Manual Tehnician in Constructii PDF

TEHNICIAN IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE
FUNDATIA PENTRU FORMARE PROFESIONALA SI INVATAMANT PREUNIVERSITAR - VIITOR
MANUAL
BRASOV
2014
CUPRINS
MODUL I
INTRODUCERE 5
CAPITOL I - ELEMENTE GENERALE DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 6
1. Cladirile 6
2. Elemente structurale, portante, de rezistenta 12
2.1 Fundatiile 12
2.2 Structura verticala de rezistenta 20
2.3 Structura orizontala de rezistenta 20
2.4 Acoperisul 20
3. Elemente nestructurale, neportante 20
3.1 Peretii despartitori 20
3.2 Invelitoarea 20
3.3 Izolatiile 20
3.4 Tamplariile 25
3.5 Finisajele 25
3.6 Scarile 25
4. Elemente de echipare tehnica 26
CAPITOL II - Materiale folosite pentru executarea elementelor de constructii 27
1. Mortare pentru zidarii si tencuieli 27
1.1 Prepararea mortarelor 28
2. Caramizi si blocuri pentru zidarii 28
3. Zidarii simple de caramida 29
3.1 Elementele componente ale zidariei 30
4. Betonul si betonul armat 32
4.1 Rolul armaturilor 32
4.2 Fasonarea armaturilor 34
4.3 Asamblarea armaturilor 35
4.4 Manipularea si transportul armaturilor 35
4.5 Montarea armaturilor in cofraje 35
5. Lucrari de betonare 35
5.1 Prepararea betonului 36
5.2 Transportul betonului 36
5.3 Punerea in opera a betonului 37
5.4 Vibrarea betonului 38
5.5 Prelucrarea suprafetei betonului 38
6. Materiale pentru lucrari de finisaj 39
6.1 Tencuieli 39
6.2 Zugraveli 40
6.3 Vopsitorii 40
7. Vopsele 41
8. Placaje 42
9. Pardoseli (gresie, parchet, mocheta) 42
9.1 Pardoseli din lemn 43

9.2 Pardoseli din piatra naturala 44
9.3 Pardoseli din piatra artificiala 44
9.4 Pardoseli din materiale bituminoase 45
10. Materiale pentru lucrari de izolatii 45
10.1 Condens 45
10.2 Igrasie 46
10.3 Punti termice – pierderi de caldura 47
10.4 Hidroizolatii 48
10.5 Izolanti hibrizi 49
11. Materiale pentru acoperisuri si invelitori 49
11.1 Tiglele 49
12. Lucrari pentru structura de rezistenta 50
12.1 Executarea fundatiilor 50
13. Executarea peretilor 52
13.1 Subsol 52
13.2 Descriere terenuri in care se fac subsoluri 53
14. Corp cladire 53
15. Executarea stalpilor 56
16. Executarea planseelor 58
16.1 Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat 61
17. Executarea scarilor 71
18. Executarea grinzilor si cadrelor 76
18.1 Grinzi 76
19. Cadre 77
20. Executarea acoperisurilor 77
21. Montajul sistemului de invelitori 83
CAPITOL III 84
1. Lucrari pentru elemente de inchidere si compartimentare 84
1.1 Pereti despartitori si de inchidere 84
2. Tamplarii (usi si ferestre) 87
3. Lucrari de finisaje 89
3.1 Elemente de finisaj 89
CAPITOL IV 94
1. Intocmirea fiselor tehnologice pentru lucrarile de constructii 94
1.1 Fisele tehnologice 95
CAPITOL V - PLANURI DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 96
1. Desen tehnic de constructii si instalatii 97
1.1 Elemente de standardizare 97
1.2 Standardizare 98
1.3 Clasificarea desenelor tehnice 99
1.4 Formate si desenul de constructii 101
1.5. Chenarul 104
1.6 Fasia de indosariere 104
1.7. Indicatorul 105
1.8. Tipuri de linii 108

1.9 Linii, cotare, reprezentari conventionale, indicator 109
1.10. Scari 110
2. Semne conventionale pentru orientarea planurilor 111
3. Citirea si interpretarea planselor de constructii 112
3.1 Linia de cota 112
3.2 Linia ajutatoare 114
3.3 Linia de indicatie 114
3.4 Cota 114
3.5 Extremitatile liniei de cota 116
3.6 Punctul de origine 117
4. Inscrierea cotelor pe desen 117
5. Sectiuni si detalii de arhitectura si rezistenta pentru cladiri 120
5.1 Reprezentarea vederilor si sectiunilor 120
5.1.1 Dispunerea proiectiilor 120
5.1.2 Reguli de reprezentare a vederilor si sectiunilor 123
5.1.3 Reguli de notare a vederilor, sectiunilor si rupturilor 124
6. Hasurarea in desenul tehnic 125
BIBLIOGRAFIE 127
TEST DE EVALUARE 128
MODUL II
INTRODUCERE 137
CAPITOL I - MASURATORI IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 138
1. ORIGINEA SI SCOPUL GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 138
1.1. Geometrie desctiptiva 138
1.2 Sistemele de proiectie 139
1.3 Corelarea obiectelor cu reprezentarea lor in proiectie 142
1.4 Interpretarea proprietatilor geometrice ale proiectiilor 144
1.5 Reprezintarea in dubla proiectie ortogonala a elementelor geometrice 145
1.6 Reprezentarea planului 159
1.7 Punct continut in plan 166
1.8 Utilizarea metodelor schimbarilor de pozitie a planelor 167
1.9 Metoda schimbarii planelor de proiectie 167
1.10 Metoda rotatiei 169
1.11 Metoda rabaterii 171
1.12 Reprezentarea in axonometrie a corpurilor geometrice 172
1.13 Reprezentarea in axonometrie ortogonala a corpurilor geometrice 175
1.14 Reprezentarea in axonometrie oblica a corpurilor geometrice 178
1.15 Reprezentarea in axonometrie ortogonala a unui ansamblu de corpuri
Geometrice 183
1.16 Reprezentarea in perspectiva a corpurilor geometrice 184
1.17 Selectia tipurilor de perspectiva 186
1.18 Utilizarea metodelor perspectivei 188
1.19 Perspectiva planului si a figurilor plane 195

1.20 Reprezentarea in perspectiva a unui ansamblu de corpuri geometrice 202
CAPITOLUL II - RELEVAREA CONSTRUCTIILOR 206
2.1 Notiuni introductive 206
2.2 Standarde generale utilizate in desenul tehnic 206
2.3 Formatele desenelor tehnice 209
2.4 Linii utilizate in desenul tehnic 211
2.5 Indcatorul si tabelul de componenta al desenului tehnic 213
2.6 Reprezentre a proiectiilor 213
2.7 Hasurarea. Reprezentari conventionale in desenul tehnic de constructii 215
2.8 Reprezentari conventionale 216
2.9 Reprezentari simplificate 220
2.10 Reprezentarea simplificata a usilor si ferestrelor 220
2.11 Reprezentarea golurilor din sectiunea zidurilor si din placi 222
2.12 Reprezentarea simplificata a scarilor 223
2.13 Reprezentarea simplificata a plafoanelor suspendate 223
2.14 Reprezentarea simplificata a golurilor si niselor 223
2.15 Reprezentarea obiectelor sanitare 224
2.16 Reprezentarea mobilierului 225
2.17 Reprezentarea ascensoarelor 226
2.18 Semnele conventionale la planurile de plantare pentru spatii verzi 227
2.19 Reprezentarea simplificata prin sageti 228
2.20 Reprezentarea rupturilor 229
2.21 Sisteme de notare a cladirilor 229
2.22 Notarea cladirilor 230
2.23 Notarea etajelor 230
2.24 Notarea stalpilor, planseelor, peretilor, grinzilor 231
2.25 Reprezentarea cladirilor 231
2.26 Reprezentarea planurilor de constructii. Fazele si etapele de executie 232
2.26.1 Releveu si schita. Intocmirea desenelor pentru constructii 232
3. Planurile de constructii 234
3.1 PUG – Plan de Urbanism General 234
3.2 PUZ – Plan de Urbanism Zonal 235
3.3 PUD – Plan de Urbanism de Detaliu 236
3.4 Fazele de lucru la intocmirea planurilor si sectiunilor 242
3.5 Releveul si schita 243
3.6 Relevarea sectiunilor si fatadelor 245
3.7 Relevarea planurilor de situatie 247
3.8 Reprezentarea usilor si ferestrelor la executarea releveelor 247
3.9 Instrumente de masura utilizate in constructii 247
3.10 Cum se citeste un plan de arhitectura 253
CAPITOL III - ELEMETE DE PROIECTARE IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 256
1 PLAN DE AMPLASAMENT 256
2. PLAN DE FUNDATII 256
3. PLANURI DE ARHITECTURA PENTRU CLADIRI DE LOCUIT P+1E 258
CAPITOL IV - ECONOMIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII 261

1. GENERALITATI 261
1.1. Participantii la realizarea unei lucrari de constructie 261
1.2. Etapele de realizare a unei lucrari de constructie 263
1.2.1. Pregatirea lucrarilor de constructie 264
1.2.2. Proiectarea lucrarilor de constructie 272
2. DESCRIEREA GENERALA A LUCRARILOR 273
3. CAIETELE DE SARCINI 273
3.1. Rolul si scopul caietelor de sarcini 273
3.2. Tipuri de caiete de sarcini 274
3.3. Continutul caietelor de sarcini 274
4. ETAPA DE EXECUTIE A LUCRARILOR DE CONSTRUCTIE 280
5. PRETUL UNEI LUCRARI DE CONSTRUCTIE 282
5.1. Generalitati privind notiunile de pret, cheltuiala si cost 282
5.2. Pret estimat si pret realizat al unei lucrari de constructie 285
5.2.1. Scopul determinarii pretului estimat 286
5.2.2. Scopul estimarii pretului realizat 288
5.3. Structura pretului unei lucrari de constructie 288
5.3.1. Definirea termenilor utilizati 290
5.4. Metode de evaluare a pretului estimat 292
5.4.1. Studii preliminare 293
5.4.2. Stabilirea categoriilor de lucrari de constructie 294
5.4.3. Metode de evaluare a pretului estimat 295
5.4.3.1. Metoda analizei de pret 295
5.4.3.2. Metoda statistica 297
5.4.3.3. Metoda pe baza de norme 298
6. EVALUAREA PRETULUI ESTIMAT 299
6.1. Norma de deviz 300
6.2. Indicatorul de norme de deviz 306
6.3. Etapele pentru evaluarea pretului estimat folosind metoda pe bazade norme 310
6.3.1. Masurarea cantitativaa proceselor de constructie ce urmeazaa fi executate
in santier si identificarea normelor de deviz 310
6.3.1.1. Antemasuratoarea lucrarilor de constructie 310
6.3.1.2. Masurarea (releveul) la teren a lucrarilor de constructie 314
6.3.2. Calculul cantitatilor de resurse 314
6.3.2.1. Extrasul de materiale 314
6.3.2.2. Extrasul de manopera 316
6.3.2.3. Extrasul de utilaj 318
6.3.3. Estimarea costurilor directe de executie 320
6.3.3.1. Devizul sintetic pe categorii de lucrari 321
6.3.3.1.1. Devizul de material 321
6.3.3.1.2. Devizul de manopera 322
6.3.3.1.3. Devizul de utilaj 323
6.3.3.1.4. Devizul de transport 324
6.3.3.2. Devizul analitic pe categorii de lucrari 325
6.3.4. Estimarea cheltuielilor de santier, a cheltuielilor generale ale

executantului si a pretului estimat 328
7. EVALUAREA PRETULUI DE REALIZAT 338
7.1. Activitati preliminare 340
7.1.1. Stabilirea formulelor de calcul 340
7.1.2. Adoptarea unitatilor de masura 340
7.2. Alegerea categoriilor de lucrari pentru care se face estimarea pretului
realizat 340
7.3. Structura pretului realizat 341
7.4. Fisa de calcul a pretului realizat 341
7.5. Culegerea informatiilor 343
7.5.1. Rapoarte de atasament din santier 343
7.5.2. Informatii provenite de la serviciul de contabilitate 343
7.5.3. Informatii cu privire la preturile estimate 343
7.6. Analiza si interpretarea pretului realizat 345
8. DEVIZUL GENERAL 345
8.1. Structura devizului general pe capitole de cheltuieli 345
9. DOCUMENTATII ECONOMICE CE INSOTESC PROIECTELE DE CONSTRUCTIE 351
BIBLIOGRAFIE 362
EVALUARE FINALA 364
MODUL III
INTRODUCERE 375
CAPITOL I - Utilizarea tehnologiilor informationale 376
1. Generalitati 376
1.1 Structura de principiu al unui calculator 377
1.2 Unitatea de comanda si control (UCC) 377
1.3 Unitatea Aritmetico-Logica (UAL) 377
1.4 Unitatea de memorie interna 378
1.5 Echipamente periferice 378
1.6 Magistrale de comunicatie 379
2. Performantele unui calculator 379
3. Hardware 380
4. Unitatea centrala de prelucrare 380
5. Memoria 380
6. Dispozitive de intrare 381
7. Dispozitive de iesire 382
8. Dispozitive de intrare/iesire 382
9. Dispozitive de stocare 382
10. Software 383
10.1 Software de baza 383
10.2 Functiile sistemului de operare 384

10.3 Software de aplicatii 385
10.4 Etapele realizarii aplicatiilor soft 386
11. Interfata grafica cu utilizatorul 386
12. Securitate 387
12.1 Securitatea informatiei 387
12.2 Virusii calculatoarelor 387
13. Legislatie in domeniul IT 388
2. Editarea textelor 388
2.1. Generalitati 388
2.2. Utilizarea aplicatiei Word 390
2.3. Lucrul cu documente 396
2.3.1.Folosirea sabloanelor, (Template) 396
2.3.2.Introducerea textului in document 397
2.3.3 Corectarea greselilor 398
2.3.4. Deplasarea si copierea textului si a ilustratiilor 399
2.3.5 Stilurile 400
2.3.6. Salvarea documentelor 402
2.3.7.Tiparirea documentului 403
2.3.8.Inchiderea documentului 404
2.4. Modificarea aspectului unui document 405
2.4.1. Formatarea caracterelor 405
2.4.2. Formatarea paragrafelor 408
2.4.3. Adaugarea de chenare si hasuri 410
MODUL IV
CAPITOL I - CALITATEA IN CONSTRUCTII 553

INTRODUCERE 553
1. Contractarea lucrarilor de constructii 554
2. Documente incheiate 559
3. Deschiderea santierului de constructii 560
4. Sistemul de conducere si asigurare a calitati 562
4.1 Factorii implicati in activitatea de asigurare a calitatii 562
4.2 Programul de asigurare a calitatii 563
4.3. Responsabilitati pentru factorii implicati in activitatea de asigurare a calitatii 564
4.4. Documente si inregistrari privind atestarea calitatii 567
5. Executarea lucrarilor de constructii 568
6. Documente de atestare a calitatii intocmite in timpul executiei 570
1. Trasare 573
2. Terasamente 574
3. Structura de rezistenta – lucrari 577
3.1 Cofrare 577
3.2 Armare 578
3.3. Betonare 580
3.4 Decofrare 582

3.5. Montarea elementelor prefabricate din beton 584
3.6. Montarea elementelor prefabricate din metal 585
3.7. Zidarii 591
3.8. Receptia structurii de rezistenta 594
4. Finisaje 595
4.1. Tencuieli 595
4.2 Placaje 597
4.3.Zugraveli, vopsitorii, tapete 599
4.4. Tamplarie si dulgherie 601
4.5. Pardoseli 602
4.6. Geamuri 605
5. Izolatii 606
5.1. Izolatii hidrofuge 606
5.2. Izolatii termice 609
5.3.Izolatii fonice 610
6. Instalatii 612
6.1. Instalatii electrice 612
6.2. Instalatii de ventilare, climatizare si incalzire cu aer cald 614
6.3. Instalatii de gaze 616
6.4. Instalatii sanitare 619
6.5. Instalatii de incalzire a cladirilor 621
6.6 Invelitori si tinichigerie 624
7. Receptia lucrarilor de constructii 625
7.1 Receptia la terminarea lucrarilor 626
7.2. Receptia finala 627
8. Anexe 629
CAPITOL II - LEGISLATIA CARE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA IN CONSTRUCTII 683
CAPITOL III - MANAGEMENTUL MUNCII IN ECHIPA 694
I. Concepte si definitii 694
1.1 Generalitati 694
1.2 Tipuri de grupuri 695
1.3 Natura echipelor de lucru 696
1.4 Scurta istorie a muncii in echipa 696
1.5 Avantajele si dezavantajele echipelor 697
1.6 Elementele unei echipe 698
1.7 Tipuri de echipe 699
1.8 Reguli de baza in functionarea echipei 702
II. Formarea echipei 707
2.1 Etapele dezvoltarii echipei 707
2.2 Cum influenteaza personalitatea munca in echipa 708
2.3 Deprinderi, cunostiinte, si abilitati necesare lucrului in echipa 710
2.4 Diversitatea membrilor echipei 712
2.4.1 Diversitatea legata de sarcina 712
2.4.2 Diversitatea relatiilor 713
III. Conducerea echipei 714

3.1 Cele trei elemente ale conducerii unei echipe 714
3.2 Capcane pentru leaderii de echipa 718
IV. Desfasurarea sedintelor echipei 719
4.1 Stabilirea ordinii de zi 719
4.2 Structurarea sedintei 719
4.3 Abordarea problemelor specifice 721
V. Comportamentul in echipa 723
5.1 Reguli comportamentale in echipa 723
5.2 Schimbari de comportament 724
5.3 Drepturile membrilor echipei 725
5.4 Comportamentul membrilor echipei 725
5.4.1 Comportamente de ajutor 725
5.4.2 Comportamente distructive 726
5.5 Tratarea conflictelor in cadrul echipei 726
VI. Conflictul in cadrul grupurilor 727
6.1 Definirea conflictului 727
6.2 Cauzele conflictului in organizatii 728
6.3 Tactici ineficiente de abordare a conflictelor 729
6.4 Strategii pentru preintampinarea conflictelor 729
6.5 Strategii pentru aplanarea conflictelor 729
6.6 Tipuri de conflicte 730
6.7 Tipuri de abordare a conflictelor 730
6.8 Conflicte interpersonale 731
6.9 Disfunctiile muncii in echipa 732
VII. Teama si control in echipa 734
7.1 Presupuneri primare cu privire la oameni 734
7.2 Cateva reguli elementare cu privire la sentimente 735
7.3 Formarea increderii 736
VIII. Harta conflictului 738
CAPITOL IV - IGIENA SI SECURITATEA MUNCII IN CONSTRUCTII 741
1. Generalitati 741
2. Boli profesionale 748
3. Protectia muncii - Termeni si definitii specifice 749
4. Mijloace de protectie – echipamente 752
5. Satatatea la locul de munca 755
6. Riscuri legate de munca pe santierele de constructii 757
7. Rolul in asigurarea securitatii si sanatatii pe santierele de constructii 759
8. Cerinte minime de securitate si sanatate 760
9. Securitatea si sanatatea in munca. notiuni de baza 760
10. Cadrul legislativ 762
11. Institutii cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca 764
BIBLIOGRAFIE 766
TESTE DE EVALUARE 767
2.4.4. Crearea listelor 411

2.4 5 Formatarea paginii 413
2.5 Cautare si inlocuire. Automatizarea scrierii 417
2.5.1 Cautarea, inlocuirea si stabilirea formatelor de text 417
2.5.2.Verificarea ortografica si gramaticala 418
2.6. Utilizarea reprezentarilor grafice 420
2.6.1 Adaugarea de imagini 420
2.6.2. Crearea unui desen 421
2.6.3.Crearea diagramelor 423
2.7. Lucrul cu tabelele 428
2.7.1. Crearea tabelelor 428
2.7.2. Modificarea aspectului unui tabel 430
2.7.3.Operatii speciale cu tabele 434
2.8. Editarea expresiilor matematice 437
2.9. Organizarea unui document mare 438
2.9.1.Stabilirea marcajelor document 438
2.9.2 Index, cuprins si alte tabele 439
2.10 Lucrul cu tabelele de index 439
3. Calcul tabelar 441
3.2. Celule 443
3.3. Foaia de calcul 448
3.4. Formule si functii 449
3.4.1. Utilizarea formulelor 449
3.4.2.Utilizarea numelor de domenii 453
3.4.3. Utilizarea referintelor 455
3.4.4. Utilizarea functiilor 456
3.5. Formatare 459
3.6. Tiparirea in Excel 463
3.6.1. Tiparirea unei foi de calcul 463
3.6.2. Ajustari preliminare tiparirii 463
3.6.3. Utilizarea modului Page Break Preview (vizualizare Sfarsit de pagina) 464
3.6.4. Configurarea paginii 465
3.6.5. Specificarea unei anumite zone de tiparit 466
3.6.6.Configurarea tiparirii graficelor 466
4. Informatie si Comunicare 468
4.1. Internet-ul 468
4.1.1 Concepte generale 468
4.1.2 Securitatea 471
4.1.3 Navigarea pe Web cu Internet Explorer 472
4.1.4 Modificarea configurarii navigatorului Internet Explorer 474
4.2 Navigarea in Web 475
4.2.1 Accesarea paginilor Web 475
4.2.2 Utilizarea atributului „preferat" asociat unei pagini Web 476
4.2.3 Organizarea directorului Favorites 476
4.3 Cautare in Web 477

4.3.1 Utilizarea unui motor de cautare 477
4.3.2 Imprimarea paginii Web 479
CAPITOL II - Managementul proiectelor. Metoda de analiza a drumului critic 481
1. Metoda CPM (Critical Path Method) si metoda PERT (Program Evaluation
and Review Technique) 481
2. Graficul (diagrama) Gantt 493
3. APLICATII PRACTICE 497
CAPITOL III - CAD (PROIECTARE ASISTATA DE CALCULATOR) 519
INTRODUCERE 519
1. FreeCAD 521
1.1 Descarcare 521
1.2. Desenare 2D 523
1.4. Obiecte arhitecturale 530
2. CADEMIA 532
3. LibreCAD 534
BIBLIOGRAFIE 538
INTRODUCERE
In zilele noastre, activitatea de constructii poarta in mod evident amprenta progresului

tehnologic ce se desfasoara cu o deosebita rapiditate care cuprinde diferite ramuri, cum ar
fi: materiale de constructii, metode de calcul si dimensionare, tehnologii de executie si
exploatare, planificarea si organizarea activitatilor de constructii s.a.
Procesele care se desfasoara In domeniu constructiilor pot fi Impartite In procese naturale
si In procese organizatorice. Procesele naturale au ca domenii de cercetare cunoasterea si
folosirea cIt mai completa a caracteristicilor mecanice si fizice ale materialelor In scopul
asigurarii caracteristicilor de functionalitate, durabilitate si economicitate a constructiilor.
Procesele organizatorice au ca domeniu de cercetare sistemul de relatii si dependente care
se creeaza Intre elementele procesului (forta de munca, mijloacele de munca), determinate
de actiuni orientate spre atingerea unui scop, adica realizarea elementului de constructie
stabilit cantitativ si calitativ pe baza de indicatori tehnico-economici.
In acest context, organizarea si condcerea activitatilor de constructii trebuie tratata ca
sistem, deoarece angreneaza un ansamblu de principii, metode si tehnici In procesul
realizarii unei constructii.
Evolutia organizarii ca stiinta a fost cauzata de:
• necesitatea realizarii unui volum de constructii adecvat nevoilor umane din ce In ce
mai mari;
• complexitatea In crestere a proceselor de constructie datorat tehnologiilor
moderne si a noilor materiale utilizate;
• necesitatea realizarii unor constructii tot mai complexe, In limitele unor indicatori
tehnico-economici optimi cum ar fi: durata de executie cIt mai mica, costul
executiei lucrarii mai redus, posibilitatea efectuarii lucrarilor de constructie pe toata
durata anului etc.
Prin modul de tratare si sistematizare, In strinsa concordanta cu disciplinele cu care
organizarea lucrarilor de constructii se afla In interdependenta (tehnologia constructiilor,
amenajarile teritoriului, materiale de constructii etc.), prezenta lucrare imbina cunostintele
teoretice cu cele practice.
Scopul acestei lucrari consta in identificarea unor documente normative care ar sta la baza
organizarii santierelor de constructie, analiza situatiei economico-financiare a unei firme de
constructii si organizarea propriuzisa a unui santier de constructie.
DESCRIEREA CALIFICARII
Continutul prezentei material urmareste pregatirea profesionala in calificarea de Tehnician

in constructii si lucrari publice, cod nomenclator 3112.3.3, astfel incat la sfarsitul cursului
absolventul sa cunoasca si sa poata executa lucrarile corespunzatoare competentelor din
standardul de pregatire profesionala corespunzator.
La finalul cursului absolventul va poseda competentele necesare pentru conceperea si
proiectarea unei constructii, intocmirea documentatiei tehnico-economice si stabilirea
costurilor lucrarilor de constructii, deschiderea santierului si organizarea inceperii
activitatii, coordonarea si gestionarea executarii lucrarilor de constructii, precum si
asigurarea verificarii permanente a respectarii tehnologiilor de lucru si a conditiilor de

calitate.
Tehnicienii constructori efectueaza pe teren si in laboratoare incercari asupra solurilor si

materialelor de constructii; contribuie tehnic la activitatea de constructie a locuintelor si
altor lucrari, evaluare lucrari si pregatire de meseriasi; reprezinta arhitectii si inginerii civili
pe santierele de constructii pentru a asigura efectuarea lucrarilor in conformitate cu
specificatiile din planuri si schite, precum si pentru respectarea normelor de consum a
materialelor; contribuie potrivit planurilor si schitelor pe care leprimesc la estimarea
detaliata a cantitatilor si costurilor de materiale si a fortei de munca necesare realizarii
proiectelor; organizeaza intretinerea si reparatiile utilajelor.
Se mai ocupa in principal cu planificarea si raportarea activitatii de la punctul de lucru,
organizarea conditiilor de desfasurare a activitatii formatiilor de lucru, supravegherea
activitatilor de la punctul de lucru, gestiunea stocurilor de resurse materiale, coordonarea
formarii profesionale si gestionarii performantelor echipei, coordonarea aplicarii
prevederilor legale referitoare la SSM si in domeniul situatiilor de urgenta, coordonarea
aplicarii normelor de protectie a mediului, coordonarea asigurarii calitatii lucrarilor de
executare, coordonarea intretinerii echipamentelor de lucru etc…
STRUCTURA SI CONTINUTUL MANUALULUI
MODULUL I: Notiuni de baza in tehnologia lucrarilor de constructii

Notiuni de baza in tehnologia lucrarilor de constructii, este modulul de baza in care se
studiaza tipurile, structurile si elementele de constructii si lucrari publice, precum si
tehnologiile de executie. O data cu procesele tehnologice se invata si modul de elaborare a
fiselor tehnologice corespunzatoare acestora. Se mai trateaza de asemenea desenul tehnic
de constructii si instalatii, desenul tehnic este mijlocul de comunicare a unei conceptii sau
idei tehnice, supus unor reguli si norme stabilite prin transpunerea proiectelor si calculelor
sub forma de documente grafice si produse ce raspund unei cerinte. Scopul desenului
tehnic este acela de a reprezenta obiecte din spatiul tridimensional pe foaia de hartie,
astfel incat reprezentarea obtinuta sa descrie complet, ca forma si dimensiuni, obiectul
insusi. Limbajul tehnic unitar al reprezentarilor il ajuta atat pe proiectant cat si pe
executant sa participe activ si constient la materializarea ideilor tehnice.
CAPITOL I - ELEMENTE GENERALE DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

Cladiri
Lucrari pentru structura de rezistenta:
- executarea fundatiilor: tipuri de fundatii, alegerea tipului de fundatie, conditii pentru
fundatii, principii si tehnologii de executie
- executarea peretilor: rol, clasificare, principii si tehnologii de executie
- executarea stalpilor: rol, clasificare, principii si tehnologii de executie
- executarea planseelor: rol, clasificare, principii si tehnologii de executie
- executarea scarilor: definire, rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de executie
- executarea grinzilor si cadrelor: definire, rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de
executie
- executarea acoperisurilor: definire, rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de

executie.
CAPITOL II - MATERIALE FOLOSITE PENTRU EXECUTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII

- mortare pentru zidarii si tencuieli
- caramizi si blocuri pentru zidarii
- betonul si betonul armat
- materiale pentru lucrari de finisaj
- materiale pentru lucrari de izolatii
- materiale pentru acoperisuri si învelitori;
CAPITOL III - LUCRARI PENTRU ELEMENTE DE INCHIDERE SI COMPARTIMENTARE

- pereti despartitori si de închidere: definire, rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii
de executie
- tamplarii (usi si ferestre): definire, rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de
montare.
Lucrari de finisaje
- lucrari de tencuieli: rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de executie
- lucrari de placaje: rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de executie
- lucrari de zugraveli si vopsitorii: rol, clasificare, alcatuire, principii de executie, elaborarea
fiselor tehnologice.
CAPITOL IV - INTOCMIREA FISELOR TEHNOLOGICE PENTRU LUCRARILE DE CONSTRUCTII

- rolul si necesitatea fiselor tehnologice pentru lucrarile de constructii
- elementele fiselor tehnologice
- acte normative care stau la baza întocmirii fiselor tehnologice în constructii
- utilizarea noutatilor tehnice din domeniul constructiilor pentru completarea fiselor
tehnologice
- aplicatii: întocmirea fiselor tehnologice pentru tehnologiile de baza folosite pentru
executarea elementelor de constructii.
CAPITOL V - PLANURI DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

Utilizarea elementelor de baza standardizate
Citirea si interpretarea planselor de constructii
MODULUL II: Elemente de proiectare in constructii si lucrari publice

Modulul II Elemente de proiectare in constructii include notiuni de baza pentru proiectarea
elementelor de constructii, executarea masuratorilor, intocmirea schitelor de releveu,
elaborarea proiectelor in faza de studiu si de executie, la care se adauga intocmirea
documentatiei tehnico-economice si elaborarea proiectelor de organizare si planificare a
activitatilor. Geometria descriptiva astazi, traieste legata de domeniile tehnice care i-au dat
nastere si are drept scop expunerea sistemelor de reprezentare consacrate de practica, in
Geometrie descriptiva spirit geometric si pe o baza stiintifica bine fundamentata. Alaturi de
alte discipline teoretice, ea are menirea sa formeze gandirea tehnicianului, arhitectului si
constructorului. Problematica acestui modul va fi abordata in mod practic.
CAPITOL I - MASURATORI IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

Geometrie descriptiva
CAPITOLUL II - RELEVAREA CONSTRUCTIILOR

Relevee si masuratori in constructii
Instrumente pentru masuratori in constructii
Metode pentru masuratori in constructii, efectuarea calculelor dupa masuratori
Executarea schitelor de releveu, verificarea, si compararea cu situatia din teren
CAPITOL III - ELEMETE DE PROIECTARE IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

Elemente de baza standardizate pentru proiectarea in constructii
Proiectarea unei cladiri de locuit. Executarea proiectului in faza de studiu
Executarea la scara a pieselor desenate
Realizarea planurilor de ansamblu, sectiunilor si detaliilor pentru constructii la scara dupa
schite date
Elaborarea planurilor de constructii
Defalcarea lucrarilor pentru executarea constructiei, intocmirea memoriului tehnic
justificativ si a antemasuratorii
Intocmirea devizelor pe categorii de lucrari
Elaborarea extraselor de resurse
Elaborarea proiectul de organizare a lucrarilor pentru o constructie
Planificarea activitatilor pentru realizarea unei constructii
CAPITOL IV - ECONOMIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII

Defalcarea lucrarilor pentru executarea constructiei, întocmirea memoriului tehnic
justificativ si a antemasuratorii
- ansambluri, subansambluri, elemente si categorii de lucrari
- întocmirea memoriului tehnic justificativ
- întocmirea antemasuratorii.
Întocmirea devizelor pe categorii de lucrari
- încadrarea lucrarilor pe norme de deviz
- utilizarea indicatorului de norme de deviz
- stabilirea valorii de deviz a lucrarilor.
Elaborarea extraselor de resurse
- resurse materiale: elemente, utilaje, mijloace de transport
- resurse umane – forta de munca pe meserii.
Elaborarea proiectul de organizare a lucrarilor pentru o constructie
- proiectul de organizare pentru un punct de lucru
- proiect de organizare a lucrarilor pe timp friguros.
Planificarea activitatilor pentru realizarea unei constructii
- graficului de esalonare a activitatilor pe categorii de lucrari
- corelarea activitatilor pe categorii de lucrari.
MODUL III - UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

Sistemul informatic cuprinde date, sisteme de stocare si transmitere a datelor, software
(programe), metode, calculatoare implicate in prelucrarea datelor, etc.. Capacitatea
calculatorului de a prelucra un volum mare de date intr-un timp relativ scurt il face
indispensabil astazi aproape in toate domeniile de activitate. Utilizarea noilor tehnologii
informatice va conduce cu siguranta la eficientizarea activitatilor din domeniile
constructiilor. In acest modul se va trata notiunile de hard (hardware) si soft (software),
cunostinte legate de utilizarea calculatoarelor in procese de editare text, prelucrarea
informatiilor cu programe de calcul tabelar, comunicare pe Internet, proiectarea 2D si 3D.
CAPITOL I - UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

Crearea deprinderilor legate de utilizarea calculatoarelor in procese de editare text,
prelucrarea informatiilor cu programe de calcul tabelar;
- Dezvoltarea abilitatilor de comunicare pe Internet
CAPITOL II - MANAGEMENTUL PROIECTELOR. METODA DE ANALIZA A DRUMULUI CRITIC

- Managementul proiectelor (diagramele PERT/CPM, diagrama GANTT)
CAPITOL III - CAD (PROIECTARE ASISTATA DE CALCULATOR)

Acest capitol este conceput pentru proiectarea 2D (figuri si curbe in spatiu bidimensional)
sau proiectare 3D (suprafete si curbe in spatiu tridimensional).
MODULUL IV: Coordonarea si organizarea executarii lucrarilor de constructii si instalati

priveste problematica gestionarii lucrarilor de constructii, coordonarea proceselor
tehnologice de executie, aprovizionarea santierului cu materiale, asigurarea resurselor
umane necesare, urmarirea graficului de executie a lucrarilor, verificarea calitatii lucrarilor
pe parcursul executiei, precum si întocmirea documentelor operative de executie si de
evidenta a lucrarilor executate. De asemenea, în acest modul este prezentata problematica
managementului calitatii si în special a cerintelor care se impun pentru conceperea si
realizarea unor constructii de calitate. Documentatia tehnico-economica trateaza partea de
organizare a lucrarilor de constructii pe baza documentatiei tehnico-economice pe care
cursantul trebuie sa o intocmeasca si sa o interpreteze corect. Se trateaza, de asemenea,
problema repartizarii sarcinilor pe echipe si in cadrul echipei, tinandu-se cont de nivelul
competentelor profesionale, la care se adauga tematici privind asigurarea cunoasterii si
respectarii legislatiei privind normele de igiena, tehnica securitatii muncii, PSI si protectia
mediului specifice lucrarilor de constructii.
CAPITOL I - CALITATEA IN CONSTRUCTII

Managementul calitatii
Analiza calitatii pe procese si faze de procese
- etapele unui proces de asigurare a calitatii
- asocierea indicatorilor de calitate pentru fiecare etapa
- aplicarea unui model de calitate la un proces definit
- evaluarea aplicarii modelului de calitate.
Proceduri de implementare a managementului calitatii
- stabilirea masurilor pentru aplicarea unui model de management al calitatii la nivel de

organizatie.
- monitorizarea proceselor în vederea asigurarii calitatii
- autoevaluarea activitatii personale în raport cu obiectivele generale ale unitatii.
CAPITOL II - LEGISLATIA CARE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA IN CONSTRUCTII

Legislatia în constructii
- lansarea în executie a lucrarilor de constructii
- principii manageriale din constructii
- tipuri si cicluri de procese tehnologice din constructii
- normarea muncii în constructii, metode de normare a muncii conform documentelor
legislative
Legislatia muncii, relatiilor de munca si cele sociale
- cadrul legislativ privind raporturile de munca contractul colectiv de munca si contracte
individuale de munca
CAPITOL III - MANAGEMENTUL MUNCII IN ECHIPA

Formarea echipei
Conducerea echipei
Desfasurarea sedintelor echipei
Comportamentul in echipa
Conflictul in cadrul grupurilor
CAPITOL IV - IGIENA SI SECURITATEA MUNCII IN CONSTRUCTII

Notiuni de igiena, siguranta muncii si protectia mediului specifice lucrarilor de constructii
structuri
Aplicarea legislatiei privind igiena, siguranta muncii si protectia mediului
- informarea persoanelor subordonate: instructajul de protectia muncii, afise, filme etc.,
sisteme de avertizare si alarmare (panouri, cai de evacuare etc.)
- controlul la aplicarea masurilor tehnice, sanitare si organizatorice (fise individuale,
echipament de protectie si lucru, instrumentar sanitar).
Actiuni preventive de evitarea accidentelor la locul de munca
- controlul documentelor cu privire la locurile de munca periculoase (jurnale, registre,
statistici)
- monitorizarea accidentelor de munca
- stabilirea necesarului de echipament de protectie.
MODULUL I
NOTIUNI DE BAZA IN TEHNOLOGIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII

1
Page
CUPRINS
INTRODUCERE 5
CAPITOL I - ELEMENTE GENERALE DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 6
1. Cladirile 6
2. Elemente structurale, portante, de rezistenta 12
2.1 Fundatiile 12
2.2 Structura verticala de rezistenta 20
2.3 Structura orizontala de rezistenta 20
2.4 Acoperisul 20
3. Elemente nestructurale, neportante 20
3.1 Peretii despartitori 20
3.2 Invelitoarea 20
3.3 Izolatiile 20
3.4 Tamplariile 25
3.5 Finisajele 25
3.6 Scarile 25
4. Elemente de echipare tehnica 26
CAPITOL II - Materiale folosite pentru executarea elementelor de constructii 27
1. Mortare pentru zidarii si tencuieli 27
1.1 Prepararea mortarelor 28
2. Caramizi si blocuri pentru zidarii 28
3. Zidarii simple de caramida 29
3.1 Elementele componente ale zidariei 30
4. Betonul si betonul armat 32
4.1 Rolul armaturilor 32
4.2 Fasonarea armaturilor 34
4.3 Asamblarea armaturilor 35
4.4 Manipularea si transportul armaturilor 35
4.5 Montarea armaturilor in cofraje 35
5. Lucrari de betonare 35
5.1 Prepararea betonului 36
5.2 Transportul betonului 36
5.3 Punerea in opera a betonului 37
5.4 Vibrarea betonului 38
5.5 Prelucrarea suprafetei betonului 38
6. Materiale pentru lucrari de finisaj 39
6.1 Tencuieli 39
6.2 Zugraveli 40
6.3 Vopsitorii 40
7. Vopsele 41
8. Placaje 42
2
9. Pardoseli (gresie, parchet, mocheta) 42

Page
9.1 Pardoseli din lemn 43

9.2 Pardoseli din piatra naturala 44
9.3 Pardoseli din piatra artificiala 44

9.4 Pardoseli din materiale bituminoase 45
10. Materiale pentru lucrari de izolatii 45
10.1 Condens 45
10.2 Igrasie 46
10.3 Punti termice – pierderi de caldura 47
10.4 Hidroizolatii 48
10.5 Izolanti hibrizi 49
11. Materiale pentru acoperisuri si invelitori 49
11.1 Tiglele 49
12. Lucrari pentru structura de rezistenta 50
12.1 Executarea fundatiilor 50
13. Executarea peretilor 52
13.1 Subsol 52
13.2 Descriere terenuri in care se fac subsoluri 53
14. Corp cladire 53
15. Executarea stalpilor 56
16. Executarea planseelor 58
16.1 Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat 61
17. Executarea scarilor 71
18. Executarea grinzilor si cadrelor 76
18.1 Grinzi 76
19. Cadre 77
20. Executarea acoperisurilor 77
21. Montajul sistemului de invelitori 83
CAPITOL III 84
1. Lucrari pentru elemente de inchidere si compartimentare 84
1.1 Pereti despartitori si de inchidere 84
2. Tamplarii (usi si ferestre) 87
3. Lucrari de finisaje 89
3.1 Elemente de finisaj 89
CAPITOL IV 94
1. Intocmirea fiselor tehnologice pentru lucrarile de constructii 94
1.1 Fisele tehnologice 95
CAPITOL V - PLANURI DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 96
1. Desen tehnic de constructii si instalatii 97
1.1 Elemente de standardizare 97
1.2 Standardizare 98
1.3 Clasificarea desenelor tehnice 99
1.4 Formate si desenul de constructii 101
1.5. Chenarul 104
1.6 Fasia de indosariere 104
3
1.7. Indicatorul 105

Page
1.8. Tipuri de linii 108

1.9 Linii, cotare, reprezentari conventionale, indicator 109
1.10. Scari 110

2. Semne conventionale pentru orientarea planurilor 111
3. Citirea si interpretarea planselor de constructii 112
3.1 Linia de cota 112
3.2 Linia ajutatoare 114
3.3 Linia de indicatie 114
3.4 Cota 114
3.5 Extremitatile liniei de cota 116
3.6 Punctul de origine 117
4. Inscrierea cotelor pe desen 117
5. Sectiuni si detalii de arhitectura si rezistenta pentru cladiri 120
5.1 Reprezentarea vederilor si sectiunilor 120
5.1.1 Dispunerea proiectiilor 120
5.1.2 Reguli de reprezentare a vederilor si sectiunilor 123
5.1.3 Reguli de notare a vederilor, sectiunilor si rupturilor 124
6. Hasurarea in desenul tehnic 125
BIBLIOGRAFIE 127
TEST DE EVALUARE 128
4
Page
INTRODUCERE
Notiuni de baza in tehnologia lucrarilor de constructii, este modulul de baza in care se

studiaza tipurile, structurile si elementele de constructii si lucrari publice, precum si
tehnologiile de executie. O data cu procesele tehnologice se invata si modul de elaborare a
fiselor tehnologice corespunzatoare acestora. Se mai trateaza de asemenea desenul tehnic
de constructii si instalatii, desenul tehnic este mijlocul de comunicare a unei conceptii sau
idei tehnice, supus unor reguli si norme stabilite prin transpunerea proiectelor si calculelor
sub forma de documente grafice si produse ce raspund unei cerinte. Scopul desenului
tehnic este acela de a reprezenta obiecte din spatiul tridimensional pe foaia de hartie,
astfel incat reprezentarea obtinuta sa descrie complet, ca forma si dimensiuni, obiectul
insusi. Limbajul tehnic unitar al reprezentarilor il ajuta atat pe proiectant cat si pe
executant sa participe activ si constient la materializarea ideilor tehnice.
5
Page
CAPITOL I
ELEMENTE GENERALE DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE
Din punctul de vedere al clasificarii constructiile se impart in 2 categorii mari:

• cladirile,
• constructiile ingineresti.
1. CLADIRILE – sunt acele constructii care adapostesc o activitate omeneasca, in functie

de
aceasta avand:
• Cladiri civile, care cuprind cladirile de locuit, social – culturale, pentru educatie,
sanatate, etc.
Cladire civila
• Cladiri industriale, care adapostesc o activitate omeneasca de producere sau

depozitare a unor bunuri materiale, cum ar fi: fabrici, ateliere, depozite, etc.
6
Page
Cladire industriala
• Cladiri agro–zootehnice, care adapostesc productii animale sau vegetale, depozitare

a unor produse agricole, innobilarea speciilor animale sau vegetale, cum ar fi: sere,
solarii, silozuri, crescatorii de animale, etc.
Cladire agro–zootehnica
CONSTRUCTII INGINERESTI – sunt constructii cu caracter special, cum ar fi:

Cai de comunicatii terestre, poduri, tuneluri, baraje, turnuri radio – TV, etc.
Baraj hidrocentrala - Rusca

7
Page
Alimentari cu apa - Statie de tratarea apei

Deci:
a) Din punct de vedere functional si al destinatiei, constructiile de impart in doua

categorii:
1. Constructii civile
2 Constructii ingineresti
b) Dupa forma in plan a constructiei se disting: constructii sub forma
o dreptunghiulara,
o patrata,
o circulara,
o constructii sub forma de I, T, L, U, Y.
c) Dupa tipul constructiei:
• constructii etajate - blocuri de locuinte, spitale, hoteluri;
• constructii tip hala-parter - hale industriale, sali pentru spectacole, expozitii;
• constructii speciale: recipiente pentru depozitarea materialelor si a apei;
• constructii tip turn.
d) Dupa structura de rezistenta:
- Cu structura rigida, avand pereti de rezistenta din caramida, beton
- Cu structura elastica avand structura verticala realizata din cadre de beton armat
sau metal
- Structuri mixte, avand si pereti portanti dar si cadre
8
Page
- constructii cu structuri din pereti portanti realizati din zidarie, elemente din beton
monolit si prefabricat;
- constructii cu structuri din schelet portant (cadru) realizat din beton monolit, prefabricat,
metal sau lemn,
- constructii cu structuri speciale realizate sub forma de placi curbe subtiri, arce.
e) Dupa rigiditatea elementelor verticale de rezistenta:
- constructii flexibile - elementele de rezistenta verticale sunt constituite din stalpi care
preiau si transmit fundatiilor toate incarcarile.
- constructii rigide - elementele de rezistenta verticale sunt constituite din pereti legati
intre ei prin plansee.
- constructii semirigide - elementele de rezistenta verticale sunt constituite din stalpi si
pereti.
f) Dupa modul de executie a structurii de rezistenta:
- monolite,
9
- prefabricate
Page
- mixte.
g) Dupa materialul din care este alcatuita structura de rezistenta:
- beton
- lemn
- metal
- mixte (beton cu metal, beton cu lemn).
h) Dupa rezistenta la foc avem, functie de materialul din care se executa structuri si
elemente nestructurale:
- Rezistente (beton armat)
- Semirezistente (metal)
- Semicombustibile (lemn masiv tratat)
- Combustibile (lemn masiv netratat)
- Inflamabile (lemn de sectiune mica, paie, stuf, polistiren, etc.)
i) Dupa metodele tehnologice de realizare cladirile pot fi executate traditional sau in
tehnologii moderne.
j) Din punct de vedere al importantei lor, constructiile se incadreaza in categorii si clase de
importanta.
Categoriile de importanta se stabilesc tinand seama de urmatoarele aspecte:
- implicarea vitala a constructiilor in societate si in natura - gradul de risc sub aspectul
sigurantei si sanatatii;
- implicarea functionala a constructiilor in domeniul socioeconomic, in mediul construit si
in natura - destinatie, modul de utilizare;
- caracteristici proprii constructiilor - complexitatea si considerente economice.
Categoriile de importanta care se stabilesc pentru constructii sunt:
- constructii de importanta exceptionala, categoria A;
- constructii de importanta deosebita, categoria B;
- constructii de importanta normala, categoria C;
- constructii de importanta redusa, categoria D.
Clasele de importanta se stabilesc in functie de gradul de protectie care trebuie asigurat
prin proiectare constructiei la actiunea seismica.
Tabelul 5.1. Clasele de importanta a constructiilor

10
Page
Clasele de importanta ale constructiilor se stabilesc de catre proiectanti - arhitecti si se

precizeaza obligatoriu in planse si caietele de sarcini.
Toate constructiile de tip cladire sunt realizate din 3 categorii de elemente:

11
1) Elemente structurale, portante, de rezistenta.

2) Elemente nestructurale, neportante.
Page
3) Elemente de echipare tehnica.

Elemente componente ale constructiilor:

a) sectiune verticala; b) sectiune orizontala;
1 - elemente structurale verticale; 2 - elemente structurale orizontale;
3 - fundatii; 4 - elemente nestructurale; 5 – sarpanta
2. Elemente structurale, portante, de rezistenta.

In aceasta categorie intra urmatoarele 4 elemente componente, care definesc structura de
rezistenta a cladirii:
2.1 Fundatiile – preiau incarcarile de la structura verticala de rezistenta si le transmit
terenului de fundare. Uzual se realizeaza din beton simplu sau armat, dar intalnim si
fundatii din caramida, lemn, etc.
Fundatiile se pot realiza sub forma de: fundatii izolate, continue sub ziduri, radier general
sub forma de placa groasa cu sau fara ingrosari, retele de grinzi, piloti, etc. Adancimea de
fundare se stabileste in functie de: pozitia terenului bun de fundare, adancimea de inghet a
zonei, inaltimea totala a constructiei, nivelul apelor freatice, etc.
Fundatia este elementul de constructie situat sub nivelul terenului natural, prin intermediul
caruia se transmit terenului de fundare incarcarile care actioneaza asupra constructiei,
astfel ca presiunea efectiva pe talpa fundatiilor sa nu depaseasca presiunea admisibila a
terenului de fundare, iar tasarile care rezulta sa poata fi suportate de constructie. Prin
tasare se intelege o indesare a terenului sub talpile de fundatie, in urma careia constructiile
pot suferi efecte defavorabile (inclinari, crapaturi in ziduri etc.).
Dupa adancimea de fundare si modul de executie, in functie de nivelul apei subterane,
fundatiile pot fi:
• de suprafata (directe), cand cota de fundare se afla aproape de nivelul terenului (la
12
1—2 m)
Page
• de adancime (indirecte), cand cota de fundare se afla la adancime (la 6—15 m sau
mai mult), executate deasupra sau sub nivelul apei freatice.
Fundatia este elementul de constructie care are o importanta deosebita in ansamblul unei
constructii.
De modul in care sunt rezolvate fundatiile depinde rezistenta constructiei in ansamblul ei.
De asemenea, costul fundatiilor poate influenta sensibil costul constructiilor.
Necunoasterea problemelor de fundatii sau nesocotirea lor pot da nastere la diverse
accidente, ca:
⇒avarierea unor ziduri si elemente de rezistenta,
⇒tasarea inegala a unor cladiri
⇒inclinarea altora (silozuri, cosuri de fabrici si turnuri etc).
Fundatiile directe, care sunt cel mai des utilizate la constructiile cladiri, pot fi:
⇒fundatii continue sub pereti, sub sirul de stalpi, sau sub intreaga constructie (radier);
⇒fundatii cu descarcari pe reazeme izolate, care in general se executa sub pereti;
⇒fundatii izolate pentru stalpi.
Aceste fundatii transmit direct terenului incarcarile din elementele de structura ce reazema
pe ele; se utilizeaza cand terenul bun fundare se gaseste la o adancime nu prea mare.
Dupa forma sectiunii, tipurile de fundatii directe sub ziduri pot fi :
• dreptunghiulare (fig. a) fundatiile de forma dreptunghiulara sunt des utilizate
• cu evazari (fig. b);
• in trepte (fig. c);
Elemente de constructii – fundatii :

a,b,c — fundatii directe continue sub ziduri interioare (a — dreptunghiulara; b — cu
evazari; c — in trepte); 1 — bloc de fundatie; 2 – perete (zid); 3 — placa suport a pardoselii;
4 — strat filtrant; 5 — teren natural; 6 – hidroizolatie ; 7 — fundatie in trepte; 8 —
umplutura;
13
Page
Sisteme de fundatii de suprafata

14
Page
15
Page
16
Page
17
Page
Sisteme de fundatii de adancime

18
Page
NOTA:
Au fost prezentate numai acele tipuri de fundatii care se utilizeaza la
constructia cladirilor de locuit.
● Solurile nisipoase constituie un bun suport pentru fundatii in cele mai multe cazuri, desi
vibratiile cu frecventa inalta (500-2500 vibratii/min) pot da nastere unor serioase probleme
de tasare; acestea sunt putin probabile in cazul cladirilor rezidentiale, cu exceptia situatiilor
in care prezenta unor utilaje le-ar putea produce.
● Adancimea minima de fundare recomandata in cazul terenurilor din argila contractila
este de 1.20 m, sub nivelul modificarilor sezoniere, atunci cand vegetatia lipseste.
● Pe terenuri in panta este necesara o adancime de fundare mai mare, mai ales pe
versantii orientati spre sud, unde terenul se va usca accentuat in perioada secetoasa.
Fundatiile indirecte sunt utilizate cand terenul bun de fundare este la adancime mare. O
asemenea solutie se poate aplica si in situatia in care nivelul apelor subterane este ridicat,
in cazul in care fundarea directa devine neeconomicoasa sau chiar necorespunzatoare din
punct de vedere tehnic.
Aceasta solutie se adopta dupa o minutioasa analiza tehnico-economica si numai atunci
19
cand este absolut necesara, deoarece conduce la consumuri importante de materiale

deficitare (ciment, otel-beton , etc.) si la scumpirea lucrarilor.
Page
In majoritatea cazurilor fundatiile indirecte implica adoptarea unor metode speciale de

executie a lucrarilor. Executia acestor fundatii necesita utilaje speciale si personal de inalta
calificare. Din categoria fundatiilor indirecte fac parte fundatiile pe: piloti, puturi si
chesoane (deschise sau cu aer comprimat).
2.2 Structura verticala de rezistenta se poate realiza sub forme de: pereti portanti, cadre
sau mixt din lemn, caramida, beton, metal si preia incarcarile de la structura orizontala si
acoperis si le transmite fundatiilor.
2.3 Structura orizontala de rezistenta sau planseele preiau incarcarile care le revin,
verticale si orizontale, permanente, temporare sau exceptionale si le transmit structurii
verticale de rezistenta. Se pot realiza cu sau fara grinzi, planuri sau curbe, monolit sau
prefabricat, din lemn, metal, caramida sau beton.
2.4 Acoperisul preia incarcarile din greutatea proprie si din actiunile dinamice (vant,
zapada, ploaie, chiciura, etc.) si le transmit structurii verticale de rezistenta. Acoperisul se
poate realiza sub forma de acoperis cu panta denumit sarpanta, sau fara panta, denumit
terasa.
3. Elemente nestructurale, neportante, care participa la alcatuirea functionala si protectia
constructiei, aceasta categorie fiind realizata din mai multe elemente:
3.1 Peretii despartitori, de compartimentare sau inchidere, care delimiteaza functiunile
intr-o cladire, respectiv inchid cladirea la exterior.
3.2 Invelitoarea – inchide acoperisul la partea superioara, protejand panoul sau ultimul
nivel, fiind realizata din produse ceramice (tigla, olane), paie, stuf, sita, sindrila.
3.3 Izolatiile – protejeaza cladirea sau elemente ale cladirii impotriva apei (hidroizolatii),
impotriva pierderilor de caldura (termoizolatii) sau a propagarii zgomotului (fonoizolatii).
Hidroizolata nu are un rol structural . Hidroizolatia este partea cuprinsa intre planseul de la
parter (“cota zero”) si fundatie, fie subsol, fie elevatie, indeplineste o functiune importanta
in contextul comportarii cladirii in exploatare, datorita rolului in prevenirea formarii igrasiei
la pereti si elementele adiacente ( in special plansee pe sol).
Hidroizolatia trebuie sa reziste la patrunderea umezelii care urca din sol; iar aceasta
conditie se asigura de regula cu ajutorul unui strat de hidroizolatie orizontal executat la
baza peretelui, continuu in plan orizontal si, dupa caz, racordat in plan vertical, in
conformitate cu prevederile normativelor in vigoare.
20
Page
Hidroizolarea infrastructurii
21
Page
22
Page
23
Page
24
Page
3.4 Tamplariile de la usi si ferestre au rolul de a inchide golurile de lumina si circulatie, de a

izola interiorul fata de exterior si a asigura o iluminare naturala corespunzatoare.
3.5 Finisajele elementelor de constructii au rol estetic, dar si igienic, de protectie mecanica
(uneori) etc. In aceasta categorie intra: tencuieli, zugraveli, vopsitorii, placaje, pardoseli,
tapete, etc.
3.6 Scarile asigura circulatia pe verticala in cladire, fiind dimensionate pentru evacuarea
tuturor persoanelor, eventual bunurilor, in caz de necesitate (incendiu, cutremur,
inundatii) scara este practic o continuare a planseului in zona casei scarilor, in panta, deci
ar putea fi considerata ca si element structural.
25
Page
Fig. 2. Partile componente ale unei cladiri (sectiune prin casa scarii):
1 — fundatie continua; 2 — soclu; 3 — hidroizolatie orizontala; 4 — perete portant
longitudinal; 5 — planseu de beton armat; 6 — centura de beton armat; 7 — perete
portant exterior; 8 — perete despartitor; 9 — planseu-terasa; 10 — rampa scarii; 11 —
podest; 12 — balustrada; 13 — trotuar.
4. Elemente de echipare tehnica – sunt componente care asigura confortul in activitatea

omului, fiind practic o serie de instalatii, numarul si complexitatea lor depinzand de tipul
26
cladirii, confortul interior impus, posibilitatile financiare, etc.

Page
In aceasta categorie se includ:

Instalatii de alimentare cu apa si evacuare a apelor uzate

Instalatii de incalzire
Echipamente de transport pe verticala (lifturi, ascensoare)
Instalatii de curenti si curenti slabi (sonerie, interfon, telefon)
Instalatii de evacuare a deseurilor
Instalatii de aer conditionat, etc.
CAPITOL II
MATERIALE FOLOSITE PENTRU EXECUTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII
1. MORTARE PENTRU ZIDARII SI TENCUIELI
• Definitia mortarelor: mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant,
apa si agregat marunt, care se aplica in strat subtire pe un suport oarecare de
care adera si cu care conlucreaza in exploatare, iar dupa intarire dau o piatra
artificiala cu aspect de gresie. Apa de amestec poate fi potabila sau nepotabila,
dar slab alcalina sau slab acida si nu trebuie sa contina substante organice nocive. Nisipul,
preferabil nisipul cuartos, trebuie sa fie curat si sa nu contina urme de argila, carbune,
saruri, substante humice.
• Clasificarea mortarelor
1. Dupa natura liantului de baza:
- Mortare pe baza de var(mortar de var simplu, mortar de var-ipsos, mortar de var –
ciment)
- Mortare pe baza de ciment( mortar de ciment simplu, mortar de ciment-var, mortar de
ciment – argila)
- Mortar pe baza de ipsos (mortar de ipsos, mortar de ipsos-var)
- Mortar din pamanturi argiloase (lut)
2. Dupa domeniul de utilizare:
- Mortar de zidarie
- Mortar de tencuiala
3. Dupa marca mortarului(rezistenta la compresiune):
- M4, M10, M25, M50, M100
4. Dupa consistenta:
- Mortare fluide
27
- Mortare plastice
Page
- Mortare vartoase
• Mortarele utilizate la zidarii se pot clasifica dupa natura liantului in:
- Mortare pe baza de var;

- mortare pe baza de ciment;
- mortare pe baza de ipsos.
Mortarele pot fi preparate cu un liant si atunci poarta denumirea de mortare simple sau
pot fi preparate cu 2 lianti si se numesc mortare compuse sau mixte.
Mortarele simple, cum ar fi mortarul de ciment, mortarul de var, au dozajul de un volum
liant la 3 volume de nisip. Se va scrie 1:3, prima cifra reprezinta volumul de liant.
In cazul mortarului compus prima cifra reprezinta volumul liantului principal, a doua cifra
reprezinta volumul liantului secundar iar ultima a nisipului.(1:0,5:4).
1.1 Prepararea mortarelor
Mortarele de ciment si var hidratat se prepara prin procedee mecanice si manuale.
Mijloacele mecanice sunt:
- Malaxorul cu amestecare fortata
- Betoniera cu amestec prin cadere libera
Daca prepararea mortarului se face la locul de punere in opera, componentele lui se
introduc in malaxor in urmatoarea ordine:
Pentru mortare cu var hidratat : se introduce mai intai apa si apoi componentele
solide;
Pentru mortare cu var-pasta : se introduce mai intai apa, apoi varul - pasta, se pune
malaxorul in miscare pana se obtine un lapte de var si apoi se introduc agregatele si
cimentul.
Pentru mortare de ciment-var : se introduce o parte din apa de amestec, apoi
componentele solide si dupa malaxarea acestora se introduce si apa suplimentara
necesara obtinerii consistentei cerute.
Daca mortarul se prepara in statii centralizate, urmand apoi sa fie transportat la locul de
aplicare, se procedeaza astfel :
- In functie de tipul si marca mortarului, se va prepara un mortar format din apa, var si
agregate dozate conform retetei;
- La punctul de aplicare se va adauga cimentul, se va amesteca manual si se va suplimenta
apa. Amestecarea dureaza 1 minut, dupa care se descarca in containere.
In cazul cantitatilor mici, prepararea se poate face manual in lazi din scanduri bine
incheiate. Sunt amestecate cu lopata cantitatile necesare de ciment si nisip, dupa care se
adauga treptat apa amestecandu-se in continuare pana ce se obtine un mortar omogen si
de consistenta necesara punerii in opera.
28
2. CARAMIZI SI BLOCURI PENTRU ZIDARII

Page
A. Caramizi ceramice
1. Caramizi pline presate – sunt produse masive fabricate in 2 tipuri de dimensiuni:

normale (240x115x63mm) si mari (240x115x88mm). Se produc in 3 clase de calitate:
calitatea A (pentru zidarii aparente), calitatea I si a II a (pentru zidarii obisnuite) si cu marci
de la 50 la 150.
2. Caramizi cu goluri verticale (GV). Golurile sunt cilindrice sau prismatice si perpendiculare
pe fata de asezare. Se livreaza in 3 clase de calitate (A,I,II) si cu marci de la 50 la 150.
3. Caramizi cu goluri orizontale(GO). Sunt in 3 clase de calitate (A,I,II) si cu marci de
25(folosite pentru zidarii de umplutura si ca material termoizolator), de 50 si 75(folosite la
zidarii de rezistenta).
4. Caramizi cu lamba si uluc(LU) – sunt prevazute cu goluri longitudinale si au pe muchie
lamba si uluc. Dupa dimensiuni sunt 3 tipuri de caramizi: LU 90, LU 60, LU 45(cifrele indica
latimea).
B. Caramizi din beton
1. Blocuri mici din beton usor. Betonul se prepara cu agregate usoare: sparturi ceramice,
zgura de furnal, granulit. Blocurile mici au marci de la 35 la 100 si se executa pline(50,75,
100) sau cu goluri(35, 50). Blocurile se produc in 6 variante cu dimensiuni diferite.
Dimensiunile sunt : 290x240x138mm; 365x240x138mm; 240x290x188mm;etc. Se utilizeaza
la executia peretilor de rezistenta sau despartitori, cu exceptia subsolurilor, fundatiilor,
canalelor si cosurilor de fum.
2. Blocuri mici si placi din beton celular. Sunt executate dintr-un amestec de liant (ciment,
var, ghips), agregate minerale (nisip=GBN) sau usoare (cenusa de termocentrala=GBC)
caruia i se inglobeaza un volum de gaz pentru a forma o structura poroasa (gazbeton) sau
substante spumogene (spumobetoane). Betonul se intareste prin autoclavizare (BCA). Au
dimensiunile: 590x240x240 si 590x240x190. Se folosesc la elemente de rezistenta, ca
elemente fonoizolatoare si termoizolatoare.
3. ZIDARII SIMPLE DE CARAMIDA
• Zidaria este materialul complex de constructie alcatuit din pietre naturale sau
artificiale de orice forma sau provenienta, asezate ordonat dupa anumite reguli,
legate intre ele prin mortar, legaturi metalice sau prin insusi sistemul de asezare.
• Avantajele constructiilor din zidarie:
- Conditii sporite de confort datorita izolarii fonice, termice bune si a riscului redus de
condens;
- Rezistenta mare la foc;
- Durabilitate mare, cu exceptia zidariilor din chirpici si lut;
- Usurinta relativa de procurare a materialelor de baza;
- Tehnologia de executie relativ simpla.
29
Dezavantajele sunt:
Page
- Greutate proprie mare

- Rezistente mecanice reduse in comparatie cu betonul si metalul;

- Consum de manopera mare
- Necesita manopera calificata
- Caramizile ceramice si blocurile din beton se confectioneaza cu consum mare de energie.
- Se utilizeaza la cladiri de locuit cu maxim 5 niveluri, constructii scolare, constructii
agrozootehnice, magazii.
3.1 Elementele componente ale zidariei sunt:
I. Blocurile, care pot fi din piatra naturala, piatra artificiala arsa sau piatra artificiala nearsa.
II. Materiale de legatura (mortare, agrafe metalice, adezivi sintetici) care se aseaza in
spatiile dintre blocuri numite rosturi. Rosturile sunt orizontale – intre randurile zidariei si
verticale – intre 2 pietre alaturate.
• La realizarea zidariilor se folosesc: caramizi pline, caramizi si blocuri ceramice
cu goluri verticale, cu goluri orizontale, caramizi cu lamba si uluc, blocuri mici din
beton cu agregate usoare, blocuri placi si fasii de b.c.a., placi si fasii din ipsos,
piatra naturala bruta sau prelucrata.
Din caramizi se pot realiza pereti de diferite grosimi:

- Ziduri cu grosimea de ¼ caramida(7,5cm) - se utilizeaza la peretii despartitori care nu
depasesc 2,7m inaltime sau 3,3m lungime, cand se executa nearmati si de 3,5m inaltime
sau 5m lungime, cand se executa armati. Aceste ziduri se realizeaza din caramizi pline
asezate pe cant cu rosturi tesute. Se utilizeaza mortar de marca minim M25.
- Ziduri cu grosimea de ½ caramida( 12,5cm) – se utilizeaza la peretii despartitori si la
peretii podurilor cladirilor. Caramizile sunt asezate pe latime. Pot prelua greutatea
obiectelor sanitare si de mobilier suspendate.
- Ziduri cu grosimea de 1 caramida(25cm) – pot fi folosite ca pereti interiori de

rezistenta ce preiau greutatea planseului.
30
Page
- Ziduri cu grosimea de 1 ½ caramida(37,5cm) – sunt utilizate la pereti exteriori de

rezistenta cu rol de izolare termica si fonica.
31
- Ziduri cu grosimea de 2 caramizi(50cm) – la pereti cu rol de izolare si de rezistenta.

Se va alege intotdeauna grosimea cea mai mare corespunzatoare acestor cerinte.
Page
Marcile caramizilor si a mortarelor pentru structurile din zidarie se aleg astfel incat sa fie
satisfacuta conditia de rezistenta si stabilitate ale elementelor structurale.
4. BETONUL SI BETONUL ARMAT

• Definitia betoanelor: betoanele sunt produse artificiale cu aspect de
conglomerat, care se obtin in urma intaririi unor amestecuri bine omogenizate
de liant, apa si agregate(nisip si pietris sau piatra sparta). Amestecul de liant si
apa formeaza o pasta care, in urma unor procese fizico-chimice se intareste,
transformandu-se intr-o masa solida, numita piatra de ciment, care leaga intre
ele granulele de agregat, dand astfel betonului caracterul de monolit.
• Clasificare :
1. Dupa densitatea aparenta in stare intarita:
- Betoane foarte grele
- Betoane grele
- Betoane semigrele
- Betoane usoare
- Betoane foarte usoare
2. Dupa marca (clasa) betonului = rezistenta la compresiune:
- B50 (Bc 3,5); B75(Bc 5); B100 (Bc 7,5); B150 (Bc 10); B200 (Bc 15); B250 (Bc 20); B300 (Bc
22,5); B400 (Bc 30).
3. Dupa consistenta :
- Betoane vartoase (continut redus de apa)
- Betoane plastice (continut mai mare de apa)
- Betoane fluide (continut mare de apa)
4. Dupa destinatie :
- Betoane pentru constructii civile si industriale
- Betoane pentru constructii hidrotehnice
- Betoane pentru drumuri
- Betoane cu destinatii speciale (antiacide, refractare, decorative, izolatoare, etc.).
4.1 ROLUL ARMATURILOR
• Betonul simplu intarit prezinta rezistenta buna la compresiune dar mica la intindere.
• Betonul armat rezulta din asocierea betonului cu otelul prin inglobarea in beton a unor
bare de otel astfel incat in ansamblu sa reziste la oricare efort. Betonului ii revine rolul de a
prelua in primul rand eforturile de compresiune, iar otelului de a prelua in special eforturile
de intindere. Barele de otel care se introduc in beton constituie armatura acestuia.
Posibilitatea realizarii betonului armat se datoreaza faptului ca intre beton si otel exista o
32
aderenta buna incat aceste materiale pot lucra impreuna ca si cum ar forma un singur
Page
material. Barele de otel care formeaza armatura se aseaza acolo unde se produc eforturi de
intindere. Armatura trebuie asezata astfel incat sa impiedice ruperea elementelor de

constructie.
Tipuri de armaturi
• Dupa rolul lor in elementul de beton:
1. - armatura de rezistenta ( principala)- asigura rezistenta necesara ;
2. - armatura de montaj (etrieri, agrafe, capre)- pentru montarea armaturii de rezistenta la
stalpi, grinzi;
3. - armatura de repartitie - pentru repartizarea incarcarilor(folosita la placi, pereti ).
Dupa flexibilitatea lor
1. Armaturi flexibile(elastice) : bare independente, carcase, plase;
2. Armaturi rigide : profiluri laminate
Dupa natura materialelor :
1. OB37 – otel-beton rotund neted
2. PC 52, PC60 – otel–beton cu profil periodic
3. STNB – sarma trasa neteda pentru betoane, STPB- sarma trasa profilata pentru betoane
4. Profiluri din otel laminat : “L”, cornier, “T”, “U”, “I ”.
Reguli constructive
• pentru a impiedica smulgerea lor din beton, armaturile sunt prevazute la capete cu
ciocuri. Lungimea ciocurilor este cuprinsa intre 7 si 8d( d= diametru barelor). La
armaturi netede ciocul se indoaie la 180◦ , cu raza de minim 1,25d si portiunea de
capat de 3d; la armaturile cu profil periodic ciocul se indoaie la 90◦, cu raza
interioara de minim 2d si portiune dreapta de capat de 7d.
• inadirea armaturilor se poate realiza prin suprapunere sau prin sudare( la
elementele intinse). Armaturile cu diametru mai mic de 10 mm se inadesc numai
prin suprapunere, iar cele cu diametru mai mare de 25 mm se inadesc prin sudare.
Lungimile minime de suprapunere sunt de 30 - 50d in functie de marca betonului(
mai mici la marci superioare) si de solicitarile din armaturi(mai mari la armaturile
intinse).
• pentru a fi ferite de rugina armaturile trebuie sa fie complet iivelite cu beton, iar
intre ele si fetele exterioare ale elementului trebuie sa existe un strat de beton
suficient de gros = strat de acoperire cu beton. Stratul de acoperire cu beton a
armaturii trebuie sa fie de :
33
• 1,5 cm – pentru armaturile secundare, de montaj si pentru placi,

Page
• 2,5 cm – pentru grinzi, stalpi,

• 3,5 cm – pentru fundatii, atunci cand exista un strat de egalizare.

4.2 Fasonarea armaturilor
• Fasonarea = operatia prin care barele de otel – beton, taiate la lungime, sunt
prelucrate pentru a capata forma prevazuta in proiect. Operatiile de lucru sunt:
I. - Indreptarea barelor de otel – beton. Otelul-beton livrat in colaci se indreapta
prin intindere. Aceasta operatie se desfasoara pe un teren plan de circa 50 m
lungime si 2-3 m latime, folosind o instalatie alcatuita din : troliu mecanic, stalpi de
ancorare, dispozitiv de intindere, vartelnite si piese auxiliare.
II. - Taierea barelor de otel – beton . Se executa cu foarfece manual, stante manuale,
stante mecanice, agregate complexe de taiere. Foarfecele de mana se foloseste pentru
taierea barelor subtiri(sarma φ7, bare φ12 mm). Stantele manuale asigura taierea otelului
– beton cu diametru pana la 40mm. Stantele mecanice pot taia toate diametrele de bare si
pot taia si un numar mai mare de bare.
III. - Fasonarea armaturilor . Se poate realiza manual sau mecanizat. Fasonarea manuala se
realizeaza pe bancuri de lucru. Indoirea barelor se poate realiza cu ajutorul unor chei si al
unor placi cu dornuri fixate pe bancul de lucru. Fasonarea mecanica se realizeaza cu o
masina compusa din : mecanismul de antrenare, cutia metalica, dispozitivele de lucru.
IV. - Etichetarea si depozitarea barelor fasonate. Pentru a fi recunoscute usor, barele gata
fasonate se leaga cu sarma in pachete si se eticheteaza. Intr-un pachet vor fi mai multe
elemente identice.
4.3 ASAMBLAREA ARMATURILOR
• Armaturile se asambleaza in carcase si plase prin legarea barelor cu sarma sau sudare
prin contact in puncte.
• Carcasele. Pentru realizarea carcaselor la grinzi sau stalpi, se aseaza barele longitudinale
de pe fata inferioara a grinzii sau de pe fata laterala stalpului pe capre din otel – beton. Se
introduc aproape un sfert din numarul etrierilor din partea centrala a elementului, se
traseaza pozitia lor cu creta pe una din barele din marginea elementului conform
proiectului. Se incepe legarea etrierilor in colturi de barele longitudinale. Se introduc barele
ridicate si de montaj, barele de la partea superioara care se prind de primii etrieri inchisi.
Se leaga apoi etrierii de barele de montaj de la partea centrala a grinzii. In final se introduc
etrierii de la capete care se leaga de barele longitudinale. Barele se leaga cu sarma moale
de 1 sau 2 mm grosime, utilizand cate 2 sarme de fiecare legatura. Se taie in bucati scurte si
se indoaie in forma de “U”.
• Carcasele sudate se executa prin sudarea de contact in puncte la intersectia barelor de
otel – beton. Pentru sudare se folosesc clesti speciali de sudare mobili.
• Plasele sudate se confectioneaza in fabrici, in statiile centralizate se executa doar
prelucrarea lor.
34
• Sunt alcatuite din bare de otel dispuse pe doua directii si sudate la intersectii. Pot fi
Page
realizate din STNB sau din bare cu profil periodic laminate la cald ( PC 52 si PC 60 ).
• Pot fi confectionate sub forma plana sau in rulouri( au armatura longitudinala de maxim
φ5 mm si sunt folosite ca armatura constructiva la sape, suprabetonari, pardoseli).
Armatura de rezistenta poate fi dispusa longitudinal, transversal sau pe ambele directii.
Distanta dintre bare este de minim 25 mm. Diametrul barelor este de maxim 12 mm.
• Plasele sudate se depoziteaza fara contact direct cu pamantul pentru a evita corodarea si
murdarirea lor. Pentru mentinerea pozitiei plaselor in timpul betonarii si pentru asigurarea
stratului de acoperire cu beton, se prevad distantieri din material plastic - pentru armatura
inferioara; din mortar sau otel – pentru armatura superioara.
4.4 MANIPULAREA SI TRANSPORTUL ARMATURILOR
• In depozitul de consum manipularea se efectueaza cu automacaralele, motostivuitoarele,
utilajele de ridicat.
• In functie de modul in care este livrat otelul-beton, trebuie sa se foloseasca dispozitive
speciale de agatare in carligul macaralei :
• grinda cu carlig si cablu cu ocheti;
• sprinchere pentru prinderea legaturilor de bare.
• In cadrul atelierelor manipularea se efectueaza pe linia fluxului tehnologic la sol cu
vagonete, pe cai cu role, cu electrostivuitoarele, carucioarele; iar pe verticala cu mijloace
de ridicat si transport : electropalane, grinzi de rulare.
4.5 MONTAREA ARMATURILOR IN COFRAJE
Se realizeaza cu mijloace specializate care au un numar suficient de prinderi pentru
a nu deforma carcasa spatiala sau manual, daca greutatea este mai mica de 100–
120 kg
Se urmareste sa se respecte pozitia din proiect, regulile generale de armare,
acoperirea cu beton.
Pentru a mentine armatura in pozitiile din proiect, se prevad:
• cel putin 3 distantieri la fiecare metru patrat de placa sau perete;
• cel putin 1 distantier la fiecare metru liniar de grinda sau;
• cel putin 1 distantier la fiecare 2 m de grinda, in zona cu armatura pe 2 sau
mai multe randuri.
Distantierii pot fi confectionati din material plastic sau din prisme de mortar
prevazute cu cate o sarma pentru a fi legate de armatura.
Pentru mentinerea in pozitie a armaturii de la partea superioara a placilor, se
folosesc capre sprijinite pe cofraj si dispuse intre ele la o distanta de maxim 1m.
Piesele metalice inglobate se fixeaza prin sudura sau prin legare de armaturi, pentru
asigurarea mentinerii pozitiei lor in tot timpul betonarii.
35
5. LUCRARI DE BETONARE
Page
• Betonul este o piatra artificiala alcatuita dintr-un amestec de pietris si nisip

legate intre ele cu un material de legatura, numit liant, care de obicei este
cimentul. Pasta de ciment este un amestec de ciment si apa. Dupa intarire se
transforma in piatra de ciment.
• Betonul se prezinta sub 2 forme :
- Beton proaspat - rezultat din preparare in santier,
- Beton intarit – rezultat dupa ce pasta de ciment s-a intarit.
Agregatele pot fi:
- grele – obtinand beton greu(folosit in mod curent),
- usoare – obtinand beton usor.
Betonul turnat direct in constructie se numeste beton monolit.
Betonul turnat in fabrica, in elemente separate, care, dupa intarire, se transporta pe
santier si se monteaza in constructii se numeste beton prefabricat.
Betonul turnat in vecinatatea santierului se numeste beton preturnat.
5.1 PREPARAREA BETONULUI
• Prepararea betonului consta in amestecarea componentilor in scopul realizarii
unei omogenitati de ansamblu, prin distribuirea cat mai uniforma a agregatelor,
a cimentului si a apei in masa betonului.
• Procesul tehnologic de preparare a betonului cuprinde urmatoarele faze :
I. Stabilirea compozitiei betonului
Dozajul materialelor se alege dupa marca betonului, domeniul de utilizare, categoria de
lucrabilitate, domeniul de granulozitate a agregatelor conform normativelor.
II. Dozarea componentilor betonului
Agregatele si cimentul se dozeaza prin cantarire. Apa se dozeaza cu dozatoare automate
sau cu contoare in functie de umiditatea agregatului respectandu-se raportul apa /ciment.
III. Mestecarea betonului
Betonul se amesteca mecanizat cu malaxoare cu amestec fortat sau cu betoniere cu cadere
libera. Betoniera se incarca astfel: se introduce initial 15% din cantitatea de apa, apoi se
introduc simultan agregatele, cimentul si restul de apa. Durata de amestecare va fi cel
putin de 30 secunde.
Unitatile care prepara si livreaza beton, asigurand dozarea componentilor si durata de
malaxare se numesc statii sau centrale de betoane.
5.2 TRANSPORTUL BETONULUI
36
Transportul betonului intre locul de preparare si cel de punere in opera cuprinde :

Page
I. Transportul orizontal la distante mari pana la obiect,

II. Transportul in cadrul obiectului( pe orizontala, pe verticala sau combinat) la distante

scurte.
Transportul si manipularea betonului trebuie realizat cu mijloace adecvate, care sa evite
urmatoarele fenomene:
- Schimbarea compozitiei prin pierderea laptelui de ciment,
- Segregarea exterioara sau interioara(separarea agregatelor de laptele de ciment)
- Inceperea prizei (intarirea betonului).
I. Transportul betonului pe orizontala la distante mari
- Pentru distante mai mici de 8 km betonul se transporta cu mijloace universale
(autocamioane sau autobasculante) sau cu mijloace specializate (autoagitatoare).
- Pentru distante mai mari de 8km se utilizeaza autobetoniere care permit transportul
amestecului uscat si malaxarea lui impreuna cu apa de amestec, inaite sau dupa sosirea la
santier. Betonul se descarca prin rotirea tobei in sens invers si scurgerea lui printr-un
jgheab care permite turnarea direct in cofraj sau in mijloacele de transport de la obiect.
Capacitatea mijloacelor specializate este de la 4 la 10 mc.
II. Transportul betonului in cadrul obiectului
Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagonete, jgheaburi,
roabe. Transportul cu bene se efectueaza atunci cand santierul este dotat cu macarale-turn
care acopera intreaga suprafata pe care urmeaza sa fie pus betonul in opera.
Transportul cu pompe mecanice sau pneumatice permit transportul betonului la distante
de 60..70m pe vertical si 300m pe orizontala.
5.3 PUNEREA IN OPERA A BETONULUI
• Reprezinta ansamblul de operatii prin care betonul se introduce in cofraje si se
compacteaza.
• Fazele principale de lucru sunt :
1. Pregatirea turnarii betonului – se verifica functionarea corecta a utilajelor, pozitia
cofrajelor, curatarea lor, curatarea betonului vechi si udarea lui.
2. Introducerea betonului in cofraje – turnarea betonului consta in introducerea si
raspandirea acestuia direct sau prin dispozitive ajutatoare in interiorul spatiului cofrat,
astfel incat sa fie umplut in intregime. Betonul trebuie sa fie pus in lucrare in maxim 15
minute de la aducerea lui la locul de turnare, pentru a nu depasi timpul de incepere a
prizei(intarire). Inaltimea de cadere libera a betonului va fi mai mica de 1,5m. Pentru
inaltimi mai mari se folosesc tuburi speciale. Betonul trebuie raspandit uniform si in staturi
succesive cu grosimea de 30…5ocm.
3. Compactarea - are drept scop reducerea volumului de goluri din masa betonului si
37
eliminarea apei in exces, concomitent cu umplerea completa a cofrajului. Compactarea se

poate face manual sau mecanizat prin transmiterea de vibratii in masa betonului.
Page
- Compactarea manuala se aplica in cazul unor lucrari cu volum mic de beton. La fundatii
compactarea manuala se executa prin batere cu maiul de mana din lemn sau metal, cu
greutate de 12…15kg. Daca elementul are o grosime mai mare de 20cm fiecare strat de 20
cm grosime se va indesa separat incepand de la marginile cofrajului. Compactarea se
considera terminata in momentul cand la suprafata betonului apare un stat subtire de
lapte de ciment.
5.4 VIBRAREA BETONULUI
• Definitie: transmiterea in masa betonului a unor oscilatii mecanice care au ca
efect compactarea lui. Oscilatiile se produc cu ajutorul unor utilaje speciale
numite vibratoare. Oscilatiile produse se simt pe o anumita zona numita raza de
actiune. Betonul poate fi vibrat prin vibrare interna, de suprafata, pe masa
vibranta, pe reazeme vibrante.
• Clasificare :
1. Dupa felul energiei folosite:
- Vibratoare electrice
- Vibratoare pneumatice
- Vibratoare cu motor cu combustie interna.
2. Dupa modul de actionare:
- vibratoare interioare (pervibratoare)
- vibratoare de cofraj
- vibratoare de suprafata
- mese vibrante
Durata de vibrare optima este de 5 pana la 30 secunde, in functie de lucrabilitatea
betonului si de tipul de vibrator utilizat.
Momentul terminarii compactarii prin vibrare se poate stabili dupa urmatoarele semne:
- Incetarea tasarii vizibile,
- Suprafata betonului devine orizontala si usor lucioasa
- Se rareste aparitia bulelor de aer la suprafata betonului.
5.5 PRELUCRAREA SUPRAFETEI BETONULUI
• Dupa compactare suprafata betonului turnat se niveleaza. Pentru a compensa tasarea
betonului in timpul intaririi, grosimea betonului este cu 2…3mm mai mare decat cea din
proiect.
• Pentru nivelarea suprafetelor mari se utilizeaza dispozitive manuale: dreptarul, drisca;
38
sau finisoare mecanice rotative, care se deplaseaza deasupra stratului de beton turnat,
finisand 100….200 mp/ora.
Page
• Tratarea betonului dupa turnare – consta in protejarea lui in cursul intarii contra uscarii
rapide, a intemperiilor si vibratiilor.
• Principalele metode de protectie a betonului contra uscarii rapide sunt:

- Acoperirea cu materiale de protectie(prelate, rogojini, folii, strat de nisip, rumegus) si
udarea prin stropire cu apa dupa ce betonul a capatat suficienta rezistenta. Acoperirea
trebuie mentinuta 7 zile de la turnare.
- Stropirea periodica cu apa – incepe dupa 2…12 ore de la turnare (functie de tipul de
ciment si de temperatura mediului) dupa ce betonul este suficient intarit pentru a nu
antrena pasta de ciment. Pentru stropire se foloseste stropitoarea sau furtunul cu
pulverizator. Pe timp friguros betonul nu se stropeste.
- Aplicarea de pelicule de protectie (prelate) pe timp ploios pentru a evita spalarea laptelui
de ciment. Pe timp friguros betonul turnat trebuie ferit de actiunea inghetului.
6. MATERIALE PENTRU LUCRARI DE FINISAJ
6.1 TENCUIELI
Clasificare:
a. Dupa pozitia lor : interioare sau exterioare
b. Dupa natura suprafetelor pe care se aplica:
• pe suprafata de caramida
• pe suprafata de beton, beton armat sau piatra
• pe suprafata de sipci sau pe rabitz.
a. Dupa liantul intrebuintat. Sunt tencuieli care nu rezista la apa si umiditate executate
cu liant de var, ipsos etc si tencuieli rezistente la umiditate cu lianti de ciment, var
hidraulic, etc.
b. Dupa modul de prelucrare a fetei vazute:
• 1. Tencuieli obisnuite (driscuite) si care se zugravesc sau vopsesc
• Tencuieli brute executate intr-un strat
• Tencuieli driscuite
• Tencuieli driscuite fin
• Tencuieli schivisite cu motor de ciment in doua straturi netezite cu drisca de
otel
• Tencuieli gletuite in doua straturi: tencuiala obiscuita se acopera cu un strat
subtire din pasta de ipsos sau var netezit cu drisca de otel.
• 2. Tencuieli decorative
o Tencuieli cu praf de piatra driscuite realizate cu praf pe piatra alb sau colorat
39
o Tencuieli stropite
o Tencuieli in imitatie de piatra (piatra artificiala sau similipiatra)
Page
o Tencuiali de terasit, granulit sau dolomit cu agregate de marmura, ceramica, mica

etc. Se utilizeaza la fatade.
o Tencuieli calcio-vechio, marmura artificiala. Se foloses la lucrari interioare
pretentioase.
6.2 ZUGRAVELI
1. Varuitul – lapte de var srtins si trcut printr-o sita deasa.
2. Zugraveli simple – cu compozitii pe baza de ulei. Constau din aplicarea unui grund
compus din huma clei si culoare care se amorseaza cu care se amorseaza cu o solutie
foarte diluata de sapun peste care se 2-3 starturi.Tavanele se executa cu praf de calciu
sau alb de zinc
3. Zugraveli decorative se executa peste zugravelile simple care se folosesc ca fond; cu
ajutorul unor pensule, roluri sabloane etc.
4. Zugraveli in calcio-vechio
6.3 VOPSITORII - clasificare
• Vopsitorii pe tencuiala (pe suprafete acoperite cu glet de ipsos si lustruite cu
glaspapir). Se aplica in 3-4 staturi ulei , vopsea lavabila
• Vopsitoriile pe lemnarie
• Vopsitorii pe suprafete metalice
• Vopsitorii pentru lemnarie
Baituri colorate. Simpla vopsire a lemnariei ferestrelor schimba aspectul casei sau a
apartamentului nostru. Expuse totdeauna intemperiilor, partile exterioare ale lemnariei
sunt deseori distruse si trebuie inlocuite. Pentru o noua culoare a lemnariei ne oprim
numai la vopseaua traditionala. Exista o alta solutie care asigura si protectie impotriva
actiunii razelor UV si o noua culoare: baituri colorate. Baitul se foloseste nediluat si o cutie
de 750 ml acopera 10mp in timp ce una de 2,5l este suficienta pentru 33mp. Folosirea
acestui produs este interzisa daca temperatura aerului scade sub 10grade C. Acest tip de
bait este un produs chimic ecologic din ultima generatie special conceput pentru a se evita
intoxicarea copiilor.
Vopsitorii pentru suprafete metalice
Suprafetele trebuie curatate in prealabil (mecanic sau cu solutii speciale) pentru
indepartarea ruginei
Rugina I. Exista un produs cu dublu scop: inhibitor de rugina si estetic. Puteti fi sigur de
rezistenta in timp si la intemperii a acestei vopsele deoarece este folosita la vopsirea
docurilor, a unor portiuni ale vapoarelor si a unor parti ale podurilor care leaga marile
orase. Si rezistenta la temperatura este in avantajul dumneavoastra: vopseaua poate
suporta 90grade C caldura uscata. Este indicat sa folositi acest produs si in cazul in care
40
casuta dumneavoastra este situata intr-o zona cu umiditate mare, pentru ca acest produs
Page
este rezistent la mucegaiuri si alge. Si obiectele din PVC, tabla galvanizata si aluminiu pot fi
vopsite dar numai dupa aplicarea unui grund de rezistenta. Daca vopsiti o suprafata
metalica este necesar sa aplicati mai inainte un grund alchidic. Teoretic cu un litru de
vopsea puteti acoperi 10,5 mp, dar practic consumul depinde de porozitatea si
ruginozitatea substratului.
Important! Deoarece temperatura aerului, a substratului si a materialului
trebuie sa fie intre 5 o si 35o C, fiti atenti caci o bucata de tabla expusa toata
ziua la soare poate depasi valoarea maxima prevazuta. Acest produs este
disponobil intr-o paleta larga de culori.
Rugina II.. Exista un grund care se aplica direct pe rugina. Acest primer (grund) este realizat
pe baza uleiului de peste. Consumul teoretic este de 1 litru pentru 14,5mp insa practic
consumul depinde de ruginozitatea stratului si pierderile de material ce pot aparea la
aplicare.
7. VOPSELE. O noua zugravire a casei nu mai reprezinta un calvar daca sunt folosite vopsele
de calitate. Exista o gama de culori pana la 25 de nuante rezistente la actiunea razelor
ultraviolete, ceea ce incetineste procesul de ingalbenire. Produsele sunt ecologice, lavabile,
netede sau texturate (tip calcio vechio), nu degaja miros neplacut si nu afecteaza
sanatatea. In plus pentru aplicarea lor se poate folosi cu succes atat clasica pensula cat si
ruloul sau pistolul de vopsit care va solicita un efort minim. Este necesar ca suprafata de
aplicare sa fie uscata, curatata de praf, impuritati grasimi si eventual de vopsele mai
vechi.Utilizarea grundului va scapa de corvoada spalatului sau decojitului peretilor in
vederea redecorarii casei. Exista un grund incolor care se fixeaza pe orice tip de finisaj al
peretelui (beton, BCA,vopsea lavabila, sintetica sau pe baza de ulei). Realizeaza o buna
aderenta pentru orice tip de vopsea decorativa pe baza de apa sau solvent. Dupa
indepartarea impuritatilor care nu sunt aderente la suprafata peretelui, produsul se aplica
foarte usor cu ajutorul ruloului si nu necesita diluare. Cantitatea consumata este de
aproximativ 60-80 g/mp. Uscarea dureaza maxim 6 ore la 25 grade C. Pentru fatada se
poate folosi o vopsea pe care o puteti aplica in doua straturi, primul diluat cu 20% apa, iar
al doilea diluat cu 10% apa. Dupa dilutie inainte de aplicare, produsul se omogenizeaza
bine, produsul pretandu-se si la aplicarea cu pompa. Gama cuprinde 20 de nuante,
consumul fiind de 150-200 g/mp. Tot pentru decorarea si protejarea fatadelor se poate
folosi o vopsea mata siliconica in 20 de culori. Se aplica in doua straturi: primul diluat cu
50% apa, iar al doilea cu 10-15% apa pentru obtinerea unei texturi fine sau nediluat pentru
o textura mare. O vopsea in relief ce are proprietati decorative si de protectie foarte
rezistenta la conditiile atmosferice agresive; se poate spala si aplica la temperaturi cuprinse
intre –20 grade C si +50 grade C, este de asemenea ideala. Pentru a creste aderenta si
scaderea consumului specific pe suprafetele noi si vechi trebuie aplicat un strat de grund
incolor. Pentru ultimul strat in functie de textura dorita produsul se aplica nediluat pentru
textura mare sau diluat cu 10-15% pentru texturi mici. Se aplica cu pensula sau ruloul,
consumul fiind de 500-1000 g/mp. Timpul de uscare este de aproximativ 10 ore. De
asemenea exista un produs (19 culori) a carui pelicula este mata si neteda, rezistenta la
aerul marin sau poluat care se dilueaza si se aplica in 1-2 straturi cu pensula, ruloul sau
41
pistolul de vopsit. Timpul de uscare este de 8 ore, puterea de acoperire 150-200 g /mp.
VOPSELE: Vopsea lucioasa pentru lemn si metal. Este deosebit de lucioasa, recomandata
Page
mai ales pentru ramele exterioare ale ferestrelor si usilor din lemn sau metal sau a
balustradelor ( de exemplu de la balcoane). Se poate folosi si la interior. Excelenta putere
de aplicare: are rezistenta la agentii chimici si fizici. Aplicarea se face in doua straturi. La 1
litru de vopsea aplicata cu rola sau pensula se adauga 150-200 ml diluant La 1 litru de
vopsea pulverizata cu pistolul se adauga 300-400ml diluant. Inainte de aplicare cu 24 de
ore. Suprafetele metalice vor fi curatate de murdarie, grasime si rugina.Timpul de uscare la
25 grade C este de 1-2 ore la atingere si 6-8 ore definitiva. Consum: 1 1/12mp, intr-un
singur strat.
Vopsea mata pentru lemn si metal. Este excelenta pentru vopsirea mobilei sau
reconditionarea ei, de asemenea recomandata pentru usi si ferestre si in general lemn
natur. Nu-si schimba culoarea in timp si are o excelenta putere de aplicare. Aplicarea se
face in doua straturi la interval de 24 ore. La un litru de vopsea aplicata cu rola sau pensula
se adauga 50-100ml diluant, iar la aplicarea cu pistolul de pulverizat 100-500ml.
Inainte de aplicarea pe lemn sau metal aceste suprafete trebuie curatate de murdarii,
grasime si rugina. Consum 1 1/10mp de suprafata, intr-un singur strat. Exista vopsea mata
lavabila pentru pereti interiori cu o aderenta exceptionala. Acopera bine, nu crapa, nu se
decoloreaza, lasa peretele se respire. Confera peretilor un aspect deosebit, curat,
decorativ. Se utilizeaza pe orice fel de pereti. Aplicarea: cu ruloul in doua straturi, dilutia
fiind 2 parti vopsea, 1 parte apa la primul strat si 4 parti vopsea, 1 parte apa la al doilea
strat. Cu pensula dilutia este la primul strat de 4 parti vopsea, 3 parti apa, iar la al doilea
strat, dilutia este de 2 parti vopsea, 1 parte apa. Straturile se aplica la interval de 1 ora, la
temperaturi de peste 5 grade C. Timp de uscare: 1 1/6 mp in doua straturi.
Vopsele lavabile
Tendinta de migrare catre lacuri si vopsele cit mai eficiente . Asa se face ca in mare voga
sunt vopselele lavabile, foarte usor de aplicat, rezistente in timp, lucioase, ecologice,
capabile sa previna igrasia. Consumatorii ar trebui sa inteleaga un lucru esential; nu
primeaza pretul kilogramului de vopsea, ci pretul metrului patrat acoperit. Consumul
specific este, alaturi de calitate, determinant.
Vopseaua veche . Inlaturati usor vopseaua veche. Renovarile intr-o locuinta se impiedica
deseori in momentul in care dorim sa inlaturam o vopsea veche de pe o usa sau de pe
tocurile ferestrelor.
8. PLACAJE
Lucrarile de finisaj care se aplica pe suprafata peretilor, la interior sau exterior,
placi sau panouri din diferite materiale se numesc lucrari de placaj.
Dupa pozitia in constructie:

• Placaje interioare
• Placaje exterioare.
Tipuri de placaje .
42
Dupa natura materialelor folosite placajele pot fi:

Page
• placi de faianta
• placi ceramice smaltuite

• placi de sticla
• piatra naturala
• piatra artificiala
• placi de beton mozaicat
• produse de lemn
• placaje tip marmoroc
• din placi PVC.
9. PARDOSELI (GRESIE, PARCHET, MOCHETA)
Avand in vedere faptul ca pardoselile au un rol deosebit de important pentru
buna utilizare in timp a casei noastre punctam unele aspecte pe care trebuie
sa le indeplineasca neaparat. Trebuie bine stabilit si tipul de pardoseala
adecvat spatiilor, considerandu-se ideale daca au urmatoarele calitati:
aspect placut, eficienta economica, rezistenta la uzura, capacitate de izolare
termica si fonica, impermeabiliate la apa si vapori de apa, durabilitate in timp si intretinere
usoara, elasticitate si proprietati antiderapante. Dupa materialul din care e executat stratul
de uzura, putem avea urmatoarele tipuri de pardoseli:
9.1 Pardoseli din lemn
a. Pardoseli din dusumele:
Dusumele brute din scinduri cu grosimi de 18-24 sau 28mm si latimi de 80-300mm fixate
joantiv sau cu interspatii.
Dusumele date la rindea pe o singura fata din scanduri de 24,28 sau 38mm si latimii intre
100-300 mm.
Dusumele cu lamba si uluc din scanduri sau dulapuri cu grosimi de 24,28,38,48 mm si latimi
intre 100-160 mm date la rindea si prelucrate pe canturi cu lamba si uluc.
b. Parchet - pardoseli din parchete executate din lamele de stejar sau fag cu grosimea de
17-22 mm, lungimea de 200-450 mm si latimea de 30-90 mm. Pentru a se putea imbina
intre ele lamelele de parchet se prelucreaza pe fetele laterale sub diferite forme.
• Tip LU, cu uluc pe doua laturi si lamba pe celelalte doua
• Tip U cu uluc pe toate cele patru muchii
• Tip L cu pelt in coada de rindunica care se monteaza in mastic bituminos. Se mai
fabrica din fag sau stejar de 10 mm cu muchii drepte - parchet lamelar.
Pardoselile din parchete se pot monta pe dusumea oarba, pe placi de rumbeton
fibrobeton, PFL sau prin lipire pe beton.
43
De-a lungul peretilor se monteaza lamele denumite parizuni, cu lungimea de 1-1,5 m si

Page
latimea de 65-115 mm grosimea este egala cu a parchetului.

Rostul dintre parizuni si perete se acopera cu pervazuri fixate de parchet prin cuie.
c. Parchet lamelar
O amenajare moderna presupune spatii aerate, in care fiecare obiect, pe langa valoarea
practica are o insemnata valoare estetica. Pardoseala trebuie sa fie in armonie cu restul
obiectelor de mobilier si decoratie, dar trebuie sa indeplineasca anumite cerinte: sa fie usor
de intretinut si foarte rezistenta.
Acest tip de material este rezistent, usor de intretinut si el poate inlocui cu succes
traditionalul parchet. El se poate folosi in orice spatiu, cu exceptia incaperilor umede (baie,
sauna, etc.) Suprafata este foarte rezistenta, ceea ce permite o folosire indelungata fara
urmari vizibile.
Parchetul stratificat - din foite de lemn lipite : (15mm grosime) - estetic, modern, rezistent
Structura:
• stratul superior, g=4mm, fag, stejar.
• stratul mijlociu, g=7mm, rasinoase.
• stratul inferior, g=4mm, rasinoase.
Panourile se imbina in sistemul nut-feder si sunt finisate cu lacuri ecologice speciale pentru
pardoseli.
Avantaje:
Parchetul stratificat este foarte bine uscat si dispunerea perpendiculara a
straturilor nu-i permit sa lucreze in timp. Dupa ani de folosire stratul de uzura
poate fi slefuit si relacuit.
Parchetul laminat: parchetul laminat e facut din conglomerate lemnoase (rumegus) (6-8
mm grosime)
d. Pavele de lemn
9.2 Pardoseli din piatra naturala
a. Pardoseli cu imbracaminta din placi de piatra naturala.
b. Pardoseli din mozaic.
• Mozaic cu rosturi opu-incertrim
• Mozaic venetian
• Mozaic roman.
Marmura si granitul dau personalitate si stil casei fiind in acelasi timp practice datorita
intretinerii extrem de usoare.
9.3 Pardoseli din piatra artificiala
• Pardoseli din piatra artificiala nearsa: beton, mortar de ciment schivisit, mozaic
44
turnat, placi de beton mozeicate.

Page
• Pardoseli din piatra artificiala arsa: placi de gresie ceramica, placi ceramice din
argila arsa, caramida.
Tipuri de gresie si faianta

• placi de faianta(arse rapid)
• cu glazuri lucioase opace, transparente si mate
• briusori 200x35 cm, 250x65cm
• placi de gresie glazurate (monoarse rapid)
• colorate, marmorate sau decorate serigrafic
Cresterea consumului este datorata cresterii lucrarilor de amenajare a imobilelor.
Chiar daca pretul materialelor de finisaj din ceramica pentru pereti si pardoseli a crescut
intr-un an de peste 3 ori, cererea pare de nestavilit. Ritmul alert al constructiilor civile din
ultima vreme a devansat cu mult productia interna de gresie, faianta si plinte. Volumul
global al desfacerilor de fabricatie autohtona, crescut cu 32% in ultimii 7 ani, se arata
insuficient in comparatie cu detenta fara precedent a lucrarilor de amenajare a imobilelor
9.4 Pardoseli din materiale bituminoase
• Pardoseli din mastic bituminos turnat la cald
• Pardoseli din dale de mastic bituminos
Pardoseli din suspensie de bitum pilerizat – se executa la rece. Are stratul de uzura dintr-un
mortar din suspensie de bitum pilerizat, cimentat, nisip sau piatra de mozaic.
Pardoseli din produse pe baza de polimeri sintetici.
Pardoseli din linoleum sau PVC.
Pardoseli din mochete.
10. MATERIALE PENTRU LUCRARI DE IZOLATII
10.1 Condens
Acest fenomen apare de regula in timpul sezonului rece si este rezultatul condensarii
vaporilor de apa aflati in spatiul interior(al unei incaperi), in urma contactului acestora cu
partea interioara a peretilor care nu sunt adecvat termoizolat. Este un fenomen nedorit si
daca nu se iau masuri in vederea indepartarii lui, poate aduce destule neajunsuri. Pe
suprafetele pe care se produce favorizeaza aparitia diferitilor paraziti printre care si igrasia.
Acest fenomen este mai des intalnit in asa zisele “incaperi umede”: bucatarii, bai, spalatorii
(dar nu numai), unde de regula se intalneste o densitate mai mare de vapori calzi de apa si
o temperatura mai ridicata a aerului. Este recomandabil ca la peretii exteriori ai unei case
pentru evitarea aparitiei fenomenului de condens, straturile cu permeabilitate mai mare la
vaporii de apa din aer, sa fie dispuse catre exterior (catre partea rece a peretelui). La peretii
la care termoizolatia este dispusa la interior (spre partea calda a peretelui), riscul
45
producerii fenomenului este mai ridicat, deoarece acest strat de izolare este alcatuit din
materiale care au o permeabilitate destul de ridicata. In acest caz pentru evitarea formarii
Page
fenomenului se recomanda realizarea unor asa zise “bariere de vapori” impermeabile.

Acestea se pozitioneaza pe partea peretelui care are o temperatura mai ridicata,
prevazandu-se si un strat de difuzie pentru ventilare. O alta metoda pentru evitarea

aparitiei fenomenului este realizarea unor pereti speciali alcatuiti din mai multe straturi
diferite (multistrat), care sunt dispuse in asa fel incat stratul cel mai permeabil sa fie
pozitionat cat mai la exterior. Pentru o eliminare mai rapida a vaporilor se poate prevedea
un strat suplimentar de protectie aflat la o anumita distanta fata de straturile anterioare,
permitand astfel ventilarea suprafetei ultimului strat de termoizolatie.Totusi in sezonul
cald codensul poate sa apara si sa devina stanjenitor in spatiile speciale care au prevazute o
climatizare artificiala (sere, saune, piscine), care nu sunt rezolvate corect din punct de
vedere al izolatiei termice.
10.2 Igrasie
Sunt produse care folosite in mod corect, duc la combaterea igrasiei, a unor paraziti
(bacterii alge, muschi vegetali), la vopsirea efectiva a unor suprafete interioare, avand o
mare putere de acoperire. Lichidul igienic este o solitie biologica, pe baza de apa, care se
foloseste la indepartarea algelor, muschiului vegetal sau ciupercilor, de pe suprafete
interioare sau exterioare si se recomanda utilizarea lui inaintea aplicarii straturilor
fungicide si algicide de vopsea mata sau lucioasa. Este o solutie rapid si adanc penetranta,
fara consecinte daunatoare. In ceea ce priveste pregatirea suprafetelor, se au in vedere
eliminarea tuturor urmelor de alge sau muschi vegetal (excrescenti organici) prin metode
mecanice, apoi se aplica pe suprafata lichidul igienic. Acest lichid nu se aplica prin
pulverizare, dupa folosire uneltele se curata cu apa. Se estimeaza un consum specific de
circa 100-200 ml/mp. Se pastreaza la loc intunecos, racoros, ferit de inghet, fiind ambalat in
bidoane de 20l (21kg), 4l (4,2kg). Este un grund de interior antibacterian, de culoare alba,
pe baza de copolimeri acrilici. Poate fi aplicat pe toate tipurile de beton, tencuiala si
suprafete interioare vopsite. Se foloseste ca grund pentru vopsele pe baza de apa, special
pentru a fi aplicat pe suprafete acoperite cu vopsele pe baza de solventi. Acest grund este
diluabil cu apa, fara solventi, nu dauneaza mediului, are aderenta perfecta si putere
ridicata de acoperire, este permeabil pentru vapori, cu miros slab, se usuca rapid. Prin
aplicarea acestui grund se reduce consumul de vopsea. Suprafetele pe care vrem sa
aplicam grundul trebuie curatate, uscate si sa nu contina substante care sa impiedice
aderarea. Se aplica un strat de grund diluat cu maximum 10% apa, cu ajutorul pensulei,
rolei sau al unui pulverizator fara aer. Temperatura minima la care se aplica grundul pentru
material, suprafata si aer este de +5 grade C. Timpul de uscare la aplicarea pe suprafete cu
vopsele pe baza de solventi este de 24 ore pentru al doilea strat. Se estimeaza un consum
specific de circa 90ml/mp de grund pentru un strat. Mai exista un grund transparent de
interior antibacterian, pe baza de emulsie de copolimeri acrilici. Poate fi aplicat pe toate
tipurile de beton, tencuiala sau suprafete minerale. Se recomanda a se folosi ca grund
pentru suprafete nevopsite, panouri de gips, suprafete foarte poroase si nisipoase. Este un
produs fara solventi, nu dauneaza mediului, are aderenta perfecta, este permeabil pentru
vapori, cu uscare rapida, proprietati perfecte in exploatare, reduce consumul de vopsea,
este activ contra parazitilor organici (alge, igrasie, bacterii). Se aplica pe suprafete curate,
uscate, fara substante care sa impiedice aderarea. Se aplica 1 sau 2 straturi de grund
46
transparent, in functie de porozitatea si puterea de absorbtie a suprafetei, cu ajutorul

pensulei, rolei sau pulverizatorului fara aer. Temperatura minima de aplicare pentru
Page
material, suprafata si aer este de +5 grade C. Timpul de uscare este estimat la 6 ore, la o
temperatura de +2 grade C si 65% umiditate relativa. Consumul specific este de

aproximativ 80ml/mp pentru un strat. Durata de viata, ca si produsul anterior, fiind
depozitat in bidoane de 20l (21kg) si 5l (5,25kg). Pentru prevenirea si inlaturarea igrasiei
exista o vopsea de acoperire pentru interior, igienica, mata, pe baza de emulsie acrilica, de
inalta calitate. Aceasta vopsea poate fi aplicata pe toate tipurile de beton, tencuiala,
suprafete minerale, tapet si suprafete interioare vopsite unde pot aparea microorganisme.
Se poate dilua cu apa, fara solventi, are putere mare de acoperire, este permeabila pentru
vapori, se usuca rapid, este rezistenta la frecare, are un miros slab, nu se defoliaza. Se
usuca uniform, fara urme de pensula. Suprafata pe care se aplica trebuie curatata, uscata si
sa nu contina substante care sa impiedice aderarea. Pentru un strat de suprafete vopsite se
folosesc circa 55ml/mp. Durata de viata este de 2ani; se pastreaza nedeschisa, ferita de
inghet si in loc uscat.
Produsul este ambalat in cutii de 15l (21kg) si 2,5l (3,5kg).
Mai exista o vopsea de acoperire pentru interior, pe baza de rasini sintetice, semilucioasa
de calitate superioara. Poate fi aplicata pe toate tipurile de beton, tencuiala, suprafete
minerale, tapet, suprafete interioare vopsite, unde pot aparea microorganisme, dupa
aplicarea tratamentului necesar. Se poate dilua cu apa, fara solventi, are putere mare de
acoperire, nu dauneaza mediului, este permeabila pentru vapori, cu uscare rapida,
rezistenta la frecare, cu miros slab. Temperatura minima de aplicare este de +5 grade C,
maxim 30 grade C. Se poate dilua cu maximum 20% apa. Se usuca la o temperatura de +20
grade C si 65% umiditate relativa. Consumul specific este estimat la 55ml/mp pentru un
strat pe suprafete nevopsite. Durata de viata este de 2 ani, daca este pastrata nedeschisa,
ferita de inghet, in loc uscat si racoros. Acest produs este ambalat in cutii de 15l (19,8kg) si
2,5l (3,3kg)
10.3 Punti termice – pierderi de caldura.
Puntea termica este acea suprafata, unde intra in contact doua materiale ale caror
capacitati de retinere a caldurii sunt diferite, avand loc o pierdere de caldura.
Stiind ca posibilitatile de retinere a caldurii sunt date si de grosimea materialului, puntea
termica poate sa apara la elementele de inchidere alcatuite din acelasi material care are
variatii de grosime.
De regula cand construim suntem nevoiti sa utilizam materiale diferite care au rezistente
termice diferite, unele fiind mai bune izolatoare, altele mai putin.
Puntile termice se formeaza si in acele locuri unde este intrerupta termoizolatia, permitand
pierderea de caldura prin acele locuri.
Aceste punti termice cu pierderi de caldura semnificativa se formeaza la elementele care
compun peretele exterior al casei, de exemplu: contactul dintre tocul ferestrei si
buiandrugul de beton, la buiandrugii de beton care nu sunt protejati termic( in aceasta
situatie este posibila si aparitia fenomenului de condens).
47
Puntile termice favorizeaza variatii de temperatura, variatii care afecteaza in mod negativ
comportarea in timp a materialelor ce compun elementul de inchidere.
Page
Prin aceste punti termice se recomanda reducerea pe cat posibil a suprafetelor neprotejate
termic, care sunt in contact direct cu exteriorul.
Puntile termice sunt direct influentate de raportul dintre latimea puntii termice si grosimea
elementului de separare. Cu cat latimea puntii este mai mare, cu atat si pierderea de
caldura este mai mare.
Pentru evitarea formarii puntilor termice, se recomanda reducerea pe cat posibil a latimii
elementului care favorizeaza formarea acestora si dispunerea spre interior a stratului
principal cu masa mare.
Reducerea aparitiei puntilor termice se mai poate face prin prevederea de materiale
termoizolante la intersectia dintre doua elemente care au rezistente termice diferite,
evitandu-se astfel si formarea elementului de condens.
10.4 Hidroizolatii
Problemele legate de hidroizolatie apar frecvent. Infiltratiile, igrasia, mucegaiul sunt cateva
dintre ele. Sunt solutii eficiente pentru o gama larga de probleme de acest tip. Exista un
invelis impermeabil pe baza de ciment rezistent la presiunea si contrapresiunea
hidrostatica. Se utilizeaza la hidroizolarea peretilor din beton, zidarie sau tencuiala pe baza
de ciment, piscinelor si fantanilor arteziene si a subsolurilor. Mai poate fi folosit la
captusirea rezervoarelor de apa si la impermeabilizarea fundatiilor, iar pentru peretii
exteriori este un autentic strat protector impotriva intemperiilor.Este ideal pentru
inlaturarea igrasiei. Produsul are durabilitate mai lunga decat a altor invelisuri, iar pentru o
aplicare corecta durata sa de viata este acceasi cu a suportului. Rezista efectelor corozive
ale apei sarate si poluarii atmosferice. Nu are efect toxic asupra apei potabile. Permite
supotului sa transpire si astfel sa elimina vaporii de apa. Se poate vopsi peste el si poate fi
acoperit cu placi ceramice sau picturi murale. Se aplica foarte usor cu pensula. Culorile sunt
gri, alb ciment si cenusiu, iar altele se pot fabrica la comanda. Consumul de material pe
metru patrat, depinzand de suportul pe care se aplica, variaza intre 1,5 si 2,5 kg.
Impermeabilizant pe baza de ciment pentru fundatii de beton si zidarie, rezistent la ape
agresive. Nu este afectat de sarurile din sol si nu necesita protectie cu zidarie de caramida.
Produsul nu este toxic. Se aplica pe suprafete umede si se incorporeaza suportului, prin
umplerea si etansarea porilor. Se prezinta sub forma de pulbere gri care trebuie doar
amestecata cu apa. Se aplica cu pensula. Durabilitatea este superioara oricarui alt produs
de acest tip. Consumul pe metru patrat variaza intre 2 si 3 kg.
Exista un material de acoperire pe baza acrilica, pentru impermeabilizarea si decorarea
peretilor de interior si exterior. Se poate aplica cu pensula, pistolul sau cu rol peste beton,
zidarie, tencuiala, piatra, azbociment, ipsos, lemn si pluta. Este foarte usor de aplicat si se
usuca rapid. Permite peretilor sa respire. Este impermeabil la apa de ploaie, la schimbarile
de temperatura nu se crapa pentru ca este flexibil. Nu este toxic sau inflamabil. Are o
rezistenta excelenta la pete si murdarie, fiind lavabil cu apa si cu sapun. Se livreaza 16
culori diferite in doua forme: neted si texturat. Necesarul pentru forma neteda este 0,3-0,5
48
litri, iar pentru cea texturata 0,8-1 litru pe metru patrat. Invelis acrilic elastic folosit pentru
izolarea acoperisurilor si a teraselor si pentru protejarea si tratarea fatadelor, peretilor
Page
despartitori, jardinierelor, rosturilor dintre dale. Se aplica si se curata foarte usor. Rezistent
la raza ultraviolete. Adera perfect la toate tipurile de suprafete, compozitia sa elastica
permitandu-i sa urmareasca eventuale deformari ale suportului. Formeaza un strat

continuu care nu are nevoie de rosturi. Culorile in care se gaseste sunt rosu caramiziu, alb,
gri si negru, alte culori fabricandu-se la cerere. Pentru un metru patrat sunt necesari 1-1,5
kg.
10.5 Izolanti hibrizi
Exista pentru constructori o noua gama de izolanti. Este vorba de trei izolanti elastici pe
baza de polimeri hibrizi, care sunt total neutri din punct de vedere chimic. Avantajele
catorva dintre aceste produse:
• se pot vopsi atunci cand sunt inca umezi nu aluneca pe suprafete, indiferent de
proprietatile acestora (PVC, sticla, metal)
• pot fi utilizati in orice conditii atmosferice
• nu se decoloreaza sub actiunea razelor UV
• polimerizeaza rapid chiar si la temperaturi joase
• nu necesita folosirea primerilor.
• Aceasta gama de izolanti are:
• aderenta sporita pe suprafete poroase si PVC
• sunt folositi pentru izolarea rosturilor cu grad ridicat de miscare (maximum
25%-50%) din constructii, dar si din industria constructoare de automobile,
nave, avioane etc.
• sunt folositi la izolarea rosturilor ferestrelor sau a rosturilor critice , acolo unde
se cere un cauciuc foarte elastic
• sunt dispononibili in culorile alb, gri beton, maro, negru, bej inchis.
11. MATERIALE PENTRU ACOPERISURI SI INVELITORI
- este elementul de protectie a cladirii
Poate fi din:
• lemn (sindrila si sita)
• carton bituminat
• ardezie
• materiale ceramice
• metalice din tabla zincata, galvanizata, din aluminiu, plumb sau cupru
• din materiale plastice
• Olanele: Se prezinta sub forma de jgheaburi tronconice si se monteaza in doua
49
randuri pe astereala de lemn sau direct pe placi din beton armat peste care se
asterne carton bitumat . Fixarea se face cu ajutorul unor cleme metalice
Page
11.1 Tiglele
Se utilizeaza tigle solzi si tigle profilate (trase sau presate). Pot fi cu asezare simpla sau
dubla. La coame se monteaza piese speciale fixate cu mortar.
12. LUCRARI PENTRU STRUCTURA DE REZISTENTA
12.1 EXECUTAREA FUNDATIILOR: tipuri de fundatii, alegerea tipului de fundatie, conditii
pentru fundatii, principii si tehnologii de executie
FUNDATIA
Fundatia este structura pe care este construita casa. Ea poate fi facuta din piatra,
beton, otel sau lemn. Ea trebuie sa fie puternica, uscata
Nu este o idee prea buna sa economisesti bani in detrimentul calitatii fundatiei. Fiti siguri
ca este bine proiectata si ca poate suporta incarcatura proiectata, inclusiv o eventuala
extensie. Asigurati fundatiei o buna hidroizolatie
Fundatia se clasifica dupa:
• Dupa adancimea de fundare
• De suprafata sau directa( (care transmit sarcina prin intermediu)
• De adancime sau indirecta (pe piloti, chesoane, puturi, coloane)- transmit sarcina atat
prin baza, cat si prin partile laterale ale corpului acesteia
• Dupa modul de executie fata de apele subterane
• Deasupra nivelului apelor freatice
• Dupa tipul materialelor folosite (rigide sau elastice)
• Dupa forma in plan:
• Izolate
• Continue
• Cu retele de grinzi
• Radier general
Pentru constructiile usoare (case, case de vacanta, garaje, etc.), o solutie recomandabila
este aceea a realizarii unei fundatii continue cu descarcari pe reazame izolate, care
realizeaza o presiune efectiva mai mare pe teren, compensand presiunea de umflare.
Materiale folosite la executarea fundatiilor:
• Zidaria de caramida - Se foloseste pentru terenuri uscate (unde exista agenti agresivi
care pot ataca fundatiile executate din alte materiale (ex: piatra, beton) Caramizile vor
fi pline, bine arse, fara concretiuni de var si mortar de ciment cu marca minima “M 25”
• Beton armat + armatura - acesta se va procura sub doua forme:
• Pe componente: produse de balastiera + ciment
50
• Beton gata preparat de la statiile de betoane

Page
• Piatra (beton ciclopian)

Zidaria de piatra este folosita in zonele muntoase, unde piatra se gaseste din belsug,
facandu-se economii insemnate la capitolul materie prima. Normativele in materie prevad
ca marca acesteia sa fie de cel putin 100.
Grosimea fundatiilor din piatra este, in general, de 60cm pentru piatra bruta,
sparta neregulat si cel putin 50cm pentru piatra bruta cu doua fete
pararelele.
Liantul (mortarul) pentru zidaria din piatra se executa din var-ciment, avand
cel putin marca10.
Pentru a se asigura o stabilitate crescuta si o exploatare normala a unei cladiri, atat terenul
pe care se construieste, cat si fundatia trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
• terenul trebuie sa fie suficient de rezistent, astfel incat sa nu cedeze sub apasarea
fundatiei
• deformatiile pe care le poate comporta terenul nu trebuie sa depaseasca limita
admisibila pentru tipul de constructie
• fundatia trebuie sa fie alcatuita incat sa aiba capacitatea de a transmite si repartiza
uniform si in deplina siguranta, efortul la care este supusa de catre partea de
suprastructura (constructia superioara)
• adancimea de fundare trebuie sa corespunda normelor, adica fundatia sa nu fie
afectata de inghet, umflarea sau contractia solului, afanarea acestuia. Un alt
element de care trebuie sa se tina seama o reprezinta dinamica pamantului:
alunecari de teren, seisme etc. Probleme apar atunci cand solul in care se
intentioneaza sa se execute fundarea este sensibil la umezire, este argilos, cu
umflaturi si contractii mari, ori este foarte compresibil.
Soluri sensibile la umezire. La noi in tara cel mai raspandit sol de acest tip este loessul,
ocupand 17% din suprafata teritoriala, in special in Baragan, Campia Dunarii, Moldova si
Dobrogea. Grosimea medie a acestor soluri este de 10-15m. Caracteristic pentru acest tip
de sol este faptul ca sub actiunea apasarii transmise de catre constructie, atunci cand
umiditatea creste, se taseaza suplimentar, realizand prabusiri interne ale pamantului.
Pentru constructii usoare se poate folosi o adancime de fundare de 1-2m si fundatii cu
latimea de 1m.
Pentru constructii mai grele si de o mai mare importanta solutia consta in aplicarea unui
set de masuri anterioare realizarii fundatiei:
• eliminarea sensibilitatii la umezire printr-o compactare suplimentara a solului cu
ajutorul malului greu
• forma in plan a cladirii trebuie sa fie cat mai simpla, de preferinta dreptunghiulara
• stabilirea modalitatii de fundare care sa strapunga solul sensibil la umezire si sa se
sprijine pe un strat de sol rezistent (piloti, coloane etc.)
Solurile argiloase cu umflaturi si contractii mari.
Acest tip de sol sufera modificari importante de volum, ca urmare a variatiilor de
51
umiditate. Degradarile datorate contractiei sau umflaturii sa manifesta sub forma unor
Page
crapaturi, relativ verticale, in ziduri si fundatii, strabatand de obicei zonele slabite ale
ferestrelor sau usilor. Se poate constata de asemeni o desprindere (separare) a anexelor
(scari,verande,etc.). Pentru constructii usoare (case, case de vacanta, garaje) o solutie

recomandabila este realizarea unei fundatii continue cu descarcari pe reazame izolate, care
realizeaza o presiune efectiva mai mare pe teren, compensand presiunea de umflare.
Pentru constructii multietajate care au subsoluri, este recomandata o adancime de fundare
de cel putin 2-2,50m si asezarea acesteia pe o perna compacta de nisip sau pamant
stabilizat cu nisip intr-un strat de aproximativ 20cm.
Solutii pentru prevenirea degradarilor cauzate de contractii sau umflaturi
• sectionarea fundatiei si a cladirii in tronsoane, prin rosturi de tasare
• conductele instalatiilor de alimentare sau evacuare a apei care intra sau ies din
cladire traversand fundatiile, trebuie sa fie prevazute cu racorduri elastice
• se recomanda construirea unor trotuare etanse in jurul cladirii cu o latime de minim
1m, atasate pe un strat de pamant stabilizator (grosime de 20cm) si cu o inclinatie
spre exterior de 5%
• amenajarea corespunzatoare a terenului din jurul cladirii cu pante de scurgere spre
exterior pentru o mai buna evacuare a apelor pluviale
• anexele cladirii (scari, terase,etc.) trebuie sa fie fundate la aceeasi adancime,
respectand modalitatea folosita pentru constructia de care apartin
13. EXECUTAREA PERETILOR
13.1 SUBSOL
Peretii exteriori se pot executa din beton simplu sau beton armat (grosimi uzuale: 25 – 30
cm)
• Zidurile exterioare trebuie sa aiba adancimea sub limita de inghet; recomandabil intre
0,8-1m, iar acestea trebuie sa fie tencuite si izolate contra umezelei. Izolarea contra
umezelii si igrasiei se executa practic la un rand de caramida peste pardoseala
pivnitei, urmat de un al doilea strat, la un rand sub planseul parterului, dar suficient
de ridicat peste nivelul pamantului.
• La terenuri in panta si la straturi acvifere ascendente partea dinspre deal trebuie
drenata. Izolarile obisnuite nu sunt suficiente. O solutie eficienta si indicata este
prevederea unui zid protector special care sustine pamantul, indeparteaza apa de
cladire, avand legatura la canalizare.
• Hidroizolatiile la subsoluri (orizontale sau verticale) se aplica la pe toate suprafetele
care sunt in contact cu pamantul. Ele se executa de la talpa fundatiei pana la 30 cm
peste nivelul terenului sau al trotuarului. Hidroizolatiile se executa din materiale
bituminoase (sub nivelul trotuarului). Peste nivelul trotuarului fie se continua izolatia
executata pina la aceasta cota, fie se poate executa o izolatie din betoane si mortare
hidrofuge, placaje din piatra,tencuiala din mortar de ciment M100 de 4-5 cm grosime
armata cu o retea de bare de diametru 4-6 la 25 cm si plasa de rabit, etc. La
executare, hidroizolatiilor se va acorda o atentie deosebita la racordarea intre
hidroizolatia orizontala si ea vericala. Protectia hidroizolatiei verticale se realizeaza de
52
obicei cu zidarie de 12,5 caramida plina, bine arsa.

Page
Functiuni:
In subsol se amplaseaza, in mod uzual, urmatoarele functiuni: camarile pentru alimente,
debaralele, spalatoriile, camera destinata centralei termice, depozitul pentru combustibili,
garajele, micile ateliere pentru strict uzual casnic.
Amplasarea incaperilor de locuit in pivnite este, in general, interzisa si se aproba numai in
anumite conditii speciale.
13.2 Descriere terenuri in care se fac subsoluri
1. Teren cu panta mare: volumul de pamant extras, necesar realizarii pivnitei, este
destul de mic, solutia fiind una eficienta.
2. Teren cu panta mica: se pot obtine nivelele dorite prin umpluturi cu pamant scos din
sapatura.
3. Teren orizontal: in cazul in care este prea ridicat peste cota terenului natural,
pivnitele sunt prea calde sau prea reci, iar accesul in gradina si casa este incomod.
Ferestrele pivnitei sunt asezate in parapetul parterului (grilaj cu bare verticale).
4. Teren orizontal: se recomanda realizarea unei constructii cu etaje denivelate. In
acest fel, se utilizeaza in mod eficient spatiul, iar accesul este unul comod.
Ferestrele pivnitei trebuiesc asezate direct sub planseu, iar gratarele de la curtea
englezeasca trebuie astfel prevazute incat sa nu impiedice patrunderea luminii
(gratare perpendiculare spre casa).
14. CORP CLADIRE
Suprastructura - alcatuire:
• Elemente de rezistenta
o Verticale
• Zidarii de caramida (structuri pentru cladiri joase cu zidarie portanta)
Diafragme din beton armat verticale
Stilpi de lemn
• Pereti din lemn (pentru cladiri joase , proviozorii, turistice si locuinte in
zone de munte)
o Orizontale- plansee
• Peretii se deosebesc dupa:
o Material - pereti din zidarie (caramida, piatra naturala, blocuri si fisii de BCA, dale
de sticla.
Pereti din beton armat
Pereti din lemn
Pereti din elemente metalice
Pereti din sticla , azbociment
53
Pereti din materiale usoare (tip RIGIPS)

Pereti din material plastic
Page
o Rolul in constructie
- Pereti de rezistenta (potenta)

- Pereti neportanti, de umplutura sau despartitori
o Pozitia in constructie:
Pereti situati sub nivelul terenului natural (de subsol)
• Pereti situati deasupra terenului natural (fatade, calcane, transversali,
longitudinali, etc.)
Pereti exteriori
Pereti interiori
o Modul de executie
Cu rosturi realizate din blocuri, placi sau panouri
Fara rosturi, momoliti, etc.
Exemple de pereti
54
Page
55
Page
15. EXECUTAREA STALPILOR rol, clasificare, principii si tehnologii de executie

Stalpii
• Definitie: sunt elemente de rezistenta ce preiau greutatea grinzilor si o

transmit fundatiilor.
• Clasificare :
Dupa natura materialului : stalpi din lemn, stalpi din zidarie, stalpi din beton armat
monolit sau prefabricat, stalpi din metal;
Dupa forma sectiunii transversale : stalpi cu sectiune dreptunghiulara, stalpi cu
sectiune patrata, stalpi cu sectiune “T”, stalpi cu sectiune dublu “T”, stalpi cu
sectiune “L”, stalpi cu sectiune in stea , stalpi cu sectiune circulara, stalpi cu
sectiune tubulara;
Dupa modul de executie:
56
- stalpi monoliti,
- stalpi prefabricati
Page
Elemente de constructii – stalpi:

d, e — stalpi metalici (d — sectiuni; e — vedere);
f, g — stalpi din beton armat (f — sectiuni; g — vedere);
ARCE sunt elemente de constructie de tip bara cu axa curba. Prin forma lor si prin modul
de rezemare permit alcatuirea unor structuri care servesc la realizarea acoperisurilor unor
constructii cu deschideri foarte mari, cum sunt unele hale de expozitii, sali de sport, poduri
de mare deschidere etc.
Punctele de rezemare ale unui arc pe fundatii sau pe alte elemente de constructie se
numesc nasteri, iar punctul cel mai de sus, din axa de simetrie a arcului, se numeste cheie.
Tirantul leaga intre ele cele doua extremitati ale arcului si impiedica deplasarea lor relativa.
Pentru ca tirantul, care este un element foarte flexibil, sa-si pastreze forma rectilinie, se
suspenda din loc in loc de arc, prin intermediul unor legaturi numite montati. Arcele se pot
executa din metal si din beton armat. Arcele metalice se utilizeaza, in special, la podurile
metalice de deschidere foarte mare si la unele constructii speciale (sali de expozitii, sali de
sport etc).
57
Arcele din beton armat se utilizeaza la halele acoperite cu placi curbe subtiri monolite sau
cu elemente prefabricate.
Page
Sectiunea transversala a arcelor este in mod curent dreptunghiulara, dar poate fi si in

forma de T, I sau casetata.
Tirantii se pot executa din bare de otel-beton, din profiluri laminate de otel sau din beton
armat.
Elemente de constructii - arce:

h — arce de beton armat (reprezentare schematica);
9 — arc; 10 — montant de suspendare ; 11 — tirant;
16. EXECUTAREA PLANSEELOR rol, clasificare, principii si tehnologii de executie

Definitie: sunt elemente de rezistenta ce preiau greutatea utila data de oameni,
mobilier, utilaje si greutatea peretilor despartitori si o transmite peretilor sau
grinzilor; impart cladirea pe verticala in etaje.
In cladirile de locuit, inclusiv blocuri de locuinte, planseele sunt in general
executate din beton armat, in diferite solutii constructive .
Planseele sunt elemente structurale orizontale care compartimenteaza volumul cladirii pe
verticala si o inchid la partea superioara si inferioara. Astfel, planseele pot fi:
a) parti componente ale subsistemului-anvelopa (plansee-terasa, plansee peste pasaje si in
general plansee care separa mediul interior de cel exterior, respectiv spatiul incalzit de cel
neincalzit), sau
b) plansee curente (intre doua niveluri succesive), care sunt elemente de constructie
interioare.
Pe langa conditiile mecanice impuse in general planseelor, acestea trebuie sa raspunda
unor cerinte complexe, specifice elementelor care apartin anvelopei cladirii, in functie de
rolul si pozitia lor. De aceea, structura unor astfel de plansee va include unele dintre
urmatoarele elemente: izolatie termica, izolatie hidrofuga, bariera de vapori, strat de
difuzie a vaporilor, straturi de protectie, canale de aerare/ventilare, izolare acustica si
finisaje adecvate etc., conform standardelor in vigoare.
In principiu, planseele trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente:
1. Conditii capitale, care se refera la durabilitate si rezistenta la foc. Durabilitatea se
stabileste in functie de durata de serviciu a cladirii, amplasament si conditiile de mediu
(gradul de agresivitate din punct de vedere chimic sau/si biologic) etc. Planseele trebuie de
58
asemenea sa satisfaca cerintele normativelor in vigoare in ceea ce priveste rezistenta la

foc, in functie de categoria cladirii si de rezistenta la foc a celorlalte elemente structurale.
Page
2. Conditiile mecanice se refera la comportarea mecanica a elementelor portante ale

planseului, astfel incat sa nu se atinga sau sa se depaseasca starea limita ultima (rezistenta,
stabilitate, oboseala) sau starea limita a exploatarii normale (sageata admisibila si/sau
fisurare)
3. Conditiile fizice si igienice se refera la modul in care planseele satisfac cerintele legate
de confortul termic si acustic, izolatie hidrofuga, igiena finisajelor, in functie de
functionalitatea cladirii si de gradul de confort care se urmareste sa fie obtinut.
4. Conditiile economice se refera la anumiti indicatori cum sunt: consumul de materiale si
manopera, costuri, gradul de industrializare/prefabricare, complexitatea procesului de
executie s.a.
• Clasificare :
o Dupa natura materialului: plansee din lemn, plansee din beton armat monolit sau
prefabricat, plansee cu grinzi metalice si corpuri ceramice de umplutura.
o Dupa pozitia in cladire :
- plansee peste subsol,
- plansee intermediare,
- plansee de acoperis.
o Dupa forma lor: plansee sub forma de placa continua monolita sau prefabricata,
plansee sub forma de fasii prefabricate, plansee cu grinzi principale, plansee cu
grinzi principale si secundare, plansee cu nervuri, plansee casetate, plansee
“ciuperca”, plansee predala.
o Dupa modul de executie :
- plansee monolite,
- plansee prefabricate,
- plansee predala.
Planseele sunt elemente de constructie care compartimenteaza cladirile pe verticala,
impartindu-le in niveluri si inchizandu-le la partea superioara; ele sunt elemente portante
orizontale care impreuna cu elementele portante verticale (ziduri si stalpi) alcatuiesc
structura de rezistenta a cladirilor.
1 Plansee pe bolti din zidarie
Boltile din zidarie preiau incarcarile verticale si impingerile, transmitandu-le reazemelor. In
general, boltile reazema pe pereti structurali din zidarie de grosime mare, dar in cazul
deschiderilor mari, pot rezema si pe stalpi masivi, prin intermediul arcelor. Boltile din
zidarie de caramida au de regula deschideri relativ.
2. Plansee cu grinzi de lemn
59
Elementele structurale sunt grinzile din lemn dispuse la distante relativ reduse (0.5 –1.00
Page
m), avand deschideri de pana la 5-6 m, rezemand de regula pe pereti portanti din zidarie de
caramida, piatra naturala sau alt tip de zidarie – cazul constructiilor moderne. Mai pot
rezema pe grinzi din beton armat sau pe alte elemente structurale din lemn (grinzi masive,
cadre – cazul constructiilor din lemn). Cea mai simpla structura pentru un planseu din lemn
este formata din dulapi asezati alaturat, in care dulapii indeplinesc un dublu rol:
element de rezistenta si de umplutura.
Elementul de umplutura, cu ajutorul caruia se face legatura dintre grinzi, poate fi de
diverse tipuri.
3. Plansee cu grinzi metalice
Pentru realizarea grinzilor se utilizeaza pofilele laminate din otel (inclusiv sine de cale
ferata).
Solutiile constructive sunt foarte variate, dar in majoritatea cazurilor s-au folosit profile I
sau sine de cale ferata, avand ca elemente de umplutura boltisoare din zidarie de caramida
(Tabelul 5), frecvent intalnite la planseele peste subsol sau chiar si peste parter in anumite
cazuri. Grinzile metalice pot fi realizate de asemenea din profile de tabla indoita la rece. In
functie de tipul elementului de umplutura, distanta dintre grinzi este de 1.00 pana la 3.00
m.
4. Plansee cu elemente structurale din beton armat monolit
In acest caz, placa fiind continua, nu se utilizeaza elemente de umplutura. Urmatoarele
tipuri constructive pot fi puse in evidenta.
4.1. Plansee cu placi
Placile, care reprezinta elementul structural, pot fi armate pe una sau doua directii in
functie de modul de rezemare:
a) placile in consola si cele rezemate pe doua laturi paralele se armeaza pe o singura
directie,
b) placile care reazema pe laturi dispuse pe directii ortogonale se armeaza pe doua directii.
Solutia
constructiva se stabileste in functie de dimensiunile in plan ale suprafetei de acoperit, de
regula nu mai mare de 5.00 m. Suprafata totala a unei placi nu depaseste de regula 25 mp
(max.30 mp), din motive de deformatii.
4.2. Plansee cu placi si grinzi
In cazul suprafetelor mai mari si/sau a incarcarilor de exploatare cu valori insemnate,
placile trebuie divizate in suprafete mai mici cu ajutorul grinzilor, care sunt dispuse fie pe o
singura directie, paralela cu latura scurta, fie pe ambele directii (cu grinzi principale si
secundare, plansee casetate etc.).
4.3. Plansee cu placi si nervuri dese din beton armat
Placa este sustinuta de nervuri (grinzi cu sectiune redusa) amplasate la distante relativ mici
60
(pana la 1.00 m), de regula dupa o singura directie.

Page
4.4. Plansee fara grinzi

Placa avand o grosime mare (pana la 25-30 cm) reazema direct sau indirect (prin
intermediul unui capitel) pe stalpi amplasati la distante de 3-6 m.
16.1 Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat
Aceasta categorie de plansee este larg diversificata datorita numeroaselor tipuri de
elemente prefabricate si solutii constructive. O clasificare simplificata este prezentata in
cele ce urmeaza:
1. Plansee cu elemente prefabricate de tip fasie (cu goluri longitudinale)
Fasiile prefabricate cu goluri rotunde au fost utilizate pe scara larga in general si la cladiri
de locuit in special. Fasiile reazema la capete acoperind deschideri cuprinse intre 3.00 si
5.00 m, respectiv 6.00 m cand sunt precomprimate. Sunt asezate alaturat si pot acoperi
suprafete mari.
Capetele sunt monolitizate cu centuri din beton armat la fiecare nivel, asigurandu-le
conlucrarea. In zonele seismice se executa si o suprabetonare armata de min. 4 cm
grosime.
2. Plansee cu grinzi prefabricate din b.a. si corpuri de umplutura
Grinzile prefabricate, avand diferite forme ale sectiunii, sunt asezate la distante relativ mici
(0.40-0.60 m) in functie de tipul si dimensiunile elementului de umplutura (corpuri
ceramice sau din beton, cu goluri, placi prefabricate etc.). Acest tip de plansee este rar
utilizat la constructia cladirilor de locuit.
3. Plansee din fasii ceramice si nervuri din beton armat monolit (plansee ceramice)
Corpurile ceramice speciale sunt asezate in fasii, creand intre ele o retea de spatii inguste
in care, prin armare si turnarea betonului, se formeaza un sistem de nervuri monolitizate la
partea superioara prin intermediul unei placi, de asemenea armata. Se formeaza astfel o
retea spatiala portanta, capabila sa preia incarcarile gravitationale si pe cele orizontale,
conferind planseului rigiditatea necesara.
61
Page
Sisteme structurale ale planseelor

62
Page
63
Page
64
Page
65
Page
66
Page
67
Page
68
Page
In cadrul unei cladiri, planseele indeplinesc urmatoarele functii:

o compartimenteaza cladirea pe verticala;
o preiau incarcarile permanente, adica cele care provin din greutatea lor proprie, din
greutatea pardoselilor, a tavanelor si a zidurilor despartitoare neportante, precum si
incarcarile utile, corespunzatoare destinatiei incaperilor (greutatea oamenilor, a
mobilierului, a masinilor etc);
o transmit incarcarile preluate la elementele portante verticale pe care reazema;
69
o contribuie la stabilitatea generala a constructiei, prin asigurarea rigiditatii cladirii;

Page
o contribuie la izolarea fonica intre incaperile suprapuse, datorita masei lor sau a modului
in care sunt alcatuite;
o contribuie la izolarea termica a incaperilor, in functie de caracteristicile termice ale

materialelor din care sunt alcatuite si de grosimea acestora;
o servesc ca suport la izolarea hidrofuga a incaperilor cu procese umede si a acoperisurilor.
Planseele sunt alcatuite din planseul propriu-zis, denumit planseul brut, si elementele de
finisaj, care la partea superioara alcatuiesc pardoseala, iar la partea inferioara, tavanul.
Pardoseala este stratul superior al planseului care formeaza suprafata pe care se circula in
interiorul cladirilor, fiind alcatuita, de obicei, din urmatoarele straturi:
stratul de uzura (pardoseala propriu-zisa);
stratul-suport;
stratul de izolare (termica, fonica sau hidrofuga);
stratul de egalizare.
Tavanul se realizeaza in mod obisnuit prin tencuirea fetei inferioare a planseului si are rol
igienic si arhitectural, prin faptul ca realizeaza o suprafata neteda si cu aspect placut.
Plansee din lemn:

a. - cu pardoseala simpla;
b. - planseu cu pardoseala flotanta;
c. - planseu peste subsol izolat termic la partea inferioara;
d. - planseu terasa;
e - planseu de acoperis cu termoizolatia suspendata;
70
Page
1 - tavan; 2 - planseu; 3- pardoseala; 4- fonoizolatie; 5 - strat-suport

pardoseala: 6 - termoizolatie, 7 - beton de panta; 8 - strat de difuzie si
bariera contra vaporilor: 9 - strat-suport hidroizotatie; 10 - hidroizolatie; 11 -
strat de protectie a hidroizotatiei
17. EXECUTAREA SCARILOR

• Definitie: sunt elemente de rezistenta ce asigura accesul in cladire si de la un
etaj la altul.
Asemenea planseelor, exista o larga varietate de solutii constructive pentru scari
- elementele care asigura circulatia intre diferitele niveluri ale cladirii. Partile
componente ale scarilor se desfasoara atat in plan inclinat cat si in plan orizontal, dar
similitudinea cu planseele este semnificativa.
Pozitia relativa a scarii in planul constructiei este importanta, mai ales cele care leaga
nivelurile intre care exista diferente intre valorile unor parametri fizici (temperatura,
umiditate etc.), cum sunt, de exemplu, scarile de acces la spatii neincalzite, ca subsolul sau
podul.
Intre principalele exigente impuse scarilor, o importanta deosebita se acorda conditiilor
mecanice, care se refera la capacitatea portanta si deformatii, pe de o parte si la
integritatea suprafetei de uzura, pe de alta parte (fara amprente, sparturi sau despicari), in
vederea asigurarii unei circulatii in conditii de siguranta. In ceea ce priveste suprafata de
uzura, impiedicarea imbatranirii si buna intretinere sunt conditii care se impun atat
scarilor cat si planseelor, cu precizarea ca scarile sunt cu mult mai expuse din acest punct
de vedere.
O scurta prezentare a conditiilor tehnice impuse scarilor este :
Conditiile capitale se refera, in cazul scarilor, la durabilitate si sunt egale ca nivel de
71
importanta cu cele impuse oricaruia dintre elementele structurale de categoria 1

Page
ale cladirii.
In ceea ce priveste conditiile mecanice, acestora li se acorda o importanta

deosebita atunci cand este vorba despre elementele portante ale scarilor, avand in
vedere faptul ca trebuie sa faca fata oricareia dintre starile limita ultime, in conditii
de exploatare normala.
Rezistenta la uzura a suprafetei circulabile trebuie sa fie asigurata de finisaje
rezistente, antiderapante.
Rezistenta la foc a scarilor trebuie sa fie cat mai ridicata, pentru a asigura
evacuarea la timp si in siguranta a ocupantilor. Prin structura lor, peretii care
marginesc casa scarii trebuie sa impiedice propagarea incendiului.
Rezistenta la inghet-dezghet este foarte importanta pentru scarile exterioare, care
sunt expuse la variatii extreme de temperatura.
Conditiile de confort depind de o serie de factori fizici care se refera la: iluminare
(naturala sau artificiala), temperatura si viteza aerului in incaperi, izolatia acustica,
ventilarea etc. Confortul termic este asigurat prin incalzire si prin alcatuirea
eficienta a peretilor exteriori.
• Clasificare :
Dupa natura materialelor: scari din lemn, scari din zidarie, scari din beton armat, scari din
metal.
Dupa pozitia in cladire :
- scari interioare,
- scari exterioare.
Dupa rolul lor in cladire :

- scari principale,
- scari secundare,
- scari de incendiu.
Dupa forma lor :

- scari liniare intr-o rampa,
- scari liniare in doua sau mai multe rampe,
- scari circulare,
- scari elicoidale,
- scari balansate.
72
Page
Exemplu de scara
Scari – sisteme structurale

73
Page
74
Page
75
Page
18. EXECUTAREA GRINZILOR SI CADRELOR

18.1 GRINZI
• Definitie: sunt elemente de rezistenta ce preiau greutatea planseelor si o
transmit stalpilor.
• Clasificare:
Dupa natura materialelor: grinzi din lemn, grinzi din beton armat monolit
sau prefabricat, grinzi din metal;
Dupa forma sectiunii transversale : grinzi cu sectiune dreptunghiulara, grinzi cu
sectiune patrata, grinzi cu sectiune dublu “T”;
Grinzi din metal

76
Dupa forma lor :

Page
- grinzi cu inima plina,

- grinzi cu goluri in inima,
- grinzi cu zabrele,
- grinzi cadru.
Dupa modul de executie :
- grinzi monolite,
- grinzi prefabricate.
19. CADRE
• Definitie: Cadrele sunt elemente ale structurii de rezistenta alcatuite din bare
legate intre ele rigid, in noduri. Elementele componente sunt : grinzile(rigle) si
stalpii.
• Elementele geometrice ale unui cadru:

- L = deschiderea cadrului= distanta dintre axele stalpilor
- Lo = lumina= distanta dintre fetele interioare ale stalpilor
- T = traveea= distanta dintre cadre
• Clasificarea cadrelor:
1. Dupa natura materialelor:
- Cadre din lemn
- Cadre din metal
- Cadre din beton armat
- Cadre mixte
2. Dupa forma lor:
- Cadre cu o deschidere
- Cadre cu mai multe deschideri
- Cu mai multe niveluri
- Cu rigle drepte
- Cu rigle curbe
20. EXECUTAREA ACOPERISURILOR
Acoperisul este elementul constructiv care inchide constructia la partea

superioara pentru a-l proteja impotriva intemperiilor. Se disting doua tipuri:
acoperis cu pante si acoperis terasa.
77
Acoperisul cu pante este format din urmatoarele elemente:

sarpanta, invelitoare, elemente auxiliare.
Page
Sarpanta constituie elementul de rezistenta din lemn ; sarpantele pot fi:

• din lemn o pe scaune (sarpante dulgheresti)

Astereala - scindura de 2.5 cm si latime de 12-20 cm
• Capriori - lemn ecarisat (68x68 mm, 96x96 mm sau lemn rotund cu diametrul de
10-12 cm la 70-90 cm unul de altul
• Panele - lemn ecarisat 10x12 cm - 15x25 cm si sunt : pene de coama si cosoroabe
(la partea inferioara)
o cu ferme (pentru deschideri mari), alcatuite din: Astearola, Capriori, Pene, Ferme
o din grinzi cu inima plina
• metalica
• din beton armat
Acoperisuri
Ca parte importanta a anvelopei cladirilor, acoperisurile indeplinesc un rol complex.

De regula, acoperisurile in panta ale cladirilor de locuit sunt sustinute de sarpante, realizate
in diferite variante constructive si structurale, care depind in special de marimea
deschiderii dar si de conformarea structurala a cladirii si de valoarea incarcarilor (greutate
proprie, zapada, vant).
Aceste structuri spatiale portante sunt formate din elemente liniare (de tip bara), avand
fiecare rolul sau specific, cum sunt capriorii, panele, popii, clestii, arbaletrierii, contrafisele
etc. si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie capabile sa preia deformatiile provenite din variatiile de temperatura si umiditate;
sa fie durabile, in masura in care sa se comporte bine in timp si sa necesite lucrari
minime de intretinere.
Structurile portante ale acoperisurilor in panta sunt formate din bare asamblate in scopul
de a forma o structura spatiala, capabila sa preia incarcarile exterioare verticale si
orizontale.
Conditiile tehnice de baza care trebuie indeplinite de orice subansamblu al

acoperisului (schelet de rezistenta, izolatie termica si acustica, invelitoare
impermeabila), se refera la:
⇒rezistenta si stabilitate,
78
⇒izolare termica si acustica,

Page
⇒impermeabilitate la apa,
⇒etanseitate la aer,
⇒rezistenta la foc,
⇒aspect estetic.
Conditiile tehnice impuse acoperisurilor pot fi clasificate si descrise astfel:
a. Conditii mecanice, care se refera la rezistenta si stabilitate structurala in conditii
normale de exploatare precum si la starile limita ultime. In conformitate cu aceste conditii,
este necesara o conformare structurala capabila sa preia incarcarile de serviciu din
gruparea cea mai defavorabila, fara ca vreuna dintre legaturile sale cu structura cladirii sa
cedeze sau sa se deterioreze. In exploatare, structura acoperisului trebuie sa asigure
prevenirea deformatiilor excesive ale elementelor de sustinere ale invelitorii, care astfel
poate sa-si piarda continuitatea si deci etanseitatea.
b. Rezistenta la foc trebuie sa fie compatibila cu nivelul corespunzator al elementelor
componente, in functie de materialul folosit, pentru a limita intensificarea si propagarea
incendiului. Relatia dintre clasa de combustibilitate a acestor materiale si aceea a
elementelor structurale ale cladirii trebuie avuta in vedere in faza de proiectare.
c. Etanseitatea la apa, aer si, in general, la agentii atmosferici a invelitorii trebuie asigurata
de asemenea, printr-o executie si materiale de foarte buna calitate, fara defecte.
d. Protectie termica si hidrofuga.
e. Ventilare si iluminare adecvate.
f. Alte conditii: rezistenta la inghet-dezghet, la actiunea agentilor chimici si biologici (mai
ales in cazul lemnului, care poate fi atacat de: putrezire, ciuperci, insecte, bacterii etc.), la
rugina – pentru elementele metalice ale acoperisurilor, la deformatii termice etc
Sisteme structurale uzuale pentru sarpante din lemn
79
Page
80
Page
81
Page
Acoperisul terasa – este compus din:

• Planseul suport
• Izolatie hidrofuga
• Izolatie termica
• Structura de protectie
82
• Beton de panta
• Elemente de protectie (pietris margaritar, dale, etc.)
Page
Elemente auxiliare – au rolul de iluminare, etansare, colectare si indepartare a apelor

meteorice (tabachere, lucarne, luminatoare, deflectoare, stresini, Jgheaburi, Burlane Pazii,
Sorturi)
83
21. MONTAJUL SISTEMULUI DE INVELITORI

• Construirea sarpantei
Page
• Reparatii ale sarpantei in cazul in care se schimba vechiul sistem de invelitoare (tabla sau
tigla);
• Verificarea corectitudinii executiei sarpantei - pante, unghiuri, rezistenta structurii, etc.;
• Verificarea termoizolatiei mansardelor si a podurilor;
• Montarea foliilor sau a membranelor hidroizolante, ce permit ventilarea corecta a
acoperisului;
• Montarea sistemului de caroiaj ce va fi suport pentru montarea invelitorii de tigla sau
tabla (daca este cazul);
• Montarea de invelitori din tigla de beton (ex: Bramac)
• Montarea de invelitori din tigla ceramica ( ex: Tondach)
• Montarea de invelitori din tigla metalica (ex: Lindab)
• Montarea altor invelitori din tabla plana metalica (ex: Ranilla)
• Montarea doliilor
• Montarea de ferestre de mansarda, luminatoare, tabachere.
• Montarea sistemului de jgheaburi si burlane, indiferent ca este din tabla de otel (Lindab),
PVC (ex: BRAAS ) sau tabla din cupru
• Montarea sistemului de degivrare (dezghet) pentru acoperis, sistemul de jgheaburi si
burlane, alei pietonale, scari exterioare, sisteme de captare a apelor pluviale,
• Izolarea corecta a cosurilor, si a traversarilor de acoperis, a gurilor de aerisire, antenelor
tv, etc.,
• Testarea acoperisului la final cu jet de apa, inainte de predarea lucrarii;
CAPITOL III
1. LUCRARI PENTRU ELEMENTE DE INCHIDERE SI COMPARTIMENTARE
1.1 PERETI DESPARTITORI SI DE INCHIDERE
Elementele de compartimentare si de inchidere pe orizontala care separa

incaperile cladirii intre ele si, respectiv, interiorul cladirii de mediul inconjurator
se numesc pereti.
Peretii cladirilor civile si industriale se pot clasifica dupa:

⇒materialele folosite la realizarea lor;
⇒rolul pe care il indeplinesc in constructie;
84
⇒pozitia in constructie;
Page
⇒modul de executie (tehnologia de executie).

Dupa materialele folosite la executarea lor, peretii se pot grupa astfel:
- din zidarie de diverse tipuri;

- din beton simplu sau din beton armat;
- pereti usori realizati din panouri cu alcatuiri speciale (aluminiu, azbociment, materiale
plastice asociate cu diferite materiale izolatoare termic si fonic, fasii de beton cellular
autoclavizat).
Dupa rolul pe care il au in constructie, peretii pot fi:
- de rezistenta sau portanti care sustin si transmit la fundatie greutatea lor proprie,
precum si incarcarile primite de la plansee sau de la alte elemente de constructie care
reazema pe ele;
- neportanti sau de umplutura, care reazema pe elementele structurii de rezistenta si nu
sustin decat greutatea lor proprie pe inaltimea unui etaj.
Dupa pozitia pe care o ocupa in constructie exista:
- pereti exteriori, situati pe conturul cladirii, care se mai numesc si pereti de fatada;
- pereti interiori, care au rol de compartimentare, de aceea se mai numesc si despartitori.
Atat peretii portanti, cat si cei de umplutura, pot fi situati pe conturul cladirii sau la interior,
deci pot fi pereti de fatada sau interiori.
Dupa pozitia pe care o ocupa in constructie, si in special, dupa nivelul la care se afla,
peretii capata urmatoarele denumiri:
daca se afla sub nivelul terenului, peretii se numesc de fundatie, sau cand exista subsol,
peretii de subsol; acestia pot fi dispusi pe conturul construit sau la interior, deci sunt de
categoria celor exteriori sau interiori;
daca cladirea are forma alungita in plan, deci este de tip bara, peretii de la capetele ei se
mai numesc si timpane;
daca un zid exterior se afla in limita terenului unui beneficiar, trebuie sa aiba forma plana,
fara iesituri care sa depaseasca fata lui exterioara, si fara goluri de usi si ferestre; un astfel
de perete se numeste calcan;
zidul asezat peste nivelul ultimului planseu, pe conturul cladirii, care are rolul de a masca
unele elemente ale acoperisului, sau terasei, se numeste atic.
Dupa modul de executie, peretii pot fi:
o realizati pe santier (din zidarii diverse sau din beton monolit);
o realizati din elemente prefabricate sub forma de blocuri mari, fasii, panouri mari sau
elemente speciale, executate in fabrici si asamblate pe santier.
In mod curent, la realizarea peretilor din zidarie se utilizeaza:
- caramida, blocurile si fasiile ceramice;
85
- blocurile mici de beton cu agregate usoare;

- blocurile din beton celular autoclavizat;
Page
- piatra naturala.
86
Page
Pereti portanti – preiau incarcarile verticale gravitationale provenite de la plansee si

greutatea proprie si le transmit prin intermediul infrastructurii terenului de fundare. Pot
prelua de asemenea si incarcarile orizontale provenite din vant si seism, indeplinind astfel
si rolul de contravantuire. (a)
Pereti autoportanti - preiau incarcarile provenite numai din greutatea proprie pe care le
transmit, prin intermediul infrastructurii, terenului de fundare. (b)
Peretii din beton armat, care poarta denumirea de diafragme, au o larga utilizare la
cladirile inalte, datorita rezistentelor mecanice mari pe care le asigura. Acestia se pot
realiza fie prin turnare in cofraje, pe santier, fie din elemente prefabricate.
Peretii din beton armat monolit se folosesc in cadrul structurilor de rezistenta ale
cladirilor, alcatuind, impreuna cu planseele, sisteme portante spatiale capabile sa preia si
sa transmita la teren incarcarile care actioneaza asupra constructiei.
Peretii din elemente prefabricate de beton se realizeaza din panouri executate din beton
greu, intr-un singur strat (pentru interior) sau din mai multe straturi (pentru exterior),
armate fie pe toata suprafata, cu plase sudate, fie cu carcase dispuse numai pe contur. Din
panou se lasa pe contur dinti sau alveole de beton si mustati de otel care servesc la
imbinarea dintre panouri.
Plansee
Planseul are rol de compartimentare a cladirii pe verticala si de inchidere la
partea superioara. Spatiul delimitat de doua plansee consecutive poarta
numele de nivel.
2. TAMPLARII (USI SI FERESTRE)
Tamplaria
87
Definitie: este elementul de inchidere si compartimentare ce are rolul de a

Page
asigura ventilarea naturala si circulatia intre camera, intre interior si exterior.

Tipuri de tamplarie :
I. Ferestre
Ferestrele sunt alcatuite din parte fixa = toc si parte mobila = cercevea.
Clasificare:
- Dupa natura materialului : ferestre din lemn, ferestre din metal, ferestre din PVC.
- Dupa modul de deschidere : ferestre cu deschidere obisnuita, ferestre glisante pe
orizontala sau verticala, ferestre fixe, ferestre oxcilobatante (basculante).
- Dupa modul de alcatuire : ferestre simple, ferestre duble, ferestre intr-un canat, ferestre
in 2 canate, ferestre in 3 sau mai multe canate.
1 – cercevea; 2 – toc; 3 – montant; 4 – traversa; 5

– nervura; 6 – balama; 7 – cremon; 8 – lacrimar;
9 – imbinare in gura de lup.
II. Usi
Usile sunt alcatuite din partea fixa = toc si partea mobila = blat.
Clasificare:
- Dupa natura materialului : din lemn, din metal, din PVC, din sticla, din placi de PFL si sipci
in interior – usi panel, din placaj la exterior si fasii la interior = usi celular.
- Dupa modul de deschidere : usi obisnuite( simple, duble), usi batante, usi turnante, usi
glisante, usi pliante.
88
Page
- Dupa modul de alcatuire : usi intr-un canat, usi in 2 canate, usi duble cu deschidere in
ambele sensuri sau in sensuri diferite, usi glazvante, usi cu geam.
1 – supralumina; 2 – falt; 3 – toc cu captuseala; 4

– clanta; 5 – broasca; 6 – tablia; 7 – balama; 8 –
traversa.
3. LUCRARI DE FINISAJE
- lucrari de tencuieli: rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de executie
- lucrari de placaje: rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de executie
- lucrari de zugraveli si vopsitorii: rol, clasificare, alcatuire, principii de executie,
elaborarea fiselor tehnologice.
3.1 ELEMENTE DE FINISAJ
Definitie: Finisajele au rolul de a proteja elementele de constructie impotriva
actiunii mediului inconjurator izoland, in acelasi timp, cladirea si indeplinind rol
estetic si igienic.
Tipuri de finisaje:
1. Tencuieli
89
2. Placaje
Page
3. Pardoseli
4. Zugraveli
5. Vopsitorii
6. Tapete
7. Ipsoserii
Structuri de constructii
La executarea cladirilor se aplica diverse sisteme de constructie pentru structura de
rezistenta.
In mod curent se folosesc urmatoarele structuri de constructii:
pe pereti portanti;
pe schelet de beton armat sau pe schelet metalic;
din panouri mari;
din elemente spatiale prefabricate. intermediul peretilor portanti.
In raport cu modul de compartimentare se disting 3 categorii de structuri:
structurile cu compartimentare deasa care au deschiderea planseelor pana la 5 m,
inaltimea nivelului pana la 3 m si suprafata delimitata in plan de peretii portanti de
regula pana la 25—30 m2 (fig. a).
In cadrul categoriei de structuri cu compartimente deasa se utilizeaza de regula structurile
cu ziduri portante transversale si cu contravantuire (pereti de rigidizare) longitudinala
corespunzatoare (fig. b) sau structurile avand partial ziduri portante transversale si partial
ziduri portante longitudinale (fig. c);
structurile cu compartimentare rara care au deschiderea planseelor intre 6 si 9 m,
inaltimea nivelului peste 3 m si suprafata delimitata de pereti de regula este pana la
75 m2 (fig. d).
structurile de tip sala care se compun de obicei dintr-o singura incapere, completata
dupa caz cu anexele ei, la care deschiderea planseului este cuprinsa intre 9 si 18 m,
iar inaltimea depaseste de regula 4 m (fig. e).
90
Page
Structuri de constructii cu pereti portanti din zidarie:

a - compartimentare deasa; b – compartimentare deasa cu ziduri portante
transversale;
c - compartimentare deasa avand partial ziduri portante transversale si partial ziduri
portante longitudinale;
d - compartimentare rara; e — tip sala.
Structura de constructie pe pereti portanti din beton

In functie de orientarea peretilor portanti se disting urmatoarele variante ale sistemului:
structurile cu pereti portanti transversali, la care peretii exteriori longitudinali sunt
neportanti, avand numai rolul de a izola cladirea de mediul exterior, iar peretii
mediani longitudinali au rolul de pereti despartitori. Peretii transversali sunt
portanti, iar planseele reazema pe ei;
structurile cu pereti portanti pe ambele directii: in acest caz planseele pot rezema
fie pe peretii portanti transversali, fie pe peretii portanti longitudinali sau si pe unii
si pe altii;
structurile cu pereti transversali si pereti mediani portanti in care caz peretii
longitudinali exteriori sunt neportanti si au rolul de a izola cladirea termic si fonic de
mediul exterior, iar planseele reazema cu 3 laturi pe peretii portanti.
Pana la inaltimea de 5 niveluri, peretii portanti ai cladirilor se pot executa din caramida, din
blocuri mici ceramice sau din beton. La cladirile cu mai mult de 5 niveluri, peretii portanti
se executa din beton armat monolit si respectiv din panouri prefabricate.
Structura de constructie pe schelet de beton armat sau schelet metalic se compune din
stalpi, grinzi si plansee. Structura se executa din beton armat si se mai numeste „pe cadre
de beton armat". Stalpii, grinzile si planseele pot fi executate fie pe loc in cofraje de
inventar (monolit), fie din elemente prefabricate (stalpii prefabricati se limiteaza la cladiri
cu maximum trei niveluri) care se monteaza si se imbina pe santier.
91
Page
Structuri in cadre din beton:

a — din beton armat monolit; b — din beton armat prefabricat;
L — deschiderea intre axele stalpilor; h — inaltimea de etaj; i — panta acoperisului;
1 - fundatie cu bloc si cuzinet; 2 - cuzinet de beton armat; 3 - bloc de beton simplu; 4 -
pardoseala peste terenul natural; 5 - stalp marginal; 6 - stalp central; 7 - grinda principala
(rigla cadrului); 8 - grinzi secundare curente (nervuri); 9, 10 - grinzi secundare avand si rol
de rigidizare longitudinala a structurii; 11 - placa planseului intermediar; 12 - pardoseala
peste planseu; 13 - placa planseului de acoperis; 14 - invelitoare; 15 - fundatie pahar; 16 -
stalp central prefabricat; 17 - stalp marginal prefabricat; 18 - grinda prefabricata
transversala; 19 - grinda longitudinala din beton armat monolit; 20 - elemente de planseu
prefabricate; 21 - elemente de acoperis prefabricate
Intre cadre se executa pereti de umplutura din zidarie de caramida, inlocuitori de caramida,
sau din panouri mari prefabricate.
Aceeasi structura, se poate executa „pe schelet metalic", in care caz cadrele, uneori si
planseele, sunt alcatuite din elemente metalice.
Structura de constructie din panouri mari se foloseste in special la executarea cladirilor de
locuit. Panourile mari se prefabrica in intreprinderile sau poligoanele de prefabricat, iar
transportul, ridicarea si montarea lor se executa mecanic . Panourile mari de pereti au
dimensiunile unei camere, iar incaperile sunt alcatuite prin imbinarea panourilor de pereti
exteriori si cele de pereti interiori.
92
Page
Schema structurala a unei constructii din panouri mari:

1 — panou portant exterior;
2 — panou portant interior;
3 — panou de planseu;
4 — beton turnat in centuri si stalpisori;
5 — mortar de matare;
6 — armatura in imbinari montata pe santier.
Structura de constructie din elementele spatiale prefabricate, se realizeaza prin

asamblarea pe santier a unor elemente spatiale care pot fi:
- o camera;
- o camera cu anexe;
- doua camere;
- un grup sanitar (baie, closet) etc.
Sistemul prezinta avantajul de a scurta in mare masura durata lucrarilor pe santier,
deoarece elementele spatiale se realizeaza in fabrici prin metode industriale si sunt aduse
si montate pe santier gata finisate.
93
Page
Schema structurala a unei constructii din elemente spatiale:

1 — fundatie; 2 — element spatial curent; 3 — element spatial de scara;
4 — element spatial cu logie;
5 — panou termoizolator;
6 — cornisa; 7 — perete despartitor (mat. usoare) ;
8 — armaturi din fundatii;
9 — armaturi verticale continue;
10, 11, 12, 13, 14 — imbinari.
CAPITOL IV
1. INTOCMIREA FISELOR TEHNOLOGICE PENTRU LUCRARILE DE CONSTRUCTII
rolul si necesitatea fiselor tehnologice pentru lucrarile de constructii
elementele fiselor tehnologice
acte normative care stau la baza intocmirii fiselor tehnologice in constructii
utilizarea noutatilor tehnice din domeniul constructiilor pentru completarea
fiselor tehnologice
aplicatii: intocmirea fiselor tehnologice pentru tehnologiile de baza folosite
pentru executarea elementelor de constructii.
Proiectarea tehnologiilor in constructii este o activitate relativ noua, aparuta ca urmare
94
adoptarii unor procedee industrializate pentru realizarea produsului in constructie.

Page
Proiectarea tehnologiilor in acest domeniu consta in:

- definirea procesului tehnologic complex, prin precizarea proceselor simple si a

succesiuni lor;
- proiectarea fluxului tehnologic, prin precizarea mijloacelor si metodelor care vor fi
utilizate;
- identificarea mijloacelor necesare realizarii fluxului tehnologic proiectat;
- realizarea fluxului (liniei) tehnologice;
- probe tehnologice si verificarea functionarii in parametrii proiectati;
- etape de functionare pentru realizarea parametrilor proiectati.
Procesele care au loc pe santier sunt de prelucrare, transport sau punere in opera, astfel
trebuie definite principalele caracteristici ale fluxului tehnologic, cum ar fi:
- fluxurile tehnologice in constructii sunt mobile, deplasandu-se in ansamblul lor;
- asamblarea si dezasamblarea lor este diferita pentru fiecare amplasament si este
specific fiecarui loc;
- fluxurile tehnologice trebuie sa se adapteze la fiecare mediu exterior, trebuie sa fie
adaptabile la conditii variabile.
Elaborarea fluxului tehnologic se realizeaza pe fise tehnologice pentru lucrari in constructii.
astfel fiecare lucrare are o fisa separata, care cuprinde toate fazele necesare realizarii
acesteia.
Proiectul fluxului tehnologic pentru un proces complex trebuie sa cuprinda:
- schema logica detailata, cu structura procesului;
- fise tehnologice pentru fiecare proces component in parte.
1.1 Fisele tehnologice variaza in ceea ce priveste forma si continutul in functie de
caracteristicile proceselor care trebuiesc realizate. In principiu, ele trebuie sa contina toate
datele specifice necesare realizarii lucrarii privind procesul si procedeul de realizare, ele nu
trebuie sa contina date generale.
Lucrarile se divizeaza in bucati dupa care se creeaza fluxul necesar realizarii lucrarii. Astfel
frontul de lucru se divizeaza in sectoare pentru crearea de conditii optime pentru realizarea
lucrarii. Descrierea proceselor se realizeaza in Fisele tehnologice, care trebuiesc urmate in
decursul realizarii lucrarilor.
In continuare cate un exemplu de Fisa tehnica cat si o Fisa tehnologica (Plan de operatii)
95
Page
CAPITOL V
PLANURI DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE
96
Utilizarea elementelor de baza standardizate

Page
- formate, indicatoare, linii folosite, scari numerice si grafice, cotarea si elementele cotarii.
1. DESEN TEHNIC DE CONSTRUCTII SI INSTALATII

Prin desen tehnic se intelege reprezentarea graficaa unui obiect, realizatape baza
unor reguli si conventii stabilite in acest scop. Dezvoltarea continuaa productiei
industriale si extinderea cooperarii economice a impus sistematizarea regulilor si
conventiilor privind proiectarea si executarea produselor.
Operatia de sistematizare si unificare a regulilor si conventiilor de reprezentare, proiectare,
executare, control, exploatare si intretinere a masinilor, agregatelor, instalatiilor, serviciilor
sau altor produse industriale si bunuri de consum este cunoscutasub denumirea de
standardizare. Rezultatele operatiei de standardizare sunt standardele de stat:
- STAS – standard romanesc elaborat panain anul 1989;
- SR ISO – standard romanesc preluat dupaun standard international;
- SR EN – standard romanesc preluat dupao norma(standard) europeana;
- SR – standard romanesc elaborat dupaanul 1989, etc.
Inceputurile acestei activitati de standardizare dateazadin perioada premergatoare celui de
al doilea razboi mondial, primele standarde cu caracter national fiind adoptate in 1937-
1938 in cadrul AGIR - Asociatia Generalaa Inginerilor din Romania.
Pe plan national aceastaactivitate se realizeazade catre Asociatia de Standardizare din
Romania - ASRO. Primul organism national care s-a ocupat de aceastaactivitate a fost
Comisiunea de standardizare infiintatain anul 1948. In anul 1970 ia fiintaInstitutul Roman
de Standardizare (IRS) care functioneazapanain anul 1998, cand se pun bazele
standardizarii voluntare in Romania. De la aceasta data, organismul national de
standardizare este Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO).
In prezent ASRO este membru cu drepturi depline la:
ISO - Organizatia Internationalade Standardizare
CEN - Comitetul European de Standardizare
CENELEC - Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnica
CEI - Comisia ElectrotehnicaInternationala si membru observator la:
ETSI - Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicatii
Pe plan international, in anul 1946 s-a infiintat Organizatia Internationala de Standardizare
(ISO) la care este afiliata si tara noastra. Aceasta emite standarde care, insa, nu au caracter
obligatoriu pentru tarile membre, dar devin obligatorii cand sunt adoptate de catre
acestea.
1.1 Elemente de standardizare
Elementele de standardizare necesare la intocmirea planurilor pentru constructii sunt
strans legate de desenul tehnic.
97
Desenul tehnic este un limbaj grafic international care realizeaza comunicarea intre factorii
Page
implicati in conceperea, realizarea si utilizarea produselor din domeniul tehnic.

Limbajul folosit inglobeaza un ansamblu de metode pentru reprezentarea grafica plana a

obiectelor si interpretarea conceptiilor ingineresti; se bazeaza pe norme si prescriptii
unitare, pe reguli si conventii standardizate. Unificarea si sistematizarea conventiilor si
regulilor de reprezentare e realizata prin stan-darde si norme cu caracter national si
international.
Daca inainte de anul 1985 statele membre ale Uniunii Europene impuneau propriile
specificatii tehnice, din anul 1985 directivele Comunitatii Europene au prevazut cerinte
tehnice comune pentru fiecare categorie de produse si proceduri de evaluare a
conformitatii.
Se impune o unificare a documentelor prin inlocuirea treptata a standardelor nationale cu
cele europene.
Standardele europene contribuie la inlaturarea barierelor tehnice, la construirea pietei
interne a Uniunii Europene si ajuta la crearea unui limbaj comercial eficace.
Ele sunt instrumente puternice de crestere a competitivitatii intreprinderilor din Uniunea
Europeana.
1.2 Standardizare.
Definirea standardului
Standardizarea este „o activitate specifica si complexa, care are ca scop final
elaborarea si aprobarea sau adoptarea, dupa caz, de standarde”.
Standardul este „un document stabilit prin consens si aprobat de un organism
recunoscut, care furnizeaza - pentru utilizari comune si repetate - reguli, linii
directoare si caracteristici referitoare Ia activitati si rezultatele acestora, in scopul obtinerii
unui grad optim de ordine intr-un context dat”. (EN 45020:93,SR 10000 /1:94, Ordonanta
Guvernului OG nr. 39 /1998 privind activitatea de standardizare nationala in Romania -
aprobata prin Legea nr. 355 /2002).
Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) este o federatie mondiala de organisme

98
nationale de standardizare, cuprinde aproximativ 147 de tari - comitete membre ale ISO si
Page
se ocupa cu activitatea de normare pe plan international.

In Romania, conform noii legislatii in domeniul standardizarii, standardele nationale -

Standardele Romane - sunt elaborate si aprobate exclusiv de ASRO, Asociatia de
Standardizare din Romania (www.asro.ro); o asociatie - „persoana juridica romana de drept
privat, de interes public, fara scop lucrativ, neguvernamentala si apolitica ce a fost
constituita ca organism national de standardizare in baza prevederilor OG 39/1998, Legii
177 /2005 si ale Legii nr. 355 / 2002, recunoscuta ca organism national de standardizare
prin HG 985/2004”.
ASRO a preluat in 1998 responsabilitatile fostului Institut Roman de Standardizare (IRS),
care verifica si actualiza standardele acordandu-le cu normele Europene, acolo unde era
necesar si posibil, conform prevederilor Legii nr. 35 / 2002.
Dupa zona de aplicare a standardelor, acestea pot fi: standarde internationale (prefix ISO),
standarde europene (prefix EN), standarde franceze (prefix NF), standarde germane (prefix
DIN), standarde britanice (prefix BS) etc.
Dupa continutul lor, standardele pot fi: standarde terminologice, standarde metodologice,
standarde de produs /serviciu, standarde de proces, standarde de incercare, standarde
ocupationale etc.
Legislatia romaneasca stabileste obligativitatea respectarii si aplicarii standardelor privind
calitatea mediului si a vietii; standardele specifice desenului tehnic nu sunt obligatorii pe
teritoriul Romaniei.
Se recomanda aplicarea standardelor in desenul tehnic, pentru a permite utilizarea
documentatiei tehnice de catre diferiti specialisti in momente diferite de timp si pentru a
asigura un caracter unitar al conceptiei, fabricatiei si controlului tuturor produselor.
1.3 Clasificarea desenelor tehnice
Desenele tehnice se clasificadupamai multe criterii:
A) Dupa domeniul la care se refera, desenele tehnice se clasifica in:
- desenul industrialcare este reprezentarea graficaplanaa obiectelor si conceptiilor tehnice
privind structura, constructia, functionarea si realizarea
obiectelor din diverse ramuri industriale (constructii de masini, electrotehnica, energetica,
electronica, etc.);
- desenul de constructiicare se referala reprezentarea planaa constructiilor de cladiri, a
lucrarilor de arta, a cailor de comunicatii terestre, a constructiilor hidrotehnice, etc.
precum si a conceptiei tehnice privind elementele de constructie si finisaj ale acestora;
- desenul de arhitecturacare este reprezentarea planaa conceptiei functionale si estetice a
constructiilor si a elementelor de decor si finisaj, etc.;
- desenul de instalatiicare este reprezentarea graficaplanaa ansamblurilor si elementelor
de legaturaale instalatiilor electrice, hidraulice, pneumatice, energetice, etc., aferente
unitatilor industriale, agregatelor, constructiilor, centrelor populate, etc.;
- desenul cartografic(topografic, geodezic, etc.) care este reprezentarea graficaplanaa unor
99
regiuni geografice, suprafete de teren, cu formele de relief si constructiile de pe ele;

Page
- desenul de sistematizare(urbanistic) care este reprezentarea graficaplanaa conceptiilor

de ansamblu si de detaliu in vederea amenajarii unui teritoriu, centru populat, unitati
industriale sau agricole, etc.
B) Dupamodul de intocmire desenele tehnice se clasificain : - schitacare este desenul
intocmit cu mana liberarespectand proportia intre dimensiunile obiectului reprezentat in
limitele aproximatiei vizuale;
- desenul la scara, intocmit cu ajutorul instrumentelor de desen pe plansetasau cu ajutorul
computerului respectand un raport constant intre dimensiunile obiectului de pe desen si
cele reale.
C) Dupagradul de detaliere a reprezentarii, desenele tehnice se clasificain:
- desenul de ansamblueste desenul in care se pune in evidentaforma, constructia,
componenta si functionarea unui ansamblu, precum si ordinea de montaj a componentelor
sale;
- desenul de piesaeste desenul care are ca scop reprezentarea graficaa unei singure piese;
- desenul de detaliueste desenul care are ca scop reprezentarea, la o alta scara, a unei
parti dintr-un ansamblu sau piesa, in vederea precizarii unor date suplimentare ce nu au
putut fi evidentiate in reprezentarea a carei detaliu este.
D) Dupadestinatie, desenele tehnice se clasificain :
- desenul de studiueste desenul intocmit, de regula, in mai multe variante, in vederea
stabilirii desenului final;
- desenul de executieeste desenul definitiv, intocmit la scara, care contine toate
informatiile pentru executarea piesei sau ansamblului respectiv;
- desenul de montajeste desenul care contine informatiile necesare pentru montarea
obiectului respectiv, pentru punerea sa in functiune sau pentru verificare si rodaj;
- desenul de reparatie este desenul care contine informatiile necesare repararii obiectului
reprezentat (piesasau ansamblu);
- desenul de prospect sau catalogeste desenul realizat in vederea utilizarii lui in scopuri
comerciale.
E) Dupa continut, desenele tehnice se clasifica in:
- desenul de operatie- contine date necesare executarii unei anumite operatii tehnologice
(turnare, strunjire, frezare, rectificare, etc.);
- desenul de gabariteste desenul in care este reprezentat numai conturul obiectului
impreunacu datele referitoare la dimensiunile de gabarit;
- schemaeste desenul in care informatiile referitoare la obiectul reprezentat (constructie,
forma, structura, functionare, etc.) sunt reprezentate cu ajutorul unor simboluri si semne
100
conventionale;
- desenul de releveueste desenul intocmit dupaun obiect existent;
Page
- epuraeste desenul care contine rezolvarea graficaa unei probleme dintr-un anumit
domeniu (geometrie, mecanica, rezistenta materialelor, teoria mecanismelor, etc.);
- graficul(nomograma, diagrama, cartograma, etc.) este desenul care reprezinta, intr-un
sistem de coordonate, dependenta functionalaa douasau mai multe marimi variabile.
F) Dupa valoarea ca document, desenele se clasifica in:
- desen originaleste desenul care constituie un act legal de baza si care poartasemnaturile,
in original, ale persoanelor responsabile de executarea si verificarea desenului respectiv;
- desenul duplicat este desenul, care din punct de vedere legal, tine locul desenului
original, este identic cu acesta si, pentru recunoasterea sa, poartape el un indicator special
care contine semnaturile persoanelor responsabile cu autentificarea sa;
- copia este desenul identic cu desenul original sau duplicat si este executat in scopul
folosirii curente in locul acestora.
Observatii:
a) Clasificarile facute mai sus nu sunt limitative si nici restrictive;
b) Un desen poate fi clasificat simultan dupa mai multe criterii.
1.4 Formate si desenul de constructii

Conform STAS 415-80, desenul de constructii este reprezentarea grafica plana a
constructiilor de cladiri, a lucrarilor de arta (poduri si tuneluri), a constructiilor
hidrotehnice, a cailor de comunicatii etc.
Conform SR ISO 5457:1994, formatul intr-un desen reprezinta spatiul delimitat
pe coala de desen prin conturul pentru decuparea copiei desenului original.
Formatul este dreptunghiul cu dimensiunile a x b.
Formatele sunt standardizate si se clasifica:
• formate de baza, seria A (ISO), reprezentate in figura 6.1;
• formate alungite;
• formate exceptionale.
Un format al unui desen se noteaza cu simbolurile AO, A1,A2, A3, A4.
101
Page
Raportul suprafetelor pentru formate standardizate d in seria A
Partea numerica reprezinta in mod conventional dimensiunile formatului respectiv, in

succesiunea in care sunt indicate in tabelul 6.2.
Conturul cu dimensiunile a x b se traseaza cu linie continua subtire.
Formate de baza
102
Page
La definirea formatelor, formatul A4 este considerat drept model.

formatul A0= 16 formate A4
formatul A l= 8 formate A4
Formatele de desenare se utilizeaza cu baza pe latura mare sau pe latura mica
Moduri de utilizare a formatelor standardizate pe orizontala sau pe verticala

Formatul A4 are dimensiunile 210 x 297 mm. Intre chenar si conturul pentru decuparea
copiei, in partea dreapta, sub indicator se scrie simbolul formatului, urmat in paranteza de
dimensiunile acestuia (primul numar este dimensiunea bazei formatului). Facultativ se
poate inscrie si suprafata formatului.
Conturul pentru decuparea desenului original trebuie sa aiba dimensiunile cu 10 mm mai
mari decat cele ale formatului respectiv.
Formatele pot avea ca baza oricare dintre dimensiunile a sau b, cu exceptia formatelor A4,
a caror baza este intotdeauna de dimensiune a si a formatelor A5 cu baza de dimensiunea
b.
Baza formatului este latura inferioara a formatului copiei, in pozitia in care se citeste
desenul.
Se va evita utilizarea formatului A5 (148 x 210). Nu se admit formate derivate, cu
dimensiunea a mai mare de 841 mm (formatele derivate se obtin din formatele normale
prin marirea dimensiunii a sau b cu un multiplu intreg al dimensiunii corespunzatoare a
modulului).
103
La alegerea formatului unui desen se iau in considerare urmatoarele:

• existenta unui spatiu suficient pentru reprezentarea si cotarea proiectiilor necesare si
Page
plasarea indicatorului;
• existenta unui spatiu suficient pentru adnotari in afara conturului exterior al proiectului;
• existenta unui spatiu de 20 mm pentru indosarierea desenului.
1.5. Chenarul
Elementele grafice ale unui format sunt indicate in figura 6.3.
Chenarul - se traseaza cu linie continua groasa, la lO mm distanta de conturul
pentru decuparea copiei la formatele (A4, A3, A2) si la 20 mm distanta de
marginile hatiei la formatele Al si AO.
1.6 Fasia de indosariere se prevede la toate formatele pe latura din stanga indicatorului, cu
exceptia formatului A4, la care fasia de indosariere este intotdeauna pozitionata de-a
lungul laturii mari.
Se lasa un spatiu liber de 20 x 297 mm, rezervat pentru perforarea copiei - indosariere.
Fasia de indosariere se delimiteaza pe desen printr-o linie continua subtire; cu exceptia
formatelor A5, A4, A3, folosite cu dimensiunea b drept baza, in care fasia de indosariere
este intotdeauna delimitata de linia chenarului.
• Copiile desenelor se pastreaza in dosare, mape, plicuri si necesita plierea tuturor

formatelor ce depasesc dimensiunile formatului A4.
• Impaturirea formatelor este standardizata si consta in divizarea formatului AO, A l, A2, A3
in module A4, dispuse orizontal sau vertical.
104
Page
1.7. Indicatorul
In desenul de constructii, indicatorul este un tabel de forma dreptunghiulara
asezat in coltul din dreapta jos, alipit de chenar, cu latura lunga paralela cu baza
formatului.
Indicatorul este un element obligatoriu la fiecare desen.
Standardul roman SR ISO 7200:2004 reglementeaza alcatuirea indicatorului, inlocuieste
standardul SR ISO 7200:1994 si este identic cu standardul european EN ISO 7200:2004.
in indicator se completeaza datele necesare identificarii si explicitarii sumare a desenului.
Alcatuirea indicatorului
105
• este constituit din mai multe dreptunghiuri alaturate;

• contine o zona de identificare;
Page
• contine una sau mai multe zone de informatii aditionale.

Zona de identificare este un dreptunghi cu lungimea maxima de 180 mm, delimitat printr-o
linie continua groasa, la fel ca chenarul formatului de desen.
Aceasta zona include trei rubrici:
a. numarul de inregistrare sau de identificare a desenului;
b. denumirea desenului;
c. numele proprietarului legal al desenului.
Zona de informatii suplimentare poate sa contina informatii tehnice, indicative sau
informatii de ordin administrativ.
Cand un desen, din necesitati de spatiu, este executat distribuindu-se pe mai multe planse,
toate plansele poarta acelasi numar de identificare si sunt numerotate succesiv. Acest
numar va fi cuprins in indicator, iar pe prima plansa va fi specificat si numarul total de
planse aferente desenului.
In figura este prezentat tipul de indicator conform standardului roman SR EN ISO
7200:2004.
In casuta „responsabil departament” se inscrie numele sau codul organizatiei responsabile

pentru continuturi si sustinerea documentului la data eliberarii.
In casuta „referinta tehnica” este inscris numele persoanei care va raspunde, coordona si
actiona la problemele aparute.
„Titlul” se refera la continutul documentului, iar „titlul suplimentar” este folosit pentru
informatiile suplimentare, atunci cand sunt necesare.
Codul AB123 456-7 contribuie la clasificarea documentului si este util pentru arhivare.
Plansa 1/5 reprezinta plansa 1 din totalul de 5 planse.
106
Rev. A se refera la statutul revizuirii documentului.

Page
Indicatorul poate avea trei formate:

- format mare, la desenele in format mai mare de A3
- format mic
- format ingust, la desenele proiectelor si detaliilor tip, care se multiplica si prin tipar.
Pentru plansele de studiu din cadrul modulului „Desen tehnic de constructii si instalatii” se
utilizeaza indicatorul in format mare din figura a, sau in format mic din figura b.
Casutele din indicator au urmatoarea semnificatie (conform STAS 1434-83):
1. Denumirea sau initialele institutiei proiectante si eventual subunitatea sa;
2. Denumirea proiectului, locul constructiei, numele beneficiarului, in general, iar pentru
plansele de studiu (indicator ingust) denumirea proiectului, iar la detalii, grupa /clasa.
3. Indicativul - numarul proiectului (numarul plansei);
4. Se inscriu date privind colectivul tehnic de elaborare a desenului: calitatea (proiectat,
desenat, verificat, control STAS, aprobat), numele in clar si semnatura persoanelor in
cauza, (numarul de randuri se stabileste dupa necesitate);
5. Scara sau scarile desenului, iar dedesubt data intocmirii sau a predarii proiectului; scara
grafica se figureaza deasupra indicatorului, cand este cazul;
6. Denumirea obiectului, daca sunt mai multe obiecte si titlul plansei;
7. Faza de proiect;
107
8. Indicativul, respectiv numarul de ordine al plansei in cadrul

Page
1.8. Tipuri de linii

Desenele tehnice din domeniul constructiilor si al arhitecturii respecta anumite
reguli privitoare la liniile utilizate in planurile pentru constructii. Acestea sunt
elemente de baza in realizarea comunicarii.
Prin standardul roman SR EN ISO 128-20:2002 se stabilesc tipurile de linii, configuratia lor,
regulile de desenare a liniilor in desenele tehnice, diagrame, planuri sau harti.
Acest standard este identic cu standardul european EN ISO 128-20:2001 si inlocuieste STAS
103-84.
Liniile se diferentiaza prin „grosime”, continuitate si uneori culoare. Caracteristica de
„grosime” este latimea liniei, masurata perpendicular pe axa ei, in planul foii de hartie.
Denumirea corecta este de „latime”.
In functie de latime, liniile se impart in: linii groase si linii subtiri. Valorile standardizate ale
latimii liniei, conform SR EN ISO 128-20, exprimate in milimetri, sunt:
0.13,0.18,0.25,0.35,0.5,0.7,1.0,1.4,2.0.
in general, latimea liniei se alege in functie de suprafata desenului, de complexitatea sa, de
densitatea elementelor grafice si de natura elementelor redate. Intr-un desen, toate liniile
groase au aceeasi latime.
108
Page
In continuare vom folosi notiunea de grosime a liniei.

1.9 Linii, cotare, reprezentari conventionale, indicator.
Grosimea de baza „b” se alege in functie de scara la care se lucreaza si de natura desenului,
ce trebuie sa fie intre 0,2...2 mm.
Clasa de grosime se simbolizeaza prin cifrele 1,2 sau 3, astfel:
• pentru linia groasa (b) se utilizeaza cifra 1;
• pentru linia mijlocie (aproximativ b /2) prin cifra 2;
109
• pentru linia subtire (aproximativ b /4) prin cifra 3.

in desenul de constructii se utilizeaza trei tipuri de linii, fiecare avand un simbol:
Page
• linie continua cu simbolul „C”;

• linie intrerupta cu simbolul „I”;

• linie punct cu simbolul „P”.
Se pot utiliza si alte tipuri de linii, dar exista obligativitatea specificarii semnificatiei lor pe
desen.
Tipul si grosimea liniilor utilizate la intocmirea desenelor tehnice de constructii si
arhitectura sunt indicate in tabel
1.10. Scari
Marimea si modul de notare a scarilor de reprezentare in desenul tehnic sunt stabilite prin
standardele STAS 2-82, SR EN ISO 5455:1997.
Notiunea de scara de reprezentare este raportul dintre dimensiunile liniare,
circulare sau unghiulare ale elementelor din desen si cele din realitate.
Scara s = d / r,
unde d este dimensiunea masurata pe desenul intocmit la scara, iar r este
dimensiunea reala a obiectului de corespondenta cu cea masurata pe desen.
• Scarile de reprezentare sunt standardizate. In lumea reala obiectele au dimensiuni
variate. Pentru ca reprezentarile grafice sa fie optime in citire si interpretare, s-a impus
utilizarea unor scari de marire sau micsorare, alaturi de scara de marime naturala.
• Scarile de marire se exprima sub forma n: 1 (rapoarte >1).
• Scarile de marime naturala se exprima sub forma 1:1.
• Scarile de micsorare se exprima sub forma l:n (rapoarte < 1).
In tabel sunt indicate marimile scarilor de reprezentare.
Utilizarea scarilor de reprezentare pentru elementele de constructii este urmatoarea:

• Planul de ansamblu al cladirii se reprezinta la scarile 1:100 sau 1:50;
• Planul de executie pentru elementele monolite sau planul de montaj pentru elemente
prefabricate la scara 1:50; detaliile de executie la scara 1:5, 1:10, 1:20;
• Planseele din lemn se reprezinta la scara 1(50;
• Sectiunea transversala a sarpantei la scarile 1:50 sau 1:20;
• Detalii sarpanta la scara 1:10 sau 1:5;
110
• Planul si sectiunile la peretii din zidarie de caramida la scara 1:200 sau 1:100;
• Detaliile de tesere a caramizilor, de cioplire sau taiere la scara 1:5, scara 1:10 sau scara
Page
1:20,
• Planurile de fundatii, de montare a stalpilor de acoperis, sectiuni generale, fatade, vederi,

la scara 1:50 sau scara 1:100;
• Planurile topografice la scara 1:1000, 1:200; se pot intocmi si planuri la scara 1:10000 sau
1:20000;
• Constructiile metalice pentru desene de ansamblu la scara 1:50 sau se pot folosi scarile
1:20, 1:100, 1:200; iar pentru desene de executie si detalii la sc 1:10 sau 1:20; se pot folosi
si scari la 1:5, 1:2 (1:2.5), 1:1;
• Pentru instalatii - planurile de situatii la scara 1:500,1:1000 sau 1:5000 ; planurile de
executie la scara 1 :500saul : 100; desenele de detaliu la scarile 1:10 sau 1:1.
Exista si scari cu destinatie speciala: 1:2,5; 1:15; 1:25; 1:250; 1:2500; 1:25000, care se
utilizeaza astfel:
- scara 1:2,5 pentru cazurile in care este necesara folosirea mai completa a campului
desenului;
- scara 1:15 pentru desene de constructii metalice de toate tipurile;
- scara 1:25 pentru desene de constructii metalice in constructii si constructii navale;
- scarile 1:250; 1:2500; 1:25000- pentru planuri si harti.
Reguli de notare a scarii de reprezentare pe desen:
a) Cand proiectiile obiectului sunt reprezentate la aceeasi scara, marimea scarii se inscrie in
casuta corespunzatoare din indicator;
b) La desenele care se executa fara indicator, marimea scarii se inscrie sub titlul desenului,
dupa cuvantul „Scara”;
c) In situatia in care intr-un desen o proiectie este reprezentata la o scara diferita de
proiectia principala, sub sau langa aceasta se inscrie marimea scarii respective;
d) In desenul care cuprinde reprezentari de detaliu ale unui obiect, executate la diferite
scari, notarea scarii de reprezentare se inscrie sub sau langa detaliul respectiv, iar in casuta
din indicator se trage linie.
2. SEMNE CONVENTIONALE PENTRU ORIENTAREA PLANURILOR.
La amplasarea pe teren a cladirilor se tine seama si de orientarea lor fata de punctele
cardinale sau fata de directia vantului dominant. Orientarea se reprezinta pe plan cu
ajutorul unor semne cum sunt, de exemplu, cele indicate in figura 15. sau altele similare
111
Fig. 15. Semne conventionale pentru orientarea planurilor

a , b , c, si d – indica nordul;
Page
e si f – indica nordul si directia vanturilor dominante

3. CITIREA SI INTERPRETAREA PLANSELOR DE CONSTRUCTII

- planuri de arhitectura si rezistenta pentru cladiri
Reguli generale de cotare
Cotarea unui desen de constructie este operatia de inscriere in desen a
dimensiunilor partiale si totale necesare pentru determinarea corecta si
completa a tuturor elementelor reprezentate.
Cotarea de calitate nu necesita calcule suplimentare pentru determinarea dimensiunilor
elementelor reprezentate.
Elementele cotarii
Elementele cotarii sunt: linia de cota, linia ajutatoare, linia de indicatie sau linia de
referinta, cota, extremitatile liniei de cota, punctul de origine.
3.1 Linia de cota

Linia de cota este linia deasupra careia se inscrie grafic cota.
Ea indica lungimea sau unghiurile la care se refera cota.
Se traseaza paralel cu liniile de contur, la distanta de minimum 7 mm, cu linie
continua subtire (C3).
Intre doua linii de cota paralele distanta minima este de 7 mm.
Exemple de utilizare a liniei de cota:
• Linii de cota paralele cu elementul cotat
Daca in desen sunt mai multe linii de cota paralele, pozitionarea se face incepand cu linia
pentru cotele partiale, ce se traseaza in imediata apropiere a elementului si se termina cu
linia pentru cota totala.
112
• Cotarea arcelor de cerc, ale elementelor cu alte curburi si ale unghiurilor

Page
Liniile de cota se traseaza circular la o distanta echidistanta fata de curba elementului sau
prin translatare.
La cotarea unghiurilor, linia de cota este circulara, cu centrul in varful unghiului si

delimitata de laturile acestuia sau de prelungirea lor cu linii ajutatoare.
Se evita intersectia liniilor de cota intre ele sau cu linii ajutatoare si de indicatie; se plaseaza
cotele ascendent dinspre conturul obiectului spre exterior;
- se evita trecerea liniei de cota prin goluri;
- liniile de cota ale obiectelor reprezentate intrerupt se traseaza complet, iar valoarea
inscrisa a cotei este cea reala;
- elementele simetrice se pot cota numai pe una din parti, iar cotele generale se indica pe
linia de cota generala;
- linia de cota a razelor, diametrelor, unghiurilor, mai mica de 6 mm, se indica prin sageti
dinspre exterior sau se utilizeaza o linie de referinta;
113
- nu se utilizeaza drept linii de cota, liniile de contur, axele, liniile ajutatoare;

- in desenul de instalatii, linia de cota se termina cu o sageata numai la unul din capete in
Page
urmatoarele situatii:
• la cotarea elementelor simetrice;

• la cotarea mai multor elemente fata de aceeasi linie de referinta;
• la cotarea intervalelor mici.
3.2 Linia ajutatoare
Linia ajutatoare delimiteaza portiunile cotate, in situatia in care linia de cota nu taie
conturul elementului.
Linia ajutatoare se traseaza cu linie continua subtire, perpendicular pe linia de cota pe care
o depaseste cu 2-3 mm si porneste de la conturul elementului reprezentat sau de la o
distanta apropiata de acesta.
Pentru o cotare mai clara liniile ajutatoare se pot intretaia cu liniile de cota la un unghi de
45o sau 60o.
La reprezentarile conturate cu linii groase, liniile ajutatoare se traseaza la exteriorul
conturului.
Se pot folosi ca linii ajutatoare liniile de contur, portiunile de linie din axele de simetrie.
3.3 Linia de indicatie
Linia de indicatie precizeaza pe desen elementul la care se refera o prescriptie tehnica, o
notare conventionala, un numar de pozitie, o cota de nivel, o cota care din lipsa de spatiu
nu poate fi inscrisa pe linia de cota respectiva.
Linia de indicatie numita si linie de referinta se traseaza cu linie continua subtire.
Linia de indicatie poate fi si o linie franta.
Linia de indicatie (linie de referinta) se termina cu un punct ingrosat cand se opreste pe o
suprafata - pentru a preciza zona din desen la care se refera observatia, cu sageti cand se
refera la un contur si nu are nici punct nici sageata cand se termina pe o linie de cota.
3.4 Cota
114
Cota este valoarea numerica a unei dimensiuni inscrise pe desen.

In unele cazuri ea poate fi exprimata printr-o litera.
Page
Cota se inscrie imediat deasupra liniei de cota la aproximativ 1-2 mm distanta si

pe cat posibil la mijlocul intervalului. Pentru inscrierea cotelor se folosesc cifre arabe cu
dimensiunea nominala a scrierii de minimum 2,5 mm.
Pe acelasi desen toate cotele se inscriu cu aceeasi dimensiune nominala.
Pentru desenele de ansamblu de constructii, cotele se exprima in centimetri pentru
dimensiuni sub l,00m si in metri cu doua zecimale pentru dimensiuni peste l,00m.
Milimetrii se indica sub forma de exponent - 125, 75.
Cotele elementelor metalice se exprima numai in milimetri.
In desenele de instalatii valoarea cotelor se exprima in milimetri.
In unele cazuri cota se inscrie pe prelungirea liniei de cota, respectiv in intervalul cotei
vecine, deoarece distanta dintre extremitatile liniei de cota este prea mica.
Cotele se scriu alternant, peste si sub linia de cota, in dreptul unei linii de indicatie, in cazul
unui sir de distante mici.
Cotele se scriu astfel incat sa fie citite din fata si din dreapta. Se evita trasarea liniilor de
cota in zona de 30o hasurata ca in figura.
Valoarea unghiurilor se scrie pe linia de cota circulara, iar inclinarea liniei de cota este
asemuita cu directia coardei unghiului respectiv.
Cotele se scriu insotite de urmatoarele simboluri:
• semnul Ø , scris inaintea cotelor pentru diametre; aceasta notare nu este obligatorie
pentru reprezentarile cu contururi circulare;
• daca liniile de cota sunt continue, valoarea cotei se inscrie deasupra acesteia, la 2 mm
distanta, pe cat posibil la mijlocul intervalului;
• daca linia de cota este intrerupta, valoarea cotei se scrie in intervalul lasat liber pe
mijlocul liniei de cota.
115
• litera R, scrisa inaintea cotei razelor arcelor de cerc, daca centrul arcului de cerc nu este
indicat in desen.
Page
• semnul de arc ~ , trasat deasupra cotelor, masurand lungimi curbilinii.
3.5 Extremitatile liniei de cota

Pe linia de cota se indica extremitatile dimensiunilor cotate prin puncte ingrosate, linii
scurte la 45o sau sageti desenate la intersectia acesteia cu linia ajutatoare.
Pe desen se foloseste un singur mod de delimitare a liniilor de cota.
Daca liniile de cota se termina cu sageti se pot folosi si puncte intermediare pentru
delimitarea intervalelor mici.
Se recomanda utilizarea sagetii cu unghiul la varf de aproximativ 15o, lungimea de 5-8 ori
mai mare decat grosimea liniei continue groase (de contur) si nu mai mica de 2 mm.
116
Page
Liniile de cota ale diametrelor, razelor si unghiurilor se delimiteaza numai cu sageti, care se
indica dinspre exterior sau se utilizeaza o linie de referinta cand liniile de cota sunt mai mici
de 6mm.
Centrele arcelor de cerc se indica printr-un cerculet sau o cruciulita, daca nu este
determinat de intersectia a doua axe. Linia de cota a razei se traseaza in directia centrului,
atunci cand indicarea centrului este necesara. Un element simetric reprezentat integral se
coteaza inscriind cotele partiale de o singura parte a axului de simetrie, iar cotele generale
complet, iar daca elementul simetric este reprezentat numai pana la axa de simetrie, cotele
se indica si se raporteaza pana la aceasta axa. Axa de simetrie se noteaza cu semnul:
3.6 Punctul de origine

Intr-un desen se defineste punctul de origine ca fiind punctul de la care se precizeaza
dimensiunile intr-un desen.
4. Inscrierea cotelor pe desen
La inscrierea cotelor pe desen se va tine seama de urmatoarele reguli:
1. Inaltimea caracterelor cotelor trebuie safie suficient de mare pentru a
permite citirea atat a desenului original cat si a copiilor executate dupafilm.
De obicei se foloseste o inaltime de 3,5 mm.
2. Simbolul unitatii de masurase va trece dupacotadoar cand acesta este altul decat "mm"
(fig. 3.3-b, cota 600).
3. La cotarea diametrelor suprafetelor cilindrice coaxiale, cotele se inscriu alternativ fatade
axa de rotatie comuna.
4. Cotele care sunt exprimate prin numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 vor fi urmate de un punct,
pentru a fi eliminate confuziile la citirea lor.
5. Cotele si simbolurile care precedacota, se recomandasanu fie intersectate de alte linii.
6. Cota asociataunei dimensiuni nereprezentate la scarase subliniaza(fig. 3.6, cota Φ250).
7. Uneori inscrierea cotelor trebuie adaptatasituatiei. Astfel, cotele pot fi scrise:
- mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de
cota, care, in acest caz, pot fi trasate partial (fig.);
- deasupra liniei de cota, in exteriorul uneia dintre extremitati sau la extremitatea unei linii
de indicatie atunci cand extremitatea se terminaprintr-o linie de cota si spatiul nu permite
o inscriere normala(fig. );
117
- deasupra prelungirii liniei de cotaatunci cand spatiul nu permite intreruperea liniei de

cotacare nu este orizontala( fig.).
Page
Pentru inscrierea cotelor pe desen se folosesc douametode:

Metoda 1 (recomandata)
In aceasta metoda, cotele se dispun la mijlocul liniei de cota, deasupra acesteia (cca. 1-2
mm), exceptie facand cotarea gaurilor suprapuse (fig. ). Valorile se inscriu astfel incat safie
citite de jos sau din dreapta.
Inscrierea valorilor unghiulare se poate face (fig.) in varianta a) (recomandata) sau in
varianta b). Cotele inscrise deasupra liniilor de cota oblice se vor orienta ca in fig.
Metoda 2.
In aceastametoda, cotele se inscriu pe desen astfel incat sa fie citite intotdeauna dinspre
baza formatului. Liniile de cota care nu sunt orizontale se intrerup, de preferintala mijloc,
pentru a inscrie valoarea cotei, (fig.).
118
Page
Inscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare

Inscrierea tolerantelor la dimensiuni liniare pe desen se face in conformitate cu SR ISO
406:1991
Componentele unei dimensiuni liniare tolerate se indicape desen in urmatoarea succesiune
(fig.):
a) dimensiunea nominala;
b) simbolul campului de toleranta;
Dacape langasimbolul tolerantaeste necesara si inscrierea abaterilor sau a dimensiunilor
limita, aceste informatii suplimentare trebuie scrise intre paranteze (fig. -b si -c).
Observatii:
-abaterile vor fi exprimate in aceeasi unitate de masuraca si cota;

-abaterile, ca si dimensiunile limita, vor avea acelasi numar de zecimale, exceptie situatia
cand o abatere este ,,zero’’.
Dacatolerarea dimensiunilor liniare se face prin abateri, acestea se vor inscrie in
urmatoarea ordine (fig.):
a) dimensiunea nominala;
b) valorile abaterilor.
119
Cand una din abateri are valoarea zero, aceasta trebuie exprimataprin cifra ,,0’’ (fig. -b).
Dacaabaterile sunt simetrice fatade dimensiunea nominala, valoarea abaterii se scrie o
singuradata si este precedatade semnul ,,±’’ (fig. c).
Page
O dimensiune liniaratoleratamai poate fi marcatape desen si prin inscrierea dimensiunilor

limita (fig.)
Un exemplu de plan de birouri desenat si cotat
5. SECTIUNI SI DETALII DE ARHITECTURA SI REZISTENTA PENTRU CLADIRI

5.1 REPREZENTAREA VEDERILOR SI SECTIUNILOR
5.1.1 Dispunerea proiectiilor
Pentru reprezentarea obiectelor in desenul tehnic industrial sunt necesare, de multe ori,
mai multe proiectii care se amplaseazain format intr-o anumitaordine stabilitade
standardul STAS 614-76. In aceastasituatie obiectul de reprezentat se consideraasezat in
120
interiorul unui cub (fig. 1), iar proiectiile sale ortogonale se obtin pe fetele interioare ale
cubului (metoda cubului de proiectie), rezultand sase proiectii. Rabatand (desfasurand)
fetele cubului intr-un plan {1234} ca in fig. 1, se obtine desfasurarea planaa proiectiilor
Page
obiectului considerat (fig. 2).

Cele sase proiectii se denumesc dupacum urmeaza:
A– vederea din fata(vederea principala);

B– vederea de sus;
C– vederea din stanga;
D– vederea din dreapta;
E– vederea de jos;
F– vederea din spate.
Fig. 1
Dispunerea celor sase proiectii rezultate se poate face ca in fig.2 (cea mai utilizata) sau ca
in fig. 3.
121
Page
Fig. 2
Fig. 3
Vederile definite si amplasate ca mai sus, precum si directiile de proiectare, nu se noteaza.
Uneori, pentru o folosire mai judicioasaa campului desenului, vederile definite duparegulile
de mai sus se pot amplasa si in alte pozitii, situatie cand se noteazaatat directia de
proiectare cat si vederea. La fel se procedeaza si cand directia de proiectare este alta decat
una din directiile prezentate anterior.
In privinta alegerii proiectiilor se fac urmatoarele recomandari:
-numarul de proiectii necesar pentru reprezentarea claraa unui obiect se limiteazala
minimum. Se recomandasase foloseasca, in special, urmatoarele trei proiectii: vederea din
fata, vederea din stanga si vederea de sus, respectiv sectiunile corespunzatoare acestora;
-proiectia principalase alege astfel incat sacuprindacat mai multe detalii de forma si
dimensionale si, de regula, in pozitie de functionare; piesele care pot fi utilizate in orice
pozitie de functionare (suruburi, arbori, tije, etc.), se reprezintain pozitia de prelucrare.
Fig. 4
122
Page
Fig. 5
Dupa modul de dispunere a proiectiilor pe desen in functie de proiectia principala, se
folosesc douametode:
a) metoda europeana(denumita si metoda E), al carei simbol grafic este reprezentat in fig.
2.4-a, in care proiectiile se dispun ca in fig. 2.2 sau fig. 2.3;
b) metoda americana(denumita si metoda A), cu simbolul grafic ca in fig. 2.4-b, in care
proiectiile se dispun ca in fig. 2.5 sau fig. 2.6.
Metoda A se foloseste numai la cererea expresaa beneficiarului documentatiei tehnice, caz
in care se trece si simbolul grafic al metodei in zona de informatii suplimentare a
indicatorului.
Fig. 6
123
5.1.2 Reguli de reprezentare a vederilor si sectiunilor

Regulile de reprezentare si notare a vederilor si sectiunilor sunt precizate in STAS
105-87.
Page
Reprezentarea vederilor
Vederea este reprezentarea in proiectie ortogonalape un plan, a unei piese nesectionate.
Ea contine conturul aparent al piesei sau ansamblului de piese, conturul fiecarei forme
geometrice simple care intra in componenta piesei, muchiile si liniile de intersectie dintre
suprafetele componente (reale sau fictive), vizibile din directia de proiectare.
Fig. 7
In fig. 7-b s-au notat: mr – muchie reala; mf– muchie fictiva;
Muchia este linia care separa douas uprafete geometrice simple alaturate ce
intrain componenta unei piese.
Muchia reala (mr) este evidentaatunci cand suprafetele care se
intersecteazarezultaprin aschiere (strunjire, frezare, gaurire, alezare, etc.).
Aceasta se traseazape desen cu linie continuagroasa.
Muchia fictiva (mf) reprezintaintersectia imaginaradintre douasuprafete alaturate
racordate prin rotunjire cu ajutorul altei suprafete. Se intalneste la piesele obtinute prin
turnare, forjare, matritare, etc. Ea se traseazape desen cu linie continuasubtire. De
asemenea, se recomandaca muchia fictivasanu atinga(pe desen) conturul aparent al vederii
(1-2 mm panala acesta) si sanu se intersecteze cu alte linii fictive sau muchii vizibile (fig. 7-
b).
Daca, pentru o mai bunaclaritate a reprezentarii, anumite muchii acoperite trebuie safie
aratate pe desen, acestea vor fi trasate cu linie intreruptasubtire (fig. 7-b).
5.1.3 Reguli de notare a vederilor, sectiunilor si rupturilor
Dispunerea proiectiilor (sectiuni, vederi) altfel decat prevede standardul, se face prin
124
indicarea directiei de proiectie si a simbolurilor literale de notare.

Directia de proiectie se reprezinta:
Page
- prin cate o sageataperpendicularape suprafata ce se proiecteaza si avand varful orientat

spre aceasta, in cazul vederilor;
- prin cate o sageataperpendicularape segmentul de capat al traseului de sectionare

sprijinitape acesta, astfel incat segmentul de capat sadepaseasca 2-3 mm varful sagetii, in
cazul sectiunilor.
Nu se indica directia de proiectie in cazul reprezentarilor combinate vedere-sectiune.
Simbolurile literale sunt litere majuscule latine, scrise orizontal si avand inaltimea de 1,5 –
2 ori mai mare decat inaltimea nominalaa scrierii pentru reprezentarea respectiva. Ele se
scriu deasupra sau langalinia sagetii care indicadirectia de proiectare si deasupra vederii
sau sectiunii corespunzatoare directiei de proiectie
6. Hasurarea in desenul tehnic
Reglementarile privind hasurarea in desenul tehnic sunt cuprinse in STAS 104-80.
Hasurarea are ca scop punerea in evidentaa sectiunilor obiectelor reprezentate
pe desen si a categoriei de materiale din care este executatapiesa respectiva.
Hasurile aferente diferitelor categorie de materiale sunt aratate in tabel
125
Partile pline ale pieselor metalice sectionate se hasureazacu linii continui subtiri paralele,
Page
inclinate la 450 o axaa reprezentarii sau fatade chenarul desenului. Distanta dintre linii (0,5-
6 mm) se alege in functie de marimea suprafetei hasurate.
Hasurarea se executain acelasi sens cu aceeasi inclinare a liniilor si la aceeasi distantaintre

linii pentru toate sectiunile care se referala aceeasi piesa.
Punerea in evidentaa pieselor invecinate se face prin orientarea si distanta diferitaintre
liniile hasurilor.
Liniile de hasuri se intrerup in dreptul cotelor.
Piesele sectionate in trepte, se vor hasura cu linii in acelasi sens, cu aceeasi inclinare, dar
vor fi decalate in dreptul schimbarilor de plan de sectionare.
126
Page
BIBLIOGRAFIE
ANDREICA, H., (2002), Constructii, U.T. Press, Cluj Napoca.

MARUSCIAC, D., (coord.), (1986), Constructii civile II, Institutul Politehnic Cluj Napoca,
Facultatea de Constructii, Cluj Napoca.
TIBREA, A., (coord.), (2002), Studiul materialelor de constructii, Manual pentru clasa a IX-a
S.A.M., Editura Economica Preuniversitaria, Bucuresti.
STAN C.I., ZLATOIANU I., Gigliola LASCU, GLONT A., FEHER A., Constructii, instalatii si
lucrari publice, Manual, Editura Cdpress.
COMSA, E. s.a. – Proiectarea funcţionala si constructiva a cladirilor de locuit, U.T.C.-N..
Standarde, normative, reglementari tehnice specifice.
MOCANU, R., TEODORESCU, E., PAPAE, M., PRUNDEANU, D., Desen de arhitectura si
sistematizare, EDP Bucuresti 1973.
BARLIBA Costel - Desen tehnic si infografica, note de curs, Timisoara 2014.
127
Page
TEST DE EVALUARE
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acorda 1 punct din oficiu.

Timpul efectiv de lucru este de 45 minute.
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acorda 1 punct din oficiu.
Subiectul I Total: 2 pct.
Incercuiti litera corespunzatoare variantei corecte:
1. Stalpii sunt
a) Elemente de constructie de tip bara, cu axa curba.
b) Elemente verticale de constructie, care preiau incarcarile de la elementele de
constructie care reazema pe ei ( grinzi, placi ) si le transmit la fundatii.
c) Elemente de constructie care compartimenteaza cladirile pe verticala.
d) Elemente de constructie ce compartimenteaza cladirea la interior.
2. Elementele cotarii sunt:

a) linia de cota, cota, linia de indicatie si indicatorul;
b) linia de cota, cota, linia ajutatoare si chenarul;
c) linia de cota, cota si indicatorul;
d) linia de cota, linia ajutatoare, cota si linia de indicatie.
3. Cotarea usilor si ferestrelor in plan se face:

a) sub forma de fractie;
b) intr-un dreptunghi;
c) in interiorul golului ferestrei sau usii;
d) sub forma de procent.
4 Gelevitatea unui material este o proprietate.:

a) fizica;
b) mecanica;
c) nu este o proprietate a materialelor;
d) chimica.
5. Poluarea biologica este produsa de

a) industrializare ;
b) modificarea climatului ;
c) bacterii;
d) deseuri radioactive.
128
Page
Subiectul II Total: 2 pct.

In coloana A sunt date elementele de constructie , iar in coloana B sunt date rolul pe
care-l au in constructii. Scrieti pe foaia de concurs asocierile dintre cifrele din coloana A
si literele corespunzatoare din coloana B.
ELEMENTELE DE
A B ROLUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE
CONSTRUCTII
Elemente verticale care se utilizeaza la
1 Acoperis a
executia constructiilor provizorii.
preia incarcarile date de cladire pe durata
2 Planseu b exploatarii si le le transmite terenului
de fundare
Elemente de constructie care inchid
3 Stalpi lemn c
cladirile la partea superioara.
Elemente de constructie care
4 Fundatia d
compartimenteaza cladirile pe verticala
5 Grinda
Subiectul III Total: 2 pct.
Transcrieti, pe foaie, litera corespunzatoare fiecarui enunt si notati in dreptul ei litera A,

daca apreciati ca enuntul este adevarat si litera F, daca apreciati ca enuntul este fals.
1. Scolile sunt cladiri social - culturale.
2. Fundatia este elementul de constructie situat deasupra ternului natural.
3. Mortarul este un amestec bine omogenizat de agregat, liant si apa.
4. Izolatiile fonice au scopul de a opri patrunderea apei in cladire.
Subiectul IV Total: 3 pct.

Pentru elementul de constructii, din desenul de mai jos, efectuati pe foaia de examen,
calcule pentru:
129
a) perimetrul ferestrei;
Page
b) aria fereastrei;
c) aria peretelui zugravit
Subiectul V Total: 3 pct.
1. Alegeti cuvintele din lista data si completati spatiile libere din fraza de mai jos.
Constructiile sunt destinate pentru ______________ si _______________ activitatii tinand
seama de ________________ naturale de _____________
Lista: conditii, adapostire, desfasurare, protejare, amplasament
2. Identificati tipurile de acoperis reprezentate mai jos, dupa numarul pantelor si

completati
a b c d
a- b-
c- d-
3. Corelati liniile principale ale suprafetelor acoperisurilor cu notatiile din desenul de mai
jos.
a
Coama orizontala -
Coama inclinata -
e Stresină -
Dolie -
a
b d
b Linia de picatura -
c
130
Page
4. Identificati urmatoarele tipuri de usi si ferestre.
a b c d
5. Scrieti legenda pentru cele doua figuri.
______________________ _____________________
1- 1-
2- 2-
3- 3-
4- 4-
5- 5-
6- 6-
7- 7-
8- 8-
9-
131
Page
BAREM DE CORECTARE SI NOTARE
Subiectul I Total: 2 pct.

Pentru fiecare raspuns corect se acorda 0,40 p.
1 2 3 4 5
b d a a c
Subiectul II Total: 2 pct.

1 2 3 4
c d a b
Subiectul III Total: 2 pct.

1 2 3 4
A F A F
Subiectul IV Total: 3 pct.

Pentru fiecare raspuns corect se acorda 1 p.
a) Pfereastra = 2 x 1,8 + 2 x 1,2 = 6 ( m ).

b) A fereastra = 1,8 x 1,2 = 2,16 ( mp ).
c) A perete = 4,20 x 2,60 =10,92 (mp ).
A perete zugravit = A perete - A fereastra = 10,92 - 2,16 = 8,76 ( mp ).
Subiectul V Total: 34 pct.
1. Pentru fiecare raspuns corect se acorda 1 p.

Constructiile sunt destinate pentru adapostirea si desfasurarea activitatii tinand seama
de conditiile naturale de amplasament
a- cu o panta b- cu pante frante

c- in doua ape d- in patru ape

Coama orizontala -b
Coama inclinata -c
132
Stresina -e
Dolie -d
Linia de picatura -a
Page

a-usa obisnuita, b-fereastra glisanta, c-usa turnanta, d-fereastra pivotanta

Fereastra
1- cercevea
2- toc
3-montant
4- traversa
5- nervura
6- balama
7- cremon
8- lacrimar
9- imbinare in gura de lup
Usa
1- supralumina
2- falt
3- toc cu capuseala
4- clanta
5- broasca
6- tablia
7- balama
8- traversa
133
Page
MODULUL II
ELEMENTE DE PROIECTARE IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE
133
Page
CUPRINS
INTRODUCERE 137
CAPITOL I - MASURATORI IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 138
1. ORIGINEA SI SCOPUL GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 138
1.1. Geometrie desctiptiva 138
1.2 Sistemele de proiectie 139
1.3 Corelarea obiectelor cu reprezentarea lor in proiectie 142
1.4 Interpretarea proprietatilor geometrice ale proiectiilor 144
1.5 Reprezintarea in dubla proiectie ortogonala a elementelor geometrice 145
1.6 Reprezentarea planului 159
1.7 Punct continut in plan 166
1.8 Utilizarea metodelor schimbarilor de pozitie a planelor 167
1.9 Metoda schimbarii planelor de proiectie 167
1.10 Metoda rotatiei 169
1.11 Metoda rabaterii 171
1.12 Reprezentarea in axonometrie a corpurilor geometrice 172
1.13 Reprezentarea in axonometrie ortogonala a corpurilor geometrice 175
1.14 Reprezentarea in axonometrie oblica a corpurilor geometrice 178
1.15 Reprezentarea in axonometrie ortogonala a unui ansamblu de corpuri geometrice 183
1.16 Reprezentarea in perspectiva a corpurilor geometrice 184
1.17 Selectia tipurilor de perspectiva 186
1.18 Utilizarea metodelor perspectivei 188
1.19 Perspectiva planului si a figurilor plane 195
1.20 Reprezentarea in perspectiva a unui ansamblu de corpuri geometrice 202
CAPITOLUL II - RELEVAREA CONSTRUCTIILOR 206
2.1 Notiuni introductive 206
2.2 Standarde generale utilizate in desenul tehnic 206
2.3 Formatele desenelor tehnice 209
2.4 Linii utilizate in desenul tehnic 211
2.5 Indcatorul si tabelul de componenta al desenului tehnic 213
2.6 Reprezentre a proiectiilor 213
2.7 Hasurarea. Reprezentari conventionale in desenul tehnic de constructii 215
2.8 Reprezentari conventionale 216
2.9 Reprezentari simplificate 220
2.10 Reprezentarea simplificata a usilor si ferestrelor 220
2.11 Reprezentarea golurilor din sectiunea zidurilor si din placi 222
2.12 Reprezentarea simplificata a scarilor 223
2.13 Reprezentarea simplificata a plafoanelor suspendate 223
2.14 Reprezentarea simplificata a golurilor si niselor 223
2.15 Reprezentarea obiectelor sanitare 224
2.16 Reprezentarea mobilierului 225
2.17 Reprezentarea ascensoarelor 226
134
2.18 Semnele conventionale la planurile de plantare pentru spatii verzi 227

2.19 Reprezentarea simplificata prin sageti 228
Page
2.20 Reprezentarea rupturilor 229

2.21 Sisteme de notare a cladirilor 229
2.22 Notarea cladirilor 230

2.23 Notarea etajelor 230
2.24 Notarea stalpilor, planseelor, peretilor, grinzilor 231
2.25 Reprezentarea cladirilor 231
2.26 Reprezentarea planurilor de constructii. Fazele si etapele de executie 232
2.26.1 Releveu si schita. Intocmirea desenelor pentru constructii 232
3. Planurile de constructii 234
3.1 PUG – Plan de Urbanism General 234
3.2 PUZ – Plan de Urbanism Zonal 235
3.3 PUD – Plan de Urbanism de Detaliu 236
3.4 Fazele de lucru la intocmirea planurilor si sectiunilor 242
3.5 Releveul si schita 243
3.6 Relevarea sectiunilor si fatadelor 245
3.7 Relevarea planurilor de situatie 247
3.8 Reprezentarea usilor si ferestrelor la executarea releveelor 247
3.9 Instrumente de masura utilizate in constructii 247
3.10 Cum se citeste un plan de arhitectura 253
CAPITOL III - ELEMETE DE PROIECTARE IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE 256
1 PLAN DE AMPLASAMENT 256
2. PLAN DE FUNDATII 256
3. PLANURI DE ARHITECTURA PENTRU CLADIRI DE LOCUIT P+1E 258
CAPITOL IV - ECONOMIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII 261
1. GENERALITATI 261
1.1. Participantii la realizarea unei lucrari de constructie 261
1.2. Etapele de realizare a unei lucrari de constructie 263
1.2.1. Pregatirea lucrarilor de constructie 264
1.2.2. Proiectarea lucrarilor de constructie 272
2. DESCRIEREA GENERALA A LUCRARILOR 273
3. CAIETELE DE SARCINI 273
3.1. Rolul si scopul caietelor de sarcini 273
3.2. Tipuri de caiete de sarcini 274
3.3. Continutul caietelor de sarcini 274
4. ETAPA DE EXECUTIE A LUCRARILOR DE CONSTRUCTIE 280
5. PRETUL UNEI LUCRARI DE CONSTRUCTIE 282
5.1. Generalitati privind notiunile de pret, cheltuiala si cost 282
5.2. Pret estimat si pret realizat al unei lucrari de constructie 285
5.2.1. Scopul determinarii pretului estimat 286
5.2.2. Scopul estimarii pretului realizat 288
5.3. Structura pretului unei lucrari de constructie 288
5.3.1. Definirea termenilor utilizati 290
5.4. Metode de evaluare a pretului estimat 292
5.4.1. Studii preliminare 293
5.4.2. Stabilirea categoriilor de lucrari de constructie 294
135
5.4.3. Metode de evaluare a pretului estimat 295

5.4.3.1. Metoda analizei de pret 295
Page
5.4.3.2. Metoda statistica 297

5.4.3.3. Metoda pe baza de norme 298
6. EVALUAREA PRETULUI ESTIMAT 299

6.1. Norma de deviz 300
6.2. Indicatorul de norme de deviz 306
6.3. Etapele pentru evaluarea pretului estimat folosind metoda pe bazade norme 310
6.3.1. Masurarea cantitativaa proceselor de constructie ce urmeazaa fi executate in
santier si identificarea normelor de deviz 310
6.3.1.1. Antemasuratoarea lucrarilor de constructie 310
6.3.1.2. Masurarea (releveul) la teren a lucrarilor de constructie 314
6.3.2. Calculul cantitatilor de resurse 314
6.3.2.1. Extrasul de materiale 314
6.3.2.2. Extrasul de manopera 316
6.3.2.3. Extrasul de utilaj 318
6.3.3. Estimarea costurilor directe de executie 320
6.3.3.1. Devizul sintetic pe categorii de lucrari 321
6.3.3.1.1. Devizul de material 321
6.3.3.1.2. Devizul de manopera 322
6.3.3.1.3. Devizul de utilaj 323
6.3.3.1.4. Devizul de transport 324
6.3.3.2. Devizul analitic pe categorii de lucrari 325
6.3.4. Estimarea cheltuielilor de santier, a cheltuielilor generale ale
executantului si a pretului estimat 328
7. EVALUAREA PRETULUI DE REALIZAT 338
7.1. Activitati preliminare 340
7.1.1. Stabilirea formulelor de calcul 340
7.1.2. Adoptarea unitatilor de masura 340
7.2. Alegerea categoriilor de lucrari pentru care se face estimarea pretului realizat 340
7.3. Structura pretului realizat 341
7.4. Fisa de calcul a pretului realizat 341
7.5. Culegerea informatiilor 343
7.5.1. Rapoarte de atasament din santier 343
7.5.2. Informatii provenite de la serviciul de contabilitate 343
7.5.3. Informatii cu privire la preturile estimate 343
7.6. Analiza si interpretarea pretului realizat 345
8. DEVIZUL GENERAL 345
8.1. Structura devizului general pe capitole de cheltuieli 345
9. DOCUMENTATII ECONOMICE CE INSOTESC PROIECTELE DE CONSTRUCTIE 351
BIBLIOGRAFIE 362
EVALUARE FINALA 364
136
Page
INTRODUCERE
Elemente de proiectare in constructii include notiuni de baza pentru proiectarea

elementelor de constructii, executarea masuratorilor, intocmirea schitelor de releveu,
elaborarea proiectelor in faza de studiu si de executie, la care se adauga intocmirea
documentatiei tehnico-economice si elaborarea proiectelor de organizare si planificare a
activitatilor. Geometria descriptiva astazi, traieste legata de domeniile tehnice care i-au dat
nastere si are drept scop expunerea sistemelor de reprezentare consacrate de practica, in
Geometrie descriptiva spirit geometric si pe o baza stiintifica bine fundamentata. Alaturi de
alte discipline teoretice, ea are menirea sa formeze gandirea tehnicianului, arhitectului si
constructorului. Problematica acestui modul va fi abordata in mod practic.
137
Page
CAPITOL I
MASURATORI IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE
1. ORIGINEA SI SCOPUL GEOMETRIEI DESCRIPTIVE
Nevoia de a reprezenta, obiectele din spatiu prin desene este pentru om o necesitate
comparabila cu aceea de a exprima graiul prin scris. Dupa cum a inventat scrisul pentru a
fixa ceea ce vorbeste, omul a imaginat desenul pentru a exprima ceea ce vede. Acest
indemn natural a dat nastere diverselor sisteme conventionale de reprezentare imaginate
de-a lungul secolelor, conform carora, orice obiect din spatiu este reprezentat printr-o
imagine plana construita dupa anumite reguli, numita desen. Din toate sistemele imaginate,
au ramas azi in uz doar cele consacrate de practica, mai ales in arhitectura si constructii.
Problema este de a desena, pe o foaie de hartie, deci pe o suprafata plana cu numai doua
dimensiuni, un obiect din spatiu avand trei dimensiuni. Metoda de rezolvare a acestei
probleme este cea geometrica; ea consta in utilizarea regulilor geometriei care stabilesc
legatura dintre obiectul din spatiu si imaginea lui pe hartie. Aceste reguli trebuie cunoscute
atat de cel care alcatuieste desenul cat si de cel care il citeste. Astfel, pentru a putea
proiecta o cladire si a construi apoi cladirea dupa proiect, regulile de reprezentare trebuie
cunoscute atat de proiectant cat si de executant.
Deprinderea de a reprezenta corpurile din spatiu prin imagini plane si respectiv de a imagina
corpurile in spatiu prin simpla citire a desenelor, duce la rezolvarea asa-numitei „vederi in
spatiu", insusire de prima importanta pentru inginerul constructor sau arhitect.
1.1 Geometria descriptiva
Geometria descriptiva [lat. descriptio "desen, reprezentare"] este o ramura a
geometriei in care figurile spatiale sunt reprezentate printr-un desen plan,
folosind dubla proiectie ortogonala si o rabatere (daca se urmareste determinarea
dimensiunilor corpului), sau reprezentarile axonometrice si perspectiva (daca se
urmareste aspectul corpului) s.a.
De obicei, sunt utilizate ca plane de proiectie planele triedrului tridreptunghic al sistemului
de referinta: planul H (planul orizontal de proiectie, xOy), planul V (planul vertical de
proiectie, xOz) si planul W (planul de profil, yOz).
Aparitia geometriei descriptive este, chiar din antichitate, legata de practica arhitectilor si a
pictorilor. Ca stiinta moderna, a fost creata de Gaspard Monge (1746, 1818), matematician
francez care a profesat la Scoala Politehnica din Paris (Géométrie descriptive, 1789).
In tara noastra, primele elemente de Geometrie descriptiva au fost predate la Iasi, la scoala
de Ingineri Hotarnici, de catre Gheorghe Asachi si la Bucuresti de catre Gheorghe Lazar la
138
Colegiul Sfantul Sava.

Geometria descriptiva are numeroase aplicatii in arhitectura, constructii, teoria umbrelor,
Page
topografie; este baza teoretica a desenului tehnic.

1.2 Sistemele de proiectie

Utilizarea sistemelor de proiectie
In domeniul tehnic, intre obiectul spatial si imaginea sa plana trebuie sa existe
o corespondenta biunivoca, astfel incat ceea ce s-a dorit sa se proiecteze, sa se
regaseasca si in planul desenului realizat.
Aceeasi corespondenta biunivoca exista si intre desenul in plan al corpului spatial si
materializarea acestuia, in limitele unei precizii de executie proiectata.
Corespondenta biunivoca spatiu-plan a obiectelor realizata cu ajutorul geometriei
descriptive, are in vedere urmatoarele axiome:
AXIOMA 1: Orice corp geometric spatial, indiferent de complexitatea acestuia,
poate fi descompus in corpuri geometrice simple (cilindru, con, prisma, piramida
etc.).
AXIOMA 2: Fiecare corp geometric simplu are un numar finit de puncte
caracteristice ce definesc relatia spatiu-plan a acestuia.
AXIOMA 3: Orice punct spatial (inclusiv un punct caracteristic al unui corp
geometric) poate fi proiectat in plan, daca i se asociaza un sistem de proiectie.
Asadar, teoretic, cunoscand proiectia punctului se poate obtine imaginea plana a oricarui
obiect spatial, indiferent de complexitatea acestuia.
Sistemele de proiectie utilizate pentru proiectia plana a imaginilor spatiale sunt.
• sistemul central (sau conic) si
• sistemul paralel (sau cilindric).
In ambele sisteme, corpurile spatiale pot fi reprezentate in proiectie axonometrica sau in
proiectie plana.
Prin reprezentarile tehnice plane sau axonometrice se asigura comunicarea intre specialistii
din domeniu si transferul de informatii (de cele mai multe ori transferul de tehnologie
foloseste acelasi suport si anume desenul tehnic), de aici rezultand si importanta cunoasterii
acestui limbaj de comunicare prin desen.
Definitii.
Sistemele de reprezentare utilizeaza metoda proiectiilor, care isi are inspiratia in
mecanismul vederii monoculare a omului. Conform acestuia, razele care pornesc din
punctele luminoase ale obiectului MN, trec prin lentila convergenta a cristalinului si
formeaza imaginea mn pe fundul ochiului, pe membrana sensibila a retinei.
In mod conventional, sistemul poate fi redus la o schema geometrica simpla (figura 1), daca
se inlocuieste lentila cristalinului cu un punct fix, S, numit centru de proiectie, sau punct de
vedere, pentru a pastra legatura cu ochiul omenesc, iar membrana sensibila a retinei cu un
ecran plan P, numit plan de proiectie. In acest sistem razele luminoase devin proiectantele
139
obiectului, iar imaginea obtinuta pe ecranul plan, proiectia obiectului.

Pozitia relativa a planului de proiectie fata de obiect si centrul de proiectie poate fi oarecare.
Page
Daca se pune obiectul intre planul de proiectie si punctul de vedere (figura 2), apare clar
originea cuvantului „a proiecta": toate punctele obiectului sunt aruncate inainte de-a lungul
proiectantelor, pana pe ecranul plan unde formeaza imaginea.
A proiecta un corp pe un plan oarecare inseamna a duce, dintr-un centru de proiectie dat,
raze proiectante prin punctele caracteristice ale corpului si a determina apoi punctele in
care aceste proiectante intersecteaza planul dat.
Figura 1. Proiectarea segmentului MN.
Figura 2. Proiectarea triunghiului ABC.
Daca centrul S se deplaseaza pe o dreapta oarecare D (figura 3) in pozitiile S1, S2, ...,
proiectiile triunghiului ABC devin respectiv a1,b1,c1, a2,b2,c2,...
140
Daca centrul de proiectie este la distanta finita fata de planul de proiectie (pozitiile S1 si S2),
proiectantele apar concurente in centrul de proiectie iar proiectia se numeste conica sau
centrala.
Page
Figura 3. Proiectii centrale / conice (S1, S2) si proiectie paralela (Sn)
Figura 4. Proiectie paralela, ortogonala.
Daca centrul de proiectie este la infinit (Sn), proiectantele apar paralele cu dreapta D,
numita directie de proiectie si proiectia devine cilindrica sau paralela.
141
Proiectia cilindrica sau paralela poate fi oblica, cand directia de proiectie este inclinata fata
de planul de proiectie (figura 3), sau ortogonala pentru o directie de proiectie
Page
perpendiculara pe planul de proiectie (figura 4). In sistemele de reprezentare a cladirilor se

utilizeaza atat proiectia centrala, cat si cea paralela, mai ales cea ortogonala.
Deoarece, mecanismul vederii omului se bazeaza pe proiectia centrala, ori de cate ori se
urmareste sa se redea obiectul care trebuie reprezentat asa cum il vede ochiul, deci cat mai
natural, se utilizeaza proiectia centrala. Proiectia paralela este folosita la reprezentarile care
au drept scop sa redea forma reala a obiectelor din spatiu, adica desene pe care sa se poata
face masuratori.
Obiectele din spatiu apar, in general, deformate prin proiectie. Aceasta deformare se face
insa dupa anumite legi geometrice specifice fiecarui sistem de proiectie.
Proiectia dublu ortogonala

Se considera doua plane perpendiculare H si V (figura 5), numite plane de
proiectie. Dreapta de intersectia dintre planul orizontal de proiectie H si planul
vertical de proiectie V se numeste linie de pamant si se noteaza cu Ox.
Din intersectia planelor de proiectie rezulta patru semiplane delimitate de linia
de pamant:
- semiplanul orizontal anterior, Ha;
- semiplanul orizontal posterior, Hp;
- semiplanul vertical superior, Vs;
- semiplanul vertical inferior, Vi.
Figura 5. Cele patru diedre de proiectie

142
1.3 Corelarea obiectelor cu reprezentarea lor in proiectie

Page
Figura 6. Proiectia punctelor A, B, C, D.
Planele de proiectie H si V, impart spatiul in patru unghiuri diedre.

Acestea sunt:
- diedrul I, intre semiplanele Ha si Vi;
- diedrul II, intre semiplanele Vs si Hp;
- diedrul III, intre semiplanele Hp si Vi;
- diedrul IV, intre semiplanele Vi si Ha.
Fie dat punctul A din spatiu, situat in diedrul I (figura 6). Se proiecteaza punctul A, ortogonal
pe planele de proiectie H si V. Planele de proiectie fiind ortogonale, proiectantele sunt, de
asemenea, ortogonale.
Proiectanta verticala din A inteapa planul orizontal de proiectie H in punctul a, numit
proiectia orizontala a punctului A, iar proiectanta orizontala inteapa planul vertical de
proiectie V, in punctul a', numit proiectia verticala a punctului A.
Sistemul dublu ortogonal de plane de proiectie, asociat cu proiectia ortogonala, constituie
sistemul de proiectie Monge.
Tripla proiectie ortogonala

Reprezentarea in dubla proiectie ortogonala nu reda particularitatile obiectului proiectat,
fiind necesar introducerea celui de-al treilea plan de proiectie, perpendicular pe planul
orizontal si pe cel vertical, notat cu L si numit plan lateral (figura 7).
143
Page
Figura 7. Tripla proiectie ortogonala a punctului M si Epura pe trei plane a punctului M
Un punct M din spatiu, situat in diedrul I, pe langa proiectiile m si m’ va avea inca o

proiectie pe planul lateral L notata cu m” si numita proiectie laterala.
Epura punctului M se obtine prin rotirea planului orizontal in jurul axei Ox si a planului
lateral in jurul axei Oz, in sens antiorar, pana la suprapunerea lor peste planul vertical.
Proiectia m” descrie in rotatie, un arc de cerc de raza egala cu departarea punctului (figura
7).
Prin introducerea planului lateral de proiectie L, spatiul se imparte in 8 triedre.
Reprezentarea in epura a punctelor A, B , C,...P, R situate in cele 8 triedre este prezentata in
figura 10. iar semnele coordonatelor descriptive se vad in tabelul 1.
Tabelul 1. Semnele coordonatelor punctelor in cele opt diedre
1.4 Interpretarea proprietatilor geometrice ale proiectiilor
Proprietatile geometrice ale proiectiilor

- proiectia unui punct va fi tot un punct indiferent de sistemul de proiectie utilizat;
- daca punctul apartine planului de proiectie, proiectia lui este tot in acel punct;
- daca proiectanta este paralela cu planul de proiectie, proiectia punctului va fi aruncata la
infinit;
- proiectia unei drepte este de obicei, tot o dreapta;
- urma unei drepte pe un plan de proiectie este punctul in care dreapta intersecteaza planul;
144
- proiectia conica a punctului de la infinit al dreptei se numeste punctul de fuga al dreptei;

- un segment de dreapta se proiecteaza pe un plan dupa un segment de lungime mai mica
Page
sau cel mult egala cu cel din spatiu;

- doua drepte concurente in spatiu, au proiectiile concurente;
- doua drepte paralele in spatiu au proiectii paralele daca se foloseste proiectia cilindrica sau
concurente daca se utilizeaza proiectia conica;
- un unghi plan format de doua drepte concurente in spatiu, se proiecteaza deformat pe un
plan de proiectie;
- daca planul format de cele doua drepte este paralel cu planul de proiectie unghiul format
de ele se proiecteaza in adevarata marime;
- unghiul drept se proiecteaza ortogonal in adevarata marime pe un plan daca macar o
latura este paralela cu acel plan;
- un plan oarecare se intersecteaza cu planul de proiectie dupa o dreapta numita urma
planului;
- un corp se proiecteaza pe un plan de proiectie dupa o singura proiectie care este
insuficienta pentru determinarea corpului din spatiu,
- dubla si tripla proiectie ortogonala foloseste doua respectiv trei plane de proiectie.
1.5 Reprezintarea in dubla proiectie ortogonala a elementelor geometrice
Reprezentarea in dubla proiectie ortogonala a punctului, a dreptelor si a planelor
Reprezentarea Punctului
Se considera punctul A din spatiu, in diedrul I (figura 8). Proiectiile sale pe planele de
proiectie sunt a si a’. Planul proiectant aAa' este perpendicular pe axa Ox si o intersecteaza
in punctul ax, punct ce poate fi considerat, si ca proiectia ortogonala a punctului A din spatiu
pe axa Ox.
Segmentul Oax reprezinta abscisa punctului A. Cele doua drepte axa si axa’ sunt
perpendiculare pe linia de pamant Ox.
Segmentul Aa = axa’ se numeste cota punctului si masoara distanta punctului A fata de
planul orizontal de proiectie.
Segmentul Aa’ = axa masoara distanta punctului fata de planul vertical de proiectie si se
numeste departarea punctului.
Abscisa, cota si departarea sunt coordonatele descriptive ale punctului si definesc pozitia
acestuia in spatiu.
Toate punctele situate deasupra planului orizontal au cotele pozitive (proiectate pe
semiplanul vertical superior), dupa cum toate punctele aflate in fata planului vertical au
departarile pozitive (proiectate pe semiplanul orizontal anterior).
Rotind planul H pana la suprapunerea peste planul V, proiectiile a si a’ ale punctului A se vor
situa pe aceeasi dreapta, perpendiculara pe axa Ox, numita linie de ordine. Considerand si
alte puncte B, C si D situate in diedrele II, III si IV, ele vor avea, dupa suprapunerea planelor
de proiectie, proiectiile b-b', c-c’ si respectiv d-d’ situate pe aceeasi linie de ordine (figura 9).
Rezulta astfel, o reprezentare plana conventionala a punctelor din spatiu, proiectate
ortogonal pe planele de proiectie, utilizand numai linia de pamant, numita epura (figura 9).
145
Page
Figura 8. Epura completa si Epura simplificata.
Se observa ca pe epura, departarile pozitive (pentru punctele din diedrele I si IV) se masoara
sub linia de pamant, iar cele negative (pentru punctele din diedrele II si III) deasupra axei Ox.
De asemenea, cotele pozitive (pentru punctele din diedrele I si II) se masoara deasupra liniei de
pamant, iar cotele negative (pentru punctele din diedrele III si IV), sub axa Ox.
Pozitia punctului in spatiu, in raport cu planele de proiectie, se determina dupa semnul
coordonatelor sale descriptive, asa cum rezulta din tabelul 2.
Tabelul 2. Semnele coordonatelor punctelor in cele patru diedre
Plane bisectoare
Planele care impart cele patru diedre in cate doua unghiuri egale se numesc plane
bisectoare. Astfel, primul plan bisector trece prin diedrele I si III, iar al doilea plan bisector
prin diedrele II si IV (figura 9). Planele bisectoare impreuna cu planele de proiectie impart
spatiul in opt unghiuri octante sau octanti.
Planele bisectoare fiind definite ca locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de
planele de proiectie, rezulta ca punctele situate in aceste plane au cota egala cu departarea
146
si de acelasi semn, daca punctele sunt situate in B I si de semne contrare, daca se afla in B II.
Punctele A si C continute in primul plan bisector B I si punctele B si D situate in al doilea plan
Page
bisector B II, (8), sunt reprezentate in epura, in figura 9b.

Figura 9. Punctele A, B, C, D aflate in planele bisectoare (a) si reprezentate in epura (b).
Alfabetul descriptiv al punctului

Un punct oarecare din spatiu poate ocupa 17 pozitii caracteristice in raport cu
semiplanele de proiectie si planele bisectoare in cei 8 octanti (figura 10). Astfel:
- punctul A este situat pe linia de pamant, Ox;

- punctul B este situat in semiplanul Ha;
- punctul C este situat in diedrul I, sub [B I];
- punctul D este situat in diedrul I, fiind continut in [B I];
- punctul E este situat in diedrul I, deasupra planului [B I];
- punctul F este situat in semiplanul Vs;
- punctul G este situat in diedrul II, deasupra planului [B II];
- punctul I este situat in diedrul II, fiind continut in [B II];
- punctul J este situat in diedrul II, sub planul [B II];
- punctul K este situat in semiplanul Hp;
- punctul L este situat in diedrul III deasupra planului [B I];
- punctul M este situat in diedrul III, fiind continut in [B I];
- punctul K este situat in diedrul III sub planul [B I];
- punctul L este situat in semiplanul Vi;
- punctul R este situat in diedrul IV, sub planul [B II];
- punctul S este situat in diedrul IV, fiind continut in [B II];
- punctul T este situat in diedrul IV, deasupra planului [B II].
Studiul pe epura al tuturor pozitiilor caracteristice ale unui punct, in raport cu planele de
proiectie si planele bisectoare, constituie alfabetul descriptiv al punctului.
147
Page
Figura 10. Reprezentarea punctelor in cele opt triedre.
Reprezentarea dreptei. Epura si urmele dreptei

Proiectia unei drepte pe un plan este, in general, tot o dreapta. Pentru a reprezenta deci o
dreapta in epura, este suficient sa se reprezinte doua puncte ale ei.
Fie A si B (figura 11) doua puncte oarecare de pe dreapta D. Proiectiile celor doua puncte, a
148
respectiv b pe planul H si a' respectiv b' pe planul V, determina proiectiile d si d' ale dreptei.
Page
Figura 11. Dreapta AB cu punctul M si urmele ei.
Se observa ca, daca un punct oarecare M se afla pe dreapta D, atunci

proiectiile lui se vor gasi pe proiectiile de acelasi nume ale dreptei. Daca se
prelungeste dreapta D dincolo de punctele A si B, aceasta va intersecta
planul H in punctul h, h' , iar planul V in punctul v, v'.
Punctul h in care dreapta intersecteaza planul H se numeste urma
orizontala a dreptei; el are cota egala cu zero si deci proiectia verticala h'
situata pe linia pamantului.
Punctul v' in care dreapta intersecteaza planul V se numeste urma verticala
a dreptei; el are departarea egala cu zero si deci proiectia orizontala v pe
linia pamantului.
In epura (figura 11,b), pentru a gasi urma orizontala a dreptei D, se cauta punctul de pe
dreapta care are cota zero, adica, punctul care se gaseste in planul orizontal. Pentru aceasta,
deoarece cotele se citesc in planul V, se prelungeste proiectia verticala a dreptei pana cand
intalneste linia pamantului in h' si apoi din acest punct se coboara linia de ordine pana in h,
pe proiectia orizontala a dreptei. Punctul h, h' astfel obtinut este urma orizontala a dreptei.
In mod analog, daca se prelungeste proiectia orizontala o dreptei pana cand intalneste linia
Ox in v si apoi din acest punct se ridica linia de ordine pana in v', pe proiectia verticala a
dreptei, se obtine urma verticala v, v' a acesteia.
Cele doua urme ale unei drepte sunt puncte caracteristice ale acesteia. Ele limiteaza
portiunile de dreapta cuprinse in diedre. Astfel, daca se prelungeste dreapta D dincolo de
urmele ei, cea verticala (v, v') si orizontala (h, h'), ea trece respectiv in diedrele II, IV. Pe
149
portiunile respective, dreapta fiind nevazuta de observatorul asezat in diedrul I, se va trasa

in epura cu linii intrerupte.
Page
Se retine ca un segment de dreapta are cele doua proiectii asezate in pozitii

diferite fata de linia pamantului, dupa cum se afla in unul din cele patru diedre,
si anume:
- in diedrul I, proiectia orizontala sub Ox, cea verticala deasupra;
- in diedrul II, ambele proiectii deasupra lui Ox;
- in diedrul III, proiectia orizontala deasupra lui Ox, cea verticala dedesubt;
- in diedrul IV, ambele proiectii sub Ox.
Proiectia dreptei pe planul lateral

Trecerea de la dubla proiectie ortogonala a dreptei pe planele H si V, la proiectia ei pe planul
lateral L, se face proiectand lateral doua puncte oarecare de pe dreapta.
Figura 12. Proiectiile pe cele trei plane ale dreptei AB, in triedru si epura
Drepte in pozitii particulare fata de planele de proiectie

O dreapta oarecare poate ocupa diferite pozitii in spatiu, fata de planele de proiectie.
Se vor examina cateva cazuri particulare de drepte care prezinta anumite particularitati in
epura.
Drepte paralele cu planele de proiectie

Orizontala sau dreapta de nivel este dreapta paralela cu planul H.
Fie M si N (figura 13) cele doua puncte care definesc dreapta, intrucat orizontala este
paralela cu planul H, toate punctele ei vor avea aceeasi cota. Rezulta ca proiectia verticala
m’n’ este paralela cu linia pamantului Ox.
150
Page
Figura 13. Orizontala MN, frontala PR si fronto-orizontala ST in spatiu
Orizontala nu are decat urma verticala (v, v'); urma orizontala a dreptei este aruncata la
infinit, deoarece dreapta, fiind paralela cu planul H, nu-l intalneste niciodata la distanta
finita.
Unghiul i dintre orizontala si planul vertical de proiectie apare in adevarata marime in
proiectia orizontala, fiind determinat de mn si Ox. Atat dreapta MN cat si proiectia ei
verticala m’n' sunt paralele cu planul H, deci unghiul dintre ele va aparea proiectat pe acesta
in adevarata marime.
Figura 14. Orizontala MN, frontala PR si fronto-orizontala ST in epura
Frontala sau dreapta de front este dreapta paralela cu planul V.

Fie P si R (figura 14,b) cele doua puncte care o determina. Urmand un rationament analog
cu cel de la dreapta de nivel, se deduc caracteristici similare pentru frontala: proiectia
orizontala p, r a dreptei este paralela cu linia Ox, deoarece toate punctele ei au aceeasi
departare; frontala nu are decat urma orizontala (h, h'), deoarece este paralela cu planul V;
unghiul j dintre frontala si planul H apare in adevarata marime in epura, fiind determinat de
p'r' si Ox.
151
Fronto-orizontala este dreapta in acelasi timp paralela si cu planul V si cu planul

Page
H si deci cu intersectia lor, linia Ox (Figura 14,c).

Fiind totodata, si orizontala si frontala, prezinta caracteristici comune: are

ambele proiectii paralele cu Ox; nu are nici urma orizontala, nici urma verticala.
O proprietate metrica importanta, comuna tuturor segmentelor paralele cu un plan de

proiectie, este aceea ca, se proiecteaza in adevarata marime pe planul cu care sunt paralele
(ca segmente paralele cuprinse intre proiectante paralele).
In figura 14 avem: MN = mn; PR = p’r’; ST = st = s’t’.
Drepte continute in planele de proiectie

Dreptele continute in planele de proiectie nu sunt decat cazuri particulare ale dreptelor
paralele cu acestea.
Figura 15. Dreptele MN si PR continute in planul H, respectiv V. Dreapta ST este pe Ox;(spatiu).
Dreapta continuta in planul H este o orizontala ale carei puncte au cota egala cu zero (15-
16, a), deci proiectia verticala a dreptei se gaseste pe Ox si urma verticala a dreptei are cele
doua proiectii v si v' confundate pe linia pamantului.
Dreapta continuta in planul V (Figura 15-16, b) este o frontala cu proiectia orizontala pe

linia pamantului si urma orizontala h, h' pe linia Ox.
Dreapta continuta simultan in planul V si H este o dreapta apartinand axei Ox (figura 15-16,
c). Este de fapt, o fronto-orizontala avand cele doua proiectii confundate pe linia
pamantului.
152
Page
Figura 16. Dreptele MN si PR continute in planul H, respectiv V. Dreapta ST este pe Ox; (epura).
Drepte perpendiculare pe planele de proiectie

Verticala este dreapta perpendiculara pe planul H si, implicit, paralela cu planul V; este deci
o frontala intr-o pozitie particulara (figura 17-18, a).
Caracteristicile ei sunt:
- se proiecteaza pe planul H intr-un singur punct, intrucat toate punctele dreptei sunt pe
aceeasi proiectanta, iar pe planul V dupa dreapta c'e', perpendiculara pe Ox;
- punctul care reprezinta proiectia orizontala a dreptei este in acelasi timp si urma orizontala
a acesteia; verticala nu are urma verticala, fiind paralela cu planul V;
- verticala fiind o frontala particulara, segmentul CE se proiecteaza in adevarata marime pe
planul V in c’e’.
Figura 17. Verticala si dreapta de capat (spatiu) Figura 18. Idem (epura)
Dreapta de capat este perpendiculara pe planul V si, implicit, paralela cu planul H; este deci
o orizontala intr-o pozitie particulara (figura 17-18,b).
Caracteristicile ei sunt:
- se proiecteaza pe planul V intr-un singur punct, care este in acelasi timp si urma verticala a
153
dreptei;
- proiectia orizontala ab a dreptei este perpendiculara pe linia Ox, reprezentind adevarata
Page
marime a segmentului AB din spatiu.

Dreapta perpendiculara pe linia pamantului

Dreapta perpendiculara pe linia pamantului fiind cuprinsa intr-un plan P paralel cu planul
lateral, se numeste dreapta de profil.
Planul P este in acelasi timp si planul proiectant al dreptei, fiind perpendicular pe planele H
si V (figura 19,a) si deci si pe Ox; rezulta ca proiectiile d si d' ale dreptei vor fi perpendiculare
pe linia Ox, iar in epura vor fi in prelungire (figura 19,b). Se observa ca oricare ar fi pozitia
dreptei de profil in planul P, proiectiile ei pe cele doua plane H si V sunt invariabil d si d'.
Rezulta ca dreapta de profil nu este determinata prin proiectiile ei d si d', deci face exceptie
de la regula generala.
Pentru determinarea urmelor dreptei in epura, metoda cunoscuta nu poate fi aplicata, in
consecinta, pentru a defini o dreapta de profil in epura, este necesar ca aceasta sa fie
reprezentata prin doua puncte m, m' si n, n' de pe dreapta, sau pe langa cele doua proiectii
d si d' sa fie data si proiectia d" a dreptei pe planul lateral.
Figura 19. Urmele dreptei de profil, in triedru a) si epura b).
Daca dreapta este data prin doua puncte m, m' si n, n' (figura 19, b), pentru a obtine
proiectia laterala d" a acesteia se proiecteaza, dupa metoda cunoscuta, cele doua puncte M
si N si pe planul L respectiv in m" si n". Prelungind proiectia aflata d" dincolo de punctele m"
si n", rezulta, la intersectia acesteia cu axele Oy1 si Oz, proiectiile laterale h" respectiv v" ale
urmelor dreptei. Revenind acum pe calea cunoscuta cu h" si v’’ pe proiectiile d si d' ale
dreptei, se obtin proiectiile h, h' si v, v' ale urmelor acesteia.
Dreapta de profil fiind paralela cu planul L, segmentul MN de pe aceasta se proiecteaza in
adevarata marime in m" n" pe L.
Unghiurile facute de dreapta cu planele V si H, respectiv I si J, apar in adevarata marime pe
planul lateral, fiind determinate de m"n" si Oz, respectiv m"n" si Oy1.
Dreapta care intersecteaza linia pamantului

Aceasta dreapta intersecteaza atat planul H cat si planul V in acelasi punct, pe linia
154
pamantului (figura 20). Rezulta ca, in epura cele doua proiectii ale dreptei se intalnesc intr-
un punct r, r' pe linia Ox si ca acest punct este in acelasi timp urma orizontala si urma
Page
verticala a dreptei.
Intrucat planele bisectoare trec prin linia pamantului, rezulta ca dreptele continute in aceste
plane reprezinta in general cazuri particulare ale dreptelor care intersecteaza linia Ox.
Figura 20. Dreapta ce trece prin linia de pamant, diedru si epure
- Dreptele continute in primul bisector (figura 20,c) au proiectiile lor simetrice

fata de Ox, intrucat au toate punctele de cota egala cu departarea;
- Dreptele continute in cel de-al doilea bisector (figura 20,d) au proiectiile lor
confundate, deoarece au toate punctele cu cota egala cu departarea si de
semn contrar.
Pozitiile relative a doua drepte

Doua drepte din spatiu pot fi:
- paralele
- concurente si deci coplanare,
- oarecare, adica nici paralele, nici concurente, deci necoplanare.
Drepte paralele
Proiectiile a doua drepte paralele din spatiu sunt si ele paralele (figura 21,a).
Rezulta ca in epura (figura 21,b), proiectiile de acelasi nume a doua drepte paralele din
spatiu sunt si ele paralele (ab este paralel cu ce si a'b' cu c’e’).
Reciproca acestei teoreme este in general adevarata: daca in epura proiectiile

de acelasi nume a doua drepte sunt paralele intre ele, rezulta ca ele
reprezinta doua drepte paralele intre ele in spatiu.
Fac exceptie de la aceasta regula dreptele de profil pentru care paralelismul
trebuie dovedit si prin proiectia pe planul lateral L.
155
Page
Figura 20. Drepte paralele, diedru a) si epura b).

156
Page
Figura 21. Drepte de profil, neparalele (epura).

Drepte concurente
Doua drepte concurente in spatiu au si proiectiile lor pe un plan concurente.
Punctul de concurenta al proiectiilor este proiectia punctului de concurenta al dreptelor din
spatiu. Daca cele doua drepte concurente se proiecteaza pe planele H si V (figura 22,a,b)
proiectiile lor orizontale (ab si ce) vor fi concurente si cele verticale (a'b' si c'e') de
asemenea.
In plus, intrucat punctul de concurenta k, k' este comun celor doua drepte, rezulta ca in
epura punctul de concurenta k trebuie sa fie pe aceeasi linie de ordine cu punctul de
concurenta k'.
In concluzie: doua drepte concurente din spatiu au, in epura, proiectiile de

acelasi nume concurente si punctele de concurenta ale proiectiilor de acelasi
nume pe aceeasi linie de ordine.
Reciproc, se poate spune ca, in general, daca proiectiile de acelasi nume a
doua drepte sunt concurente si punctele respective de intersectie sunt pe
aceeasi linie de ordine, dreptele sunt concurente.
Figura 22. a,b. Drepte concurente in K.
Fac exceptie de la aceasta regula dreptele de profil, a caror concurenta chiar cu alte drepte
trebuie verificata si in proiectia pe planul lateral L.
Drepte oarecare
Dreptele care nu sunt nici concurente si nici paralele sunt intr-o pozitie oarecare una fata de
157
cealalta. Pentru ca doua drepte sa fie intr-o pozitie oarecare, va trebui deci ca proiectiile lor
sa nu indeplineasca nici una din conditiile stabilite pentru dreptele paralele si concurente.
Page
Figura 23. Drepte oarecare. Figura 24. Idem. Figura 25. Idem.
Astfel, dreptele:
- PQ si RS (figura 23) nu sunt nici concurente si nici paralele, deoarece nu au decat proiectiile
orizontale paralele, respectiv cele verticale concurente;
- TU si JL (figura 24) nu sunt concurente, deoarece desi tu este concurenta cu jl si t'u' cu j'l',
punctele k1 si k2' sunt numai puncte de concurenta aparenta, nefiind pe aceeasi linie de
ordine;
- FG si EI (figura 25) nu sunt paralele, deoarece proiectiile de acelasi nume ale celor doua
drepte nu sunt paralele intre ele (fg cu ei si f’g' cu e'i').
Rezulta ca dreptele reprezentate in cele trei epure sunt drepte oarecare.
Se face urmatoarea conventie in privinta pozitiei observatorului fata de planele

de proiectie:
Se considera ca proiectia orizontala a unui obiect constituie aspectul sau pentru
un observator asezat la o distanta infinita deasupra planului H si privind in
directia proiectantelor fata de acesta. In mod analog, proiectia verticala a
obiectului constituie aspectul sau pentru un observator asezat la o distanta
infinita in fata planului V si privind in directia proiectantelor fata de acesta.
O problema care se pune la dreptele oarecare este aceea de a stabili care din cele doua
drepte trece deasupra, respectiv prin fata celeilalte. Problema se rezolva cu ajutorul
punctelor de concurenta aparenta din cele doua proiectii.
158
Page
Figura 26. Dreptele D1 si D2 in pozitie oarecare.

Pentru a face epura mai expresiva, se obisnuieste ca proiectia dreptei care este dedesubtul,
respectiv in spatele celeilalte drepte, sa fie intrerupta in dreptul punctului de concurenta
aparenta (figura 26).
Proiectia unghiurilor plane

Doua drepte concurente determina un unghi plan. Acest unghi se proiecteaza ortogonal pe
planele H si V, in general deformat.
Daca planul dreptelor este paralel cu unul din planele de proiectie, unghiul dintre ele se va
proiecta pe acesta, in adevarata marime. Rezulta ca unghiul determinat de doua drepte de
nivel va aparea in adevarata marime pe planul H, dupa cum unghiul a doua drepte frontale
se va obtine in adevarata marime in proiectia pe planul V.
Daca unghiul celor doua drepte concurente este drept, este suficient ca numai una din ele
sa fie paralela, cu planul de proiectie (orizontala sau frontala) pentru ca unghiul sa se
proiecteze pe acesta in adevarata marime.
Figura 27. Drepte perpendiculare Figura 28. Idem.
1.6 Reprezentarea planului
Urmele planului
Un plan oarecare poate fi reprezentat in epura prin proiectiile elementelor
geometrice care il determina, adica trei puncte necoliniare, o dreapta si un punct
exterior ei, doua drepte concurente sau doua drepte paralele.
Acest mod de reprezentare, nu este insa sugestiv si de aceea, se prefera
reprezentarea prin dreptele prin care planul dat P intersecteaza planele H si V.
Aceste drepte se numesc urma orizontala si respectiv urma verticala a planului pe planele
de proiectie si se noteaza cu Ph si Pv (figura 29,a).
159
Cele trei plane concurente P, H si V se intersecteaza doua cate doua dupa trei drepte, Ph, Ox
si Pv, care se intalnesc in punctul de concurenta al celor trei plane, notat cu Px.
Page
Figura 29. Urmele planului P.
In epura (figura 29,b), urma orizontala a planului are proiectia orizontala Ph pe planul H, iar
proiectia verticala pe linia pamantului. Analog, urma verticala are proiectia verticala in Pv pe
planul V, iar proiectia orizontala pe linia pamantului.
Pentru simplificarea notatiilor, nu se mai noteaza in epura si proiectiile

urmelor de pe linia Ox. Acest lucru trebuie retinut, deoarece daca se compara
epura unui plan oarecare P (figura 30,a) cu aceea a unei drepte D ce trece prin
linia pamantului (figura 30,b), se vede ca acestea se deosebesc numai prin
notatii si deci se pot usor confunda. Nu trebuie uitat ca urmele unui plan sunt
doua drepte distincte, continute in acesta si deci cele doua proiectii Ph si Pv
prin care sunt reprezentate in epura nu corespund.
Rezulta ca un punct de pe urma Ph are proiectia orizontala m1 pe Ph si cea verticala m1’ pe

Ox, dupa cum un punct apartinand urmei Pv are proiectia verticala m2' pe Pv si cea
orizontala m2 pe Ox, in timp ce punctul de pe dreapta d, d', ce trece prin linia Ox, are
proiectia verticala m' pe d' si cea orizontala m pe d.
160
Page
Figura 30,a)b). Punctul M pe urma planului P si pe dreapta D.

Determinarea urmelor unui plan.

Urmele unui plan pot fi construite in epura si daca planul este dat prin doua drepte
concurente, doua drepte paralele sau oricare alte elemente care il determina.
Astfel, fie d1, d1’ si d2, d2’ (figura 31) doua drepte concurente care determina un plan P. Se
construiesc intai urmele orizontale h1, h1’ si h2, h2’ si urmele verticale v1, v1’ si v2, v2’ ale
celor doua drepte date. Daca se unesc intre ele urmele de acelasi nume, se obtin doua
drepte h1h2, h1’h2’ si v1v2, v1’v2’ care se sprijina pe cele doua drepte date si deci sunt in
planul lor. Dar dreptele H1H2 si V1V2 sunt in acelasi timp si in planul H respectiv V, deoarece
au fiecare cate doua puncte apartinand acestor plane; rezulta ca ele sunt chiar urmele Ph si
Pv ale planului. Constructia grafica este bine executata daca cele doua urme aflate se
intalnesc intr-un punct Px pe linia pamantului.
Figura 31. Determinarea urmelor planului P.
Daca planul P este definit prin doua drepte paralele, metoda care conduce la aflarea
urmelor planului este aceeasi. Se cauta urmele dreptelor si prin acestea se duc urmele
planului.
Daca planul este dat printr-o dreapta si un punct exterior ei sau prin trei puncte
necoliniare, problema aflarii urmelor planului se poate reduce Ia una din cele doua
mentionate. In primul caz, prin punctul dat se duce o dreapta concurenta sau paralela cu
161
dreapta data; in cel de-al doilea, se unesc intre ele doua din punctele date si se obtine o
dreapta, iar prin al treilea se duce a doua dreapta, fie concurenta, fie paralela cu prima.
Page
Urma unui plan oarecare pe planul lateral de proiectie poate fi determinata daca se cunosc
urmele pe planul orizontal si planul vertical de proiectie. Fie dat planul oarecare P (figura
32,a,b). Daca se prelungesc urmele Ph si Pv, pana cand intersecteaza planul L, se obtin
punctele Py respectiv Pz care, fiind in acelasi timp in planul P si in planul L vor determina
dreapta de intersectie a celor doua plane, adica urma laterala Pl a planului P.
Figura 32. a),b) Urma laterala a planului P in triedru si epura.
1.6 Reprezentarea intersectiilor
Drepte continute in plan
Dreapta oarecare.
Conditia necesara si suficienta ca o dreapta oarecare sa apartina unui plan dat este ca
urmele dreptei sa se afle pe urmele de acelasi nume ale planului.
Fie P planul dat (figura 33,a) si D dreapta oarecare continuta in plan. Daca dreapta D este
continuta in planul P, rezulta ca toate punctele ei sunt continute in acest plan si deci, si cele
doua urme h, h' si v, v'. Urma h, h' este un punct de pe dreapta cuprins atat in planul P cat si
in planul H si deci se afla pe dreapta dupa care se intersecteaza cele doua plane, adica pe
urma Ph a planului P. In mod analog, urma v, v', fiind un punct de pe dreapta cuprins
simultan in planul P si planul V, nu poate fi decat pe urma Pv a planului P.
Pentru a construi deci in epura (figura 33, b) o dreapta oarecare d, d' continuta intr-un plan
P dat prin urmele lui Ph si Pv, se ia urma h, h' a dreptei pe urma Ph a planului si urma v, v'
pe Pv; se unesc apoi h cu v si h' cu v' si se obtin cele doua proiectii ale dreptei.
162
Page
Figura 33. Dreapta oarecare.
Drepte particulare ale planului

Orizontala sau dreapta de nivel a planului este o dreapta continuta in planul P si paralela cu
planul orizontal de proiectie (figura 34). Proiectiile d’, d’’ ale orizontalei din plan sunt
paralele cu linia de pamant, iar proiectia orizontala d este paralela cu urma orizontala Ph a
planului P. Unghiul β este unghiul pe care dreapta de nivel D (d, d’, d’’) il face cu planul
vertical de proiectie.
Figura 34. Dreapta de nivel D a planului P.
Frontala sau dreapta de front a planului este o dreapta D (d,d’,d’’) continuta in planul Q si
paralela cu planul vertical de proiectie (figura 35). Ea are proiectia orizontala d paralela cu
linia de pamant, proiectia verticala d’ paralela cu urma verticala a planului Qv, iar proiectia
163
laterala d’’ perpendiculara pe Ox. Unghiul α este unghiul pe care frontala il formeaza cu
planul orizontal de proiectie.
Page
Figura 35. Dreapta de front D a planului Q
Dreapta de profil continuta in planul R este in acelasi timp paralela cu planul lateral de
proiectie (figura 36). Proiectiile sale d si d’ sunt in prelungire si perpendiculare pe Ox, iar
proiectia laterala d’’ este paralela cu urma laterala a planului. Unghiurile α si β sunt
unghiurile pe care dreapta le face cu planul orizontal si respectiv vertical de proiectie.
Figura 36. Dreapta de profil D a planului R

164
Page
Drepte de cea mai mare panta ale planului (d.d.c.m.m.p.)

Se numeste dreapta de cea mai mare panta a unui plan P fata de planul H dreapta T
cuprinsa in planul P, perpendiculara pe toate orizontalele planului si deci implicit si pe urma
Ph a acestuia (figura 37, a).
Pentru a construi in epura (figura 37,b) d.d.c.m.m.p. a planului dat Ph, Pv fata de planul H se
porneste de la proiectia ei orizontala hv, care se duce perpendiculara pe urma Ph, deoarece
unghiul de 90° pe care d.d.c.m.m.p. il face cu oricare din orizontalele planului, se
proiecteaza in adevarata marime pe planul H. Dupa ce se duce proiectia hv perpendiculara
pe Ph, se pune conditia ca dreapta sa fie cuprinsa in plan: cu ajutorul liniilor de ordine
ridicate din h si v se determina h' si v', Ia intersectia cu Ox respectiv Pv si cu acestea
proiectia h'v' a dreptei.
Proprietatile d.d.c.m.m.p. a unui plan fata de planul H sunt urmatoarele:

a) Deoarece atat d.d.c.m.m.p. (T) cat si proiectia ei (t) pe planul H sunt
perpendiculare pe urma Ph a planului, rezulta ca planul determinat de ele
(hasurat in schita) este si el perpendicular pe Ph si implicit, pe planele P si H.
Rezulta ca unghiul diedru format de planul P cu planul orizontal de proiectie H
are ca masura unghiul plan δ cuprins intre d.d.c.m.m.p. si proiectia ei pe planul
H. Dreapta d.c.m.m.p. fata de planul H este deci dreapta cu cea mai mare
inclinare (δ) fata de planul H, care se poate duce in planul P. Ea are si o
semnificatie fizica: picaturile de ploaie care se scurg pe fata unui acoperis spre
jgheab urmeaza d.d.c.m.m.p. a acoperisului, etc.
b) Dreapta d.c.m.m.p. a unui plan P fata de planul H, determina complet
planul.
Fie t,t' proiectiile unei drepte oarecare considerata d.d.c.m.m.p. a unui plan P fata de planul
H (figura 37,b). Pentru a determina urmele planului se duce intai urma Ph, perpendiculara
pe t prin h si, la intersectia cu Ox, se afla Px. Urma Pv trebuie sa treaca prin Px, dar si prin v’,
deoarece d.d.c.m.m.p. este o dreapta apartinand planului. Intrucat atat Ph cat si Pv astfel
aflate au pozitii unice in epura, rezulta ca d.d.c.m.m.p. fata de planul H determina complet
planul P.
165
Page
Figura 37 a),b). Dreapta de cea mai mare panta fata de planul orizontal
Prin analogie, se poate reprezenta si d.d.c.m.m.p. a planului in raport cu planul vertical de

proiectie, si anume dreapta cuprinsa in plan, perpendiculara pe toate frontalele planului.
Rezulta proprietati similare raportate in acest caz la planul vertical de proiectie.
In figura 38,a,b este reprezentata in schita si epura d.d.c.m.m.p. a unui plan oarecare P fata
de planul V. De retinut: proiectia verticala t' a dreptei este perpendiculara pe urma verticala
Pv a planului.
Figura 38. Dreapta de cea mai mare panta fata de planul vertical
1.7 Punct continut in plan
Pentru ca un punct sa fie continut intr-un plan este suficient sa fie asezat pe o
dreapta a planului.
Pentru a construi in epura (figura 39) proiectiile unui punct oarecare m, m' care
apartine planului Ph, Pv, se duce intai o dreapta oarecare d, d' cuprinsa in plan si
se aseaza apoi proiectiile punctului pe proiectiile de acelasi nume ale dreptei.
Daca se da una din proiectiile punctului cautat, de exemplu cea verticala, si se cere sa se
determine cealalta proiectie punand conditia ca punctul sa apartina planului dat, se
urmeaza calea indicata mai sus, cu specificarea ca trebuie dusa intai proiectia verticala a
dreptei apartinand planului prin proiectia verticala a punctului.
De cele mai multe ori, pentru a obtine o simplificare a constructiilor grafice, dreapta pe care
se aseaza punctul se ia fie o orizontala, fie o frontala a planului.
Astfel, fie Ph, Pv planul dat (figura 40) si m' proiectia verticala a punctului ce trebuie asezat
in plan. Se duce intai proiectia verticala d' a unei orizontale a planului trecand prin proiectia
m' a punctului; dupa ce s-a determinat proiectia d a dreptei punand conditia ca aceasta sa
fie cuprinsa in planul Ph Pv, se obtine la intersectia liniei de ordine coborata din m' cu d,
proiectia orizontala m cautata.
166
Page
Figura 39. Punctul M pe dreapta oarecare D. Figura 40. Punctul M pe dreapta orizontala D
1.8 Utilizarea metodelor schimbarilor de pozitie a planelor
Metodele Geometriei Descriptive

Metodele geometriei descriptive realizeaza transformarea proiectiilor
elementelor geometrice, din pozitiile initiale date, in alte pozitii, mai
avantajoase, in vederea rezolvarii unor probleme grafice, ca de exemplu:
masurarea unei distante, a unor suprafete sau unghiuri, cu aplicatie directa in
desenul tehnic. Astfel de probleme pot fi rezolvate numai daca respectivul
element geometric se afla proiectat in adevarata marime. Se cunoaste, de exemplu, ca
masurarea unei distante, suprafete, sau a unui unghi se poate face pe o proiectie in care
elementul care trebuie masurat se afla in adevarata marime. Daca acestea sunt deformat
proiectate, este necesara aflarea marimii lor reale. In general se impune, pentru aceasta, fie
o modificare a sistemului de referinta (a planelor de proiectie), fie o modificare a pozitiei
spatiale a elementului geometric si, astfel, sa putem obtine adevarata lui marime in
proiectie plana.
Metodele geometriei descriptive utilizate la transformarea proiectiilor sunt:
- metoda schimbarii planelor de proiectie,
- metoda rotatiei,
- metoda rabaterii (caz particular al metodei rotatiei).
1.9 Metoda schimbarii planelor de proiectie

Aceasta metoda permite schimbarea unuia dintre planele de proiectie, astfel incat
elementul proiectat sa ocupe o pozitie particulara, in general, paralela fata de noul plan de
proiectie.
Schimbarea planului de proiectie pentru o dreapta. Constructia proiectiei in imagine

167
axonometrica si in epura
Pentru prezentarea metodei, s-a ales schimbarea planului vertical de proiectie pentru o
dreapta (figura 41).
Page
Noul plan vertical [V1] se alege astfel incat dreapta data sa fie paralela cu acest plan. Este
cunoscut ca o dreapta este paralela cu un plan, daca este paralela cu o dreapta continuta in
acel plan.
Prin proiectarea lor pe planele verticale [V] si [V1], isi pastreaza cotele:
axa' = ax1a1'
bxb' = bx1b1'
in epura, segmentul de dreapta AB se proiecteaza in adevarata marime, prin segmentul
a1'b1', iar unghiul α format de axa O1x1 si segmentul a1'b1' este adevarata marime a
unghiului pe care il face dreapta D cu planul orizontal de proiectie [H].
Proiectia dreptei D pe noul plan de proiectie [V1] respecta regulile prezentate la proiectia
punctului, respectiv a dreptei pe un plan, anterior studiate.
Figura 41. Schimbarea planului de proiectie pentru o dreapta (axonometrie si epura)
Schimbarea planului de proiectie pentru un plan. Constructia proiectiei in imagine

Prin schimbarea de plan de proiectie se urmareste, de obicei, transformarea unui plan
oarecare [P], intr-un plan proiectant (in general, paralel cu unul din planele de proiectie).
Aplicarea metodei schimbarii unui plan de proiectie, in cazul unui plan, este asemanatoare
schimbarii planului de proiectie pentru o dreapta. Noul plan de proiectie se va alege astfel
incat planul oarecare sa ocupe o pozitie particulara, paralela.
In figura 42 se prezinta imaginea axonometrica si epura pentru cazul schimbarii planului

vertical de proiectie. Unghiul α este adevarata marime a unghiului pe care planul [P] il face
cu planul orizontal de proiectie [H].
In mod asemanator se realizeaza constructia grafica a epurei, in cazul schimbarii de plan
orizontal, sau schimbarea ambelor plane de proiectie, vertical si orizontal, sau alte
168
combinatii, in care poate interveni si planul lateral de proiectie.

Page
Figura 41. Schimbarea planului de proiectie pentru un plan (axonometrie si epura)
Prin aceste transformari, se poate determina, de fapt, marimea reala a

elementelor transformate (masuratorile se vor face numai in epura, deoarece
dimensiunile sunt deformate in reprezentarea axonometrica).
1.10 Metoda rotatiei

Pentru realizarea unei pozitii avantajoase a elementului geometric proiectat,
prin metoda rotatiei planele de proiectie raman neschimbate, iar elementul
geometric respectiv se va roti in jurul unei axe, pana cand ocupa o pozitie
particulara (in general paralela cu unul din planele de proiectie).
Axa de rotatie este de regula perpendiculara pe un plan de proiectie. Daca nu
se poate alege perpendiculara atunci se procedeaza la schimbarea planului de proiectie
pentru ca axa sa devina perpendiculara.
In functie de planul in care are loc rotatia elementelor geometrice, aceasta poate fi:
a. rotatie in plan orizontal, sau de nivel, atunci cand toate punctele apartinand elementului
geometric ce se proiecteaza se rotesc intr-un plan paralel cu planul orizontal, axa de rotatie
fiind perpendiculara pe planul orizontal,
b. rotatia in plan vertical, sau de front, daca axa de rotatie este o dreapta perpendiculara pe
planul vertical si toate punctele, apartinand elementului geometric ce se proiecteaza, se
rotesc intr-un plan paralel cu planul vertical,
c. rotatie in plan lateral, sau de profil, situatie in care axa de rotatie este o dreapta
perpendiculara pe planul lateral de proiectie si punctele elementelor geometrice ce se
proiecteaza se rotesc intr-un plan paralel cu planul lateral.
Fiecare punct de rotire se deplaseaza pe un cerc cu centrul in punctul de intersectie dintre

axa de rotatie si planul in care se roteste.
169
Raza cercului este distanta de la axa de rotatie la punctul rotit, masurata in planul care se
roteste. Rotirea punctului se face intr-un sens ales convenabil si cu un unghi α dat, constant
Page
pentru acelasi element geometric (punct, dreapta sau plan).

Rotatia de nivel pentru o axa. Constructia proiectiei in imagine axonometrica si in epura

Se exemplifica aplicarea metodei in cazul rotatiei de nivel pentru o dreapta data:
D(d,d') = AB.
In rotatia de nivel, axa W(w,w') este perpendiculara pe planul orizontal H, iar planele Pi in
care se rotesc punctele dreptei date sunt plane paralele cu planul orizontal. In consecinta, in
timpul rotatiei de nivel fiecare punct isi va pastra valoarea initiala a cotei sale.
Pentru a roti o dreapta cu acelasi unghi α este necesar si suficient sa se roteasca doua
puncte ale acesteia, deoarece dreapta este un element nedeformabil (figura 42).
Figura 42. Rotatia de nivel pentru o axa (axonometrie si epura)
Observatii
Axa de rotatie poate fi aleasa convenabil ca trecand prin punctul B(b,b') al
dreptei D(d,d') astfel:
B ≡ B1
b ≡ b1
b' ≡ b1'
• rotirea dreptei se face cu un unghi α, astfel incat dreapta sa ocupe pozitia
paralela cu planul vertical (toate punctele situate pe dreapta sa aiba aceeasi
departare). Unghiul α este format de proiectiile d si d1, iar centrul de rotatie
pentru fiecare punct este situat la intersectia dintre axa de rotatie si planul
paralel cu planul orizontal in care are loc rotirea acestuia (pentru punctul A,
planul P, pentru punctul a, planul H),
• punctele A si A1, fiind situate in planul P, proiectiile pe planul vertical ale
acestora, a' si a1' se afla pe urma verticala pv'a planului de nivel si au deci
aceeasi cota,
• unghiul β pe care dreapta D il face cu planul orizontal se proiecteaza in
adevarata marime, la fel ca si segmentul de dreapta AB in proiectie verticala.
Unghiul β este format de proiectia d1' si urma verticala a planului de nivel pv', iar
170
segmentul a1'b1' este adevarata marime a segmentului spatial AB.

In mod asemanator se procedeaza si in cazul rotatiei de front, sau de profil,
pentru un punct, o dreapta sau un plan.
Page
1.11 Metoda rabaterii

Metoda rabaterii consta in rotirea unui plan P oarecare in jurul uneia din urmele
sale, pana cand planul P se suprapune peste planul de proiectie in care se situeaza
urma aleasa ca axa de rotatie. Un caz particular al rabaterii a fost utilizat la
definirea epurei, unde planul orizontal H a fost rabatat, in jurul urmei sale, axa de
proiectie Ox, pana la suprapunerea peste planul vertical de proiectie V, iar planul
de proiectie lateral s-a rabatat prin rotatie, in jurul axei de proiectie Oz, pana la
suprapunerea peste planul vertical de proiectie V.
Metoda rabaterii pentru un plan oarecare si o dreapta. Constructia proiectiei in imagine

Rabaterea unui plan oarecare P (figura 43) se poate face prin rabaterea unui punct care
apartine acestui plan. Fie punctul B din planul P, care se rabate pe planul orizontal de
proiectie H. Axa de rabatere este urma orizontala PH ≡ ph a planului P. Din proiectia
orizontala a punctului B, b, se traseaza o proiectanta perpendiculara pe urma orizontala PH
≡ ph a planului P, iar din punctul B ≡ b', un arc de cerc cu raza R = PxB. La intersectia
acestora se afla punctul B1 ≡ b'1, un punct apartinand urmei verticale a planului P, rabatuta
in planul orizontal H. Prin punctele Px ≡ Px1 (identic cu rabatutul sau) si B1 ≡ b'1 se traseaza
aceasta urma rabatuta PV1 ≡ p'v1.
Rabaterea unui punct aflat intr-un plan oarecare

Se considera punctul A (a,a') situat in planul P (figura 43) care urmeaza sa fie rabatut peste
planul orizontal de proiectie H.
Se pozitioneaza acest punct pe o orizontala a planului P si se determina proiectiile acestuia
(a' se va afla pe proiectia pe planul vertical de proiectie V a orizontalei planului). Pe proiectia
pe planul orizontal a orizontalei planului, se traseaza cota punctului A, az, masurata din
punctul a. Din acelasi punct a se traseaza o proiectanta perpendiculara pe axa de rabatere
PH ≡ ph.
Cu varful in w si raza R = wa0 se traseaza un arc de cerc care va intersecta proiectanta dusa
din a in punctul A1, care este rabatutul lui A pe planul orizontal de proiectie. Triunghiul
[aa0w] se numeste triunghi de pozitie, sau de rabatere.
Cunoscand modul de rabatere al unui plan si a unui punct aflat in acest plan, pe un alt plan
de proiectie, se poate rabate orice alt element geometric (dreapta, figura plana) situat intr-
un plan pe oricare plan de proiectie fara dificultate.
Pe planul orizontal [H], segmentul de dreapta AB se proiecteaza in adevarata marime: AB =
A1B1.
Ridicarea rabaterii
Operatia grafica inversa rabaterii - ridicarea rabaterii - consta in determinarea proiectiilor
unor elemente geometrice (punct, dreapta, sau plan), cunoscand proiectia lor rabatata.
In cazul unei drepte particulare (o orizontala a unui plan oarecare) A1B1 ∈ [P] (fig.13.1,
171
fig.13.2) se cunosc: pozitia rabatata A1B1 si urmele PH ≡ ph, respectiv PV1 ≡ p'v1, prima fiind
Page
si axa rabaterii. Pentru ridicarea rabaterii, din punctele A1 si B1 se duc proiectante

perpendiculare pe axa rabaterii, PH ≡ ph. La intersectia proiectantei dusa din B1 cu axa Ox se

afla punctul b ≡ bx, din care se duce o paralela la urma PH ≡ ph, pe care se va afla proiectia
orizontala a segmentului cautat AB (punctul a se gaseste la intersectia proiectantei din A1 cu
paralela trasata din b). Se construieste triunghiul de rabatere Δawa0, prin trasarea arcului de
cerc R = wA1, care intersecteaza paralela trasata din b in punctul a0; distanta aa0 este cota
punctului A, az.
Figura 43. Rabaterea unui punct aflat intr-un plan oarecare (axonometrie si epura)
Din punctul B1, cu raza R = B1Px, se traseaza un arc de cerc, care va intersecta proiectanta
ridicata din b ≡ bx in punctul B ≡ b'. Din acest punct se traseaza proiectia pe planul vertical a
orizontalei AB si la intersectia acesteia cu proiectanta dusa din a se afla punctul a'. Pentru
corectitudinea executiei se poate verifica bb' = az, masurand aceste dimensiuni in planul
orizontal (in epura): az = aa0.
Prin punctele Px si B trece urma verticala PV si p'v a planului [P], rezultata prin ridicarea
rabaterii pentru un plan. Se observa identitatea imaginilor finale ale rabaterii, respectiv
ridicarii rabaterii - lucru firesc si motiv pentru care explicatiile date celor doua procedee au
aceeasi sustinere grafica, cu figura 43.
1.12 Reprezentarea in axonometrie a corpurilor geometrice

Generalitati
Reprezentarea in dubla proiectie ortogonala prezinta avantajul ca elementele care
alcatuiesc obiectul, situate intr-o anumita pozitie fata de planele de proiectie,
sunt proiectate pe acestea in adevarata marime si deci pot fi masurate. Fetele
obiectului paralele cu unul din planele de proiectie se proiecteaza ortogonal pe
celalalt plan de proiectie dupa segmente de dreapta. Obiectul apare deci in proiectie cu
unele din fete in adevarata marime, iar cu altele, reduse la segmente de dreapta.
172
Citirea epurei obiectului astfel reprezentat se face cu greutate de un observator fara o

practica indelungata in acest domeniu, deoarece pentru intuirea unui obiect sub aspectul lui
Page
de volum nu este suficienta numai simpla observare a proiectiilor acestuia pe cele doua
plane de proiectie, ci mai este necesara si combinarea in imaginatie a acestor proiectii in

vederea realizarii volumului.
Astfel, daca se reprezinta in dubla proiectie ortogonala, un paralelipiped dreptunghic asezat
cu doua fete paralele cu planele de proiectie, proiectiile ortogonale ale acestuia se reduc la
doua dreptunghiuri (figura 44). Privind cele doua proiectii, impresia de volum sub forma de
paralelipiped nu se realizeaza decat numai dupa ce observatorul a reusit sa combine intre
ele in imaginatie fetele poliedrului, dupa regulile care au servit la realizarea proiectiilor lui.
Acest dezavantaj poate fi inlaturat prin proiectarea obiectului pe un singur plan, astfel incat
numarul de fete vizibile ale acestuia in proiectie sa fie cat mai mare si nici una din fetele lui
sa nu apara, daca este posibil, cu proiectia redusa la un simplu segment de dreapta.
Reprezentarea plana astfel obtinuta devine intuitiva, apropiata de cea vizuala si deci usor de
interpretat chiar de un observator fara experienta.
Figura 44. Dubla proiectie. Figura 45. Axonometrie oblica,

ortogonala si conica (perspectiva)
Realizarea unei asemenea imagini se poate obtine:

- proiectand cilindric, oblic sau ortogonal (figura 45a,b) si punand conditia ca nici una din
fetele obiectului sa nu fie paralela cu directia de proiectare (axonometrie paralela);
- proiectand conic (figura 45,c) si punand conditia ca nici una din fetele acestuia sa nu treaca
prin centrul de proiectie (axonometrie centrala sau perspectiva).
Procedeul metodei axonometrice este urmatorul:

- se presupune obiectul care trebuie reprezentat, raportat la cele trei axe ce definesc
sistemul de referinta al triedrului dreptunghic din dubla proiectie ortogonala (figura 9.5);
- se proiecteaza cilindric sau conic pe planul de proiectie ales, cele trei axe rectangulare ale
triedrului, precum si segmentele unitate (egale intre ele) cu care se masoara lungimile
situate pe drepte paralele cu cele trei axe;
- imaginea obiectului se construieste direct pe planul de proiectie ales, raportand punctele
caracteristice ale acestuia la axele proiectate; aceste puncte se obtin cu ajutorul
coordonatelor corespunzatoare raportate la axele si unitatile proiectate respective (de unde
si denumirea de metoda axonometrica).
Imaginile plane ale corpurilor din spatiu obtinute prin folosirea celor trei axe de coordonate
proiectate pe un plan si a unitatilor corespunzatoare se numesc imagini axonometrice sau
173
proiectii axonometrice, iar metoda care se bazeaza pe procedeele descrise, metoda

axonometrica.
Page
Planul de proiectie P se numeste tablou axonometric. Proiectiile O0x0, O0y0 si O0z0 pe planul
P, ale axelor de coordonate Ox, Oy si Oz, se numesc axe imagine sau axe axonometrice, iar
ux, uy si uz se numesc unitati imagine sau unitati axonometrice.
Este de remarcat ca imaginea M0 a punctului M din spatiu, luata singura fata de sistemul x0,
y0, z0 (figura 46) nu este suficienta pentru determinarea coordonatelor acestuia, pentru ca
nu exista posibilitatea de a-l raporta la cele trei axe imagine O0x0, O0y0 si O0z0.
Daca, insa, alaturi de proiectia M0, se mai figureaza pe tabloul axonometric, spre
exemplu, si imaginea axonometrica m0 a proiectiei orizontale m a punctului
(figura 46,b), pozitia acestuia devine bine determinata, intrucat raportand pe m0
la cele doua axe imagine O0x0 si O0y0 se obtin in O0 mx0 si O0 my0 abscisa
respectiv departarea punctului, in timp ce segmentul M0m0 masoara chiar cota
acestuia.
In functie de sistemul de proiectie folosit pentru obtinerea axelor imagine, se

deosebesc trei tipuri de proiectii axonometrice:
- axonometria oblica, care foloseste proiectia dupa o directie D, oblica fata de
tabloul axonometric P (figura 45);
- axonometria ortogonala, in care directia de proiectie D este perpendiculara pe
tabloul axonometric P;
- axonometria conica sau centrala, care utilizeaza proiectia conica.
Indiferent de felul proiectiei, tinand seama si de pozitia pe care o poate avea tabloul
axonometric fata de axele de coordonate Ox, Oy si Oz se disting trei aspecte:
- Daca tabloul este paralel cu una din cele trei axe, si anume cu Oz, rezulta ca el este un plan
vertical, de unde denumirea de axonometrie verticala.
- Daca tabloul este paralel cu doua din axe, spre exemplu cu axele Ox si Oz, atunci fata de
sistemul de referinta tabloul apare ca un plan frontal si axonometria se numeste frontala.
Daca tabloul este paralel cu axele Ox si Oy, deci paralel cu planul xOy de referinta,
axonometria se numeste orizontala;
- In cazul tabloului paralel cu axele Oy si Oz, se obtine axonometria laterala sau de profil,
asemanatoare cu cea frontala.
- Daca tabloul este inclinat fata de cele trei axe, axonometria este oarecare.
174
Page
Figura 46,a.b. Punctul M nedefinit (a) si determinat prin mo (b)
Unitatile scarilor de pe axele paralele cu tabloul axonometric apar proiectate

oblic sau ortogonal pe acesta in adevarata marime, iar cele de pe axele oblice
sau perpendiculare fata de tablou se proiecteaza deformate in functie de felul
proiectiei si de inclinarile axelor.
Proiectiile axonometrice oblice si cele ortogonale se clasifica, daca se tine seama de

marimile unitatilor imagine ux, uy si uz in:
- izometrice, cand unitatile imagine apar egale pe cele trei axe imagine;
- dimetrice, daca doua din unitatile imagine sunt egale si diferite de a treia;
- anizometrice sau trimetrice, cand cele trei unitati imagine sunt diferite ca
marime.
Pentru construirea imaginii axonometrice a unui obiect oarecare trebuie

cunoscute:
- dispozitia si dimensiunile elementelor care compun obiectul;
- pozitia lui fata de un sistem de referinta determinat de trei axe rectangulare;
- sistemul de axe imagine si unitatile respective obtinute prin proiectia oblica
sau ortogonala a sistemului de referinta in care s-a fixat obiectul.
Primele doua conditii se realizeaza prin reprezentarea atat a obiectului cat si a sistemului de
referinta in dubla proiectie ortogonala.
Alegerea axelor imagine si determinarea unitatilor depind de felul proiectiei si de pozitiile
celor trei axe fata de tabloul axonometric. Cum in general, tabloul se ia inclinat fata de Ox,
Oy si Oz, acesta este intersectat de cele trei axe, respectiv in punctele A, B si C. Dreptele
care unesc doua cate doua aceste puncte sunt de fapt urmele fetelor triedrului determinat
de cele trei axe de coordonate si formeaza un triunghi ce se numeste triunghi urma sau
triunghi axonometric.
1.13 Reprezentarea in axonometrie ortogonala a corpurilor geometrice
In axonometria ortogonala, unitatile imagine trebuie determinate. Aceasta se datoreaza

faptului ca in axonometria ortogonala, intrucat directia de proiectie este perpendiculara pe
tabloul axonometrie, imaginile axonometrice ale obiectelor apar deformate numai datorita
inclinarii fata de tabloul axonometric, a elementelor geometrice ce le compun.
Se stie ca proiectia unui segment AB (figura 47,a) este
ab = AB1 = AB • cos α
In consecinta, unitatile imagine, care sunt proiectiile unitatii U luata pe cele trei axe OX, OY
si OZ, depind de unghiurile α, β si δ pe care le fac respectiv cele trei axe din spatiu cu tabloul
175
axonometric (figura 47,b) si au valorile:

Page
ux = U cos α; uy = U cos β; uz = U cos δ

In axonometria ortogonala, cosα, cos β, cos δ se numesc coeficienti de reducere, deoarece

ei au totdeauna valoarea mai mica decat unitatea si deci proiectiile ortogonale ale unitatii U
asezate pe cele trei axe sunt intotdeauna mai mici sau cel mult egale cu unitatea din spatiu.
Figura 47. Proiectia segmentului AB si a axelor
De aici rezulta ca unitatile imagine sunt proportionale cu coeficientii de reducere

corespunzatori axelor.
In axonometria ortogonala, coeficientii de reducere nu pot fi luati arbitrar, intre ei exista
relatia de legatura:
cos2α + cos 2β + cos 2δ = 2 ;
deci, daca doi dintre coeficienti se iau arbitrar, al treilea rezulta.
Practic, unitatile imagine se pot determina grafic pe baza unor proprietati geometrice ale
triedrului dreptunghic din spatiu si a triunghiului urma ABC.
Axonometria izometrica, dimetrica si anizometrica

Asa cum s-a mai aratat, daca se tine seama de unghiurile pe care cele trei axe rectangulare
OX, OY si OZ le pot face cu tabloul axonometric, axonometria ortogonala poate fi
izometrica, dimetrica sau anizometrica.
176
Page
Figura 48. Pozitia axelor in axonometria ortogonala izometrica

a) Axonometria este izometrica, daca cele trei axe OX, OY si OZ fac unghiuri egale cu tabloul
axonometric. In acest caz, axele imagine O0x0, O0y0 si O0z0 fac intre ele unghiuri de 120°, iar
triunghiul urma este echilateral (figura 48,a). Rezulta ca si cele trei unitati imagine sunt
egale intre ele, adica:
ux = uy = uz.
Marimea unitatilor imagine este data de relatia dintre coeficientii de reducere astfel:
deoarece cos α = cos β = cos δ , rezulta 3 cos2 α = 2 sau cos α = 2/3 = ~ 0,82, deci:
ux = uy = uz= ~ 0,82 U.
Practic, unitatile imagine se iau in adevarata marime, obtinandu-se o imagine axonometrica

mai mare dar omotetica cu cea construita pe baza unitatilor imagine reale.
In figura 48,b este reprezentata in axonometrie izometrica o cladire.
b) Axonometria este dimetrica, daca doua din axele triedrului OXYZ au aceeasi inclinare, iar
a treia diferita. In acest caz triunghiul axonometric este isoscel. Rezulta, deci, aceeasi scara
pentru cele doua axe care sunt simetrice fata de a treia, pe care scara este diferita. Normele
recomanda sa se ia unghiurile intre axe ca in figura 49,a, avand unitatile imagine egale cu
unitatea, pe axele imagine O0x0 si O0z0 si pe jumatate pe cea de-a treia axa O0y0.
177
Page
Figura 49. Pozitia axelor in axonometria ortogonala dimetrica
Practic, in acest caz, pentru construirea axelor imagine se procedeaza astfel:

Se ia axa imagine O0z0 verticala (figura 49, a). Pe o perpendiculara la aceasta axa dusa prin
O0 se iau opt unitati la dreapta lui O0, si se obtine un punct p. Pe o paralela la axa O0z0 dusa
prin p luand o unitate de la acest punct in sus si sapte unitati in jos, se obtin punctele q si r.
Unind pe q si r cu O0 se obtin axele O0x0 respectiv O0y0.
In figura 49,b, este reprezentata in axonometria ortogonala cladirea reprezentata si
anterior.
c) Axonometria este anizometrica, daca axele triedrului OXYZ au inclinari diferite. Axele
imagine O0x0, O0y0 si O0z0 fac unghiuri inegale, iar triunghiul urma este oarecare. Rezulta ca
scarile sunt diferite.
1.14 Reprezentarea in axonometrie oblica a corpurilor geometrice
In axonometria oblica, intotdeauna se pot lua intr-un plan P considerat ca tablou

axonometric, trei axe imagine concurente intr-un punct si pe acestea, din punctul lor de
intersectie, niste segmente unitate luate arbitrar ca marime. Acest lucru este posibil
deoarece sistemul de axe imagine cu unitatile respective poate fi considerat ca fiind
proiectia oblica dupa o anumita directie D pe planul P, a unui sistem rectangular de trei axe
din spatiu si a unitatilor sale.
Exista deci libertatea de a alege in axonometria oblica trei axe imagine cu unitatile imagine
diferite, dupa voie. Aceasta libertate trebuie insa restransa, intrucat, la reprezentarile unui
cub in sisteme imagine avand diferente mari intre marimile unitatilor sale, imaginea cubului
nu este naturala, nu reda aspectul unui cub desi, o asemenea reprezentare este teoretic
posibila. Imaginea cubului va fi mai naturala daca pe acelasi sistem de axe imagine se vor
folosi unitati imagine diferite, dar de marimi apropiate intre ele.
Axonometria oblica oarecare

178
Axonometria oblica, in care sistemul de axe imagine se obtine prin proiectia oblica a
sistemului de trei axe rectangulare OXYZ dupa o directie D oarecare pe un plan P, este cea
Page
mai generala. Avand o imagine axonometrica obtinuta cu ajutorul unui anumit sistem de axe
imagine, se poate trece la o alta imagine mai convenabila din punctul de vedere al
aspectului pe care-l prezinta.
In figura 50 s-a reluat, pentru exemplificare, cladirea data in dubla proiectie ortogonala in
figura 9.8, reprezentata in doua sisteme de axe imagine diferite.
Axonometria oblica frontala

In axonometria oblica frontala, sistemul de axe imagine se obtine proiectand oblic sistemul
de trei axe rectangulare OXYZ, pe un plan de front sau chiar pe planul vertical XOZ al acestui
sistem de referinta (figura 51).
Rezulta ca axele imagine O0x0 si O0z0 (proiectiile dupa directia D pe tabloul P a axelor OX si
OZ, paralele cu tabloul) fac intre ele un unghi de 90°, in timp ce axa imagine O0y0 apare dupa
o directie oarecare, care depinde de directia de proiectare oblica aleasa. Axa O0y0 se obtine
unind punctul B, urma axei OY pe planul P, cu O0, proiectia oblica pe tabloul axonometric a
originii sistemului de axe din spatiu. Se recomanda ca directia de proiectare oblica sa se ia
astfel ca axa O0y0 sa rezulte dupa bisectoarea unghiului de 90° facut de axele O0x0 si O0z0.
Intrucat pe cele doua axe imagine O0x0 si O0z0 unitatile imagine apar egale cu cele din
spatiu, si numai cea de pe axa imagine O0y0 poate fi luata arbitrar, standardul recomanda ca
pe O0y0 sa se foloseasca o unitate imagine, fie egala cu cele de pe O0x0 si O0z0 si atunci se
obtine o axonometrie izometrica (figura 52,a), fie redusa pe jumatate si in acest caz se
ajunge la o reprezentare a obiectului in axonometria dimetrica (figura 52,b).
Figura 50. Schimbarea sistemului axonometric de reprezentare
In figura 53 se arata cum se reprezinta cladirea, conform procedeului recomandat, in cele

179
doua sisteme standardizate (scara dupa Oy, 1:1 si 1:2) ale axonometriei frontale. Se vede ca
imaginea obtinuta in al doilea caz (figura 53.b) este mai naturala.
Page
Figura 51 Axonometrie oblica frontala. Figura 52. Aonometrie frontala izometrica si dimetrica
Axonometria oblica orizontala

In axonometria oblica orizontala, proiectia oblica a sistemului OXYZ din spatiu se face pe un
plan de nivel sau chiar pe planul XOY al acestui sistem de referinta (figura 54,a.b).
De data aceasta axele imagine O0x0 si O0y0 (proiectiile dupa directia D pe planul P a axelor
OX si OY, paralele cu P) fac intre ele un unghi de 90°, in timp ce axa imagine O0z0, care
depinde de directia de proiectare oblica aleasa, se obtine unind punctul C, urma axei OZ pe
planul P, cu O0, proiectia oblica pe tabloul axonometric a originii sistemului de axe din
spatiu.
Figura 53. Cladirea in axonometrie oblica frontala izometrica si dimetrica

180
Page
Figura 54. Axonometrie oblica orizontala
Figura 55,a.b. Pozitia axelor in axonometria oblica orizontala

181
Page
Figura 56 Cladirea in axonometrie oblica orizontala izometrica
Pentru a reprezenta cladirea in axonometria oblica orizontala, se procedeaza

astfel: se aseaza intai „planul cladirii" in adevarata marime ca in figura 55.a;
apoi folosind o directie oarecare pentru axa imagine O0z0 (oblica fata de O0x0)
si pe ea unitatea scarii de masura arbitrara, se determina imaginea volumului.
Pentru construirea imaginii se foloseste calea utilizata si in cazurile anterioare.
Imaginea axonometrica oblica orizontala se poate obtine si cu axa imagine O0z0 verticala,
numai ca de data aceasta ”planul cladirii", in adevarata marime, trebuie luat cu laturile lui
inclinate la un unghi oarecare fata de marginea hartiei (figura 55.b).
Prin analogie cu axonometria frontala, si in axonometria oblica orizontala constructiile
grafice se simplifica daca axa imagine O0z0 se ia dupa bisectoarea unghiului de 90° facut de
axele imaginare O0x0 si O0y0.
Utilizand unitati imagine egale cu unitatea din spatiu, obtinem o axonometrie izometrica
(figura 56.a.b); utilizand unitati pe axa O0z0 reduse pe jumatate fata de cele de pe O0x0 si
O0y0 obtinem o axonometrie dimetrica (figura 57).
182
Page
Figura 57. Cladirea in axonometrie oblica orizontala dimetrica

1.15 Reprezentarea in axonometrie ortogonala a unui ansamblu de corpuri geometrice
Pentru a se obtine imaginea unei ansamblu de corpuri geometrice (cladire cu doua corpuri),
cat mai apropiata de cea naturala, este indicata reprezentarea in axonometria ortogonala.
Se da in figura 58.a o cladire reprezentata in dubla proiectie ortogonala. Se alege sistemul
de axe Oxyz, O'x'y'z' astfel ca observatorul situat in triedrul pozitiv sa vada fetele verticale
ad si ab.
Se va folosi sistemul de axe imagine din axonometria ortogonala dimetrica standardizata. S-
a luat axa imagine Ooyo cu un unghi mai mic fata de Oozo decat cel pe care-l face O0x0 cu
aceeasi axa pentru ca fatada ad sa fie vazuta mai mult.
Se reprezinta intai „planul" cladirii, dupa care se ridica fata orizontala superioara a corpului
abcd dupa AoBoCoDo, vazuta in intregime. Se trece apoi la ridicarea punctelor e, f, g, h si b
respectiv in Eo, Fo, Go, Ho si B1 si se obtine fata orizontala superioara a celui de-al doilea
corp, ce nu mai apare vazuta in intregime. Coborand punctele io, jo, ao si do respectiv in Io,
Jo, A1 si D1 se obtin elementele partii inferioare a bazinului.
Pentru trasarea umbrelor s-a luat directia Ro, ro a razelor de lumina. Verticala A1Ao poarta
umbra reala dupa linia franta A1K1K2K3Ahe, de unde conturul umbrei purtate se continua cu
Ahe,K4U1 purtata de AoBo (segmentul Ahe K4 a fost determinat unind pe Ahe cu T urma
dreptei AoBo pe fata verticala eoho).
Se obtin apoi umbrele punctelor Eo si Fo pe planul xOy, respectiv dupa Eh si Fh din unirea
carora rezulta conturul de umbra eoEhFh continuat cu paralela dusa prin Fh la FoGo.
Linia franta alcatuita din iok5 si paralela dusa prin k5 la axa Ooxo reprezinta conturul umbrei
purtate pe bazin.
183
Page
Figura 58. Realizarea axonometriei pornind de la reprezentarea dubla ortogonala
1.16 Reprezentarea in perspectiva a corpurilor geometrice
Perspectiva stabileste regulile si metodele cu ajutorul carora se pot reprezenta

obiectele din spatiu pe un plan, printr-o singura imagine, asa cum se vad.
Pentru ca aceasta reprezentare plana sa corespunda imaginii pe care o
realizeaza ochiul omenesc cand priveste acelasi obiect sau ansamblu trebuie respectate, pe
de o parte, relatiile de pozitie si relatiile metrice ce caracterizeaza obiectele din punct de
vedere geometric, iar pe de alta parte, sa se tina seama de legile vederii, strans legate de
constitutia ochiului.
In perspectiva se utilizeaza urmatoarele notatii:

- centrul de proiectie, care corespunde, centrului optic, se numeste centru de
vedere si se noteaza cu V;
- tabloul plan, in care imaginea apare dreapta, se numeste tablou de
perspectiva si se noteaza cu T;
- axa optica, care trebuie sa fie indreptata spre centrul geometric al obiectului,
184
perpendiculara pe tabloul de perspectiva, are denumirea de raza principala de

privire, r.
Page
Conditiile unei bune perspective

Se stie ca ochiul omenesc nu inregistreaza decat imaginile corpurilor cuprinse intr-o
portiune de spatiu limitata de un con eliptic cu varful in centrul optic al ochiului.
Acest con vizual se caracterizeaza prin doua unghiuri: unul facut de cele doua generatoare
din planul axial orizontal de vedere al ochilor, numit unghi de vedere orizontal, si celalalt
facut de cele doua generatoare ce apartin planului axial perpendicular pe cel orizontal,
numit unghi vizual vertical.
Stiind ca un obiect poate fi vazut dintr-o singura privire numai cand observatorul priveste
catre el, adica axa optica este indreptata catre centrul geometric al obiectului, rezulta ca
proiectia conica a unui obiect pe un plan poate fi aproximata cu imaginea sa vizuala, numai
daca pe langa executarea riguroasa a imaginii plane sunt respectate si cele trei conditii ce
rezulta din proprietatile fiziologice ale ochiului omenesc:
- directia principala de privire sa treaca prin centrul geometric al obiectului; este deci o
directie determinata de centrul de vedere V si centrul geometric G al obiectului;
- tabloul de perspectiva sa fie totdeauna perpendicular pe directia principala de privire;
- unghiul orizontal de vedere sa fie cuprins intre 30 si 45°, iar cel vertical in jurul lui 28°;
aceste valori corespund formarii imaginii naturale.
Numai cand obiectul are lungimea foarte mare in raport cu inaltimea, se foloseste unghiul
orizontal de 45°.
Practic, conul de vedere eliptic poate fi inlocuit cu o piramida de vedere dreapta care are ca
baza, in tabloul de perspectiva, un dreptunghi ABCE cu laturile: 2/3 D si 1/2 D; D fiind
distanta de la centrul de vedere la tablou (figura 59).
Imaginea perspectiva a unui obiect apare deformata daca depaseste conturul acestui
dreptunghi limita.
185
Figura 59. Conul de vedere eliptic si piramida de inaltime D

Page
1.17 Selectia tipurilor de perspectiva
Clasificarea perspectivelor dupa directia principala de privire

Pentru a construi corect imaginea perspectiva plana a unui obiect din spatiu
trebuie ca centrul de vedere, obiectul si tabloul de perspectiva sa fie raportate la
un sistem de referinta.
In perspectiva, acest sistem de referinta este format din doua plane: unul ce se considera
orizontal, iar celalalt vertical, deci perpendicular pe primul, ca in dubla proiectie ortogonala.
In functie de pozitia pe care o are raza principala de privire, deci si pozitia tabloului de
perspectiva, fata de planul orizontal de referinta pe care se considera asezate obiectele, se
deosebesc trei cazuri de perspectiva:
- perspectiva descendenta, in care observatorul se afla mult deasupra obiectului si deci raza
principala de privire este inclinata fata de planul orizontal si coboara spre obiect; in acest
caz tabloul este inclinat iar verticalele apar in perspectiva concurente intr-un punct fz sub
imaginea cladirii;
Figura 60. Perspectiva descendenta
- perspectiva orizontala, in care raza principala de privire este orizontala, iar tabloul de
perspectiva se ia vertical; perspectivele dreptelor verticale apar tot verticale, deci paralele
intre ele;
186
Page
Figura 61. Perspectiva orizontala
- perspectiva ascendenta, in care centrul de vedere se afla mult sub planul orizontal inferior
al obiectului, deci raza principala de privire este inclinata fata de planul orizontal si urca spre
obiect ; tabloul de perspectiva se ia inclinat fata de H, iar verticalele in perspectiva apar
concurente intr-un punct fz situat deasupra imaginii obiectului.
187
Figura 62. Perspectiva ascendenta

Page
In continuare, se va folosi doar perspectiva orizontala, aceasta fiind cea mai des utilizata in
practica.
1.18 Utilizarea metodelor perspectivei
Din analiza fenomenului fizic al perceptiei vizuale rezulta ca elementele de baza ale
sistemului perspectiv sunt: centrul de vedere, obiectul si tabloul de perspectiva, precum si
sistemul de referinta fata de care se fixeaza aceste elemente pentru a se obtine constructii
grafice riguroase. Sistemul de referinta utilizat este cel al dublei proiectii ortogonale, alcatuit
din doua plane: plan orizontal de proiectie sau geometral si planul vertical de proiectie.
Sa presupunem ca tabloul perspectiv coincide cu planul vertical de proiectie.
Intersectia tabloului de perspectiva cu geometrului se numeste baza tabloului sau linia
pamantului si se noteaza cu x-x (figura 63); ea determina pozitia tabloului in sistemul de
referinta. Centrul de vedere este determinat prin proiectiile lui ortogonale v si v' pe
geometral, respectiv pe planul vertical de proiectie.
Perpendiculara pe tabloul de perspectiva dusa prin centrul de vedere este raza principala de
privire; aceasta intersecteaza tabloul de perspectiva in punctul P, numit punct principal.
Distanta PPx este egala cu cota Vv a centrului de vedere. Distanta VP se numeste distanta
principala; ea corespunde distantei de la centrul de vedere la tabloul de perspectiva si apare
in adevarata marime in geometral dupa segmentul vPx.
Planul care trece prin centrul de vedere V si este paralel cu geometralul se numeste planul
orizontului. In acest plan se gasesc: raza principala de privire si laturile unghiului vizual
orizontal. Dreapta de intersectie a planului orizontal cu tabloul de perspectiva ia denumirea
de linia orizontului si se noteaza cu h-h. Ea este paralela cu x-x, la o distanta de aceasta
egala cu cota centrului de vedere.
Planul care trece prin centrul de vedere si este perpendicular atat pe geometral cat si pe
tabloul de perspectiva se numeste plan vertical principal, in el se gasesc atat raza principala
de privire cat si laturile unghiului vizual vertical.
Planul care trece prin centrul de vedere si este paralel cu tabloul de perspectiva se numeste
planul neutru.
188
Page
Figura 63. Elementele sistemului de perspectiva

Spatiul este impartit de tabloul de perspectiva si de planul neutru in trei parti:

- partea din spatele tabloului este spatiul real;
- partea cuprinsa intre tabloul de perspectiva si planul neutru este spatiul intermediar;
- partea opusa spatiului intermediar fata de planul neutru si care ar corespunde portiunii din
spatele observatorului este spatiul virtual.
Pentru a construi perspectiva unui obiect nu este suficient ca obiectul respectiv sa fie
perfect definit geometric (dimensiuni si relatii de pozitie ce rezulta din reprezentarea lui in
dubla proiectie ortogonala), ci trebuie sa fie precizate in epura atat pozitia tabloului cat si
cea a centrului de vedere fata de obiect.
Stiind ca perspectiva orizontala este o proiectie conica pe un tablou vertical si ca totul se

reduce la intersectia unui fascicul de drepte concurente cu tabloul de perspectiva, este clar
ca orice problema de perspectiva poate fi rezolvata prin procedeele cunoscute ale
geometriei descriptive, direct pe epura respectiva.
Sunt cunoscute in aceasta privinta, inca din epoca Renasterii, metodele lui Leonardo da Vinci
si Bruneleschi. In prima se foloseste ca tablou de perspectiva chiar planul vertical de
proiectie, in cea de-a dona, un plan vertical oarecare, de cele mai multe ori un plan de profil.
Pentru exemplificare, se arata cum se construieste perspectiva unui punct cu ajutorul
metodei Leonardo da Vinci.
Metoda lui Leonardo da Vinci
Se da un punct a, a’ si centrul de vedere v, v’ (figura 64). Tabloul este identic cu planul

vertical de proiectie deci baza x-x a tabloului coincide cu o-x.
Perspectiva punctului A se obtine intersectand raza vizuala VA cu tabloul, deci se determina

urma verticala a razei vizuale.
Rezolvare: Se prelungeste proiectia orizontala a razei vizuale va pana intalneste baza x-x a
tabloului in punctul a0x. Perpendiculara a0x pe x-x intersecteaza proiectia verticala v'a' a
razei vizuale, in punctul A0, perspectiva punctului A din spatiu.
In perspectiva, ca si in axonometrie, se alege ca imagine secundara, necesara pentru

determinarea obiectului, imaginea perspectiva a proiectiei orizontale a punctului.
Perspectiva proiectiei orizontale fiind urma pe tablou a razei vizuale va, v'ax, ea se obtine in
punctul a0 la intersectia cu v'ax, a perpendicularei pe x-x dusa prin a0x.
189
Page
Figura 64. Perspectiva punctului A
In acest fel perspectiva unui punct se defineste geometric ca intersectia razei vizuale cu
tabloul de perspectiva.
In perspectiva geometrica moderna se utilizeaza ca tablou de perspectiva un plan vertical
oarecare, diferit de planul vertical de proiectie, iar pentru realizarea perspectivei, metode
grafice specifice perspectivei geometrice care conduc la constructii grafice simple si rapide.
Pregatirea geometralului
Constructia unei perspective trebuie sa fie precedata de o serie de constructii grafice in
geometral, si anume: fixarea centrului de vedere v si a pozitiei tabloului (baza x-x) fata de
obiectul dat in dubla proiectie ortogonala, astfel ca imaginea sa fie cat mai naturala.
In exemplul ce urmeaza se va arata practic in ce consta pregatirea geometralului pentru a
pune in perspectiva o cladire.
Fie, in figura 65, o cladire reprezentata in dubla proiectie ortogonala, cu fetele verticale din
af si gb paralele cu planul vertical de proiectie. Operatiile ce trebuie executate in geometral,
pentru a asigura o imagine perspectiva cat mai apropiata de cea naturala sunt:
1) Se considera „planul” cladirii incadrat in dreptunghiul abcd si se

determina intai zona de vizibilitate.
Prin zona de vizibilitate se intelege totalitatea punctelor din geometral din
care, privind spre obiect, se vad aceleasi laturi ale „planului" cladirii,
respectiv fete verticale.
Pentru a vedea, spre exemplu, fetele verticale af si gb, observatorul trebuie sa se situeze
numai in fata dreptei ab obtinuta prin prelungirea segmentelor af si gb. De asemenea,
190
observatorul va vedea fata laterala ad daca el este situat la stanga dreptei ad obtinuta prin
prelungirea segmentului ad.
Page
Rezulta ca din orice punct v luat in interiorul unghiului drept man, cladirea va aparea in
perspectiva cu fetele verticale af, gb si ad vizibile. De cele mai multe ori, alegerea centrului
de vedere v poate fi conditionata si de alti factori. In cazul de fata, daca se doreste ca pe fata
verticala ih corpul de cladire daf sa apara suprapus in perspectiva numai pe portiunea ik,
atunci centrul v trebuie luat pe raza vizuala fk, dar numai in zona de vizibilitate.
2) Se alege apoi punctul v pe raza vizuala fk sau in zona de vizibilitate, tinand

seama de campurile vizuale, in general de campul vizual orizontal, intrucat cel
vertical se ia in considerare numai cand cladirea prezinta inaltimi mari fata de
lungimea ei.
Practic, pentru fixarea centrului v, astfel incat sa fie respectata conditia legata de unghiul
vizual dvb in care trebuie inscris „planul" cladirii, se utilizeaza un calc pe care este trasat
unghiul vizual ales, cuprins intre 30° si 45°. Se suprapune calcul peste „planul" cladirii cu
grija ca laturile unghiului sa treaca prin d respectiv b, iar varful lui sa fie pe raza vizuala fk,
dupa care, prin inteparea calcului cu un ac in dreptul varfului unghiului, se obtine centrul de
vedere v.
3) Se uneste centrul de vedere v, cu punctul G, centrul geometric al planului

cladirii si se obtine raza principala de privire vG. Aceasta corespunde axului
optic, ce asigura orientarea privirii catre obiect si conditioneaza pozitia
tabloului de perspectiva.
4) Se traseaza linia x-x (baza tabloului care determina pozitia lui),

perpendiculara pe raza principala de privire vG, mai departe sau mai aproape
de v, dupa cum se urmareste ca imaginea perspectiva sa apara mai mare sau
mai mica decat dimensiunea reala a cladirii la scara respectiva. In mod
obisnuit, tabloul se ia astfel ca el sa contina fie cea mai departata muchie verticala de v, si
atunci cladirea se gaseste in spatiul intermediar iar imaginea perspectiva va fi mai mare, fie
prin muchia verticala cea mai apropiata, si atunci cladirea se va gasi in spatiul real si deci
imaginea perspectiva va aparea mai mica.
191
Page
Figura 65. Pregatirea geometralului
Perspectiva punctului
Problema reprezentarii perspectivei punctului a fost expusa in cadrul metodei lui Leonardo
da Vinci. Mai trebuie specificat doar pozitiile pe care le poate avea punctul in cele trei parti
ale spatiului determinate de tabloul de perspectiva si de planul neutru. Intrucat aceste
pozitii sunt strans legate de pozitiile pe care le au proiectiile orizontale respective, in
perspectiva este suficient sa se urmareasca perspectiva proiectiei orizontale a punctului.
Fie, in figura 66.a, planul H geometralul si T tabloul de perspectiva, ambele vazute din profil
pentru a usura intelegerea problemei.
Fie punctul A, a din spatiul real; perspectiva lui a se va gasi la intersectia razei vizuale Va cu
T, in punctul a0 situat totdeauna intre baza x-x a tabloului si linia orizontului. Deci, orice
punct din tabloul de perspectiva (figura 66.b), cu imaginea perspectiva a proiectiei
orizontale situata intre linia de pamant x-x si linia orizontului hh, corespunde unui punct din
spatiul real; este cazul punctului A0a0 corespunzator punctului A,a din spatiu.
192
Pentru un alt punct B,b situat in tabloul de perspectiva, atat proiectia orizontala b cat si
perspectiva ei b0 coincid intr-un punct pe linia de pamant (figurile 66.a.b).
Page
Daca un punct C,c se gaseste in spatiul intermediar, proiectia orizontala c cade intre baza
tabloului si baza planului neutru. Perspectiva lui c este punctul c0 situat totdeauna sub baza
x-x a tabloului, deoarece raza vizuala Vc intersecteaza tabloul numai sub x-x.
Punctul E,e din planul neutru va avea perspectiva atat a punctului din spatiu cat si a
proiectiei orizontale la infinit, intrucat razele vizuale apartin planului neutru, paralel cu
tabloul de perspectiva.
Punctul G,g din spatiul virtual apare in perspectiva cu g0 deasupra liniei orizontului, iar G0
situat sub g0, cand G se gaseste deasupra geometralului.
Se observa ca segmentul vertical Gg apare rasturnat in perspectiva, centrul de vedere V, v
gasindu-se intre obiect si tablou.
Daca punctul este la infinit, perspectiva lui apare in tablou la distanta finita, cu proiectia
orizontala pe linia orizontului. Daca presupunem ca punctul A,a se departeaza catre infinit,
la limita, raza vizuala Va va fi continuta in planul orizontului si va intersecta tabloul intr-un
punct pe linia orizontului ce se noteaza cu f.
Figura 66. Perspectiva punctelor (tablou si epura)
Perspectiva dreptelor
Se stie ca proiectia conica pe un plan oarecare a unei drepte din spatiu este tot o dreapta.
Deci pentru a se obtine proiectia conica a dreptei este suficient sa se construiasca proiectiile
conice a doua puncte de pe ea. In perspectiva se utilizeaza in mod curent doua puncte
particulare ale dreptei:
- unul din puncte se ia intersectia dreptei cu tabloul de perspectiva, punct ce poarta
denumirea de urma, deoarece perspectiva urmei este ea insasi. In figura 67, urma dreptei D
este punctul U.
- al doilea punct se ia punctul de la infinit al dreptei. Acest punct corespunde pozitiei pe care
o poate avea un punct A cand se deplaseaza nelimitat pe dreapta. In acest caz, unghiul razei
vizuale VA cu D se micsoreaza si la limita devine zero.
Rezulta ca raza vizuala a punctului de la infinit de pe dreapta D trece prin V si este paralela
193
cu D. Din intersectia acestei raze vizuale cu tabloul rezulta un punct F. Punctul F se numeste
punctul de fuga al dreptei. Dreapta FU este perspectiva dreptei D.
Page
Punctul de fuga este foarte important in perspectiva, deoarece daca se iau doua drepte D1
si D2 paralele cu D, aceste drepte au acelasi punct comun cu D la infinit, iar perspectiva
acestui punct fiind punctul F, rezulta ca perspectivele celor trei drepte paralele D, D1 si D2
apar concurente in F. Deci orice dreapta D1 sau D2 paralela cu D va avea ca perspectiva o
dreapta ce rezulta din unirea punctului U1 sau U2 (urmele dreptelor respective) cu punctul
de fuga F.
Figura 67. Perspectiva dreptelor
In concluzie: perspectivele dreptelor paralele din spatiu apar concurente, intr-

un punct numit punct de fuga care se obtine proiectand conic, din centrul V,
punctul de la infinit comun dreptelor paralele.
In schita si in epura de perspectiva din figura 68, unde s-a considerat planul vertical de
proiectie ca tablou de perspectiva, s-a obtinut perspectiva unei drepte oarecare D.
194
Page
Figura 68. Perspectiva dreptei oarecare D.
Trebuie subliniat ca la dreapta, pentru a se putea citi pozitia ei in epura de perspectiva, nu

este suficienta numai imaginea perspectiva a dreptei D din spatiu, ci este necesara si
perspectiva proiectiei ei orizontale d.
Pentru perspectiva dreptei din spatiu s-au folosit urma ei U pe tablou (determinata ca in
dubla proiectie ortogonala cu ajutorul urmei u a proiectiei orizontale d a dreptei) si punctul
de fuga Fd (punctul de intersectie cu tabloul de perspectiva al razei vizuale dv,d’v, dusa prin
centrul de vedere v,v’, P, paralela la d, d').
Dreapta D0 care uneste pe Fd cu U este perspectiva dreptei din spatiu. Pentru perspectiva
proiectiei orizontale d a dreptei se procedeaza la fel ca pentru dreapta din spatiu; se
determina urma u si punctul de fuga fd. Punctul de fuga fd rezulta pe linia orizontului din
intersectia cu tabloul de perspectiva a razei vizuale dv, d'v duse prin v, P paralela la d, x-x.
Dreapta d0 care uneste pe fd cu u este perspectiva proiectiei orizontale d a dreptei D din
spatiu.
1.19 Perspectiva planului si a figurilor plane
Perspectiva planului
In proiectia conica, un plan se defineste prin proiectia conica a elementelor care il
determina: trei puncte, doua drepte concurente etc.
In perspectiva, planul R (figura 69) se reprezinta in general prin perspectiva urmei orizontale
Rh si prin perspectiva dreptei sale de la infinit (dreapta de la infinit este dreapta comuna
planelor din spatiu paralele intre ele). Perspectiva urmei orizontale Rh a planului se obtine
(figura 69, a), unind pe fr (punctul de fuga al urmei Rh) cu Rx (urma dreptei Rh pe tablou).
Perspectiva dreptei de la infinit a planului R rezulta din intersectia cu tabloul a planului care
contine centrul de vedere V si este paralel cu planul respectiv. Aceasta dreapta, se noteaza
cu Fr (indicele corespunde notatiei planului) si se numeste dreapta de fuga a planului.
Dreapta de fuga si perspectiva urmei orizontale a planului au un punct comun in fr pe linia
195
orizontului, pe unde trec perspectivele tuturor dreptelor de nivel ale planului.

Orice dreapta a planului apare in perspectiva cu punctul ei de fuga pe dreapta de fuga a
Page
planului si cu perspectiva urmei orizontale pe perspectiva urmei orizontale a planului.

In epura (figura 69, b) se construieste fr cu ajutorul razei vizuale dr, d'r paralela cu Rh si
apoi, unind pe fr cu Rx, se obtine Rh0 - perspectiva urmei orizontale. Paralela la Rv dusa prin
fr constituie dreapta de fuga Fr a planului.
Figura 69. Perspectiva planului R.
Trecand la planele particulare se stabilesc urmatoarele proprietati particulare in

perspectiva:
- Planele de nivel au ca dreapta de fuga linia orizontului si deci dreptele de nivel
apartinand diferitelor plane de nivel au punctele de fuga pe linia orizontului.
- Planele verticale paralele intre ele au ca dreapta de fuga o dreapta verticala
(perpendiculara pe x-x), deoarece urmele verticale ale planelor verticale sunt
perpendiculare pe x-x.
- Orice dreapta dintr-un plan vertical va avea punctul de fuga F al dreptei din
spatiu pe aceeasi verticala cu f, punctul de fuga al proiectiei orizontale, deoarece
ambele puncte de fuga trebuie sa se gaseasca pe dreapta de fuga a planului
vertical.
Perspectiva figurilor plane din geometral

Imaginea perspectiva a unei figuri poligonale plane din spatiu se obtine fie prin unirea
perspectivelor varfurilor poligonului, fie prin perspectivele laturilor lui.
Se recomanda, in cazul al doilea, sa se foloseasca, ori de cate ori este posibil, punctele de
fuga ale diferitelor laturi ale figurii, deoarece perspectivele dreptelor paralele se determina
mai simplu si mai precis. Punctele de fuga ale laturilor figurii trebuie sa se gaseasca pe
dreapta de fuga a planului (conditia ca figura din spatiu sa fie plana).
Daca se considera figura poligonala in geometral, toate laturile figurii vor avea punctele de
fuga pe linia orizontului.
Fie un patrat de nivel abce (figura 70, a) situat in geometral.
Pentru ca patratul sa apara vazut dintr-o parte, centrul de vedere se ia in zona determinata,
196
de exemplu, de prelungirea laturilor ab si bc si cu v mai apropiat de prelungirea laturii bc,

pentru ca latura ab sa fie vazuta mai mult.
Page
Se ia apoi arbitrar baza x-x a tabloului, asa cum s-a stabilit, perpendiculara pe raza principala
de privire vG.
Figura 70.a,b,c. Perspectiva unui patrat ABCE.
Pentru a pune patratul abce, a'b'c'e' in perspectiva prin laturile lui, se procedeaza astfel:
- Se determina, intai, punctele de fuga fx ab si fx bc ale perechilor de laturi paralele si urmele
Uab, Uce, Uae si Ubc ale laturilor patratului pe baza x-x.
- Deoarece tabloul apare in epura cu x-x inclinata fata de linia de pamant Ox, acesta poate fi
luat separat de geometral cu x1-x1 paralela la marginea de jos a hartiei (figura 70, b).
- Trecerea din geometral al urmelor dreptelor, precum si a punctelor de fuga respective de
pe x-x in geometral, pe x1-x1, se face folosind ca punct de reper, punctul Px pe x-x, respectiv
Px pe x1-x1.
- Linia orizontului in tablou se ia fata de x1-x1 la o distanta egala cu vxv' (cota centrului de
vedere).
- Folosind in tablou perspectivele dreptelor corespunzatoare laturilor patratului, se
determina prin intersectia lor varfurile imaginii perspective a patratului precum si laturile
lui.
Aceasta metoda de pregatire a geometralului separat de tablou prezinta avantajul ca se pot
obtine imagini perspective marite de cate ori dorim (figura 70, b, c).
Deci, pentru a obtine o imagine perspectiva a patratului marita de doua ori, va trebui ca
distantele ce se iau din geometral de pe x-x sa fie transpuse pe x2-x2 marite de doua ori in
tabloul de perspectiva separat de geometral, iar linia orizontului h2—h2 se va trasa la o
distanta de x2-x2 de doua ori cota centrului de vedere, deci distanta vxv' dublata (figura 70,
c).
197
Page
Perspectiva elementelor din spatiu

Perspectiva elementelor din spatiu se construieste folosind perspectivele punctelor
caracteristice ale acestora. Majoritatea procedeelor utilizate au la baza un principiu comun,
si anume: punctul poate fi definit geometric ca intersectia a doua drepte, deci perspectiva
unui punct dat se poate obtine din intersectia perspectivelor a doua drepte ce trec prin el.
Unele din aceste procedee folosesc construirea directa a perspectivelor punctelor din spatiu
ce determina cladirea, fiind indicate mai ales pentru punerea in perspectiva a volumelor
simple, altele pornesc intai cu construirea in perspectiva a „planului" cladirii, urmand apoi ca
prin constructii directe in tablou sa rezulte si ridicarea volumului in spatiu; acestea din urma
se recomanda pentru perspectivele cladirilor complexe sau ansambluri de cladiri. Toate se
bazeaza pe perspectiva dreptei, fie in cazul general, fie in cazurile particulare. Se vor analiza
procedeele cel mai frecvent utilizate pentru construirea volumelor simple.
Perspectiva directa a punctelor din spatiu

Pentru simplificarea constructiilor grafice necesare punerii in perspectiva a unui punct din
spatiu cu ajutorul a doua drepte este indicat a se utiliza dreptele particulare: de nivel,
principala si verticala. Perspectiva punctului rezulta din intersectia perspectivelor celor doua
drepte duse prin punct.
In functie de alegerea celor doua drepte particulare care sa determine punctul din spatiu, se
deosebesc urmatoarele procedee:
a. Procedeul ce utilizeaza pentru definirea punctului o verticala si o dreapta principala.

Pentru a construi perspectiva verticalei d,d' (figura 71) dusa prin punctul a, a' se foloseste
punctul Rx, rezultat din intersectia urmei orizontale Rh (dreapta ce trece prin punctele v si
a) a planului vertical vizual al dreptei, cu x-x, baza tabloului (figura 71, a). Perpendiculara din
Rx pe x1-x1 reprezinta perspectiva verticalei d,d' in tabloul separat (figura 71,b).
198
Figura 71.a,b. Procedeul vP.

Page
Trecand la perspectiva dreptei principale p,p', se construieste uPX (urma proiectiei

orizontale p a dreptei principale pe x-x), care apoi se transpune in tabloul separat atat in
punctul uPX pe x1-x1 pentru proiectia orizontala, cat si in punctul Up pe aceeasi linie de
ordine cu uPX pentru dreapta din spatiu.
Dreptele P1UP si P1uPX , perspectiva dreptei principale din spatiu, respectiv a proiectiei ei
orizontale, intersecteaza dreapta D1 (perspectiva verticalei) in punctul A1, a1, perspectiva
punctului.
Pentru simplificarea vorbirii, sa denumeste acest procedeu, procedeul vP (v este centrul de
vedere utilizat pentru perspectiva verticalelor, iar P punctul de fuga al dreptelor de capat).
b. Procedeul ce foloseste pentru determinarea punctului o verticala si o orizontala

oarecare (figura 72, a,b).
Perspectiva verticalei in tabloul separat se obtine ca in cazul precedent, ducand prin Rx
dreapta D1 perpendiculara pe x1 –x1 (figura 72, b). Unind in tabloul separat punctele Un si
un x cu fn (punctul de fuga al orizontalei n,n'), se obtin dreptele: N1, perspectiva orizontalei
duse prin A si n1, perspectiva proiectiei ei orizontale duse prin a1.
Din intersectia dreptelor N1 si n1 cu dreapta D1, rezulta punctele A1 si a1, care reprezinta
perspectiva punctului a, a' din spatiu.
Prescurtat, se denumeste procedeul vF (v este centrul de vedere, iar F , punctul de fuga al
orizontalelor).
Observatie: Segmentul A1 a1 este perspectiva segmentului vertical Aa din spatiu.
Figura 72.a,b. Procedeul vF.
c. Procedeul ce foloseste pentru determinarea punctului o dreapta principala si o dreapta

orizontala oarecare (figura 73, a, b).
Perspectiva unui punct a, a' (figura 73,a) pe tabloul de baza x-x se obtine din intersectia
perspectivelor celor doua drepte, p,p' principala si n,n' orizontala, duse prin punct. Punctul
A1 (perspectiva punctului A din spatiu) rezulta din intersectia dreptelor P1UP si fnUn
(perspectivele dreptei principale p,p' respectiv a dreptei de nivel n,n' din spatiu duse prin a,
a’), iar punctul a1, din intersectia perspectivelor proiectiilor orizontale ale dreptelor
199
respective. Punctele A1 si a1 trebuie sa se gaseasca pe aceeasi verticala, segmentul A1 a1

fiind perspectiva segmentului vertical Aa din spatiu.
Page
Prescurtat, se denumeste acest procedeu Pf.

Figura 73.a,b. Procedeul Pf.
d. Procedeul ce foloseste pentru determinarea punctului doua drepte de nivel de directii

ce fac intre ele un unghi de n°.
Se folosesc doua orizontale care fac intre ele un unghi de 90°, de aceea procedeul poarta
denumirea de ff90°. Procedeul ff90° desi ar fi cel mai indicat pentru punerea in perspectiva
a cladirilor, deoarece acestea prezinta muchii orizontale perpendiculare intre ele, nu poate fi
utilizat intotdeauna deoarece rezulta o distanta foarte mare intre punctele de fuga fx si
f90°x corespunzatoare orizontalelor ce definesc punctele din spatiu, de unde si posibilitatea
ca unul din punctele de fuga sa nu intre in cadrul de lucru.
e. Procedeul fM.
Acest procedeu corespunde cazului in care punctul din spatiu este definit prin doua drepte
orizontale dintre care directia uneia este determinata ce pozitia celeilalte, si anume:
- daca prima orizontala poate fi luata la alegere, a doua orizontala se ia la fel inclinata fata
de prima si fata de tablou. Punctul de fuga M1 se numeste punct de masura, pentru ca el
este punctul de fuga al dreptelor de nivel ce transpun segmentele de pe baza x-x a tabloului,
egal pe dreapta orizontala d si invers, dand posibilitatea sa masuram segmentele orizontale
date in perspectiva prin aducerea lor de pe suportul orizontal d1 pe baza x1-x1 a tabloului cu
ajutorul punctului de masura respectiv.
f. Procedeul PD.
Este un caz particular al procedeului fM, si anume cand orizontala d,d' devine
perpendiculara pe tablou, deci o dreapta principala, iar dreapta mama’ devine o dreapta la
45° atat fata de dreapta principala cat si de tablou. Punctul de fuga al dreptei la 45° se
noteaza cu D+ sau D-, dupa cum dreapta respectiva face un unghi de 45° pozitiv sau negativ
cu x-x masurat in sens trigonometric si se numeste punct de distanta.
200
Perspectiva cu ajutorul elementelor din planul orizontal

Page
Daca se tine seama ca perspectiva oricarui element geometric din spatiu trebuie legata de
perspectiva proiectiei lui pe planul orizontal, deoarece numai in acest caz poate fi
determinata pozitia elementului respectiv fata de sistemul de referinta, rezulta ca si

perspectiva unei cladiri trebuie sa fie insotita de perspectiva „planului" cladirii, adica de
perspectiva proiectiei lui pe planul orizontal. Din aceasta cauza, de multe ori in practica, se
obisnuieste ca perspectiva unei cladiri sa fie executata pe baza perspectivei „planului"
cladirii; deci, intai se construiesc perspectivele tuturor elementelor cladirii din planul
orizontal de proiectie si apoi, prin utilizarea diferitelor constructii grafice in tabloul de
perspectiva, se determina si perspectiva verticala a cladirii.
Aceasta metoda este cu atat mai indicata cu cat „planul" cladirii este mai
complex sau cand este cazul punerii in perspectiva a unor ansambluri mari de
cladiri. Pentru punerea in perspectiva a elementelor din geometral poate fi
utilizat oricare din procedeele analizate, cu deosebirea ca punctele din planul
orizontal de proiectie se definesc numai cu ajutorul dreptelor orizontale de
cota nula, fie in pozitii oarecare, fie perpendiculare fata de baza tabloului. Este de remarcat
faptul ca urmele acestor drepte se gasesc numai pe baza x-x a tabloului, iar punctele de fuga
respective, numai pe linia orizontului h—h.
Una dintre caile cele mai simple pentru punerea in perspectiva orizontala a unui volum
complex, si in special pentru ansambluri, este aceea cu ajutorul unui caroiaj, determinat de
retele de drepte de directii perpendiculare intre ele.
Una din retele se considera alcatuita din drepte paralele cu baza x-x a tabloului, iar cea de-a
doua, cu drepte perpendiculare pe baza x-x a tabloului. Apoi aceste retele se pun in
perspectiva (figura 74).
201
Page
Figura 74. Perspectiva cu ajurorul retelei

1.20 Reprezentarea in perspectiva a unui ansamblu de corpuri geometrice
Fie in figura 75 o cladire cu doua corpuri reprezentata in dubla proiectie ortogonala.

Indiferent de procedeul care se va folosi pentru construirea imaginii perspective este
necesar, mai intii, sa se fixeze elementele de baza ale sistemului perspectiv.
Pentru aceasta:
Se determina zona de vizibilitate prin prelungirea laturilor ab si eh astfel ca sa apara vazute
in perspectiva fetele ab, eif, eh si ad ale cladirii. Pentru ca imaginea perspectiva a corpului
abcd sa se suprapuna pe fatada ef a corpului efgh pana in dreptul verticalei punctului m,
punctul de vedere v se ia pe dreapta ce uneste punctele m si b.
202
Page
Figura 75. Alegerea punctului de vedere
Pentru fixarea punctului v trebuie sa se tina seama de ambele unghiuri vizuale, deoarece
cladirea contine si un corp inalt.
Unghiul vizual orizontal de 37° se asigura daca v se ia pe arcul de cerc capabil de unghi de
37° - hc37 f - ce trece prin punctele h si f.
Pentru a asigura unghiul vizual vertical, se construieste in planul frontal Fhab ce trece prin
verticala punctului a si care apare in adevarata marime in proiectie verticala, arcul de cerc
capabil de unghi de 28° ce apare in proiectie verticala in adevarata marime dupa arcul a'c'28
a'1 dus prin a' si a’1 (a’1 simetricul lui a' fata de h'-h').
Din intersectia acestui arc de cerc cu h'-h' rezulta punctul o'f ce se coboara in proiectie
orizontala pe Fh in of. Prin luarea punctului v pe arcul de cerc ch28o cu centrul in a si raza aof
se asigura ca volumul sa fie inscris in unghiul vizual vertical.
Dar, punctul v nu poate fi luat pe cele doua arce de cerc, c37o sau ch28o, decat in punctul lor
de intersectie. Cum aceste doua arce de cerc nu se intersecteaza in zona de vizibilitate, se
traseaza cu aproximatie curba intermediara ch, la egala distanta de arcele de cerc c37o si
ch28o, si din intersectia ei cu dreapta am rezulta pozitia proiectiei orizontale v a punctului de
vedere.
Se uneste v cu h si f, punctele extreme spre stanga, respectiv spre dreapta observatorului
ale ansamblului, obtinandu-se unghiul vizual optim.
Se traseaza apoi bisectoarea unghiului vizual optim – hvf - ca raza principala de privire.
Se determina baza x-x a tabloului, perpendiculara pe bisectoarea unghiului hvf, astfel ca
razele extreme vh si vf sa o intersecteze in punctele Ph x respectiv Pfx la o distanta egala cu
latimea imaginii perspective care trebuie obtinuta.
Toate aceste operatii sunt necesare in alegerea elementelor sistemului perspectiv pentru ca
imaginea perspectiva construita sa fie cat mai naturala.
In ceea ce priveste construirea imaginii perspective se poate aplica orice procedeu din cele
expuse: vP, vf, Pf, fM sau PD.
In figura 76, s-a utilizat metoda vf, prin construirea directa a perspectivelor punctelor din
spatiu ce determina cladirea.
Elementele sistemului perspectiv luate in figura 76 sunt aceleasi cu cele obtinute in figura
75.
Se construieste mai intai perspectiva corpului de cladire abcdABCD, un paralelipiped
dreptunghic (figura 76,b), considerand ca prin fiecare punct trec drepte verticale si
orizontale de directie ad.
Punctul de fuga al orizontalelor se obtine cu ajutorul lui fx determinat din intersectia

paralelei la dreapta ad dusa prin v cu baza x-x a tabloului.
Se transpune fx in tabloul de perspectiva luat separat, prin pastrarea distantei Pxfx (figura
76,b), dupa care se ridica pe linia orizontului h-h in f.
Pentru a construi perspectivele punctelor A si B se folosesc orizontala AD si verticalele
punctelor.
203
Perspectiva orizontalei AD se obtine astfel:

Page
Dreapta ad, proiectia orizontala a dreptei AD din spatiu, are ca urma pe tablou punctul uad
ce se transpune in tabloul luat separat atat pe x-x in uad (urma proiectiei orizontale ad) cat si
la nivelul H1 in punctul Uad (urma dreptei AD in spatiu).
Dreptele fUad si fuad sunt perspectivele dreptelor AD din spatiu, respectiv a proiectiei
orizontale ad.
Perspectivele dreptelor verticale din a si d se obtin cu ajutorul planelor vizuale verticale ce

au urmele orizontale Rah si Rdh (obtinute prin unirea lui v cu a respectiv d). Urmele orizontale
Rah si Rdh intersecteaza baza x-x a tabloului in punctele Rax respectiv Rdx ce se transpun in
tabloul luat separat fata de Px pastrand distantele PX Rax si Px Rdx.
Figura 76. Etape de constructie a perspectivei cladirii
Verticalele duse prin Rax si Rdx (perspectivele verticalelor din A, respectiv D) intersecteaza
dreptele fUad si fuad in punctele A si D, respectiv a si d (perspectivele punctelor). Aa este
perspectiva segmentului vertical Aa din spatiu.
In mod analog, se obtine si perspectiva segmentului B b din spatiu. Se construieste

204
perspectiva orizontalei BC, bc unind punctul de fuga f cu Ubc respectiv ubc (urmele
orizontalei). Unind pe v cu b se obtine Rbh ce intersecteaza baza x-x in Rbx ce se transpune in
tabloul luat separat. Verticala din Rbx (perspectiva verticalei punctului B,b) intersecteaza
Page
dreptele fUbc si fubc (perspectiva orizontalei ce trece prin B,b) in punctele B, b, rezultand
perspectiva verticalei limitata de B si b.
Se intaresc perspectivele muchiilor AB, ab si AD care se vad precum si muchiile verticale Aa

si Bb (figura 76,b).
Se trece la perspectiva celui de al doilea corp efghEFGH (figura 76,c) folosind perspectivele
fUeh, fueh si fUfg, fufg ale orizontalelor EH, eh respectiv FG, fg obtinute prin unirea punctului
de fuga f cu urmele Ueh, ueh respectiv Ufg, ufg ale acestor drepte si verticalele duse prin Rhx,
Rex si Rfx ce reprezinta perspectivele verticalelor duse prin H, E respectiv F. Prin unirea
punctelor determinate se obtine imaginea perspectiva hef, HEF (fetele vazute ale celui de-al
doilea corp).
Direct in perspectiva, se poate obtine imbinarea celor doua corpuri cu ajutorul punctului I,i
rezultat din intersectia dreptei EF, ef cu dreapta fUid, fuid (perspectiva orizontalei ce trece
prin punctul I, i paralela cu ad).
205
Page
CAPITOLUL II
RELEVAREA CONSTRUCTIILOR
2.1 Notiuni introductive

Releveele constructiilor se executa in urmatoarele scopuri:
• inscrierea in Cartea Funciara in vederea intabularii dreptului de proprietate;
Cu toate acestea, releveele se pot executa si la imobile de tip curti-constructii, dar numai in anumite
situatii, cum ar fi:
• dobandire credite bancare;
• dezmembrarea imobilului in doua sau mai multe imobile atunci cand hotarul trece printr-o
constructie sau cand constructia se dezmembreaza pe nivele;
• solicitarea expresa a proprietarului;
Alte situatii cand se executa relevee la cererea beneficiarului:
• utilitatea in amenajari interioare;
• restructurarea spatiului interior;
• gestionarea spatiului interior pe categorii de suprafete si importanta;
Realizarea releveelor cuprinde de obicei doua etape distincte:

- Etapa de teren:
In aceasta etapa se vor efectua toate masuratorile necesare la teren pentru
determinarea releveului constructiei in conformitate cu solicitarile beneficiarului.
- Etapa de birou:
In aceasta etapa se va efectua prelucrarea masuratorilor efectuate in teren si se
va intocmi dosarul in conformitate cu solicitarile beneficiarului.
Pentru executarea releveelor si schitelor de interior, cunostintele de desen tehnic, cu

reprezentarile specifice din constructii si arhitectura, sunt indispensabile!
2.2 Standarde generale utilizate in desenul tehnic
Scopul, obiectul si importanta desenului tehnic

Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana, la care se folosesc metodele
geometriei descriptive si o serie de reguli si conventii stabilite prin standardele de
stat, in vederea reprezentarii unor obiecte, suprafete etc. cat si pentru
transmiterea conceptiilor tehnice.
Desenul tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea in tehnica a tuturor
elementelor privind proiectarea, executia si controlul unei lucrari/produs.
Aceasta disciplina pune la dispozitia tuturor celor ce lucreaza in tehnica, indiferent de nivelul
pregatirii lor profesionale, metode grafice atat pentru reprezentarea unei conceptii tehnice
cat si pentru interpretarea ei, in vederea materializarii acesteia.
206
In desenul tehnic, reprezentarile sunt insotite de toate explicatiile necesare privind

metodele de fabricatie, procedeele tehnologice folosite, calitatea suprafetelor, precizia,
Page
indicatii asupra tratamentelor speciale ce trebuie sa fie aplicate etc.

Cu ajutorul desenului tehnic se studiaza fazele de fabricatie, de la materia bruta la produsul

finit. Pe masura dezvoltarii industriei si tehnicii, desenul tehnic s-a perfectionat si s-a extins
ca utilizare si in alte domenii ale tehnicii.
Tinand seama de faptul ca atat proiectarea cat si executia diferitelor constructii angreneaza
colective tot mai largi de ingineri, tehnicieni si muncitori, care in multe cazuri nu se gasesc in
aceeasi localitate sau nici macar in aceeasi tara, desenul tehnic a devenit un mijloc
indispensabil de legatura intre conceptia si executia tehnica, realizate pe plan national sau
international.
Ca urmare faptului ca regulile de reprezentare in desenul tehnic au in majoritatea cazurilor
valabilitatea generala si ca pe zi ce trece se tinde spre internationalizarea lor totala, se poate
afirma ca desenul tehnic a devenit un limbaj tehnic international.
Standardele. Rolul si importanta lor in desenul tehnic

Datorita dezvoltarii productiei industriale, s-a impus ca o necesitate fireasca unificarea
modului de reprezentare in tehnica desenului si ca atare, aplicarea unor norme si prescriptii
la proiectare si executie, in conditii identice, a elementelor componente si a ansamblurilor.
Incepand cu anul 1990, multe dintre standardele romanesti pentru desen tehnic, au fost
reactualizate in conformitate cu cerintele I.S.O.
Standardele de desen servesc ca baza atat la reprezentarile obisnuite ale pieselor,
subansamblurilor, ansamblurilor, instalatiilor etc. cat si la reprezentarile schematice in toate
domeniile de specialitate tehnica.
Aplicarea regulilor, prevazute in STAS - uri, este obligatorie, punand la dispozitia
proiectantilor, executantilor si tehnicienilor de toate categoriile, elemente tipizate cat mai
simplificate si uniformizate pentru exprimarea conceptiei tehnice si care duc la economie de
munca si de timp si implicit ia reducerea costului produselor.
Clasificarea desenelor tehnice

Clasificarea desenelor tehnice se face dupa mai multe criterii care, la randul lor, pot fi
combinate, ca de exemplu: un desen de executie poate fi un desen de piesa, un desen de
ansamblu, un desen de constructii etc.
Conform STAS 415-80 desenele tehnice se pot clasifica astfel
dupa domeniul la care se refera desenul:

−desen industrial, care se refera la reprezentarea obiectelor si a conceptiei
tehnice, privind structura, constructia, functionarea si realizarea obiectelor din
domeniul constructiilor de masini, constructiilor navale. constructiilor
aerospatiale, din domeniul electrotehnic si energetic, constructiilor metalice in
general etc.
−desenul de constructii, care se refera la reprezentarea constructiilor de cladiri,
a lucrarilor de arta(poduri, tunele etc), a cailor de comunicatii, a constructiilor
hidrotehnice etc.
−desenul de arhitectura, care se refera la conceptia functionala si estetica a
constructiilor, la evidentierea elementelor decorative si de finisare etc.
207
−desenul de instalatii, care are ca obiect reprezentarea ansamblurilor sau a

elementelor de instalatii aferente unitatilor industriale, constructiilor etc.
Page
−desenul cartografic, care se refera la reprezentarea regiunilor geografice sau a

suprafetelor de teren cu formele de relief, constructiile si amenajarile existente
etc.
−desenul de sistematizare (urbanistic), care se refera la reprezentarea
conceptiilor de ansamblu si de detalii in vederea amenajarii teritoriilor, centrelor
populate, unitatilor industriale sau agricole etc.
dupa modul de prezentare a desenului.

−desenul de proiectie ortogonala, in care elementele si dimensiunile obiectelor
rezulta din reprezentarea acestora prin proiectii perpendiculare pe unui sau mai
multe plane de proiectie;
−desenul in perspectiva, in care elementele si dimensiunile obiectului rezulta
dintr-o singura reprezentare ce da imaginea spatiala a obiectului respectiv,
obtinuta prin proiectie in perspectiva sau axonometrica a acestuia pe planul de
proiectie.
dupa modul de intocmire:

−schita, care este un desen ce se intocmeste, in general, cu mana libera, pastrand
proportiile intre dimensiunile obiectului, in limitele aproximatiei vizuale si care
serveste drept baza pentru executarea desenului la o scara standardizata.
−desenul la scara, se intocmeste cu ajutorul instrumentelor de desen, la o scara
standardizata.
dupa modul de detaliere a reprezentarii.

−desenul de ansamblu, care serveste la reprezentarea formei, structurii si
functionalitatii unui ansamblu (obiect) compus din mai multe piese sau elemente;
−desenul de piesa sau element, are ca scop reprezentarea si determinarea formei
si marimii unei piese sau a elementului respectiv.
dupa destinatie:
−desenul de studiu, intocmit de regula la scara, serveste drept baza pentru
executarea desenului definitiv;
−desenul de executie, intocmit la scara, cuprinzand toate datele necesare
executiei obiectului reprezentat;
−desenul de montaj, intocmit in scopul precizarii modului de asamblare sau
amplasare a partilor componente ale obiectului reprezentat;
−desenul de prospect sau catalog, intocmit in scopul prezentarii si identificarii
obiectului reprezentat
dupa continut
−desenul de operatii, care contine datele necesare executarii unei singure
operatii, ca de exemplu: turnarea, forjarea, aschierea etc.
−desenul de gabarit, contine numai cotele corespunzatoare dimensiunilor
208
maxime de contur ale obiectului de reprezentat;

−schema, este un desen simplificat prin care obiectul este reprezentat cu ajutorul
Page
unor simboluri si semne conventionale, specifice domeniului din care face parte
obiectul;
−desenul de releveu. intocmit dupa un obiect existent;

−epura, contine rezolvarea grafica a unor probleme de statica, geometrie etc.
−graficul (nomograma, diagrama, cartograma etc.), care contine reprezentarea
variatiei unei marimi in functie de alte marimi.
dupa valoarea ca document:

−desenul original, este considerat ca document de baza, in care sunt inscrise in
original semnaturile legale si poate fi intocmit in creion, in tus, in tente si poate
fi folosit pentru multiplicare;
−desenul original-duplicat, are valoare legala ca si desenul original distrus sau
disparut;
−desenul duplicat, identic cu cel care a servit in executia sa, obtinut prin
copierea acestuia si serveste la multiplicare, fiind executat pe baza unui desen
original sau a unui desen original-duplicat;
−copia, reprodusa dupa desenul de baza (desenul original, original-duplicat sau
desenul duplicat) printr-unul din sistemele de multiplicare, in scopul folosirii
curente in locul desenului de baza.
2.3 Formatele desenelor tehnice

Desenele tehnice se executa in general manual, in creion sau in tus folosind instrumente de
desen sau cu ajutorul calculatorului prin utilizarea unor programe specifice de grafica.
Desenele executate manual pot fi realizate pe coala de hartie sau de calc in functie de faza
in care se afla acestea. Desenele realizate cu ajutorul calculatorului pot fi tiparite cu ajutorul
unor terminale cum ar fi: imprimante sau plotter. In functie de complexitatea ansamblului,
subansamblului, sau a piesei se vor reprezenta un numar de proiectii care trebuie sa se
incadreze intr-un anumit format de hartie.
Formatul reprezinta spatiul delimitat de coala de desen prin conturul de

decupare care are dimensiunile a x b reprezentat cu ajutorul unei linii continue
subtiri. Acest contur este utilizat la decuparea copiei desenului original (figurile
1,2).
Prin SR ISO 5457-94 sunt stabilite doua tipuri de formate:

- formate de baza (seria A, ISO), avand dimensiunile indicate in tabelul 1 (cu
recomandarea ca utilizarea formatului A5 sa fie evitata pe cat posibil);
- formate derivate
Pentru delimitarea formatelor, se ia, drept modul, formatul A4.
In cazul in care, pentru desene, nu este posibila folosirea formatelor de baza, se
vor utiliza formatele derivate.
Formatele derivate se obtin din formatele de baza prin marirea uneia dintre dimensiunile a
sau b ale acestora cu un multiplu intreg al dimensiunii corespunzatoare modulului, conform
tabelului 1
209
Page
Tabelul 1 Dim. axb Suprafata Numar

Simbol [mm] [m2] module
A0 841x1189 1 16
A1 594 x 841 0,5 8
A2 420 x 594 0,25 4
A3 297 x 420 0,125 2
A4 210 x 297 0,0625 1
A5 148 x 210 0,3125 0,5
Elementele grafice ale unui format

Elementele grafice care se executa pe un format sunt (figura 1):
* zona neutra, cuprinsa intre conturul de decupare si chenar si are latimea de

10 mm la toate formatele, cu exceptia formatelor A4 si A4 x n (formate
prelungite), unde are latimea de 5 mm,
* chenarul, care delimiteaza campul desenului si se traseaza cu linie continua
groasa,
* fasia de indosariere, amplasata pe latura din stanga indicatorului avand
dimensiunile de 20 x 297 mm; delimitarea acestui spatiu se face cu linie continua
subtire iar pentru o perforare mai precisa a copiei se marcheaza si mijlocul
acestui spatiu,
* indicatorul desenului, care se reprezinta, de obicei, in coltul din dreapta, lipit
de chenar (figura 2),
* simbolul formatului, care se inscrie sub indicator, cu dimensiunea nominala de
3,5 mm si la o distanta de 5 mm fata de chenar,
* reperele de centrare, dispuse la mijloacele laturilor formatului de desen au
scopul de a pozitiona corect formatelor la multiplicarea sau la microfilmarea lor;
reprezentarea acestora se face cu linie continua groasa, incepand de la conturul
de decupare a copiei si depasind chenarul cu 5 mm,
* reperele de orientare, reprezentate sub forma unor triunghiuri trasate cu linie
continua subtire, sunt amplasate pe laturile formatului cu dimensiunea a si b;
aceste repere coincid cu reperele de centrare, ele indicand pozitia in care
trebuie tinut desenul pentru a putea fi citit (unul din repere este dirijat catre
desenator iar al doilea catre partea stanga a acestuia),
* gradatia metrica de referinta, se recomanda a fi executata pe toate formatele
care au lungimea de minimum 100 mm si este divizata in centimetri si cu latimea
de 5 mm; se reprezinta cu linie continua groasa in zona neutra, lipita de chenar
si simetrica fata de un reper de centrare.
210
Page
Figura 1. Elementele grafice ale unui format de desen
Figura 2. Dimensiunile formatelor A4 si A3
2.4 Linii utilizate in desenul tehnic
Pentru executarea desenelor tehnice se folosesc mai multe tipuri de linii (linie
continua, linie intrerupta, linie punct si linie doua puncte ) a caror grosime este
impartita in doua clase: linie groasa si linie subtire (STAS 103-84).
211
Fiecare linie folosita la intocmirea desenelor tehnice de un anumit tip si de o anumita clasa
Page
de grosime, sau de o combinatie a celor doua clase, se simbolizeaza printr-o litera, astfel:
* cu litera A, se simbolizeaza linia continua groasa, avand grosimea b = 0,18 ÷ 2

mm (b fiind grosimea de baza a liniilor),
* cu litera B, linia continua subtire, avand grosimea egala cu b/3,
* cu litera C, linia continua subtire ondulata,
* cu litera D, linia continua subtire trasata in zig-zag,
* cu litera E, linia intrerupta groasa,
* cu litera F, linia intrerupta subtire,
* cu litere G, linia-punct subtire,
* cu litere H, linia-punct mixta,
* cu litera I, linia-punct groasa,
* cu litera K, linia-doua puncte subtire.
Grosimea liniilor de tipul A se alege din urmatorul sir de valori: 2; 1,4; 1; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25;
0,18 mm, in functie de marimea, complexitatea si natura desenului. Grosimea de baza b a
liniilor trebuie sa fie aceeasi pentru toate reprezentarile unei piese (pentru un desen dat) si
sunt desenate la aceeasi scara.
In cazul liniei intrerupte, liniei punct si liniei doua puncte, lungimea segmentului si a
intervalelor se mentin la valori dimensionale constante pentru acelasi desen. Linia punct si
liniile doua puncte incep si se termina cu segmente. Rezultatul intersectiei a doua segmente
apartinand la doua astfel de linii va fi punctul lor de intersectie, iar distanta dintre doua linii
paralele trasate pe un desen nu trebuie sa fie mai mica decat dublul grosimii liniei celei mai
groase. Se recomanda ca aceasta distanta sa fie de minimum 1 mm (Tabelul 2).
212
Page
Tabelul 2. Utilizarea uzuala a liniilor in desenul tehnic

2.5 Indicatorul si tabelul de componenta al desenului tehnic

Indicatorul se aplica pe toate desenele care alcatuiesc documentatia tehnica, avand ca scop
cuprinderea si redarea datelor necesare identificarii acestuia.
In standardul SR ISO 7200:1994 se stabileste ca indicatorul sa fie alcatuit din
unul sau mai multe dreptunghiuri alaturate, care pot fi subdivizate in rubrici.
In indicator, informatiile sunt grupate in doua zone:
- zona de identificare si
- zona de informatii suplimentare.
Zona de identificare va cuprinde:

- numarul de inregistrare sau de identificare a desenului,
- denumirea desenului,
- numele proprietarului legal al desenului.
Zona de informatii suplimentare va cuprinde:
- informatii indicative,
- informatii tehnice,
- informatii de ordin administrativ.
Informatiile indicative se refera la simbolul care indica metoda de proiectare, scara
principala a desenului, unitatea de masura a dimensiunilor liniare, daca este diferita de
milimetru. Aceste informatii nu sunt obligatorii, ele fiind trecute pe desen numai in cazul in
care reprezentarea nu poate fi inteleasa.
Informatiile tehnice se refera la: metoda de indicare a starii suprafetelor, a tolerantelor
geometrice de forma si pozitie relativa, a tolerantelor generale referitoare la dimensiuni
liniare si unghiulare, precum si la orice standard din acest domeniu.
Informatiile administrative se refera la: formatul desenului, data primei editii a desenului,
precum si numele persoanelor care au contribuit la intocmirea desenului respectiv.
2.6 Reprezentarea proiectilor
Sistemul tridimensional cunoscut, permite realizarea proiectiilor unei piese dupa cele sase
directii reciproc perpendiculare. Astfel, proiectia europeana utilizata in tara noastra
considera obiectul spatial ca fiind situat intre observatorul uman si planul de proiectie, spre
deosebire de proiectia americana, care interpune planul de proiectie intre obiectul de
proiectat si observatorul uman.
Dispunerea proiectiilor pe planul de proiectie, conform STAS 614-76, rezulta prin
desfasurarea unui cub de proiectie in interiorul caruia se afla obiectul de reprezentat grafic,
care se proiecteaza pe partea interioara a fetelor acestui cub (figura 3).
Proiectia principala (proiectia din fata). – dupa directia principala de proiectie A -

se alege astfel incat sa defineasca cele mai multe detalii de forma si/sau pozitia
de functionare ale piesei sau corpului geometric spatial.
213
Dupa desfasurarea cubului de proiectie, proiectiile obtinute pe fetele interioare ale cubului
vor fi astfel dispuse (figura 4):
Page
* proiectia principala este proiectia obtinuta dupa directia A,

* proiectia de jos este proiectia obtinuta dupa directia B, pe un plan de nivel (plan paralel cu
planul orizontal de proiectie) si este dispusa deasupra proiectiei principale,
* proiectia de sus este proiectia obtinuta dupa directia C, pe cel de-al doilea plan de nivel al
cubului de proiectie (care poate fi considerat planul orizontal de proiectie) si este dispusa
sub proiectia principala,
* proiectia din dreapta este proiectia obtinuta dupa directia D, pe planul lateral stanga
(respectiv dreapta in cazul proiectiei americane) si este dispusa in stanga proiectiei
principale (respectiv in dreapta in cazul proiectiei americane),
* proiectia din stanga este proiectia obtinuta dupa directia E, pe planul lateral dreapta
(respectiv stanga in cazul proiectiei americane) si este dispusa in dreapta proiectiei
principale (respectiv in stanga in cazul proiectiei americane),
* proiectia din spate este proiectia obtinuta dupa directia F, pe un plan de front, situat in
fata piesei si este dispusa in dreapta proiectiei din stanga, sau in stanga proiectiei din
dreapta.
Figura 3. Sistemul de proiectie tridimensional ortogonal

214
Page
Figura 4. Dispunerea proiectiilor pe desfasurata cubului

Vederea este reprezentarea in proiectie ortogonala pe un plan a unei piese nesectionate si
se realizeaza prin proiectarea in totalitate a elementelor vazute de observatorul uman,
conform regulilor geometriei descriptive (figura 3 si 4).
2.7 Hasurarea in desenul tehnic. Reprezentari conventionale in desenul tehnic de

constructii
Hasurarea in desenul tehnic
Hasurarea este modalitatea prin care se reprezinta sectiunile obiectelor
reprezentate pe desen, indiferent de natura materialului din care sunt
reprezentate obiectele respective.
Hasurarea se executa cu linii continuii subtiri, paralele, inclinate la 450 fata de
una din liniile de contur (figura 5,a-b) sau fata de una din liniile de axa ale obiectului (figura
5,c). Daca acest lucru nu este posibil, hasurarea se face fata de chenarul desenului (figura 6).
a b c
215
Figura 5. Executarea hasurilor la sectiuni

Page
Figura 6. Hasurarea fata de chenarul desenului
Daca liniile de axa (figura 7,a) sau de contur sunt inclinate la 450 , atunci pentru a evita
coincidenta acestora cu hasurile, acestea din urma se reprezinta inclinate la 600 sau 300.
Pentru doua sectiuni alaturate, hasurarea se executa cu linii orientate diferit sau/si
distantate diferit (figura 7,b).
Figura 7. Executarea hasurilor in

cazuri particulare
Distanta dintre doua hasuri se alege in functie de marimea suprafetei hasurate si se

pastreaza aceeasi pentru toate sectiunile aceluiasi obiect, reprezentate la aceeasi scara
(minim 0,7 mm). Hasurile se intrerup in dreptul unei cote sau a unui text (figura 8,a).
Sectiunile obiectelor a caror latime pe desen este mai mica de 2 mm, se evidentiaza prin
innegrire completa (figura 8,b).
Figura 8. Hasurile in dreptul unei cote
2.8 Reprezentari conventionale

Reprezentarile conventionale sunt acelea care utilizeaza simboluri
pentru indicarea pe desen a materialelor si a structurilor din care sunt executate
obiectele reprezentate (Tabelul 3).
216
Page
Materialul Reprezentare Materialul Reprezentare

Beton armat
Pamant monolit
Stanca Sc > 1:50
Sc < 1:50
Beton armat
Lichide prefabricat
Sc > 1:50
Metal: profile si
Umplutura
bare rotunde
Lemn in sectiune
Piatra naturala
longitudinala
Lemn in sectiune
Zidarie in general
transversala
Zidarie de Izolatietermica,fonica
daramatura etc. (cu explicatii)
Tencuiala Izolatie hidrofuga
Azbociment,
Mozaic
produseipsos
Rabit Geam
Indiferent de
material pentru
Beton simplu
dimensiuni mici
ale campului
Tabelul 3. Simboluri pentru reprezentarea conventionala a materialelor si a structurilor
In sectiunile orizontale (plane) se traseaza numai conturul sectiunii, fara a se indica prin
simboluri materialele. in sectiunile desenate la scara mare materialele se reprezinta
conventional numai pe conturul figurii. Cand in sectiuni apar materiale a caror reprezentare
conventionala nu este data in tabela, se pot intrebuinta alte simboluri, indicandu-se
semnificatia lor intr-o legenda. Daca din cauza scarii desenului sau a dimensiunilor mici ale
campului nu se pot figura reprezentarile din tabela 3, se admite hasurarea uniforma,
innegrirea continua sau lasarea fara nici o reprezentare a campului, adaugandu-se, in caz de
nevoie, o nota sau o legenda explicativa.
Intr-o sectiune, umpluturile, materialele in praf, tencuielile, betoanele etc., reprezinta
217
desene grafice mai dense langa liniile de contur si mai rare spre mijlocul cimpului ce se
detaliaza; daca in reprezentare se foloseste si o hasurare, aceasta se traseaza uniform pe
Page
intreaga suprafata a campului (figura 9).

Figura 9. Reprezentarea materialelor de constructie intr-un element in sectiune:

a) tencuiala unei cornise; b) pardoseala si scafa de mozaic.
Cand desenul reprezinta in sectiune un ansamblu de elemente din acelasi material, pentru
ca acesta sa fie expresiv si usor de citit, se folosesc reprezentari conventionale diferentiate,
nuantind corespunzator fiecare sectiune de material (figura 10).
Figura 10. Reprezentarea conventionala a rupturilor unei sectiuni alcatuita din mai multe elemente si
materiale
La o constructie din beton sau din beton armat elementele dispuse suprapus
sau alaturat, avind compactitati si rezistente diferite, se diferentiaza in
sectiunea desenului prin densitatea cimpului punctat sau a echidistantei
hasurilor; de exemplu, in cazul betoanelor, cimpurile mai dense se refera la
betoanele mai rezistente (figura 11).
218
Page
Figura 11. Reprezentarea in sectiune a unor elemente suprapuse, din acelasi

material, prin diferentiere conventionala: a )beton simplu; b) beton armat.
Suprafetele de teren inclinate — taluzurile — se reprezinta conventional prin linii trasate cu

distante progresiv din ce in ce mai mari. La cota maxima, liniile se trag mai pline, apropiate si
scurte, iar, pe masura ce cota descreste, acestea se trag mai subtiri, mai departate si mai
lungi (figura 12) Suprafetele plane inclinate se scot in evidenta; dupa acelasi principiu ca si
taluzurile, insa printr-o hasura de linii paralele, trasate la distante progresiv mai mari spre
baza planului inclinat (figura 13), Reprezentarile conventionale din figurile 12 si 13 se
folosesc atat la reprezentarile in elevatie cat si la cele in plan.
Taluzurile cu forme curbe se reprezinta in plan (figura 14.a) prin linii subtiri echidistante pe
linia de curbura si trasate dupa directia razei, iar in elevatie, prin linii trasate in lungul
taluzului si distantate progresiv (figura 14.b).
Figura 12. Figura 13.

Figura 12. Reprezentarea talurilor drepte
Figura 13. Reprezentarea suprafetelor plane inclinate
219
Page
Figura 14. Reprezentarea taluzurilor curbe: a) in plan; b ) in elevatie
In unele cazuri, pentru reprezentarea materialelor se folosesc culorile, conform indicatiilor

din tabela 4. Culorile nu pot inlocui specificarea obligatorie a materialelor in lista respectiva.
Pentru constructii sau elemente care se demoleaza se foloseste culoarea galbena, iar pentru
cele noi, culoarea rosie.
2.9 Reprezentari simplificate

Reprezentarile simplificate sunt acelea in care obiectele sunt desenate la
scara dar sunt reprezentate doar formele esentiale si, dact se poate, doar prin
conturul acestora.
Pe desenele de ansamblu sau de montaj, acele elemente care sunt detaliate
sau prezentate in alte documente, pot fi reprezentate intr-un mod simplificat.
2.10 Reprezentarea simplificata a usilor si ferestrelor

In plan, pe desenele executate la scara 1:100 si mai mici, usile si ferestrele se reprezinta
simplificat, cu linie continua subsire, astfel:
220
- usile, prin desenul tabliei usii, intr-un unghi de 300, fara arc de cerc (figura 15.a),
sau intr-un unghi de 900 cu un arc circular (figura 15.b)
Page
- ferestrele, prin desenul tocului si, daca este necesar, se reprezinta si geamurile
cu o linie subtire continua (figura 15.c)
a b c
Figura 15. Reprezentarea usilor si ferestrelor la scara mica
In plan, pe desenele executate la scara mare, 1:50 sau mai mare, usile si ferestrele se
reprezinta cu indicarea tipului, pozitiei pragului, etc. (figura 16).
Figura 16. Reprezentarea usilor si ferestrelor la scara mare
a) usi cu prindere laterala fara prag (figura 17):
Figura 17. Usi cu prindere laterala fara prag
b) usi cu prindere laterala cu prag (figura 18):
Figura 18. Usi cu prindere laterala cu prag
c) usi batante cu deschidere vizibila si cu deschidere in intrand (figura 19):
cu deschidere vizibila cu deschidere in intrand

Figura 19. Usi batante
d) usi glisante (figura 20):

221
Figura 20. Usi glisante

Page
e) usa turnanta (figura 21.a) si usa basculanta (figura 21.b):
Figura 21.a,b. Usa turnanta si usa basculanta
g) usi pliante si glisante (figura 22 a,b):
Figura 22,a,b. Usi pliante si glisante
2.11 Reprezentarea golurilor din sectiunea zidurilor si din placi

Cosurile de fum si gaze, precum si canalele de ventilatie, prevazute in peretii de zidarie cu
grosimea minima de 1% caramida (37,5 cm) pot avea sectiune patrata, dreptunghiulara sau
circulara. In plan, ele se reprezinta diferentiat, folosindu-se semnele conventionale din
figura 23, dupa destinatia canalului respectiv. Golurile in placi se deseneaza ca in figura 24.
Figura 23. Reprezentarea simplificata in plan a golurilor din peretii de zidarie:

a )cosuri de fum ; b )cosuri de gaze; c ) canale de ventilare.
222
Figura 24. Reprezentarea simplificata a golurilor in placi.

Page
2.12 Reprezentarea simplificata a scarilor

Scarile se reprezinta simplificat cu linie continua subtire, prin indicarea vangurilor, a
treptelor si a liniei pasului. Pe axul scarii se deseneaza o sageata deschisa, orientata in sens
urcator pana pe treapta cea mai de sus si care se termina cu un cerc prin care se indica
treapta cea mai de jos. Atat nivelurile palierelor cat si treptele pot fi numerotate in sensul
de coborare, cu numarul “1” pe treapta cea mai de jos. Sectiunea orizontala printr-o scara
trebuie sa fie reprezentata simbolic printr-o linie subtire oblica, continuata cu un zig-zag.
a) fara sectiune b) cu sectiune

Figura 25. Reprezentarea simplificata a scarilor
2.13 Reprezentarea simplificata a plafoanelor suspendate

In plan, pe desenele de ansamblu, plafonul suspendat se reprezinta cu linie –doua puncte,
de tip K, trasata pe diagonala, si se indica nivelul fetei inferioare a plafonului. Conturul
plafonului care nu atinge peretii se reprezinta cu acelasi tip de linie (figura 26).
Figura 26. Reprezentarea simplificata a plafonului suspendat
2.14 Reprezentarea simplificata a golurilor si niselor

In vedere si in sectiune, golurile se indica prin doua diagonale trasate cu o linie subtire
continua (figura 27.a).
In vedere si in sectiune, nisele se indica printr-o linie subtire continua trasata pe diagonala
(figura 27.b).
223
Page
a) goluri b) nise
Figura 27. Reprezentarea simplificata a golurilor si a niselor
2.15 Reprezentarea obiectelor sanitare

Grupurile sanitare pentru locuinte, constructii sociale sau cladiri industriale sunt
echipate cu obiecte sanitare, conform prevederilor standardizate. Obiectele
sanitare se reprezinta in desenele de arhitectura si de instalatii sanitare in faza de
proiect de executie. In desenele de ansamblu se dau numai indicatii asupra gradului de
confort al grupului sanitar (de exemplu, baie sau dus, closet cu scaun sau closet turcesc etc.)
si schema de functionare.
Obiectele sanitare se deseneaza la scara planului pe care urmeaza a fi amplasate, pentru a

se studia spatiile libere ramase pentru circulatie.
In tabela 5 sunt date semnele conventionale pentru obiectele sanitare intalnite in mod
curent in planurile cladirilor de locuit si social-culturale.
224
Page
Tabelul 5. Reprezentarea simplificata a obiectelor sanitare

2.16 Reprezentarea mobilierului

Mobilierul pentru constructiile civile si industriale se reprezinta in proiect la scara planului,
prin semnele conventionale stabilite de standarde. In tabela 6 sunt indicate cele mai uzuale
semne conventionale pentru a reprezenta mobilierul de constructii civile, iar in tabela 7,
cele folosite la reprezentarea mobilierului industrial.
Diversele piese de mobilier asezate la perete se considera situate la 5 cm distanta de la
zidaria cotata. Dimensiunile de gabarit, in caz de necesitate, se pot trece in interiorul sau in
dreptul semnelor conventionale respective.
Obiectele care nu au semne conventionale cuprinse in standarde se deseneaza schematic,
indicandu-se denumirea respectiva intr-o legenda.
225
Page
Tabelul 6. Reprezentarea mobilierului din constructiile civile
Tabelul 7. Reprezentarea mobilierului industrial
La scara mai mica de 1:50, semnele conventionale pot fi reprezentate numai prin conturul
lor. Utilajele sint reprezentate in plan prin forma schematizata a gabaritului maxim ocupat
pe pardoseala halelor. In gabaritul de reprezentare nu sunt prevazute si spatiile de lucru sau
de circulatie in jurul masinilor sau al utilajelor.
2.17 Reprezentarea ascensoarelor.
226
In planurile de executie, golurile de ascensoare si cabinele se deseneaza la scara,

reprezentindu-se in plan conturul proiectiei cabinei, completat cu diagonalele
respective si cu contragreutatea sub forma unui dreptunghi innegrit (fig.13).
Page
In figura 14. este reprezentata o sectiune orizontala printr-o scara cu rampe drepte si
podeste, care se desfasoara in jurul spatiului in care este montat ascensorul.
Fig. 13.
Reprezentarea ascensoarelor:
a ) cu contragreutate in spate;
b ) cu contragreutate lateral stanga;
c) cu contragreutate lateral dreapta.
Fig. 14.
Sectiune orizontala printr-o scara cu gol pentru ascensor
La scara mai mica de 1:50, semnele conventionale pot fi reprezentate numai prin conturul
lor. Utilajele sint reprezentate in plan prin forma schematizata a gabaritului maxim ocupat
pe pardoseala halelor. in gabaritul de reprezentare nu sint prevazute si spatiile de lucru sau
de circulatie in jurul masinilor sau al utilajelor.
2.18 Semnele conventionale la planurile de plantare pentru spatii verzi.
Pentru principalele categorii de plantatii s-au stabilit semne conventionale care se
reprezinta in planurile de spatii verzi pana la scara 1:2000. In tabela 8 .sunt indicate semnele
conventionale, care se deseneaza astfel incat sa reprezinte, la scara planului, proiectia
ortogonala la sol a plantatiilor. In planurile de detaliu, la scarile 1:100 si 1:50, plantatiile se
reprezinta prin conturul proiectiilor ortogonale la sol ale coroanelor (linie continua) si prin
punctele de plantare; cand nu se elaboreaza detalii, acest sistem poate fi intrebuintat si
pentru planurile Ia scarile 1 : 500 si 1 : 200. In afara semnului conventional grafic pentru
precizarea speciei, in functie de necesitate, se noteaza alaturat semnul indicativ de trimitere
in legenda. Semnele conventionale pot fi reprezentate si prin culori, explicandu-se in
legenda semnificatia reprezentarii lor (specia, varietatea etc.). Suprafetele gazonate
(inierbate) se lasa albe sau se poseaza in tenta slaba.
227
Page
Tabela 8
2.19 Reprezentarea simplificata prin sageti

Pentru a transmite diferite indicatii sau informatii pe desen, se utilizeaza sageti, desenate cu
linii continui subtiri, groase sau foarte groase, in functie de importanta lor (figura 28).
228
Page
a) directie b) nord c) intrare d) sens de pozare a placajelor

Figura 28. Reprezentarea simplificata prin sageti
2.20 Reprezentarea rupturilor

Reprezentarea rupturilor se incadreaza in categoria reprezentarilor conventionale, deoarece
sunt utilizate anumite simboluri prin care se delimiteaza obiectul atunci cand acesta nu este
desenat in intregime (figura 29).
Figura 29. Reprezentarea simplificata a rupturilor
2.21 Sisteme de notare a cladirilor
Pentru proiectarea si, ulterior, pentru identificarea si executia constructiilor,

sunt utilizate notatii, astfel incat toate desenele sa fie clare, usor de citit fara
adaugarea de texte si fara a se crea confuzii.
Notarea completa a cladirilor este constituita din:

a) notarea principala, prin care se indica categoria obiectelor si care este alcatuita
din urmatoarele:
- text in clar, de ex., CASA, CAMERA, FEREASTRA, USA etc.;
- prescurtarea acestui text, de ex., C, Ca, F, U etc.;
- alta notare sistematica, de ex., usi: 1, ferestre: 2, etc.;
- notarea conforma cu un sistem general de clasificare si de codificare;
b) notarea aditionala, prin care se indica o alta specificatie in categoria luata in
considerare:
* pentru notarile de tip (obiectele sunt clasificate dupa gen sau dupa forma), cu
cifre si litere, de ex., F 2 b , unde:
- F este notarea principala pentru fereastra
- 2 este notarea aditionala pentru tip, material, dimensiuni, asa cum apare in
detaliu in tabloul de tamplarie;
- b este notarea aditionala pentru variante, de ex., detaliu pentru pervaz;
229
* pentru notarile individuale (fiecare obiect este identificat separat), cu litere si

cifre luate in ordine, de ex.: C1, C2, C3, etc. unde:
Page
- C este notarea principala pentru stalpi

- 1, 2, 3, etc. este notarea individuala a fiecarui stalp.
2.22 Notarea cladirilor

In acelasi proiect, toate cladirile sunt indicate prin: CASA 1, CASA2, CASA3, alcatuita din
(figura 30):
- notare principala, CASA;
- notare aditionala, 1, 2, 3.
Figura 30. Notarea cladirilor
Partile unei cladiri se noteaza de forma: CASA 2 PARTEA A (figura 31), alcatuita din:
- notare principala, PARTEA;
- notare aditionala, A (in ordine alfabetica)
Figura 31. Notarea partilor unei cladiri
2.23 Notarea etajelor
Spatiul dintre doua niveluri marcate prin limite fizice pe care le include (plansee,
tavan, pereti), numit etaj, se indica printr-o cifra, numerotarea incepand de jos in
sus, incepand cu cifra 1 a nivelului cel mai de jos utilizabil (figura 32.a).
Trecerea de la un numar la altul se face prin indicarea nivelului pe suprafata superioara a

elementului de planseu portant, (figura 32.b). Planseele se numeroteaza, de jos in sus, in
conformitate cu numarul etajului din care fac parte (figura 32.c). Casa scarii trebuie sa aiba
aceeasi numerotare ca etajul la care ea este situata, chiar daca are paliere intermediare.
Daca documentatia este impartita in mai multe desene, atunci notarea unei parti de etaj
este constituita din notarea etajului, completata de o litera alfabetica, sau cu o notare
numerica, de ex. ETAJ 4 PARTEA A, ETAJ 4 PARTEA B etc. (figura 32.d).
230
Page
Figura 32. Notarea etajelor
2.24 Notarea stalpilor, planseelor, peretilor, grinzilor
Stalpii, planseele, peretii, grinzile etc. sunt indicate printr-o notare alcatuita din:
- notare principala prescurtata: stalpii – C(column), planseele – S(support),
peretii – W(wall), grinzile – B(beam)
- notare aditionala, in cifre din care, prima cifra indica numarul etajului iar a
doua cifra indica numarul de ordine ca de ex.: C 401 = etajul 4, stalpul 1; C 402=
etajul 4, stalpul 2 etc.
2.25 Reprezentarea cladirilor
Dispunerea proiectiilor
Reprezentarea obiectelor se realizeaza prin metoda proiectiilor, obiectele fiind

proiectate pe plane de proiectie imaginare. Vederea principala este vederea
231
din fata, obtinuta pe planul de proiectie vertical din spate, numita elevatie care
se plaseaza in coltul din stanga sus (figura 33).
Page
Figura 33. Dispunerea proiectiilor in reprezentarea unei cladiri
Pentru determinarea principalelor sectiuni cat si a fatadelor cladirilor sunt

necesare masuratori in inaltime:
* dimensiunile verticale se masoara in raport cu cota pardoselii parterului sau cu un plan de
reper ales;
* se masoara parapetele ferestrelor, inaltimile ferestrelor si ale usilor, inaltimea zidului de
deasupra golului;
* se masoara variatiile nivelului plafonului, treptele, palierele etc.
* grosimea planseelor se masoara in dreptul unui gol sau se stabileste prin diferenta dintre
cota totala si cotele partiale in dreptul a doua goluri suprapuse;
* pentru cunoasterea sistemului de fundatii se executa sondaje in mai multe puncte,
mentionandu-se locurile exacte ale sapaturilor;
* fatadele se masoara la nivelul parterului; dimensiunile la diverse niveluri se stabilesc fie
prin golul ferestrelor fie cu aparate topografice;
* elementele acoperisului se masoara de pe acoperis;
* variatiile nivelului solului se stabilesc fata de cota zero, masurandu-se cota terenului intr-
un numar suficient de puncte
2.26 Reprezentarea planurilor de constructii. Fazele si etapele de executie.
2.26.1 Releveu si schita. Intocmirea desenelor pentru constructii

Reprezentarea planurilor de constructii
Principalele planuri pe care trebuie sa le contina un proiect de executie sunt:
232
Planul de situatie este desenul de ansamblu dupa care se determina pe teren pozitia
obiectelor la care se refera un proiect.
Page
In planul de situatie se specifica urmatoarele:

• delimitarea, orientarea si legatura obiectului proiectat cu sistemul cailor de comunicatii,

limitele incintelor, drumurile, caile ferate;
• vecinatatile si dotarile din perimetrul considerat;
• caracteristicile terenului, prezentate prin curbe de nivel, dupa o ridicare topografica;
• destinatia fiecarei cladiri marcata prin inscrierea functiei, alaturi de conturul cladirii sau
prin numarul de ordine explicat in legenda;
• evidentierea prin hasuri, posare sau semne conventionale, a obiectelor proiectate si a
amenajarilor provizorii pentru cladirile care se demoleaza;
• amenajarile terenului cu spatii verzi, trotuare, plantatii.
Indiferent de scara realizarii, planul va cuprinde note explicative, legenda simbolurilor
utilizate, tabelele centralizatoare ale propunerilor de demolare si stramutare si bilantul
teritorial.
Planul de situatie, prin elementele grafice, rezolva delimitarea si orientarea fiecarei cladiri
sau obiect proiectat in sistematizarea orizontala si verticala.
In tabelele de mai jos sunt indicate semnele conventionale utilizate intr-un plan de situatie.
233
Page
3. PLANURILE DE CONSTRUCTII
Planurile de constructii sunt PUG, PUZ si PUD acestea fiind planuri de
situatii importante pentru o localitate
3.1 PUG – Plan de Urbanism General

Planul Urbanistic General (PUG-ul) este un proiect care face parte din programul de
amenajare a teritoriului si de dezvoltare a localitatilor ce compun unitatea teritorial-
administrativa de baza.
234
Planurile Urbanistice Generale cuprind analiza, reglementari si regulament local de

urbanism pentru intreg teritoriul administrativ al unitatii de baza (suprafete din intravilan,
Page
cat si din extravilan). In acelasi timp, PUG-ul stabileste norme generale, pe baza carora se
elaboreaza mai apoi in detaliu, la scara mai mica, PUZ-urile si apoi PUD-urile.
Categorii generale de probleme abordate in cadrul Planului Urbanistic General:
• optimizarea relatiilor localitatilor cu teritoriul lor administrativ si judetean;

• valorificarea potentialului natural, economic si uman;
• stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan;
• reorganizarea si dezvoltarea cailor de comunicatie;
• stabilirea si delimitarea zonelor construibile;
• stabilirea si delimitarea zonelor functionale;
• stabilirea si delimitarea zonelor cu interdictie temporara si definitiva de construire;
• stabilirea si delimitarea zonelor protejate;
• modernizarea si dezvoltarea echiparii edilitare;
• evidentierea detinatorilor terenurilor si a modului de circulatie juridica a terenurilor;
• delimitarea suprafetelor pe care se preconizeaza realizarea obiectivelor de utilitate
publica;
• stabilirea modului de utilizare a terenurilor si conditiilor de conformare si realizare a
constructiilor
3.2 PUZ – Plan de Urbanism Zonal
Planul Urbanistic Zonal (PUZ-ul) este un proiect care are caracter de reglementare specifica
detaliata a dezvoltarii urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate functiunile:
locuire, servicii, productie, circulatie, spatii verzi, institutii publice, etc.) si asigura corelarea
dezvoltarii urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localitatii din care face
parte. Prin PUZ se stabilesc obiectivele, actiunile, prioritatile, reglementarile de urbanism
(permisiuni si restictii) necesar a fi aplicate in utilizarea terenurilor si conformarea
constructiilor din zona studiata (PUZ-ul reprezinta o faza premergatoare realizarii
investitiilor, prevederile acestuia realizandu-se etapizat in timp, functie de fondurile
disponibile).
235
Page
Plan de Urbanism Zonal

Categorii generale de probleme abordate in cadrul Planului Urbanistic Zonal:
• organizarea retelei stradale;
• zonificarea functionala a terenurilor;
• organizarea urbanistic-arhitecturala in functie de caracteristicile structurii urbane;
• indici si indicatori urbanistici (regim de aliniere, regim de inaltime, POT, CUT, etc);
• dezvoltarea infrastructurii edilitare;
• statutul juridic si circulatia terenurilor;
• delimitarea si protejarea fondului arhitectural-urbanistic de valoare deosebita, daca
acesta exista in zona studiata;
• masuri de delimitare pana la eliminare a efectelor unor riscuri naturale si antropice,
daca acestea exista in zona studiata;
• mentionarea obiectivelor de utilitate publica;
• masuri de protectie a mediului, ca rezultat al programelor specifice;
• reglementari specifice detaliate (permisiuni si restrictii) incluse in Regulamentul local
de urbanism aferent PUZ-ului.
3.3 PUD – Plan de Urbanism de Detaliu
Planul Urbanistic de Detaliu (PUD-ul) reprezinta de fapt documentatia aferenta
Planului Urbanistic General (PUG-ul) si Planului Urbanistic Zonal (PUZ-ul),
explicand si detaliind continutul acestor planuri, sub forma de prescriptii si
recomandari, corelate cu conditionarile din Certificatul de Urbanism, in vederea
urmaririi si aplicarii lor. PUD-ul reprezinta documentatia prin care se asigura
conditiile de amplasare, dimensionare, conformare si servire edilitara, a unuia sau mai
multor obiective, pe o parcela, in corelare cu functiunea predominanta si vecinatatile
236
imediate (se studiaza mai multe amplasamente, optiunea pt. realizarea unei constructii
compatibila cu functiile urbane). Este de fapt documentul consultat de comisia de urbanism
Page
atunci cand este cerut un Certificat de Urbanism sau o Autorizatie de Construire; daca nu
exista PUD pentru terenul respectiv, Primaria cere mai intai intocmirea lui, pe baza PUG-ului
si PUZ-ului.
Categorii generale de probleme abordate in cadrul Planului Urbanistic de Detaliu (PUD- ul):
• regimul juridic, economic si tehnic al terenului si constructiilor;-compatibilitatea
functiunilor si conformarea constructiilor, amenajarilor si plantatiilor;
• relatii functionale si estetice cu vecinatatea;
• asigurarea accesibilitatii si racordarea la retelele edilitare;
• permisivitati si constrangeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite si
amenajarilor;
• modul de ocupare si utilizare a terenului (POT, CUT);
• functiunea si aspectul arhitectural al constructiei (sau constructiilor) si amenajarilor;
• integrarea noilor constructii si corelarea lor cu cele existente invecinate;
• interventia, prin reabilitarea constructiilor si amenajarilor invecinate, in scopul
armonizarii cu constructiile si amenajarile noi propuse (daca este cazul);
• circulatia carosabila si pietonala, corelate cu traficul in zona si relatiile cu zonele
invecinate (accese pietonale si auto);
• parcaje, spatii de recreere si de joaca;
• echiparea edilitara si impactul asupra retelelor existente in zona (necesitatea de
dezvoltari, modernizari, etc);
• functionarea diferitelor forme de proprietate juridica a terenului; circulatia acestora
daca este cazul;
PUD-ul se intocmeste fie cand acest lucru este prevazut in Regulamentul Local
de Urbanism (RLU), fie atunci cand, din diverse motive, regulamentul nu se
poate aplica, anumite proprietati ale amplasamentului fiind diferite de cele
propuse de RLU.
PUD-uri se intocmesc si in cazul in care investitia preconizata difera de prevederile RLU.
PUD-ul contine normele pe care trebuie sa le respecte o constructie intr-o anumita zona:
inaltimea maxima, procentul din teren ocupat de constructie (POT), coeficientul de ocupare
a terenului (CUT), retragerile minime admise, destinatie (locuinte, birouri, comert, industrie
etc.).
PUD-ul este aprobat de catre Consiliul Local al oraselor, comunelor sau sectoarelor
Bucurestiului.
PUD-urile nu pot fi aprobate fara avizul Comisiei Tehnice a primariei sau, atunci cand
primaria nu are o comisie tehnica, de catre comisia tehnica de urbanism a Consiliului
Judetean.
Alte avize sunt avizele de amplasament ale furnizorilor locali de utilitati, cum ar fi Distrigaz,
Electrica, Telekom, etc. Aceste avize evidentiaza daca un amplasament este afectat de
retelele proprii.
Sunt necesare, in anumite conditii, avizele de circulatie, mediu (acord de mediu), avize
237
MApN, MAI, SRI, etc.

Categorii generale de probleme abordate in cadrul Planului Urbanistic de Detaliu (PUD)
Page
cuprinse in Ghidul privind metodologia de elaborare si continutul-cadru al PUD-ului ):

• regimul juridic, economic si tehnic al terenului si constructiilor;

• compatibilitatea functiunilor si conformarea constructiilor, amenajarilor si
plantatiilor;
• relatii functionale si estetice cu vecinatatea;
• asigurarea accesibilitatii si racordarea la retelele edilitare;
• permisivitati si constrangeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite si
amenajarilor;
• modul de ocupare si utilizare a terenului (POT, CUT);
• functiunea si aspectul arhitectural al constructiei (sau constructiilor) si amenajarilor;
• integrarea noilor constructii si corelarea lor cu cele existente invecinate;
• interventia, prin reabilitarea constructiilor si amenajarilor invecinate, in scopul
armonizarii cu constructiile si amenajarile noi propuse (daca este cazul);
• circulatia carosabila si pietonala, corelate cu traficul in zona si relatiile cu zonele
invecinate (accese pietonale si auto);
• parcaje, spatii de recreere si de joaca;
• echiparea edilitara si impactul asupra retelelor existente in zona (necesitatea de
dezvoltari, modernizari, etc.);
• functionarea diferitelor forme de proprietate juridica a terenului; circulatia acestora
daca este cazul.
a) Planul de situatie
Pe un plan topografic se reprezinta (figura 34):

- forma si dimensiunile constructiei;
- modul de amplasare pe teren a constructiei, in raport cu alte obiecte sau
elemente naturale ale terenului;
- orientarea cladirilor si posibilitatile de acces la ele;
- dimensiunile terenului si modul de ocupare al acestuia;
- vecinatatile.
238
Page
Figura 34. Planul de situatie
b) Planul de trasare
Planul de trasare serveste la aplicarea pe teren a proiectului de executie si se intocmeste la
scara planului de situatie de ansamblu a constructiei proiectate. Planul de trasare indica:
- conturul cladirii;
- axele principale si secundare ale acesteia;
- distantele dintre punctele cladirii si reperele principale
Planul de trasare trebuie sa cuprinda (figura 35):

- puncte ale retelei geodezice existente in zona;
- baza de trasare;
- puncte de nivelment;
- punctele caracteristice ale constructiei;
- forma, dimensiunile si pozitia constructiei proiectate;
- elementele geometrice de trasare a constructiei (distante, unghiuri, coordonate)
239
Page
Figura 35. Planul de trasare
c) Planurile de arhitectura cuprind:

- sectiuni orizontale prin fiecare nivel (plan subsol, plan parter, plan etaje, plan invelitoare);
- fatade, respectiv, vederi din afara (in plan vertical si de profil) ale constructiei;
- detalii;
- plan de mobilare.
Din planurile de arhitectura trebuie sa rezulte (figura 36):

- impartirea cladirii pe fiecare nivel
- dimensiunile incaperilor
- grosimea zidurilor si a peretilor
- pozitia usilor si a ferestrelor
- pozitia cosurilor de fum, a canalelor de ventilatie, a niselor din ziduri.
240
Page
Figura 36. Plan de arhitectura
d) Planurile de instalatii cuprind:
- planurile instalatiilor sanitare (alimentare cu apa, canalizare, aparare contra incendiilor,

evacuarea deseurilor);
- planurile instalatiilor electrice: de iluminat, de forta (pentru aparate sau utilaje), de curenti
slabi (pentru telefon, sonerie, etc.), de protectie (paratrasnet)
- planul instalatiilor de incalzire;
- planul instalatiilor de ventilatie;
- planul instalatiilor de ascensor (unde este cazul);
- planul instalatiilor de alimentare cu gaze (unde este cazul);
- planul instalatiilor de aer comprimat (unde este cazul)
e) Sectiunile se executa in planuri verticale prin cladire in punctele cele mai importante ale
ei.
f) Detalii de executie sunt reprezentari la o scara mai mare ale constructiei sau ale
241
elementelor de constructii care nu apar cu suficienta claritate in planurile de arhitectura si

de rezistenta. Ele se intocmesc la nivelul de intelegere (sub aspectul citirii desenului) al
Page
constructorului care le executa (figura 37). In general detaliile se executa pentru:

- stalpi, grinzi, imbinari speciale;
- tamplarii;
- izolatii
- finisaje.
Figura 37. Detaliu de executie
g) Planurile organizarii de santier cuprind (figura 38):

- amplasamentele depozitelor de materiale;
- amplasamentele baracamentelor;
- amplasamentele parcurilor de utilaje;
- amplasamentele drumurilor de acces;
- sursele de alimentare cu apa, instalatii electrice de iluminat si de forta a santierului.
3.4 Fazele de lucru la intocmirea planurilor si sectiunilor

La realizarea planurilor in forma definitiva, este recomandat sa se respecte o anumita ordine
in trasarea liniilor.
a) Intocmirea planurilor
- Prima etapa consta in trasarea axelor de simetrie ale constructiei;
- In a doua etapa se traseaza cu linii subtiri zidurile portante exterioare si interioare, tinand
seama de pozitia lor fata de axele de trasare, apoi se deseneaza zidurile despartitoare,
242
respectand grosimea liniilor standardizate;

- In a treia etapa se stabileste si se traseaza pozitia usilor si ferestrelor, a scarilor, a cosurilor,
a instalatiilor;
Page
- In etapa a patra se traseaza cu linie groasa conturul elementelor sectionate, se duc liniile
de cota, se pozeaza zidurile despartitoare si se face cotarea cu notatiile necesare.
Figura 38. Plan de organizare de santier
b) Intocmirea sectiunilor
Executarea sectiunilor transversale incepe cu trasarea nivelului de reper. Fata de nivelul de
reper se traseaza fundatiile si soclurile. In etapele ulterioare se deseneaza, cu linie subtire,
zidurile exterioare, nivelul superior al planseelor si acoperisul dupa care se completeaza cu
grosimea planseelor si inaltimea centurilor. In continuare se deseneaza zidurile
intermediare, usile si ferestrele sectionate, apoi elementele care apar in vedere: usi,
ferestre, balcoane, etc.
In ultima etapa se ingroasa contururile elementelor sectionate, se pozeaza elementele de
beton armat sectionate, se completeaza cu toate elementele cotarii.
3.5 Releveul si schita
a) Definitii, scop, clasificare
Prin releveu se intelege operatia de masurare si desenare la scara a elementelor

din care este alcatuita o cladire sau un ansamblu de cladiri sau de lucrari
243
existente.
Un releveu se realizeaza cu scopul de a servi drept baza pentru intocmirea
proiectelor necesare la refacerea sau transformarea unei cladiri sau a unor
Page
ansambluri de constructii (cladiri, cai de comunicatii, lucrari de arta etc.).

O conditie esentiala pe care trebuie sa o indeplineasca releveul este aceea ca el sa fie

intocmit cu multa precizie, pentru ca situatia din teren sa fie reprezentata cat mai exact.
b) Elemente pentru elaborarea schitelor
Schita este un desen executat sumar, reprezentand numai aproximativ elementele

obiectului desenat. In cele ce urmeaza se prezinta modul de elaborare a schitelor.
Schita este elementul de baza in realizarea unui releveu. Ea se executa cu mana

libera, pe hartie simpla sau cu caroiaj, folosind un creion moale, fara instrumente
de masurat dar pastrand proportiile intre dimensiuni.
c) Efectuarea masuratorilor
Prima faza a elaborarii unui releveu o constituie schita fiecarei vederi si sectiuni. Urmeaza
masurarea dimensiunilor elementelor trecute in schita. Masurarea se face cu ruleta sau cu
metrul, bine intinse, pentru a evita citiri eronate.
Releveul incaperilor trebuie sa contina atat dimensiuni partiale cat si dimensiuni generale.
Se recomanda ca dimensiunile partiale sa se citeasca succesiv la aceeasi pozitie a ruletei
(figura 39).
a) cotarea in paralel (cu lungimi cumulate); b) cotarea in serie (cu lungimi partiale)
Figura 39. Masurarea lungimilor in plan
Pentru determinarea exacta a pozitiei peretilor unei incaperi dreptunghiulare se masoara

atat laturile cat si cele doua diagonale (figura 39.a). Pentru incaperi poligonale, masurarea
se face in raport cu punctele de reper alese, O1 si O2 (figura 39.b).
244
Page
Figura 39. Masurarea incaperilor

Grosimea peretilor se poate determina indirect, x = c - (a + b), prin diferenta dintre lungimile
cumulate si cele partiale ale reperilor adiacenti (figura 40).
Figura 40. Determinarea grosimii peretilor
Similar se determina grosimea planseelor dintre etaje, prin masurare in dreptul unui gol
(scara, chepeng, trapa etc.).
Dupa terminarea operatiilor de masurare si cotare se noteaza pentru fiecare incapere datele
caracteristice cu privire la felul pardoselii, a zugravelilor si vopsitoriilor, a tamplariilor, starea
constructiei. Aceste informatii se noteaza odata cu efectuarea masuratorilor.
Masurarea se realizeaza cu ruleta sau metrul, care trebuie sa fie bine intinse, pentru a nu
rezulta citiri eronate. La scrierea cotelor pe planul schitat se tine seama de regulile
respective de cotare. Profilurile si diversele detalii se reprezinta in plan numai prin
dimensiunile lor principale.
3.6 Relevarea sectiunilor si fatadelor
Tinand seama de dimensiunile inscrise in planurile relevate, se schiteaza fatadele si

sectiunile cele mai importante ale cladirii care se completeaza, apoi, prin inscrierea cotelor
masurate in inaltime, necesare determinarii pe verticala a pozitiei fiecarui element
reprezentat pe desen.
La masurare se porneste de la planul pardoselii parterului sau de la un plan ales ca reper.

Dupa fixarea reperului ±0,00 se masoara, tinandu-se cont de acesta, inaltimea parapetelor,
a ferestrelor, a usilor, variatiile nivelului plafonului, treptele, palierele si toate elementele
care apar in elevatie sau sectiune.
245
Grosimea planseelor dintre etaje se masoara in dreptul unui gol (scara, chepeng, trapa), iar
in lipsa acestora, prin exterior, in dreptul a doua goluri suprapuse.
Page
Acoperisul este schitat in sectiune, inregistrandu-se prin masurare cotele necesare

determinarii pozitiei si dimensiunilor elementelor componente.
Figura 41. Releveul unui apartament
Pe releveul sectiunilor se noteaza si indicatiile necesare cu privire la planseele intermediare,

tavane, structura peretilor, etc. Pentru cunoasterea sistemului de fundare al constructiei se
executa sondaje in mai multe puncte, mentionandu-se locurile exacte in care s-au efectuat
sapaturi.
246
Daca anumite elemente nu pot fi masurate, acest fapt trebuie consemnat.

Page
Fatadele, cu toate elementele lor, se masoara la nivelul parterului, dupa unul din procedeele
mentionate, iar la nivelurile superioare fie prin golul ferestrelor, fie cu ajutorul teodolitului.
Elementele acoperisului (cosuri, lucarne etc.) se masoara de pe acoperis.

Variatiile nivelului solului se stabilesc fata de cota zero, masurandu-se cota terenului intr-un
numar suficient de puncte.
3.7 Relevarea planurilor de situatie
Cu ajutorul acestor relevee se determina amplasamentul unei constructii pe un

teren sau fata de alte constructii. Procedeul folosit este al triunghiurilor
nedeformabile si al punctelor fixe de pe teren, sau ridicarea topografica a
portiunii respective pe teren.
In functie de scopul urmarit, releveul intocmit se transpune in desen la o scara convenabila.
3.8 Reprezentarea usilor si ferestrelor la executarea releveelor
Usile si ferestrele sunt montate in goluri lasate in pereti, ale caror dimensiuni
rezulta din dimensiunile tamplariei proiectate, la care se adauga jocul de montaj.
Ele se deseneaza totdeauna la scara desenului.
Usile se reprezinta prin goluri din sectiunea peretelui si figurarea usii deschise. Pe axele
usilor se inscriu dimensiunile modulate ale golului, iar dedesubt se inscrie inaltimea lui,
masurata de la fata pardoselii finite a nivelului respectiv. In cercul figurat la capatul axei se
inscrie indicativul usii extras din tabela de tamplarie.
Ferestrele se reprezinta prin golul din sectiunea peretelui, conturat cu doua linii subtiri, care
reprezinta muchiile vazute ale peretelui si una sau doua linii intermediare care reprezinta
fereastra propriu-zisa. Pe axele ferestrelor, in exteriorul cladirii, se inscriu dimensiunile
modulate ale golului ce trebuie lasat in pereti. in cercul de pe linia axei se inscrie indicativul
ferestrei din tabela de tamplarie. Cercurile se figureaza in exteriorul cladirii. Nisele lasate in
parapet pentru montarea radiatoarelor se marcheaza cu linii intrerupte.
3.9 Instrumente de masura utilizate in constructii
Metru de tamplar
247
Page
fir cu plumb 100g
ruleta 3 m cu protectie cauciuc
ruleta 30m cu varf
nivela cu 3 indicatori
vinclu metalic
subler manual
aparat masurat umiditatea in lemn

248
Page
nivela laser cu puncte
nivela laser
telemetru cu laser
Aparate de masurat cu laser pentru multiple domenii de utilizare

Aparatul de nivelat cu laser si aparatul cu laser pentru masurare la distanta au devenit,
datorita nivelului ridicat de precizie si a razei mari de actiune, mijloace indispensabile pentru
fiecare echipa in timpul constructiei. Laserele rotative sunt recomandate, datorita
domeniului de lucru de pana la 500 m, pentru nivelarea precisa la distante mari. Cu ajutorul
acestora se poate realiza o nivelare orizontala si verticala si se pot aplica inclinatiile. Laserele
punctiforme si laserele liniare se utilizeaza, in schimb, in mod frecvent pentru masurarea la
distante mici, pentru lucrul direct pe linii si puncte laser vizibile.
Aparatele cu laser pentru masurat la distanta reprezinta prima optiune atunci cand este
vorba de masurarea precisa, rapida si simpla la distanta.
Nivela laser, functii: Aplicatii recomandate

··Functia punct ··Montator gresie / faianta
··Unghi drept (90°) ··Montatori de pardoseala
··Functia liniara orizontala ··Specialisti in constructii fara mortar
249
··Functia liniara verticala (finisari interioare)

··Functia fir cu plumb ··Electrician
Page
··Functia de rotire orizontala ··Instalator

··Functia de rotire verticala
Telemetru laser: masoara si calculeaza arii, volume, masurare directa, continua, pitagora.
Functii si masuratori cu nivela laser:

250
Page
Functii si masuratori cu telemetru laser:

251
Page
252
Page
3.10 Cum se citeste un plan de arhitectura
Explicatii pe planul de arhitectura

Proiectul trebuie sa asigure informatii complete pentru autorizare si
constructie, fara sa lase loc de interpretari. Reprezentarea in plansele
desenate se face prin utilizarea unor simboluri si conventii. Este bine sa fie
cunoscute conventiile de reprezentare utilizate de catre proiectanti (figura 42).
Figura 42. Detalii dintr-un plan de arhitectura
cartusul – este un tabel aflat in partea din dreapta jos a plansei care trebuie sa contina mai
multe informatii:
- Date despre proiectant - firma de proiectare, proiectanti arhitecti sau ingineri –

nume si semnatura acestora
- Date despre proiect (Denumire proiect, adresa unde se construieste)
- Numele beneficiarului
- Date despre ce este reprezentat in plansa (numele plansei, specialitatea
[arhitectura/rezistenta/instalatii], scara la care este desenat, data la care a fost
253
elaborata plansa)
Page
Axele constructiei – sunt niste linii imaginare, fata de care se relationeaza in plan
elementele constructive. In general sunt trasate pe doua directii perpendiculare, notandu-
se cu litere cele de pe o directie si cu cifre cele de pe cealalta. Trasarea axelor in santier se

realizeaza la inceputul lucrarilor si este o lucrare de importanta capitala. Cotele de nivel
figurate in planuri reprezinta cotele pardoselii finisate, masurate fata de o cota de referinta
– cota +/-0,00.
Usile si ferestrele se coteaza atat ca latime cat si ca dimensiuni pe verticala – vezi desen.
Stalpii (samburii de beton armat) – sunt reprezentati cu hasura oblica si sunt figurati
informativ in planurile de arhitecura. Informatii exacte despre pozitie, dimensiuni si alte
detalii se gasesc in planurile de rezistenta.
Scara – care contine informatii despre numarul de trepte, dimensiunile treptei si
contratreptei. Scarile sunt niste elemente de constructie complexe, care se proiecteaza
dupa reguli destul de stricte si necesita atentie sporita la executie.
Planurile de arhitectura sunt cotate astfel incat sa reiasa clar urmatoarele:

- distanta intre axe (cote interax)
- dimensiunile exterioare ale cladirii
- amplasarea ferestrelor si a usilor (cote plin/gol)
- dimensiunile incaperilor
Destinatia incaperilor este deasemenea figurata in plan (figura 46), impreuna cu alte date
(suprafata, perimetrul, finisajele propuse). Pentru bai sau bucatarii, arhitectii obisnuiesc sa
realizeze si o varianta de mobilare.
254
Page
Figura 43. Detalii dintr-un plan de arhitectura

In plansele desenate din proiect, casa nu se reprezinta in marime naturala, ci micsorata la o

anumita scara. Scara este raportul dintre dimensiunea reala si cea din desen. Pe fiecare
planta, in cartus, este scrisa scara la care este facut desenul.
Uzual, planurile de case se reprezinta la scara 1:50, adica 10mm din plansa inseamna
50x10=500mm=50cm in realitate. Detaliile de constructii se deseneaza la scari mai mari,
1:20, 1:10, 1:5 (figura 44).
Figura 44. Detalii de constructie

255
Page
CAPITOL III
ELEMETE DE PROIECTARE IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE
1. PLAN DE AMPLASAMENT
Planul amplasament determina pozitia in proiect fata de reperele fixe de pe
terenul respectiv. Acest plan rezolva delimitarea si orientarea fiecarei cladiri.
Se realizeaza la scara 1:200, 1:500; 1:1000.
In planul de amplasament se utilizeaza semne si culori conventionale.
In figura este reprezentat un plan amplasament.
Planul de amplasament defineste numai elementele tehnice de amplasare ale obiectului,

prin elementele grafice utilizate.
Dupa definitivarea amplasarii obiectelor proiectate, planul de amplasament intocmit cu
elementele de arhitectura devine tema de proiectare pentru studiul retelelor de alimentare
cu apa, energie electrica, energie termica si canalizare.
2. PLAN DE FUNDATII
Planul de fundatii face parte din categoria planurilor de rezistenta.
Se reprezinta printr-o vedere de sus a unei sectiuni efectuate cu un plan orizontal
facuta prin constructie la fata superioara a fundatiilor sau deasupra cuzinetilor
sau deasupra soclurilor constructiei.
256
Page
Plan de amplasare a fundatiei

257
Plan de fundatii izolate

Pozitia in plan a fiecarui element cuprins in planul fundatiilor izolate se determina fata de
Page
axele de trasare ale constructiei.

Observam ca stalpii se noteaza cu litera S urmata de un indice, iar fundatiile cu litera F

urmata de un indice - vezi reprezentarea elementelor de constructie din beton si beton
armat.
Pentru executarea cofrajelor, planurile de fundatii se completeaza cu sectiuni verticale,
cotate, pe care se figureaza armatura elementului respectiv.
Aceste planuri sunt planuri de detalii de armare.
Pe fiecare talpa se inscrie cota sapaturii in cote relative.
Pe planurile de fundatii se precizeaza printr-o nota urmatoarele:
- nivelul planului de referinta ± 0 .00, in cote absolute;
- nivelul terenului natural, in cote relative;
- natura terenului de fundare;
- presiunea pe teren;
- nivelul maxim al apei subterane.
3. PLANURI DE ARHITECTURA PENTRU CLADIRI DE LOCUIT P+1E
Planurile de arhitectura sunt planurile care prezinta alcatuirea interioara a
cladirilor, aspectul si detaliile.
Planul reprezinta primul element al rezolvarii cladirii si este o sectiune orizontala
obtinuta prin sectionarea cladirii cu un plan orizontal imaginar, la o inaltime de 1,
10...1,20m, aleasa astfel incat sa taie toate elementele caracteristice ale cladirii.
Planurile necesare pentru executarea pe santier a cladirii proiectate sunt: plan subsol, plan
parter, planuri etaje, plan invelitoare.
Scara grafica se alege astfel incat sa asigure o reprezentare cat mai clara.
In planurile la scara 1:200 si 1:100 sunt reprezentate dimensiunile elementelor pentru
ziduri, stalpi, toate compartimentarile interioare, golurile ferestrelor si ale usilor, treptele
scarilor, etc. Sensul de deschidere a usilor pare in planurile la scara 1: 200.
Cotele inscrise pe desen sunt cote principale:
• la interior pentru lungimi ale incaperilor si grosimi de ziduri;
• la exterior pentru interaxele structurii de rezistenta si dimensiunile totale.
Planurile la scara 1:50 sunt o parte componenta in proiectele de executie si realizeaza o
reprezentare clara si o cotare in detaliu a elementelor de constructie.
258
Page
Plan parter
259
Page
Plan etaj
260
Page
CAPITOL IV
ECONOMIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII
1. GENERALITATI
1.1. Participantii la realizarea unei lucrari de constructie
In realizarea unei lucrari de constructie sunt interesati, in mod indispensabil, trei factori:
- proprietar (investitor)
- executant (antreprenor)
- autoritatea publica
Proprietarul este o persoana fizica sau juridica, care comanda lucrarea, impune caracterul
ei economic, fixeaza limitele realizarii practice ca dimensiuni, valoare, timp, procura
fondurile necesare realizarii ei.
Nu intotdeauna proprietarul lucrarii este si cel care exploateaza respectiva constructie. In
acest caz proprietarul are rolul de investitoriar cel care va utiliza constructia este cunoscut
sub numele de beneficiar.
Exemplu:
a. Persoana X in calitate de proprietar comanda si stabileste conditiile de
realizare a unei locuinte individuale tip vila, constructie de care va beneficia
aceeasi persoanaimpreuna cu familia sa.
b. Persoana X comandasi finanteazaconstructia unei cladiri, constructie care va fi
exploatatade catre fundatia Y in scopul amenajarii unui muzeu de pictura
In mod obisnuit, in vederea realizarii lucrarii, proprietarul este reprezentat de o
persoana(sau o firma de specialitate), manager de proiect, careia ii acordaimputerniciri
depline din punct de vedere tehnic, juridic si uneori economic, cu dreptul de a angaja si
conduce. Verificarea calitatii lucrarilor, a incadrarii acestora in costurile contractate de
executie, respectarea conditiilor legale de realizare a lucrarilor de constructie,
esteefectuatade catre proprietar sau manager de proiect prin intermediul unor diriginti de
santier.
Din punct de vedere tehnic, dorintele proprietarului (beneficiarului) sunt concretizate de
catre proiectant (arhitect, ingineri de specialitate) care elaboreazaproiectul si planurile de
executie necesare, prescrie conditiile de executie necesare, pregateste devizele si piesele
scrise necesare contractarii executiei, acordaasistentatehnicaproprietarului pe parcursul
realizarii lucrarilor.
Proprietarul asigurafondurile necesare realizarii lucrarilor fie din resurse proprii fie din
resurse atrase de la institutii de finantare: banci comerciale sau banci de investitii, fonduri
261
de investitii etc.
Executant (antreprenor general), este o persoanafizicasau juridica, care se obligaa realiza
Page
lucrarea comandatade catre proprietar (beneficiar), in conditiile prevazute de proiectele

tehnice si caietele de sarcini intocmite de catre proiectant, in baza ofertei sale de pret si in
termenul fixat. In realizarea obligatiilor sale antreprenorul general poate sub-contracta

catre antreprize de specialitate, furnizori (de echipamente, masini, material, tehnologii
etc.), persoane fizice autorizate, parti din lucrarea de constructie contractata. Executia unei
lucrari de constructie poate fi facuta in regie sau in antrepriza.
Prin executie in regiese intelege cazul cand proprietarul procuratoate materialele necesare
lucrarilor, angajeazaforta de muncade diferite categorii, executasingur diferitele lucrari
pregatitoare si ajutatoare, intr-un cuvant se ocupa singur si pe propria sa raspundere de
executia lucrarii de constructie de la inceput si panala terminarea ei. Evident proprietarul
poate angaja specialisti – ingineri, care saconducalucrarile din punct de vedere tehnic,
acestia insavor ramane salariatii sai, proprietarul asumandu-si singur toate raspunderile ce
derivadin angajarea lucratorilor in regie, fatade furnizori, muncitori, precum si fatade terti.
Proprietarul va trebui de asemenea saprocure sculele si masinile necesare lucrarilor,
baracamentele si materialele necesare organizarii santierului precum si sasuporte toate
taxele si cheltuielile legate de utilitati (apa, canalizare, energie electricaetc.).
La executia in regie dispare posibilitatea de a urmarii executarea unor lucrari in baza unui
deviz contractat, valoarea lucrarilor rezultand din aditionarea sumelor cheltuite; de
asemenea nu se poate obtine o garantie asupra calitatii lucrarilor si nici asupra termenului
de executie, acestea fiind in functie de organizarea creatade insusi proprietarul.
Executia in regie are o serie intreagade inconveniente:
- Nerespectarea conditiilor tehnice de executie
- Duratade executie prelungita
- Pierderi si furt de material
- Uneori cheltuieli exagerate
In cazul executiei in antrepriza, antrepriza de specialitate se angajeaza si se obligala a
executa complet lucrarea incredintatain conformitate cu proiectele tehnice, intr-un termen
precis delimitat si in limita unui deviz contractat;
Antrepriza va prelua toate obligatiile de furnizare a materialelor in santier, va furniza
echipamentele si masinile necesare executiei etc. Antrepriza va asigura capitalul necesar
pentru a executa intai lucrarile si apoi a primii plata lor. In cazul executiei in antreprizarolul
proprietarului este de asigura numai plata lucrarilor executate la intervale de timp bine
stabilite, in baza verificarilor de cantitati facute de catre dirigintii de santier.
Autoritatea publica, cuprinde ansamblul de institutii ale statului sau ale comunitatilor
locale, care autorizeaza si verificaexecutia lucrarilor de constructie numai cu respectarea
prevederilor legislative nationale, regionale si locale in vigoare.
Institutiile autoritatii publice emit conditiile tehnice, urbanistice, sanitare, de aparare
civilapasiva, de protectie si stingere a incendiilor etc. prin intermediul unor regulamente.
Autoritatea publicaacordadreptul de a construi (autorizeazaconstruirea) numai pentru
262
acele lucrari de constructie care indeplinesc toate cerintele solicitate de catre institutiile
autoritatii publice.
Page
Exemplu:
- Primaria si Consiliile Locale emit Certificate de Urbanism care contin ansamblu de conditii
de urbanism care trebuie indeplinite pentru executia unor lucrari de constructie.
Dacalucrarile de constructie satisfac aceste cerinte se emite acceptul de construire prin
intermediul Autorizatiei de Construire
- Furnizorii de utilitati emit Avize care descriu conditiile ce trebuie indeplinite de viitoarele
constructii si modul cum pot beneficia acestea de respectivele utilitati
- Inspectoratele pentru Situatii de Urgentaverifica si autorizeaza construirea si
functionarea unor constructii numai daca acestea respecta prevederile legislative si
normele tehnice cu privire la Apararea CivilaPasiva si conformarea constructiilor privind
protectia la incendiu.
- Inspectoratul de Stat in Constructii verifica respectarea legislatiei privind autorizarea
executiei lucrarilor de constructie precum si calitatea executiei proiectelor si lucrarilor de
constructie
1.2. Etapele de realizare a unei lucrari de constructie
O constructie este un produs foarte complex care inglobeaza un volum foarte de mare de
resurse. Exista sanse foarte mari de esec in realizarea unei lucrari de constructie daca
proprietarul sau beneficiarul nu expun de la inceput clar si fara echivoc conditiile cerute
pentru viitoarea constructie si daca nu urmaresc pe parcurs indeplinirea acestora. Este unul
din motivele principale pentru care realizarea unei lucrari de constructie este impartita in
etape. Existenta acestor etape permite ca procesul de realizare a unei lucrari de constructie
sa fie monitorizat si controlat, oferind proprietarului/beneficiarului oportunitatea de a
evalua rezultatele intermediare in realizarea lucrarilor de constructie si de a face ajustarile
necesare.
263
Page
Figura 1. Participantii la realizarea unei lucrari de constructie
In general etapele de realizare a unei lucrari de constructie urmaresc procesul de edificare

a respective constructii si cuprind urmatoarele (vezi figura 2):
- Etapa de pregatire a lucrarilor de constructie
- Etapa de proiectare a lucrarilor de constructie
- Etapa de executie a lucrarilor de constructie
- Etapa de receptie si punere in functiune a constructiei
264
1.2.1. Pregatirea lucrarilor de constructie

Page
Etapa de pregatire a lucrarilor de constructie are drept scop evidentierea tuturor conditiilor
de naturatehnica, economica, comerciala, financiara, de marketing etc. care trebuie
indeplinite pentru ca viitoarea constructie saasigure o eficienta cat mai mare in exploatare
in conformitate cu destinatia acesteia.
a. Studiul de piata
Studiul de piata evidentiaza cerintele pe care trebuie sale indeplineasca viitoarea
constructie, functie de nevoile de exploatare ale proprietarului/beneficiarului
sau functie de conditiile de piata asa cum rezultaele dintr-un studiu de
marketing.
Figura 2. Etapele de realizare a unei lucrari de constructie

b. Studiul de prefezabilitate
Studiu de prefezabilitate este definit ca fiind documentatia tehnico-economicaprin care se
fundamenteazanecesitatea si oportunitatea realizarii unei lucrari de constructie-investitie,
pe bazade date tehnice si economice.
Pentru investitiile bugetare continutul cadru al unui studiu de prefezabilitate, in
265
conformitate cu Ordinul 597/01.09.2008 emis de catre Ministerul Internelor si Reformei

Administrative, cuprinde urmatoarele:
Page
A. PIESE SCRISE
I. Date generale:
1. denumirea obiectivului de investitii;
2. amplasamentul (judetul, localitatea, strada, numarul);
3. titularul investitiei;
4. beneficiarul investitiei;
5. elaboratorul studiului.
II. Necesitatea si oportunitatea investitiei
1. Necesitatea investitiei:
a) scurtaprezentare privind situatia existenta, din care sarezulte necesitatea investitiei;
b) tabele, harti, grafice, planse desenate, fotografii etc., care saexpliciteze situatia
existenta si necesitatea investitiei;
c) deficientele majore ale situatiei actuale privind necesarul de dezvoltare a zonei;
d) prognoze pe termen mediu si lung.
2. Oportunitatea investitiei:
a) incadrarea obiectivului in politicile de investitii generale, sectoriale sau regionale;
b) actele legislative care reglementeazadomeniul investitiei, dupacaz;
c) acorduri internationale ale statului care obligapartea romanala realizarea investitiei,
dupacaz.
III. Scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investitii pot fi atinse:
1. scenarii propuse - minimum doua;
2. scenariul recomandat de catre elaborator;
3. avantajele scenariului recomandat.
IV. Date privind amplasamentul si terenul pe care urmeazasase amplaseze obiectivul de
investitie Informatii despre terenul din amplasament:
1. situatia juridicaprivind proprietatea asupra terenului care urmeazaa fi ocupat - definitiv
si/sau temporar - de obiectivul de investitii;
2. suprafata estimataa terenului;
3. caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament determinate in baza studiului
geotehnic realizat special pentru obiectivul de investitie privind:
a) zona seismicade calcul si perioada de colt;
266
b) datele preliminare asupra naturii terenului de fundare si presiunea conventionala;

c) nivelul maxim al apelor freatice;
Page
4. studiile topografice preliminare;

5. datele climatice ale zonei in care este situat amplasamentul.

V. Costul estimativ al investitiei
1. Cheltuieli pentru elaborarea documentatiei tehnico-economice:
a) cheltuieli pentru elaborarea documentatiilor de proiectare: studiu de prefezabilitate,
studiu de fezabilitate, expertizatehnica, proiect tehnic si detalii de executie, dupacaz;
b) cheltuieli pentru activitatea de consultanta si asistentatehnica;
c) cheltuieli pentru obtinerea avizelor si acordurilor de
principiu necesare elaborarii studiului de prefezabilitate;
d) cheltuieli pentru pregatirea documentelor privind aplicarea procedurii pentru atribuirea
contractului de lucrari si a contractului de servicii de proiectare, urbanism, inginerie, alte
servicii tehnice, conform prevederilor legale, cum ar fi instructiuni pentru ofertanti,
publicitate, onorarii si cheltuieli de deplasare etc.
2. Valoarea totalaestimataa investitiei.
VI. Avize si acorduri de principiu, dupacaz
B. PIESE DESENATE:
1) plan de amplasare in zona(1:25.000 - 1:5.000);
2) plan general (1:2.000 - 1:500 sau, dupacaz, la alte scari grafice, in functie de necesitatile
de redactare).
c. Studiul de fezabilitate
Studiul de fezabilitate este definit ca fiind documentatia tehnico-economicaprin
care se stabilesc principalii indicatori tehnico-economici aferenti obiectivului de
investitii, pe baza necesitatii si oportunitatii realizarii acestuia, si care cuprinde
solutiile functionale, tehnologice, constructive si economice ce urmeazaa fi
supuse aprobarii.
Pentru investitiile bugetare continutul cadru al unui studiu de fezabilitate, in conformitate
cu Ordinul 597/01.09.2008 emis de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative,
cuprinde urmatoarele:
A. PIESE SCRISE
I. Date generale:
1. denumirea obiectivului de investitii;
2. amplasamentul (judetul, localitatea, strada, numarul);
3. titularul investitiei;
4. beneficiarul investitiei;
267
5. elaboratorul studiului.
Page
II. Informatii generale privind proiectul:

1. situatia actuala si informatii despre entitatea responsabilacu implementarea proiectului;

2. descrierea investitiei:
a) concluziile studiului de prefezabilitate sau ale planului detaliat de investitii pe termen
lung, in cazul in care au fost elaborate in prealabil, privind situatia actuala, necesitatea si
oportunitatea promovarii investitiei, precum si scenariul tehnico-economic selectat;
b) scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investitii pot fi atinse,
in cazul in care, anterior studiului de fezabilitate, nu a fost elaborat un studiu de
prefezabilitate sau un plan detaliat de investitii pe termen lung, respectiv:
c) scenarii propuse - minimum doua;
d) scenariul recomandat de catre elaborator;
e) avantajele scenariului recomandat;
f) descrierea constructiva, functionala si tehnologica, dupacaz;
3. date tehnice ale investitiei:
a) zona si amplasamentul;
b) statutul juridic al terenului care urmeazasafie ocupat, care include atat categoriile de
folosintaale terenului, cat si amplasarea in intravilan si/sau extravilan;
c) situatia ocuparilor definitive de teren: suprafata totala, reprezentand terenuri din
intravilan/extravilan; situatia ocuparii definitive de teren priveste, in principal, identificarea
proprietarilor, precum si a suprafetelor de terenuri apartinand acestora, afectate de
investitie;
d) studii de teren:
i. studii topografice cuprinzand planuri topografice cu amplasamentele reperelor, liste cu
repere in sistem de referintanational;
ii. studiu geotehnic cuprinzand planuri cu amplasamentul forajelor, fise complexe cu
rezultatele determinarilor de laborator, analiza apei subterane, raportul geotehnic cu
recomandarile pentru fundare si consolidari;
iii. alte studii de specialitate necesare, dupacaz;
e) caracteristicile principale ale constructiilor din cadrul obiectivului de investitii, specifice
domeniului de activitate, si variantele constructive de realizare a investitiei, cu
recomandarea variantei optime pentru aprobare;
f) situatia existentaa utilitatilor si analiza de consum:
g) necesarul de utilitati pentru varianta propusapentru promovare;
h) solutii tehnice de asigurare cu utilitati;
268
i) concluziile evaluarii impactului asupra mediului;

4. durata de realizare si etapele principale; graficul de realizare a investitiei.
Page
III. Costurile estimative ale investitiei:

1. valoarea totala, cu detalierea pe structura devizului general;

2. esalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investitiei.
IV. Analiza cost-beneficiu:
1. Identificarea investitiei si definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de
referinta
Odata ce a fost identificatanevoia unei investitii sau o problemacare necesitarezolvare prin
realizarea unei investitii, obiectivele generale si specifice ale acesteia se definesc astfel
incat saexiste coerentacu obiectivele politicilor de investitii nationale, sectoriale, regionale
si/sau locale relevante, inclusiv masura in care obiectivele specifice ale investitiei propuse
contribuie la atingerea rezultatelor acestor politici.
Perioada de referintase referala numarul maxim de ani pentru care se realizeazapreviziuni
in cadrul analizei costbeneficiu. Previziunile se realizeazapentru o perioadaapropiatade
viata economicaa investitiei, dar suficient de indelungatapentru a permite manifestarea
impactului pe termen mediu si lung al acesteia.
2. Analiza optiunilor
Analiza optiunilor se realizeazaparcurgand urmatoarele etape:
i. stabilirea unei liste lungi de alternative care fac posibila atingerea obiectivelor specifice;
ii. analizarea listei lungi in functie de o serie de criterii calitative, care se stabilesc pe baza
orientarilor politicilor de investitii si/sau a consideratiilor tehnice, si stabilirea unei liste
scurte de alternative potrivite si fezabile;
iii. ierarhizarea alternativelor din lista scurta, utilizand analiza economicasau metodologia
celui mai scazut cost.
iv. analizarea faptului dacaalternativele diferaintre ele in ceea ce priveste impactul extern
posibil asupra societatii (de exemplu, perturbarea traficului la reabilitarea drumurilor);
v. dacasunt identificate diferente ale impactului extern al alternativelor, se
ajusteazametodologia celui mai scazut cost pentru a incorpora externalitatile identificate.
Pentru a stabili o ierarhie finalaa alternativelor, impactul extern identificat trebuie
monetizat.
Analiza optiunilor astfel realizataasiguraatingerea obiectivelor stabilite la un cost total
minim pentru societate.
3. Analiza financiara
Obiectivul analizei financiare este de a calcula performanta si sustenabilitatea financiaraa
investitiei propuse pe parcursul perioadei de referinta, cu scopul de a stabili cea mai
potrivitastructurade finantare a acesteia.
Analiza financiaratrebuie saparcurgaurmatoarele etape:
269
1. estimarea veniturilor si costurilor investitiei, precum si a implicatiilor acestora din

punctul de vedere al fluxului de numerar;
Page
2. definirea structurii de finantare a investitiei si profitabilitatea sa financiara;

3. verificarea capacitatii fluxului de numerar proiectat pentru a se asigura functionarea

adecvataa investitiei si indeplinirea obligatiilor.
Determinarea performantei si sustenabilitatii financiare se realizeazaprin calcularea
indicatorilor de performanta financiara, dupacum urmeaza:
1. valoarea financiaraactualaneta;
2. rata internade rentabilitate financiara;
3. raportul cost/beneficiu;
4. fluxul de numerar cumulat.
4. Analiza economica
Obiectivul analizei economice este de a demonstra ca investitia are o contributie pozitiva
neta pentru societate si, in consecinta, aceasta meritasafie finantata din fonduri publice.
Pentru alternativa selectata, beneficiile investitiei trebuie sa depaseasca costurile acesteia
si, mai specific, valoarea actualizata a beneficiilor sale economice trebuie sa depaseasca
valoarea actualizata a costurilor economice.
Punctul de start in analiza economica este fluxul de numerar calculat pentru analiza
financiara, la care sunt introduse doua tipuri de corectii:
a) corectia fiscala si corectia economicaa preturilor; si b) monetizarea externalitatilor.
Aceste corectii se reflectain fluxurile economice de numerar.
Fluxul costurilor si beneficiilor economice va fi actualizat si se vor determina indicatorii de
performantaeconomicapentru investitie:
a. valoarea economicaactualaneta;
b. rata internade rentabilitate economica;
c. raportul cost/beneficiu.
5. Analiza de senzitivitate
Analiza de senzitivitate are ca obiectiv identificarea variabilelor critice si impactul potential
asupra modificarii indicatorilor de performantafinanciara si economica.
Indicatorii de performanta financiara si economica relevanti sunt rata interna de
rentabilitate financiara a investitiei si valoarea financiara actualaneta. In cazul investitiilor
publice majore, analizele trebuie saaibain vedere si rata interna a rentabilitatii economice
si valoarea economica actuala neta.
Pentru realizarea analizei de senzitivitate se parcurg pasii urmatori:
a) identificarea variabilelor care sunt considerate critice pentru durabilitatea beneficiilor
proiectului. Acest lucru se realizeazaprin modificarea procentualaa unui set de variabile ale
270
investitiei si apoi prin calcularea valorii indicatorilor de performanta financiara si

economica;
Page
b) calculul "valorilor de comutare" pentru variabilele critice identificate.

6. Analiza de risc
Analiza de risc vizeaza estimarea distributiei de probabilitate a modificarilor indicatorilor de
performanta financiara si economica. Rezultatele analizei de risc se pot exprima ca medie
estimata si deviatie standard a acestor indicatori.
V. Sursele de finantare a investitiei
Sursele de finantare a investitiilor se constituie in conformitate cu legislatia in vigoare si
constau din fonduri proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat/bugetul local,
credite externe garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile si alte
surse legal constituite.
VI. Estimari privind forta de muncaocupataprin realizarea investitiei:
1. numar de locuri de muncacreate in faza de executie;
2. numar de locuri de muncacreate in faza de operare.
VII. Principalii indicatori tehnico-economici ai investitiei:
valoarea totala(INV), inclusiv TVA (mii lei) (in preturi - luna, anul, 1€= ....... lei),
1. din care: constructii-montaj (C+M);
2. esalonarea investitiei (INV/C+M):
1. anul I;
2. anul II;
3. ...............;
3. durata de realizare (luni);
4. capacitati (in unitati fizice si valorice);
5. alti indicatori specifici domeniului de activitate in care este realizatainvestitia, dupacaz.
VIII. Avize si acorduri de principiu:
Avizul beneficiarului de investitie privind necesitatea si oportunitatea investitiei;
1. certificatul de urbanism;
2. avize de principiu privind asigurarea utilitatilor (energie termica si electrica, gaz metan,
apa-canal, telecomunicatii etc.);
3. declaratia autoritatii pentru protectia mediului;
4. alte avize si acorduri de principiu specifice.
B. PIESE DESENATE:
1. plan de amplasare in zona(1:25.000 - 1:5.000);
271
2. plan general (1: 2.000 - 1:500 sau, dupacaz, la alte scari grafice, in functie de necesitatile
de redactare);
Page
3. planuri si sectiuni generale de arhitectura, rezistenta, instalatii, inclusiv planuri de

coordonare a tuturor specialitatilor ce concurala realizarea proiectului;
4. planuri speciale, profile longitudinale, profile transversale, dupacaz.

d. Planul de afaceri
Planul de afaceri este un document care face cunoscute resursele existente si
perspectivele de dezvoltare a unei afaceri. Un plan de afaceri precizeaza
intentiile initiatorilor afacerii, caile si metodele prin care se doreste ca acestea
safie realizate si calculeaza rezultatele anticipate pentru o perioada de timp. Un
plan de afaceri bun este o hartacare indica o cale printr-o piata competitiva,
plina de evolutii si schimbari, unele previzibile altele nu.
Toate activitatile si documentatiile intocmite in etapa de pregatire a investitiei au ca scop
formularea unei teme de proiectare clare, concise si explicite care satransleze cerintele
proprietarului/beneficiarului, asteptarile, posibilitatile si limitele acestuia intr-un caiet de
sarcini care sadescrie cerintele, functiile, performantele, conditionarile tehnice si
economice pe care trebuie sale indeplineascaviitoarele lucrari de constructie (investitie in
constructie) si participanti la realizarea acesteia.
1.2.2. Proiectarea lucrarilor de constructie
Odata tema de proiectare fixata, proprietarul/beneficiarul va solicita unor arhitecti si
proiectanti de specialitate, intocmirea unui proiect care samaterializeze cerintele formulate
prin tema de proiectare.
Proiectul trebuie saincludatoate solutiile arhitecturale, tehnicostructurale, de instalatii si de
dotare, cuprinse in piese desenate si in piese scrise, care raspund la solicitarile functionale,
de amenajare si de echipare cerute de proprietar/beneficiar prin tema de proiectare,
corelate si interpretate in conformitate cu exigentele profesionale, urbanistice si legislative
in vigoare in momentul proiectarii.
Realizarea proiectului va cuprinde urmatoarele:
a. Proiectarea conceptuala- anteproiectul
Se definesc si descriu lucrarile de constructie de o asa manieraincat sa se

formuleze o reprezentare claraa solutiei de structurade rezistenta, a solutiilor functionale,
a formei, dimensiunilor si gabaritelor constructiilor, a modului de incadrare a acestora in
ansamblul construit din zona, se estimeazacosturile de executie, se apreciazadurata de
executie si se prefigureazaun program de executie.
Proiectarea conceptualase materializeazain schite la scaramicadar convenabila, scurt
memoriu de prezentare, evaluare sumaraa costurilor lucrarilor.
Dupadiscutii si eventuale modificari se obtine aprobarea din partea proprietarului
/beneficiarului si se poate trece la realizarea urmatoarelor etape ale proiectului.
b. Proiectul tehnic – P.T.
Proiectul tehnic reuneste totalitatea documentatiilor care cuprind conceptia de realizare a
272
unei lucrari de constructie, pe baza carora se autorizeaza, se poate pregati si desfasura

executia lucrarilor de constructie, se urmareste si se controleazacalitatea acestora.
Page
Continutul cadru al unui proiect tehnic este descris in exemplu de mai jos:
A. PIESE SCRISE
Date generale:
• denumirea obiectivului de investitii;
• amplasamentul (judetul, localitatea, adresa postala si/sau alte date de identificare);
• titularul investitiei;
• beneficiarul investitiei;
• elaboratorul proiectului.
2. DESCRIEREA GENERALA A LUCRARILOR
2.1. In cadrul sectiunii "Descrierea lucrarilor" care fac obiectul proiectului tehnic se vor face
referiri asupra urmatoarelor elemente:
• amplasamentul;
• topografia;
• clima si fenomenele naturale specifice zonei;
• geologia, seismicitatea;
• prezentarea proiectului pe specialitati;
• devierile si protejarile de utilitati afectate;
• sursele de apa, energie electrica, gaze, telefon si altele asemenea pentru lucrari
definitive si provizorii;
• caile de acces permanente, caile de comunicatii si altele asemenea;
• trasarea lucrarilor;
• antemasuratoarea.
2.2. Memorii tehnice pe specialitati
3. CAIETELE DE SARCINI
Caietele de sarcini sunt documentele care reglementeaza nivelul de performanta
al lucrarilor, precum si cerintele, conditiile tehnice si tehnologice, conditiile de
calitate pentru produsele care urmeaza a fi incorporate in lucrare, testele,
inclusiv cele tehnologice, incercarile, nivelurile de tolerante si altele de aceeasi
natura, care sagaranteze indeplinirea exigentelor de calitate si performanta solicitate.
Caietele de sarcini se elaboreaza de catre proiectant pe specialitati, prin dezvoltarea
elementelor tehnice cuprinse in planse, si nu trebuie safie restrictive.
3.1. Rolul si scopul caietelor de sarcini:
273
• caietele de sarcini fac parte integrantadin proiectul tehnic;

• caietele de sarcini reprezinta descrierea elementelor tehnice si calitative mentionate in
Page
planse si prezinta informatii, precizari si prescriptii complementare planselor;

• plansele, breviarele de calcul si caietele de sarcini sunt complementare; notele

explicative inscrise in planse sunt scurte si cu caracter general, vizand in special explicitarea
desenelor;
• caietele de sarcini detaliazanotele si cuprind caracteristicile si calitatile materialelor
folosite, testele si probele acestora, descriu lucrarile care se executa, calitatea, modul de
realizare, testele, verificarile si probele acestor lucrari, ordinea de executie si de montaj si
aspectul final;
• caietele de sarcini impreunacu plansele trebuie sa fie astfel concepute incat, pe baza lor,
sase poata determina cantitatile de lucrari, costurile lucrarilor si utilajelor, forta de munca
si dotarea necesare executiei lucrarilor;
• elaborarea caietelor de sarcini se face de catre proiectanti - arhitecti si ingineri specialisti
- pentru fiecare categorie de lucrare;
• caietele de sarcini stabilesc responsabilitatile pentru calitatile materialelor si ale
lucrarilor si responsabilitatilepentru teste, verificari, probe;
• redactarea caietelor de sarcini trebuie safie concisa si sistematizata;
• caietele de sarcini prevad modul de urmarire a comportarii in timp a investitiei;
• caietele de sarcini prevad masurile si actiunile de demontare/demolare (inclusiv
reintegrarea in mediul natural a deseurilor) dupaexpirarea perioadei de viata
(postutilizarea).
3.2. Tipuri de caiete de sarcini
3.2.1. In functie de destinatie, caietele de sarcini pot fi:
a) caiete de sarcini pentru executia lucrarilor;
b) caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente
tehnologice si confectii diverse;
c) caiete de sarcini pentru receptii, teste, probe, verificari si puneri in functiune;
d) caiete de sarcini pentru urmarirea comportarii in timp a constructiilor si continutul cartii
tehnice.
3.2.2. In functie de categoria de importantaa obiectivului de investitii, caietele de sarcini
pot fi:
a) caiete de sarcini generale, care se referala lucrari curente in domeniul constructiilor si
care se elaboreazapentru toate obiectivele de investitii;
b) caiete de sarcini speciale, care se referala lucrari specifice si care se
elaboreazaindependent pentru fiecare lucrare.
3.3. Continutul caietelor de sarcini
274
Caietele de sarcini trebuie sacuprinda:

• breviarele de calcul, care reprezintadocumentele justificative pentru dimensionarea
Page
elementelor de constructii si de instalatii si se elaboreazapentru fiecare element de

constructie in parte. Breviarele de calcul, prezentate sintetic, vor preciza incarcarile si

ipotezele de calcul, precum si tipurile de programe utilizate;
• nominalizarea planselor care guverneazalucrarea;
• proprietatile fizice, chimice, de aspect, de calitate, tolerante, probe, teste si altele
asemenea, pentru materialele componente ale lucrarii, cu indicarea standardelor;
• dimensiunea, forma, aspectul si descrierea executiei lucrarii;
• ordinea de executie, probe, teste, verificari ale lucrarii;
• standardele, normativele si alte prescriptii care trebuie respectate la materiale, utilaje,
confectii, executie, montaj, probe, teste, verificari;
• conditiile de receptie, masuratori, aspect, culori, tolerante si altele asemenea.
4. Listele cu cantitatile de lucrari
Acest capitol cuprinde toate elementele necesare cuantificarii valorice a lucrarilor si
contine:
• centralizatorul cheltuielilor pe obiectiv;
• centralizatorul cheltuielilor pe categorii de lucrari, pe obiecte;
• listele cu cantitatile de lucrari pe categorii de lucrari;
• listele cu cantitatile de utilaje si echipamente tehnologice, inclusiv dotari;
• fisele tehnice ale utilajelor si echipamentelor tehnologice;
• listele cu cantitati de lucrari pentru constructii provizorii OS (organizare de santier)
5. Graficul general de realizare a investitiei publice Graficul general de realizare a investitiei
publice reprezintaesalonarea fizicaa lucrarilor de investitii/interventii.
B. PIESE DESENATE
Piesele desenate sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza carora se
elaboreazapartile scrise ale acestuia, cuprinzand toate informatiile necesare elaborarii
caietelor de sarcini, si care, de regula, se compun din:
1. Planse generale
Sunt planse informative de ansamblu si cuprind:
• plansa de incadrare in zona;
• plansele de amplasare a reperelor de nivelment si planimetrice;
• plansele topografice principale;
• plansele de amplasare a forajelo si profilurilor geotehnice, cu inscrierea conditiilor si a
recomandarilor privind lucrarile de fundare;
275
• plansele principale de amplasare a obiectelor, cu inscrierea cotelor de nivel, a distantelor

de amplasare, orientarilor, coordonatelor, axelor, reperelor de nivelment si planimetrice, a
Page
cotei ± 0,00, a cotelor trotuarelor, a cotelor si distantelor principale de amplasare a

drumurilor, trotuarelor, aleilor pietonale, platformelor si altele asemenea;
• plansele principale privind sistematizarea pe verticala a terenului, cu inscrierea
volumelor de terasamente, sapaturi-umpluturi, depozite de pamant, volumului pamantului
transportat (excedent si deficit), a lucrarilor privind stratul vegetal, a precizarilor privind
utilajele si echipamentele de lucru, precum si a altor informatii si elemente tehnice si
tehnologice;
• plansele principale privind constructiile subterane, cuprinzand amplasarea lor, sectiuni,
profiluri longitudinale/transversale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj si armare, ariile si
marca sectiunilor din otel, marca betoanelor, protectii si izolatii hidrofuge, protectii
impotriva agresivitatii solului, a coroziunii si altele asemenea;
• plansele de amplasare a reperelor fixe si mobile de trasare.
2. Plansele principale ale obiectelor
Sunt planse cu caracter tehnic, care definesc si expliciteazatoate elementele constructiei.
Se recomandaca fiecare obiect subteran/suprateran safie identificat prin numar/cod si
denumire proprii. Plansele principale se elaboreazape obiecte si, in general, cuprind:
2.1. Planse de arhitectura
Definesc si expliciteazatoate elementele de arhitecturaale fiecarui obiect, inclusiv cote,
dimensiuni, distante, functiuni, arii, precizari privind finisajele si calitatea acestora si alte
informatii de aceastanatura.
2.2. Planse de structura
Definesc si expliciteazapentru fiecare obiect alcatuirea si executia structurii de rezistenta,
cu toate caracteristicile acesteia, si cuprind:
• planurile infrastructurii si sectiunile caracteristice cotate;
• planurile suprastructurii si sectiunile caracteristice cotate;
• descrierea solutiilor constructive, descrierea ordinii tehnologice de executie si montaj
(numai in situatiile speciale in care aceasta este obligatorie), recomandari privind
transportul, manipularea, depozitarea si montajul.
2.3. Planse de instalatii
Definesc si expliciteazapentru fiecare obiect amplasarea, alcatuirea si executia instalatiilor,
inclusiv cote, dimensiuni, tolerante si altele asemenea.
2.4. Planse de utilaje si echipamente tehnologice
Cuprind, in principal, plansele principale de tehnologie simontaj, sectiuni, vederi, detalii,
inclusiv cote, dimensiuni, tolerante, detalii de montaj, si anume:
• planse de ansamblu;
• scheme ale fluxului tehnologic;
• scheme cinematice, cu indicarea principalilor parametri;
• scheme ale instalatiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicatii,
276
retele de combustibil, apa, iluminat si altele asemenea, precum si ale instalatiilor

tehnologice;
Page
• planse de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestatiilor,

sarcinilor si a altor informatii de aceeasi natura, inclusiv a schemelor
tehnologice de montaj;
• diagrame, nomograme, calcule ingineresti, tehnologice si de montaj, inclusiv materialul
grafic necesar punerii in functiune si exploatarii;
• liste cu utilaje si echipamente din componenta planselor tehnologice, inclusiv fise
cuprinzand parametrii, performantele si caracteristicile acestora.
2.5. Planse de dotari
Cuprind planse de amplasare si montaj, inclusiv cote, dimensiuni, sectiuni, vederi, tablouri
de dotari si altele asemenea, pentru:
• piese de mobilier;
• elemente de inventar gospodaresc;
• dotari PSI;
• dotari necesare securitatii muncii;
• alte dotari necesare in functie de specific.
c. Proiectul pentru autorizarea lucrarilor de constructie – P.A.C.
Proiectul pentru autorizarea lucrarilor de constructie – P.A.C., este un extras din proiectul
tehnic – P.T. si are urmatorul continut cadru:
C. PIESE SCRISE
1. Foaia de titlu a proiectului si lista cu semnaturile proiectantilor
2. Borderoul pieselor scrise si desenate
3. Memoriu general
Cuprinde o prezentare sintetica a intregului proiect, sub toate aspectele care
caracterizeaza lucrarile de constructie, amplasamentul, arhitectura, structura de rezistenta,
instalatiile generale si tehnologice etc. cu precizarea principalilor indici si parametrii
tehnico-constructivi si de functionalitate ai constructiei proiectate.
4. Memoriu de arhitectura
• Obiectul proiectului (titlu, amplasament), beneficiar, proiectant etc.
• Caracteristicile amplasamentului
• Conditii de amplasare si realizare a constructiilor conform reglementarilor de
urbanism aprobate (P.U.G, P.U.Z., P.U.D.)
• Caracteristicile constructiei propuse
• Elemente de trasare cu precizarea retragerilor fatade
aliniament si celelalte limite de proprietate, precizarea cotei +/- 0.00
• Precizarea categoriei si clasei de importantaa constructiei
• Analiza situatiei existente (in cazul interventiei la constructii existente)
• Descrierea functionala
• Solutii constructive si finisajele
• Modul de indeplinire a cerintelor de calitate
• Note de calcul a coeficientului global de izolare termica
277
• Masuri de protectie civilain conformitate cu legislatia in vigoare

• Descrierea amenajarilor exterioare aferente constructiei
• Masuri de urmarire a comportarii constructiei pe toatadurata de existentaa acesteia
Page
• Masuri de protectia muncii si securitate la incendiu pe durata de executie si in exploatare

• Precizarea cerintelor de calitate pentru care este necesaraverificarea tehnicaa proiectelor

• Cadrul legislativ general respectat in proiect
5. Memoriu tehnic pentru celelalte specialitati
Aceste memorii se elaboreazadistinct pentru structura de rezistenta, instalatiii generale
aferente constructiei, organizare de santier etc., si cuprind referiri la:
• Obiectul proiectului de specialitate
• Elemente de tema
• Prezentarea solutiilor prevazute in proiect pentru specialitatea respectiva si principalii
indici si parametrii tehnico-constructivi si tehnologici
• Relatiile de vecinatate cu constructiile limitrofe
• Program de urmarire a calitatii lucrarilor in faze determinante
• Descrierea lucrarilor provizorii pentru organizare de santier
• Masuri de protectia muncii si securitatea la incendiu
• Masuri de urmarire a comportarii constructiei pe toatadurata de existentaa acesteia,
corespunzator specialitatii respective
• Cadrul legislativ, normativele si prescriptiile tehnice in vigoare, prin care se impun
conditii de proiectare, executie si de exploatare a lucrarilor proiectate
6. Memoriu tehnic pentru dotari
7. Referatele verificatorilor de proiecte atestati (altii decat proiectantii) si care sunt
agreati de catre beneficiar
8. Studiu geotehnic
9. Devizul general al lucrarilor
D. PIESE DESENATE
1. Planuri generale
• Plan de incadrare in zonasau/si in localitate (scara
1:10000, 1:5000 sau 1:2000 dupacaz)
• Planuri de situatie (scara 1:500, 1:200, 1:100 dupacaz)
• Planuri cadastrale
• Planuri de trasare
2. Planuri de arhitectura
• Planurile tuturor nivelurilor
• Planul acoperisului
• Sectiuni caracteristice (cel putin 2 sectiuni)
• Toate fatadele
278
• Desfasurarea frontului stradal in care se incadreazanoua constructie

3. Planuri pentru structura de rezistenta– toate plansele la scara 1:50, 1:20 sau 1:10
Page
• Planuri fundatii
• Detalii fundatii
• Detalii tehnologice
• Plan cofraj si armare pereti subsol
• Plan cofraj si armare pentru toate planseele de beton
• Planuri de cofraj si armare pentru centuri, grinzi, stalpi din beton armat
• Detalii armare zidarii, plansee din lemn etc.
• Planul sarpantei
• Detalii tehnologice privind executarea lucrarilor de zidarie
4. Instalatii generale
• Scheme functionale
5. Dotari si instalatii tehnologice
6. Detalii privind modul de alcatuire al imprejmuirilor
7. Detalii privind constructiile anexe
8. Elemente privind organizarea de santier
d. Detalii de executie – proiect D.D.E.
Detaliile de executie completeazala nivel de amanunt solutiile stabilite in proiectul tehnic,
faramodificarea autorizatiei de construire si a costurilor prevazute prin devizul aprobat de
catre proprietar/beneficiar.
Continutul cadru si evaluarea fazei de detalii de executie depinde de urmatoarele:
•Complexitatea lucrarii
•Caracterul solutiilor din proiect, de unicat sau de lucrari curente
• Tehnologiile specifice de executie prevazute in proiectul tehnic
•Specificatiile tehnice privind materialele de constructie, utilajele si echipamentele
prevazute si care impun intr-o masuramai micasau mai mare detalieri fatade proiectul
tehnic
Elaborarea detaliilor de executie se face practic in paralel cu executia lucrarilor. Nivelul de
elaborare a detaliilor de executie depinde intr-o mare masurade gradul de exigentaa
arhitectului si a celorlalti colaboratori.
e. Documentatiile economice ce insotesc proiectul
Documentatiile economice ce insotesc proiectul tehnic al unei lucrari de constructii se
intocmesc urmarindu-se douaaspecte:
I. Efectuarea unei estimari valorice a lucrarilor de constructie prevazute prin proiect
Estimarea valorii lucrarilor de constructie are ca scop:
− Verificarea modului in care proiectul realizat se incadreazain conditiile economice ale
temei de proiectare formulate de catre proprietar/beneficiar
−Mijloc de comparatie pentru ofertele propuse de catre executanti
279
− Proiectarea de catre proprietar/beneficiar a unui program de finantare a executiei

lucrarilor de constructie
Page
II. Intocmirea unor formulare tip pentru prezentarea ofertelor de catre executantii ce
doresc realizarea lucrarilor de constructie
Formularele de evaluare folosite de catre proiectant pentru estimarea valorii lucrarilor de

constructie, sunt utilizate ulterior ca formulare de ofertare, in care executantii completeaza
(dupaefectuarea propriilor estimari valorice) preturile de executie oferite (propuse a fi
contractate).
Asa cum s-a descris in continutul proiectului tehnic al unei lucrari de constructie,
principalele documentatii economice ce insotesc un proiect sunt urmatoarele:
1. centralizatorul cheltuielilor pe obiectiv;
2. centralizatorul cheltuielilor pe categorii de lucrari, pe obiecte; listele cu cantitatile de
lucrari pe categorii de lucrari;
3. listele cu cantitatile de utilaje si echipamente tehnologice, inclusiv dotari
4. fisele tehnice ale utilajelor si echipamentelor tehnologice; listele cu cantitati de lucrari
pentru constructii provizorii OS (organizare de santier);
5. graficul general de realizare a investitiei.
4. ETAPA DE EXECUTIE A LUCRARILOR DE CONSTRUCTIE
In aceasta etapa executantul realizeaza efectiv lucrarile de constructie, in conformitate cu
specificatiile tehnice si economice ale proiectului tehnic si ale contractului de executie,
proprietarul/beneficiarul verificand respectarea in totalitate a acestor prescriptii.
a. Pregatirea ofertelor de catre executant, negocierea si contractarea lucrarilor de
constructie
Orice proprietar/beneficiar este interesat ca executia lucrarilor de constructie safie
efectuatain cel mai scurt timp posibil, la pretul cel mai scazut si de catre executantul care
sagaranteze lucrari de calitate.
In cazul lucrarilor de constructie publice (lucrari finantate din resurse financiare
provenind de la bugetul public al statului sau al Comunitatii Europene)
respectarea acestor cerinte este impusaprin lege in sensul caachizitia
(contractarea) executiei nu se poate face decat prin respectarea unor proceduri
de achizitie care implicacompetitia (licitatie, cerere de oferte etc.).
In cazul lucrarilor de constructie finantate din resurse financiare private nu este obligatorie
respectarea unor proceduri de contractare, dar de multe ori criteriile de selectare a unor
executanti pentru acest tip de lucrari de constructie sunt mult mai dure.
Pregatirea documentatiilor de ofertapresupune in primul rand evaluarea lucrarilor de
constructie ce urmeazaa fi executate. In acest scop executantul (ofertantul) poate
sautilizeze mai multe metode si tehnici de estimare:
• Metoda statistica
• Metoda analizei de pret
• Metoda pe bazade norme
280
Evaluarile pot fi facute cu mijloace manuale sau utilizand programe de calcul specializate.
Page
Dupa estimarea valorilor de executie si intocmirea unui program de realizare a lucrarilor,

executantul va complete formularele de ofertain conformitate cu structura acestora si
indicatiile beneficiarului/proprietaului.
Contractul este documentul care prezinta conditiile de executie a lucrarilor de
constructie drepturile si obligatiile partilor din contract si guverneaza din toate
punctele de vedere realizarea acestor lucrari.
Contractele de executie a lucrarilor de constructie pot fi de mai multe feluri, dintre care
putem aminti:
Contract la cheie – care presupune realizarea tuturor lucrarilor de constructie si predarea
investitiei in stadiul de folosinta conform proiectului.
Contract forfetar – care presupune contractarea unor preturi de executie a lucrarilor de
constructie pe unitate de masura. (pret pe mp arie utilaconstructie; pretpe mc volum
constructie; pret pe mc volum de sapatura; pretpe mp suprafatacofrataetc.).
Contract la pretfix – care presupune angajamentul executantului de a realiza lucrarile de
constructie la pretfix contractat indiferent cit il costain realitate pe acesta executia
lucrarilor.
Contract cu pretmaxim garantat – care presupune cabeneficiarul/proprietarul va plati
executantului in mod real lucrarile executate dar faraa depasi o anumitavaloare de
referinta(valoare maxima).
b. Pregatirea executiei lucrarilor de constructie
Dupacontractarea lucrarilor, executantul va trebui sapregateascaexecutia acestora in
conditiile stabilite prin contract. In acest sens executantul va realiza:
- Program de executie a lucrarilor de constructie
- Stabilirea procedurilor de executie
- Evaluarea costurilor de executie conforme cu procedurile de executie
- Estimarea costurilor totale de executie in conformitate cu programul stabilit si procedurile
de lucru alese
- Compararea din punct de vedere economic si al duratelor de executie a programului
propus cu prevederile contractelor de executie incheiate
- Efectuarea corectiilor la programul initial pentru incadrarea executiei lucrarilor de
constructie in termenele si valorile stabilite prin contractele de executie si asigurarea unui
profit al executantului
- Pregatirea tuturor resurselor necesare pentru executia lucrarilor de constructie in
conformitate cu programul de executie stabilit
c. Executia propriu-zisaa lucrarilor de constructie
Executia lucrarilor de constructie presupune:
281
- aplicarea in santier a procedurilor de lucru stabilite in etapa anterioara si asigurarea din

punct de vedere tehnic a calitatii lucrarilor de constructie
Page
- verificarea permanentaa modului in care se respectaduratele de executie

- verificarea permanentaa costurilor efective de executie
- stabilirea si aplicarea corectiilor necesare pentru respectarea programelor de executie

stabilite de executant.
1.2.4. Etapa de receptie si punere in functiune a constructiei
Reprezinta transferul formal al constructiei realizate, de la executant catre
proprietar/beneficiar.
• Se verificarespectarea proiectului de executie si a prevederilor contractului,
completandu-se sau refacanduse orice lucrari neterminate sau neconforme.
• Se stabilesc conditiile de garantie a lucrarilor de constructie.
• Se efectueazatoate platile conform intelegerilor contractuale
• Se realizeazacorectarea oricaror defecte care apar in perioada de garantie
agreatade catre executant si proprietar/beneficiar.
In practica separarea intre diversele etape de realizare a unei lucrari de constructie este
mai putin clara decat a fost prezentataanterior. Uneori unele etape se parcurg in paralel
alteori unele etape se comaseaza.
In situatia in care lucrarile de constructie se realizeaza intr-un timp foarte scurt unele din
etapele descrise mai sus incep inainte de finalizarea etapelor precedente.
5. PRETUL UNEI LUCRARI DE CONSTRUCTIE

5.1. Generalitati privind notiunile de pret, cheltuiala si cost
In teoria economica a costurilor in general si in particular pentru problemele legate de
economia constructiilor, una din primele preocupari este aceea de a defini si clarifica
continutul notiunilor specifice de cheltuiala, cost si pret. Necesitatea si utilitatea unei astfel
de intreprinderi rezultadin urmatoarele aspecte:
- Este absolut necesara existenta clara si bine conturata a unei terminologii unitare care
sapermit analiza si decizia corectape baze economice a problemelor legate de realizarea si
conducerea procesului de productie in constructii
- In conditiile economiei de piatapretul unei lucrari de constructie devine o marime
variabilaa carei valoare este influentata de numerosi factori de cost si de cheltuiala
- Evaluarea economica a executiei lucrarilor de constructie, pentru a fi corecta si cit mai
aproape de realitate, impune cunoasterea continutului notiunilor de cheltuiala si cost
- Analiza economica a fenomenelor legate de procesul de productie, adoptarea unor decizii
manageriale, impune cunoasterea clara si evaluarea corectaa marimilor legate de
cheltuiala, cost si pret
- Desfasurarea corespunzatoare din punct de vedere economic al activitatii la diverse nivele
functionale ale unei firme de constructii
Discutiile cele mai aprinse si confuziile cele mai dese se fac in legaturacu notiunile de
cheltuiala si cea de cost.
282
Cheltuialaeste expresia baneascaa bunurilor care se consuma, se distrug sau se pierd pe

socoteala firmei, cu sau faradestinatie determinatain interiorul unei firme sau in afara
Page
acesteia.
Costuleste o categorie economic care exprimain formabaneascaconsumul de valori de orice

naturaocazionat de realizarea unui produs, al unei lucrari de constructie sau al unui
serviciu.
Prin urmare notiunea de cheltuialaare o sferade cuprindere mult mai largadecat aceea de
cost si de obicei nu se pot suprapune sau stabili o egalitate intre ele. Aceasta deoarece
costul, de regula, este echivalentul unui consum de resurse spre deosebire de
cheltuialacare este echivalentul unei transformari generate de obicei de o plata.
Exemplu:
• aprovizionarea unor material in valoare de 1.000 lei este cheltuiala deoarece are loc o
transformare a mijloacelor banesti in valori materiale, transformare produsain actiunea de
aprovizionare
• daca din materialele aprovizionate mai sus se consuma pentru executia unor cantitati
precise de lucrari de constructie, material in valoare de 600 lei, acestea devin costuri. Deci
cheltuiala (de aprovizionare) este de 1.000 lei iar costul (de executie) este de 600 lei.
Etimologic notiunea de cost provine de la verbul latinesc constare care inseamna a stabili, a
fixa ceva, de la care sa desprins notiunea de costa folosita pentru a exprima cit s-a
consumat sau s-a platit pentru un lucru sau un obiect. Deci costul are un caracter universal,
datorita continutului pe care il exprima legat de consumul de valori ocazionat de
producerea unei lucrari sau a unui serviciu. Consumul de valori pentru realizarea unei
lucrari mai este cunoscut sub denumirea de consumatiuni sau consum de resurse. Acestea
sunt formate din materii prime si material, fortade munca, utilaje ce sunt consumate intr-
un proces de productie in vederea obtinerii unor valori, care se mai numesc si resurse ale
procesului.
Considerand procesul de productie ca un sistem, legatura dintre consumul de resurse si
costuri se poate prezenta ca in figura 3.
283
Page
Figura 3. Sistemul de productie in constructii

Corespunzator fiecarui tip de resursa Xj se consuma o anumita cantitate i dependentade

tipul, natura si volumul productiei realizate. Daca cantitatea de productie obtinutaeste
unitara consumurile de resurse sunt si ele unitare. Se defineste astfel matricea
consumurilor unitare de resurse.
Figura 4. Matricea consumurilor unitare de resurse
Din punct de vedere banesc fiecarei resurse ce se consuma i se poate asocia un pret unitar
de achizitie pj . Se poate descrie astfel matricea preturilor unitare ale resurselor.
Figura 5. Matricea preturilor unitare ale resurselor

Prin inmultirea celor doua matrici se obtine matricea costurilor unitare de executie care se
284
poate calcula pentru fiecare proces de constructie.

Pretul reprezinta suma de bani pe care o primeste executantul produsului de constructie
Page
prin vanzarea acestuia catre beneficiarul respectivului produs. Prin urmare pretul este
astfel stabilit incat executantul sa poata recupera toate costurile si cheltuielile ocazionate
de realizarea respectivului produs (lucrare de constructie) si sa asigure si obtinerea unui

beneficiu.
Sintetizand putem spune ca problema evaluarii pretului unei lucrari de
constructie necesitain prealabil determinarea (calculul) costurilor si
cheltuielilor generate de executia respectivelor lucrari si apoi ca rezultat al
negocierilor intre beneficiar si executant stabilirea unui pretde executie
(vanzare).
5.2. Pret estimat si pret realizat al unei lucrari de constructie
Asa cum au fost prezentate etapele de realizare a unei lucrari de constructie, rezulta ca
problema estimarii unui pretal lucrarilor de constructii se poate pune in mai multe moduri.
In primul rand inainte de executia propriu-zisaa lucrarilor de constructie, atat beneficiarul
/proprietarul cit si executantul isi pun problema unui examen estimativ al structurii si
valorii pretului, definindu-se astfel pretul estimat.
In acelasi timp dupa terminarea lucrarilor de constructie si receptionarea acestora, atat
beneficiarul /proprietarul cit si executantul sunt interesati sacalculeze o sumaa tuturor
cheltuielilor ocazionate de executia lucrarilor de constructie, definindu-se astfel pretul
realizat.
De asemenea ca rezultat al ofertarii si negocierii, intre beneficiar /proprietar si executant
se incheie un contract care stipuleaza un pret contractatal lucrarilor de constructie.
Prin urmare pretul realizat apare ca o valoare bruta si exacta a valorii de executie a
lucrarilor de constructie in timp ce pretul estimat este o presupunere a acestei valori,
rezultata adesea din experienta trecuta, in scopul estimarii pretului unor lucrari de
constructie care se vor executa.
Daca in principiu pretul realizat nu este subiect de discutie acesta avand in cea mai mare
parte un caracter obiectiv fiind in fapt o simpla constatare, pretul estimat este discutabil
deoarece la estimarea lui, chiar dacane bazam pe niste experiente trecute, intervin
numerosi factori arbitrari.
Pretul contractat este rezultatul strict al negocierii dintre beneficiar/proprietar si
executant, avand insala baza preturile previzionale stabilite de catre cele doua parti
contractante.
Legatura dintre aceste tipuri de preturi este prezentata schematic in figura 6.
285
Page
Figura 6. Legatura dintre diferitele tipuri de preturi in constructii

In varianta 1 pretul realizat este mai mare decat cel contractat, prin urmare executantul a
realizat pierderi prin executia contractului.
In varianta 2, pretul realizat este mai mic decat cel contractat, prin urmare executantul a
realizat beneficiu suplimentar prin executia contractului.
In varianta 3, pretul realizat este identic cu cel contractat, prin urmare executantul a
realizat beneficiul programat prin executia contractului.
5.2.1. Scopul determinarii pretului estimat
Pentru executant scopul principal pentru care determina un pretestimat este acela de a
determina pretul pentru care considera oportun sa se angajeze in contractarea si executia
lucrarilor de constructie. Daca pretul estimat este corect determinat, atunci el va asigura
executantului si alte avantaje:
- Serveste ca baza pentru un sistem de urmarire a pretului realizat.
- Permite de a se stabili inainte de inceperea lucrarilor previziunile privind incasarile si
cheltuielile, calculandu-se fondurile pe care trebuie sale asigure executantul pentru
demararea lucrarilor (figura 7)
286
Page
Figura 7. Schema teoreticaa rezultatelor financiare cumulate la executia unor lucrari de

constructie (atunci cand beneficiarul nu acordaplati in avans pentru aprovizionare si
organizarea santierului)
- Controlul asupra rentabilitatii diferitelor faze de executie a lucrarilor de constructie
comparand pretul realizat cu cel estimat.
Pentru beneficiar /proprietar /manager de proiect, determinarea pretului estimat permite
formarea unei imagini privind efortul financiar necesar realizarii unei investitii in lucrari de
constructie si intocmirea unui plan de buget. Aceasta analiza poate, la o primavedere, safie
inteleasaca o simplacitire a pretului total rezultat din devizele ofertaprimite de la
executanti.
In realitate beneficiarul /proprietarul /managerul de proiect are tot interesul de a
determina singur un pretestimat din cateva motive importante:
- In cazul, destul de rar, in care beneficiaru /proprietarul / managerul de proiect solicitao
oferta de la un singur executant, propriul calcul a pretului estimat este in mod evident
fundamental in scopul asigurarii unui pretcontractat si implicit a unui pret realizat normal
corespunzator pietei.
- Daca mai multi executanti prezinta oferte, compararea preturilor propuse de acestia este
in mod evident primul lucru pe care il face beneficiarul /proprietarul /managerul de
proiect. Dar o analizamai atenta si o comparatie cu propriul pretestimat, poate permite
evidentierea erorilor de interpretare a caietelor de sarcini sau de judecare a unei oferte,
caz in care ofertele cu pretfoarte scazut trebuie privite cu circumspectie.
- De foarte multe ori pe parcursul derularii unui contract, apar lucrari suplimentare sau
modificari ale proiectului initial. Acest fapt atrage de la sine o completare a contractului si o
re-analizare a pretului initial. In astfel de situatii beneficiarul /executantul /managerul de
proiect este interesat sa aiba propria analizaa pretului estimat pentru a recalcula valoarea
pretului contractat.
287
- Dacalucrarile de constructie se realizeazain regie proprie, existenta unui pretestimat este

fundamental pentru stabilirea unui buget al lucrarilor.
Page
5.2.2. Scopul estimarii pretului realizat

Calculul unui pret realizat este rezultatul principiului de a controla a posteriori costul real al
unor lucrari de constructie pentru a verifica rentabilitatea. Dar in acelasi timp cunoasterea
pretului realizat are si alte avantaje:
Pentru executant, se asigura:
- Verificarea corespondentei intre costurile de executie a proceselor elementare de
constructie estimate si cele reale obtinute in santier
- Realizarea unei baze de date pentru fundamentarea studiului preturilor estimate pentru
lucrari de constructie viitoare
Pentru beneficiar /proprietar /manager de proiect, se asigura:
- Compararea cu preturile estimate
- Realizarea unei baze de date pentru fundamentarea pretului estimat pentru viitoare
afaceri.
Observam ca pretul estimat si pretul realizat sunt doua notiuni diferite intre
ele, dar care se conditioneaza reciproc. Astfel:
- Pretul realizat este realitatea tangibila, suma de bani efectiv consumata pentru realizarea
lucrarilor de constructie, care permite controlul preturilor estimate stabilite si corectarea
acestora pentru afaceri viitoare.
- Preturile estimate calculate cu rigurozitate, permit detectarea greselilor de executie care
conduc la producerea unor preturi realizate excesive.
- Metodele si tehnicile de estimare folosite pentru cele douatipuri de preturi, trebuie sa fie
similare, pentru a asigura compararea valorilor obtinute si analiza reciproca.
5.3. Structura pretului unei lucrari de constructie
Am vazut ca pretul, este suma tuturor cheltuielilor si costurilor generate de executia unei
lucrari de constructie. Pentru a calcula pretul cat mai corect (fie un pretestimat fie un pret
realizat) este necesar sa identificam si sa evaluam precis toate tipurile de costuri si
cheltuieli generate de executia unei lucrari de constructie. In acest context este evident ca
structura pretului unei lucrari de constructie este indisolubil legatade structura productiei
de constructii, prin productie de constructii intelegand toate actiunile si activitatile de
natura tehnica, economica, financiar-contabila, socialaetc. legate direct sau indirect de
executia in santier a unor lucrari de constructie.
Schematic structura productiei de constructii este prezentata in figura 8.
288
Page
Figura 8. Structura pretului unei lucrari de constructie

Daca analizam atent structura productiei de constructii vom observa urmatoarele:
- Obiectul de constructie reprezinta rezultatul procesului de productie. El se materializeaza
de cele mai multe ori printr-o constructie (cladire, sosea, pod, tunel, canalizare, aductiune
de apa, instalatii aferente) independenta.
- Executia obiectului de constructie presupune divizarea acestuia in categorii de lucrari de
constructie(terasamente, betoane, finisaje, instalatii termice, organizare de santier etc.).
- Executia fiecarei categorii de lucrari de constructie presupune divizarea acesteia in lucrari
289
elementare numite procese de constructie (sapatura manuala, sapatura mecanica,

transport cu roaba pamant, executie cofraj, confectionare si montare armaturi, montare
Page
conducte, zugraveli, asternere strat de asfalt etc.).

Daca ne referim la obiectul de constructie, vom identifica sume de bani care corespund
executiei diferitelor categorii de lucrari de constructie, pe care le vom numi costuri de
executiei si cheltuieli care nu corespund direct cu executia lucrarilor de constructie, pe care
le vom numi cheltuieli generale. Dacane referim la procesele de constructie, vom identifica
costuri pentru executia efectivaa acestora, pe care le vom numi costuri directe (costuri
pentru material, costuri pentru manopera, costuri pentru utilaje) si cheltuieli care
afecteaza executia tuturor proceselor de constructie, pe care le vom numi cheltuieli de
santier .
5.3.1. Definirea termenilor utilizati
Costul direct, reprezinta sumele de bani consumate in mod efectiv pentru
executia proceselor de constructie. Aceste sume de bani se cheltuie pentru
asigurarea resurselor necesareexecutiei procesului de constructie. Aceste
resurse se impart in 4 categorii:
- Materiale, definindu-se costul materialelor respectiv contravaloarea in bani a cantitatilor
de material, materii prime, semi-prefabricate, prefabricate care se consuma sau se
utilizeaza pentru executia procesului de constructie;
- Manopera, definindu-se costul manoperei respectiv contravaloarea in bani a timpului de
munca consumat de forta de munca pentru executia procesului de constructie;
- Utilaj,definindu-se costul utilajelor, respectiv contravaloarea in bani a duratelor de
functionare a echipamentelor, instalatiilor, utilajelor, masinilor etc., folosite pentru
executia procesului de constructie.
- Transport, respective costul transportului, respectiv contravaloarea in bani a folosirii
masinilor si echipamentelor pentru transportul:
O materialelor, prefabricatelor, confectiilor, utilajelor si echipamentelor de la furnizor
(producator) functionale (incluse in obiectul de constructie), la locul de punere in opera
O transporturi tehnologice (transport pamant, transport beton) in cazul cand nu au fost
considerate procese de constructii independente
O transporturi de echipamente, utilaje, instalatii, masini etc. care sunt folosite pentru
executia proceselor de constructie, de la furnizorul de utilaje la punctual de lucru si inapoi.
Cheltuieli de santier, definite ca fiind cheltuieli care se fac de catre executant
indispensabile realizarii diferitelor categorii de lucrari, dar care nu pot fi atasate anumitor
procese de constructie. Din aceastacategorie fac parte:
- Cheltuieli de personal
oCheltuieli cu personalul din santier neproductiv:
- conducerea santierului
- conducerea lucrarilor de constructie
290
- personal pentru trasare si verificare dimensiuni si cote

o Cheltuieli cu personalul tehnic din santier:
Page
- atasamentisti de santier
- normatori
- desenatori
- planificarea si pregatirea lucrarilor si proceselor de constructie
- contabilitate-decontare
o Cheltuieli cu personalul de intretinere din santiere
- electricieni, mecanici etc.
- curatenie
- servicii la cantina
- paznici
- Cheltuieli materiale
• Ateliere de santier
• Instalatii si material de curatenie
• Echipamente de micamecanizare in santier
• Cheltuieli cu echipamente si utilaje de deservire a santierului
- Cheltuieli cu utilajele
O Personalul de deservire a utilajelor si echipamentelor
O Material consumabile
Cheltuieli generale sau cheltuieli indirecte, definite ca fiind ansamblu de cheltuieli
efectuate de catre executant pentru asigurarea executiei la nivelul santierului a lucrarilor
si proceselor de constructie. (continutul acestor cheltuieli va fi detaliat la capitolul referitor
la recapitulatia devizului).
In figura 9 este prezentataschematic compozitia pretului unei lucrari de constructie.
291
Page
Figura 9. Compozitia pretului unei lucrari de constructii
5.4. Metode de evaluare a pretului estimat

In conformitate cu structura pretului unei lucrari de constructie, evaluarea pretului estimat
va presupune:
- Estimarea costurilor directe
- Estimarea cheltuielilor de santier si a cheltuielilor generale
- Aprecierea unui beneficiu
292
In general metodele de evaluare utilizate pentru determinarea unui pretestimat se referala

modalitati de calcul a costurilor directe. In ce priveste cheltuielile de santier si cheltuielile
generale acestea sunt estimate de catre conducerile firmelor de executie avand in vedere
Page
atat complexitatea lucrarilor de constructie in discutie cit si activitatea generalaa firmei,

alte contracte in curs de derulare si alte consideratii.
5.4.1. Studii preliminare
Premergator aplicarii unei metode de evaluare a pretului estimat sunt necesare o serie de
studii si analize preliminare, in scopul evidentierii clare a conditiilor de executie a lucrarilor
de constructie ce se evalueaza.
a) Studiul tehnic
Lucrarile de constructie care urmeazaa fi executate sunt descrise printr-un proiect
cuprinzand planse si detalii de executie, conditiile de executie fiind descrise prin caietele de
sarcini atasate. Studiul tehnic este necesar pentru:
- Intelegerea lucrarilor de constructie care urmeazaa fi executate
- Stabilirea solutiilor de executie
- Stabilirea mijloacelor si resurselor necesare pentru executie
- Calculul cantitatilor de lucrari care urmeazasafie executate
- Estimari simplificate ale costurilor directe pentru compararea diferitelor solutii de
executie posibile si selectarea acelora care ulterior vor fi analizate aprofundat
b) Studiul caietului de sarcini
Examinarea detaliataa caietului de sarcini, permite determinarea conditiilor generale de
executie legate de durata de realizare a lucrarilor de constructie, termene de partiale si
finale de punere in functiune, calitatea materialelor ce urmeazaa fi puse in operaetc.
c) Stabilirea datelor tehnice de executie
Aceastaetapaa studiului tehnic, defineste in detaliu mijloacele de executie, modul de
organizare a santierului, si cuprinde:
- Intocmirea programului de executie. In mod obisnuit caietul de sarcini impune o duratade
executie a lucrarilor de constructie. Respectarea acestor termene presupune stabilirea
duratelor de executie alocate diferitelor procese de constructie tinand cont de mijloacele
de executie disponibile. In mod obisnuit acest studiu se finalizeazacu intocmirea unui grafic
de esalonare a executiei lucrarilor – Gannt sau P.E.R.T.
- Stabilirea mijloacelor tehnice pentru punerea in opera.
Aceste mijloace trebuie astfel alese incat sa asigure conditiile pentru obtinerea unui
pretrealizat minim.
Exemplu:
- terasamente – functie de volumul de terasamente necesar de realizat zilnic
se stabilesc numarul si capacitatea utilajelor alocate lucrarilor
293
- betonare – se stabileste tipul instalatiei ce se va utiliza pentru prepararea betonului

Page
- cofraj – cantitatea si tipul de cofraj ce se va utiliza, numarul de refolosiri etc.

Studiul preliminar are un caracter primordial, deoarece acum se fixeaza in linii mari
organizarea executiei lucrarilor de constructie. Bineinteles canu este intotdeauna posibil de
a prevedea incadin acest moment care va fi cel mai economic mod de realizare a unor
procese de constructie si prin urmare va trebui sase analizeze aprofundat pentru unele
dintre ele mai multe solutii de executie si sa se aleaga cea convenabila.
5.4.2. Stabilirea categoriilor de lucrari de constructie
Se poate realiza evaluarea pretului estimat pentru fiecare proces de constructie in parte. In
acelasi timp se poate remarca caunele procese de constructie folosesc acelasi material
principal sau un acelasi echipament tehnologic sau realizarea lor se face de catre echipe de
muncitori avand aceeasi specializare. In astfel de situatii este in general mai avantajos sase
analizeze toate aceste procese de constructii impreunadefinindu-se categorii de lucrari de
constructie. In general o categorie de lucrari de constructie se referala o parte a obiectului
de constructie foarte bine definita avand un rol bine definit in alcatuirea obiectului de
constructie, cunoscuta sub denumirea de ansamblu.
Exemplu:
Pentru o cladire principalele categorii de lucrari de constructii sunt:
o Terasamente
o Constructii
o Instalatii incalzire
o Instalatii termice
o Instalatii sanitare
o Izolatii
Evaluarea pretului estimat se poate face la nivelul fiecarei categorii de lucrari, insa atunci
cand obiectul de constructie este unul complex, implicand executia a numeroase procese
deconstructie, este recomandabil ca aceste categorii de lucrari sa fie divizate in capitole de
lucrari si subcapitole de lucrari. Un capitol de lucrare corespunde la un subansamblu de
obiect de constructie iar un subcapitol de lucrare de constructie corespunde la un element
sau proces complex de constructie.
Exemplu:
294
Page
5.4.3. Metode de evaluare a pretului estimat

In conformitate cu structura pretului unei lucrari de constructie, evaluarea pretului estimat
va presupune:
- Estimarea costurilor directe
- Estimarea cheltuielilor de santier si a cheltuielilor generale
- Aprecierea unui beneficiu
In general metodele de evaluare utilizate pentru determinarea unui pretestimat se referala
modalitati de calcul a costurilor directe. In ce priveste cheltuielile de santier si cheltuielile
generale acestea sunt estimate de catre conducerile firmelor de executie avand in vedere
atat complexitatea lucrarilor de constructie in discutie cit si activitatea generalaa firmei,
alte contracte in curs de derulare si alte consideratii.
Pentru evaluarea pretului estimat, 3 metode sunt cunoscute:
- Metoda analizei de pret
- Metoda statistica
- Metoda pe bazade norme
5.4.3.1. Metoda analizei de pret
Aceasta metoda consta in a imagina pentru fiecare proces de constructie:
- Care sunt echipele de muncitori necesare:

• Numar de muncitori
295
• Calificarea muncitorilor
•
Page
Operatiile tehnologice si organizatorice ce trebuie executate

• Normele de muncapentru fiecare operatie /proces simplu de constructie in parte
- Care sunt utilajele, echipamentele si instalatiile tehnologice necesare:
• Tip de echipament
• Numar de echipamente identice
• Operatii tehnologice si organizatorice ce trebuie executate
• Normele de productie specifice
- Care sunt materialele folosite:
• Tip si cantitate de material

• Modul de livrare a materialelor
• Particularitati in prelucrarea materialelor
Pe baza acestor date preliminare se poate determina prin calcul pentru fiecare proces de
constructie consumul cantitativ pe tipuri de resurse (material, manopera si utilaj) si apoi
implicit se evalueaza un pret estimat.
296
Page
Aceasta metoda este in principiu foarte exacta. Metoda permite sa se tinacont de

aspectele particulare ale fiecarui santier si oferaposibilitatea utilizarii celor mai ingenioase
metode de executie pentru fiecare proces utilizand mijloacele de productie cele mai
adecvate.
Pe de altaparte, metoda impune un studiu foarte amanuntit si detaliat a modalitatii de
executie a fiecarui proces de constructie. Din acest punct de vedere metoda prezinta
inconvenientele:
- Aplicarea metodei inseamnaun interval mare de timp, o analiza tehnica foarte exacta
privind procedeele de executie si materialele folosite ceea ce inseamnaun volum mare de
munca si deci implicit costuri de aplicare a metodei ridicate
- Metoda nu poate fi aplicata decat de personal bine pregatit si cu multa experienta,
capabil sarezolve sarcinile de acest tip
5.4.3.2. Metoda statistica
Consultand preturile realizate, efectiv obtinute in trecut pentru procese de constructie
297
similare, executate in conditii asemanatoare, se poate determina un pretestimat fara a

avea nevoie sa identificam tipurile de resurse si sa calculam cantitatile de resurse ce se
consuma.
Page
Metoda este rapida si practica si poate fi aplicatade personal care nu are nevoie de multe
cunostinte tehnice sau o experientadeosebita. Metoda are insao serie de inconveniente:
- Este deseori imposibil de gasit un proces de constructie de referintacu adevarat identic in
ce priveste structura sa si conditiile de executie. Acest fapt conduce spre realizarea de
asimilari introducand implicit aproximari ale calculelor pretului estimat
- Estimarea pretului folosind aceasta metoda nu precizeaza operatiile de executat si mai
ales resursele care trebuie folosite pentru executie.
- Aplicarea acestei metode nu permite analiza si alegerea procedeelor de executie
convenabile pentru situatia concretaa santierului de constructii.
Aceste inconveniente devin neglijabile atunci cand se estimeaza pretul unor lucrari de
constructie care prezinta numeroase similitudini.
5.4.3.3. Metoda pe baza de norme
Normele sunt procese de constructie pentru care sunt calculate consumurile de resurse si
implicit preturile de realizare.
Metoda prezintabineinteles numeroase analogii cu metoda statistica. Trebuie insa facute
urmatoarele precizari:
- Intre momentul cand o norma a fost calculata si momentul cand ea este utilizata
pentru estimarea pretului unei lucrari de constructie, se scurg in general perioade lungi de
timp (uneori de ordinul anilor). In acest timp se modifica cu siguranta caracteristicile
mijloacelor
de productie utilizate - In intervalul de timp indicat mai sus se modificacu siguranta si
caracteristicile si tipurile de materiale folosite pentru executie.
- Aplicarea acestei metode nu permite sase tina cont de fluctuatiile locale ale productivitatii
muncii si mai ales de sistemele particulare de executie Pentru eliminarea acestor
inconveniente multe firme de constructii actualizeazaperiodic normele, adaptandu-le la
modificarile de material, de tehnologii, de echipamente de executie.
Aceste trei metode de evaluare prezinta deci caracteristici foarte diferite, dar trebuie sa
avem in vedere ca totusi ele au un punct comun respectiv toate se fundamenteaza pe
observatii din trecut privind executia unor procese de constructie. In cazul primei metode
folosind experienta din trecut se retin acele elemente partiale care permit punerea la
punct a unei noi metode de executie adecvate conditiilor reale din santier.
In cazul celei de a doua metode se utilizeaza rezultatele observate pentru un proces de
constructie similar realizat in trecut.
In cazul celei de a treia metode se utilizeaza observatii asupra unor procese de constructie
si se acceptasase utilizeze niste rezultate care se considera rezonabile si cu mare
probabilitate sa se repete, privind consumurile de resurse pentru executie.2.4.4. Alegerea
298
unei metode de evaluare a pretului estimat

In practica functie de necesitatile avute se adoptauna sau alta dintre metode in vederea
Page
evaluarii pretului estimat. Trei aspecte trebuie avute in vedere atunci cand se pune
problema alegerii unei metode de evaluare:
- Nivelul de precizie al rezultatelor obtinute

Nivelul de precizie al rezultatelor obtinute este variabil. Acesta depinde de numerosi
factori. Este clar cain perioade de concurenta acerba pe piata constructiilor, cand
beneficiarii /proprietarii cauta sa realizeze lucrari de constructie la pretul cel mai mic
posibil, este recomandabil sa cunoastem preturile previzionale cu o exactitate si precizie
cat mai mare.
Este recomandabil in aceasta situatie sase utilizeze metoda analizei de pret.
La unele constructii exista categorii de lucrari care au o pondere foarte mare in ansamblu
obiectului de constructie. (de exemplu la lucrarile de geniu civil 70%-75% din valoarea
totalao reprezintalucrarile de betoane). In astfel de situatii trebuie sa asiguram la
estimarea acestor categorii de lucrari o acuratete si exactitate sporita calculului. Pentru
categorii de lucrari de constructie care au o pondere de 5% - 10% din total, estimarea
pretului poate avea un caracter grosier.
- Timpul disponibil pentru realizarea estimarilor de pret Daca nu se dispune de suficient
timp pentru realizarea unei evaluari si /sau se apeleazala personal cu mai putina experienta
si pregatire, atunci este clar case recomanda utilizarea fie a metodei statistice fie a celei pe
bazade norme.
- Competenta si pregatirea profesionala a personalului de evaluare Metoda analizei de pret
necesita pentru aplicare personal foarte bine pregatit si care sa aiba suficienta experienta.
Folosirea acestei metode utilizand personal mai putin competent conduce cu siguranta la
obtinerea unor rezultate departe de realitate.
Daca in practica se foloseste astfel de personal este recomandabil sa se aplice pentru
estimare metoda statistica sau pe baza de norme.
- Solutii de compromis
Solutiile de compromis constau in folosirea simultanaa celor trei metode. Astfel initial se
stabilesc categoriile de lucrari cu pondere importanta in structura pretului previzional care
se trateaza prin analiza de pretiar pentru lucrarile ”mai putin importante” se aplica una din
celelalte metode.
6. EVALUAREA PRETULUI ESTIMAT PRIN:
METODA PE BAZA DE NORME
Asa cum s-a prezentat in capitolul anterior aceasta metodade evaluare a pretului
estimat se fundamenteaza pe notiunea de norma. In tara noastra acestea se
numesc norme de deviz.
Normele de deviz au un caracter republican in sensul caele nu tin cont de particularitatile

santierului, a firmei de executie sau de specificul local. Prin urmare ele sunt astfel calculate
299
incat marea majoritate a influentelor acestor factori asupra pretului estimat safie luate in
considerare.
Page
Exista si firme de executie care isi elaboreazapropriile norme de deviz care tin cont, in acest
caz, de toate particularitatile executantului (dotare cu echipamente, caracteristicile fortei
de munca utilizate, tehnologiile folosite pentru executie etc.) si ale pietei locale.
6.1. Norma de deviz
Norma de deviz se defineste ca un proces de constructie simplu sau complex
pentru care, corespunzator unor conditii tehnologice si organizatorice foarte
bine stabilite, sau identificat si calculat cantitatile de resurse, pe sorto-tipo-
dimensiuni, care se consuma pentru realizarea unei cantitati unitare din
respectivul proces de constructie.
Normele de deviz au o structuraunitara, fiind definite urmatoarele elemente componente:
a) Simbolul normei de deviz
Simbolul normei de deviz este un cod format din cifre si litere care au rolul de identificare a
normei de deviz. (vezi figura 10).
Semnificatiile simbolului normei de deviz sunt urmatoarele:
• Indicator de norme de deviz – culegere de norme de deviz (a se vedea capitolul 3.2.)
• Capitol din cuprinsul indicatorului de norme de deviz ( a se vedea capitolul 3.2.)
•Numarul de ordine a normei de deviz in cadrul capitolului din indicatorul de deviz ( a se
vedea capitolul 3.2.)
•Variantatehnologica/organizatoricade executie
• Cod numeric de identificare
300
Page
Figura 10. Structura simbolului unei norme de deviz

b) Denumirea normei de deviz

Este o descriere detaliata a procesului de constructie la care se refera norma, precizandu-
se: conditiile de executie; tehnologia de executie; caracteristici ale resurselor folosite. In
multe cazuri denumirea normei cuprinde si o descriere a succesiunii de operatii
tehnologice /organizatorice specifice executiei respectivului proces de constructie in
santier.
Denumirea normei este recomandabil safie cit mai clara si amanuntita, pentru a usura
munca de identificare a unei norme corespondente la un proces de constructie pentru care
se face o evaluare a pretului estimat folosind metoda pe bazade norme.
c) Unitatea de masura
Corespunzator fiecarei norme de deviz se precizeaza unitatea de masura fizica specifica,
conform careia s-au calculat consumurile de resurse pentru executie. Atunci cand se
calculeaza pretul estimat aplicand metoda pe bazade norme, este obligatoriu ca sase
calculeze cantitatile de procese ce urmeaza sa se execute in santier folosind aceste unitati
de masura.
d) Tabelul consumurilor de resurse
Pentru fiecare normade deviz se precizeazape tipuri de resurse, respectiv material,
manopera si utilaj, precum si pentru fiecare sorto-tipo-dimensiune caracteristicafiecarei
resurse, cantitatile maxime admise a se consuma pentru executia cantitatii unitare de
proces de constructie.
Exemplul 1:
301
Page
Exemplul 2:
302
Page
Exemplul 3:
303
Page
Referitor la consumurile de resurse precizate prin tabelele de consum de resurse aferente

structurii fiecarei norme de deviz, se fac urmatoarele precizari:
Materiale:
Pentru fiecare material se precizeaza:
•Denumirea comercialacu toate specificatiile tehnice necesare identificarii corecte a
fiecarui tip de material
•Unitatea de masura specifica pentru masurarea consumului fiecarui tip de material
• Norma de consum specifica– NCS - a fiecarui material, respectiv cantitatea din materialul
respectiv ce urmeazaa fi consumatain santier pentru executia unei cantitati unitare din
procesul de constructie la care se referanorma de deviz.
Calculul NCS se face functie de modul de folosire a materialului. Din acest punct de vedere,
in constructii intalnim douacategorii de material:
a) Materiale care raman inglobate in lucrare, pentru care relatia de calcul este:
NCS = ct+ pt + ptm
in care:
Ct– consum tehnologic de material, adicaconsumul de material ce ramane inglobat in
304
unitatea de proces.
Acesta se determinape baza studiilor de normare tehnicaa consumurilor reale de
Page
materiale, sau prin calcule pe baza dimensiunilor reale ale elementelor de constructie ce se
realizeaza
Pt– pierderi tehnologice de materiale rezultate din prelucrarea sau taierea la dimensiune in
vederea punerii in opera
Ptm– pierderi datorate transportului si manipularii sau pierderi netehnologice. Acestea
sunt cauzate de manipularea materialelor pe fluxul acestora de la furnizor la locul de
punere in opera.
b) Materiale care nu raman inglobate in lucrare, adicamateriale refolosibile care ajutala
executia diferitelor procese de constructie, pentru care relatia de calcul este:
NCS = pt + ptm
Manopera:
Consumul de manoperase exprimain durata in ore, consumatade fiecare muncitor din
formatia precizataprin norma de deviz, pentru realizarea unei cantitati unitare din procesul
de constructie la care se referanorma de deviz.
Consumul de manoperase determinafolosind normele de timp corespunzatoare executiei
fiecareia dintre operatiile tehnologice si organizatorice care intrain cuprinsul normei de
deviz.
Exemplu:
Norma de deviz: CB10A - Cofraje pentru beton in cuzineti, fundatii pahar,
realizate din panouri refolosibile cu placaj de 8 mm
Norma de deviz cuprinde:
Calculele sunt efectuate in tabelul urmator:

305
Page
In tabelul consumului de resurse la manoperavor fi precizate urmatoarele informatii:
c) Utilaj
Consumul de utilaj reprezintadurata de functionare efectiva a fiecarui utilaj, echipament
sau instalatie tehnologica pentru executia unei cantitati unitare din procesul de constructie
la care se referanorma de deviz. Acest consum nu cuprinde duratele de
montare/demontare a utilajelor la locul de punere in opera, duratele de transport in
santier etc.
6.2. Indicatorul de norme de deviz
Normele de deviz, asa cum au fost ele definite anterior, sunt grupate functie de
natura proceselor de constructie la care se refera, pe categorii de lucrari de
constructie, in culegeri de norme de deviz numite indicatoare de norme de
deviz. Prin urmare vom intalni indicatoare de norme de deviz pentru:
terasamente; constructii cladiri; constructii drumuri; lucrari de reparatii la cladiri; instalatii
sanitare la constructii, alimentari cu apa si canalizari etc.
In tara noastra se utilizeaza indicatoare de norme de deviz editare si re-editate. Astfel
primele indicatoare de norme de deviz sunt cele corespunzatoare editiei 1981-1982.
306
Ulterior aceste indicatoare de norme de deviz au fost re-editate si completate in anii 2000
– 2008. Beneficiarii /proprietarii, proiectantii si executantii au deplina libertate in folosirea
acestor indicatoare de norme de deviz sau a propriilor norme de deviz.
Page
Pentru a fi usor de utilizat, indicatoarele de norme de deviz au o structuraunitaracare

cuprinde urmatoarele elemente:
a. Simbolul indicatorului– care este format dintr-un grup de 1 panala 3 litere, care
simbolizeazacategoria de lucrari de constructii la care se referanormele din cuprinsul
indicatorului.
b. Denumirea indicatorului de norme de deviz– care descrie in detaliu natura lucrarilor de

constructii la care se referanormele de deviz din cuprinsul indicatorului.
c. Sumarul pe capitole de lucrari a indicatorului– in cuprinsul fiecarui indicator normele de

deviz sunt grupate pe capitole functie de tehnologia proceselor de constructie, natura
materialelor principale folosite, meseriile dominate etc.
307
Page
308
e. Generalitati privind continutul normelor de deviz din cuprinsul indicatorului– la inceputul

fiecarui indicator de norme de deviz sint prezentate cateva generalitati privind normele de
deviz si procesele de constructii la care se referaacestea.
Page
Aceste generalitati se refera la:

• Continutul si domeniul de aplicare a indicatorului de norme de deviz – se descriu in
general procesele de constructie pentru care se gasesc norme in cuprinsul
indicatorului.
• Conditii generale de executie a lucrarilor – respectiv conditii organizatorice in
santier, conditii privind materialele, conditii privind transporturi si manipulari la
punctul de lucru, conditii privind forta de munca utilizatala executia proceselor de
constructii, conditii de lucru (luminozitate, temperaturaetc.).
• Conditii privind materialele – se descriu conditii generale avute in vedere la calculul
NCS.
• Conditii generale privind manopera – se descriu conditiile generale avute in vedere
la calculul consumului de manopera.
• Conditii generale privind utilajele – se descriu conditiile generale avute in vedere la
calculul consumului de utilaje.
• Prescriptii tehnice avute in vedere la executia lucrarilor de constructii.
f. La inceputul fiecarui capitol din indicatorul de norme de deviz se realizeaza un preambul
in care se fac o serie de precizari in legatura cu:
• Continutul capitolului – respectiv natura proceselor de constructii cuprinse in
capitol si eventuale particularitati de calcul a consumului de resurse.
• Conditii tehnice speciale avute in vedere la elaborarea normelor de deviz din
respectivul capitol.
• Descrierea continutului normelor de deviz din structura capitolului.
• Conditii avute in vedere la masurarea consumurilor de resurse.
• Conditii generale de protectia muncii si PSI avute in vedere la masurarea
consumurilor de resurse.
g. Normele de deviz– in cuprinsul fiecarui capitol sunt prezentate normele de deviz in
structura generala prezentata anterior.
Structura unui indicator de norme de deviz a fost conceputa astfel incat sa usureze munca
de cautare a unei norme de deviz corespunzatoare unui proces de constructie pentru care
se doreste o evaluare a pretului estimat folosind metoda de evaluare pe baza de norme.
Astfel pasii care trebuie urmati pentru identificarea unei norme de deviz, sunt urmatorii:
o Analiza procesului de constructie pentru care se doreste evaluarea pretului estimat.
o Stabilirea categoriei de lucrari de constructii.
o Alegerea unui indicator de norme de deviz.
o Alegerea unui capitol din structura indicatorului de norme de deviz.
o Se parcurge tabla de materii si se identificao denumire de normade deviz similarasau
apropiataprocesului de constructie analizat.
oSe analizeazastructura normei de deviz aleasa, comparandu-se consumurile de resurse
indicate in tabelul de consumuri resurse cu conditiile de executie din santier.
309
o Se alege norma de deviz astfel identificatasau se reface procedura de selectie.

Programele automate de calcul folosite pentru evaluarea pretului estimat, fundamentate
Page
pe metoda de evaluare pe bazade norme, utilizeazaacelasi algoritm de cautare a normelor

de deviz ca cel descris anterior.
6.3. Etapele pentru evaluarea pretului estimat folosind metoda pe bazade norme.
Atunci cand evaluarea pretului estimat al unor lucrari de constructie se face folosind
metoda pe bazade norme, etapele care trebuie urmate sunt urmatoarele:
• Masurarea cantitativaa proceselor de constructie ce urmeazaa fi executate in
santier si identificarea normelor de deviz.
• Calculul cantitatilor de resurse care se vor consuma pentru executia proceselor de
constructie.
• Estimarea costurilor directe de executie.
• Estimarea cheltuielilor de santier.
• Estimarea cheltuielilor generale ale executantului.
• Estimarea pretului previzional privind executia lucrarilor de constructie.
6.3.1. Masurarea cantitativa a proceselor de constructie ce urmeaza a fi executate in
santier si identificarea normelor de deviz
Functie de momentul cand se realizeaza, masurarea lucrarilor de constructie poate fi:
- Inainte de executia propriu-zisa a proceselor de constructie, intocmindu-se o
antemasuratoare a lucrarilor de constructie.
- Dupa executia proceselor de constructie, intocmindu-se o masurare (un releveu) la teren
a lucrarilor de constructieexecutate.
Odata cu masurarea proceselor de constructie se realizeaza si o identificare a normelor de
deviz corespunzatoare.
6.3.1.1. Antemasuratoarea lucrarilor de constructie
Antemasuratoarea este piesa scrisa componenta a documentatiilor economice
prin care se determina cantitatile de lucrari din fiecare articol necesar a se
executa pentru executia unor lucrari de constructie.
Pentru intocmirea antemasuratorii se procedeaza astfel:

- Se analizeazaproiectul tehnic, detaliile de executie si caietele de sarcini care insotesc
proiectul.
- Se stabilesc solutii tehnologice si organizatorice de executie identificandu-se procesele de
constructie si activitatile ce urmeaza a fi executate in santier pentru realizarea lucrarilor de
constructie.
- Pentru fiecare proces de constructie se identificao normade deviz. In acest sens se
procedeaza astfel:
• Se stabileste categoria de lucrari de constructiein care se incadreaza respectivul
proces de constructie.
• Se identifica indicatorul de norme de deviz corespunzator respectivei categorii de
310
lucrari de constructie.
• Se identifica in sumarul fiecarui indicator de norme de deviz capitolul de lucrare de
Page
constructie corespunzator.
• Se identificain tabla de materii a fiecarui capitol o normade deviz a carei denumire

este similara cu procesul de constructie analizat.
• Se analizeaza structura normei de deviza stfel identificata. Aceasta analiza
presupune:
analiza denumirii normei de deviz pentru a se stabilii corespondenta

tehnica, tehnologica si organizatoricacu procesul de constructie ce se
analizeaza;
analiza operatiilor descrise in cuprinsul normei de deviz. Executia in santier a
unui proces de constructie are un caracter particular materializat in anumite
operatii ce urmeazaa fi executate. Prin compararea cuprinsului normei de
deviz cu particularitatile concrete de executie a procesului se stabileste daca
norma de deviz ”corespunde” procesului de constructie analizat. In urma
acestei analize este posibil ca mai multe procese de constructie
sacorespundaunei norme de deviz sau pentru un proces de constructie safie
nevoie sa alocam mai multe norme de deviz;
identificarea unitatii de masuraspecifice normei de deviz. Aceasta va fi
unitatea de masuracorespunzator careia se va calcula cantitatea de articol
de antemasuratoare;
analiza tabelelor de consum de resurse. Se identificatipurile de resurse
comparanduse dacaacestea corespund cu prevederile proiectului sau/si ale
caietului de sarcini. In caz de neconcordantase va renunta la acele resurse,
prin eliminarea din tabele de consum de resurse al respectivei norme si
inlocuirea lor cu articole de antemasuratoare de tip ”YA - procurare
material” sau ”YB – spor manopera” sau ”YC-spor utilaj”.
Norma de deviz astfel analizata si identificatase inscrie in antemasuratoare
devenind articol de antemasuratoare.
Pentru fiecare articol de antemasuratoare se calculeazacantitatile de articol
corespunzator unitatii de masura specifice normei de deviz aleasa. Calculele
se fac functie de dimensiunile elementelor de constructie asa cum sunt ele
precizate in proiect.
Se completeaza antemasuratoare cu articole de tip YA sau YB sau YC.
311
Page
312
Page
313
Page
6.3.1.2. Masurarea (releveul) la teren a lucrarilor de constructie

Daca lucrarile de constructii se masoara dupa executia efectiva a acestora, atunci
masuratoarea se face pe teren. In acest caz:
- Se intocmesc schite (relevee) ale elementelor de constructie asa cum sunt ele executate
pe santier
- Se masoara dimensiunile de pe teren ale elementelor de constructie executate
- Se inventariaza procesele de constructie efectiv executate in santier pentru realizarea
elementelor de constructie masurate
- Pentru fiecare proces de constructie se identificao normade deviz asa cum a fost descris la
cap. 6.3.1.1.
- Se intocmeste masuratoareaca documentatie economica respectand aceleasi proceduri
ca si la antemasuratoare.
6.3.2. Calculul cantitatilor de resurse care se vor consuma pentru executia proceselor de
constructie Calculul cantitatilor de resurse necesare pentru executia cantitatilor de articole
precizate in masuratori se realizeazaprin intermediul extraselor de resurse. Extrasele de
resurse se intocmesc separat pentru cele 3 categorii de resurse, respectiv: extras de
material, extras de manopera, extras de utilaj.
314
6.3.2.1. Extrasul de materiale

Extrasul de materiale este documentatia economicaprin care se identificamaterialele de
Page
constructie pe sorto-tipo-dimensiuni precum si cantitatile aferente acestora, necesare

pentru executia lucrarilor de constructie in conditiile specificate de catre normele de deviz.
Calculul se realizeazatabelar, intr-un tabel avand forma precizata in figura 11.
Tabel calcul consum de material
Figura 11. Tabel calcul consum materiale

Pentru calcul in tabelul prezentat in figura 11, se procedeaza astfel:
- In coloanele 1, 2, 3, 4 se inscriu in ordine articolele din antemasuratoare impreunacu
datele lor caracteristice
- Pentru fiecare articol de antemasuratoare inscris in tabelul de calcul, se identifica in
indicatoarele de norme de deviz, norma de deviz aleasa atunci cand s-a intocmit
antemasuratoarea
- Din tabelul de resurse din structura normei de deviz se identifica:
ƒ Denumirile materialelor si unitatea de masuraspecifica – acestea se trec in tabel in
coloanele 5,6, ...,
ƒ Norma de consum specifica(NCS) a fiecarui material – aceasta valoare se trece in coloana
corespunzatoare fiecarui material deasupra liniei diagonale
- Se calculeaza pentru fiecare articol si pentru fiecare material, cantitatea totala din
materialul respectiv care se va consuma pentru executia cantitatii de articol de lucrare.
Acest calcul se realizeaza prin inmultirea valorii cantitatii de articol (din coloana 4) cu
valoarea normei de consum specifice a fiecarui material (inscrisa deasupra liniei diagonale
din coloana materialului respectiv).
Rezultatul se inscrie sub linia diagonala din coloana materialului.
- Se face precizarea ca in cazul in care un tip de material se utilizeazapentru executia mai
multor articole de lucrare calculele descrise mai sus se fac in aceeasi coloana dar pe randul
corespunzator fiecarui articol.
315
- In final se sumeaza pe coloana corespunzatoare fiecarui material, cantitatile inscrise sub

linia diagonala. Aceste valori se inscriu intr-un tabel separat numit extras de materiale (vezi
Page
figura 12)
Figura 12. Tabel ”extras de materiale”
6.3.2.2. Extrasul de manopera

Extrasul de manopera este documentatia economicaprin care se identifica
specialitatile si calificarile muncitorilor precum si durata masuratain ore
consumatade catre acestia, necesare pentru executia lucrarilor de constructie in
316
conditiile specificate de catre normele de deviz.

Calculul se realizeaza tabelar, intr-un tabel avand forma precizatain figura 13.
Page
Tabel calcul consum de manopera

Figura 13. Tabel calcul consum manopera

Pentru calcul in tabelul prezentat in figura 13, se procedeaza astfel:
- In coloanele 1, 2, 3, 4 se inscriu in ordine articolele din antemasuratoare impreuna cu
- Pentru fiecare articol de antemasuratoare inscris in tabelul de calcul, se identificain
indicatoarele de norme de deviz, norma de deviz aleasa atunci cand s-a intocmit
antemasuratoarea
• Denumirile meseriilor si calificarile aferente – acestea se trec in tabel in coloanele
5,6, ...,
• Norma de consum specifica(NCS) a fiecarui tip de manopera– aceastavaloare se
trece in coloana corespunzatoare fiecarui tip de manopera deasupra liniei diagonale
Se calculeaza pentru fiecare articol si pentru fiecare tip de manopera,
cantitatea totalain ore care se va consuma pentru executia cantitatii de
articol de lucrare.
Acest calcul se realizeazaprin inmultirea valorii cantitatii de articol (din coloana 4) cu
valoarea normei de consum specifice a fiecarui tip de manopera(inscrisadeasupra liniei
diagonale din coloana tipului de manoperarespectiv). Rezultatul se inscrie sub linia
diagonala din coloana materialului.
Se face precizarea cain cazul in care un tip de manoperase utilizeazapentru executia
mai multor articole de lucrare calculele descrise mai sus se fac in aceeasi
coloanadar pe randul corespunzator fiecarui articol.
In final se sumeazape coloana corespunzatoare fiecarui tip de manopera, cantitatile
inscrise sub linia diagonala.
317
Aceste valori se inscriu intr-un tabel separat numit extras de manopera (vezi figura 14)
Page
Figura 14. Tabel ”extras de manopera”
6.3.2.3. Extrasul de utilaj

318
Extrasul de utilaj este documentatia economica prin care se identifica utilajele,

echipamentele, instalatiile tehnologice si durata de functionare a acestora,
Page
necesare pentru executia lucrarilor de constructie.

Calculul se realizeazatabelar, intr-un tabel avand forma precizatain figura 15.
Figura 15. Tabel calcul consum utilaj

Pentru calculelor in tabelul prezentat in figura 15, se procedeazaastfel:
- In coloanele 1,2,3,4 se inscriu in ordine articolele din antemasuratoare impreuna cu
- Pentru fiecare articol de antemasuratoare inscris in tabelul de calcul, se identificain
indicatoarele de norme de deviz, norma de deviz aleasaatunci cand s-a intocmit
antemasuratoarea
ƒ Denumirile utilajelor, echipamentelor, instalatiilor tehnologice si specificatiile lor
tehnice – acestea se trec in tabel in coloanele 5,6, ...,
ƒ Norma de consum specifica(NCS) a fiecarui utilaj – aceastavaloare se trece in coloana
corespunzatoare fiecarui utilaj deasupra liniei diagonale
- Se calculeaza pentru fiecare articol si pentru fiecare utilaj, durata totala de functionare a
utilajului respectiv care se va consuma pentru executia cantitatii de articol de lucrare. Acest
calcul se realizeazaprin inmultirea valorii cantitatii de articol (din coloana 4) cu valoarea
normei de consum specifice a fiecarui utilaj (inscrisa deasupra liniei diagonale din coloana
utilajului respectiv).
Rezultatul se inscrie sub linia diagonala din coloana utilajului.
- Se face precizarea ca in cazul in care un tip de utilaj se foloseste pentru executia mai
multor articole de lucrare calculele descrise mai sus se fac in aceeasi coloana dar pe randul
corespunzator fiecarui articol.
- In final se sumeaza pe coloana corespunzatoare fiecarui utilaj, cantitatile inscrise sub linia
319
diagonala. Aceste valori se inscriu intr-un tabel separat numit extras de utilaj (vezi figura
16)
Page
Figura 16. Tabel ”extras de utilaj”
6.3.3. Estimarea costurilor directe de executie

Documentatia economica prin intermediul careia se calculeaza costurile directe
de executie se numeste deviz. Deoarece toate documentatiile economice se
intocmesc in general pentru categorii de lucrari de constructii, devizul se mai
numeste si deviz pe categorii de lucrari.
Calculul costurilor directe de executie se poate realiza in 2 moduri, respectiv:
320
- Pe baza consumurilor de resurse asa cum au fost ele calculate in cadrul extraselor de
materiale – definindu-se devizul sintetic pe categorii de lucrari
Page
- Pe baza preturilor unitare ale articolelor de lucrari – definindu-se devizul analitic pe

categorii de lucrari.
6.3.3.1. Devizul sintetic pe categorii de lucrari
Devizul sintetic pe categorii de lucrari calculeaza costul direct de executie prin
sumarea costurilor corespunzatoare cantitatilor de resurse calculate cavor fi
consumate pentru executia lucrarilor de constructie.
Costul resurselor se calculeaza separat pentru cele 3 tipuri de resurse, respectiv: costul
materialelor, costul manoperei si costul utilajelor. Calculul costurilor resurselor se
fundamenteaza pe cantitatile de resurse calculate prin intermediul extraselor de resurse.
6.3.3.1.1. Devizul de material
Pentru calculul costului cantitatilor de materiale care se pun in opera pentru
executia lucrarilor de constructie, se foloseste tabelul ”extras de materiale”.
Calculul se realizeaza tabelar astfel:
Figura 17. Tabel calcul cost materiale

Pentru calculul costului materialelor se procedeazaastfel:
- In coloanele 1, 2, 3, 4 se inscriu datele din extrasul de materiale
- In coloana 5 se inscrie pretul unitar de achizitie al materialului. Pretul unitar de achizitie al
materialelor este pretul la furnizor (fara TVA) la care se adauga cheltuielile de
aprovizionare. In cazul materialelor din import pretul unitar de achizitie cuprinde si taxele
si comisioanele vamale
- In coloana 6 se calculeaza costul total al materialului prin inmultirea cantitatii din coloana
4 cu pretul unitar din coloana 5.
- In final se sumeaza toate valorile de pe coloana 6 obtinandu-se costul materialelor.
321
Page
6.3.3.1.2. Devizul de manopera

Pentru calculul costului manoperei consumate pentru executia lucrarilor de
constructie, se foloseste tabelul ”extras de manopera”. Calculul se realizeaza
tabelar astfel:
Figura 18. Tabel calcul cost manopera

Pentru calculul costului manoperei se procedeaza astfel:
- In coloanele 1,2,3,4 se inscriu datele din extrasul de manopera
322
- In coloana 5 se inscrie tariful orar al manoperei. Tariful orar al manoperei este salariul
orar al fortei de munca conform contractelor de munca. Acest tarif include si taxele si
Page
impozitele ce intrain obligatia angajatului.

- In coloana 6 se calculeaza costul total al tipului de manoperaprin inmultirea cantitatii din

coloana 4 cu pretul unitar din coloana 5.
- In final se sume azatoate valorile de pe coloana 6 obtinandu-se costul manoperei.
6.3.3.1.3. Devizul de utilaj

Pentru calculul costului utilajului folosit pentru executia lucrarilor de constructie,
se foloseste tabelul ”extras de utilaj”. Calculul se realizeazatabelar astfel:
Figura 19. Tabel calcul cost utilaj
Pentru calculul costului utilajului se procedeazaastfel:

- In coloanele 1, 2, 3, 4 se inscriu datele din extrasul de utilaj
- In coloana 5 se inscrie tariful orar de functionare al utilajului. Tariful orar de functionare al
utilajului cuprinde cheltuielile ce se efectueazacu utilajele de constructii ce concurala
realizarea lucrarilor pe durata imobilizarii utilajului in santier.
- In coloana 6 se calculeazacostul total al utilajului prin inmultirea cantitatii din coloana 4
cu pretul unitar din coloana 5.
- In final se sumeazatoate valorile de pe coloana 6 obtinandu-se costul utilajului.
323
Page
6.3.3.1.4. Devizul de transport

Cheltuielile de transport se calculeazain functie de tonajul materialelor (eventual
al utilajelor) care trebuie transportate si de gabaritele de transport (acestea
impunand tipul de mijloc de transport).
Cheltuielile cu transportul cuprind:

a. cheltuieli pentru transport auto
- Prin cheltuielile cu transportul materialelor, prefabricatelor, confectiilor etc. se inteleg
cheltuielile ce se efectueazapentru a aduce materialele de constructii de la producator la
depozitul intermediar (dacae cazul) de la depozitul intermediar la obiectul de constructie,
raza de actiune a mijloacelor de ridicat, respectiv la locul de punere in operain cazul
lucrarilor liniare.
- Tot in cheltuielile de transport se cuprind si taxele prevazute de legislatie, precum si
cheltuielile determinate de operatiuni auxiliare si adiacente.
- Transportul auto poate fi efectuat cu mijloace din dotarea unitatii executante sau pe
bazade contract de prestatii de servicii de transport.
- Beneficiarul impreunacu proiectantul va stabili prin proiectul tehnic punctul la care se pot
aduce materialele, punct considerat ca centru de greutate al lucrarilor in cazul in care
obiectivul are mai multe obiecte de constructii sau la obiect cand acesta este unic. In raport
cu pozitia acestuia se stabilesc prin proiectul de organizare, distante partiale si totale de la
statia de destinatie la depozitul intermediar cat si distanta de la depozitul intermediar la
depozitul de langa obiect.
- De regula, materialele, echipamentele si utilajele (functionale si tehnologice) care
necesitamontaj, detinute, produse sau aprovizionate de catre beneficiar, se predau
executantului la locul de punere in opera.
- In cazul in care acestea se depoziteazala un depozit intermediar, iar beneficiarul nu se
324
poate ocupa de transportul lor, in lista cu cantitatile de lucrari se va cuprinde un articol

separat pentru transportul la locul de punere in opera, operatie ce intrain valoarea
devizului pe categorii de lucrari.
Page
- Nu sunt considerate cheltuieli de transport a materialelor si ca urmare se constituie in

articole separate dupacaz, urmatoarele categorii de transport:
• transportul in cisterne al apei necesare proceselor tehnologice la lucrari cu consum mare
de apa amplasate in locuri izolate si la care nu se poate folosi o sursasau o retea de apadin
apropriere (lucrari de drumuri, cai ferate, constructiiagrozootehnice, imbunatatiri funciare,
de arta, consolidari de terasamente etc.);
•transportul pamantului pentru umpluturi sau rezultat din sapaturi, precum si al molozului
rezultat din demolari;
• transportul produselor de balastiera, confectii si constructii metalice, betoane, mortare
si alte semifabricate atunci cand in preturile de deviz pe articol de lucrare nu s-a prevazut si
transportul acestora, respectiv pretul acestora nu este calculat in conditiile loco obiect,
locul de punere in opera.
b. Cheltuieli pentru transportul pe calea ferata
- Cheltuielile cu transportul pe calea feratacuprind toate cheltuielile de transport de la
statia de incarcare (producator) si panala statia de destinatie sau panala marca de
sigurantaori sabotul de deraiere de la jonctiunea liniei industriale principale, la linia CFR.
- Tot in cadrul acestor cheltuieli se cuprind si:
•taxele si tarifele pentru operatiuni auxiliare si adiacente, aferente transporturilor (pentru
utilizarea paletelor, pentru manevrarea in raport cu timpul si jonctiuni pentru cantariri,
recantariri, pentru spalarea, dezinfectarea sau curatirea vagoanelor, pentru scrisori de
trasuraetc.;
•taxele si tarifele pentru manevre si transporturi in interiorul liniilor industriale (tarife
pentru manevre in raport cu distanta si numarul de vagoane) efectuate cu mijloacele de
tractiune ale CFR, executantului sau beneficiarului.
- Preturile unitare exprimate in lei/to sunt calculate sub formade tabele pe grupe de
materiale, si pe tipuri de vagoane si pe distante de transport. Valorile din aceste tabele se
multiplicacu indicele de crestere a cheltuielilor cu transportul de marfuri pe CF care este
stabilit de SNCFR, aprobat de Oficiul Concurentei.
- In cazul in care materialele vagonabile se transporta in interiorul liniilor industriale ale
beneficiarului sau constructorului cu mijloacele de tractiune ale CFR se va avea in vedere
cheltuielile de transport pe linia industrialaconform tarifului CFR pentru manevra in raport
cu distanta panala locul de descarcare. De la locul de descarcare panala obiect se prevede
transportul cu auto.
6.3.3.2. Devizul analitic pe categorii de lucrari
Calculul costului direct de executie prin intermediul devizului analitic pe categorii
de lucrari, se fundamenteazape notiunea de pretunitar al resursei.
Prin pretunitar la resursei se inteleg preturile unitare aferente articolelor de
lucrari, reprezentand produsul dintre consumurile specifice de resurse si
325
preturile respectiv tarifele aferente fiecarei categorii de resurse.

Page
Preturile unitare, aferente resurselor din articolele de lucrari, au urmatoarele caracteristici:

- materiale – preturi ale producatorilor (furnizorilor) de la care executantul se
aprovizioneaza, exclusiv TVA;
- manopera– tarife medii orare, practicate de executant pentru plata fortei de munca, pe
categorii de meserii aferente categoriilor de lucrari, conform listei meseriilor, utilizate in
constructii in concordantacu Clasificarea Ocupatiilor din Romania (COR);
- utilaje – tarife medii orare pentru utilajele de constructii din dotarea unitatilor de
326
executie sau a celor practicate de unitatile prestatoare de servicii, necesare pentru

executia lucrarilor;
Page
- transport– tarife, care dupacaz sunt aprobate, la nivel national, de foruri competente
(SNCFR), in functie de categoriile de transporturi utilizate, de distante si cantitati.
Calculul costului direct de executie se realizeaza tabelar, dupa cum urmeaza:
Figura 20. Tabel calcul deviz analitic pe categorii de lucrari

Pentru calculul costului direct de executie prin intermediul devizului analitic pe categorii de
lucrari, se procedeazaastfel:
- In coloanele 1 si 2 se inscriu articolele din antemasuratoare cu datele lor caracteristice
- In coloana 3 se inscriu preturile unitare ale resurselor aferente articolelor de lucrari,
calculate asa cum a fost descris mai sus. La acestea se adaugatonajul unitar al resurselor
aferente articolului de lucrare care trebuie transportate.
- In coloana 4 se calculeaza costul materialelor consumate pentru executia cantitatii de
articol de lucrare, prin inmultirea cantitatii din coloana 2 cu pretul unitar al materialului din
coloana 3.
- In coloana 5 se calculeaza costul manoperei consumate pentru executia cantitatii de
articol de lucrare, prin inmultirea cantitatii din coloana 2 cu pretul unitar al manoperei din
coloana 3.
- In coloana 6 se calculeazacostul utilajelor consumate pentru executia cantitatii de articol
de lucrare, prin inmultirea cantitatii din coloana 2 cu pretul unitar al utilajului din coloana
3.
- In coloana 8 se calculeazatonajul resurselor consumate pentru executia cantitatii de
articol de lucrare, prin inmultirea cantitatii din coloana 2 cu tonajul unitar al resurselor din
coloana 3.
- In coloana 7 se sumeazavalorile din coloanele 4,5,6 determinandu-se costul direct de
executie al articolului de lucrare de constructie.
- In final prin sumarea valorilor pe coloana 4 se determinacostul materialelor consumate
pentru executia categoriilor de lucrari de constructie
- In final prin sumarea valorilor pe coloana 5 se determina costul manoperei consumate
- In final prin sumarea valorilor pe coloana 6 se determinacostul utilajelor consumate
327
- In final prin sumarea valorilor pe coloana 7 se determinacostul direct de executie al

lucrarilor de constructie
Page
- In final prin sumarea valorilor pe coloana 8 se determina tonajul total al materialelor ce

trebuiesc transportate.
6.3.4. Estimarea cheltuielilor de santier, a cheltuielilor generale ale executantului si a

pretului estimat
Evaluarea cheltuielilor de santier, a cheltuielilor generale ale executantului si a
pretului estimat, se face prin intermediul documentatiei economice denumita”
recapitulatia devizului”.
In cuprinsul recapitulatiei devizului, calculul cheltuielilor se face pe capitole de cheltuieli,

dupa cum urmeaza:
- Capitolul A– cheltuieli directe, cuprinde costul materialelor, costul manoperei, costul
utilajului, costul direct de executie si tonaj total, asa cum au fost calculate aceste valori prin
328
intermediul devizului sintetic sau a devizului analitic pe categorii de lucrari.

- Capitolul B– alte cheltuieli directe, cuprind cheltuielile rezultate din aplicarea taxelor
Page
legale in vigoare, ce intra in obligatia agentilor economici. Valoarea acestora rezultaprin

aplicarea la costul manoperei a cotelor prevazute de reglementarile in vigoare pentru CAS,
somaj, sanatate, risc etc. De asemenea in acest capitol sunt incluse cheltuielile pentru
transport tonaj total materiale.
- Capitolul C– cheltuieli indirecte, reflectavaloarea cheltuielilor generale ale executantului.
Aceste cheltuieli se determinaprin aplicarea unei cote aferente acestora la valoarea totala
a cheltuielilor directe (suma cheltuielilor din cap. B si cap. B) . Cheltuielile indirecte se
referala urmatoarele activitati avand caracter general al unei firme de executie:
A. Cheltuieli de interes general si de executare a lucrarilor
1. Retributii ale personalului de conducere, tehnic, economic, de altaspecialitate,
administrativ, de deservire si paza; impozitul, contributia la asigurarile sociale si la fondul
de somaj, aferente
•Retributiile personalului de conducere, tehnic economic, si de altaspecialitate
administrativ dedeservire al unitatii, inclusiv indemnizatiile de conducere, sporul de
vechime si alte drepturi legale din fondul de retribuire (exclusiv retributiile personalului de
productie industriala si de prestatii)
•Retributiile maistrilor care participaalaturi de personalul de executie la procesul de
productie, inclusiv impozitul, contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj
•Retributiile personalului gospodaresc de tot felul (manipulanti, receptioneri, incarcatori si
descarcatori din cadrul depozitelor centrale, laborantilor, telefonistelor, conducatorilor de
autoturisme, auto-speciale, microbuze, ingrijitoarelor, personalului de intretinere si mici
reparatii la instalatiile sanitare, de apa, incalzire, iluminat etc.) inclusiv sporul de vechime
si alte drepturi legale din fondul de retribuire (exclusiv retributiile personalului unitatilor de
productie industriala si de prestatii)
• Sumele pentru constituirea fondului de premiere a personalului de conducere in cadrul
fondului de retribuire
•Contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj asupra retributiilor tarifare,
indemnizatiilor, premiilor si altor drepturi legale care se cuprind in aceastapozitie
•Preliminarile constituite pentru plata indemnizatiilor de concediu de odihna si adaosurilor
la retributia tarifarapentru depasirea indicatorilor sau sarcinilor de plan pe trim. IV al anului
de raportare, cuvenite personalului de conducere tehnic, economic, de altaspecialitate,
administrativ, deservire si paza, inclusiv impozitul, contributia asigurarilor sociale si
fondului de somaj asupra acestor indemnizatii si adaosuri
•Retributiile privind plata cenzorilor si a membrilor externi din consiliile de administratie
2. Cote de cheltuieli indirecte aferente unitaticomponente
• Cota – parte din cheltuielile indirecte ale societatii (antrepriza) repartizataunitatilor
componente farapersonalitate juridicadar cu contabilitate proprie 3. Amortizarea
mijloacelor fixe de interes general
• Amortizarea imprejmuirilor, cladirilor, instalatiilor ce le deservesc; birourilor, caselor de
fier, fisetelor, masinilor de scris si al mijloacelor de calcul;
inventarul pentru paza si stingerea incendiilor;
329
autoturismelor (exclusiv amortizarea mijloacelor fixe

ale unitatilor de productie industriala si de prestatii)
•Chiriile platite sau datorate pentru mijloacele fixe administrative de interes general si
Page
gospodaresc luate cu chirie

4. Cheltuieli pentru proiectare, agrementari, studii, cercetari, incercari experimentari,

creatii, inventii si inovatii
•Cheltuieli aferente lucrarilor de proiectare pentru nevoile proprii, executate de serviciile,
sectiile, birourile sau atelierele de proiectare din cadrul societatii (exclusiv lucrarile pentru
investitii care se suportadin fondurile de investitii) • Cheltuieli pentru agrementari
•Cheltuieli pentru studii, lucrari de cercetaredezvoltare in folos propriu, altele decat cele
realizate din fonduri speciale constituite la nivel national
•Materialele consumate in laboratoarele unitatii pentru incercari, experiente, probe,
creatii etc., uzura instrumentelor si sculelor folosite pentru incercari, experiente, creatii
etc.
•Plata expertizelor si consultatiilor legate de verificarea si incercarea elementelor de
constructii,precum si in probleme de functionarea utilajului tehnologic (dacanu au fost
prevazute in deviz)
•Costul lucrarilor privind iplementarea Sistemului de conducere si asigurarea calitatii
lucrarilor
• Cheltuieli privind inventiile si inovatiile care nu se concretizeazasau nu se referala
anumite obiective (ex. taxe de brevet, expertize, cercetari, filme, schimburi de
experientaetc.). Nu se includ acele cheltuieli prevazute a se suporta din fondul de
cercetare-dezvoltare
5. Cheltuieli cu protectia muncii
•Materialele, retributiile, impozitul, contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj,
cheltuielile banesti, precum si serviciile sectiilor sau ale tertilor privind:
– tehnica securitatii;
– ventilatia de protectia muncii;
– masuri si materiale tehnico-sanitare;
– echipament de protectie;
– echipament de lucru;
– alimentarea specialapentru rezistenta organismului;
– cercetari si proiectari privind protectia muncii;
–instructajul de protectie a muncii
6. Dobanzi bancare
•Dobanzile platite sau datorate care potrivit legii se includ in cheltuielile de productie
•Dobanzile incasate sau cert cuvenite pentru disponibilitatile banesti din conturile
unitatilor de constructii-montaj, de la bancile finantatoare
• Spezele bancare (comisioane, taxe etc.)
•Soldul creditor se trece la sfarsitul lunii la rezultatele financiare
7. Cheltuieli pentru prelucrarea prin mijloace de calcul automat/mecanizat
•Cheltuieli de proiectare si implementare a lucrarilor de prelucrare automatasau
mecanizataa datelor, dacanu se finanteazadin alte fonduri
•Costul lucrarilor executate de unitati specializate de calcul
330
•Cheltuielile specifice necesare functionarii mijloacelor de calcul pentru prelucrarea

automata sau mecanizataa datelor (rechizite si imprimate, panglici, hartie pentru imprimat,
Page
ozalid, energie etc.)

•Amortizarea, intretinerea si reparatiile de orice fel la mijloacele proprii de prelucrare

automata sau mecanizataa datelor
•Retributiile cuvenite personalului care deserveste mijloacele proprii pentru prelucrare
automata, impozitul, contributia la asigurarile sociale si fondul de somaj aferente
8. Perisabilitati in cadrul normelor aprobate
•Perisabilitatile stabilite prin norme aprobate de organele competente la valorile materiale
in timpul pastrarii si manipularii care nu se pot localiza pe lucrari, produse, servicii sau
destinatie. In evidentase vor inregistra numai perisabilitatile efective aprobate in cadrul
normelor, dacanu se datoresc vinovatiei cuiva
9. Retributiile suplimentare ale muncitorilor direct productivi, impozitul, contributia la
asigurarile sociale si la fondul de somaj asupra retributiilor totale ale acestor muncitori
• Premiile din fondul de retributie, sporul de vechime, indemnizatiile platite pe timpul
scoaterii din productie potrivit dispozitiilor legale, indemnizatiile de concediu si alte
drepturi ce se platesc din fondul de retribuire, inclusiv impozitul si contributia la asigurarile
sociale si la fondul de somaj, aferente
• Sumele preliminate pentru constituirea fondului de premiere a muncitorilor direct
productivi, impozitul, contributia la asigurarile sociale aferente
• Cheltuielile cu plata dublaa orelor suplimentare lucrate in zilele de sarbatori legale cand
procesul de productie sau termenele de punere in functiune o impun
• Cheltuielile ce privesc plata concediilor medicale platite, suportate de unitate cand
acestea sunt mai mici de 10 zile si nu sunt suportate conform legislatiei in vigoare din CAS
•Cheltuielile privind acordarea de retributii angajatilor pentru zilele nelucrate, legal
acordate cu diferite ocazii:
– evenimente de familie (casatorii, nasteri, decese etc.)
– pentru donatorii de sange (douazile lucratoare platite)
– concedii de studii platite
– indemnizatii de vacanta(cand unitatea stabileste efectuarea de astfel de cheltuieli pentru
oameni cu probleme deosebite)
10. Cheltuieli privind utilaje de constructii, sculele si celelalte obiecte de inventar in
folosintacu caracter de productie (micul utilaj: tomberoane, roabe pe pneuri, rezervoare
de depozitare a apei, aparate de suduraelectrica, dispozitive de fasonat etc.)
• Amortizarea micului utilaj necuprins in devize la capitolul „Utilaj”, precum si chiria acestui
utilaj inchiriat de la terti
•Reparatiile curente ale utilajelor mici, materiale de intretinere, de uns, de sters,
cheltuielile de transport ale utilajului la si de la locul de munca
• Uzarea obiectelor de inventar cu caracter de productie (targi, lazi, galeti, tarnacoape,
sape, lopeti, rigle si orice fel de scule de productie)
•Costul transportului uneltelor si sculelor de la depozitul central la santier si de la un
santier la altul
•Retributiile tarifare ale mecanicilor de intretinerea micului utilaj, impozitul, contributia la
331
asigurarile sociale si la fondul de somaj, aferente

11. Cheltuieli pentru amenajarea si intretinerea santierului
Page
•Cheltuielile aferente constructiilor, instalatiilor si amenajarilor provizorii care se fac pe

seama cheltuielilor indirecte: gherete (cu exceptia celor de paza), esafodaje, rafturi
interioare, schela capra, schele usoare suspendate, podete peste santuri in incinta
santierului etc.
•Intretinerea si repararea lucrarilor, instalatiilor si amenajarilor provizorii de santier
•Intretinerea si repararea drumurilor provizorii interioare, podurilor si podetelor din
incinta santierelor
12. Cheltuielile in legaturacu predarea lucrarilor
• Cheltuieli cu transportul si manipularile efectuate pentru evacuarea deseurilor,
molozului, alicarie etc., rezultate din executarea lucrarilor
•Cheltuielile cu retributiile inclusiv impozitul, contributia la asigurarile sociale si contributia
la fondul de somaj ale personalului care a efectuat spalarea scarilor, pardoselilor, usilor,
ferestrelor, geamurilor, curatenia interioarelor si instalatiilor
• Cheltuieli pentru executarea masuratorilor si de verificare la lucrarile de constructii care
ulterior nu se vor verifica
•Cheltuieli cu manipularile pentru evacuarea de pe santier, la terminarea lucrarilor, a
materialelor pentru care in normele de deviz se prevad numai cote de pierderi: cofraje,
schele, esafodaje etc. (retributii muncitori, manipulanti, costul transporturilor si utilajelor
de ridicare-incarcare)
•Alte cheltuieli pentru predarea lucrarilor de constructii-montaj catre beneficiar
13. Cheltuieli cu transportul muncitorilor
• Costul transporturilor periodice ale personalului nelocalnic care isi viziteazafamilia
• Cheltuielile cu transportul personalului muncitor trimis de la unitate, de la un santier la
altul sau de la un loc de muncala altul; cheltuielile cu transportul zilnic al muncitorilor, pe
distantele dintre spatiile de cazare si locurile de muncase suportadin fondul pentru
organizarea de santier
14. Cheltuieli neimputabile pentru efectuarea remedierilor si refacerilor de lucrari
• Cheltuieli neimputabile pentru efectuarea lucrarilor de remediere a deficientelor
consemnate in procesele verbale de receptie, precum si a acelor lucrari aparute in perioada
de verificare in exploatare a comportarii lucrarilor de constructiimontaj
•Cheltuieli neimputabile pentru efectuarea remedierilor si refacerilor in timpul executiei
lucrarilor
15. Cheltuieli de protocol
•Cheltuieli de reprezentare si transport
16. Cheltuieli pentru reclame, pliante
• Cheltuieli de publicitate – reclama
17. Cheltuieli pentru scolarizare
•Cheltuieli pentru pregatirea si calificarea muncitorilor, pentru schimburi de experienta
si pentru practicain productie
• Cheltuieli pentru organizarea si functionarea de cursuri de ridicare a calificarii
muncitorilor prin scoaterea din productie (plata lectiilor responsabililor de cursuri alte
332
cheltuieli administrative legate de functionarea acestor cursuri)

18. Alte cheltuieli de interes general si de executare a lucrarilor
Page
• Cheltuieli cu transportul obiectelor de inventar si cazarmamentului in folosintade la

depozitul central, la santiere sau de la un santier la altul
• Costul apei necesare la baracamentele pentru cazarea muncitorilor
• Costurile efective cu cazarea personalului muncitor in camine de tineret, facturate de alte
unitati (in cazul in care aceste cheltuieli nu se recupereaza de la personal)
•Impozitul pe cladiri si prime de asigurare
•Taxele pentru verificarea si marcarea aparatelor de masurat si cantarit
• Taxele de circulatie, parcare etc. platite conform dispozitiilor legale
•Chiria terenurilor si rampelor din gari
• Cheltuieli cu paza militarasau militarizataefectuate de organele de specialitate
• Cheltuielile aferente semnelor de circulatie (semne avertizoare luminoase pe timp de
noapte la lucrarile de canalizare, alimentare cu apaetc.)
• Chiria garaj pentru autoturisme
• Cheltuieli de predare-preluare a unitatilor si de inventariere a bunurilor
• Cheltuieli pentru prevenirea calamitatilor
• Prime de asigurare pentru mijloace de transport usor
•Costul lucrarilor de deratizare si dezinsectie
• Cheltuieli de topometrie, trasare etc.
•Costul materialelor de propagandainstructie educativapentru prevenirea incendiilor
(afise, panouri, brosuri etc.)
•Cheltuieli cu personalul de conducere si administrativ al altor formatiuni decat ale
unitatilor de constructii-montaj
• Cheltuieli de demontare, transport si montare a mijloacelor fixe mutate de la o unitate la
alta, cu ocazia transferului
•Cheltuieli privind instalarea minicentralelor telefonice luate cu chirie de la unitatile PTTR
(costul proiectului, valoarea cablurilor etc.)
• Cheltuieli de transport, cazare si diurnele de deplasare ale personalului insarcinat cu
recrutarea fortei de munca, precum si cheltuielile de transport ale muncitorilor recrutati
din alte localitati de domiciliu la santiere, potrivit dispozitiilor legale
• Cheltuielile cu supravegherea fortei de munca speciala folosita pe santiere
B. Cheltuieli administrativ-gospodaresti
1. Furnituri de birou
•Rechizite
•Imprimate
•Materiale pentru birou, inclusiv hartia de ozalid, foto, calc si xerox
•Materiale pentru legatul arhivei cu forte poprii
2. Carti, reviste, si abonamente
•Carti care se procuradin fondurile activitatii de baza
•Reviste si diferite publicatii de specialitate
• Buletine speciale de uz intern
333
• Cataloage furnizori (produse/preturi)

•Specificatii tehnice – norme de deviz
Page
•Colectiile de acte normative STAS-uri, norme interne etc.

3. Cheltuieli PTTR
• Cheltuieli pentru expedierea corespondentei (timbre postale, taxe, imprimate postale

etc.)
• Cheltuieli cu expediere a telegramelor
• Cheltuieli de telex si fax
•Abonamente pentru centrale si posturi telefonice
•Cheltuieli de interfon
• Cheltuieli cu convorbiri telefonice aditionale, interurbane si internationale
•Abonamente pentru radio-televiziune, radioficare, statie de amplificare
4. Alte cheltuieli de birou
•Costul lucrarilor pentru legatul actelor efectuate prin terti
•Costul lucrarilor pentru dactilografiere, multiplicare etc., efectuate prin terti
• Costul expertizelor contabile si tehnice dispuse de organele in drept
5. Detasari, transferari
• Cheltuieli de transport al personalului transferat in interes de serviciu, precum si al
membrilor de familie si bunurilor apartinand acestora, potrivit dispozitiilor legale
•Indemnizatia de detasare si transferare
6. Deplasari in tara
• Cheltuielile de transport in interiorul localitatii de resedintacu mijloace de transport in
comun, inclusiv abonamente folosite in acest scop, precum si transportul cu taximetre
• Cheltuielile de transport pe calea ferata, cu mijloace de transport auto, aeriene si navale
in interes de serviciu (deplasari si detasari) intre localitati, inclusiv costul foilor de drum,
achizitionandu-se prin virament
•Cheltuielile de cazare si informatii pentru asigurarea cazarii
•Indemnizatia de detasare si transferare
7. Deplasari in strainatate
• Cheltuielile cu transportul pe calea ferata, mijloace de transport auto, aeriene si navale
pentru delegatii in interes de serviciu in strainatate
• Cheltuielile pentru cazare in strainatate
• Cheltuielile pentru diurne si indemnizatii legale privind delegatiile in strainatate
• Taxe pentru viza pasapoartelor in interes de serviciu etc.
8. Materiale pentru intretinerea si curatenia cladirilor si altor mijloace fixe
•Costul materialelor pentru intretinere si curatenie executate cu forte proprii la:
- cladiri
- depozite si baraci
- spatii cazare, dormitoare
- spatii administrative si de baza
- mijloace de calcul
- mijloace de multiplicare
- mobilier si inventarul gospodaresc
334
- becurile si corpurile de iluminat pentru cladirile si spatiile exterioare (stalpii, cablurile si

lampile se suportadin fondurile de organizare santier)
Page
9. Reparatii curente la cladiri si alte mijloace fixe

•Costul materialelor si pieselor de schimb pentru reparatii curente executate cu forte

proprii la:
- cladiri
- depozite si baraci
- spatii cazare, dormitoare
- spatii administrative si de baza
- mijloace de calcul
- mijloace de multiplicare
- mobilier si inventarul gospodaresc
•Costul lucrarilor de reparatii curente ce se executa prin terti sau sectiile proprii
specializate, la cladiri de orice fel, mijloace de calcul (din folosinta compartimentelor
unitatii de constructii-montaj), mobilier si inventar gospodaresc
•Reparatiile curente executate de terti sau prin sectii proprii specializate la cladirile si
baracamentele destinate cazarii personalului
10. Reparatii capitale la cladiri
•Costul lucrarilor de reparatii capitale la cladiri de orice fel, executate prin terti, sectii
proprii specializate sau forte proprii
11. Materiale si piese de schimb pentru functionarea mijloacelor de transport usor
•Cheltuieli pentru functionarea, intretinerea si reparatiile de orice fel executate prin terti
sau sectii proprii specializate la mijloacele de transport auto, utilizate pentru deplasarea
personalului de conducere si a celorlalte persoane
•Carburanti
•Lubrifianti
•Materiale si piese de schimb (inclusiv anvelope si camere) pentru intretinere, revizii
tehnice si reparatii curente ce se executaprin forte proprii sau terti
12. Uzura, intretinerea si repararea obiectelor de inventar de micavaloare sau
scurtaduratacu caracter administrativ-gospodaresc
• Uzura obiectelor de inventar de mica valoare sau scurta duratacu caracter
administrativgospodaresc
•Uzura, intretinerea si repararea cazarmamentului si a obiectelor de inventar aflate in
dormitoarele comune pentru cazarea personalului
•Uzura, intretinerea si repararea echipamentului
•Materialele pentru intretinere si repararea obiectelor de inventar de micavaloare sau
scurtaduratacu caracter administrativ-gospodaresc
• Costul uniformelor personalului care asigurapaza unitatii, acordat potrivit dispozitiilor
legale
•Cheltuieli de transport-aprovizionare aferente obiectelor de inventar si cazarmamentului
panala depozitul central
13. Cheltuieli pentru incalzit
• Combustibil de orice fel
335
• Costul energiei termice furnizatade centrala proprie sau de terti

•Cheltuieli pentru incalzitul caminelor si baracamentelor destinate cazarii personalului
Page
14. Energie electricapentru iluminat si fortamotrice in scopuri administrativ gospodaresti

• Costul energiei electrice furnizatade terti sau produsade centrala proprie, folositapentru
iluminat
• Costul energiei electrice furnizatade terti sau produsade centrala proprie, folositaca forta
motrice in scopuri administrative gospodaresti (ascensoare, pompe pentru hidrofoare,
masini si instalatii electrice pentru mijloacele de calcul, masini de scris electrice, fax,
echipamente de multiplicat etc.)
• Costul energiei pentru iluminatul caminelor si baracamentelor destinate cazarii
personalului muncitor
• Costul energiei pentru iluminatul acceselor la locurile de lucru (costul energiei electrice
pentru iluminarea locului de lucru la lucrarile care se executala luminaartificialase
suportaprin prevederi in devizul oferta)
15. Apa, canal, salubritate pentru nevoi administrativgospodaresti
•Costul apei furnizatade terti sau extrasaprin forte proprii, folositapentru nevoi
administrativgospodaresti (apapentru consumul personalului,curatenia locurilor de munca,
intretinerea spatiilor exterioare, inclusiv a spatiilor verzi)
•Taxe de canalizare, salubritate si gunoi (inclusiv cele privind spatiile destinate cazarii
personalului)
•Cheltuieli de vidanjare la caminele si baracamentele destinate cazarii personalului
16. Alte cheltuieli pentru intretinere si gospodarie
•Costul lucrarilor de intretinere a mijloacelor de calcul, masinilor de scris, de multiplicat
etc., executate prin terti
• Taxe de coserit
•Cheltuieli pentru curatenia spatiilor construite efectuataprin terti
• Cheltuieli de ignifugare camine si baracamente destinate cazarii muncitorilor
C. Cheltuielile neproductive
1. Pierderi din intreruperi din cauze interne si externe
• Cheltuieli pe timpul intreruperii productiei provocate unitatii de constructii-montaj ca:
- Retributiile muncitorilor cuvenite legal pe timpul intreruperii, impozitul, contributia la
asigurarile sociale aferente si la ajutorul de somaj
- Energia si combustibilul consumate pe timpul intreruperilor
- Chiriile platite sau datorate pentru utilaje inchiriate in timpul intreruperii
- Amortismentul datorat pentru utilajele de constructii din dotarea unitatii pe perioada
intreruperii
•Cheltuielile de la aceastapozitie se diminueazacu sumele recuperate
2. Lipsuri de inventar la mijloacele circulante din magaziile unitatii peste normele legale de
perisabilitati
• Lipsurile de materiale de baza, prefabricate si confectii, combustibil, ambalaje, obiecte de
inventar peste normele legale de perisabilitate care nu se datoresc vinovatiei cuiva pe baza
aprobarii organelor competente
336
•Plusurile acelorasi elemente de mijloace circulante constatate in magaziile unitatii de

constructii - montaj care nu se pot identifica pe obiectele sau lucrarile de la care au
provenit (plusurile de la asemenea mijloace circulante care se identificape obiecte sau
Page
lucrari se scad din cheltuielile directe de productie de la articolul de calculatie „Materiale”)

•Valoarea plusurilor de inventar ce depaseste valoarea lipsurilor neimputabile se trece la

contul de rezultate financiare
3. Alte cheltuieli neproductive
• Cheltuielile de productie (materiale, retributii, chirii, utilaje etc.) privind anii precedenti
constatate in anul curent la lucrarile terminate sau santierele lichidate
• Cheltuieli neproductive ca de exemplu:
- valoarea materialelor de baza, prefabricatelor si confectiilor materialelor diverse,
obiectelor de inventar, pieselor de schimb, cazarmamentului, echipamentului si
materialelor de productie din magazie care nu au fost in folosinta, casate in conformitate
cu prevederile legale
- valoarea materialelor recuperate din operatii de casare (se scade)
- diferenta dintre pretul de aprovizionare si cel stabilit in urma declasarii materialelor; la
aceasta pozitie nu se inregistreaza valoarea obiectelor de inventar, cazarmamentului,
echipamentului si materialelor in folosinta, scoase din uz.
D. Cheltuieli privind asigurarea lucrarilor de constructii
1. Cheltuieli privind asigurarea lucrarilor de constructii
• Cheltuieli privind asigurarea obligatorie prevazutaprin contracte la conditiile speciale de
contractare a lucrarilor de constructii pe perioada executiei
- Capitolul D - profit – respectiv cota aferentaacestuia, este specific fiecarui executant si se
stabileste pe baza analizelor privind eficienta si rentabilitatea executantului in conditiile de
piatalibera si /sau de conjunctura economico-financiara a perioadei si de marja de risc pe
care si-o asuma. Valoarea profitului se determinaprin aplicarea acestei cote de profit la
suma capitolelor A,B si C din recapitulatia devizului.
Valoarea totala a pretului estimat rezultadin insumarea tuturor categoriilor de cheltuieli si
costuri aferente executiei lucrarilor de constructie, respectiv:
- Costul direct de executie – cap. A – calculat prin intermediul devizului sintetic sau a
devizului analitic - Costurile de santier si cele generale ale executantului – cap. B si cap. C –
calculate prin intermediul recapitulatiei devizului
- Profitul executantului – calculat prin intermediul recapitulatiei devizului.
Exemplu:
337
Page
7. EVALUAREA PRETULUI DE REALIZAT

Asa cum am aratat anterior, dupa terminarea lucrarilor de constructie si receptionarea
acestora, atat beneficiarul/ proprietarul cit si executantul sunt interesati sacalculeze o
suma a tuturor cheltuielilor ocazionate de executia lucrarilor de constructie, definindu-se
astfel pretul realizat.
Am vazut caevaluarea pretului realizat prezintainteres atat pentru executant cat si pentru
beneficiar /proprietar.
Prin urmare metodologia de evaluare a pretului realizat, trebuie sa tinacont de anumite
cerinte:
338
- Evcaluarea si prezentarea pretului de realizat trebuie safie in corelatie cu modalitatea de

calcul si prezentare a pretului estimat, pentru a facilita compararea valorilor.
- Calculul pretului realizat trebuie safie descompus in lucrari elementare (procese de
Page
constructie) omogene.
- Modalitatea de calcul aleasa, trebuie sapermit estimarea rapidaa pretului, dupafinalizarea

lucrarilor /proceselor de constructie, in asa fel incat sase permitaluarea unor decizii cu
privire la modul de continuare a lucrarilor.
- Evaluarea pretului realizat trebuie sase facape baza documentelor furnizate de catre:
• santier:
o cantitati de lucrari
o consumuri de material
o consumuri de manopera
o consumuri de utilaje
•serviciul de contabilitate:
o preturi unitare a materialelor
o tarife orare fortade munca
o tarife inchiriere utilaje, amortizare, cheltuieli intretinere si functionare a propriilor
utilaje
o cheltuieli ale santierului
o cheltuieli generale ale executantului-cota aferenta lucrarii de constructie
- Preturile realizate calculate trebuie sa poata fi comparate (ca modalitate de verificare) cu
facturile de decontare contractual a lucrarilor de constructie
- Nu este recomandat ca descompunerea lucrarilor de constructie in scopul evaluarii
pretului realizat sase facaprea in detaliu, deoarece in acest caz efortul executantului ar fi
prea ridicat nejustificand un calcul al pretului realizat
- exactitatea calculului pretului realizat depinde in foarte mare masurade corectitudinea
informatiilor primate.
339
Page
Utilitatea estimarii pretului realizat

7.1. Activitati preliminare

In vederea evaluarii pretului realizat sunt necesar de efectuat o serie de activitati
preliminare, respectiv:
7.1.1. Stabilirea formulelor de calcul
Aceasta activitate conditioneaza toate rezultatele viitoare privind evaluarea pretului
realizat, deoarece fixeaza atat operatiile automate care se vor efectua dar si
creeazaconditiile de facilitare a interpretarii rezultatelor.
Functie de relatiile de calcul stabilite va rezulta si volumul de informatii care trebuie cules.
Daca acest volum este foarte mare si complicat, atunci cu siguranta munca de estimare nu
mai este eficientaiar rezultatele obtinute prin calculul pretului realizat devin uneori
inutilizabile.
De asemenea relatiile de calcul trebuie safie astfel concepute incat sapoatafi folosite pe
orice santier si de catre orice executant.
7.1.2. Adoptarea unitatilor de masura
Pretul resurselor (pretul unitar al materialelor, tariful manoperei, tarife
folosire utilaje) variazain timp, cu foarte mici exceptii (la lucrari de
micaanvergurasau lucrari a caror executie dureazaun interval de timp redus).
Din aceastacauzase obisnuieste ca preturile efective, culese ca informatii de
baza, sa se raporteze la o datade referinta. In acest scop se utilizeazao formulade
actualizare care tine cont de aceste fluctuatii. In general insaeste foarte complicat sa tinem
cont de toti factorii care influenteaza variatia preturilor si mai ales folosirea preturilor
realizate in cazul unor lucrari viitoare. Din aceasta cauza este recomandabil ca toate
comparatiile sa se facacantitativ independent de fluctuatia puterii de cumparare a unei
monede. De exemplu se poate alege ca unitate de masuranu lei ci volum de ore manopera
sau duratade functionare a utilajului, plecand de la principiul ca doua lucrari identice
realizate in conditii comparabile vor consuma aceeasi cantitate de manopera, material si
utilaj.
7.2. Alegerea categoriilor de lucrari pentru care se face estimarea pretului realizat
Lucrarile de constructii realizate de o firma pot fi in general divizate in categorii de lucrari
de constructie pentru care sa se calculeze un pret realizat, care saramanain principiu
constant in timp.
Aplicarea acestui principiu este in general destul de dificiladeoarece se constatacapentru al
respecta este necesar ca divizarea in categorii de lucrari de constructie safie foarte
detaliata, multiplicand in acest fel categoriile de lucrari de constructii specifice unei firme.
Acest fenomen creste efortul de culegere a informatiilor si de prelucrare a acestora in
vederea estimarii unui pretrealizat fara insaa asigura o corectitudine si exactitate mai mare
calculelor ci dimpotriva.
340
In acelasi timp trebuie saevitam gruparea intr-o categorie de lucrare de constructie a unui
numar prea mare de procese de constructie, deoarece rezultatele obtinute in acest caz pot
Page
fi inselatoare. De exemplu daca in categoria de lucrare ”betonare” vom include atat

procesul de betonare propriu-zisa cat si cele de cofraj si confectionare-montare armaturi,
rezultatele obtinute pentru pretul realizat vor fi irelevante deoarece vor depinde de
cantitatea de fier montatasau/si de forma cofrajului elementelor de constructii. Pentru a
urma acelasi exemplu, considerarea unei categorii generale de lucrare de constructie
”cofraj” fara a tine cont de forma elementelor care se cofreaza, conditiile de cofrare,
natura materialelor de cofraj folosite, poate de asemenea conduce la rezultate irelevante.
La stabilirea categoriilor de lucrari de constructie pentru care se calculeazapreturi realizate,
trebuie sase tinacont si de gruparea proceselor de constructie asa cum este ea folositala
calculul preturilor estimate (se urmareste in general structura normelor de deviz).
7.3. Structura pretului realizat
Pretul realizat este suma diferitelor categorii de costuri si cheltuieli generate de executia
unei categorii de lucrari de constructie si va cuprinde:
- Materiale incorporate – pretul materialelor aprovizionate si depozitate in santier tinand
cont de stocurile existente (ramase) in santier
- Costul manoperei – numarul de ore de muncamultiplicat cu tarifele medii orare. Aceste
tarife medii cuprind:
•Salariile de baza
•Taxe si impozite legale
•Prime si alte bonificatii
• Cheltuieli de deplasare, cazare, diurnaetc.
- Cheltuieli cu utilajele - amortizari, reparatii si intretinere, consumuri de combustibili si
energie sau cheltuieli de inchiriere
- Cheltuieli la nivel de santier, respectiv o cota parte aferenta fiecarei categorii de lucrari de
constructii, cuprinzand:
• Salarii personal de conducere si personal de santier
•Baracamente
•Utilitati (apa, telefon etc.)
•Transporturi de santier
- Cheltuieli generale ale firmei de executie, cheltuieli financiare, profit - cotaparte
aferentafiecarei categorii de lucrari de constructii
Primele trei, respectiv materiale incorporate, cheltuieli manopera si cheltuieli cu utilajele
reprezintaun pretrealizat operational. Dacala acest adaugam cheltuielile la nivel de santier
vom defini un pretrealizat directla care dacaadaugam cota parte din cheltuielile generale
ale firmei de executie vom obtine pretrealizat total. Aceastadelimitare este utilapentru a
urma structura de calcul a pretului realizat.
7.4. Fisa de calcul a pretului realizat
In general se recomandaca pretul realizat safie calculat si prezentat sub formade fise. Un
model de astfel de fisa de calcul, este prezentatain figura 21.
Functie de necesitatile executantului fisa poate fi completata si cu alte coloane referitoare
341
la alte tipuri de cheltuieli importante pentru executant (cheltuieli transport materiale,

cheltuieli depozitare, manipulare etc.)
Page
Pentru fisa prezentataca model, modul de calcul este urmatorul:

- Se extrag din documentatia de calcul a pretului estimat datele necesare (notate cu X).
- Inregistrarea datelor din santier (notate cu I). Daca presupunem cavom face inregistrarea
datelor din santier de 4 ori pe luna, pentru fiecare din aceste date vom face o inregistrare
partiala. La sfarsitul perioadei vom cumula cantitatile partiale inscrise pe care le vom
compara cu estimarea.
342
Page
- Interpretarea rezultatelor. O fisa ca cea prezentatava permite efectuarea de controale

diferite:
• Timpi unitari de executie (realizati) comparabili cu estimarea
• Timpi unitari de executie (realizati) comparabili intre ei pentru a verifica modul de
evolutie al lucrarilor
• Valorile cantitative se pot transforma in preturi si efectua comparatii.
7.5. Culegerea informatiilor
Informatiile necesare estimarii si analizelor bazate pe pretul realizat se obtin din mai multe
surse:
7.5.1. Rapoarte de atasament din santier
• In mod normal santierul realizeazazilnic fise de raportare a activitatilor realizate,
indicand: Ore manopera eventual divizate pe specialitati si categorii de calificare
• Lucrari de constructii realizate
• Materiale consumate
• Stocuri de materiale
• Durata de lucru a utilajelor
Un exemplu de fisade raportare zilnicaeste prezentatain figura 22.
7.5.2. Informatii provenite de la serviciul de contabilitate
Contabilitatea va furniza informatii cu privire la:
• Valoarea facturilor emise catre beneficiar/proprietar
• Costurile contabilizate ale executiei (farabeneficiu, fara cheltuieli generale ale
executantului etc.)
7.5.3. Informatii cu privire la preturile estimate
Sunt informatiile de bazainscrise in tabelul pretului realizat (vezi figura 22).
343
Page
344
Page
7.6. Analiza si interpretarea pretului realizat

Dupa ce fisele de inregistrare a pretului realizat au fost completate, se face o analiza si
interpretare a rezultatelor obtinute:
- Compararea preturilor realizate cu cele estimate – compararea consumurilor de
manopera si utilaj pe unitate sau total permite o comparare a preturilor - Stabilirea
pretului realizat in lei – multiplicand consumurile cu preturile unitare se poate determina
pret realizat operational, direct sau total.
- Controlul modului in care avanseazaexecutia – cantitatile de lucrari inregistrate periodic
permite efectuarea unei comparatii cu programele de executie previzionate si cu ritmurile
de executie proiectate
- Obtinerea de date statistice pentru lucrari de constructie viitoare
8. DEVIZUL GENERAL
Devizul general este documentatia economicaprin care se stabileste valoarea
totalaestimativaa cheltuielilor necesare realizarii obiectivelor de investitii sau a
cheltuielilor asimilate investitiilor, necesare realizarii lucrarilor de interventii la
constructii si instalatii, in faza de proiectare studiu de fezabilitate /documentatie
de avizare a lucrarilor de interventii.
In vederea calcului valorilor, devizul general se structureazape capitole si subcapitole de
cheltuieli. In cadrul fiecarui capitol/subcapitol de cheltuieli se inscriu obiectele de investitie
(la cap. 4 si, dupa caz, cap. /subcap. 1.2, 1.3, 2, 3.1, 5.1), sau natura cheltuielilor (la celelalte
capitole/subcapitole).
8.1. Structura devizului general pe capitole de cheltuieli
1 Cheltuieli pentru obtinerea si amenajarea terenului
1.1.Obtinerea terenului
In acest capitol se includ cheltuielile efectuate pentru cumpararea de terenuri, plata
concesiunii (redeventei) pe durata realizarii lucrarilor, exproprieri, despagubiri, schimbarea
regimului juridic al terenului, scoaterea temporarasau definitivadin circuitul agricol,
precum si alte cheltuieli de aceeasi natura.
1.2.Amenajarea terenului
In acest capitol se includ cheltuielile efectuate la inceputul lucrarilor pentru pregatirea
amplasamentului si care constau in demolari, demontari, dezafectari, defrisari, evacuari
materiale rezultate, devieri retele de utilitati din amplasament, sistematizari pe verticala,
drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizarii lucrarilor pentru investitia de baza),
devieri decursuri de apa, stramutari de localitati sau monumente istorice etc.
1.3.Amenajari pentru protectia mediului si aducerea la starea initiala
345
Se includ cheltuielile efectuate pentru lucrari si actiuni de protectia mediului, inclusiv

pentru refacerea cadrului natural dupaterminarea lucrarilor, precum plantare de copaci,
reamenajare spatii verzi, si reintroducerea in circuitul agricol a suprafetelor scoase
Page
temporar din uz.

2 Cheltuieli pentru asigurarea utilitatilor necesare obiectivului In acest capitol se includ

cheltuielile aferente asigurarii cu utilitatile necesare functionarii obiectivului de investitie,
precum: alimentare cu apa, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie
electrica, telecomunicatii, drumuri de acces, cai ferate industriale, care se executape
amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca apartinand obiectivului de
investitie, precum si cheltuielile aferente racordarii la retelele de utilitati.
3 Cheltuieli pentru proiectare si asistentatehnica
3.1.Studii de teren
In acest capitol se cuprind cheltuielile pentru studii geotehnice, geologice, hidrologice,
hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice si de stabilitate ale terenului pe care se
amplaseazaobiectivul de investitie.
3.2. Obtinere avize, acorduri, autorizatii
In acest sub capitol se includ cheltuielile pentru:
- obtinerea/prelungirea valabilitatii certificatului de urbanism;
- obtinerea/prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire /desfiintare;
- obtinerea avizelor si acordurilor pentru racorduri si bransamente la retele publice de apa,
canalizare, gaze, termoficare, energie electrica, telefonie etc.;
- obtinerea certificatului de nomenclaturastradala si adresa;
- intocmirea documentatiei, obtinerea numarului cadastral provizoriu si inregistrarea
terenului in cartea funciara;
- obtinerea acordului de mediu;
- obtinerea avizului P.S.I.;
- alte avize, acorduri si autorizatii.
3.3. Proiectare si inginerie
In acest sub-capitol se includ cheltuielile pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare
(studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic si detalii de executie),
pentru plata verificarii tehnice a proiectarii si pentru plata elaborarii certificatului de
performantaenergeticaa cladirii, precum si pentru elaborarea documentatiilor necesare
obtinerii acordurilor, avizelor si autorizatiilor aferente obiectivului de investitie
(documentatii ce stau la baza emiterii avizelor si acordurilor impuse prin certificatul de
urbanism, documentatii urbanistice, studii de impact, studii/expertize de amplasament,
studii de trafic etc.).
Pentru lucrarile de interventii la constructii existente sau pentru continuarea lucrarilor la
obiective incepute si neterminate, se includ cheltuielile efectuate pentru expertizarea
tehnica.
Pentru lucrarile de crestere a performantei energetice a cladirilor ca urmare a
modernizarilor/reabilitarilor, se includ cheltuielile pentru efectuarea auditului energetic.
346
3.4. Organizarea procedurilor de achizitie

In acest sub-capitol se includ cheltuielile aferente organizarii si derularii procedurilor de
Page
achizitii publice, precum: cheltuieli aferente intocmirii documentatiei de atribuire si

multiplicarii acesteia (exclusiv cele cumparate de ofertanti); cheltuielile cu onorariile,
transportul, cazarea si diurna membrilor desemnati in comisiile de evaluare; anunturi de

intentie, de participare si de atribuire a contractelor, corespondentaprin posta, fax, posta
electronica etc., in legaturacu procedurile de achizitie publica.
3.5. Consultanta
In acest sub-capitol se includ cheltuielile efectuate, dupa caz, pentru:
- plata serviciilor de consultantala elaborarea studiilor de piata, de evaluare etc.;
- plata serviciilor de consultantain domeniul managementului executiei investitiei sau
administrarea contractului de executie.
3.6. Asistenta tehnica
In acest sub-capitol se includ cheltuielile efectuate, dupa caz, pentru:
- asistenta tehnica din partea proiectantului pe perioada de executie a lucrarilor (in cazul in
care aceasta nu intrain tarifarea proiectului);
- plata dirigintilor de santier, desemnati de autoritatea contractanta, autorizati conform
prevederilor legale pentru verificarea executiei lucrarilor de constructii si instalatii.
4 Cheltuieli pentru investitia de baza
4.1. Constructii si instalatii
In acest sub-capitol se cuprind cheltuielile aferente executiei tuturor obiectelor cuprinse in
obiectivul de investitie: cladiri, constructii speciale, instalatii aferente constructiilor,
precum instalatii electrice, sanitare, instalatii interioare de alimentare cu gaze naturale,
instalatii de incalzire, ventilare, climatizare, P.S.I., telecomunicatii si alte tipuri de instalatii
impuse de destinatia obiectivului.
Cheltuielile se desfasoarape obiecte de constructie, iar delimitarea obiectelor se face de
catre proiectant.
Cheltuielile aferente fiecarui obiect de constructie sunt estimate prin devizul pe obiect.
4.2. Montajul utilajelor tehnologice
In acest sub-capitol se cuprind cheltuielile aferente montajului utilajelor tehnologice si al
utilajelor incluse in instalatiile functionale, inclusiv retelele aferente necesare functionarii
acestora.
Cheltuielile se desfasoarape obiecte de constructie.
4.3. Utilaje, echipamente tehnologice si functionale cu montaj
In acest sub-capitol se cuprind cheltuielile pentru achizitionarea utilajelor si
echipamentelor tehnologice, precum si a celor incluse in instalatiile functionale.
4.4. Utilaje faramontaj si echipamente de transport
347
In acest sub-capitol se includ cheltuielile pentru achizitionarea utilajelor si echipamentelor

care nu necesitamontaj, precum si a echipamentelor si a echipamentelor de transport
Page
tehnologic.

4.5. Dotari
Se cuprind cheltuielile pentru procurarea de bunuri care, conform legii, intra in categoria
mijloacelor fixe sau obiecte de inventar, precum: mobilier, dotari P.S.I., dotari de uz
gospodaresc, dotari privind protectia muncii.
Cheltuielile se desfasoara pe obiecte de constructie.
4.6. Active necorporale
In acest sub-capitol se cuprind cheltuielile cu achizitionarea activelor necorporale: drepturi
referitoare la brevete, licente, know-how sau cunostinte tehnice nebrevetate.
5 Alte cheltuieli
5.1. Organizare de santier
Se cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului in vederea crearii
conditiilor de desfasurare a activitatii de constructii-montaj.
5.1.1.Lucrari de constructii si instalatii aferente organizarii de santier
Se cuprind cheltuielile aferente construirii provizorii sau amenajarii la constructii existente
pentru vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe de spalare auto, depozite pentru
materiale, fundatii pentru macarale, retele electrice de iluminat si forta, cai de acces - auto
si cai ferate -,bransamente /racorduri la utilitati, imprejmuiri, panouri de prezentare,
pichete de incendiu si altele asemenea. Se includ, de asemenea, cheltuielile de desfiintare
de santier.
5.1.2. Cheltuieli conexe organizarii de santier
Se cuprind cheltuielile pentru: obtinerea autorizatiei de construire /desfiintare aferente
lucrarilor de organizare de santier, taxe de amplasament, inchirieri semne de circulatie,
intreruperea temporaraa retelelor de transport sau distributie de apa, canalizare, agent
termic, energie electrica, gaze naturale, a circulatiei rutiere, feroviare, navale sau aeriene,
contractele de asistentacu politia rutiera, contract temporar cu furnizorul de energie
electrica, cu unitati de salubrizare, taxe depozit ecologic, taxe locale; chirii pentru ocuparea
temporara a domeniului public, costul energiei electrice si al apei consumate in incinta
organizarii de santier pe durata de executie a lucrarilor, costul transportului muncitorilor
nelocalnici si /sau cazarea acestora, paza santierului, asigurarea pompierului autorizat etc.
5.2. Comisioane, cote, taxe, costul creditului
In acest sub-capitol se cuprind, dupacaz: comisionul bancii finantatoare, cota
aferentaInspectoratului de Stat in Constructii pentru controlul calitatii lucrarilor de
constructii, cota pentru controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si pentru
autorizarea lucrarilor de constructii, cota aferenta Casei Sociale a Constructorilor, valoarea
primelor de asigurare din sarcina autoritatii contractante, taxe pentru acorduri, avize si
348
autorizatia de construire /desfiintare, precum si alte cheltuieli de aceeasi natura, stabilite

in conditiile legii. In costul creditului se cuprind comisioanele si dobanzile aferente
Page
creditului pe durata executiei obiectivului.

5.3.Cheltuieli diverse si neprevazute

- Estimarea acestora se face procentual din valoarea cheltuielilor prevazute la capitolele
/subcapitolele 1.2, 1.3, 2, 3 si 4 ale devizului general, in functie de natura si complexitatea
lucrarilor.
- In cazul obiectivelor de investitii noi, precum si al reparatiilor capitale, extinderilor,
transformarilor, modificarilor, modernizarilor, reabilitarii la constructii si instalatii
existente, se aplica un procent de panala 10%.
- In cazul lucrarilor de interventii de natura consolidarilor la constructii existente si
instalatiile aferente, precum si in cazul lucrarilor pentru prevenirea sau inlaturarea
efectelor produse de actiuni accidentale si/sau calamitati naturale, se aplicaun procent de
panala 20%, in functie de natura si complexitatea lucrarilor.
- Din procentul stabilit se acopera, dupacaz, cheltuielile rezultate in urma modificarilor de
solutii tehnice, cantitati suplimentare de lucrari, utilaje sau dotari ce se impun pe parcursul
derularii investitiei, precum si cheltuielile de conservare pe parcursul intreruperii executiei
din cauze independente de autoritatea contractanta.
6 Cheltuieli pentru probe tehnologice si teste si predare la beneficiar
6.1.Pregatirea personalului de exploatare
In acest sub-capitol se cuprind cheltuielile necesare instruirii/scolarizarii personalului in
vederea utilizarii corecte si eficiente a utilajelor si tehnologiilor.
6.2. Probe tehnologice si teste
In acest sub-capitol se cuprind cheltuielile aferente executiei probelor/incercarilor,
prevazute in proiect, rodajelor, expertizelor la receptie, omologarilor etc.
In situatia in care se obtin venituri ca urmare a probelor tehnologice, in devizul general se
inscrie valoarea rezultataprin diferenta dintre cheltuielile realizate pentru efectuarea
probelor si veniturile realizate din acestea.
In figura 23 se prezintastructura devizului general.
349
Page
350
Page
Figura 23. Structura devizului general
9. DOCUMENTATII ECONOMICE CE INSOTESC PROIECTELE DE CONSTRUCTIE

Proiectul tehnic trebuie sa fie astfel elaborat incat sa fie clar, sa asigure
informatii tehnice complete privind viitoarea lucrare si sa raspunda cerintelor
tehnice, economice si tehnologice ale beneficiarului.
Proiectul tehnic trebuie sa permita elaborarea detaliilor de executie in conformitate cu

materialele si tehnologia de executie propusa, cu respectarea stricta a prevederilor
proiectului tehnic, fara sa fie necesara suplimentarea cantitatilor de lucrari si fara a se
depasi costul lucrarii stabilit in faza de studiu de fezabilitate.
Proiectul tehnic se elaboreazape baza studiului de fezabilitate, etapain care s-au aprobat
indicatorii tehnico-economici, elementele si solutiile principale ale lucrarii si in care au fost
obtinute toate avizele si acordurile de principiu, in conformitate cu prevederile legale.
Continutul-cadru al proiectului tehnic este urmatorul:
A. Partile scrise
1. Date generale:
- denumirea obiectivului de investitii;
351
- amplasamentul (judetul, localitatea, adresa postala si /sau alte date de identificare);

- titularul investitiei;
- beneficiarul investitiei;
Page
- elaboratorul proiectului.
2. Descrierea generala a lucrarilor

2.1. In cadrul sectiunii "Descrierea lucrarilor" care fac obiectul proiectului tehnic se vor
face referiri asupra urmatoarelor elemente:
- amplasamentul;
- topografia;
- clima si fenomenele naturale specifice zonei;
- geologia, seismicitatea;
- prezentarea proiectului pe specialitati;
- devierile si protejarile de utilitati afectate;
- sursele de apa, energie electrica, gaze, telefon si altele asemenea pentru lucrari definitive
si provizorii;
- caile de acces permanente, caile de comunicatii si altele asemenea;
- trasarea lucrarilor;
- antemasuratoarea;
2.2. Memorii tehnice pe specialitati.
3. Caietele de sarcini
Caietele de sarcini sunt documentele care reglementeaza nivelul de performantaa
lucrarilor, precum si cerintele, conditiile tehnice si tehnologice, conditiile de calitate pentru
produsele care urmeazaa fi incorporate in lucrare, testele, inclusiv cele tehnologice,
incercarile, nivelurile de tolerante si altele de aceeasi natura, care sagaranteze indeplinirea
exigentelor de calitate si performantasolicitate.
Caietele de sarcini se elaboreazade catre proiectant pe specialitati, prin dezvoltarea
elementelor tehnice cuprinse in planse, si nu trebuie safie restrictive.
3.1. Rolul si scopul caietelor de sarcini:
- fac parte integrantadin proiectul tehnic;
- reprezinta descrierea elementelor tehnice si calitative mentionate in planse si prezinta
informatii, precizari si prescriptii complementare planselor;
- plansele, breviarele de calcul si caietele de sarcini sunt complementare; notele explicative
inscrise in planse sunt scurte si cu caracter general, vizand in special explicitarea desenelor;
- detaliazanotele si cuprind caracteristicile si calitatile materialelor folosite, testele si
probele acestora, descriu lucrarile care se executa, calitatea, modul de realizare, testele,
verificarile si probele acestor lucrari, ordinea de executie si de montaj si aspectul final;
- impreunacu plansele, trebuie safie astfel concepute incat, pe baza lor, sase
poatadetermina cantitatile de lucrari, costurile lucrarilor si utilajelor, forta de munca si
dotarea necesaraexecutiei lucrarilor;
- elaborarea caietelor de sarcini se face de catre proiectanti - arhitecti si ingineri specialisti
- pentru fiecare categorie de lucrare;
- stabilesc responsabilitatile pentru calitatile materialelor si ale lucrarilor si
responsabilitatile pentru teste, verificari, probe;
352
- redactarea caietelor de sarcini trebuie safie concisa si sistematizata;

- prevad modul de urmarire a comportarii in timp a investitiei;
Page
- prevad masurile si actiunile de demontare/demolare (inclusiv reintegrarea in mediul

natural a deseurilor) dupaexpirarea perioadei de viata(postutilizarea).
3.2. Tipuri de caiete de sarcini

3.2.1. In functie de destinatie, caietele de sarcini pot fi:
- caiete de sarcini pentru executia lucrarilor;
- caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente
tehnologice si confectii diverse;
- caiete de sarcini pentru receptii, teste, probe, verificari si puneri in functiune;
- caiete de sarcini pentru urmarirea comportarii in timp a constructiilor si continutul cartii
tehnice.
3.2.2. In functie de categoria de importantaa obiectivului de investitii, caietele de sarcini
pot fi:
- caiete de sarcini generale, care se referala lucrari curente in domeniul constructiilor si
care se elaboreazapentru toate obiectivele de investitii;
- caiete de sarcini speciale, care se referala lucrari specifice si care se
elaboreazaindependent pentru fiecare lucrare.
3.3. Continutul caietelor de sarcini
Caietele de sarcini trebuie sa cuprinda:
- breviarele de calcul, care reprezinta documentele justificative pentru dimensionarea
elementelor de constructii si de instalatii si se elaboreazapentru fiecare element de
constructie in parte. Breviarele de calcul, prezentate sintetic, vor preciza incarcarile si
ipotezele de calcul, precum si tipurile de programe utilizate;
- nominalizarea planselor care guverneazalucrarea;
- proprietatile fizice, chimice, de aspect, de calitate, tolerante, probe, teste si altele
asemenea, pentru materialele componente ale lucrarii, cu indicarea standardelor;
- dimensiunea, forma, aspectul si descrierea executiei lucrarii;
- ordinea de executie, probe, teste, verificari ale lucrarii;
- standardele, normativele si alte prescriptii, care trebuie respectate la materiale, utilaje,
confectii, executie, montaj, probe, teste, verificari;
- conditiile de receptie, masuratori, aspect, culori, tolerante si altele asemenea.
4. Listele cu cantitatile de lucrari
Acest capitol va cuprinde toate elementele necesare cuantificarii valorice a lucrarilor si
contine:
- centralizatorul cheltuielilor, pe obiectiv (formularul F1);
- centralizatorul cheltuielilor pe categorii de lucrari, pe obiecte (formularul F2);
- listele cu cantitatile de lucrari pe categorii de lucrari (formularul F3);
- listele cu cantitatile de utilaje si echipamente tehnologice, inclusiv dotari (formularul F4);
- fisele tehnice ale utilajelor si echipamentelor tehnologice (formularul F5);
- listele cu cantitati de lucrari pentru constructii provizorii OS (organizare de santier).).
5.Graficul general de realizare a investitiei publice (formularul F6)
353
Graficul general de realizare a investitiei publice reprezinta esalonarea fizicaa lucrarilor de

investitii/interventii.
Page
B. Partile desenate
Sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza carora se elaboreaza partile
scrise ale acestuia, cuprinzand toate informatiile necesare elaborarii caietelor de sarcini si
care, de regula, se compun din:
1. Planse generale:
Sunt planse informative de ansamblu si cuprind:
- plansa de incadrare in zona;
- plansele de amplasare a reperelor de nivelment si planimetrice;
- plansele topografice principale;
- plansele de amplasare a forajelor si profilurilor geotehnice, cu inscrierea conditiilor si a
recomandarilor privind lucrarile de fundare;
- plansele principale de amplasare a obiectelor, cu inscrierea cotelor de nivel, a distantelor
de amplasare, orientarilor, coordonatelor, axelor, reperelor de nivelment si planimetrice, a
cotei ± 0,00, a cotelor trotuarelor, a cotelor si distantelor principale de amplasare a
drumurilor, trotuarelor, aleilor pietonale, platformelor si altele asemenea;
- plansele principale privind sistematizarea pe verticala a terenului, cu inscrierea volumelor
de terasamente, sapaturi-umpluturi, depozite de pamant, volumul pamantului transportat
(excedent si deficit), a lucrarilor privind stratul vegetal, a precizarilor privind utilajele si
echipamentele de lucru, precum si a altor informatii si elemente tehnice si tehnologice;
- plansele principale privind constructiile subterane, cuprinzand amplasarea lor, sectiuni,
profiluri longitudinale/transversale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj si armare, ariile si
marca sectiunilor din otel, marca betoanelor, protectii si izolatii hidrofuge, protectii
impotriva agresivitatii solului, a coroziunii si altele asemenea;
- plansele de amplasare a reperelor fixe si mobile de trasare.
2. Plansele principale ale obiectelor
Sunt planse cu caracter tehnic, care definesc si expliciteaza toate elementele constructiei.
Se recomandaca fiecare obiect subteran/suprateran sa fie identificat prin numar/cod si
denumire proprii.
Plansele principale se elaboreaza pe obiecte si, in general, cuprind:
2.1. Planse de arhitectura
Definesc si expliciteazatoate elementele de arhitectura ale fiecarui obiect, inclusiv cote,
dimensiuni, distante, functiuni, arii, precizari privind finisajele si calitatea acestora si alte
informatii de aceastanatura.
2.2. Planse de structura
Definesc si expliciteaza pentru fiecare obiect alcatuirea si executia structurii de rezistenta,
cu toate caracteristicile acesteia, si cuprind:
- planurile infrastructurii si sectiunile caracteristice cotate;
354
- planurile suprastructurii si sectiunile caracteristice cotate;

- descrierea solutiilor constructive, descrierea ordinii tehnologice de executie si montaj
Page
(numai in situatiile speciale in care aceasta este obligatorie), recomandari privind

transportul, manipularea, depozitarea si montajul.
2.3. Planse de instalatii

Definesc si expliciteaza pentru fiecare obiect amplasarea, alcatuirea si executia
instalatiilor, inclusiv cote, dimensiuni, tolerante si altele asemenea.
2.4. Planse de utilaje si echipamente tehnologice
Vor cuprinde, in principal, plansele principale de tehnologie si montaj, sectiuni, vederi,
detalii, inclusiv cote, dimensiuni, tolerante, detalii montaj, si anume:
- planse de ansamblu;
- scheme ale fluxului tehnologic;
- scheme cinematice, cu indicarea principalilor parametri;
- scheme ale instalatiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicatii,
retele de combustibil, apa, iluminat si altele asemenea, precum si ale instalatiilor
tehnologice;
- planse de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestatiilor,
sarcinilor si a altor informatii de aceeasi natura, inclusiv a schemelor tehnologice de
montaj;
- diagrame, nomograme, calcule ingineresti, tehnologice si de montaj, inclusiv materialul
grafic necesar punerii in functiune si exploatarii;
- liste cu utilaje si echipamente din componenta planselor tehnologice, inclusiv fise
cuprinzand parametrii, performantele si caracteristicile acestora.
2.5. Planse de dotari
Cuprind planse de amplasare si montaj, inclusiv cote, dimensiuni, sectiuni, vederi, tablouri
de dotari si altele asemenea, pentru:
- piese de mobilier;
- elemente de inventar gospodaresc,
- dotari PSI,
- dotari necesare securitatii muncii,
- alte dotari necesare in functie de specific.
355
Page
FORMULARUL F1
Obiectiv:
Proiectant:
CENTRALIZATORUL
cheltuielilor pe obiectiv
356
Page
FORMULARUL F2
Obiectiv:
Proiectant:
CENTRALIZATORUL
cheltuielilor pe categorii de lucrari, pe obiecte
357
Page
FORMULARUL F3
Obiectiv:
Proiectant:
LISTA
cu cantitati de lucrari pe categorii de lucrari
Obiectul .....................
Categoria de lucrari ..................
358
Page
FORMULARUL F4
Obiectiv:
Proiectant:
LISTA
cu cantitati de utilaje si echipamente tehnologice, inclusiv dotari
359
Page
FORMULARUL F5
Obiectiv:
Proiectant:
FISA TEHNICA NR.....
(se completeazapentru fiecare utilaj, echipament tehnologic,
dotari etc.)
Utilajul, echipamentul tehnologic: ...................... (denumirea)
360
Page
361
Page
BIBLIOGRAFIE
1. Fachwissen Bau, Handwerk und Technik, Batran B, s.a., Hamburg, 1991;

2. Geometrie descriptiva, umbre, perspective, Dragomir V., Teodorescu St., EDP, Bucuresti,
1977;
3. Geometrie descriptiva – probleme, Dragan, D., Marza, C., Editura U.T. PRES, Cluj-Napoca,
2005;
4. Reprezentari geometrice, indrumator de lucrari, Iancu V., Zetea E., Litografiat I.P.C.N.,
1980;
5. Geometrie descriptiva, teorie si aplicatii, Groza O., Editura Universitatii din Oradea,
2006;
6. Geometrie descriptiva si desen tehnic, Hule V., Editura Universitatii din Oradea 2003;
7. Desen de arhitectura si sistematizare, Mocanu R., Teodorescu E., Papae M., Prundeanu
D., EDP Bucuresti 1973;
8. Geometrie descriptiva, perspectiva, axonometrie,Tanasescu A., EDP, Bucuresti,1975.
9. Management si marketing imobiliar – Eduard Antohie si Cristian Velicu, Editura
Expertilor Tehnici, Iasi, 2006
10. Managementul investitiilor – Eduard Antohie, Editura Expertilor Tehnici, Iasi, 2006
11. Indicator tehnic in constructii – Victor Asquini si Emil Prager, Editura MatrixRom,
Bucuresti, 2000
12. Indreptar economic in constructii – Stefan Gheorghita, Mihai Angelescu, Emil Rolea,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1988
13. L’Etude des couts et des prix dans le batiment – Claude Pauloz, Editura Eyrolles, Paris,
1986
14. La pratique des couts de chantiers – Hubert Pascal, Edition du Moniteur, Paris, 1981
15. Metre des batiment – Michel Manteau, Editura Eyrolles, Paris, 1990
16. Cout des travuax de génie civil – Roger Gilliard, Editura Dunod, Paris, 1971
17. Devis d’execution du batiment – Michel Saint Pierre, Editura Modulo, Quebec, 2000
18. L’economie pour le batiment et le genie civil – Jacques Yves Renet, Editura Casteilla,
Paris 2002
19. Manuel de gestion des chantiers de travaux publics – Jean Marie Vachal, Presses de
l’école nationale de ponts et chaussée Paris, 2002
20. Legislatie in constructii – Stefan Carlan, Editura Societatii Academice ”Teiu Botez”, Iasi,
2003
21. Economia constructiilor – Stefan Carlan, Editura Societatii Academica ”Teiu Botez”,
Iasi, 2003
22. Eficienta investitiilor – Dumitru Pirvu, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003
23. Eficienta investitiilor aplicata– Ion Vasilescu, Claudiu Ciucea, Catalin Dobre, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2003
24. Evaluarea si gestiunea investitiilor directe – Dumitru Zait, Editura Sedcom Libris, Iasi,
362
2003
25. Eficienta economica a investitiilor si a capitalului Fix – Ion Romanu, Ion Vasilescu,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993
Page
26. Ghid pentru elaborarea devizelor la nivel de categorii de lucrari si obiecte de constructii
pentru investitii realizate din fonduri publice – indicativ P91/1-02 aprobat de MLPAT cu
ordinul 1568 /15.10.02
27. Hotararea nr. 28 /09.01.2008 privind aprobarea continutului cadru al documentatiei
tehnico-economice aferente investitiilor publice, precum si structurii si metodologiei de
elaborare a devizului general pentru obiective de investitii si lucrari de interventie
28. Ordin 863/02.07.2008, pentru aprobarea ”Instructiunilor de aplicare a unor prevederi
din Hotarirea Guvernului nr. 28 /2008 privind aprobarea continutului cadru al
documentatiei tehnico-economice aferente investitiilor publice, precum si a structurii si
metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investitii si lucrari de
interventii
29. http://blog.equinox.ro/ce-sunt-pug-ul-puz-ul-si-pud-ul/
363
Page
EVALUARE FINALA
Subiectul I 21p.
Incercuiti litera corespunzatoare raspunsului corect:
1. Planurile unei constructii sunt:

a) sectiuni verticale;
b) vederi principale;
c) sectiuni orizontale;
d) detalii
2. Cotele golurilor de usi se scriu:

a) sub linia de cota;
b) deasupra liniei de cota;
c) sub forma de fractie pe linia de cota a golului;
d) in interiorul golului.
3. Cotele de nivel se indica:

a) in centimetri
b) in metri cu doua zecimale
c) in milimetri
d) in decimetri
4. Notatia p = 90 scrisa pe plan in dreptul ferestrei reprezinta:

a) lungimea golului de fereastra
b) inaltimea golului de fereastra
c) distanta de la pardoseala la golul de fereastra
d) distanta de la fereastra pana la tavan
5. Linia de cota se reprezinta cu:

a) linie continua mijlocie
b) linie continua subtire
c) linie intrerupta subtire
d) linie continua groasa
6. Scara de reprezentare 1:20 este o scara:

a) de marire
b) de micsorare
364
c) de marime naturala
Page
7. Dimensiunea reala a unui element , de 5,20m, redusa la scara 1:20 este

a) 10,60 m
b) 2.60 m
c) 26 cm
d) 5,20 cm
Se acorda cate trei puncte pentru fiecare raspuns corect.
REZOLVAREA TESTULUI DE EVALUARE I
Subiectul I 21p.
1–c
2–c
3–b
4–c
5–b
6–b
7–c
Subiectul II 18p.
Incercuiti litera corespunzatoare raspunsului corect:
1. In desenul tehnic, liniile se clasifica dupa:

a) aspect;
b) foma capetelor;
c) culoare.
2. Linia intrerupta subtire se utilizeaza pentru:

a) delimitarea rupturilor in piese metalice;
b) linii de axa;
c) contururi si muchii acoperite
3. Linia de axa se reprezinta prin:

a) linie doua puncte subtire;
b) linie punct mixta;
c) linie punct subtire.
4. Reprezentarea doar a unei parti dintr-o piesa, delimitata de restul ei printr-o linie
365
de ruptura poarta denumirea de:

a) vedere obisnuita;
b) vedere locala;
Page
c) vedere partiala.
5. Când in urma sectionarii unui obiect, se reprezinta numai figura rezultata din
sectionare, aceasta poarta denumirea de:
a) sectiune cu vedere;
b) sectiune propriu-zisa;
c) sectiune completa.
6. O sectiune in trepte se obtine atunci când suprafata de sectionare este alcatuita:

a) din doua plane concurente care fac un unghi intre;
b) din doua sau mai multe plane paralele intre ele;
c) dintr-un plan vertical.
7. Atunci când, odata cu suprafata rezultata din sectionare, se reprezinta si ceea ce

se vede in spatele suprafetei de sectionare, proiectia se numeste:
a) sectiune cu vedere;
b) sectiune plana;
c) sectiune completa.
8. Validati enuntul corect:

a) „Linia de cota si linia ajutatoare sunt elemente de cotare”;
b) „Numai linia de cota este element de cotare”;
c) „Numai linia ajutatoare este element de cotare”.
9. Unitatea de masura utilizata in desenul industrial de constructii este:

a) centimetrul;
b) metrul;
c) milimetrul.
10. Simbolul SФ folosit inaintea unei cote subliniaza faptul ca elementul cotat este:
a) raza unei suprafete sferice;
b) diametrul unei suprafete sferice;
c) diametrul unei suprafete cilindrice.
11. Sublinierea unei cote arata:

a) dimensiunea respectiva nu este reprezentata la scara;
b) suprafata la care se refera este o baza de cotare;
c) suprafata respectiva este tratata termic.
12. Linia ajutatoare depaseste linia de cota cu:

a) 5 mm;
b) 2-3 mm;
c) este la nivelul liniei de cota.
366
13. Cercul purtator al centrelor la flansele circulare, patrate, triunghiulare, etc. se

traseaza cu:
Page
a) linie punct subtire;

b) linie intrerupta;
c) linie doua puncte subtire.
14. Intr-un desen de executie:
a) pot fi mai multe simboluri de rugozitate identice;
b) trebuie sa fie doar un simbol cu aceeasi valoare prescrisa a rugozitatii;
c) pot fi mai multe simboluri, dar sa indice valori diferite ale parametrilor
de rugozitate.
15. Un desen de ansamblu se poate executa in:

a) trei proiectii;
b) sase proiectii;
c) intr-un numar minim de proiectii.
16. Ansamblul de reprezentat se deseneaza:

a) in pozitia de functionare;
b) in pozitia de prelucrare;
c) nu conteaza pozitia.
17. Conturul a doua piese invecinate, la care exista un joc din dimensiuni nominale
diferite, se reprezinta:
a) printr-o singura linie continua groasa;
b) prin liniile de contur ale celor doua piese;
c) printr-o linie continua groasa si o linie intrerupta subtire.
18. Daca este necesar, piesele care fac parte din ansambluri invecinate se pot fi
reprezentate in desen:
a) prin linie intrerupta subtire;
b) prin linie doua puncte subtire;
c) prin linie continua subtire.
REZOLVAREA TESTULUI DE EVALUARE II

1-a, 2-c, 3-c, 4-c, 5-b, 6-b, 7-a, 8-a, 9-c, 10-b, 11-a, 12-b, 13-a, 14-a, 15-c, 16-a, 17-b, 18-b,
Subiectul III 8p.

Apreciati cu ADEVARAT sau FALS enunturile de mai jos.
1. Planul amplasament se realizeaza la scara 1:200, 1:100; 1:1000.
2. Stalpii se noteaza cu litera S urmata de un indice, iar fundatiile cu litera F urmata de un
indice - vezi reprezentarea elementelor de constructie din beton si beton armat.
367
3. Pentru executarea cofrajelor, planurile de fundatii se completeaza cu sectiuni orizontale,

cotate, pe care se figureaza armatura elementului respectiv.
Page
4. In planurile la scara 1:200 si 1:100 sunt reprezentate dimensiunile elementelor

pentru ziduri, stalpi, toate compartimentarile interioare, golurile ferestrelor si ale usilor,
treptele scarilor, etc.
REZOLVAREA TESTULUI DE EVALUARE III
1. F, 2. A, 3. F, 4. A
Subiectul IV 18p.
Pentru enunturile date alegeti cuvintele potrivite.

1. In realizarea unei lucrari de constructie sunt interesati, in mod indispensabil, trei factori:
- .............................................
- .............................................
2. Studiul de piata evidentiaza ...................................... pe care trebuie sale indeplineasca

viitoarea constructie, functie de nevoile de exploatare ale proprietarului/beneficiarului sau
functie de conditiile de piata asa cum rezultaele dintr-un studiu de marketing.
3. Planul de afaceri este un document care face cunoscute .................................. existente

si perspectivele de dezvoltare a unei afaceri.
4. Caietele de sarcini sunt documentele care reglementeaza nivelul de ...............................
al lucrarilor, precum si cerintele, ............................. ............................. .....................
.........................., conditiile de calitate pentru produsele care urmeaza a fi incorporate in
lucrare, testele, inclusiv cele tehnologice, incercarile, nivelurile de tolerante si altele de
aceeasi natura, care sagaranteze indeplinirea exigentelor de calitate si performanta
solicitate.
5. Contractul este documentul care prezinta conditiile de .........................................
.................................... de constructie drepturile si obligatiile partilor din contract si
guverneaza din toate punctele de vedere realizarea acestor lucrari.
6. Costul direct, reprezinta ....................................................................... consumate in mod

efectiv pentru executia proceselor de constructie.
7. In conformitate cu structura pretului unei lucrari de constructie, evaluarea pretului
estimat va presupune:
• Estimarea costurilor directe
• .................................................................................. si a cheltuielilor generale
368
• Aprecierea unui beneficiu

Page
8. Norma de deviz se defineste ca un proces de constructie ............................... sau

.............................. pentru care, corespunzator unor conditii tehnologice si organizatorice
foarte bine stabilite, sau identificat si calculat cantitatile de resurse, pe sorto-tipo-
dimensiuni, care se consuma pentru realizarea unei cantitati unitare din respectivul proces
de constructie.
9. Antemasuratoarea este ............................................ componenta a documentatiilor
economice prin care se determina cantitatile de lucrari din fiecare articol necesar a se
executa pentru executia unor lucrari de constructie.
10. Extrasul de utilaj este documentatia economica prin care se identifica
................................., ................................., instalatiile tehnologice si durata de functionare
a acestora, necesare pentru executia lucrarilor de constructie.
11. Documentatia economica prin intermediul careia se calculeaza
..................................................................... de executie se numeste deviz.
12. Partile desenate sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza carora se
elaboreaza .......................................................... ale acestuia, cuprinzand toate informatiile
necesare elaborarii caietelor de sarcini
Cuvinte cheie: cerintele, resursele, performanta, proprietar, executant, conditiile tehnice si

tehnologice, executie a lucrarilor, simplu, piesa scrisa, utilajele, echipamentele, costurile
directe, partile scrise, sumele de bani, estimarea cheltuielilor de santier, complex.
REZOLVAREA TESTULUI DE EVALUARE IV

1. In realizarea unei lucrari de constructie sunt interesati, in mod indispensabil, trei factori:
- proprietar (investitor)
- executant (antreprenor)
2. Studiul de piata evidentiaza cerintele pe care trebuie sale indeplineasca viitoarea

constructie, functie de nevoile de exploatare ale proprietarului/beneficiarului sau functie
de conditiile de piata asa cum rezultaele dintr-un studiu de marketing.
3. Planul de afaceri este un document care face cunoscute resursele existente si

perspectivele de dezvoltare a unei afaceri.
4. Caietele de sarcini sunt documentele care reglementeaza nivelul de performanta al
lucrarilor, precum si cerintele, conditiile tehnice si tehnologice, conditiile de calitate
pentru produsele care urmeaza a fi incorporate in lucrare, testele, inclusiv cele tehnologice,
incercarile, nivelurile de tolerante si altele de aceeasi natura, care sagaranteze indeplinirea
exigentelor de calitate si performanta solicitate.
369
5. Contractul este documentul care prezinta conditiile de executie a lucrarilor de

constructie drepturile si obligatiile partilor din contract si guverneaza din toate punctele
de vedere realizarea acestor lucrari.
Page
6. Costul direct, reprezinta sumele de bani consumate in mod efectiv pentru executia
proceselor de constructie.
7. In conformitate cu structura pretului unei lucrari de constructie, evaluarea pretului
estimat va presupune:
• Estimarea costurilor directe
• Estimarea cheltuielilor de santier si a cheltuielilor generale
• Aprecierea unui beneficiu
8. Norma de deviz se defineste ca un proces de constructie simplu sau complex pentru

care, corespunzator unor conditii tehnologice si organizatorice foarte bine stabilite, sau
identificat si calculat cantitatile de resurse, pe sorto-tipo-dimensiuni, care se consuma
pentru realizarea unei cantitati unitare din respectivul proces de constructie.
9. Antemasuratoarea este piesa scrisa componenta a documentatiilor economice prin care
se determina cantitatile de lucrari din fiecare articol necesar a se executa pentru executia
unor lucrari de constructie.
10. Extrasul de utilaj este documentatia economica prin care se identifica utilajele,
echipamentele, instalatiile tehnologice si durata de functionare a acestora, necesare
pentru executia lucrarilor de constructie.
11. Documentatia economica prin intermediul careia se calculeaza costurile directe de
executie se numeste deviz.
12. Partile desenate sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza carora se
elaboreaza partile scrise ale acestuia, cuprinzand toate informatiile necesare elaborarii
caietelor de sarcini
370
Page
MODUL III
UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

371
Page
CUPRINS
INTRODUCERE 375
CAPITOL I - Utilizarea tehnologiilor informationale 376
1. Generalitati 376
1.1 Structura de principiu al unui calculator 377
1.2 Unitatea de comanda si control (UCC) 377
1.3 Unitatea Aritmetico-Logica (UAL) 377
1.4 Unitatea de memorie interna 378
1.5 Echipamente periferice 378
1.6 Magistrale de comunicatie 379
2. Performantele unui calculator 379
3. Hardware 380
4. Unitatea centrala de prelucrare 380
5. Memoria 380
6. Dispozitive de intrare 381
7. Dispozitive de iesire 382
8. Dispozitive de intrare/iesire 382
9. Dispozitive de stocare 382
10. Software 383
10.1 Software de baza 383
10.2 Functiile sistemului de operare 384
10.3 Software de aplicatii 385
10.4 Etapele realizarii aplicatiilor soft 386
11. Interfata grafica cu utilizatorul 386
12. Securitate 387
12.1 Securitatea informatiei 387
12.2 Virusii calculatoarelor 387
13. Legislatie in domeniul IT 388
2. Editarea textelor 388
2.2. Utilizarea aplicatiei Word 390
2.3. Lucrul cu documente 396
2.3.1.Folosirea sabloanelor, (Template) 396
2.3.2.Introducerea textului in document 397
2.3.3 Corectarea greselilor 398
2.3.4. Deplasarea si copierea textului si a ilustratiilor 399
2.3.5 Stilurile 400
2.3.6. Salvarea documentelor 402
2.3.7.Tiparirea documentului 403
2.3.8.Inchiderea documentului 404
372
2.4. Modificarea aspectului unui document 405

2.4.1. Formatarea caracterelor 405
Page
2.4.2. Formatarea paragrafelor 408

2.4.3. Adaugarea de chenare si hasuri 410
2.4.4. Crearea listelor 411

2.4 5 Formatarea paginii 413
2.5 Cautare si inlocuire. Automatizarea scrierii 417
2.5.1 Cautarea, inlocuirea si stabilirea formatelor de text 417
2.5.2.Verificarea ortografica si gramaticala 418
2.6. Utilizarea reprezentarilor grafice 420
2.6.1 Adaugarea de imagini 420
2.6.2. Crearea unui desen 421
2.6.3.Crearea diagramelor 423
2.7. Lucrul cu tabelele 428
2.7.1. Crearea tabelelor 428
2.7.2. Modificarea aspectului unui tabel 430
2.7.3.Operatii speciale cu tabele 434
2.8. Editarea expresiilor matematice 437
2.9. Organizarea unui document mare 438
2.9.1.Stabilirea marcajelor document 438
2.9.2 Index, cuprins si alte tabele 439
2.10 Lucrul cu tabelele de index 439
3. Calcul tabelar 441
3.2. Celule 443
3.3. Foaia de calcul 448
3.4. Formule si functii 449
3.4.1. Utilizarea formulelor 449
3.4.2.Utilizarea numelor de domenii 453
3.4.3. Utilizarea referintelor 455
3.4.4. Utilizarea functiilor 456
3.5. Formatare 459
3.6. Tiparirea in Excel 463
3.6.1. Tiparirea unei foi de calcul 463
3.6.2. Ajustari preliminare tiparirii 463
3.6.3. Utilizarea modului Page Break Preview (vizualizare Sfarsit de pagina) 464
3.6.4. Configurarea paginii 465
3.6.5. Specificarea unei anumite zone de tiparit 466
3.6.6.Configurarea tiparirii graficelor 466
4. Informatie si Comunicare 468
4.1. Internet-ul 468
4.1.1 Concepte generale 468
4.1.2 Securitatea 471
4.1.3 Navigarea pe Web cu Internet Explorer 472
4.1.4 Modificarea configurarii navigatorului Internet Explorer 474
373
4.2 Navigarea in Web 475

4.2.1 Accesarea paginilor Web 475
4.2.2 Utilizarea atributului „preferat" asociat unei pagini Web 476
Page
4.2.3 Organizarea directorului Favorites 476

4.3 Cautare in Web 477

4.3.1 Utilizarea unui motor de cautare 477
4.3.2 Imprimarea paginii Web 479
CAPITOL II - Managementul proiectelor. Metoda de analiza a drumului critic 481
1. Metoda CPM (Critical Path Method) si metoda PERT (Program Evaluation
and Review Technique) 481
2. Graficul (diagrama) Gantt 493
3. APLICATII PRACTICE 497
CAPITOL III - CAD (PROIECTARE ASISTATA DE CALCULATOR) 519
INTRODUCERE 519
1. FreeCAD 521
1.1 Descarcare 521
1.4. Obiecte arhitecturale 530
2. CADEMIA 532
3. LibreCAD 534
BIBLIOGRAFIE 538
374
Page
INTRODUCERE
In istoria civilizatiei umane informatia a avut intotdeauna un rol foarte important. Odata cu
dezvoltarea socio-economica rolul informatiilor a crescut tot mai mult. Gasirea la timp a
informatiilor de care avem nevoie, prelucrarea si folosirea acestora in timp util a devenit o
conditie esentiala in orice domeniu de activitate. De calitatea informatiilor si de momentul
in care acestea sunt disponibile, depinde luarea unei decizii intr-o afacere, in conducerea
unor procese tehnologice. Dezvoltarea tehnologica si aparitia calculatoarelor electronice au
condus la noi posibilitati de prelucrare si utilizare a informatiei. Astfel calculatorul
electronic a condus la folosirea pe scara tot mai larga a sistemelor informatice ca si
componente ale sistemelor informationale.
Sistemul informatic cuprinde date, sisteme de stocare si transmitere a datelor, software
(programe), metode, calculatoare implicate in prelucrarea datelor, etc..
Capacitatea calculatorului de a prelucra un volum mare de date intr-un timp relativ scurt il
face indispensabil astazi aproape in toate domeniile de activitate.
Utilizarea noilor tehnologii informatice va conduce cu siguranta la eficientizarea
activitatilor din domeniile respective.
Calculatorul este instrumentul folosit la prelucrarea informatiilor. In limbajul de specialitate
se folosesc notiunile de hard (hardware) si soft (software) pentru a desemna cele doua
componente ale unui sistem de calcul (calculator electronic). Un calculator functional este
format din hardware si software.
375
Page
CAPITOL I
UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR INFORMATIONALE
1. Generalitati
Acest capitol prezinta concepte fundamentale pentru intelegerea si utilizarea tehnologiilor
informationale in orice domeniu de activitate. Subiectele care fac obiectul acestui capitol
sunt:
- vocabularul de baza al celui care foloseste tehnologiile informationale;
- notiuni esentiale asupra structurii hard a unui sistem de calcul;
- concepte cheie privind aspectele soft ale unui sistem de calcul;
- securitate;
- legislatie in domeniu IT.
Informatia este o notiune primara. Tot ceea ce poate omul sa faca in
legatura cu informatia este efortul permanent de a imagina modele de
reprezentare a informatiei cu scopul de a transmite, prelucra, analiza,
consulta aceste reprezentari. Astfel, orice activitate desfasurata de om
presupune, intr-o forma sau alta, existenta unor fluxuri informationale.
Pentru o mai buna utilizare a acestor fluxuri informationale, acestea se organizeaza in
sisteme informationale. Sistemul informational functioneaza ca intermediar intre sistemul
de management (conducator) si sistemul operativ (condus).
Odata cu aparitia calculatoarelor, dinamica sistemelor informationale a fost mult
optimizata prin aparitia si dezvoltarea sistemelor informatice ca si componente ale
sistemelor informationale, a caror functionare se bazeaza esential pe utilizarea
echipamentelor electronice de calcul. Dintre aceste echipamente - extrem de diversificate -
un loc aparte il ocupa calculatorul electronic (CE) sau sistemul de calcul. Structura unui
sistem informational:
- calculatoarele electronice;
- echipamentele utilizate la culegerea, stocarea, transmiterea, listarea, etc., a
datelor;
- resursa umana implicata in utilizarea si intretinerea sistemului informatic
(operatori, programatori, analisti, etc.);
- sistemul de programe utilizat pentru realizarea obiectivelor si utilizarea eficienta si
corecta a echipamentelor;
376
- cadrul organizatoric al sistemului pe care sistemul informational il deserveste.

Page
1.1 Structura de principiu al unui calculator

Calculatorul personal (PC) se mai gaseste in literatura de specialitate si sub
denumirea de microcalculator. Au dimensiuni reduse, fiind chiar portabile
(Laptop-ul). Pot fi utilizate in cele mai variate domenii, preturile lor fiind relativ
accesibile.
Indiferent de tipul calculatorului, structura de principiu este urmatoarea:
1. Unitatea de comanda si control (UCC)
2. Componenta de prelucrare sau Unitatea Aritmetico - Logica (UAL)
Cele doua componente formeaza procesorul.
3. Memoria operativa, sau memoria interna
4. Echipamentele periferice
5. Magistralele de comunicatie
In figura 1.1 se prezinta structura de principiu a unui CE care se bazeaza pe componentele
specificate mai sus. Schema indica si relatiile functionale de baza care exista intre
componentele unui CE
Fig.1.1 Structura unui calculator electronic
1.2 Unitatea de comanda si control (UCC) - componenta cea mai importanta, deoarece
supravegheaza activitatea CE, asigurand:
- stabilirea ordinii de executie a instructiunilor;
- controlul memoriei principale in timpul memorarii datelor si instructiunilor;
- activitatea tuturor unitatilor si subunitatilor sistemului de calcul. Aceste functii sunt
realizate citind succesiv instructiunile in unitatile de memorare ultrarapide, numite
registrii, unde le interpreteaza. In urma acestor interpretari se emit semnale care
377
reprezinta comenzi adresate diferitelor dispozitive hard.

1.3 Unitatea Aritmetico-Logica (UAL) - manipuleaza un numar finit de tipuri de date (bit,
Page
octet, intreg, natural... )

Manipularea datelor se face cu ajutorul unor operatii primare, numite instructiuni ale
masinii.
Operatiile executate sunt:
- aritmetice (+, -, x, :)
- logice
1.4 Unitatea de memorie interna - locul in care se pastreaza datele si instructiunile in
vederea executarii programelor sub coordonarea UCC
Memoria este formata din entitatile elementare capabile sa retina un bit (valoarea 0 sau
1).
O succesiune de 8 biti = 1 byte (octet)
Octetul = cea mai mica unitate de memorie adresabila
Clasificarea memorie din punct de vedere al accesului:
I. ROM
II. RAM
I. Memoria ROM (Read Only Memory) are urmatoarele dezavantaje:
- dimensiuni mai mici
- din ea se poate doar sa citim date
Avantaje: informatia din ea ramane memorata si dupa intreruperea alimentarii. Din aceste
motive aici gasim stocat nucleul sistemului de operare.
Alte tipuri de memorii ROM:
PROM (Programable ROM) - se poate incarca informatie dar doar de catre firma
producatoare
EPROM (Erasable PROM) - pot fi sterse sau reprogramate cu ajutorul unor dispozitive
speciale
II. Memoria RAM (Random Access Memory) - se pot scrie si din care se pot citi date,
aleator.
Dezavantaje: nu este o memorie permanenta.
1.5 Echipamente periferice - dispozitive care asigura extinderea capacitatilor
sistemului de calcul. Fac parte din Sistemul de intrare – iesire (sistemul I/E), respectiv
interfata cu utilizatorul. Clasificare dispozitivelor periferice:
dispozitive periferice de interfata cu utilizatorul - totalitatea dispozitivelor
cu ajutorul carora este posibila introducerea datelor in sistemul de calcul, precum si
extragerea rezultatelor obtinute in urma prelucrarii datelor. Acestea sunt:
378
- dispozitive periferice de intrare - tastatura, mouse-ul, joystick- ul, scanner-ul,

microfonul, camera video, aparatul foto digital
Page
- dispozitive periferice de iesire - monitor, imprimanta, boxe audio

dispozitive periferice pentru accesarea mediilor de stocare - totalitatea

dispozitivelor cu ajutorul carora este posibila stocarea datelor sau a programelor in
vederea utilizarii lor ulterioare. Acestea sunt: unitatea de discheta, unitatea de CD
sau DVD, etc. In functie de pozitia lor in raport cu celelalte componente ale
calculatorului aceste dispozitive pot fi:
- interne
- externe
Cele externe au carcasa proprie si sunt alimentate independent si se conecteaza la
unitatea centrala prin intermediul diferitelor tipuri de interfete.
Aceste dispozitive periferice sunt strans legate de mediile de stocare.
Mediile de stocare - suportul fizic pe care se stocheaza datele:
- hard disk (intern sau extern, capacitate si viteza mare)
- discheta
- cd
- dvd, etc.
Interfata - componenta ce asigura o conexiune intre doua elemente pentru ca acestea sa
poata lucra impreuna. Clasificarea interfetelor:
- paralele - permit transmiterea simultana a 8 biti (1 octet). Folosite in special, mai
ales in trecut, la conectarea imprimantei la CE
- seriale - interfete universale care permit transmiterea datelor bit cu bit. Se poate
conecta modemul sau un alt calculator
- USB (Universal Serial Bus) - permit conectarea oricaror periferice, folosita pe scara
foarte larga astazi
1.6 Magistrale de comunicatie - transmit comenzi si date in cadrul legaturilor functionale
dintre diferitele componente ale unui CE. Ele sunt sisteme de conductori de semnal, iar
cantitatea de date care o transporta este mai rapida sau nu, functie de latimea magistralei.
2. Performantele unui calculator

Cunoasterea indicatorilor de performanta este atat in interesul celui care achizitioneaza un
calculator cat si in interesul celui care doreste un anumit tip de calculator pentru executia
unei aplicatii anume.
Astfel aprecierea performantelor unui CE, in procesul de utilizare depinde de indicatorii de
performanta ai componentelor. Acesti indicatori de performanta sunt:
- viteza de lucru a procesorului (frecventa)
- dimensiunea memoriei interne
379
- dimensiunea hard disk-ului

- viteza de transmitere a comenzilor si datelor pe magistrala de comunicatie
Page
3. Hardware
Prin hardware intelegem ansamblul componentelor fizice si tehnice cu ajutorul
carora datele despre sistemul informatizat se pot culege, verifica, transmite,
stoca si prelucra, dispozitivele de memorare a datelor si echipamentelor folosite
pentru vizualizarea rezultatelor, echipamentele utilizate pentru a asigura
functionarea retelelor de calculatoare, etc.
4. Unitatea centrala de prelucrare
Elementele cele mai importante ale unitatii centrale de prelucrare sunt:
1 Placa de baza (mainboard-ul) - componentele principale ale placii de baza:
- soclul pentru microprocesor
- controlerul de intrare-iesire
- soclurile pentru memorie
- sloturile pentru extensie (conectori ai placii de baza care permit legarea unor
dispozitive pe magistrala sistemului)
- chipset-ul (set de circuite aditionale care permit functionarea corecta a
microprocesorului)
- BlOS-ul
- memoria cache, ceasul, etc.
Exista diferite dimensiuni fizice ale placii de baza. De exemplu placa ATX, una dintre cele
mai raspandite tipuri de placa de baza din zilele noastre, impusa de catre compania INTEL,
este de 12x13,5".
2 Microprocesorul - unitatea centrala de prelucrare (CPU, Central Processing
Unit) sau creierul calculatorului unde sunt prelucrate datele. Este un circuit
integrat care executa comenzile unui program impreuna cu datele
corespunzatoare instructiunilor. Executa atat operatii matematice cat si operatii
logice. Operatiile aritmetice sunt executate in binar (0, 1), iar cele logice sunt executate in
logica binara.
Este alcatuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor cai de
comunicatie numite magistrale interne (BUS). Viteza de deplasare a datelor, comenzilor
sau instructiunilor depinde de:
- latimea magistralei (8, 16, 32, 64 sau 128 biti)
- frecventa de tact - numarul de pasi de lucru pe care ii face procesorul intr-o
secunda, sau ritmul in care bate "inima calculatorului". Frecventa de lucru (tactul)
este masurata in MHz / GHz si este un indicator extrem de important cand
achizitionam un calculator
5. Memoria
1 Memoria interna - utilizata pentru stocarea temporara a datelor si
380
programelor pe timpul executiei lor. Include componente constructive (chip-uri)

capabile sa pastreze date in format binar (1, 0).
Page
Categoriile de memorie interna:

- RAM (Random Access Memory)

- ROM (Read Only Memory), PROM si EPROM
2 Memoria cache - mediu de stocare de mare viteza. Poate fi:
- cache intern - incorporat in microprocesor sau o parte din memoria principala
- cache extern - montat pe placa de baza
3 Memoria externa (suplimentara) - dispozitive de stocare a datelor
Poate fi:
- hard disk-ul
- discheta
- CD-ul
- benzi magnetice
- memorii Flash pe USB (Flash Pen Drive)
6. Dispozitive de intrare
Cu ajutorul dispozitivelor de intrare, utilizatorul introduce date in calculator. Printre cele
mai raspandite dispozitive de intrare amintim:
Tastatura - este cel mai important dispozitiv de intrare prin care se transmit calculatorului
comenzi date de utilizator si datele care se vor prelucra. O tastatura standard cuprinde mai
multe grupe de taste:
- taste pentru introducerea textelor;
- taste dedicate introducerii datelor numerice;
- taste functionale;
- taste dedicate deplasarii cursorului;
- taste speciale.
Ultimele generatii de tastaturi (tastaturile multimedia) contin si taste care simplifica
protocolul de utilizare a aplicatiilor internet sau multimedia.
Mouse-ul - dispozitiv de intrare care controleaza deplasarea cursorului pe ecranul
monitorului si selecteaza comenzi in programele conduse prin meniuri.
Trackball-ul - bila rulanta care seamana cu un mouse rasturnat. Se foloseste la notebook
sau laptop.
Touchpad-ul - mica suprafata sensibila la atingere li care determina miscarea cursorului pe
ecran.
Scanner-ul - dispozitiv periferic care poate prelua textele sau imaginile tiparite pe hartie.
Prin scanare, imaginile obtinute se salveaza pe discul calculatorului in format: BMP, JPG,
GIF, TIF, PCS, etc.
Joistick-ul - maneta care se misca in toate directiile, controland deplasarea cursorului. Se
381
foloseste la jocurile pe calculator.

Light pen (creion luminos) - selecteaza obiectele de pe ecranul calculatorului prin indicarea
Page
directa a obiectelor. Camera digitala Microfonul

7. Dispozitive de iesire
Sunt dispozitivele care pun la dispozitia utilizatorului rezultatele prelucrarii efectuate de
calculator. Acestea sunt:
Monitorul (Video Display Unit- VDU) - dispozitiv standard de iesire. Principalele
caracteristici ale unui monitor sunt:
- Dimensiunea ecranului - este data de diagonala ecranului exprimata in unitati de
inch (1 inch = 2,54 cm).
- Rezolutia - finetea de afisare a monitorului. Se exprima ca produs al numarului de
puncte de imagine (pixeli) afisabile pe orizontala si a celor de pe verticala.
Exemplu: monitoarele de 15~ au rezolutia de 800x600 pixeli, iar la cele de 17" rezolutia
este 1024x768, 1280x1024, 1600x1200 pixeli.
Frecventa de reimprospatare - numarul de regenerari a imaginii ecranului, astfel, cu cat
frecventa este mai mare cu atat calitatea imaginii este mai buna.
- Nivelul de radiatie emis - monitoarele moderne emit o radiatie redusa (Low
Radiation), avand un efect scazut asupra organismului uman.
Ecranul monitorului (Display screen) - ecranul pe care se face afisarea datelor in timpul
utilizarii monitorului.
Imprimanta - dispozitiv periferic care este folosit pentru afisarea pe hartie a unor texte sau
imagini.
Boxele (difuzoarele) - dispozitive de iesire folosite pentru redarea sunetului, fiind legate ca
si microfonul la placa de sunet. Aceste echipamente sunt importante in cazul aplicatiilor
multimedia.
8. Dispozitive de intrare/iesire
In aceasta categorie de dispozitive se regasesc:
Modemul - permite calculatorului sa transmita informatii pe liniile de comunicatie. Rolul
lui este sa moduleze semnalul digital in semnal analogic, respectiv sa demoduleze semnalul
analogic sosit pe linia telefonica, transformandu-l in semnal digital utilizabil de calculator.
Viteza de transmisie a semnalului este de 33,6 KB/s sau 56KB/s.
Touch screen-ul - ecran acoperit cu o folie transparenta rezistenta si sensibila la atingere.
Are multiple aplicatii (medicale, financiare, jocuri).
Echipamente multifunctionale - inglobeaza imprimanta, scanner- ul, copiatorul, fax-
modemul. Fiind un singur aparat, ocupa loc mai putin si pretul de cost este diminuat fata
de costul total al aparatelor. De obicei nu are performantele echipamentelor inglobate.
9. Dispozitive de stocare
382
Hard disk-ul - suport magnetic de stocare a diverselor tipuri de date, superior ca viteza si
capacitate fata de alte dispozitive de acest tip. A ajuns la capacitatea de gigabytes (GB).
Stocarea datelor se face pe zone circulare concentrice numite piste si fiecare pista are 12
Page
sectoare. Caracteristicile tehnice care ne intereseaza in cazul unui hard disk sunt:
- Capacitatea de stocare - cantitatea maxima de date, masurata in GB, care poate fi

stocata pe hard disk. Capacitatile uzuale sunt de minim 40 GB.
- Timpul de acces la date - timpul necesar capului de citire pentru a accesa un sector (
9,6ms sau 8,9ms).
- Viteza de transmitere a datelor - cantitatea de date citite intr-o secunda. Valoarea
maxima este de 55MB/s.
Discheta - suport magnetic portabil de capacitate 1,44MB. Poate fi rescrisa prin formatare,
cand datele existente pe ea se vor sterge.
CD-ROM-ul (Compact Disk Read Only Memory) - mediu optic de stocare care permite
memorarea unei mari cantitati de date (650MB; 700MB), la viteze apreciabile. Datele se
pot scrie cu ajutorul CD-Writer si nu mai pot fi sterse sau modificate.
CD-RW-ul - dispozitiv optic de stocare a datelor care poate fi rescris de mai multe ori. Pe
termen lung, acest tip de suport va inlocui CD- ROM-ul, diferentele de pret fiind
nesemnificative. Pe de alta parte, tendinta naturala este ca CD-urile sa inlocuiasca, treptat,
dischetele, care sau dovedit inutile in procesul de distributie a soft-ului sau in aplicatiile
multimedia, cel putin.
Data cartrige - benzi magnetice folosite pentru realizarea unor copii de rezerva. Este o
stocare profesionala, costisitoare, folosita pentru salvarea informatiilor de pe server.
Capacitatea lor este de 2Gb-36Gb.
Memorii flash - memorii speciale portabile de 32MB-1GB. Memoreaza si transporta
imaginile in cazul camerelor digitale. Se mai numesc memorii stick, compact flash, smart
media, (in functie de producatorul camerei digitale).
10. Software
Prin soft desemnam ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor, modulelor,

care dirijeaza functionarea componentelor hard cu scopul de a rezolva diverse
probleme concrete. Tipuri de soft (programe):
- Software de baza (programe de sistem) - programe care coordoneaza modul in care
lucreaza componentele hard ale sistemului si ofera asistenta in realizarea si
functionarea programelor de aplicatii.
- Software de aplicatii (programe de aplicatii)- programe destinate rezolvarii unor
probleme specifice dintr-un domeniu de activitate. Sunt realizate de firme
specializate in producerea de soft.
10.1 Software de baza
Ansamblul programelor care deservesc sistemul este desemnat in practica, dar si in
literatura de specialitate prin sintagma sistem de operare.
383
Astfel, sistemul de operare este o colectie de rutine soft cu ajutorul carora se

administreaza procesoarele, memoria interna, echipamentele periferice, datele stocate pe
Page
suporturile de memorie externa, etc, si se rezolva problemele de comunicare cu

utilizatorul. Prin urmare, sistemul de operare este o interfata intre utilizator si masina
fizica, organizat pe doua nivele:
Nivelul fizic - apropiat de hard, cu care sistemul de operare interactioneaza prin
intermediul unui sistem de intreruperi, specifice masinii fizice. Acest nivel este controlat de
rutine de comanda si control, responsabile de coordonarea si controlul tuturor
componentelor masinii fizice.
- Nivelul logic - apropiat de utilizator, cu care sistemul de operare interactioneaza
prin intermediul comenzilor sau prin mijlocirea unei interfete grafice (GUI). Acest
nivel este controlat de rutine de servicii, utilizate pentru dezvoltarea si executia
programelor de aplicatie.
In figura 1.2 se reda schema unui sistem de operare ca interfata intre masina fizica si
utilizator.
Fig.1.2. Sistemul de operare ca interfata intre masina fizica si utilizator

10.2 Functiile sistemului de operare
Utilizatorul solicita din partea sistemului de operare asistenta in rezolvarea uratoarelor
probleme:
- lansarea in executie a unui program existent pe suportul de memorie externa in
format executabil, recunoscut de sistemul de operare.
- copierea continutului unui document de pe un suport de memorie pe altul.
- modificarea aspectului interfetei grafice cu utilizatorul.
- modificarea atributelor unui fisier.
- instalarea unui mediu de programare.
- formatarea hard disk-ului.
- partitionarea hard disk-ului. Etc
384
Pentru indeplinirea rolului de interfata intre masina fizica si utilizator, sistemul de operare
indeplineste urmatoarele functii:
Page
Gestioneaza resursele sistemului de calcul (timpul UC, memoria RAM, perifericele) -

aplicatiile utilizator solicita utilizarea acestor resurse pentru a putea indeplini obiectivele
prestabilite iar sistemul de operare raspunde acestor solicitari, avand grij a sa nu creeze
discriminari intre deferitele aplicatii.
- Gestioneaza fisierele - sistemul de operare are propria strategie de organizare a
datelor pe suporturile de memorie, datele fiind pastrate in fisiere care se pot grupa
in directoare (folder)
- Gestioneaza interfata cu utilizatorul - functie din ce in ce mai importanta, pe
masura ce se accentueaza preocuparile de realizare a unor interfete grafice cat mai
ergonomice.
- Asigura suportul pentru realizarea aplicatiilor - sistemul de operare pune la
dispozitia utilizatorului sau creeaza conditii pentru utilizarea unor aplicatii de sistem
precum: editoare de text, compilatoare, utilitare de gestiunea fisierelor, etc.
Exemple de sisteme de operare:
- de tip DOS: MS-DOS, DR-DOS, PC-DOS.
- de tip Windows: Windows'95, Windows'98, Windows NT, Windows Millenium,
Windows 2000, Windows XP.
- Altele: OS, Linux, Novell, Unix, etc.
10.3 Software de aplicatii
Pe langa alegerea sistemului de operare, exista posibilitatea alegerii unui soft

care sa realizeze rezolvarea unor probleme concrete de catre utilizator. Aceste
soft-uri se numesc aplicative si sunt de o mare varietate. Astfel exista:
Aplicatii la cererea utilizatorului - realizate cu scopul de a optimiza fluxurile informationale
particulare ale unei afaceri sau organizatii oarecare. Exemple:
- Evidenta datelor personale ale angajatilor;
- Evidenta activitatii financiar-contabile;
- Asistarea deciziei in domeniul financiar-bancar, etc.
Aplicatii pentru procesarea textelor - destinate realizarii, in conditii de calitate si cu o
productivitate sporita a unor lucrari precum: articole, carti de specialitate, corespondenta,
etc. Exemple de astfel de procesoare de texte:
- MS-Word (Microsoft);
- WordPerfect( Corel);
- AmiPro(Lotus),
385
- Latex, etc.
Aplicatii pentru comunicatia prin e-mail - exemple de astfel de aplicatii:
Page
- Outlook Express (Microsoft);

- Messenger (Netscape);
- Eudora, etc.
Aplicatii pentru facilitatea navigarii pe Internet - exemple de astfel de aplicatii:
- Internet Exporer (Microsoft);
- Navigator (Netscape), etc.
Aplicatii pentru calcul tabelar - exemple de astfel de aplicatii:
- MS Excel;
- Lotus;
- Quatro, etc.
Aplicatii pentru realizarea de prezentari profesionale - exemple de astfel de aplicatii:
- MS Power Point;
- Corel Presentation, etc.
Sisteme pentru gestiunea bazelor de date - exemple de astfel de aplicatii:
- Oracle;
- Acces;
- FoxPro;
- Paradox, etc
10.4 Etapele realizarii aplicatiilor soft
De acest domeniu se ocupa o ramura importanta a stiintei calculatoarelor si anume
Software Engineering (Ingineria Softului). Etapele parcurse pentru realizarea sistemelor
soft:
- identificarea problemelor de rezolvat
- elaborarea studiului de fezabilitate
- specificarea cerintelor
- analiza
- proiectarea
- implementarea - transformarea solutiei tehnice in cod sursa
- testarea sistemului software
- exploatare si intretinere
11. Interfata grafica cu utilizatorul

Numita si GUI (Graphical User Interface) = ansamblu de componente grafice standard sau
improvizate, cu ajutorul carora se realizeaza comunicarea eficienta si comoda cu
386
utilizatorul sistemului de calcul.

De regula, conventiile in materie de GUI ale unui sistem de operare sunt utilizate si pentru
Page
realizarea interfetelor grafice ale aplicatiilor utilizator.

Piesele de baza ale unei interfete sunt:

- cursorul grafic - de diferite forme (sageata, clepsidra, ...)
- dispozitivul de deplasare a cursorului - poate fi mouse-ul sau trackball-ul si
selecteaza obiectele grafice de pe ecran
- pictogramele (icons) - mici desene care reprezinta sugestiv comenzi, fisiere,
aplicatii, activate cu mouse-ul
- desktop-ul - portiunea de ecran pe care sunt rezidente icons-urile si meniul
sistemului de oprerare
- ferestrele (windows) - zonele ecranului in care se pot desfasura activitati legate de
introducerea datelor si afisarea rezultatelor pentru aplicatiile utilizator
- meniurile - contin comenzile pe care le pot executa aplicatiile sistem sau utilizator
12. Securitate
12.1 Securitatea informatiei
Securitatea informatiei este necesara atunci cand se lucreaza cu date confidentiale sau
secrete.
Modalitati de protejare a datelor de pe calculator:
- restrictionarea accesului fizic la calculator
- restrictionarea accesului logica la date prin parole specifice fiecarui utilizator
- protejarea serverelor si statiilor prin firewall pentru lucrul in retea
- copierea sistematica a datelor
- criptarea fisierelor importante
- utilizarea programelor anti-virus
In cazul intreruperii alimentarii cu energie electrica datele prelucrate si
nesalvate se pierd. Pentru a preintampina aceste evenimente se recomanda
efectuarea de copii (back-ups) ale datelor importante pe unul din mediile de
stocare mentionate. Se recomanda efectuarea de back-up-uri ale sistemului,
in ideea de a avea copii in caz de defectare a acestuia.
12.2 Virusii calculatoarelor
Reprezinta programe create de oameni cu scopul de a provoca disfunctii in

procesul de utilizare a calculatoarelor. Pot provoca:
- anomalii in functionarea programelor utilizator
387
- anomalii in functionarea sistemului de operare

- distrugere de fisiere, documente sau baze de data, etc.
Page
Pot ajunge in calculator de pe dischete, CD-uri care contin deja virusi. La ora actuala cel mai
mare pericol este infestarea cu virusii de pe Internet. In toate cazurile este recomandat ca
sistemul sa fie prevazut cu programe antivirus care trebuiesc periodic actualizate. Cu
programul antivirus se executa doi pasi importanti: detectarea virusilor si apoi, daca este
posibil, eliminarea lor.
13. Legislatie in domeniul IT
Copyright-ul (dreptul de autor) reprezinta modalitatea legala prin care se
protejeaza lucrarile literare, stiintifice, artistice sau de orice alta natura
(software, fisiere de tip text, audio sau video), publicate sau nu cu conditia ca
aceste lucrari sa aiba o forma tangibila (se vad, se aud, se pot atinge).
In informatica, un exemplu clasic il constituie kit-urile de instalare a softurilor realizate de
marile firme prevazute cu un serial number, modalitate prin care se acorda licenta de
utilizare a softului respectiv, contra unei sume de bani.
Modalitati de distribuire a soft-ului:
1. Produse freeware - sunt protejate de dreptul de autor, dar sunt distribuite gratuit.
Aceste produse nu pot fi vandute fara acordul autorului
2. Produse shareware - sunt produse distribuite de producator contra unei sume
modice si care pot fi incercate inainte de cumpararea efectiva a produsului
3. Produse licentiate - aceste produse se gasesc sub incidenta licentei si se distribuie
contra unei sume de bani. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator.
Pentru instalarea pe mai multe calculatoare trebuie sa se cumpere o licenta
speciala, iar aceasta licenta acorda dreptul de utilizare a produsului nu si dreptul de
comercializare sau distribuire a acestuia.
Organizatia care se ocupa de aceste probleme se numeste Business Software Alliance
(BSA).
2. Editarea textelor
2.1. Generalitati
Office XP nu mai este doar o aplicatie, ci a devenit un sistem integrat de furnizare de date
in intregul sistem de lucru. Componenta cea mai utilizata a pachetului Microsoft Office XP -
Word este un program de prelucrare de texte evoluat, pe care-l puteti utiliza pentru a crea
o multime de tipuri de documente.
Aceasta sectiune cuprinde strictul necesar pentru a putea incepe sa lucrati cu Microsoft
Word XP sub Windows (denumit Word in continuare), incluzand modul de lansare al
programului, modul de utilizare al ecranului si modul de obtinere a asistentei interactive.
De asemenea, pune la dispozitie o privire de ansamblu asupra caracteristicilor programului
Word si informatii referitoare la modul de utilizare a acestora. Obiective:
388
La sfarsitul acestui capitol veti invata urmatoarele:

- Sa lansati Word.
Page
- Sa identificati diferitele elemente ale ecranului Word.

- Sa utilizati meniuri, bare cu instrumente de lucru si casete de dialog.

- Sa obtineti asistenta.
- Sa vizualizati un document in mai multe moduri.

- Sa parasiti aplicatia.
- Sa descoperiti ca Word este mai mult decat o foaie de hartie electronica.
Word este un program de prelucrare de texte pe care-l puteti utiliza pentru
a crea mai multe tipuri diferite de documente. In Microsoft Word XP puteti
usor imbunatati calitativ aspectul unui text prin utilizarea de caractere
subliniate, aldine sau cursive si prin verificarea greselilor de ortografie din
document. Puteti crea, de asemenea, documente mai complexe, prin
utilizarea unor caracteristici mai sofisticate, cum ar fi crearea de rezumate, adnotari,
grafice, tabele si integrarea in text a elementelor grafice. Desi unele dintre caracteristicile
mai complicate ale programului Microsoft Word depasesc pretentiile acestui capitol, pe
parcursul lui veti gasi informatii despre utilizarea majoritatii instrumentelor de lucru
disponibile in Microsoft Word XP.
Urmatoarea lista explica doar cateva dintre caracteristicile programului Word:
- Word este un program de prelucrare de texte de tip WYSIWYG (What You See Is
What You Get), acest lucru insemnand ca el afiseaza documentele pe ecran in
forma in care le va tipari pe hartie. Microsoft Word este echipat cu sabloane pe
care le puteti utiliza pentru a crea documente.
- Activitatile repetitive pot fi automatizate prin folosirea macrocomenzilor sau a
facilitatilor AutoCorectie, AutoFormatare si Sabloane.
- Toate instrumentele de lucru necesare pentru crearea si stabilirea formatului
oricarui tip de document pot fi afisate pe ecran in timp ce lucrati sau pot ramane
ascunse pana in momentul in care aveti nevoie de ele. Puteti da rapid comenzi
utilizand selectarea meniurilor sau butoanele de pe barele cu instrumente de lucru.
- Asistenta in context este disponibila oriunde sunteti in program.
- Puteti stabili formatul caracterelor folosind stiluri si dimensiuni diferite de corpuri
de litera. Puteti, de asemenea, sa evidentiatii caracterele prin subliniere si prin
utilizarea stilurilor aldin sau cursiv.
- Microsoft Word cuprinde un program de verificare a corectitudinii ortografice
(Corectare ortografic si gramatical), un program de verificare a corectitudinii
gramaticale, un dictionar de sinonime si antonime (Lexicon in limba romana, limba
engleza etc.), corectarea automata, astfel incat sa puteti fi sigur ca documentul
atinge cele mai inalte standarde de calitate.
389
- Puteti adauga legende de ilustratii, note explicative, note de subsol si note de final
documentului.
Page
- Puteti genera cuprinsuri, indexuri si rezumate.

- Puteti crea formulare pentru a fi tiparite sau pentru a fi completate pe ecran.

- Puteti adapta cerintelor dumneavoastra modul in care apar documentele pe ecran.
- Puteti utiliza fuzionarea datelor pentru administrarea corespondentei (imbinare
corespondenta, scrisori tipizate, plicuri si etichete).
- Puteti crea documente avand un aspect profesional, care includ
coloane de tip ziar, tabele, grafice, imagini si ilustratii.
- Puteti integra date din Word cu date din alte aplicatii Windows.
- Puteti folosi posta electronica pentru colaborarea pe documente si
partajarea informatiilor.
- Puteti transforma documente rapid si usor in pagini Web.
2.2. Utilizarea aplicatiei Word
1 Lansarea programului
Exista mai multe modalitati de lansare a aplicatiei Word. Cele mai utilizate sunt prin meniul
Start si icoana corespunzatoare aplicatiei de pe desktop.
Pentru a lansa Word XP urmati unul din pasii:
- Executati clic pe butonul Start-Programs si alegeti optiunea Microsoft Word.
- Executati dublu clic pe pictograma programului Microsoft Word. Indiferent de
modul de lansare in executie a aplicatiei ecranul de inceput arata astfel:
2 Ecranul Word
Elementele principale de pe ecranul Word sunt bara de meniuri, barele de instrumente,
bara de stare, barele de defilare, suprafata de lucru, riglele, punctul de inserare si panoul
de activitati.
Task Pane apare chiar de la pornirea aplicatiei Word. Daca la inceput in acest meniu sunt
disponibile actiuni cum ar fi deschiderea unui document sau crearea unui document nou
pornind de la un sablon, vom observa cu usurinta ca Task Pane isi modifica optiunile
afisate in functie de contextul in care lucram, afisand in fiecare moment actiunile cele mai
potrivite. Astfel, in loc sa ne pierdem vremea cautand prin meniuri o anumita facilitate des
folosita, o putem gasi rapid in Task Pane. Putem activa in orice moment Task Pane din
meniul View — Toolbars.
3 Barele de instrumente. Utilizarea butoanelor
Barele de instrumente contin butoane scurtatura pentru optiunile din meniurile aplicatiei
Word. Fiecare bara are un nume. Exista bare predefinite ale sistemului, dar utilizatorul isi
poate crea propriile sale bare cu unelte. Prima data cand lansatii in executie Word si
390
deschideti un document, barele de instrumente Standard si Formatting (Stabilire formate)

sunt afisate sub bara de meniu.
In Word, multe comenzi pot fi executate rapid prin alegerea butoanelor care apar pe
Page
ecran. Marea majoritate a butoanelor apar in barele cu instrumente de lucru Standard si

Formatting, dar cateva apar si in alte pozitii pe ecran, inclusiv in linia de stare si in barele
de derulare. Pentru a afla numele unui buton, indicati-l cu mouse-ul. In linia de stare apare
o descriere a functiei butonului respectiv iar in dreapta butonului eticheta cu denumirea
sa.
4 Afisarea sau ascunderea barelor de instrumente.
Puteti afisa sau ascunde barele de instrumente in timpul lucrului. Daca cel putin o bara de
instrumente este vizibila, puteti utiliza un meniu de comenzi rapide pentru a afisa sau
pentru a ascunde barele de instrumente incluse. Pentru aceasta, executati clic pe o bara de
instrumente (de exemplu Standard) utilizand butonul drept al mouse-ului. Un marcaj de
selectare inseamna ca bara de instrumente este afisata.
Daca nici o bara de instrumente nu este afisata, alegeti din:
- Meniul View — Toolbars — se afiseaza un meniu cu numele barelor de instrumente
accesibile editorului.
5 Riglele
Word pune la dispozitie doua rigle: orizontala (ancorata sub bara de instrumente
Formatting) si verticala (in partea stanga a ecranului). Puteti utiliza rigla orizontala pentru
a stabili tabulatorii si indent-urile pentru paragrafele selectate si pentru a ajusta latimea
coloanelor de text de tip ziar. In vizualizarea paginata sau vizualizarea inaintea imprimarii
puteti utiliza rigla orizontala si verticala pentru a schimba marginile paginii si locul
elementelor de pe pagina.
- Calea: View — Ruler
6 Bara de meniu
Meniurile aplicatiei Word sunt:
- File: contine optiuni pentru lucrul cu fisiere document pe care le creeaza si
actualizeaza Word. Acestea pot fi in format Microsoft Word (.doc), Rich Text
Format (.rtf), fisiere text (.txt), fisiere sablon document (.dot), fisiere create cu alte
aplicatii (Word Perfect, Works) etc.
- Edit: contine optiuni pentru operatii de editare (de modificare a documentelor).
- View: contine optiuni pentru stabilirea modului in care se face afisarea in fereastra
aplicatiei.
- Insert: contine optiuni pentru inserarea in documentul activ la pozitia punctului de
inserare a diferite entitati (sectiuni, note de subsol, antete, grafice, comentarii
etc.).
- Format: contine optiuni pentru formatarea textelor si a obiectelor inserate in texte.
- Tools: contine optiuni pentru intretinerea documentului.
391
- Table: contine optiuni pentru administrarea tabelelor inserate intr- un document.

- Window: contine optiuni pentru organizarea ferestrelor document ale aplicatiei.
Page
- Help: ofera asistenta interactiva utilizatorului.

7 Utilizarea tastelor pentru comenzi rapide

Puteti alegeti cateva comenzi prin apasarea tastelor pentru comenzi rapide afisate in
meniurile de pe bara de meniu, aflate la dreapta comenzii. De exemplu CTRL+S pentru a
salva un document. Word furnizeaza, de asemenea, mai multe taste pentru comenzi
rapide cat timp lucrati, chiar daca nu se regasesc in meniuri. De exemplu, puteti apasa
CTRL+B pentru a aplica formatul aldin textului selectat.
Tastele pentru comenzi rapide se pot obtine din Help introducand textul shortcut keys
(taste de comenzi rapide) in caseta Search.
8 Anularea si Repetarea comenzilor
Word inregistreaza modificarile de editare sau stabilire formate pe care le faceti. Daca va
razganditi sau faceti o greseala, de obicei puteti anula ultimele actiuni realizate. De
asemenea, puteti „reface" o actiune pe care ati anulat-o. Pentru aceasta utilizati butoanele
Undo si Redo de pe bara de instrumente Standard. O alta metoda este:
- Cale : Edit — Undo/Redo
9 Tastare unitati de masura in cutii de dialog
Cand tastati numere intr-o caseta de dialog, Word-ul utilizeaza unitatile de masura
specificate in cutia de dialog Options—General a meniului Tools.
Daca doriti sa specificati o unitate diferita pentru o anumita optiune, nu stergeti unitatea
de masura. Doar introduceti una din urmatoarele abrevieri dupa numar. Nu trebuie sa
lasati un spatiu intre numar si masura.
Pentru a Introduced Exemplu Conversie

specifica
Centimetrii cm 3 cm 2,54 cm=1 in
Inch in 24 in 1 in=72pt=6pi
Linii li 2 li 1 li= 1 /6in=
12pt
Picas (Cicero) Pi 1.2 pi 1pi=12pt=1/6in
Puncte Pt 6 pt 1li=1/6in=12pt
10 Vizualizarea unui document in diferite moduri

392
Word ofera cateva moduri de vizualizare a unui document: vizualizare normala, vizualizare
ierarhizata, vizualizare paginata, vizualizare inaintea imprimarii, vizualizare ecran complet,
vizualizare aspect pagina web etc.
Page
Suplimentar, puteti mari o parte a unui document pentru a obtine o vizualizare marita.
Daca doriti sa vedeti numai documentul pe ecran (fara rigle, bare de instrumente sau alte
elemente) folositi facilitatea de „ecran complet". Daca vreti sa vedeti anumite parti ale
aceluiasi document „impartiti" fereastra.
- Vizualizare normala: pentru tastare si editare
Vizualizarea normala (implicita in Word) prezinta o versiune simplificata a documentului.
Aceasta este cea mai buna vizualizare pentru tastare, editare, stabilire format text si
pentru deplasare in document.
- Vizualizarea electronica
Permite vizualizarea unui document in varianta de pagina Web. Acest mod il puteti utiliza
atunci cand, de exemplu, trebuie sa tineti un discurs in fata unei audiente, va prezentati
informatiile prin intermediul unui proiector (retro, video) sau doriti sa puneti documentul
pe un site Web. Programul Word infasoara textul astfel incat sa incapa in fereastra,
prezinta fundalurile si plaseaza graficele pe ecran in acelasi mod in care vor aparea intr-un
browser. Pentru a trece la vizualizarea electronica,
- Cale: View ^ Web Layout
- executati clic pe butonul Web Layout View de pe bara de defilare pe orizontala
- Vizualizare paginata: pentru stabilirea paginii „imprimabile" Vizualizarea paginata
este de tip WYSIWYG (What You See Is
What You Get - Ceea ce vezi este ceea ce obtii) cu care puteti vedea modul in care
elemente, cum ar fi ilustratiile, vor fi pozitionate pe pagina imprimata.
Aceasta vizualizare este, de obicei, utila pentru verificarea aspectului final al documentului,
dar poate incetini editarea si defilarea. Pentru a trece la vizualizarea paginata,
- Cale: View — Print Layout
- executati clic pe butonul Print Layout View de pe bara de defilare pe orizontala
- Vizualizare schitata: pentru ierarhizarea si organizarea unui document.
In vizualizarea ierarhizata puteti restrange un document pentru a vedea numai titlurile de
paragraf sau il puteti extinde pentru a vedea intregul document. Aceasta vizualizare
usureaza defilarea sau deplasarea textului pe o distanta mare sau schimbarea ierarhiei
termenilor. Pentru a trece la vizualizarea ierarhizata:
- Cale: View — Outline, sau
- executati clic pe butonul Outline View de pe bara de defilare pe orizontala.
- Vizualizarea ecran complet: pentru maximizarea spatiului ecran. Pentru a vedea
numai un document pe ecran fara rigle, bare de instrumente si alte elemente:
393
- Cale: View — Full Screen

- Vizualizarea inaintea imprimarii: pentru ajustarea documentului inainte de
Page
imprimare.
Aceasta arata pagini intregi la o marime redusa, in asa fel incat puteti ajusta macheta
documentului inainte de imprimare. Puteti vedea una sau mai multe pagini la un moment
dat, micsora sau mari, ajusta margini si puteti edita si stabili formatul textului.
Pentru a trece la vizualizarea inaintea imprimarii,
- Cale: View — Print Preview, sau
- executati clic pe butonul Print Preview de pe bara de instrumente Standard.
- Micsorarea/marirea portiunilor dintr-un document Pentru a mari sau micsora o
parte a unui document,
- Cale: View — Zoom, sau
- executati clic pe sageata de pe bara de instrumente Standard.
11 Lucrul cu mai multe ferestre de document, deschise simultan
In Word puteti deschide mai multe documente simultan, fiecare dintre ele in propria Iui
fereastra. Deschiderea simultana a mai multor documente faciliteaza copierea si mutarea
textului dintr-un document in altul sau consultarea informatiilor dintr-un document in timp
ce lucrati la altul. Cateva dintre modurile in care puteti lucra cu mai multe ferestre de
document deschise simultan sunt urmatoarele:
- Puteti lucra cu documente diferite, plasate in ferestre diferite, de dimensiuni
maxime.
- Puteti lucra cu copii ale aceluiasi document, plasate in ferestre diferite, de
dimensiuni maxime.
- Puteti imparti o fereastra in parti mai mici - numite panouri care pot fi afisate
simultan pe ecran.
- Puteti muta sau copia un text dintr-o fereastra sau panou in altele.
Pentru a deschide mai multe ferestre de document simultan, parcurgeti
urmatoarele etape:
- Selectati File ^ Open, pentru a deschide primul document.
- Fara a inchide primul document, selectati din nou FileÔpen, pentru a deschide un
alt document sau File^New pentru a crea un nou document. Word deschide a doua
fereastra de document deasupra primei.
- Continuati sa deschideti sau sa creati documente pana cand aveti deschise pe ecran
toate documentele de care aveti nevoie.
Pentru a inchide o fereastra,
- Cale: File ^ Close, sau
394
- executati dublu clic pe casuta meniului de control

Nu conteaza cate ferestre sunt deschise, puteti lucra doar intr-una la un moment dat, si
anume in fereastra activa. In mod prestabilit, fereastra activa este maximizata pentru a
Page
umple tot ecranul; toate celelalte ferestre deschise sunt ascunse in spatele ei.
Pentru a aranja ferestrele deschise pe ecran astfel incat sa nu fie toate ascunse in spatele
ferestrei,
- Cale: Windows ^ Arrange All. Word aranjeaza fiecare fereastra deschisa pentru a
aparea toate pe ecran.
12 Lucrul cu un document in doua panouri
Desi nu puteti lucra decat cu un document la un moment dat, puteti imparti documentul
activ in doua panouri. Avand documentul activ impartit, puteti lucra simultan in zone
diferite ale aceluiasi document. Acest lucru este util atunci cand sunteti nevoit sa va mutati
sau sa copiati un text dintr-un loc in altul in cadrul unui document de mari dimensiuni.
Pentru a imparti documentul activ in doua panouri, parcurgeti urmatoarele etape:
- Cale: Windows — Split . Va aparea o bara verticala in fereastra documentului.
- Trageti bara in sus sau in jos pana cand panourile au dimensiunile dorite.
- Executati clic.
Pentru a reveni la fereastra cu un singur panou, executati din nou dublu clic pe casuta de
delimitare.
13 Lucrul cu un document in mai multe ferestre
Daca aveti nevoie sa vedeti doua parti diferite ale aceluiasi document, dar portiunea de
text pe care doriti sa o vedeti nu incape intr-un panou, puteti afisa documentul activ in
doua ferestre. Modificarile pe care le operati intr-una dintre ferestre sunt reflectate si in
cealalta, dar deplasarea in cadrul fiecarei ferestre este independenta.
Pentru a va intoarce la lucrul intr-o singura fereastra inchideti una din ele.
Pentru a deschide un document in mai multe ferestre parcurgeti aceste etape:
- Deschideti documentul. Daca acesta nu este activ, executati clic pe el sau selectati-l
din meniul Windows pentru a-l activa.
- Calea : Windows — New Windows.
- Word deschide documentul in alta fereastra. Pentru a face diferenta intre cele doua
ferestre, Word adauga un numar la numele documentului din bara de titlu. In
primul document se adauga doua puncte (:) si cifra 1. In al doilea document, se
adauga doua puncte (:) si cifra 2 s.a.m.d.
14 Iesirea din Word
Pentru a iesi din Word XP
- Calea: File — Exit.
Daca ati facut modificari intr-un document va aparea o caseta continand un mesaj prin
395
care sunteti intrebat daca doriti sa salvati modificarile efectuate. Alegeti:

- Yes pentru a salva modificarile si iesiti din program,
Page
- No pentru a iesi din program fara a salva, sau

- Esc pentru a continua sa lucrati in Word.

Iata alte cateva modalitati de a parasi aplicatia:
- Clic pe butonul Close de pe bara de titlu a aplicatiei Microsoft Word.
- Apasati Alt, apoi F î, in final, I.
- Executati dublu clic pe pictograma meniului de control - adica pe W-ul de la capatul
din stanga al barei de titlu a ferestrei aplicatiei, etc.
2.3. Lucrul cu documente
In Word puteti crea mai multe tipuri diferite de documente, de la simple
scrisori, referate, proiecte si pana la rapoarte complexe. In acest subcapitol
veti invata:
- sa creati un document prin alegerea unui sablon, un stil de scriere si tastarea

textului.
- cum sa modificati modul in care apare documentul dvs. pe ecran.
- cum sa-l salvati pentru a-l utiliza ulterior.
- cum sa-l tipariti.
- cum sa-l inchideti.
2.3.1.Folosirea sabloanelor, (Template)
Un sablon este un model care include informatiile, formatarea si alte elemente folosite
intr-un anumit tip de document. Daca nu specificati nimic altceva, toate noile documente
din Word se bazeaza pe sablonul Document necompletat. Word mai include insa cateva
sabloane pe care le puteti folosi ca atare sau intr-o forma modificata; in plus, va puteti crea
propriile sabloane.
In cadrul procesului de instalare a pachetului Microsoft Office, o serie de sabloane au fost
copiate in Program Files/Microsoft Office/Templates de pe CD-ROM-ul de instalare pe
hard-disc.
Pentru a previzualiza aceste sabloane, urmati pasii de mai jos:
1. La intrarea in Word verificati daca sunt afisate rigla orizontala si caracterele
neimprimabile (executati clic pe butonul Show/Hide ) de pe bara de unelte Standard.
2. Alegeti File - New.
3. Alegeti sabloane generale din sectiunea New din sablon. Word imparte sabloanele pe
categorii, reprezentate in sectiunea prin etichetele din partea superioara a casetei de
dialog sabloane (New From Template). Selectia implicita este Blank Document (Document
396
necompletat) din cadrul etichetei General.

Page
Fig. 1 Sabloane
- Exista sabloane predefinite, Fig. 1 pentru:
• Birotica: scrisori (Contemporary Letter, Elegant Letter etc.) si faxuri (Elegant Fax,
Professional Fax) in sectiunea Letters&Faxes, circulare (Elegant Memo, Professional
Memo etc.) in Memorii si rapoarte (Contemporary Report, Elegant Report,
Professional Report) in Rapoarte;
• Publicatii: brosuri, comunicate de presa, ziare;
• Alte activitati: curriculum vitae, planificarea activitatilor, afaceri - garantie (Alte
documente);
• Imbinare corespondenta pentru corespondenta personalizata;
• Publicatii pe Web: sabloane pentru construirea de Pagini Web.
4. Executati clic pe eticheta Letters&Faxes si apoi pe optiunea Fax Wizard. Uitati-va in
caseta Examinare pentru a vedea o previzualizare a articolului selectat.
Alegeti diferite sabloane din sectiunea Letters&Faxes si apoi treceti la alte etichete.
Sabloanele pe care le treceti in revista stau la baza majoritatii documentelor uzuale de
afaceri.
5. Cand ati terminat din etichetele de selectie pentru sabloane (General, Letters&Faxes,
Memos, Other Documents, etc.) executati clic pe Memos, apoi clic pe Professional Memo
(Raport profesional). Asigurati-va ca optiunea Document din zona Creare este activa si
apasati tasta Enter sau selectati OK pentru a deschide un nou document bazat pe sablonul
pus in evidenta. Documentul se va deschide pe ecran.
Dupa cum vedeti, toate elementele comune oricarui raport apar sub forma de campuri
incluse intre paranteze drepte iar aplicatia Word a introdus data curenta (folosind data
memorata in calculator). Documentul se poate completa cu propriile informatii, salva si
tipari.
397
2.3.2.Introducerea textului in document

Atunci cand introduceti text, caracterele apar la stanga unei liniute palpaitoare, numita
Page
punct de inserare sau cursor. Aceste caractere apar intr- un format corespunzator stilurilor
asociate sablonului documentului. Pentru a vedea numele stilului curent, priviti caseta
Styles and Formatting de pe bara cu instrumente Formatting.
Puteti deplasa punctul de inserare in cadrul documentului prin utilizarea tastaturii sau a
mouse-ului.
Cu un caracter la stanga ^ La inceputul paragrafului anterior

CTRL+t de doua ori
Cu un caracter la dreapta ^ Cu un ecran in sus PgDown
Cu o linie in sus t Cu un ecran in jos PgUp
Cu o linie in jos j La inceputul paginii precedente
CTRL+PgUp
Cu un cuvant la stanga CTRL+^ La inceputul paginii urmatoare
CTRL+PgDown
Cu un cuvant la dreapta CTRL+^ Pe ultima linie a ecranului
ALT+CTRL+PgDown
La sfarsitul unei linii END Pe prima linie a ecranului
ALT+CTRL+PgUp
La inceputul unei linii HOME La sfarsitul documentului
CTRL+End
La inceputul paragrafului curent La inceputul documentului
CTRL+t CTRL+Home
Word memoreaza ultimele locatii in care s-a tastat sau editat un text. Combinatia de taste
SHIFT+F5 readuce punctul de inserare in fiecare din locatiile precedente la rand, apoi
pozitioneaza punctul de inserare in pozitia curenta.
2.3.3 Corectarea greselilor
Toti facem greseli. In Word insa este usor sa le reparam. Acest program pune la dispozitie
mai multe metode de revenire asupra actiunilor incorecte si de reluare a lor in mod corect.
Word va ofera si posibilitatea corectarii greselilor de ortografie, inainte ca acestea sa
apara.
1. Stergerea textului
O metoda simpla de corectare a greselilor este sa le stergeti. Astfel:
- apasati tasta Backspace pentru a sterge caracterele aflate la stanga punctului de
inserare.
Word, insa pune la dispozitie multe alte modalitati de stergere a textului.
In cele ce urmeaza sunt prezentate cateva metode obisnuite de indepartare a textului
nedorit:
398
- Pentru a sterge caracterul din dreapta punctului de inserare, apasati tasta Delete.
- Pentru a sterge un text selectat, dupa ce l-ati selectat, apasati tasta Delete sau
Page
alegeti Edit ^ Clear

- Pentru a inlocui un text cu altul selectati textul si apoi tastati noul text.
2. Modificarea literelor mari si mici dintr-un text

- Selectati textul pe care vreti sa-l modificati.
- Din meniul Format ^ Change Case.
- Selectati optiunea dorita si apoi clic pe OK.
Fig. Modificarea literelor
3. Anularea greselilor
Word va ofera posibilitatea de a va razgandi. Acest program tine minte cele mai recente
actiuni pe care le-ati efectuat si, in cazul in care nu va convin rezultatele, le puteti anula,
una dupa alta. Pentru a anula cea mai recenta actiune alegeti Edit — Undo sau executati
clic pe butonul Undo de pe bara de unelte Standard. Pentru a anula o serie de actiuni
selectati Edit — Undo de cateva ori pana cand anulati toate actiunile, in ordinea inversa
efectuarii lor.
Mai puteti proceda astfel:
- Executati clic pe sageata de derulare plasata langa butonul Undo pe bara de
instrumente Standard. Word afiseaza o lista a celor mai recente actiuni care pot fi
anulate, dispuse in ordinea inversa efectuarii lor.
- Trageti mouse-ul de-a lungul listei pana cand puneti in evidenta toate actiunile pe
care doriti sa le anulati.
- Eliberati butonul mouse-ului. Word anuleaza actiunile selectate, in ordinea inversa
efectuarii lor.
4. Refacerea greselilor anulate
Daca, imediat dupa ce ati anulat o actiune, va dati seama ca aceasta era de fapt corecta,
puteti reface actiunea pe care tocmai ati anulat-o. Pentru a reface actiunea cea mai recent
anulata
- Edit — Redo, sau
- executati clic pe butonul Redo de pe bara de unelte Standard.
399
2.3.4.Deplasarea si copierea textului si a ilustratiilor

Puteti muta sau copia orice element dintr-un document, indiferent daca acesta este text,
Page
ilustratie sau o componenta inserata dintr-o alta aplicatie.

- Cut (Mutare) inseamna a elimina (a decupa) textul sau ilustratia selectata dintr-o
locatie si de a il (o) insera in alta.
- Copy (Copiere) inseamna a face o copie a textului sau ilustratiei selectate si de a-l
(o) insera intr-o alta locatie, lasand originalul neschimbat.
1. Mutarea textului prin utilizarea comenzilor meniului Editare, a butoanelor sau a
tastaturii
Pentru a muta textul folosind comenzile din meniul Edit parcurgeti urmatoarele etape:
- Selectati textul pe care dorisi sa-l mutati.
- Selectati Edit — Cut (sau executati clic pe butonul Cut sau apasati CTRL+X). Word va
decupa textul selectat din document si-l va plasa in Clipboard.
- Pozitionati punctul de inserare in locul in care doriti sa fie plasat textul. Nu uitati sa
executati clic cu butonul stang al mouse-ului pentru a deplasa punctul de inserare in
noua pozitie.
- Selectati Edit — Paste (sau executati clic pe butonul Paste, sau apasasi CTRL+V).
Word insereaza textul in noua pozitie.
2. Copierea textului
In Word puteti copia un text dintr-o pozitie in alta, utilizand comenzile din meniul Editare
sau cele ale meniului de comenzi rapide, butoanele de pe bara de unelte Standard sau
mouse-ul.
Copierea textului prin utilizarea comenzilor meniului Edit Pentru a copia textul folosind
comenzile din meniul Edit, parcurgeti urmatoarele etape:
- Selectasi textul pe care doriti sa-l copiati.
- Selectati Edit — Copy. Word va copia textul selectat din document in Clipboard.
- Pozitionasi punctul de inserare acolo unde doriti sa fie plasat textul copiat. Nu uitati
sa executati clic cu butonul stang al mouse-ului pentru a deplasa punctul de
inserare din pozitia anterioara.
- Selectati Edit — Paste. Word copiaza textul in noua pozitie.
2.3.5 Stilurile
In general, se poate vorbi de doua tipuri de stiluri:
- stiluri de paragraf, care au efect asupra unui paragraf. Stilurile de paragraf iau in
considerare si elementele referitoare la formatarea paragrafelor, cum ar fi
spatierea randurilor sau indentarea. In lista de stiluri, stilurile de paragraf sunt
scrise cu aldine.
- stiluri de caracter, care au efect doar asupra unui text selectat. Asadar, stilurile se
400
utilizeaza pentru a realiza rapid aranjarea in pagina a textului si paragrafelor.

Fiecare sablon este insotit de o foaie de stil care include stilurile tipic utilizate la
Page
crearea tipului de document asociat cu sablonul.

1 Pentru a selecta un stil parcurgeti etapele:
Plasati punctul de inserare in locul in care doriti sa inceapa textul scris in noul stil.
Executati clic pe sageata de derulare aflata langa caseta Styles and Formatting de pe bara
de instrumente de Formatare pentru a afisa lista Stil, Fig.
Fig. Lista stiluri

Executati clic pe numele stilului dorit din lista.
2 Pentru a crea propriul stil de scriere, Fig. procedati astfel:
Fig. formarea propriului stil

• Alegeti optiunea Styles and Formatting din meniul Format. Din caseta de dialog
care se deschide alegeti optiunea New Style.
• In caseta Nume introduceti numele noului stil pe care il definiti.
• Executati clic pe butonul Format si alegeti optiunea Font.
• Selectati fontul dorit, dimensiunea, culoarea, apoi executati clic pe butonul OK.
401
• Executati clic pe butonul Format si alegeti optiunea Paragraph - daca este cazul.
• Alegeti optiunea dorita, apoi executati clic pe butonul OK.
Page
• Executati clic pe butonul OK (Aplica) si stilul este creat.

3. Modificarea stilului existent, Fig.

Stilurile nou create pot fi folosite in orice document. De asemenea, exista posibilitatea
modificarii lor. Modificarea stilului va duce la modificarea tuturor portiunilor de text scrise
cu acest stil. Pentru modificarea unui stil, in caseta de dialog Styles and Formatting alegeti
stilul pe care doriti sa-l modificati, dupa care executati clic pe butonul Modify. Va aparea
caseta de dialog Style Modify, care va permite sa efectuati modificarile dorite.
4. Aplicarea unui stil sablon
Pentru a aplica intr-un sablon stiluri care exista deja in sabloanele Word, puteti alegeti din
colectia de stiluri All styles (clic pe Avaible formatting) sablonul care contine stilurile
cautate
Fig. Modificare stil
2.3.6. Salvarea documentelor

Cand deschideti un document, Word il copiaza de pe disc si il afiseaza pe ecran.
Modificarile pe care le faceti sunt memorate temporar in memoria calculatorului. Pentru a
le face permanente trebuie sa salvati documentul pe disc. Trebuie, de asemenea, sa faceti
copii de rezerva pentru documentele importante.
Word dispune de mai multe modalitati de salvare a unui document. Iata cateva dintre ele:
- File — Save As ca pentru a salva un document pentru prima oara sau sub o noua
denumire.
- File — Save pentru a salva orice document creat in cadrul unei sesiuni de lucru
anterioare.
- File — Save As Web Page ca pagina Web pentru a salva starea curenta a
documentului sub forma de pagina Web.
402
- Butonul Save de pe bara de unelte Standard.

- Combinatia de taste CTRL+S.
Page
1. Salvarea unui document nou sau a unui document sub un alt nume
File — Save As salvati documentul pe disc sub o denumire aleasa de dvs. si specificati prin
unitatea de disc si folder-ul din caseta Save in, calea de acces spre locul unde doriti sa
stocati documentul. Aceasta comanda este folosita pentru a salva un document nou sau
pentru a salva o copie a unui document existent, atribuindu-i un nume sau o cale noua.
2. Salvarea repetata a unui document
Dupa ce ati salvat un document o data, puteti salva rapid acest document pastrandu-i
numele, folder-ul corespunzator unde e pastrat, formatul si alte atribute, fara a mai fi
nevoie sa treceti de fiecare data prin caseta de dialog Save As
Pentru a salva in mod repetat un document
- File — Save, sau executati clic pe butonul Save de pe bara de unelte Standard.
Fisierul pe care il salvati se suprascrie peste versiunea anterioara a aceluiasi document de
pe disc, astfel incat orice modificari efectuate dupa ultima salvare inlocuiesc la noua
salvare versiunea precedenta a fisierului stocat. Documentul se pastreaza pe ecran pentru
a permite sa continuati lucrul.
3. Salvarea unui document in alt format de fisier
Daca schimbati fisiere cu utilizatori ai altor programe de procesare de texte cum ar fi
Microsoft Works sau pur si simplu au o alta versiune de Word decat a dvs., puteti salva
documentul in alt format de fisier. Pentru a schimba formatul de fisier pentru un
document,
- File — Save As si apoi selectati un format in cutia Tip document (Rich Text Format
pentru portabilitate sau sablon document pentru crearea unui sablon etc.).
2.3.7.Tiparirea documentului
Dupa ce ati creat un document, il puteti tipari. Inaintea tiparirii, asigurati-va ca imprimanta
este conectata la calculator, este pusa in functiune si are hartie. Este indicat sa
previzualizati documentul inainte de a-l tipari. In cazul in care nu are aspectul dorit sau ati
uitat sa inserati ceva in document veti putea face modificarile inainte de a-l imprima. In
acest mod veti tipari o singura data documentul si veti economisi timp, hartie, cartus de
imprimanta sau toner etc.
1. Vizualizarea unui document inainte de tiparirea lui
Vizualizarea un document inaintea tiparirii lui
- Calea: File — Print Preview, sau cu ajutorul butonului de pe bara de unelte
Standard.
- In acest mod de vizualizare, Word ajusteaza imaginea astfel incat pe ecran pot
incapea pagini intregi. Nu veti putea vedea caracterele individuale, dar veti putea
403
vedea asezarea generala in pagina si pozitionarea componentelor documentului. In

spatiul util al ferestrei Word pot fi astfel afisate doua sau mai multe pagini din
document, precum si o bara cu butoane care contine scurtaturi pentru operatiile
Page
care pot fi executate.

In modul Print Preview veti putea:

- sa stabiliti cate pagini previzualizati la un moment dat (una sau mai multe);
- sa corectati documentul daca nu va place aspectul lui;
- sa controlati dimensiunea afisarii;
- sa comprimati documentul, daca este cazul.
2. Tiparire document
Pentru a tipari documentul afisat pe ecran folosind meniul urmati aceste etape:
Fig.3.4. Caseta de dialog Print
File — Print. Va aparea caseta de dialog Print, Fig.3.4. Efectuati modificarile necesare
pentru tiparire conform cerintelor.
2.3.8.Inchiderea documentului
Inchiderea unui document il sterge pe acesta atat de pe ecran, cat si din memoria de lucru
a calculatorului. Daca aveti prea multe documente deschise simultan veti observa ca Word
functioneaza mai incet. Prea multe fisiere deschise simultan va poate aduce in situatia de a
nu mai avea suficienta memorie pentru a deschide un alt document, astfel incat ar fi bine
sa efectuati salvarea si inchiderea fisierelor la care nu lucrati.
Pentru a inchide documentul curent alegeti File — Close. Daca nu ati salvat documentul sau
daca ati efectuat modificari de la ultima salvare a documentului, Word afiseaza o caseta cu
un mesaj prin care sunteti intrebat daca doriti sa salvati modificarile.
Aveti la dispozitie mai multe alternative de a actiona. Astfel:
- Yes pentru a salva documentul si a-l indeparta de pe ecran. Daca este un document
nou, va aparea caseta de dialog Save As
- No pentru a sterge documentul de pe ecran fara a salva modificarile.
404
- Esc pentru a continua sa lucrati la document.

Atunci cand Word inchide documentul curent, el afiseaza un alt document deschis. Daca nu
Page
exista alte documente deschise, Word afiseaza un ecran de aplicatie vid. Pentru a inchide
toate documentele deschise iesiti din Word. Pentru fiecare document pe care nu l-ati
salvat inca va aparea o caseta continand un mesaj care va invita sa salvati modificarile.
2.4. Modificarea aspectului unui document
A formata un document inseamna a atribui anumite caracteristici (font, corp, stil, culoarea
de afisare, spatiu etc.) entitatilor din care este alcatuit documentul, pentru a-l face mai
estetic si mai usor de citit. Puteti formata caractere, paragrafe, pagini si sectiuni. O
formatare furnizeaza indicatii vizuale referitoare la structura sa. In general formatarea unui
document se face prin intermediul casetelor de dialog din meniul Format, cu butoanele de
pe bara de instrumente Formatting sau cu combinatii de taste.
Aspectul general al unui document depinde, in mare, de modul in care aranjati textul si
grafica in fiecare pagina. Utilizand facilitatile de configurare a paginii din Word puteti
realiza aranjarea in pagina dupa dorinta, pentru a se potrivi unui anumit document.
Componentele unei asezari in pagina includ dimensiunea hartiei, orientarea paginii,
margini, antete si subsoluri de pagina, numerotarea liniilor, coloane stil ziar, note de subsol
si note de final. Puteti alegeti, de asemenea, dimensiunile si orientarea paginii, numarul de
pagini si puteti imparti documentul in sectiuni.
2.4.1. Formatarea caracterelor
Caracterele sunt reprezentate de litere, numere, simboluri (cum ar fi @, *, &), semne de
punctuatie, spatii etc.
Puteti selecta tipuri si dimensiuni de caractere prin utilizarea barei de instrumente
Formatting sau a comenzilor din meniul Format. Puteti alegeti un tip de caracter inainte de
a incepe sa tastati un text sau puteti schimba tipul de caracter al unui text existent.
Un font este o colectie de litere, numere, simboluri si semne de punctuatie care au un
design particular. Fonturile si dimensiunile acestora pe care le puteti folosi intr-un
document depind de imprimanta instalata pe sistemul pe care lucrati si de fonturile
instalate pe calculator.
Pentru a aplica un font cu ajutorul barei de instrumente Formatting parcurgeti
urmatoarele etape:
- Pozitionati punctul de inserare acolo unde doriti sa inceapa textul cu noul tip de
caractere sau selectati caracterele care doriti sa apara scrise cu acest tip.
- Selectati sageata de derulare aflata la dreapta casetei de text Font. Word afiseaza
lista Font.
- Selectati tipul de caracter din lista Font.
Pentru a selecta un tip si o dimensiune de caractere utilizand comenzile meniului Format
parcurgeti urmatoarele etape:
Pozitionati punctul de inserare in locul in care vreti sa incepeti sa tastati textul cu
405
-
noul tip sau noua dimensiune de caractere sau selectati caracterele pe care doriti sa
le modificati.
Page
Fig.3.5. Formatarea caracterelor

- Alegeti Format ^ Font, Fig.3.5.
- Selectati un tip de caractere din lista Font aflata in caseta de dialog Font.
- Selectati o dimensiune de caractere din lista Size, aflata in caseta de dialog Font.
- Clic pe OK.
1 Copierea formatului unui text
Se foloseste butonul Format Painter ( Descriptor de formate) de pe bara de unelte
Standard.
Procedati astfel:
- Selectati textul a carei formatare doriti sa o copiati.
- Pe bara de unelte indicati butonul Format Painter. Daca vreti sa copiati formatarea
intr-un singur loc executati un clic iar daca vreti in mai multe locuri executati dublu-
clic.
- Cursorul mouse-ului ia forma unei pensule. Glisati mouse-ul peste textul caruia
doriti sa ii atribuiti formatarea. Daca vreti sa atribuiti aceeasi formatare si unui alt
text, eliberati butonul mouse-ului si apoi glisati peste celalalt text.
- Dupa ce ati terminat de copiat formatarea peste zonele de text din document,
terminati operatia apasand tasta ESC sau executand clic din nou pe butonul Format
Painter.
2 Decorarea textului cu letrine continute in text
O modalitate de a distinge un paragraf important de restul documentului este sa incepeti
cu o letrina continuta in text. Letrinele pot face mai atractiv aspectul documentului,
conferindu-i o imagine profesionala.
406
Atunci cand stabiliti formatul unui paragraf astfel incat el sa inceapa cu o majuscula
incorporata Word plaseaza prima litera a paragrafului (sau a textului pe care l-ati selectat)
intr-un cadru.
Page
Pentru a transforma prima litera a unui paragraf intr-o letrina continuta in text procedati
astfel:
- Pozitionati punctul de inserare in cadrul paragrafului care vreti sa inceapa cu o
majuscula incorporata. Daca ati selectat intreg cuvantul cu care incepe paragraful
sau doar o parte a lui intregul cuvant va avea forma unei majuscule.
- Cale: Format ^ Drop Cap, Fig.3.6.
Fig. Letrine
3 Utilizarea programului WordArt

Atunci cand doriti intr-adevar sa infrumusetati un text aplicandu-i efecte speciale puteti
utiliza WordArt. Acesta este un program suplimentar in Word care va permite sa
transformati textul intreg sau caractere separate in mici „opere de arta".
Pentru a lansa WordArt parcurgeti urmatoarele etape:
- Pozitionati punctul de inserare in document, in locul in care doriti sa apara textul
creat cu WordArt.
- Cale: Insert ^ Picture ^ WordArt. ^ caseta WordArt Gallery pentru alegerea modului
de scriere, Fig.3.7.
- Dupa ce ati stabilit preferinta alegeti OK. Se deschide caseta de dialog care va
permite introducerea textului de o anumita dimensiune si tip caracter, precum si
un cadru de examinare a acestuia. Sau:
- Afisati bara de unelte Draw. Executati clic pe butonul Insert WordArt.
Pentru a prelucra textul WordArt executati dublu clic oriunde in cadrul textului.
Pentru a sterge titlul scris cu WordArt executati clic pe el, pentru a afisa cadrul, dupa care
apasati tasta Delete.
407
Observatii:
Page
- Efectele sunt ideale pentru scrierea titlurilor sau pentru evidentierea numelui unui
produs.
- De obicei, este suficient sa aplicati un singur efect intr-o pagina.

- Nu folositi prea multe efecte intr-un obiect WordArt, pentru a nu il face
neinteligibil.
- Anumite efecte pot ingreuna citirea unui obiect WordArt.
- WordArt lucreaza numai cu fonturi TrueType.
2.4.2. Formatarea paragrafelor, Fig.
Marcajele de paragraf sunt caractere de control in general invizibile pentru utilizator.
Daca stergeti un marcaj de paragraf stergeti toate informatiile de aranjare in pagina a
paragrafului respectiv.
Pentru un paragraf puteti modifica urmatoarele caracteristici: alinierea si indentarea
textului, pozitiile tabulatorilor, dimensiunea spatiului dintre linii si paragrafe, numerotarile.
Pentru a afisa marcajele de paragraf pe ecran puteti sa faceti clic pe butonul Show/Hide de
pe bara de instrumente Standard sau sa parcurgeti urmatoarele etape:
- Selectati Tools ^ Options.
- Executati clic pe eticheta View.
- In zona Formatting marks alegeti Paragraph marks.
- Alegeti OK.
1 Alinierea paragrafelor
Unul dintre modurile in care puteti schimba aranjarea in pagina a paragrafelor este
modificarea alinierii. Word e predefinit sa alinieze textul in raport cu marginea stanga,
punand la dispozitia utilizatorilor patru tipuri de aliniere.
Fig. Formatarea paragrafelor

408
Pentru a alinia un paragraf parcurgeti urmatoarele etape:

- Pozitionati punctul de inserare acolo unde doriti sa inceapa paragraful sau in cadrul
Page
paragrafului curent
- Selectati Format ^ Paragraph. Va aparea caseta de dialog Paragraph. Din Alignment

se poate opta pentru una din cele patru forme de aliniere a paragrafelor.
Pentru indentarea unui text puteti folosi butoanele de pe bara de instrumente Formatting
2 Indentarea textului
In Word puteti indenta paragrafe, adica puteti schimba pozitia paragrafelor in pagina fata
de marginile din stanga si din dreapta.
- Selectati Format ^ Paragraph. Din Indentation Word furnizeaza trei optiuni privind
indentarile.
Pentru indentarea unui text puteti folosi, de asemenea, butoanele de pe bara de
instrumente Formatting.
3 Stabilirea si eliminarea tabulatorilor
Tabulatorii sunt folositi pentru alinierea pe verticala a textului. Ei sunt automat fixati la
intervale de 0,5 inch (sau 1,27 cm) de la marginea stanga. Este suficient sa apasati tasta
TAB pentru a muta punctul de inserare la urmatorul tabulator din paragraful curent.
Prin folosirea riglei orizontala putem stabili un tabulator intr-o anumita pozitie sau putem
schimba modul in care liniile textului se aliniaza la un tabulator.
Pentru stabilirea tabulatorilor cu ajutorul riglei procedati astfel:
- Selectati paragrafele in care vreti sa stabiliti sau sa modificati tabulatorii.
- Pentru a stabili sau modifica alinierea tabulatorului executati clic pe butonul
Aliniere tabulatori aflat in capatul din stanga al riglei orizontale pana cand alinierea
tabulatorului este asa cum doriti.
- Pe rigla executati clic unde vreti sa puneti un tabulator.
Word permite patru tipuri de tabulatori:
- Tabulatori pentru aliniere la stanga. Textul introdus se va alinia la stanga fata de
pozitia tabulatorului.
- Tabulatori pentru aliniere centrata. Textul introdus va fi centrat fata de pozitia
tabulatorului.
- Tabulatori pentru aliniere la dreapta. Textul introdus se va alinia la dreapta fata de
pozitia tabulatorului.
- Tabulatori zecimali. Se recomanda pentru alinierea coloanelor de cifre fata de
punctul zecimal. Caracterele introduse vor fi aliniate
la dreapta fata de pozitia tabulatorului pana la introducerea punctului zecimal,
dupa care ele vor fi aliniate la stanga.
409
Pentru a stabili marimi precise pentru tabulatori folositi:

- Format ^ Tabs, sau
Page
- Format ^ Paragraph ^ Tabs Pentru a elimina sau a muta

un tabulator:
- Selectati paragrafele in care vreti sa stergeti sau sa mutati un tabulator.

- Executati una din operatiile urmatoare:
- Pentru a elimina un tabulator glisati marcatorul in afara riglei.
- Pentru a muta un tabulator glisati marcatorul la dreapta sau la stanga pe rigla.
4 Stabilirea spatierii randurilor si paragrafelor intr-un text
In Word puteti controla distanta dintre randuri si paragrafe modificand spatierea
randurilor. Word foloseste implicit o singura linie de spatiere intre liniile textului.
Pentru a stabili spatierea randurilor in cadrul unui paragraf parcurgeti urmatoarele etape:
- Pozitionati punctul de inserare in locul in care doriti sa inceapa paragraful sau in
cadrul paragrafului existent pe care doriti sa-l modificati.
- Alegeti Format ^ Paragraph.
- Executati clic pe sageata de derulare plasata la dreapta casetei de text Line Spacing
pentru a afisa lista de optiuni pentru spatierea randurilor.
Stabilirea spatierii paragrafelor
In loc sa apasati ENTER pentru a adauga linii libere inainte sau dupa un paragraf folosii
comanda Paragraf.
Pentru a stabili spatierea paragrafelor procedati astfel:
- Pozitionati punctul de inserare in locul in care doriti sa inceapa paragraful sau in
cadrul paragrafului pe care doriti sa-l modificati.
- Alegeti: Format ^ Paragraph. In caseta de text:
- Before ^ introduceti dimensiunea spatiului care trebuie lasat inaintea unui
paragraf.
- After ^ introduceti dimensiunea spatiului care trebuie lasat dupa un paragraf.
- Alegeti OK.
2.4.3. Adaugarea de chenare si hasuri
Puteti conferi paragrafelor o nota originala adaugandu-le chenare si hasuri. Puteti adauga
borduri si umbre unui text obisnuit, precum si paragrafelor din celulele tabelelor si din
cadre. Bordura este un chenar care delimiteaza paragraful. Ea este caracterizata de tip, stil
si culoarea liniei, de distanta la care va fi trasata fata de text. Fundalul este hartia pe care
se va scrie textul; in mod prestabilit acesta este alb. Chenarele pot fi desenate din linii de
stiluri, grosimi si culori diferite si pot fi insotite de umbre.
Hasurile sunt stabilite de modelul de umplere sau de procentul de culoare pe care il alegeti.
Daca doriti sa atasati chenare simple si hasuri unui paragraf puteti utiliza:
410
- Cale: View ^ Toolbars ^ Tables and Borders.

Page
- Cale : Format ^ Borders and Shadind, Fig.

Fig. Borduri si umbre
2.4.4. Crearea listelor

Atunci cand un grup de paragrafe dintr-un document este folosit pentru o enumerare,
paragrafele vor fi formatate sub forma de liste. Acest mod de a le pune in evidenta va
facilita citirea si intelegerea lor. Word permite crearea urmatoarelor tipuri de liste:
- Liste marcate. Paragrafele sunt evidentiate prin inserarea la inceputul lor a unor
caractere speciale (asterisc, romb, punct, sageata etc.).
- Liste numerotate. Paragrafele sunt evidentiate prin inserarea la inceputul lor a unor
numere. Numerotarea paragrafelor se face in ordinea in care sunt scrise in
document.
- Liste multinivel. Paragrafele sunt evidentiate prin caractere speciale sau numere.
Intre paragrafe se stabilesc diferente prin indentarea lor spre dreapta, fiecare pozitie de
indentare reprezentand un nivel din lista. Puteti stabili formatul unei liste astfel
- Format ^ Bullets and Numbering
Pentru a adauga sau a elimina marcatori sau numere in/dintr-o lista:
- Selectati elementele la care doriti sa adaugati sau din care doriti sa eliminati
marcatori sau numere (cand selectati o lista cu marcatori sau numerotata nu puteti
selecta marcatorii sau numerele).
- Pe bara de instrumente Formatare executati una din operatiile urmatoare:
- pentru a adauga sau elimina marcatori executati clic pe butonul Bullets.
- pentru a adauga sau a elimina numere executati clic pe butonul Numbering.
1 Crearea lista multinivel
Puteti crea mai multe tipuri de documente, cum ar fi planuri sau documente legale sau
411
tehnice care contin liste cu mai mult de un nivel. In Word, listele multinivel pot avea pana
la noua nivele si pot avea marcatori sau numere pe orice nivel.
Page
Pentru a crea o lista multinivel:

- Format ^ Bullets and Numbering.
- Selectati Outline Numbered si apoi formatul listei pe care o doriti. Word dispune de
sapte formate multinivel predefinite, Fig.3.10.
- Selectati OK si tastati lista.
- Pentru a reordona elementele selectate, folositi butonul Increase Indent de pe bara
de instrumente Formatare.
Fig. Creare lista multinivel
2 Sortare liste.
Puteti aranja rapid un text sortandu-l alfabetic, numeric sau dupa data. Puteti, de
asemenea, sorta paragrafe, liste create cu caractere tab sau virgule sau linii in tabele.
Operatia de sortare poate sa actioneze asupra intregului document activ sau numai asupra
unei zone selectate din document.
Pentru a sorta o lisa:
- Selectati textul pe care doriti sa-l sortati.
- Cale: Table ^ Sort, Fig.3.11.
Puteti sorta dupa trei criterii simultan. De asemenea, puteti sorta o lista inainte sau dupa
adaugarea de numere la ea. Word renumeroteaza automat lista dupa ce ea este sortata.
Word sorteaza listele alfanumeric, in ordine ascendenta, conform urmatoarelor reguli:
- Elementele care incep cu semne de punctuatie sau simboluri (cum ar fi !, %) sunt
primele listate.
- Urmeaza elementele care incep cu numere si la sfarsit acelea ce incep cu litere.
- Majusculele precede literele mici (A precede a etc.).
- Daca elementele incep cu acelasi caracter, Word evalueaza urmatoarele caractere
pentru a stabili ordinea aparitiei elementelor.
Daca un camp intreg coincide pentru doua elemente, Word evalueaza campurile
412
urmatoare specificate in optiunile Sort by/Then by din cutia de dialog Sort.

Page
Fig. Sortarea
2.4 5 Formatarea paginii
Parametrii ce caracterizeaza formatarea documentului la nivel de pagina sunt:
- dimensiunea paginii fizice (reprezinta intreaga suprafata de hartie).
- marginile paginii (dimensiunea paginii fizice si marginile paginii determina
dimensiunea paginii utile - suprafata de hartie pe care se va scrie textul
documentului).
- orientarea paginii la tiparire;
- alinierea verticala a textului in cadrul paginii;
- antete si subsoluri.
1 Dimensiunile sau orientarea paginii
- Selectati textul care doriti sa aiba o anumita dimensiune a hartiei si orientare a
paginii sau pozitionati punctul de inserare in sectiunea pe care doriti sa o schimbati.
- Cale: File ^ Page Setup.
- In caseta de dialog Page Setup executati clic pe eticheta Paper pentru a afisa
dimensiunile paginii si optiunile de orientare.
- In caseta de dialog Margins in zona Orientation alegeti sau Portrait (pe verticala)
sau Landscape (pe orizontala).
2 Stabilirea marginilor
Marginile determina distanta dintre text si muchia hartiei spre interiorul ei. Fiecare pagina
dintr-un document Word are patru margini: Sus, Jos, Stanga si Dreapta. In mod normal,
Word imprima textul si ilustratia intre margini, in timp ce antetele, subsolurile de pagina si
numerele de pagina sunt imprimate pe margini.
3 Crearea antetelor si subsolurilor de pagina
In Word puteti plasa un antet sau un subsol pe fiecare pagina a documentului. In cadrul
413
antetului si subsolului puteti introduce si aranja in pagina text si elemente grafice.

Antetele si subsolurile sunt utile pentru plasarea unor informatii cum ar fi numere de
Page
pagina, date calendaristice, numele autorului intr-o pozitie evidentiata in document etc.
Puteti crea antete si subsoluri care sa apara pe fiecare pagina sau puteti alterna paginile:
un antet si un subsol pe paginile impare si un alt antet si alt subsol pe paginile pare.
Pentru a crea un antet sau un subsol parcurgeti urmatoarele etape:
- Cale: View ^ Header and Footer. Word afiseaza pe ecran zona de antet, inconjurata
de o linie intrerupta si bara cu instrumente Header and Footer.
- Tastati textul care doriti sa apara in antet. Utilizati pozitiile fixe pentru a alinia
textul.
- Pentru a desavarsi antetul puteti executa clic pe butoanele barei cu instrumente
Header and Footer,
- Introduceti si aranjati textul din subsol utilizand aceleasi metode ca si pentru antet.
- Selectati Close pentru a reveni in modul de vizualizare a documentului.
4 Numerotarea paginilor
Word inregistreaza automat numarul de pagini dintr-un document. Pe linia de stare puteti
vedea numarul paginii curente. Totusi, pentru a tipari numerele paginilor, trebuie sa le
inserati in document. Puteti plasa numerele de pagina in partea de sus sau de jos a paginii
si le puteti alinia la dreapta, la stanga sau centrat.
Exista doua moduri de a adauga numere de pagina documentului:
- Cale: Insert ^ Page Numbers, Fig.
- Cale: View - Header and Footer si executati clic pe butonul Insert Numbers
414
Page
Fig. Numerotarea paginilor
5 Impartirea unei pagini in coloane

Unele documente arata mai bine si sunt mai usor de citit atunci cand sunt impartite in
coloane. Aranjarea in pagina a unui prospect sau a unei brosuri, de exemplu, include, de
obicei, doua sau mai multe coloane. Cateodata puteti incadra un text in mai putine pagini,
daca il „aranjati" in coloane.
1) Crearea de doua, trei sau patru coloane de aceeasi latime
- Pozitionati punctul de inserare in cadrul sectiunii pe care doriti sa impartiti in
coloane.
- Executati clic pe butonul Columns de pe bara cu instrumente Standard. O caseta cu
patru coloane de text apare sub bara cu instrumente de lucru.
- Trageti mouse-ul peste coloanele de text pentru a pune in evidenta numarul de
coloane pe care doriti sa le creati.
2) Crearea coloanelor de latimi inegale
Pentru a crea pana la 13 coloane de latimi egale sau inegale parcurgeti urmatoarele etape:
- Pozitionati punctul de inserare in cadrul sectiunii pe care doriti s-o impartiti.
- Cale: Format ^ Columns, Fig.3.13.
- In zona Preset alegeti unul dintre formatele de coloana.
Pentru a modifica dimensiunile acestor coloane efectuati una dintre urmatoarele actiuni.
415
Page
Fig. Formatarea coloanelor Fig. Intrerupere pagina

3) Pentru a insera o intrerupere de coloana procedati astfel:

- Pozitionati punctul de inserare acolo unde doriti sa se termine coloana.
- Cale : Insert — Break, Fig.3.14.
- In caseta de dialog Tipuri de intrerupere selectati Column break.
- Selectati OK. Word deplaseaza la inceputul coloanei urmatoare textul situat dupa
punctul de inserare.
6 Introducerea notelor de subsol si finale, Fig. 15 Notele de subsol si de final sunt
doua seturi separate pe care le puteti folosi in explicarea textului dintr-un document.
Notele de subsol apar in mod normal in partea inferioara a paginii iar notele de final la
incheierea documentului, dar puteti schimba amplasarea pentru oricare dintre tipurile de
note.
Pentru a insera note de subsol si de final procedati astfel:
- Cale: Insert — Reference — Footnote — se deschide caseta de dialog Footnote and
Endnote
- In caseta de dialog Footnote and Endnote se complecteaza una din cutiile Location
sau Format
- Alegeti butonul OK. Word insereaza marcajul de referinta al notei iar punctul de
inserare se muta in panoul notei.
- Introduceti textul notei si apoi executati una din operatiile urmatoare:
- daca sunteti in vizualizarea normala alegeti butonul Close pentru a va reintoarce
in document;
- daca sunteti in vizualizarea paginata folositi tastele de deplasare Page Up/Page
Down sau bara de defilare verticala pentru a va reintoarce in locatia dorita din
document.
Puteti vizualiza sau edita notele existente in vizualizarea normala sau paginata. In
vizualizarea normala textul notei apare intr-un panou separat pe cand in vizualizarea
paginata textul notei apare asa cum va fi pe pagina imprimata.
416
Page
Fig. Note de subsol / finale

2.5 Cautare si inlocuire. Automatizarea scrierii

Intr-un document puteti sa cautati texte, imagini, formatari, campuri, note de
subsol, note de sfarsit sau marcaje de adnotari. De asemenea, puteti sa cautati si caractere
speciale cum sunt marcajele de paragraf, caracterele tabulator, intreruperile de pagina,
intreruperile de coloana, de sectiune etc. Operatia de cautare se poate executa in tot
documentul activ sau numai in zona selectata.
2.5.1 Cautarea, inlocuirea si stabilirea formatelor de text
1. Pentru a gasi text si tipuri de format:
- Cale: Edit ^ Find.
- Pentru a abandona o cautare in executie sau pentru a inchide cutia de dialog,
alegeti butonul Cancel sau apasati ESC
2. Pentru a inlocui text si tipuri de format procedati astfel:
- Cale: Edit ^ Replace.
- Pentru a abandona o cautare in executie sau pentru a inchide cutia de dialog,
alegeti butonul Cancel sau apasati ESC.
3. Pentru a gasi si inlocui ilustratii, campuri, adnotari si alte caractere speciale:
- Cale: Edit ^ Replace, Fig. .
- Pozitionati punctul de inserare in cutia Find si apoi alegeti butonul Special.
- Selectati caracterul special sau elementul pe care doriti sa-l gasiti. Daca este
necesar tastati si textul aditional pe care vrei sa-l cautati.
- Pozitionati punctul de inserare in cutia Replace with si apoi alegeti butonul Special.
- Selectati caracterul special sau elementul pe care doriti sa-l gasiti. Daca este
necesar tastati si textul aditional pe care vreti sa-l cautati.
- Selectati oricare dintre optiunile pe care doriti sa le folositi pentru a controla
cautarea.
- Alegeti butonul Find Next.
417
Fig. cautare /inlocuire

Page
4. Refolosirea textului si a ilustratiilor

Pentru o inserare rapida se folosesc AutoCorectie si AutoText (de exemplu numele si sigla
unei companii, texte cu tipuri neobisnuite de formate, o formula de incheiere a unei
scrisori, formule chimice sau termeni medicali, cuvinte pe care le scriem deseori gresit
etc.).
Cu AutoCorectie Word insereaza automat intrarile pe masura ce tastati. De exemplu,
puteti crea abrevieri pentru cuvinte sau fraze dificil de tastat. Daca nu doriti inserarea
automata atunci folositi AutoText. Puteti, de asemenea, corecta automat cuvintele scrise
gresit si erorile de punctuatie. De exemplu puteti inlocui automat si cu si sau doua cratime
(-- ) cu linie de dialog (—).
a) AutoCorectie
Pentru a crea o intrare AutoCorectie procedati astfel:
- Cale: Tools — AutoCorect Options..
- In cutia Replace tastati un nume pentru intrarea AutoCorect - un nume de intrare
poate avea maxim 31 de caractere si nu trebuie sa contina spatii.
- In cutia With tastati textul ce va inlocui automat textul din cutia Replace
- Alegeti butonul Add si apoi OK.
b) AutoText.
Instrumentul de editare AutoText poate fi folosit pentru a construi documente standard,
cum ar fi memorii, contracte ce folosesc des anumite clisee stereotip. Intrarile AutoText
pot fi adrese frecvent utilizate, motto-ul si sigla unei companii, formule de incheiere
scrisori etc.
1. Pentru a crea o intrare AutoText procedati astfel:
- Selectati textul sau desenul pe care doriti sa-l memorati ca intrare AutoText.
- Cale: Insert -Auto Text -Auto Text
- In cutia Enter Auto Text entries here tastati numele intrarii.
- Clic pe Add.
2. Pentru a insera o intrare AutoText procedati astfel:
- Cale: Insert - Auto Text. Cautati in lista afisata intrarea si executati clic pe ea.
3. Pentru a sterge o intrare AutoText procedati astfel:
- Cale: Insert - Auto Text. Cautati in lista afisata intrarea si apasati pe Delete.
2.5.2.Verificarea ortografica si gramaticala
Instrumentele de verificare ortografica si gramaticala se folosesc pentru a imbunatati
scrisul si usurinta de citire a textului. Ele pot:
418
- sa identifice si sa corecteze erorile de ortografie;

- sa corecteze automat erorile de tastare si ortografie pe care le specifici;
Page
- sa localizeze posibilele erori gramaticale sau stilistice, sugerand imbunatatiri;

- sa caute sinonime, antonime si cuvinte inrudite;

- sa faca automat despartirea in silabe a textului la capat de rand;
- sa verifice textul in alte limbi;
- sa afiseze statistici referitoare la document cum ar fi contor de cuvinte sau
paragrafe.
Cand functiile de verificare ortografica si gramaticala sunt activate acestea actioneaza in
fundal in timp ce tastati textul si subliniaza expresiile suspecte ortografic cu o linie rosie,
respectiv verde daca exista un dezacord gramatical.
1. Verificarea gramaticala si corectarea ortografiei
Executati una din operatiile urmatoare:
- Pe bara de unelte Standard executati clic pe butonul Spelling and Grammar.
- Cale: Tools ^ Spelling and Grammar.
- Apasati tasta F7.
- Daca Word gaseste o propozitie chestionabila din punct de vedere gramatical sau
stilistic o va afisa, cerandu-va sa executati o operatie
2 Pentru a verifica un text scris in alta limba
- Selectati textul.
- Cale: Tools ^ Language ^ Set Language.
- Din Mark selected text as selectati limba in care este scris textul
- alegeti butonul OK.
3 Cautarea cuvintelor in lexicon
Aceasta facilitate se utilizeaza pentru a imbunatati precizia si varietatea scrisului, pentru a
gasi rapid sinonime pentru un cuvant sau fraza selectata sau chiar antonime si cuvinte
inrudite.
Pentru a cauta cuvinte in lexicon:
Selectati sau tastati cuvantul pentru care vreti sa gasiti un sinonim sau cuvant inrudit.
Cale: Tools ^ Language ^ Thesaurus, sau apasati Shift +F7, Fig.
419
Page
Fig. Cautarea cuvintelor in lexicon

2.6. Utilizarea reprezentarilor grafice
Word accepta cele mai cunoscute formate de fisiere grafic in uz astazi si are o
colectie mare de grafica gata pregatita. Se pot importa fisiere grafice proprii de
la aproape orice fel de sursa, incluzand majoritatea scanerelor si a camerelor
digitale.
Se poate crea chiar grafica utilizand instrumentele de desenare din Word,
oferind posibilitatea de a crea imagini grafice similar pachetelor de programe specializate.
Puteti utiliza bara de instrumente atat pentru a crea forme, obiecte si desene cat si pentru
a integra text si desene in acelasi document.
Obiective
Veti invata sa efectuati urmatoarele operatii:
- Sa adaugati imagini.
- Sa utilizati bara de instrumente pentru desenare.
- Sa creati obiecte. Sa selectati obiecte. Sa pozitionati obiecte. Sa modificati si sa
imbunatatiti aspectul unor obiecte.
- Sa creati diagrame: grafice si nomograme.
- Sa selectati un tip de diagrama. Sa modificati o diagrama. Sa imbunatatiti aspectul
unei diagrame
2.6.1 Adaugarea de imagini
Documentelor Word li se pot adauga imagini avand o multitudine de formate de fisier.
Odata ce o reprezentare grafica a fost inserata, ea poate fi pozitionata oriunde in pagina,
este posibila marirea, micsorarea sau trunchierea si i se pot aplica o mare varietate de
procedee de editare grafica.
420
Pentru a adauga o imagine intr-un document:

- Cale: Insert — Picture
Page
Importarea de ilustratie mareste dimensiunea fisierului Word deoarece ilustratia este

stocata in document. Dimensiunea fisierului se poate reduce prin crearea unei legaturi
intre acesta si fisierul imagine (se marcheaza cutia de selectare Insert — Insert and Link).
2.6.2. Crearea unui desen
In Word creati desene utilizand butoanele de pe bara cu instrumente de desen Desenare
pentru a desena obiecte. Obiectul este o imagine, forma sau text creat ca parte a unui
desen.
Pentru a afisa bara cu instrumente de desen procedati astfel:
- Cale : View — Toolbars — Drawing, sau apasati pe butonul Desenare de pe bara de
unelte Standard In ambele cazuri bara cu instrumente de desen apare la baza
ecranului, deasupra liniei de stare.
A) Selectarea obiectelor
Pentru a prelucra sau a manevra obiectele dintr-un desen, trebuie mai intai sa selectati
acele obiecte.
1. ) Selectarea mai multor obiecte
Pentru a selecta mai multe obiecte apasati si mentineti apasata tasta SHIFT in timp ce
indicati si efectuati clic pe fiecare obiect. Similar se poate selecta o zona a desenului ce
contine unul sau mai multe obiecte.
2. ) Pentru a selecta o zona cu obiecte procedati astfel:
- Executati clic pe butonul Select Objects de pe bara cu instrumente de desen.
2 Desenarea liniilor
Cu ajutorul butoanelor de pe bara cu instrumente de desen puteti crea doua tipuri diferite
de linii:
- linii drepte, arce, linii frante, curbe.
a) Pentru a desena linii drepte, procedati astfel:
- Executati clic pe butonul Line de pe bara cu instrumente de desen.
b) Pentru a desena linii curbe procedati astfel:
- Executati clic pe butonul Auto Shapes
3 Desenarea dreptunghiurilor:
Pentru a crea un obiect rectangular, urmati pasii:
- Executati clic pe butonul Rectangle de pe bara cu instrumente de desen.
4 Desenarea cercurilor si elipselor
421
Pentru a crea un obiect rotund parcurgeti pasii:

- Executati clic pe butonul Oval de pe bara cu instrumente de desen.
Page
5 Desenarea poligoanelor si a figurilor de forma neregulata

Pentru a desena o figura de forma neregulata sau un poligon procedati astfel:
- Executati clic pe butonul AutoShapes de pe bara cu instrumente de

desen, sau
- Insert — Picture — AutoShapes
6 Includerea unui text intr-un desen
Se poate incorpora text intr-un desen creand astfel o caseta de text sau adaugand
explicatii. Fiecare caseta de text sau explicatii poate contine mai multe paragrafe de text.
Pentru a adauga o caseta de text la un desen procedati astfel:
- Executati clic pe butonul Text Box din bara cu instrumente de desen.
7 Crearea unei explicatii
Puteti folosi comanda Callouts a butonului Forme automate de pe bara de unelte de
desenare pentru a crea rapid si usor explicatii intr-o ilustratie.
B) Gruparea obiectelor
Puteti grupa mai multe obiecte astfel incat ele sa fie manevrate ca unul singur. Orice
actiune pe care o efectuati asupra unui obiect din grup este aplicata tuturor obiectelor din
grup.
Pentru a grupa obiecte procedati astfel:
- Selectati obiectele pe care doriti sa le grupati.
- Executati clic pe butonul Draw — Group de pe bara cu instrumente de desen. Un
singur set de puncte de control apare in jurul obiectelor grupate.
Pentru a degrupa/regrupa obiectele procedati astfel:
- Selectati grupul de obiecte.
- Executati clic pe butonul Draw - Ungroup de pe bara cu instrumente de desen, sau
- meniul de comenzi rapide asociat grupului: executati clic dreapta si alegeti
comanda Group.
1 Stratificarea obiectelor
a) Pentru a plasa un obiect in fata altui obiect in acelasi strat procedasi astfel:
- Selectati obiectul pe care doriti sa-l plasati in fasa altor obiecte.
- Clic pe Draw — Order — Bring to Front
422
b) Pentru a plasa un obiect in spatele altui obiect urmati pasii:

- Selectati obiectul pe care doriti sa-l plasasi in spatele altor obiecte.
Page
- Clic pe Draw — Order — Send to Back

B) Copierea si stergerea obiectelor

Pentru a copia un obiect procedati astfel:
- Selectati obiectul.
- Apasati si mentineti apasata tasta CTRL.
- Trageti obiectul in noua pozitie. Obiectul original va ramane pe loc in noua pozitie.
Va aparea o copie a obiectului.
Pentru a sterge un obiect procedati astfel:
- Selectati obiectul.
- Apasati tasta Delete.
C) Prelucrarea si imbunatatirea aspectului desenelor 1 Schimbarea dimensiunilor
obiectelor
- Selectati obiectul. Clic dreapta.
- Selectati Format AutoShape — Size. Introduceti valorile exacte pentru inaltime si
latime.
- Selectati OK.
2 Schimbarea stilului si a culorii pentru linii
Pentru a selecta optiuni suplimentare legate de stilul si de culoarea liniei procedasi astfel:
- Clic dreapta si selectati Format AutoShape — Colors and Lines. In aceasta zona
alegeti optiunile de stil, culoare si grosime a liniei pentru conturarea si desenarea
obiectelor.
- Obiectele din zona Arrows sunt folosite pentru a stabili caracteristicile varfului
sagetii care poate fi atasata la unul sau la ambele capete ale liniei. Sunt disponibile
numai pentru linie, casete explicative si forme libere.
- Selectati OK.
3 Umplerea interiorului obiectelor cu culori
In Word se poate umple interiorul obiectelor cu culori. Pentru a selecta rapid o culoare de
umplere procedati astfel:
- Executasi clic pe butonul Fill Color de pe bara cu instrumente de desen.
- Selectati culoarea de umplere.
4 Efecte de umbra
Unui obiect grafic i se pot aplica efecte de umbre cu ajutorul butonului Shadow Style si
efecte tridimensionale , butonul 3-D Style.
423
2.6.3. Crearea diagramelor

Page
Diagramele sunt reprezentari grafice ale informatiilor numerice. In trecut,

diagramele erau numite „grafice". Acum, termenul desemneaza orice imagine,
inclusiv un grafic. Diagramele sintetizeaza datele dintr-un anumit domeniu intr-o
singura imagine.
Word este insotit de o aplicatie incorporata pentru crearea graficelor, numita Microsoft
Graph integrata in pachetul Microsoft Office. Se poate utiliza aceasta aplicatie pornind de
la date existente sau puteti introduce noi date. Puteti modifica graficele, le puteti
imbunatati aspectul, puteti copia si lipi grafice in alte aplicatii.
Exista trei modalitati pentru a se crea diagrame (grafice):
- Crearea directa a unei diagrame se realizeaza prin inserarea unei diagrame

Microsoft Graph direct in document si apoi prin introducerea de date pentru
diagrame utilizand foaia de date incorporata. Odata ce o diagrama a fost creata, i se
poate modifica usor tipul si i se pot edita datele.
- Crearea unei diagrame dintr-un tabel Word se realizeaza atunci cand intr-un tabel
exista informatie care se doreste sa fie afisata sub forma unei diagrame. Datelor
dintr-un tabel Word li se face cu usurinta conversia intr-o diagrama, evidentiind
datele din tabel si inserand o imagine Microsoft Graph. Va aparea o noua diagrama
bazata pe datele selectate.
- Crearea unei diagrame utilizand date importate se face dintr-un alt program (de
exemplu Excel). Este posibil, de asemenea, sa se copieze o foaie de lucru Excel care
sa fie lipita apoi intr-un document Word.
1 Pentru construirea unei diagrame se folosesc urmatoarele entitati:
- Seria de valori (Data series) este un grup de valori care vor fi folosite pentru
reprezentarea dupa o axa. O serie de valori poate fi luata dintr-un rand sau dintr-o
coloana a unui tabel sau a unei foi de calcul. In unele diagrame se pot face
comparatii intre mai multe serii de valori. In functie de tipul diagramei pentru
reprezentarea valorilor dintr-o serie se pot folosi dreptunghiuri, arce de cerc,
puncte etc.
- Axele x si y (Axes) sunt luate ca puncte de referinta pentru reprezentarea diagramei
sau a graficului. Ele corespund axelor de coordonate pentru abscisa Ox si respectiv
Oy. Daca diagrama este tridimensionala va exista si axa z. Axele sunt formatate
conform valorilor din serii dar dvs. puteti stabili si alte valori pentru minimul si
maximul de pe axe si intervalul dintre marcaje. In general, pe axa Ox se reprezinta
categoriile de date iar pe axa Oy valorile datelor. Exceptie fac diagramele de tip
424
circular care nu au axe, cele de tip bare care inverseaza axele si de tip puncte care
folosesc ambele axe pentru reprezentarea valorilor.
Page
- Etichetele axelor (Axes title) sunt nume care se ataseaza axelor. Ele se folosesc
pentru a identifica seriile de valori ce se reprezinta pe o axa.
- Marcajele de pe axa (Tick-mark) sunt linii mici care intersecteaza axa ca diviziunile unei
rigle si care sunt folosite pentru a pune in evidenta modul de impartire a axei.
- Etichetele de marcaje de pe axa (Tick-mark labels) sunt nume sau valori atasate
marcajelor de pe axa pentru a arata corespondenta dintre reprezentare si datele din
seriile de date corespunzatoare axei.
- Marcajele de date (Data marker) sunt reprezentarile in diagrama ale datelor din seria
de date (puncte, linii, dreptunghiuri etc.).
- Etichetele datei (Data labels) sunt valori ce se ataseaza elementelor cu care este
construita diagrama (bare, felii, puncte) pentru a sti exact ce valoare reprezinta.
- Legenda este plasata in afara zonei graficului si este folosita pentru identificarea
partilor diagramei, explicand ce reprezinta marcajele de date. Ea arata corespondenta
dintre culoarea sau modelul de umplere si numele datei, ajutandu-l pe cel care citeste
diagrama sa identifice informatia.
- Titlu (Chart title) este afisat de obicei in partea superioara a diagramei si este numele
care se da diagramei. El poate fi formatat si incadrat in chenar.
- Caroiajul (Gridlines) este o retea de linii trasate pe verticala si/sau orizontala care
imparte suprafata de reprezentare a graficului in mai multe zone pentru a-l ajuta pe cel
care citeste diagrama sa identifice mai usor plaja de valori la care apartine o
reprezentare (bara, coloana) din diagrama.
- Linia de tendinte (Trendlines) este o reprezentare grafica a tendintei de evolutie a
datelor. Ea este o linie desenata peste obiectele folosite ca reprezentari in grafic, ce
calculeaza dupa un algoritm ales de utilizator fluctuatia datelor. Nu poate fi folosita la
diagramele tridimensionale si nici in diagramele de tip circular.
- Barele de erori (Error Bars) sunt bar

Manual Tehnician in Constructii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Tehnician in Constructii PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHNICIAN IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

FUNDATIA PENTRU FORMARE PROFESIONALA SI INVATAMANT PREUNIVERSITAR - VIITOR

9.1 Pardoseli din lemn 43

1.8. Tipuri de linii 108

1.19 Perspectiva planului si a figurilor plane 195

CAPITOL IV - ECONOMIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII 261

6.3.4. Estimarea cheltuielilor de santier, a cheltuielilor generale ale

10.2 Functiile sistemului de operare 384

CAPITOL I - CALITATEA IN CONSTRUCTII 553

3.4 Decofrare 582

III. Conducerea echipei 714

2.4.4. Crearea listelor 411

4.3 Cautare in Web 477

In zilele noastre, activitatea de constructii poarta in mod evident amprenta progresului

Continutul prezentei material urmareste pregatirea profesionala in calificarea de Tehnician

asigurarea verificarii permanente a respectarii tehnologiilor de lucru si a conditiilor de

Tehnicienii constructori efectueaza pe teren si in laboratoare incercari asupra solurilor si

STRUCTURA SI CONTINUTUL MANUALULUI

MODULUL I: Notiuni de baza in tehnologia lucrarilor de constructii

CAPITOL I - ELEMENTE GENERALE DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

- executarea acoperisurilor: definire, rol, clasificare, alcatuire, principii si tehnologii de

CAPITOL II - MATERIALE FOLOSITE PENTRU EXECUTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII

CAPITOL III - LUCRARI PENTRU ELEMENTE DE INCHIDERE SI COMPARTIMENTARE

CAPITOL IV - INTOCMIREA FISELOR TEHNOLOGICE PENTRU LUCRARILE DE CONSTRUCTII

CAPITOL V - PLANURI DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

MODULUL II: Elemente de proiectare in constructii si lucrari publice

CAPITOL I - MASURATORI IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

CAPITOLUL II - RELEVAREA CONSTRUCTIILOR

CAPITOL III - ELEMETE DE PROIECTARE IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

CAPITOL IV - ECONOMIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII

MODUL III - UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

CAPITOL I - UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

CAPITOL II - MANAGEMENTUL PROIECTELOR. METODA DE ANALIZA A DRUMULUI CRITIC

CAPITOL III - CAD (PROIECTARE ASISTATA DE CALCULATOR)

MODULUL IV: Coordonarea si organizarea executarii lucrarilor de constructii si instalati

CAPITOL I - CALITATEA IN CONSTRUCTII

- stabilirea masurilor pentru aplicarea unui model de management al calitatii la nivel de

CAPITOL II - LEGISLATIA CARE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA IN CONSTRUCTII

CAPITOL III - MANAGEMENTUL MUNCII IN ECHIPA

CAPITOL IV - IGIENA SI SECURITATEA MUNCII IN CONSTRUCTII

NOTIUNI DE BAZA IN TEHNOLOGIA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII

9. Pardoseli (gresie, parchet, mocheta) 42

9.1 Pardoseli din lemn 43

9.3 Pardoseli din piatra artificiala 44

1.7. Indicatorul 105

1.8. Tipuri de linii 108

1.10. Scari 110

Notiuni de baza in tehnologia lucrarilor de constructii, este modulul de baza in care se

Din punctul de vedere al clasificarii constructiile se impart in 2 categorii mari:

1. CLADIRILE – sunt acele constructii care adapostesc o activitate omeneasca, in functie

• Cladiri industriale, care adapostesc o activitate omeneasca de producere sau

• Cladiri agro–zootehnice, care adapostesc productii animale sau vegetale, depozitare

CONSTRUCTII INGINERESTI – sunt constructii cu caracter special, cum ar fi:

Baraj hidrocentrala - Rusca

Alimentari cu apa - Statie de tratarea apei

a) Din punct de vedere functional si al destinatiei, constructiile de impart in doua

Tabelul 5.1. Clasele de importanta a constructiilor

Clasele de importanta ale constructiilor se stabilesc de catre proiectanti - arhitecti si se

Toate constructiile de tip cladire sunt realizate din 3 categorii de elemente:

1) Elemente structurale, portante, de rezistenta.

3) Elemente de echipare tehnica.

Elemente componente ale constructiilor: