Sunteți pe pagina 1din 2

Tema și viziunea într-o nuvelă istorică studiată

Costache Negruzzi, om politic și scriitor român pașoptist, este autorul operei „Alexandru
Lăpușneanu”, cea dintâi nuvelă istorică din literatura română. Publicarea acesteia a avut loc în data de
30 ianuarie 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, publicație prin editarea căreia Mihail
Kogălniceanu a pus bazele criticii literare românești.

,,Aleandru Lăpușneanu” este o nuvelă istorică de factură romantică fiind o specie epică în proză cu
o construcție riguroasă, având un fir narativ central. Se observă concizia intrigii, tendința de
obiectivizare a perspectivei nerative și versosimilitatea faptelor prezentate. Personajele sunt relativ
puține, carcateriizate succint și gravitează în jurul personajului principal.

Este o nuvelă romantică datorita inspirației din istoria națională (Evul Mediu Românesc), personajele
excepționale acționează în împrejurări excepționale, personajele sunt construite în antiteza (contrastul
dintre firea sensibila și delicată a domnei Ruxandra și cruzimea domnitorului; caracterul puternic a lui
Aleandru Lăpușneanu și firea slabă a boierului Moțoc). Tot de romantism ține și interesul pentru
culoarea locală, de aceea se folosesc descrieri cu valoare documentara ale vestimentației și ale unor
obieceiuri: ,,părul ei dupa moda de atunci, se împărțea despletit pe umerii și spatele ei.”

De asemenea, textul studiat este o nuvelă istorică întrucât se inspiră din trecutul Moldovei,
prezentând personalitatea lui Alexandru Lăpușneanu, atestat documentar ca domn al Țării Moldovei.
Scriitorul se inspiră din ,,Letopisețul Țării Moldovei” scris de Grigore Ureche în zugrăvirea
caracterului tiranic al protagonistului și pentru moto-urile capitolelor I și V.

În ceastă opera literară, Negruzzi face apel la ficțiune deoarece Ureche in cronica sa menționează ca
Tomșa împreună cu boierii Moțoc, Veveriță și Spancioc se refugiază în Polonia, în timp ce în această
creație Tomșa fuge în Valahia, iar cei doi boieri rămân în țară unde vor fi omorâți, doar Spancioc
reușind să treacă Nistrul. O altă invenție a autorului este boierul Strici, tipul boierului tânăr patriot.
Din cronica lui Miron Costin se inspiră pentru scena morții boierului Moțoc din episodul sfâșierii de
către popor a boierului Batiște Veveli, din timpul domniei lui Alexandru Iliaș, aceste invenții în
adevărul istoric nu fac decât să dea un plus de originalitate operei literare, după cum își doreau
reprezentanții perioadei pașoptiste,

Nuvela are ca temă lupta pentru putere în epoca medievala din Moldova de la mijlocul secolului al
XVI-lea. Autorul evocă artistic cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu dintre anii 1564-
1569 și evindențieaza dorința de a impunere a autorității domnești și consecințele deținerii tronului de
către un domnitor crud și tiran.

Întâlnirea lui Alexandru Lăpușneanu cu delegația celor 4 boieri trimiși de țară reprezintă scena
introductivă a nuvelei, moment ce reflectă determinarea personajului dar și specificul vremurilor,
pline de intrigi politice și dorință după putere. În ciuda faptului că țara nu îl vrea nici nu îl place,
Alexandru hotărăște să înainteze, cu voia ori fără lor, rostind replica-motto: „Dacă voi nu mă vreți eu
vă vreu…”. Secvența uciderii celor 47 de boieri și așezarea capetelor lor într-o piramidă, după funcție
și rang, ilustrează dorința de răzbunare a personajului în fața unor boieri care îl vânduseră în trecut.
Scena are suport istoric real și este creată pentru a dinamiza nuvela și a pune în evidență cruzimea
personajului principal.

Titlul ne îndreaptă interesul asupra personajului principal al nuvelei, erou literar de mare
complexitate şi forţă, un personaj romantic ce trădează putere și vitalitate.
Perspectiva narativă este obiectivă naraţiunea este la persoana a III-a, naratorul este omniscient,
prezintă cu dexteritate comportamentul personajelor, având cunoştinţă cu privire la gândurile şi
atitudinile lor. Naratorul este parţial obiectiv, în mare parte evitând să-şi expună judecăţile vizavi de
personajele sale.
Timpul prezentat în expozițiune este ce istoric, perioadă din cadrul sec. al XVI-lea iar principiul
compoziţiei este cel cronologic (în ordinea în care se întâmplă faptele). Ni se prezintă personajele :
Alexandru L., boierii ( Stroici, Spancioc, Moţoc), Domniţa Ruxandra. Spațiul este unul autohton,
undeva pe teritoriul Moldovei la început, apoi palatul domnesc, mitropolia, cetatea
Hotinului. Intriga este constituită de cadrul întâlnirii dintre domn şi boierii trimişi ai lui Tomşa, care îi
cer în numele obştii să renunţe la tron. Dialogul are o deosebită forţă dramatică iar răspunsul lui
Lăpuşneanu este memorabil: ,, Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu….. Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă
iubesc pre voi”. Desfășurarea acțiunii continuă cu a doua înscăunare a domnitorului Alexandru pe
tronul Moldovei. Odată ajuns la putere, acesta începe pedepsirea boierilor trădători prin schingiuiri de
tot felul la cea mai mică plângere sau greșeală administrativă și prin dese omoruri cu spectacolul crud
al afișării capetelor. Ni se prezintă şi portretul doamnei Ruxanda, descendenţa ei, toate într-o antiteză
romantică cu felul crud de manifestare a domnului. Aceasta trăieşte un conflict interior ( între statutul
de soţie şi dezacordul faţă de faptele lui Alexandru) şi-i cere acestuia să oprească omorurile, asaltată
de plângerile jupâneselor văduve. Într-un gest de macabră viclenie domnul le cere iertare boierilor la
mitropolie, îi va strânge pe toţi la un loc, invitându-i la un ospăț regal unde îi va ucide cu sânge rece
construind o piramidă din capetele lor. Acest moment este punctul culminant. Deznodământul ne
prezintă finalul vieții lui Alexandru. Bolnav și retras în cetatea Hotinului, domnitorul cere să fie
călugărit pentru iertarea păcatelor dar într-un moment de luciditate promite răzbunare și plănuiește
moartea fiului său. La îndemnul boierilor Stoici și Spancioc și însuflețită de grija maternă, Ruxanda
hotărăște să-și otrăvească soțul când acesta îi cere apă, confințind astfel finalul tragic al crudului
personaj.
În concluzie, ,,Alexandru Lăpușneanu”, scrisă de Costache Negruzzi,este prima nuvelă istorică de
factură romantică prin care se eveindențiează caracterul excepțional al personajului principal.