oficial: www.gov.md

Poziția și așezarea geografică


Moldova (cu denumirea oficială Republica Moldova, abreviată RM sau R.M.) este
un stat localizat în sud-estul Europei, care se învecinează cu România la vest și
cu Ucraina la nord, est și sud. Republica Moldova este un stat fără ieșire directă la mare, însă are
ieșire la Dunăre pe o fâșie de 430
de metri la extremitatea sa sudică, prin
intermediul căreia are potențial acces
la Marea Neagră. Republica Moldova
face parte din grupul ţărilor bazinului
Mării Negre. Cu acestea, precum şi cu
statele dunărene, întreţine strînse
legături comerciale reciproc
avantajoase. Hotarul ei de sud se
întinde pînă aproape de Marea
Neagră, ieşirea la mare deschizîndu-se
prin limanul Nistrului şi fluviul
Dunărea.
Lungimea totală a hotarului
naţional constituie 1906 km,
inclusiv 1222 km – cu Ucraina, 684
km – cu România. Cel mai de nord
punct al ţării este satul Naslavcea (480 21' N 270 35' E), iar cel mai sudic – Giurgiuleşti (450 28'
N 280 12' E), care e şi unica localitate pe malul Dunării. Punctul cel mai de vest este satul Criva
(48 0 16' N 26 0 30' E), cel mai de est – satul Palanca (460 25' N 300 05'E).
Acum 25 de ani, pe 27 august 1991, în urma puciului de la Moscova, Republica Moldova
şi-a declarat independenţa „având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa

2
neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”, aşa cum se menţionează în
Declaraţia de Independenţă.
Acest eveniment a fost precedat de adoptarea Declaraţiei de suveranitate, la 23 iunie 1990, şi de
neparticiparea, în ciuda presiunilor, la referendumul asupra menţinerii URSS, pe data de 17
martie 1991. Declaraţia de Independenţă a fost semnată de 278 deputaţi din 380 de parlamentari
aleşi nominal, conform circumscripţiilor. Cu toate acestea, drumul spre obţinerea independenţei
faţă de URSS a fost unul complex, fiind marcat de manifestări civile, iar rezultatul final
întârziind din cauza activiştilor proruşi din stânga Nistrului sau adepţilor Partidului Comunist.
Deşi a existat o dorinţă enormă de menţinere a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti în
componenţa URSS, succesul mişcărilor naţionale de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut a
fost incontestabil. Astfel, la Marea Adunare Naţională de pe 27 august 1989 participă
aproximativ 750.000 de oameni care cer declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM şi
trecerea la grafia latină. Sub presiunea străzii, Sovietului Suprem din RSSM adoptă la 31 august
1989 legile privind declararea ca „limbă de stat” a limbii moldoveneşti şi recunoaşterea unităţii
lingvistice dintre limba română şi cea moldovenească, fiind stipulată trecerea de la alfabetul
chirilic la alfabetul latin. Iar manifestaţiile din august 1991 au culminat cu declararea
Independenţei.
„În calitatea sa de stat suveran şi independent, Republica Moldova Adresează
Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în
organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate; DECLARĂ că este gata să adere la Actul
final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă
cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul
Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele
sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, se menţionează în Declaraţia de
Independenţă. La câteva ore de la istoricul moment, România recunoaşte oficial independenţa
Republicii Moldova.
La 21 decembrie 1991, Republica Moldova semnează actul de constituire a Comunităţii
Statelor Independente, iar în anul 1992 Republica Moldova devine stat-membru al Organizaţiei
Naţiunilor Unite.
După proclamarea independenței care a avut loc pe 27 august 1991 , situația demografică
din Republica Moldova a devenit una grea. Cauza acestui fapt este situația social-economică
dificilă. În ultimii ani a scăzut creșterea naturală a populației (cu toate că se atestă o revigorare),
s-a majorat emigrarea peste hotare a oamenilor profesional-educați în vârsta lucrătoare. S-a
majorat nivelul de mortalitate naturală a populației.
Creșterea anuală a populației începând cu anul 1991 până în anul 2016, fiind:

Republica Moldova

An Populație Creștere anuală

1991 4.364.072 –

3
1992 4.356.877 –0,16%

1993 4.345.577 –0,26%

1994 4.350.485 +0,11%

1995 4.345.685 –0,11%

1996 4.331.870 –0,32%

1997 4.317.513 –0,33%

*1998 3.655.614 –

1999 3.649.930 –0,15%

2000 3.644.070 –0,16%

2001 3.635.112 –0,24%

2002 3.627.812 –0,20%

2003 3.618.312 –0,26%

2004 3.607.435 –0,30%

2005 3.600.436 –0,19%

2006 3.589.936 –0,29%

2007 3.581.110 –0,24%

2008 3.572.703 –0,23%

2009 3.567.512 –0,14%

4
2010 3.563.695 –0,10%

2011 3.560.430 –0,09%

2012 3.559.541 –0,02%

2013 3.559.497 –0,00%

2014 3.557.634 –0,05%

2015 3.555.159 –0,07%

2016 3.553.056 –0,06%

Începând cu anul 1998, numărul populației


exclude teritoriul separatist și mun. Tighina.

În perioada 5 – 12 octombrie 2004 pe teritoriul Republicii Moldova a avut loc primul


recesământ independent al populației. În 2014 a avut loc al doilea recensământ, primele rezultate
preliminare ale căruia au fost publicate la sfârșitul aceluiași an (2014).
Conform recensământului din 2004, separat în teritoriul controlat de guvernul moldovean
și în Transnistria, situația etnică era următoarea:

Republica
# Naționalitate % Transnistria % Total %
Moldova

Băștinași
1. 2.564.849 75,81 177.635 31,98 2.742.231 69,62
declarați Moldoveni

2. Ucraineni 282.406 8,34 160.069 28,82 442.475 11,23

3. Ruși 201.218 5,95 168.678 30,37 369.896 9,39

4. Găgăuzi 147.500 4,36 4.096 0,74 151.596 3,85

5. Bulgari 65.662 1,94 13.858 2,49 79.520 2,02

5
Băștinași
6. 73.276 2,16 253 0,05 73.529 1,86
declarați Români

7. Țigani 12.271 0,36 507 0,09 12.778 0,32

8. Alții 36.150 1,07 30.251 5,45 66.401 1,69

9. Total 3.383.332 100 555.347 100 3.938.679 100

Ponderea populației de naționalitate găgăuză s-a majorat în această perioadă cu 0,3%, iar
a populației de origine românească cu 2,1%, plasându-se respectiv pe al patrulea și al șaselea loc
în totalul populație.
Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 60% din cei 3 383 332 de locuitori
ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă
maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au
afirmat că au limba română ca limba maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei.
Potrivit datelor culese la recensământul din 2004, în pofida cazurilor înregistrate de către
observatorii străini privind descurajarea subiecților de a se declara „români” și nu „moldoveni”,
numărul celor care au declarat limba română ca limbă vorbită de obicei în mediul urban a crescut
relativ, intrând într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba moldovenească ca limbă
vorbită de obicei.
Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una
singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară : pentru aceștia nu există numiri
oficiale politice diferite, pentru limbile pe care le vorbesc. Însă limba rusă fiind de facto limba de
comunicare interetnică, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea
găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din Moldoveni au declarat că
vorbesc de obicei limba rusă.
Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă
maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că
se declară moldoveni, ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. Este important de reținut că în
comparație cu recensământul din 1989, uzul zilnic al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza
migrației multor rusofoni din republică, precum și din cauza lipsei totale sau parțiale a politicii
de rusificare.
Conform legii în vigoare, Republica Moldova - este un stat laic. Religia cu cei mai mulți
adepți este Biserica Ortodoxă.
Afilierea religioasă în Republica Moldova (fără Transnistria), potrivit datelor recensământului din
2004 este reprezentată in tabelul de mai jos:

Religie Populație % din total

Ortodoxie 3,158,015 93.34

Baptism 32,754 0.97

6
Adventism 13,503 0.40

Penticostalism 9,179 0.27

Rascolnicism 5,094 0.15

Evanghelism 5,075 0.15

Catolicism 4,645 0.14

Presbiterianism 3,596 0.10

Creștinism (total) 3,231,861 95.52

Alte religii 29,813 0.88

Ateism 12,724 0.37

Fără religie 33,207 0.98

Nedeclarată 75,727 2.24

Total 3,383,332 100.0

Biroul Naţional de Statistică relatează că, în anul 2013 evoluţia proceselor demografice
se caracterizează prin scădere faţă de anul 2012 atât a natalităţii, cât şi a mortalităţii generale, la
fel şi a valorii indicatorului de scădere naturală a populaţiei. Pe parcursul perioadei analizate rata
totală de fertilitate a fost foarte scăzută (1,24 – 1,28 naşteri la o femeie).

Principalii indici demografici (natalitatea și mortalitatea) în anii 2012 – 2013, clasați


conform unităților administrativ-teritoriale:
Regiune de dezvoltare Natalitatea Natalitatea Mortalitatea Mortalitatea
în 2012 în 2013 în 2012 în 2013
Centru 12.1▬ 11.7▼ 11.8▲ 11.0▼
Raionul Ungheni 13.1▲ 12.8▼ 11.0▼ 10.7▼
Raionul Criuleni 13.0▼ 12.7▼ 10.9▲ 10.7▼
Raionul Ialoveni 13.0▼ 12.7▼ 10.2▲ 9.1▼
Raionul Strășeni 13.8▲ 12.1▼ 11.6▲ 10.2▼
Raionul Orhei 12.0▼ 11.8▼ 12.8▲ 11.5▼
Raionul Călărași 11.1▼ 11.3▲ 12.8▲ 12.2▼
Raionul Telenești 11.4▼ 11.2▼ 12.0▲ 10.9▼
7
Raionul Dubăsari 11.6▲ 11.1▼ 10.9▲ 10.5▼
Raionul Șoldănești 12.1▼ 11.1▼ 14.7▲ 14.9▲
Raionul Nisporeni 11.4▲ 11.0▼ 11.7▲ 10.4▼
Raionul Hîncești 11.2▲ 10.9▼ 11.9▲ 11.3▼
Raionul Anenii Noi 11.4▲ 10.8▼ 10.6▼ 10.5▼
Raionul Rezina 11.2▲ 10.7▼ 13.5▲ 11.9▼
Găgăuzia 12.8▼ 11.7▼ 10.4▼ 9.9▼
Sud 11.0▲ 10.9▼ 11.4▼ 10.9▼
Raionul Cantemir 13.1▲ 12.0▼ 11.2▲ 10.5▼
Raionul Leova 11.1▼ 11.5▲ 11.2▼ 11.3▲
Raionul Ștefan Vodă 11.7▼ 11.5▼ 12.0▼ 11.9▼
Raionul Cahul 11.1▲ 11.4▲ 10.0▬ 10.1▲
Raionul Căușeni 10.4▼ 10.8▲ 11.7▲ 11.1▼
Raionul Taraclia 10.7▲ 10.2▼ 11.7▼ 11.0▼
Raionul Cimișlia 9.4▲ 9.2▼ 12.4▼ 10.7▼
Raionul Basarabeasca 9.2▬ 8.2▼ 12.3▲ 11.8▼
Nord 10.5▲ 10.1▼ 13.1▼ 12.9▼
Raionul Sîngerei 12.7▲ 12.2▼ 11.5▲ 10.4▼
Raionul Fălești 12.6▲ 11.0▼ 12.9▲ 12.5▼
Raionul Florești 11.0▼ 10.6▼ 14.6▲ 13.4▼
Raionul Glodeni 10.9▼ 10.5▼ 14.3▼ 13.6▼
Municipiul Bălți 10.2▲ 10.2▬ 9.1▼ 9.1▬
Raionul Dondușeni 9.5▲ 10.0▲ 17.4▼ 16.6▼
Raionul Drochia 9.9▲ 10.0▲ 14.0▼ 14.5▲
Raionul Edineț 9.9▼ 10.0▲ 14.4▲ 14.5▲
Raionul Soroca 9.4▲ 9.4▬ 12.5▼ 12.8▲
Raionul Rîșcani 10.4▼ 9.3▼ 14.4▼ 14.5▲
Raionul Briceni 9.9▲ 8.9▼ 14.7▼ 15.1▲
Raionul Ocnița 9.2▲ 8.2▼ 13.8▼ 14.7▲
Municipiul Chișinău 9.8▼ 9.3▼ 7.7▲ 7.5▼
TOTAL 11.1▲ 10.6▼ 11.1▲ 10.7▼

Sporul natural al unei populații, raportat la o anumită perioadă, ca valori absolute,


reprezintă diferența dintre numărul născuților-vii și numărul decedaților în perioada de referință.
Ca valori relative, sporul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, în
care:
 Natalitatea reprezintă numărul de născuți vii la 1000 de locuitori.
 Mortalitatea reprezintă numărul de decedați la 1000 de locuitori.
Dinamica natalităţii şi mortalităţii descrisă mai sus determină şi indicatorii (absoluţi şi
relativi) de creştere şi scădere a populaţiei. Pentru Republica Moldova este caracteristică trecerea
rapidă de la un nivel înalt al sporului natural, înregistrat la sfîrşitul anilor 80, la indicatori
negativi. Reducerea populaţiei determinată de prevalarea mortalităţii asupra natalităţii a început
în anul 1999, în timp ce în Federaţia Rusă – a început în anul 1992. Şi, deşi indicatorii reducerii
deocamdată nu sînt atît de înalţi – mai puţin de 2%, proporţiile depăşirii mortalităţii asupra
natalităţii vor înregistra o tendinţă evidentă de creştere.

8
Dinamica indicatorilor ce ţin de sporul natural al populaţiei în Republica Moldova în perioada
1989-2005
Valoarea absolută a sporului natural al Rata sporului natural (la 1000 de
Anii populaţiei locuitori)
1989 42108 9.7
1995 3442 0.8
1996 2117 0.5
1997 2626 0.7
1998 1410 0.4
1999 –2814 –0.7
2000 –4285 –1.1
2001 –3627 –1.0
2002 –6147 –1.7
2003 –6608 –1.8
2004 –3396 –1.0
2005 –6994 –1.9

Datorită faptului că mortalitatea în localităţile rurale este cu mult mai înaltă decît în
localităţile urbane, iar diferenţa dintre ratele natalităţii treptat se micşorează, indicatorii reducerii
naturale a populaţiei rurale sînt mai înalţi decît în oraş. Totodată, din cauza fluxului migrator
înalt populaţia urbană se micşorează într-o măsură mai mare decît cea rurală.

Dinamica ratei sporului natural al populaţiei urbane şi rurale în Republica Moldova în


perioada 1990-2004
Populaţia urbană Populaţia rurală
Anii
1990 9.3 6.6
1995 1.5 0.2
1996 0.6 0.4
1997 0.9 0.6
1998 0.7 0.2
1999 -0.1 -1.2
2000 -0.4 -1.8
2001 -0.2 -1.6
2002 -0.3 -2.7
2003 -0.5 -2.7
2004 0.5 -1.9

Dacă indicatorii sporului natural al populaţiei reflectă dinamica anuală curentă, atunci
indicatorii de reproducere a populaţiei caracterizează procesul de înlocuire a generaţiilor, care se
formează în urma regimurilor existente ale natalităţii şi mortalităţii.
Această rată a sporului natural se numeşte reală, deoarece, spre deosebire de rata simplă a
sporului natural al populaţiei, nu depinde de particularităţile componenţei populaţiei pe vîrste,
formate sub influenţa tendinţelor demografice anterioare şi migraţiunii, ci se determină doar de
către regimul de reproducere a populaţiei.

9
În anul 2004 rata reală a
sporului natural al populaţiei în
Republica Moldova a constituit
19.6%. În caz că structura pe vîrste
a locuitorilor republicii ar fi
corespuns ratelor actuale ale
natalităţii şi mortalităţii, atunci
reducerea naturală anuală a
populaţiei ar fi constituit 2.0%,
adică ar fi fost de 10 ori mai mare
decît cea actuală.

Piramida pe vîrste şi sexe a populaţiei stabile, ce corespunde regimului


de reproducere a populaţiei în Republica

Moldova în anul 2004.

Numărul născuților-vii după rangul acestora (în familie) este:

2014: 38 616 2015:38610

Primul copil (46.5%) Primul copil (44.3%)

Al doilea copil (36.5%) Al doilea copil (37.4%)

Al treilea copil (12.2%) Al treilea copil (13.0%)

Al patrulea copil+ (4.8%) Al patrulea copil+ (5.3%)

Durata medie de viață (ani) în bază de sex, după decenii, cincinale și ani
An. ‘70 ‘80 ‘90 ‘95 2000 2005 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Femei 72,1 68,8 71,9 69,7 71,2 71,7 73,4 74,9 74,9 75,5 75,4 75,5
Durata 69,4 65,6 68,0 65,8 67,6 67,9 69,1 70,9 71,0 71,8 71,5 71,5
medie
Bărbați 66,3 62,4 63,9 61,8 63,9 63,8 65,0 66,8 67,1 68,1 67,5 67,5

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

În prezent Moldova se află în topul țărilor afectate de procesele migraționale. Migrația


are loc în două direcții: internă (de la sat la oraș) și externă (pentru muncă, scop educațional,
afaceri sau turism). Conform datelor statistice oficiale înregistrate circa 370.000 de emigranți
(cifra neoficială constatând circa 800.000 de cetățeni) au plecat în străinătate numai cu scopul
angajării în câmpul muncii, iar volumul remitențelor în urma migrației atinge proporții
considerabile de 33%-37% față de PIB. Peste 60% din lucrează în Federația Rusă, datorită
10
cheltuielilor relativ mici pentru deplasare, intrarea fără viză, cunoașterea limbii ruse. Majoritatea
celor plecați la lucru în Rusia provin din mediul rural (64,6% din numărul total al acestora).
Dintre țările UE cea mai populară destinație este Italia, în care lucrează 18,3% din migranți. Alte
destinații importante includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate
din toți migranții sunt angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor,
servicii și comerț.
Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă,
intelectualii reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici,
învățători, juriști și economiști.
La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în
Moldova, constituie 1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii persoane/an. Cei mai mulți
imigranți au venit din Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel și alte state. Majoritatea au imigrat
cu scopul muncii și din motive familiare, restul pentru studii. Jumătatea din repatriați provin din
Rusia, un sfert le revine celor din Ucraina.
Relief
Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de
podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele
mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300–400 m), în partea de sud
altitudinile fiind mai reduse (100–200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de
429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa
2 m, în cursul inferior al Nistrului.
Nordul țării este ocupat de Platoul
Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată
având o înclinare spre sud. Altitudinile variază între
240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se
evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre
sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia
Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab
fragmentat, pante mai domoale și altitudini absolute
de 220–250 m.

Peisaj tipic centrului țării


În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de
349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este
situat Podișul Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați,
altitudinea maximă - 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi
adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului.
În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste
și alungite, care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m. Interfluviile au aspect de
lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți.
În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și
disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate.
Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se
evidențiază Colinele Tigheciului - regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în
partea de sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța).
La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații
ale Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La
sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab
fragmentată, cu altitudini absolute până la 175 m.

11
Substanțe minerale utile
Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru
industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de
substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone
de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar,
piatră brută, prundiș, argilă etc.
În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni,
Cahul), gaz natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia, Găgăuzia). Potrivit
estimărilor efectuate conform datelor din perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1
milioane de tone și de gaze naturale - 960 de milioane m3. Totodată, se prognoza existența altor
zăcăminte la adâncimi mai mari.
Sol
Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii
Moldovei. Fondul funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie
2010 constituie 3,384 mln ha. Terenurile agricole ocupă circa 2
mln ha (74,0 la sută)], inclusiv: terenuri arabile – 1820,5 mii ha
(72,7 la sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha (12,1 la
sută), pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la sută).
Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune,
care predomină pe Podișul Moldovei Centrale (în zona
Codrilor), solurile cenușii răspândite în regiunile deluroase,
și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile cu
altitudini mai joase. Aceste tipuri de sol sunt reprezentate de 11
subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul
solurilor zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale,
formarea cărora este condiționată de particularitățile specifice
ale rocilor (soluri litomorfe), influența apelor freatice
(hidromorfe) sau a sărurilor solubile (halomorfe). În văi și lunci
pe sedimentele recente se forează solurile deluviale și aluviale
(dinamomorfe).
Cernoziom cultivat cu ceapă în nordul țării
Cele mai fertile sunt cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare a
stratului de humus, având o structură bine pronunțată, ce conțin 3-7% de humus în funcție de
subtip.
Climă
Republica Moldova este plasată în zona cu clima
temperat-continentală, influențat de apropierea de Marea
Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona
mediteraneană, cu umiditate insuficientă, ceea ce
determină o frecvență mare a secetelor
Temperatura medie anuală a aerului din nord spre
sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul)
semnalându-se o încălzire a climei, iar a solului între
10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ
2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se
înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitațiile
variază între 370–560 mm/an și aproape 10% din ele cad
sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe iarnă.
Iarna în Republica Moldova este blândă cu
temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele
12
zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar
până la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și
temperatura medie a aerului este în creștere. În mai temperatura se stabilește în jurul gradației
15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade
mari lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, deseori
depasind aceasta medie iar in unele zile temperaturile pot atinge 32
°C. Toamna este și ea caldă și lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și
pot începe primele ninsori și înghețuri.
Hidrografie
Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și pârâuri cu
lungimea totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, 247 - de peste
10 km; pe un sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri sunt Nistru,Prut, Răut, Bâc,
Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,48 km/km2.
Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează primăvara, când se topesc zăpezile. Resursele de
apă transfrontaliere ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din totalul resurselor de
apă din țară.
Lacurile naturale nu sunt numeroase,
majoritatea amplasate în luncile râurilor Prut
(Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul
Vechi, Cuciurgan). În proprietate publică sunt
circa 4350 acumulări de apă cu o suprafață
totală de peste 300 km2 și o capacitate totală de
păstrare a apei de circa 1,5 km3, din acestea
126 cu un volum mai mare de 1 mil. m3. Apa
din aceste lacuri este destinate pentru irigație,
pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția
contra nundațiilor. În Moldova există două
rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe
râul Prut (cel mai mare; 678 mil. m3), gestionat
în comun de România, și Lacul Dubăsari (235 mil. m3) pe râul Nistru.
Floră
Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența
vegetației.
În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa 5513 specii de plante, în
ultimii 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul
uman a fost și el un factor destul important în acest
domeniu. În a doua ediție a Cărții Roșii a Republicii
Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1
gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9
ciuperci, unele specii subendemice - Genista
tetragona, Centaurea thirei, Centaurea
anngelescui, Euonymus nana. Există 2 zone vegetație
în Republica Moldova, acestea fiind: Zona stepei și cea
a silvostepei.

Desiș forestier din raionul Strășeni

13
Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și
estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se deasemenea și la Nord, în stepa
Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde
încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha,
1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee,
ciperacee, febacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul,(Festuca), colilia
sau negara(Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia
(Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia).
Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales
Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în
centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată
prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul
de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În
văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de
umezeală cum ar fi sălciile și plopii.
O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996
s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri (Dryopteris filix-
mas, Salvinia natans, Asplenium trichomanes). Din ecvizetofite au fost semnalate 8 specii
(Equisetum telmateia, Equisetum pratense etc.).
Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni crustoși
(Verrucaria fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera
canina, Xanthoria parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata, 18
sp.). De asemenea, în flora Moldovei s-au identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium
schreberi, Plagiochila asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria hygrometrica).
În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în
special alge verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.
Faună
Lumea animală depinde implicit de
caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și
siguranță. Fauna Moldovei cuprinde circa 17 mii
specii de animale dintre care 16,5 mii
sunt nevertebrate și 460 vertebrate. Fauna
vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281
specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de
amfibieni și 82 specii de pești. În a doua ediție
a Cărții Roșii sunt înscrise 16 specii de mamifere,
39 de specii de păsări, mai vulnerabile și
periclitate cele răpitoare , 8 reptile, 1 amfibian, 12
pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3
moluște. În pădurile Moldovei se pot distinge unele specii de animale
ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau pisica sălbatică și specii de păsări
ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla.
În zonele de stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de
câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai
rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea.
Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul
acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de
pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii din 28
de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de specii: rădașca
14
(Lucanus cervus, 75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al
stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi
de păun mare (anvergura aripilor →150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În
entomofauna republicii se mai întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, diptere ș.a.
Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni,
peste 300 de specii, și acarieniidin sistemele agricole.
Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase
fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate
de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carychium minimum)
și bivalve - 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).
Economie
După 1990, Moldova a intrat într-un
puternic declin economic, din care nu și-a revenit
decât în anul 2000. Ponderea cea mai importantă în
economie o deține sectorul agricol. Principalele
produse moldovenești sunt fructele, legumele, vinul
și tutunul. Moldova importă petrol, cărbune și gaze
naturale, în principal din Rusia.
Ca parte a liberalizării ambițioase a
economiei de la începutul anilor '90, Moldova a
introdus o monedă de schimb convertibilă, a
liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiile de
stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat
dobânzile. Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a
economiei, rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotarele republicii.
Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care
lucrează în străinătate (cca. 1,7 miliarde dolari legal).
Cei mai mari investitori
străini în Republica Moldova sunt:
TeliaSonera (Moldcell), Lafarge, So An Creștere Creștere Creștere
An An
ciété Générale, Veneto economică economică economică
Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, 1991 -7,5% 2001 +6,1% 2011 +6,4%
Lukoil, GazProm, RAO
EES, Petrom, Rompetrol, BCR, Ban 1992 -29,0% 2002 +7,8% 2012 -0,7%
ca Transilvania, Alpha Bank 1993 -1,2% 2003 +6,6% 2013 +8,9
România, Südzuker, METRO 1994 -30,9% 2004 +7,4% 2014 +4,6
AG, Raiffeisen Bank, etc.
Salariul mediu în Republica 1995 -1,4% 2005 +7,5%
Moldova a înregistrat o creștere 1996 -5,9% 2006 +4,8%
pozitivă constantă dupa anul 1999,
fiind de 4882 lei sau 218 euro in 1997 +1,6% 2007 +3,0%
2015. 1998 -6,5% 2008 +7,8%
Economia a revenit la o 1999 -3,4% 2009 -6,5%
creștere pozitivă de 2.1% în 2000
până la 7.5% în 2008. Deși 2000 +2,1% 2010 +6,9%
economia Moldovei este puțin
integrată în economia mondială,
consecințele crizei financiare și economice au fost resimțite. Factorul, prin care s-a propagat
criza în Moldova, este legat de dependența țării de remitențele transmise de peste hotare, care au
scăzut în 2009 cu 30,0%, precum și de competitivitatea redusă a produselor autohtone.

15
Țara Salariul mediu (în euro) 2015 Decalaj

R. Moldova 218 1

România 569 2.6

Ucraina 171 0.8

Rusia 453 2.1

În anul 2010 situația economico-financiară s-a stabilizat. PIB a crescut în termeni reali cu
6,9%, exporturile au crescut cu 12.%, iar importurile cu 13.7%. Descreșterile înregistrate în anul
2009 au fost recuperate în toate sectoarele, cu excepția producției industriale, construcțiilor și a
transporturilor.
Actualmente, în Moldova își desfășoară activitatea 15 instituții financiar-bancare, dintre
care în 2010 nouă erau cu capital străin. Sistemul bancar din Republica Moldova are o pondere
relativ mică a băncilor cu capital de stat. Ponderea statului în sistemul bancar constituie 13,1%
din totalul activelor, ponderea băncilor cu capital străin în totalul activelor din sistemul bancar
este de 41.5 %.

AGRICULTURA
Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 16,2% la
PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile provenite din
export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de producători
agricoli individuali.
Suprafața terenurilor cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă
43,8% din suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt destinate
culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul arabil și porumb, care
reprezintă 22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje (5,2%)
Transportul feroviar
Lungimea totală a căilor ferate este de
1.23kilometri, inclusiv 1.218 km cu ecartament
larg (1524 mm) și 10 km - ecartament normal
(1435 mm), densitatea rețelei de căi ferate 8,4 km
la 100 km.
Principalele noduri feroviare sunt:
Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca.
Cele mai importante linii de cale ferată sunt:
Razdel'naia (Ucraina) – Tighina-Chișinău –
Ungheni-Iași (România), parte din Coridorul IX
al Rețelei Paneuropene de Transport care
leagă Europa de Est de Balcani; Ungheni – Bălți
– Ocnița – Lipcani – Cernăuți (Ucraina); Tighina–Basarabeasca–Reni (Ucraina).
Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în
2004 până la 3 852,1 mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară creștere în 2011 cu 18,2%. Cea
16
mai mare pondere în structura mărfurilor transportate au cereale și produse de panificație, metale
feroase și fier vechi, materiale de construcție și ciment etc. În transportul de pasageri, de
asemenea, s-a înregistrat o scădere de la 485,6 mii pasageri în 2008 (max) până la 363,1 mii
pasageri în 2011. Unicul operator în domeniul transportul feroviar este întreprinderea de Stat
„Calea Ferată din Moldova" (CFM), cuprinzând 40 de subdiviziuni și 105 gări și stații, 154
locomotive diesel, 7940 vagoane de marfă și 416 vagoane de pasageri.
În 2012, CFM și-a propus modernizeze trenurile și infrastructurii, electrificarea căilor
ferate cu scopul majorării vitezei de tranzit pe calea ferată, planifică să construiască linia de cale
ferată Mărculești - Soroca, cu o lungime de 54 de kilometri, cu suport financiar de la Banca
Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Primul tren diesel, modernizat la Remar
Pașcani în 2012, circulă pe linia Chișinău-Ungheni-Bălți-Ocnița.
Transportul aerian
Transportul aerian a devenit în ultima decadă
mult mai solicitate, numărul de pasageri transportați a
crescut de la 220,9 mii persoane în 2000 până la
700,4 mii persoane în 2011. Flota aeriană civilă este
alcătuită din 1924 aeronave din care 47,4% dețin
certificat de navigabilitate la zi. Parcul de aeronave
este compus în proporție de 80% din aeronave
produse în fosta URSS, care în mare parte nu
corespund standardelor europene și Organizației
Aviației Civile Internaționale.
Pentru cursele regulate și cele internaționale există un singur aeroport: Aeroportul
Internațional Chișinău. Mai există 4 aeroporturi ce ar putea primi curse regulate însă necesită
investiții în infrastructură. Aeroportul din Tiraspol nu este sub controlul administrativ al
autorităților din Republica Moldova, Aeroportul Cahul este în proces de certificare și doar
aeroporturile din Bălți și Mărculești sunt operaționale, dar se folosesc doar pentru curse
neregulate și curse cargo ocazionale.
În 2010, la Aeroportul Chișinău se efectuau zboruri internaționale și charter spre 28 de
destinații de către 4 companii naționale și 13 internaționale. Principalii operatori din Republica
Moldova sunt Air Moldova (45-50% din numărul total de pasageri), Moldavian Airlines (2-
3%), Tandem Aero (2%). Din transportatorii aerieni străini cei mai reprezentativi sunt S7
Airlines, Turkish Airlines, Carpatairși Meridian Airways.
Transportul naval
Portul Giurgiulești

În Republica Moldova sunt două căi navigabile


interne de importanță internațională - Nistru (categoria
E 90 - 03) și Prut (E 80 - 07). Nistru este navigabil pe o
distanță 228 km de la portul Cetatea Albă (Ucraina)
pâna la portul Tighina, Prutul - 407 km, de la estuar
până la or. Ungheni. De asemenea, Republica Moldova
dispune de un sector pe fluviul Dunărea, cu o lungime
de 430 m.
În anii '90, transportul naval din Republica Moldova a suferit o criză esențială. O bună
parte din flota fluvială a fost vândută sau predată la fier uzat. Ca urmare a conflictului militar

17
provocat de separatiștii transnistreni, cea mai mare parte a infrastructurii navale de pe Nistru a
fost distrusă.
În acest moment autoritățile Republicii Moldova depun eforturi de creare a condițiilor
pentru reanimarea și dezvoltarea transportului naval intern. Sunt necesare investiții imense în
schimbarea flotei și reamenajarea porturilor. În Republica Moldova există 5 porturi: Portul
Internațional Liber Giurgiulești pe Dunărea; Portul Ungheni pe Prut; Portul Fluvial Bender,
Portul Fluvial Râbnița și sectorul de mărfuri Varnița, toate pe Nistru. În 2011, companiile de
transport fluvial au transporta 149,1 tone de mărfuri și 122,6 mii pasageri. Serviciile de tranport
fluvial sunt oferite de către Instituția Publică ”Căpitănia portului Giurgiulești”, Întreprinderea de
Stat ”Portul Fluvial Ungheni”, Întreprinderea de Stat ”Registrul Naval” și Întreprinderea de Stat
”Bacul Molovata”. Dintre companiile private se evidențiază ÎCS ”Danube Logistics” SRL
operatorul portului Giurgiulești.
Portul Giurgiulești constă din terminalul petrolier, portul mărfar și de călători și o zonă
industrială. Terminalul petrolier a fost construit din investiții străine în valoare de 35
milioane dolari SUA. Dana poate primi nave maritime și barje fluviale cu pescajul de până la 6,5
m și poate descărca sau încărca până la 3 tipuri diferite de produse petroliere în același timp.
Capacitatea totală de depozitare este de peste 63 de mii de metri cubi de produse petroliere, iar
capacitatea maximă de transbordare va fi de peste 2 milioane tone pe an.
Portul de călători (investiție de 10 milioane dolari SUA) are o capacitate de circa 300 de
pasageri pe zi. Prin acest port, Republica Moldova se poziționează la un nivel mai avansat în
domeniul transportului naval, ceea ce, după părerea investisorilor, va conduce la dezvoltarea
turismului și a regiunii de sud a țării, va asigura o modalitate sigură, ieftină și ecologică de
transportare a pasagerilor în statele din bazinul Mării Negre și Mării Mediterane
Terminalul cerealier (investiție 12 milioane dolari SUA) servește la transportul cerealelor
pe cale maritimă în și din Moldova, în caz de necesitate. Are o capacitate de primire de 3.000
tone de cereale pe zi prin intermediul transportului auto și feroviar și o capacitate încărcare a
unităților de transport maritime de până la 7.000 tone, cu o viteză de încărcare de 300 tone pe
oră. Are o capacitate de prelucrare pentru export de până 500 mii tone cereale.
Ca inconveniente, dezvoltarea portului Giurgiulești și manevrele navelor în dreptul său,
sunt stînjenite de îngustimea malului moldovenesc al Dunării (doar 340 de metri),
deoarece schimbul teritorial propus cu Ucraina nu a fost posibil. Pe de altă parte, rămîne de
verificat dacă, în contextul de criză economică mondială, de scădere a consumului și de
împuținare a zăcămintelor de hidrocarburi exploatabile, optimismul investisorilor privind traficul
este justificat.

Statistici generale, 2009 — 2014[11][2]

Ani 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Angajați 178 232 303 298 417 432

Salariul mediu (MDL) 4.100 6.200 6.500 4.900 5.400 5.900

Investiții (mln. $) 3,9 7,2 5 2,7 1,95 3,5

Impozite și taxe achitate 56 109,4 150,3 219,7 258,5 296

18
(mln. MDL)

Num. rezidenților 25 26 29 32 41 47

Export (cereale, tone) 39.000 207.800 165.000 78.500 245.700 354.500

Export (mărfuri, t.) – – – – 25.800 54.100

Import (petrol, t.) 38.600 58.800 67.600 86.200 139.500 156.800

Import (mărfuri, t.) – – – 56.600 53.000 77.200

Nave ancorate – – – – – 435

Întreaga suprafață de 120 ha are statut similar cu cel al unei zone economice libere. Zona
industrială liberă din cadrul PILG oferă investitorilor naționali și internaționali un mediu
favorabil pentru plasarea investițiilor și desfășurarea afacerilor la frontieră cu Uniunea
Europeană, într-o țară ce beneficiază de regimul Preferințelor Autonome Comerciale (PAC). În
2010, pe teritoriul zonei industriale activau 26 de rezidenți, pe întreaga durată de activitate
volumul investițiilor a constituit 46,6 mil. dolari SUA, dintre care în anul 2010 au fost investite
cca. 7,2 mil. dolari SUA.

19
Concluzii:
Republica Moldova în prezent este la etapa tranziţiei demografice a populaţiei,
confirmată de datele statistice oficiale, prin procesele de reformare structurală şi evoluţia
principalelor variabile ale mişcării naturale a populaţiei. Astfel, evoluţia demografică a ţării se
manifestă ca fenomen de „declin demografic”, cu numărul populaţiei în scădere continuă,
evolutie nefavorabilă a natalităţii şi mortalităţii, spor natural şi migraţional negativ, dezechilibru
în structura pe vîrste şi intensificarea procesului de îmbătrînire demografică. Prin urmare, în
procesul elaborării politicilor în domeniul resurselor umane din sanatate urmeaza a se tine cont
de principalele probleme demografice ale ţării, care sunt abea la etapa iniţială si care se vor
aprofunda în continuare: - reducerea natalităţii şi fertilităţii - creşterea mortalităţii - scăderea
sporului natural si numărului populaţiei - imbătrânirea populatiei şi depopularea spatiului
geografic - intensificarea procesului de migraţie.
Evoluţia fenomenelor demografice în regiunile tarii, în linii mari, păstrează aceleaşi
tendinţe ca şi în ansamblu pe ţară, însă se atesăa unele diferenţe, cum ar fi:
a) în mediul urban - natalitate si mortalitate mai scăzută - speranţa de viaţă mai mare -
structura pe vârste mai favorabilă;
b) în mediul rural - sporul natural mai redus - structura pe sexe mai echilibrată -
dependenţă demografică mai mare;
c) în raioanele de Nord, comparativ cu cele de Centru si Sud: - natalitate mai scăzută -
mortalitate mai mare 29 - depopulare mai intensă - structura pe sexe mai dezechilibrată - spor
natural mai redus - raportul persoanelor vârstnice mai mare.
Repartizarea teritorială a populaţiei scoate în evidenţă următoarele aspecte, care urmează
a fi luate in consideratie la etapa planificarii resurselor umane din sanatate: - concentrarea
populaţiei în zona centrală, unde în prezent locuiesc 50% din totalul populaţiei (34% din
suprafaţă); - concentrarea mare a populaţiei în mun. Chişinău, unde locuiesc 22% din numărul
populaţiei şi 53% din totalul populaţiei urbane, - cea mai mică pondere a populaţiei urbane
(41,3%) din Europa, - diferenţele mari ale mortalităţii în mediile urban şi rural denota inechitati
in consumul serviciilor de sanatate, fiind mai accesibile în mediul urban.
Se știe că pe 27 august 2016, Republica Moldova va sărbători 25 de ani de independență
și suveranitate, însă în timp ce autoritățile se prăgătesc cu mare fast să organizeze manifestații în
toată țara, oamenii simpli nu văd motiv de sărbătoare și așteaptă zile mai bune pentru un trai și o
dezvoltare a țării mai vizibilă, care va fi simțită de fiecare cetățean.
Republica Moldova după părerea mea a fost creată anormal și nici nu avea cum să se
dezvolte altfel. În 25 de ani noi am pierdut generația care se considera românăși acum mulți
tineri își doresc unirea cu Rusia. Rusia o văd ca pe o matrioșcă care ascunde multe minciuni
mici în ea și tot așa minciuni după minciuni, care prin toate televiziunile ei au spălat creierul
tineretului cu ajutorul dodonilo, usaților. Dacă vrem ca ceva să se schimbe, trebuie, în primul
rând, să ne schimbăm mentalitatea. Noi nu avem noțiunea asta de stăpân acasă. 50 de ani
sovietici noi am fost făcuți în nimeni.
Cu părere de rău s-a continuat și după formarea statului independent și ”suveran”, cu
armate străine și o clasă politică condusă de Rusia. Unirea cu Romania a dorit-o tatăl meu și
mama mea…îmi Iubesc Țara și îmi doresc ca tot poporul să simtă ceea ce simt eu, pentru că de
noi depinde viitorul…

20