Sunteți pe pagina 1din 26

Ce este glicemia?

 Glucoza este principalul “carburant” al organismului. Ea este


stocată, ca rezervă, sub formă de glicogen, în muşchi dar şi
în ficat.
Glicemia reprezintă procentul de glucoză din sânge. Pe
nemâncate, are de obicei valoarea de un gram de glucoza la
litrul de sânge.
Când se absoarbe – tot pe nemâncate – o glucidă (pâine,
miere, făinoase, cereale, dulciuri etc.), se observă o variaţie a
procentului de glucoza din sânge, după cum urmează:
– într-un prim timp, glicemia creşte (mai mult sau mai puţin, în
funcţie de natura glucidei);
– într-un al doilea timp (după secretarea insulinei, de către
pancreas), glicemia scade, iar glucoza pătrunde, astfel, în
celule;
– într-un al treilea timp, glicemia revine la normal .
Zaharuri rapide
 În categoria zaharuri rapide, figurau zaharurile simple şi
zaharurile duble, ca: glucoza si zaharoza, care se
găsesc în zahărul rafinat (din trestie de zahar sau din
sfecla), miere şi fructe.
Denumirea de “zaharuri rapide” se baza pe credinţa
conform căreia – având în vedere simplitatea moleculei
de hidrat de carbon – asimilarea lor de către organism
se făcea rapid, la puţin timp după ingerare.
Zaharuri lente
 Se încadrau în categoria zaharurilor lente toate
glucidele a căror moleculă complexă trebuia să
facă obiectul unei transformări chimice în
zaharuri simple (glucoză) în cursul procesului de
digestie, aşa cum este, în special, cazul
amidonului din fainoase, care eliberează
glucoza în organisme, în mod lent şi progresiv.
Vârful glicemic
 Experimentele recente realizate de diverse centre de
cercetare, dovedesc ştiinţific că molecula de hidrat de
carbon nu condiţionează prin complexitate rapiditatea
cu care glucoza este eliberată şi asimilată de către
organism.
Se constata că vârful glicemic al tuturor glucidelor
(adică absorbţia lor maximă), luat în mod izolat, pe
nemâncate, survine în acelaşi interval de timp (după
circa o jumătate de oră de la ingerare).
Indicele glicemic
 Este mai adecvat să fie studiate glucidele în funcţie de creşterea
glicemiei pe care o induc, adică în funcţie de cantitatea de
glucoză produsă.

Este admis, prin urmare, de către toţi oamenii de ştiinţă că


apare necesitatea de a clasifica glucidele în funcţie de puterea
lor glicemică, definită prin conceptul de indice glicemic.
 Zilnic folosim diverse tipuri de zaharuri:
•Zaharuri simple (glucoza si fructoza din fructe si miere);
•Zaharuri complexe (cereale, faina, cartofi, legume uscate);
•Zaharuri duble (zahar alb, maltoza din bere, lactoza din
lapte);
Se dă arbitrar glucozei indicele 100
 Puterea glicemică a fiecărei glucide este definită prin
indicele glicemic .
 Indicele glicemic este cu atat mai ridicat, cu cât hiperglicemia
indusă de glucida testată este mai mare.
Trebuie remarcat faptul că prelucrarea industrială a
glucidelor măreşte indicele glicemic al acestora (corn-flakes
= 85;
 porumb = 70;
 fulgi de cartofi instant = 95;
 cartofi fierti = 70).
Se ştie, de asemenea, că nu numai cantitatea, ci şi calitatea
părţii fibroase a glucidei îi dă acesteia un indice mic sau mare
(pâine foarte albă – franzelă = 95;
 pâine albă – baghetă = 70;
 pâine integrală = 50; pâine graham = 35;
 orez alb = 70;
 orez neprelucrat = 50).
 INDICE GLICEMIC  INDICE GLICEMIC
RIDICAT SCAZUT
 Maltoza110  Fulgi de ovaz50
 Glucoza100  Cereale cu tarate50
 Paine foarte alba95  Orez complet50
 Fulgi de cartofi instant95  Paine de grau integrala50
 Miere, dulceata90  Paste din faina – cernuta45
 Corn flakes85  Paine de secara completa40
 Morcov85  Mazare verde40
 Zaharoza (zahar alb)75  Fasole alba40
 Paine alba70  Paine integrala35
 Orez alb70  Lactate35
 Cartofi70  Fructe proaspete35
 Porumb70  Linte30
 Sfecla70  Naut30
 Biscuiti70  Fasole uscata25
 Paste (faina alba)65  Ciocolata amaruie22
 Banane60  Fructoza20
 Stafide60  Arahide15
 Legume verzi< 15
Glucidele rele

 Acestea sunt glucidele a căror asimilare


provoacă o creştere mare a glucozei din
sânge (hiperglicemie).
Este cazul zaharului de masă, sub toate
formele sale (pur sau combinat cu alte
alimente, ca prăjiturile), dar este şi cazul
tuturor glucidelor rafinate industrial, ca faina
albă şi orezul alb, sau al alcoolului (în special
alcoolul distilat), precum şi al cartofului şi al
porumbului.
Glucidele bune

 Contrar celor prezentate mai sus, acestea sunt


glucidele a căror asimilare de către organism este
slabă şi provoacă, prin urmare, o creştere redusă a
glucozei din sânge.
Este cazul cerealelor brute (faina cu tărâţe), al
orezului integral şi al unor făinoase ca lintea şi bobul,
dar mai ales cazul majorităţii fructelor şi al tuturor
legumelor, pe care le includem şi în categoria fibrelor
alimentare (praz, napi, salate, fasole verde) şi care
conţin, toate, o cantitate redusă de glucide.
Fibrele celulozice
 Sunt substanţele conţinute în special de legume, leguminoase,
fructe şi cereale în stare brută.
Deşi ele nu au nici o valoare energetică a priori, fibrele
alimentare joacă un rol extrem de important în digestie, în
special datorită celulozei, ligninei, pectinei şi a mucilagiilor pe
care le conţin. Ele asigură un bun tranzit intestinal, iar absenţa
lor stă la originea majoritatii cazurilor de constipaţie. Alimentele
pe bază de fibre sunt în acelaşi timp foarte bogate în vitamine,
oligoelemente şi în săruri minerale, insuficienţa lor poate duce
la grave carenţe
In 1925, consumul de legume uscate (deosebit de bogate în fibre) era
de 7,3 kg anual, pe cap de locuitor,astăzi nu mai este decat de 1,3 kg.

 Pe de altă parte, fibrele au avantajul de a limita


efectele toxice ale anumitor substanţe chimice, cum
sunt aditivii alimentari şi coloranţii. După opinia unor
medici gastro-enterologi, anumite fibre ar avea
capacitatea de a proteja colonul împotriva a
numeroase riscuri şi, mai ales, împotriva cancerelor
digestive.
În ultimii ani, creşterea nivelului de viaţă din ţările
industrializate a avut ca urmare scăderea consumului
de fibre.
Fibrele sunt tot mai mult eliminate din
alimentaţie
 Baza hranei italienilor a fost dată întotdeauna de
paste făinoase. Dar acum 30 de ani esenţialul hranei
lor era încă alcatuit din legume (bogate în fibre) şi
paste făcute din faină integrală, adică făină brută,
care conţinea fibrele de celuloză din grâu.
Astăzi, odată cu creşterea nivelului de viaţă, carnea a
înlocuit în cea mai mare măsură legumele, iar pastele
sunt fabricate cu faină albă, cernută, adică faina din
care au fost eliminate fibrele. În acest mod explică
autorităţile medicale din Italia nu numai frecvenţa mai
mare a obezităţii, ci, în special, proliferarea alarmantă
a cancerelor digestive.
 * Diabetul este pe primul loc nu numai pentru că este foarte
răspândit (în România sunt peste 500.000 de diabetici) ci şi pentru
că este cel mai periculos. Consumul de zahăr şi produse zaharoase
este cel mai mare inamic al pancreasului care cu timpul, epuizat de
efortul de a metaboliza cantităţi mari de zaharoză, începe să nu mai
funcţioneze la parametrii normali.

* Obezitatea se instalează frecvent la marii consumatori de dulciuri.


Acest lucru se produce deşi zaharul nu este atât de bogat în calorii
pe cât se crede dar are capacitatea de a afecta echilibrul hormonal,
ceea ce duce la creşterea apetitului şi la dezvoltarea ţesutului adipos
şi a celulitei .

* Scăderea imunităţii concretizată în creşterea receptivităţii


organismului la diverse boli: viroze, candidoze, cistite, dermatoze
infecţioase etc. Se pare că zaharoza afectează sinteza unor hormoni
direct implicaţi în coordonarea activităţii sistemului imunitar.
Zahărul brun nerafinat
 Zahărul brun nerafinat este diferit de zahărul brun
care se gaseşte în majoritatea magazinelor, deşi
ambele au aceeaşi culoare. Zahărul brun
nerafinat este produs dintr-un sirop ce rezultă din
procesarea trestiei de zahăr şi prezintă urme de
minerale şi nutrienţi. Zahărul rafinat este complet
lipsit de nutrienţi, el fiind practic carbohidraţi în
formă pură.


În afara faptului că folosirea zahărului rafinat
reprezintă un mod sigur de creştere a glicemiei, el
aduce organismului calorii considerate “goale”, fiind
lipsit de orice substanţe nutritive.
Sfaturi utile:


* Zahărul brun şi auriu, din trestie, nerafinat se metabolizeaza în
organism în acelaşi mod ca şi zahărul alb rafinat, de aceea el NU este
recomandat diabeticilor; nu trebuie folosit prea mult;
* Renunţă la zahărul alb rafinat deoarece în procesul de fabricaţie
suferă multe transformări şi conţine aditivi pentru conservare şi albire;
* Renunţă la băuturile răcoritoare şi dulciurile care conţin mult zahăr;
* Citeşte cu atenţie etichetele alimentelor pentru a depista zahărul
“ascuns”;
* Consumă 1-2 linguriţe pe zi de miere şi cât mai multe fructe. Zahărul
pur din fructe(fructoza) este necesar şi este cel mai sănătos.
 “Consumaţi zahărul ca pe un condiment!”
 ZAHĂRUL NU ESTE UN ALIMENT.ORGANISMUL POATE
FUNCŢIONA FOARTE BINE FĂRĂ EL.CEL MULT, CONSUMAŢI
ZAHĂR CA PE UN CONDIMENT- SARE SAU PIPER.
Fructe uscate şi beneficiile
asupra sănătăţii
 Cu totii ştim că fructele
şi legumele sunt
benefice stării de bine a
organismului, mai ales
cele proaspete, când
este sezonul lor. Îşi
păstrează proprietăţile
benefice asupra
întregului organism,
chiar dacă sunt uscate.
Strugurii

 Strugurii sunt cele mai dulci daruri ale naturii. Conţin


70% fructoză pură, nu au grăsimi, nu au colesterol,
au un conţinut scăzut de sodiu şi sunt o sursă
excelentă de fibre, antioxidanţi, vitamine, minerale,
fier,potasiu şi calciu.
 Strugurii ajută la structura osoasă, gingii sănătoase şi
dinţi sănătoşi. Acidul onelonic protejează gingiile şi
cavităţile. Strugurii ajută pentru o mai bună acuitate
vizuală, la fel ca morcovii. Uscaţi, îi întâlnim sub
formă de stafide.
Caisele

 Conţin foarte multe fibre şi beta-caroten, dar


şi foarte multă vitamina C, magneziu, fier,
calciu, fosfor şi potasiu.Conform unui studiu,
caisele şi in general alimentele bogate în
caroten scad riscul cancerului. Cinci caise
coapte va ofera 36% din necesarul zilnic de
vitaminaA .
Prunele

 Sunt o bună sursă de fibre, vitamina A, potasiu şi cupru.Ajută la


pierderea în greutate şi reglează nivelul de zahăr din sange.
Conţin şi beta-caroten, adjuvant în contracararea radicalilor
liberi şi prevenirea unor boli precum: cancerul de colon,
osteoartroza, artritele reumatice. Prunele depăşesc continutul
de antioxidanţi al fructelor de pădure, despre care se
credea până acum că sunt cele mai bogate în vitamine şi
minerale, de aceea este bine să consumăm iarna prune
uscate, care păstrează proprietăţile celor crude.
Potrivit ultimelor cercetări, o singură prună conţine aceeaşi
cantitate de vitamine si minerale ca un pumn de afine, fructe
considerate până acum ca fiind cele mai bogate în antioxidanţi.
Curmale şi smochine
 Curmale  Smochinele
 Deşi în stare uscată au mai multe calorii  Smochinele nu au contraindicaţii.
decât în stare proaspătă, curmalele au un Smochina proaspătă are un miros
conţinut bogat de fier, fibre, potasiu, duceag, o aromă delicată şi
vitamina A,B, calciu, fosfor şi cupru. Ajută pătrunzătoare, se topeşte în gură şi lasă
în constipaţii, anemii şi previn cancerul o minunată senzaţie de prospeţime, cu
abdominal. un parfum subtil, nedefinit. Din păcate la
cea mai neînsemnată lovire, coaja ei
extrem de subţire crapă, “carnea „ se
vestejeşte, fermentează şi capătă un gust
de putreziciune. Seminţele pe care le
cuprinde dau smochinelor proprietăţi
laxative, care sunt cunoscute din
totdeauna şi sunt apreciate de foarte
multe persoane cu intestinul leneş.
 Uscate, smochinele sunt şi mai
hranitoare pentru că substanţele pe care
le cuprind se găsesc în proporţii mai
ridicate (100 grame de smochine uscate
produc 250 calorii).
Alunele, nucile,migdalele,fisticul, prunele sau caisele
uscate ne ajută să ne refacem rezervele de minerale ...
 Nucile şi alunele sunt fructe
oleaginoase, extrem de bogate în
lipide. Din fericire, cea mai mare parte
a materiei grase pe care o conţin este
alcătuită din acizi graşi nesaturaţi.
Aceştia sunt extrem de benefici pentru
sănătate şi contribuie la reducerea
colesterolului negativ din sânge. Aşa
că... să profităm de ele în locul
prăjiturilor şi dulciurilor procesate!
Conform mai multor studii ştiinţifice,
aceste lipide au de asemenea un rol
foarte important în prevenirea bolilor
cardio-vasculare. Acest lucru este
datorat prezentei în cantităţi mari a
fibrelor şi magneziului, elemente care
ajută în prevenirea acestor boli.Nucile
şi alunele conţin din abundenţă vitmina
E şi se stie că aceasta este esenţială în
lupta împotriva îmbătrânirii premature.
Dacă se consumă 25 g de alune sau
nuci, se acoperă 40%, respectiv 50%
din necesităţile cotidiene de vitamina
E. Aceste fructe conţin de asemenea
vitamina B, mai multe proteine decât
fructele proaspete, potasiu, fier şi
fosfor.
ATENŢIE!

 Curmalele, smochinele şi celelalte fructe uscate sunt un substitut


natural pentru consumul de zahăr. Dar pentru a înlocui pe cât
posibil zaharul cu fructele uscate, ne trebuie cateva motive
solide!Cum ne ajută curmalele, smochinele si fructele uscate?
Spre deosebire de zahărul alb, care nu are valoare nutritivă,
fructele uscate au proprietăţi curative, fiind bogate în vitamine şi
săruri minerale.
Sunt energizante şi hrănitoare, bogate în calciu, vitamina D, fier,
vitaminaA,B şi magneziu, în special curmalele, stafidele şi
smochinele.
Ajută în tratarea asteniei şi întăresc sistemul nervos.
Sunt deosebit de utile în efort fizic prelungit şi solicitare psihică.
În funcţie de gusturi, pe piaţă există fructe uscate precum: stafide,
smochine, nucă de cocos, banane, prune, caise, afine, ananas, pe
care le putem folosi în diverse combinaţii.
Cum le putem consuma?
Ca atare, în starea lor naturală sau adăugate în cerealele cu lapte
de la micul dejun. Pentru ornarea prajiturilor preparate în casă.
Multiplele utilizări ale mierii

 Mierea produsă de albine din nectarul florilor a fost singurul aliment dulce
la dispoziţia omului, din cele mai îndepărtate timpuri.
 În miere se găsesc fier, cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu,
fosfor, aluminiu şi magneziu. Toate provin din solul în care cresc plantele; prin
vasele acestora, elementele trec în nectar, substanţa de bază în producerea
mierii.
 Aceste elemente sunt necesare organismului uman pentru a-i asigura
echilibrul mineral. Fiind un produs perfect al naturii, în mod firesc, ea conţine şi
vitamine. Polenul multor flori conţine o cantitate mai mare de vitamina C decât
aproape orice fruct, zarzavat sau legumă.
 Mierea este o sursă rapidă de energie
 Nu este iritantă pentru mucoasa aparatului digestiv
 Este asimilată uşor şi repede
 Dintre toate zaharurile, rinichii o suportă cel mai bine
 Ea este un calmant care linişteşte organismul
 Mierea combate insomnia, tusea, cârceii
 Mierea este folosită ca un tratament eficace pentru arsurile pielii
 Fagurele de miere este folosit la tratarea sinuzitei, a cancerului.
Măştile cosmetice

 Cosmetica este o ramură a tehnologiei chimice moderne. Substanţele folosite


în cosmetică pot fi naturale sau obţinute prin sinteză.
 Un mijloc eficace de menţinere a aspectului sănătos şi plăcut al pielii îl
constituie folosirea măştilor cosmetice. Acestea constau din diverse substanţe
care aplicate pe piele şi menţinute un timp mai îndelungat au asupra acesteia o
acţiune emolientă, hidratantă, calmantă şi tonifiantă. Ele stimulează circulaţia
sanguină, regenerează ţesuturile, închid porii, atenuează ridurile.
 Cel mai simplu este să folosim măşti naturale cu ce avem la dispoziţie în
funcţie de sezon!
 Faţa trebuie să fie curată atunci când se aplică o mască cosmetică.
 Masca cea mai frecvent utilizată şi uşor de preparat este cea de gălbenuş de
ou, care datorită procentului crescut de lecitină, colesterol şi vitamina A
hrăneşte pielea şi îi dă supleţe.
 La un gălbenuş de ou se adaugă ulei de măsline sau de floarea soarelui,
astfel încât masca să nu strângă. Se mai poate adăuga o linguriţă de miere de
albine şi uneori chiar câteva picături de zeamă de lămâie.
Alte măşti cosmetice naturale la îndemâna noastră:

 Mască cu banană
Pisezi o jumatate de banană şi o amesteci cu o lingură de smântână sau iaurt. Adaugi puţină miere de
albină. Masca rezultată o aplici pe faţă timp de 20 de minute. O îndepărtezi apoi cu apă calduţă.
Mască cu piersici
Amesteci o piersică bine coaptă si decojită cu un albuş de ou crud, de preferabil cu un mixer. Amestecul
rezultat îl întinzi bine pe faţă şi decolteu. După 30 de minute poţi să speli masca cu apă calduţă.
Mască cu mere
Se curaţă un măr şi apoi se taie cubuleţe. Adaugă două linguri de miere, şi apoi ţine totul la congelator
aproximativ 10 minute. Scoţi amestecul răcit şi îl aplici pe faţă până când simţi mierea lipicioasă. Îl laşi 30
de minute să acţioneze şi se îndepaărtează apoi cu apă.
Mască cu castravete
Ai nevoie de: o jumătate de castravete, un albuş de ou, o lingură de zeamă de lămâie. Le amesteci pe toate
bine şi le răceşti 10 minute în congelator. Aplici apoi amestecul pe faţă şi il laşi să acţioneze timp de 15
minute. Îl îndepărtezi mai întâi cu apă caldă si apoi rece.
Mască din pulpa de cireşe
Este extrem simplu de făcut şi aplicat. Se extrage pulpa fructului şi se aplică pe tenul curăţat şi exfoliat în
prealabil cu tărâţe uşor umezite( preferabil, exfolierea să fie făcută după ce am expus faţa câteva minute la
o baie de aburi de la o infuzie de muşeţel). După un tratament de 15 minute se vede diferenţa.
Recomandată pentru efectele ei antirid, relaxare si luminozitate.
Mască din cartofi noi
Pregăteşte o mască din cartofi cruzi, raşi şi aplic-o pe faţă şi ochi cu ajutorul unui tifon. După 15-20 de
minute, clăteşte cu lapte. Indicată pentru tenul iritat.