Analiza pamfletului “Canalia”

“De obicei, personagiile care fac obiectul unui pamflet, la auzul acestui singur cuvânt
muzical, devin agitate şi estetice. Nu le place, la niciun grad, şi tot ce nu le place capătă
numele de pamflet. Pamfletul ar fi ceva aşa ca un hoit în ultima lui descompunere, de
care, dacă te apropii, rişti să-ţi murdăreşti trupul tău, pur şi sacru, cu drojdiile şi
poşircile purulente. Dacă te-a supărat afară din cale un articol literar sau de gazetă,
ajunge să-l clasifici pamflet, pentru ca orice om civilizat să priceapă că nu mai e nevoie
să fii în stare de un răspuns.”
de Tudor Arghezi

Articolul “Canalia” este un pamflet scris de Horaţiu Şerb. Acest articol a fost publicat
în revista “Nastratin”, singura revistă de pamflet interurban şi caricatură. Cu toate ca este
un articol vechi, publicat in ediţia revistei din noiembrie 2004, el este mereu reeditat de
către autor, după cum el însuşi afirmă: “Nu am reuşit să îl reeditez an de an, o fac acum
după aproape şapte ani, şi mi se pare la fel de actual cum mi se va părea şi peste 107 ani.
Sper să-i prind... şi canalia nu! ” Această afirmaţie a fost publicată în aceeaşi revistă în
luna martie a anului 2011. Afirmaţia “ Sper să-i prind...şi canalia nu!”poate fi considerată
atât o glumă din partea cititorului, dar în acelaşi timp poate fi şi o replică răutacioasă. Prin
conţinutul său, odată cu trecerea timpului articolul rămâne unul de actualitate.
Ca şi în oricare alt pamflet, şi aici se observă un ton direct, iar replicile nu au niciun fel
de ascunziş. Titlul articolului mi-a atras atenţia în mod deosebit iar curiozitatea m-a
determinat să citesc şi conţinutul. Horaţiu Şerb explică semnificaţia cuvântului “canalie”
pe înţelesul tuturor: “Este o specie băloasă şi infectă de reptilă umană, care scuipă
respingător patimi şi bestialităţi insaţiabile. Omul viperă, şarpele veninos, care se
încolăceşte linguşitor în jurul oamenilor de bine, muşcând, în revărsări de otravă, din
cinstea altuia. Ea are la îndemână un creier specializat şi direcţionat spre pofte şi câştig,
tentacule perverse şi dispune de tehnica unor metode de teatralism derutant ”. Prin
intermediul acestei afirmaţii, autorul scoate în evidenţă anumite trăsături negative de
caracter, precum şiretenia, lăcomia şi ipocrizia.
Se remarcă de asemenea expresia „şarpe veninos”, o metaforă care semnifică viclenia
oamenilor. În structura articolului autorul vrea să convingă prin afirmaţiile sale că această
categorie de oameni numită „canalia” este rău intenţionată, coruptă, lacomă, imorală şi
egoistă.
Textul reprezintă o descriere a cuiva. Cu toate ca este folosită persoana a III –a singular
în scrierea acestuia, autorul face referire la mai multe persoane, mai exact la o categorie de
persoane. Descrierea unor caractere ale unor oameni este neidentificată în text, dar
identificabilă pentru cititori. Autorul de fapt se referă la conducătorii statului „lipsiţi de
bun simţ, dând lecţii de onoare şi demnitate unei ţări întregi”. Opinia autorului este
exprimată într-o manieră destul de violentă, punând accent pe latura negativă a acţiunilor
celor care conduc ţara. Din atitudinea sa reiese ca partea pozitivă este inexistentă, el este
convins că deţine singur întregul adevăr, nelăsând loc de alte interpretări. Totodată acest
articol reprezintă o formă de jignire asupra conducătorilor statului, dar în acelaşi timp şi
un mare adevăr. Autorul este intolerant şi ironic. Termenii precum: nelegiuire, şantaj,
corupţie, şpagă, formează un întreg univers condus de ură şi îmşelătorie. Prin paragraful
„Canalia, în unduiri de larvă, secretând nervoase umidităţi de bale, a pus obstacole în faţa
oamenilor de caracter şi sădeşte deprimare în sufletul oamenilor de bine”, este oglindit
caracterul josnic al unor oameni. De asemenea el generează o imagine halucinantă a unui
dezastru emoţional.
Autorul se împotriveşte unei mari puteri, ci nu doar unei singure persoane. Densitatea
mare a figurilor de stil conturează şi mai mult imaginea sumbră a omului corupt, înşelător
şi egoist. Cu toate că Horaţiu Şerb nu este foarte cunoscut ca şi pamfletist, în acest articol
a reuşit să-şi impună foarte bine punctul de vedere. El provoacă o stare de răzvrătire,
instigă la ură asupra tuturor celor care ne conduc. Totodată articolul reprezintă şi o tehnică
de manipulare a cititorilor.
Articolul „Canalia” ne arată care sunt adevăratele interese în viaţa conducătorilor,
„Banul şi materia, unica lozincă în viaţă”. Indirect ne este descrisă o imagine a
comportamentului parlamentarilor din campania electorală: ”şarpele veninos care se
încolăceşte linguşitor în jurul oamenilor de bine, muşcând în revărsări de otravă, din
cinstea altuia”. Autorul dă impresia ca toate acestea îi lasă un gust amar iar el este
neputincios pentru a face ceva. El este conştient că articolul va provoca nemulţumiri din
partea unora. „Ştiu, se va spune că articolul este impertinent şi juvenil. Exagerat şi
nemăsurat. (Aşa se spune, în general despre adevăruri )”.
Concluzionând pot spune că acest articol de tip pamflet mi-a produs o melancolie
profundă şi m-a pus pe gânduri. Reprezintă realitatea zilelor noastre. Acest subiect este de
actualitate. Prin media auzim mereu vorbindu-se despre corupţie şi imoralitate. Poate
mulţi dintre noi nu realizăm ce se intamplă, iar acest articol pare ridicol. Însă din păcate el
oglindeşte purul adevăr. Poate forma sub care a fost scris este putin exagerată, în sensul că
autorul este foarte dur în exprimare şi poate produce reacţii violente din partea cititorilor,
atât cu privire la autor cât şi la cei care ne conduc ţara. Comparaţia canaliei cu omul nu
este chiar cea mai potrivită, însă probabil acesta a fost singurul mod al autorului de a se
face înţeles de către cititori.