Sunteți pe pagina 1din 10

Curs 1 Invatamant asistat de calculator. Elemente introductive si fundamentale

Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ

conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem , în termenii de politică a

educaţiei .

Instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete :

definirea obiectivelor pedagogice

stabilirea conţinutului

aplicarea metodologiei

asigurarea evaluării activităţii didactice / educative respective .

Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia (care

se refera la formareadezvoltarea permanentă a personalităţii umane) dar mai largă decât

învăţarea deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme extradidactice şi

extraşcolare ; cu resurse substanţiale ; directe şi indirecte ; de natură morală, tehnologică,

estetică, psihofizică).

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de

învăţământ , care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire

în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii, caracteristice societăţii

contemporane .

Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţile

tehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei metode

didactice ( Instruire asistată de calculator ) calităţi privind :

informatizarea activităţii de predareînvăţareevaluare ;

îmbunătăţirea IAC prin intermediul unor acţiuni de : gestionare , documentare, interogare ;

simulare automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în procesul de

învăţământ, conform documentelor oficiale de planificare a educaţiei .

Metoda IAC valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de

dirijare euristică şi individualizată a activităţilor de predareînvăţareevaluare :

organizarea informatiei conform cerinţelor programei adaptabile la capacităţile fiecărui

student;

provocarea cognitivă a studentului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează depistarea

1

unor lacune, probleme, situaţii problemă ;

rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obţinerea informaţiilor necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul calculatorului ;

realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme , module de studiu ; lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare ;

asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii studentului .

Proiectarea instruirii implică organizarea şi ordonarea materialului care urmează să fie predat învăţat evaluat la nivelul corelaţiei funcţionalstructurale dintre profesor şi student . Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi definită ca fiind dezvoltare sistematică a specificaţiilor procesului de instruire utilizând teoriile învăţării şi instruirii pentru a

asigura realizarea calităţii procesului de instruire. Proiectarea instruirii este definită de un întreg proces : de analiză a necesarului de

deprinderi, cunoştinţe şi a obiectivelor învăţării ; şi de concepere a unui sistem de transfer şi de livrare care să asigure satisfacerea acestor necesităţi . Proiectarea instruirii include :

dezvoltarea unor activităţi şi materiale de instruire ;

testarea şi evaluarea tuturor activităţilor de instruire şi învăţare (caracteristice studentului).

Istoric al teoriilor proiectării procesului de instruire

Perioada anterioară decadei 1920 : Cunoştinţele Fundamentale Empirice ale Educaţiei Lucrările lui Darwin (Originea Omului ,1871) şi ale lui William James (Principiile Psihologie,1890) au inspirat un mare număr de cercetători , inclusiv pe Thorndike . Această perioadă a fost dominată de o modificare fundamentală în modul de gândire despre educaţie care a fost susţinută de apariţia investigărilor ştiinţifice asupra modului în care învaţă omul şi animalele . Anii 1920 : Conceptele de Obiective ale Educaţiei Perioadă influenţată de lucrarea intitulată Eficienta Socială a lui Franklin Bobbitt (1918). Această perioadă a fost dominată de satisfacerea nevoilor societăţii şi a efectelor acestor necesităti sociale de către obiectivele instruirii . Decada anilor 1930 : Obiectivele Comportamentului şi Evaluarea Formativă

2

Această perioadă a fost influenţată de Marea Criză economică care a afectat educaţia reducând fondurile alocate instruirii . A fost introdusă Educaţia Graduală (etapizată) . Această perioadă este caracterizată de un progres lent al evoluţiei către dezvoltarea procesului de instruire. Decada anilor 1940 : Mediile de Instruire , Cercetarea ştiinţifică şi Dezvoltarea În această perioadă a fost recunoscută importanţa Tehnologului Procesului de Instruire. Astfel s-a impus idea constituirii unei echipe de dezvoltare a procesului de instruire . Decada anilor 1950 : Instruirea Programată şi Analizarea Activităţilor Didactice Această perioadă este caracterizată de apariţia şi dezvoltarea Instruirii Programate . Whil Pressey a inventat şi experimentat o maşină de testat încă în 1925. B.F. Skinner a elaborat Teoria Eficientizării şi aplicarea acestei teorii la realizarea Instruirii Programate . Decada anilor 1960 : Dezvoltarea Sistemelor de Instruire Armata a introdus foarte repede sistemele de instruire printre procedurile standard. Decada anilor 1970 : Evoluţia Modelelor pentru Dezvoltarea şi Proiectarea Instruirii Metodele Cognitive au dominat încă în această perioadă . Lucrările lui Ausubel, Bruner, Merril Gagné şi ale altora despre strategiile de instruire au caracterizat această decadă . Decada anilor 1980 : Calculatoarele Personale şi Tehnologiile de Prezentare a Informaţiilor Vizuale. Apariţia Calculatorului Personal . Adoptarea rapidă a sistemelor de instruire de Lumea Americana a Afacerilor . Tehnologiile de Prezentare (Gilbert) . Instruirea Asistată de Calculator (IAC sau CBI / CBT) a progresat în această decadă punându-se accentul pe proiectarea interactivităţii şi controlul studentului . Decada anilor 1990 : Constructivismul Perioadă caracterizată de proiectarea mediilor de instruire bazate pe teoriile constructiviste şi pe utilizarea mijloacelor şi tehnologiilor multimedia . Hypertext-ul şi hypermedia influenţează proiectarea mediilor de instruire care folosesc cu precădere reţelele cu informaţii multimedia distribuite de tip Internet . Perspectivele de Viitor ale Sistemelor de Instruire Proiectarea Materialelor Hypermedia pentru Învăţare prin Observare şi Descoperire. Sunt explorate posibilităţile oferite de informaţiile de tip hypermedia ca mediu de concretizare a teoriilor învăţării , în particular a învăţării cu ajutorul experimentelor .

3

Teorii care susțin utilizarea calculatorului în chimie

Învățarea relevantă ține seama de faptul că elevii vin în clasă cu un set de experiențe de învățare și cunoștințe care pot fi legate de noul conținut pe care trebuie sa îl parcurgă și sunt capabili să realizeze conexiuni intre achizițiile mai vechi și noul conținut. Învățarea relevantă este asociată cu învățarea de profunzime care implică înțelegerea și însușirea esenței lucrurilor țintește dezvoltarea abilităților cognitive și a structurilor afective care deși implică efort, oferă elevilor un sentiment al reușitei, îi motivează să se implice in activități individuale și de grup în vederea rezolvării de probleme, să-și asume abordări personale ale sarcinilor de lucru dar in același timp îi îndeamnă la reflecție și la aplicarea cunoștințelor. În acest context învățarea relevantă poate fi asociată cu rezolvarea de probleme și luarea de decizii, cu utilizarea metacognițiilor, cu gândirea creativă și critică, cu raționamentul de nivel superior. Învățarea relevantă este activă ceea ce presupune implicarea elevilor în rezolvarea unor sarcini de lucru, găsirea de răspunsuri și găsirea de rezolvări proprii ale sarcinilor de lucru. Este constructivistă deoarece sunt co-participanți la procesul de construire a sistemului de cunoștințe. Învățarea relevantă este intenționată deoarece importanța ideilor, valorilor, intereselor, obiectivelor și a procesului preconizat de elevi poate să genereze o motivație pozitivă pentru procesul de învățare. Autenticitatea învățării relevante are la bază faptul ca învățarea este mai eficientă, mai logică și achizițiile sunt mai ușor transferabile în contexte noi atunci când aceasta are loc in contexte de viață autentice și presupune rezolvarea de probleme autentice . Învățarea relevantă este și cooperativă deoarece solicită comunicarea si experiența de lucru în grup. Există patru teorii pedagogice ale învățării: Teoria cognitiva, Teoria constructivistă, Teoria socio-cognitivă, Teoria socio-culturală. a) Teoriile cognitive consideră că elevul este capabil să prelucreze activ informația, invațarea are loc ca urmare a efortului acestuia de a stoca și a găsi relațiile dintre informații, de a le organiza, de a lega cunoștințele noi de cele vechi, de a realiza scheme și scenarii de învățare. Trei reprezentanți cunoscuți ai cognitivismului Ausubel, Brumer, Gagne, prezintă perspective diferite asupra învățării ca proces .

4

Ausubel consideră ca impactul învățării primare este factorul decisiv în procesul de prelucrare a informației . Bruner susține că profesorii trebuie să predea ,,structura’’ unei anumite discipline si să-i apropie pe elevi cat mai mult de realitatea evocată de disciplina de studiu respectivă.

Gagne privește evenimentele învățării și instruirii ca pe o serie de faze in care se valorifică etapele cognitive de codificare, stocare, recunoaștere și transfer al informației.

b) Teoria constructivistă consideră că învățarea reprezintă un eveniment personal,

individual in care individul își construiește și îmbunătățește propria înțelegere asupra lumii prin

intermediul experienței și reflecției asupra acesteia . Teoria are mai multe principii :

Învățarea este controlată și mediată intern: elevii culeg informații, le prelucrează prin prisma propriei experiențe își construiesc noi sensuri;

Elevii dobândesc o serie de cunoștințe, experiențe și idei din diferitele situații de învățare;

Cunoașterea se realizează în diverse moduri, printr-o multitudine de instrumente, resurse, experiențe și contexte;

Interacțiunea socială introduce multiple perspective prin intermediul reflecției, colaborării, negocierii si prezentării semnificațiilor. Conform acestei teorii profesorii au rolul de a-i ajuta pe elevi să-și descopere inclinațiile, interesele, pasiunile.

c) Teoria socio-cognitivă încurajează interacțiunea socială intre elevi, discuțiile,

conversațiile, explicațiile, audierea lor, sunt modalități importante de învățare . Această teorie presupune două mecanisme: conflictul socio-cognitiv (Piaget, Bell, Forman & Kraker ) și co-constructiv (Vagotsky) Interacțiunile sociale dintre elevi conduc la apariția conflictului socio-cognitiv, care îi obligă pe fiecare să își schimbe modul de învățare, statutul social în cadrul grupului și gradul de participare la rezolvarea sarcinilor influențează rezultatele învățării. Co–construcția cunoștințelor este favorizată de simboluri cum ar fi: semne, limbă ,scheme, diagrame, produse artistice. d) Teoria socio-culturală oferă instrumente adecvate de observare activitatea colaborativă, în grup, distribuirea de sarcini, activitățile în rețea. În loc sa fie analizat aspectul mental al activității elevului se pune accent pe interacțiune, discurs și participare. Procesul învățării depinde de contextul socio-cultural, în care aceasta se desfășoară deoarece este

5

imposibil să separăm elevii de influențele sociale, de aceea, trebuie să considerăm școala ca un

sistem cultural iar școlarizarea ca un proces cultural. Trebuie creată o școală pentru toți elevii,

sensibilă la diferențele culturale ale acestora în care elevii și profesorii să-și integreze cultura.

Utilizarea calculatorului în procesul de învățare se pliază perfect pe oricare dintre teoriile

arătate mai sus.

Beneficii ale utilizării calculatorului in procesul de predare - învațare

Comparaţiile între mediul de instruire convenţional sau tradiţional şi cel în care se

utilizează extensiv noile tehnologii pentru a realiza predarea, învăţarea şi/sau evaluarea relevă o

serie de diferenţe căutate în general la nivelul performanţelor şcolare, însă descoperite cu

precădere la nivelul motivaţiei pentru învăţare, la nivelul metodologiei didactice şi în ceea ce

priveşte climatul clasei.

De aceea, se consideră că eLearning constituie în primul rând un răspuns social la cererea

crescândă de educaţie, la nevoia de diversificare a ofertelor şi instituţiilor de formare, pe multiple

planuri: actorii implicaţi (formatori competenţi, comunităţi mixte de învăţare etc.), conţinuturile

vehiculate (suporturi şi materiale didactice diverse, multitudinea de elemente didactice

dezvoltate doar pe suport electronic, programe modulare, o varietate de conţinuturi adiacente,

complementare, alternative, discipline noi), proceduri de evaluare (teste adaptive, teste

standardizate automatizate cu feedback imediat), proceduri de management instituţional

(gestionarea elevilor, înscrieri online, selecţia şi certificarea elevilor pe bază de portofolii de

activitate etc.), activităţi extraşcolare (resurse online, activităţi colaborative la distanţă,

participarea în comunităţi online de practică sau în campusuri virtuale etc.).

Avantaje ale utilizării calculatorului pentru cadrele didactice

Avantaje ale utilizării calculatorului pentru elevi

Creşterea timpului educaţional concentrat pe interacţiunea proceselor de predare, învăţare evaluare

Creşterea învăţare în clasă

ponderii

timpului

de

Extensia spaţiului temporal al profesorului ca timp de pregătire a activităţilor educaţionale viitoare şi pentru autodezvoltare şi evoluţie în carieră

Mărirea

timpului alocat

activitatilor de dezvoltare personală, de

petrecere pozitivă a timpului liber, de autoevaluare

Valorificarea resurselor didactice ca expresie a diversităţii, calităţii, accesibilităţii proceselor educaţionale orientate către

Exploatarea elementelor TIC ca resurse necesare în învăţare în sensul asigurării diversităţii, calităţii,

6

performanţele elevilor

 

accesibilităţii procesului educaţional centrat pe elevi

Suport instrumental variat care susţine procesele de implicare şi participare în vederea stimulării alternativelor moderne de management al clasei de elevi

Suport motivaţional intrinsec în abordarea comunicării educaţionale acordându-i-se mai mult dinamism receptării mesajului

Încurajarea

studiului

individual

şi

a

Încurajarea studiului individual şi asigurarea suportului de grup pentru diferenţierea instruirii

metodologiilor

specifice

de

învăţare

prin

descoperire

Stimularea creativităţii cadrelor didactice în procesul de învăţământ prin dinamizarea competiţiei şi a lucrului în echipă

Stimularea creativităţii şi a principalelor sale componente atât la nivel individual cât şi la nivel de grup – dinamizarea formelor de competiţie dar şi de lucru în echipă

Construcţia unor experienţe de predare care integrează şi stimulează învăţarea şi trăirea emoţională

Construcţia şi trăirea emoţională a unor experienţe de învăţare prin sensiblizarea reactivităţii şi a empatiei elevilor

Dezvoltarea şi consolidarea mecanismelor feedback-ului personal prin autoevaluarea activităţii educaţionale (susţinerea proceselor de evaluare a stilurilor educaţionale performante)

Dezvoltarea şi consolidarea mecanismelor feedback-ului personal prin autoevaluarea activităţii, conştientizarea potenţialului şi creşterea încrederii în forţele proprii

Diversificarea strategiilor şi a procedeelor de evaluare în scopul creşterii gradului de obiectivitate a evaluării

Creşterea

încrederii

elevilor

în

procesul de evaluare obiectivă prin utilizarea autoevaluarii şi a evaluării

 

colective şi în grup

Deschiderea spre comunitate, cooperare şi dezvoltare regională şi locală

Accesul la comunicare globală

 

Stimularea

abordării

integrate a

Dezvoltarea unei apetenţe pentru abordarea integrată a ariilor curriculare prin receptarea şi construcţia în manieră interdisciplinară a cunoaşterii

principalelor arii curriculare prin utlizarea multidisciplinarităţii, transdisciplinarităţii şi interdisciplinarităţii

Îmbunătăţirea activităţilor de învăţare organizate pentru elevii cu cerinţe educative speciale

Adaptarea activităţilor de învăţare pentru elevii cu cerinţe educative speciale

În concluzie, se pot observa câteva linii directoare:

Orientarea către cel care învaţă, prin personalizarea parcursului de formare (compunerea

diferită a obiectelor educaţionale sau a modulelor de studiu, în funcţie de cerinţele fiecărui

beneficiar etc.), prin individualizarea formării (structurarea non-lineară a informaţiilor, cu

posibilitatea revenirii la conţinuturile mai dificile în urma identificării automate a lacunelor), prin

7

autonomia sporită (eludarea unui ritm impus, independenţa faţă de o locaţie, seminarii

asincrone), prin integrarea testelor adaptive;

Resurse distribuite, prin integrarea bibliotecilor electronice şi materialelor multimedia, prin

antrenarea specialiştilor în discuţiile elevilor;

Roluri flexibile, prin balansul continuu al rolului educat-educator în grupul de învăţare,

prin integrarea lucrului în grup cu studiul individual, prin restructurarea continuă a echipelor de

învăţare în funcţie de centrul de interes cognitiv sau pe criterii de eficienţă în sarcină.

I. Demers educaţional

 

II. Instrumente care îl susţin

I.1.Independenţă, flexibilitate, autonomie şi auto-determinare în învăţare

II.1.Deschidere, (open-minded) obiecte educaţionale reutilizabile, medii virtuale de învăţare (VLE)

I.2. Lucru în grup şi în echipă

 

II.2. Învăţare colaborativă asistată de calculator, social elearning, social networking, reţele de învăţare asincronă

I.3. (Auto) evaluare

 

II.3. Exersare - teste de evaluare pe calculator, bănci de itemi, analiză automată a rezultatelor, teste adaptive, analiză semantică automată a textelor

I.4. Motivare şi angajament

 

II.4. Realitate virtuală, multimedia

I.5. Învăţare prin descoperire

 

II.5. Simulări, jocuri educaţionale pe calculator, hipertext

I.6. Personalizare

-

medii

de

învăţare

II.6. Obiecte educaţionale reutilizabile (reusable learning objects) care compun trasee de formare adaptive

adaptive,

sisteme

de

formare

prin

completarea portofoliului

 

I.7. Învăţare nonformală şi informală

 

II.7. Mobile learning, acces de oriunde şi oricând, forum de discuţii

Atributele mediului de învăţare cu ajutorul noilor tehnologii, enumerate mai sus, nu sunt

mai puţin atribute ale situaţiilor de instruire tradiţională, însă, datorită caracterului de noutate al

contextului în care se desfăşoară instruirea şi datorită potenţialului noilor tehnologii de a crea un

mediu atractiv şi bogat în resurse, aceste caracteristici capătă noi valenţe pentru cei care învaţă şi

constituie nucleul tare al unui program de eLearning eficient. Spre exemplu, caracteristicile unui

program de elearning sunt enumerate după cum urmează:

Include conţinut relevant pentru obiectivele învăţării;

Face apel la diverse metode de instruire, precum exemplificarea şi activităţile practice,

pentru a susţine învăţarea;

8

Utilizează elemente multimedia – text, imagini, animaţie, fişiere audio, filme – ca suport

pentru accesibilizarea conţinutului şi pentru diversificarea metodelor de instruire;

Construieşte cunoaştere şi dezvoltă competenţe în relaţie directă cu obiectivele individuale

ale celui care învaţă, constituind o soluţie pentru parcursuri de învăţare personalizate.

Atât datorită specificului noilor tehnologii, cât şi datorită necesităţii centrării activităţilor

educative pe dezvoltarea de competenţe pentru secolul XXI – comunicare, civism, cooperare, a

învăţa să înveţi, gândire critică, competenţe digitale etc. –, în sistemul de învăţământ procesul

didactic pune un accent din ce în ce mai mare pe învăţarea bazată pe proiect şi pe învăţarea prin

colaborare.

Riscuri și precauții ale utilizării noilor tehnologii în educație

Pe fondul entuziasmului care caracterizează primele etape ale oricărui nou fenomen,

există riscul de a pierde din vedere aspecte cheie privind impactul real în practica didactică,

relevanţa pentru nevoile şi interesele elevilor sau utilitatea demersurilor pentru principalii actori

şi beneficiari ai sistemului de învăţământ. Însă în egală măsură trebuie aduse în dezbatere atât

beneficiile, cât şi aspectele critice sau neîmplinirile asociate integrării tehnologiei informației și

comunicării în educaţie, în scopul conturării unor soluţii ameliorative.

Precauţii în utilizarea calculatorului de către cadrele didactice

 

Precauţii în utilizarea calculatorului de către elevi

Dificultăţi de accesare şi de selecţie a

Tendinţa de înlocuire a proceselor fireşti de socializare şi de lucru în grup cu cele online – dezvoltarea unui atracţii către mediile virtuale nevalidate, incerte, îndoielnice

informaţiei

din

punctul

de

vedere

a

corectitudinii acesteia

 

Dimensiunea etică a managementului şi a sistemului de prelucrare/procesare a informaţiei - plagiatul

Dimensiunea etică a managementului si a sistemului de prelucrare/procesare a informaţiei - plagiatul

Riscul de superficilizare, uniformizare/ şablonizare a sistemului de proiectare a activităţilor educaţionale

Riscul de superficilizare, renunţarea la mijloacele de educaţie tradiţională, la suporturile cu incidenţă psihologică directă, nemediată

Rezistenţa la schimbare a unora dintre cadrele didactice

Alienarea elevilor prin stimularea confuziei între lumea reală şi lumea virtuală şi facilitarea accesului la informaţie eronată uneori chiar cu caracter negativ

Creşterea sedentarismului prin păstrarea îndelungată a unei poziţii fizice nefireşti a corpului

Creşterea

sedentarismului

prin

păstrarea

îndelungată a unei poziţii fizice nefireşti a corpului

Costul infrastructurii informatice care poate deveni uneori prohibitiv sau care poate introduce o discriminare educaţională implicită

Costul infrastructurii informatice care poate deveni uneori prohibitiv sau care poate introduce o discriminare educaţională implicită

9

Pentru introducerea tehnologiei informației în curriculum trebuie avute în vedere o serie de precauţii reliefate de meta-analizele internaţionale recente, cunoscut fiind faptul că utilizarea improprie a noilor tehnologii poate conduce la efecte negative, spre exemplificare: elevii care folosesc calculatoarele pentru a crea prezentări obţin note sub aşteptări la secţiunea de scriere a testului desfăşurat la nivel naţional; timpul alocat pentru crearea prezentărilor poate afecta timpul disponibil la clasă pentru dezvoltarea competenţelor de scriere ale elevilor. Oricum, ca un corolar al demersurilor de implementare a noilor tehnologii şi a expectanţelor evaluatorilor în ce priveşte impactul asupra performanţei şcolare, “nu pot exista aşteptări în ceea ce priveşte progresele în învăţare prin simpla introducere a tehnologiei informașiei și comunicării în şcoli”. Rezultatele mai bune la învăţătură sunt un efect al unei serii de factori asupra cărora trebuie intervenit unitar şi constant; armonizarea intervenţiilor la nivelul mijloacelor didactice, a programelor şcolare şi a formării cadrelor didactice este cheia succesului, fie acesta aşteptat pe termen scurt, ca creştere a participării, a motivaţiei şi a performanţei şcolare, sau pe termen lung, la nivel de rată de angajare şi de efecte socio-economice. „Evaluările formative – formative assessment – reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii pentru încurajarea performanţelor elevilor”.

10