Sunteți pe pagina 1din 18

Curs nr. 1

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

PUNCTE SI CUSATURI

I. Despre cusaturile romanesti

II. Puncte de lucru folosite in cusaturile romanesti

A. Puncte intrebuintate cu rol practic

a) Puncte pentru unirea foilor de panza

1. Punctul inaintea acului

2. Punctul in urma acului

3. Punctul oblic pe muchie

4. Punctul de cheita

b) Puncte folosite pentru tivuri

1. Tiv executat in punct de tighel

2. Tiv executat cu gaurele

3. Punctul de drug

4. Punctul de feston

B. Puncte cu rol ornamental

a) Puncte executate pe fire numarate

1. Punctul inaintea acului

2. Punctul pe contur

3. Punctul “ocol”

4. Punctul de tighel

5. Punctul batranesc

6. Punctul de lantisor

7. Punctul de zigzag

8. Punctul plin sau peste fire

9. Punctul de cruciulita

10. Punctul “banatean in linie orizontala”

11. Punctul “bradutul”

12. Obinzeli

13. Gura papusii in obinzeli

14. Carligelul

15. Incretul (tratat separat)

b) Puncte ornamentale pe fire scoase din panza

1. Gaurele

2. Ajururi

3. Sabace

III. Materiale folosite in executarea cusaturilor romanesti

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

I. Despre cusaturile romanesti

Punctul de cusatura este si el unul din elementele unitatii portului nostru. Puncte de baza ca, punctul “inaintea acului”, cruci, tighele la un fir se folosesc in intreaga tara, deosebirea facandu-se numai in felul cum se combina in alcatuirea motivului, precum si in denumirea lor.

Astfel, crucea poarta numele de “musca” in multe zone ale tarii; in Moldova se numeste “crusita” sau “punta mica”. De asemenea, tighelele se numesc “rumanescuri” in Muscel, “piezuri” in Olt, “chezuri” in Moldova, “ochiti, ociti” in Ardeal.

In afara punctelor de baza, aproape in fiecare zona etnografica se folosesc puncte specifice, ca de ex. “ciocanele” in Sibiu; “branele” si “braduti” in Ardeal, Arges, Vlasca; “nemtoane” in Banat si Maramures; punctul “ateste” in Hunedoara etc.

Pentru confectionarea costumului romanesc, sateanca ori tanara fata trebuie sa posede anumite cunostinte tehnice ca de exemplu: cum se face croiala camasii, care sunt punctele folosite in ornamentare si cum se lucreaza acestea, care sunt materialele necesare confectionarii costumului romanesc.

Tehnica punctului romanesc nu este usoara mai ales pentru incepatori. Pentru invatarea acesteia, se porneste de la elementele punctelor de baza, ca punctul inaintea acului, tighelul, crucea. Si daca aceste puncte, care dau frumusete cusaturii romanesti, au putut fi lucrate de bunicile si strabunicile noastre, este de datoria noastra sa cunoastem tehnica cusaturii.

II. Puncte de lucru folosite in cusaturile romanesti (pentru iie)

Punctul, reprezinta unitatea care se realizeaza prin manuirea acului, din a carui repetare intr-o anumita tehnica se obtine un motiv ornamental. Unitatea tehnica este dictata de un calcul precis, rezultat din acordul stabilit intre firele de tesatura si cele cu care se coase. Fiecare punct are o valoare proprie a sa bine stabilita, ele se compun numai din linii drepte in pozitie orizontaa, verticala sau oblica, a caror orientare ca si

a firelor din panza, formeaza un acord perfect cu motivele geometrice care sunt specifice cusaturilor

romanesti. In ceea ce priveste folosirea, numarul punctelor este restrans, insa prin respectarea lor, prin variatii tehnice si coloristice se pot obtine compozitii ornamentale nelimitate, diferentiale de la o zona la alta. Cu toate deosebirile ca aspect pe care le prezinta cusaturile de la o zona la alta, in ceea ce priveste multitudinea tehnicilor de lucru, se folosesc peste tot un numar mare de puncte comune, incepand cu cele mai simple si pana la cele mai complete, de la cele mai vechi si pana la cele mai noi, cu aceeasi intensitate

in toate domeniile cusaturilor, cat si pe intregul teritoriu al tarii noastre.

Din punct de vedere al functiei din cadrul unei compozitii ornamentale, se disting doua categorii de

puncte:

A-

Puncte intrebuintate cu rol practic

B-

Puncte intrebuintate cu rol ornamental

In categoria punctelor intrebuintate cu rol practic sunt incluse punctele folosite pentru unirea foilor de panza, precum si cele pentru obtinerea tivului acestora.

a)

Pentru unirea foilor de panza se intrebuinteaza

-

Punctul inaintea acului

-

Punctul in urma acului

-

Punctul oblic pe muchie

-

Punctul de cheita

b)

Pentru obtinerea unui tiv al panzei se pot folosi urmatoarele puncte

-

punctul de tighel

-

punctul tiv cu gaurele

-

punctul de drug

2

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

- punctul de feston

Cea de a doua categorie de puncte, avand rolul ornamental cuprinde doua grupe:

- puncte cusute pe fire numarate pe panza

- puncte cusute pe fire scoase din panza

A. Puncte intrebuintate cu rol practic

a) Puncte pentru unirea foilor de panza

1. Punctul inaintea acului (fig.1)

Este unul dintre cele mai simple puncte si se executa de la dreapta la stanga, cu impunsaturi inaintea acului, egale pe fata si pe dosul lucrului, la distanta stabilita initial de 2-4 fire, obtinandu-se un sir de linioare, intrerupte orizontal. Prin repetarea punctelor cu distante si marimi diferite sau a modului de dispunere a randurilor se pot obtine puncte de ornamentatie avand la baza tehnica punctul inaintea acului.

ornamentatie avand la baza tehnica punctul inaintea acului. 2. Punctul in urma acului (fig.2) Este un

2. Punctul in urma acului (fig.2)

Este un punct mai rezistent decat primul si se executa de la dreapta la stanga. Pentru primul punct se ia pe ac o distanta de doua ori mai mare, adica atatea fire cat socotim pentru doua puncte. Se infinge acul in fata, la jumatatea acestei distante si se scoate trecand pe dos peste trei puncte.

distante si se scoate trecand pe dos peste trei puncte. Se infinge din nou acul pe

Se infinge din nou acul pe fata in urma, lasand distanta unui singur punct, urmand a-l scoate pe dos, tot peste trei puncte. Pe fata apar puncte puncte si distante egale intre ele. Se intrebuinteaza pentru cusaturi simple, avand insa frecvente intrebuintari si ca punct de ornamentatie.

3. Punctul oblic pe muchie (fig.3)

Se realizeaza de la dreapta la stanga, iar impunsaturile se formeaza in linie oblica atat pe fata cat si pe dos, linia punctelor fiind dreapta. Acul se introduce spre stanga in material in linie oblica, luand un numar stabilit de fire pe lung si tot atatea pe lat si se scoate oblic dupa acelasi numar de fire. Se obtine astfel, pe fata lucrului un sir de linii oblice intr-o directie, iar pe dos vor fi in directie contrara.

3

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Cusatura pe muchie se realizeaza prin punctul oblic pentru
Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Cusatura pe muchie se realizeaza prin punctul oblic pentru
Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Cusatura pe muchie se realizeaza prin punctul oblic pentru

Cusatura pe muchie se realizeaza prin punctul oblic pentru fixarea a doua parti de material. Ca si celelalte puncte, prin variatii de marimi si inclinare, ofera posibilitati in folosirea lui ca punct de ornamentatie.

4. Punctul de cheita (fig.6 si 7)

Este un punct de unire a doua foi de material. Se poate realiza din puncte de feston egale sau neegale in ce priveste impunsatura, mai rare sau mai dese, capatand diverse forme, dintre care cele mai frumpase sunt cheitele dantelate, surprinzator de variate in ce priveste tehnica de lucru.

forme, dintre care cele mai frumpase sunt cheitele dantelate, surprinzator de variate in ce priveste tehnica

4

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Cheita “muste” este cheita care se lucreaza in cruci, pe mijlocul carora cade intotdeauna o linie verticala.

pe mijlocul carora cade intotdeauna o linie verticala. Aceasta cheita se foloseste pentru incheierea iilor si

Aceasta cheita se foloseste pentru incheierea iilor si poalelor camasilor femeiesti. Punctul este specific costumului din sudul Olteniei.

Cheita “purecel”

Aceasta cheita se realizeaza ca si “ciocanelele” simple, cu deosebirea ca acesta se lucreaza pe grupe cu cate doua si chiar trei ciocanele.

se lucreaza pe grupe cu cate doua si chiar trei ciocanele. Cheita ajuta la incheierea manecilor

Cheita ajuta la incheierea manecilor si pieptilor iei, precum si a poalelor. Se lucreaza in culoarea cusaturii iei de regula in negru sau rosu. Cheita se foloseste in ornamentarea costumelor din Oltenia si Muntenia.

Cheita “in picioruse”

Cheita “in picioruse” se ralizeaza in felul urmator:

- se infinge acul de sus in jos in marginea superioara se se trece peste fir;

- se infinge apoi acul de jos in sus tracandu-se pe deasupra firului

- s-au format astfel picioruse sus si jos;

- se continua tot asa.

format astfel picioruse sus si jos; - se continua tot asa. Cheita se foloseste pentru incheierea

Cheita se foloseste pentru incheierea iilor. Se lucreaza in culori de rosu, negru, alb si galben.

5

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

b) b. Puncte folosite pentru tivuri

Tivurile se executa pentru ca marginea tesaturilor sa nu se destrame, deci in scopul sporirii rezistentei acesteia, precum si caracter decorativ, conferindu-le un aspect cat mai frumos. Se formeaza printr-o dubla indoire a tesaturii si fixarii in mai multe moduri. Tivurile pot avea diferite latimi incepand cu cele mai inguste de la cativa milimetri si mai late pana la circa sase centimetri, in functie de materialul si destinatia obiectelor tivite. Tivurile foarte inguste se obtin prin rularea marginii materialului si se executa puncte de drug sau feston, precum si punctul de tighel in diferite variante. Pentru fixarea tivurilor mai late se folosesc tivurile cu gaurele:

1. Tiv executat in punct de tighel (fig.8)

Este un punct care genereaza din punctul in urma acului folosit atat in scop practic cat si ca punct ornamental. Se formeaza ca si punctul in urma acului, cu deosebire ca la punctul de pe fata lucrului se impunge acul in acelasi loc cu punctul dinainte, iar pe dos acul se scoate la distanta de doua puncte.

iar pe dos acul se scoate la distanta de doua puncte. Jumatate din aceasta distanta reprezinta

Jumatate din aceasta distanta reprezinta punctul de tighel terminat, iar cealalta jumatate este pentru urmatorul punct. Punctul de tighel formeaza o linie simpla, fara nici un interval, care poate fi orizontala, verticala sau oblica. Este punctul folosit in fixarea unui tiv, dar constituie elementul de baza in structura punctelor formate din mai multe linii, folosit ca punct ornamental, pentru conturarea unui motiv, delimitarea unui grup de motive sau pentru realizarea de motive.

2. Tiv executat cu gaurele

Gaurelele se formeaza prin scoaterea unui numar de fire, in functie de desimea si grosimea materialului si fixarea in grupuri a firelor ramase. Se intrebuinteaza la prinderea tivurilor si constituie punctul de baza in executarea ajururilor. In obtinerea unui tiv frumos executat trebuie sa avem in vedere in primul rand executarea colturilor acestuia. Dupa ce s-a fixat latimea tivului, aceeasi pe toate laturile, tinand cont de plusul de 0.5cm, care se indoaie in interiorul tivului, se scot firele stabilite si se trece la executarea colturilor. Colturile tivului cu gaurele se poate face in doua feluri si anume: colt in care gaurelele trec peste tivuri si colt in care gaurelele se fac numai la tivuri. Pentru coltul cu gaurelele peste tiv, firele se scot pana la capatul materialului, apoi se indoaie prima si a doua parte a tivului. Pentru a nu fi prea gros, materialul ce intra inauntrul tivului se taie la colt cu 0.5 cm in afara de la semn in acelasi sens pentru ca aplicarea colturilor peste tiv sa fie la fel. Gaurelele de la colturi se vor executa inainte de insailare; se coase latura coltului cu puncte fara sa se observe, se potrivesc gaurele unele peste altele si se fixeaza un punct oblic. In cazul coltului cu gaurele pana la tiv, firele se scot pana in punctul unde se intretaie dintre o latura cu cealalta. Se aduce varful coltului pana in punctul unde firele se intretaie. Se muchiaza diagonala formata prin indoirea coltului apoi se taie la 0.5 cm de la indoitura, eliminandu-se un triunghi. Tivul se intoarce pe dos, se suprapune indoitura, se insaileaza coltul pe indoitura si apoi se coase in punct de tighel, se desfac rezervele, se calca si se intoarce pe fata, se insaileaza tivurile si apoi se trece la executarea gaurelelor. Gaurelele se lucreaza pe dosul lucrului, incepand de la stanga spre dreapta, cu marginea indreptata spre persoana care lucreaza. Pot fi simple si duble.

6

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 3. Punctul de drug (fig.14) Se intrebuinteaza pentru intarirea

3. Punctul de drug(fig.14)

Se intrebuinteaza pentru intarirea marginii materialului, tinand loc de tiv. Se poate folosi si pentru umplerea golurilor motivelor ornamentale. In cazul folosirii pentru executarea tivului se lucreaza pe marginea materialului, incepand executia de la stanga spre dreapta, pe acelasi numar de fire dinspre spate spre fata, impungand acul in fiecare ochi al panzei, trecand apoi firul peste marginea panzei din fata spre spate. Daca se urmareste ca punctul sa fie mai reliefat, se poate executa peste un fir mai gros de ata sau se indoaie putin din marginea panzei.

mai gros de ata sau se indoaie putin din marginea panzei. 4. Punctul de feston (fig.15)

4. Punctul de feston (fig.15)

Se foloseste pentru obtinerea tivurilor in broderiile romanesti, in cazul cand nu se fac gaurele. Are rol de intarire a marginii panzei, dandu-I si un aspect frumos, executandu-se in linie dreapta, pe fire numarate, de la stanga sper dreapta.

linie dreapta, pe fire numarate, de la stanga sper dreapta. Acul se trece prin material de
linie dreapta, pe fire numarate, de la stanga sper dreapta. Acul se trece prin material de

Acul se trece prin material de sus in jos, pe sub atatea fire orizontale cat dorim sa fie de lat, se scaote apui acul de fata, trecandu-l pe deasupra firului, pentru formarea nodului. Punctele se repeta cat mai apropiat unul de altul.

B.

Puncte

a)

Puncte executate pe fire numarate

7

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Dintre punctele care se folosesc pentru realizarea ornamentului si sunt executate pe fire numarate de panza fac parte urmatoarele:

- punctul inaintea acului;

- punctul de contur;

- punctul “ocol”;

- punctul de tighel;

- punctul batranesc;

- punctul de lantisor;

- punctul zigzag;

- punctul plin sau peste fire;

- punctul de cruciulita.

1. Punctul inaintea acului (fig.16)

Se executa ca si punctul folosit pentru cusatura, lucrand insa punctele mai mici sau mai mari si in mai multe randuri.

insa punctele mai mici sau mai mari si in mai multe randuri. 2. Punctul de contur

2. Punctul de contur (fig.17)

Se mai numeste si punct “dus si intors” fiind obtinut din punctul inaintea acului (dus) si completarea golurilor ramase prin al doilea rand de puncte atat pe fata cat si pe dos.

prin al doilea rand de puncte atat pe fata cat si pe dos. 3. Punctul “ocol”

3. Punctul “ocol” (fig.18)

atat pe fata cat si pe dos. 3. Punctul “ocol” (fig.18) Este punct care deriva din

Este punct care deriva din punctul de contur si se foloseste pentru executarea de chenare sau completarea unor motive, conturandu-le pe margini. Se executa astfel: pe iau pe ac un numar de fire, se trage pe fata formand pe dos o linie orizontala. Se face apoi o linie verticala pe fata lasand acelasi numar de fire in jos, apoi se ia pe ac aceeasi distanta, formand iarasi pe dos o linie orizontala.

8

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Pentru completarea distantelor ramase libere se revine cu alt

Pentru completarea distantelor ramase libere se revine cu alt rand de puncte lucrate la fel, dar in sens invers. Fiind astfel lucrat se prezinta cu doua fete.

sens invers. Fiind astfel lucrat se prezinta cu doua fete. 4. Punctul de tighel Se executa

4. Punctul de tighel

Se executa dupa indicatia data la cap. A, grupa b si se foloseste pentru delimitarea unui grup de motive, pentru conturarea motivelor asa cum indica modelul.

5. Punctul batranesc (fig.19) (“satraga”)

Insasi denumirea ii atesta vechimea in broderiile romanesti, fiind un punct care completeaza un model ce se poate intrebuinta pe ambele fete. Se lucreaza in diagonala de la stanga la dreapta de sus in jos, formand o linie orizontala peste un grup de fire numarate pe fata lucrului. Se scoate acul dupa acelasi numar de fire in jos in linie verticala, continuand atat cat necesita modelul. Se completeaza firele ramase libere cele de pe fata si de pe dos se executa in sus pe diagonala linii orizontale si verticale, formandu-se pe diagonala o scarita.

9

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Punctul final se obtine prin executarea celei de-a doua

Punctul final se obtine prin executarea celei de-a doua linii diagonale tot in forma de scarita, dublarea primei.

Punctul batranesc “maruntica” in Bucovina , “dintii ferastraului” in Transilvania

Este un punct care inlocuieste cruciulita.

in Transilvania Este un punct care inlocuieste cruciulita. Se executa destul de uşor şi în combinaţie

Se executa destul de uşor şi în combinaţie cu şatranga se pot face motivefrumoase. Se fac linii oblice, ca pentru cruciuliţe, dar la întoarcerenu se mai execută linii oblice ci linii verticale - adică exactinversul primei lucrături. Se obţine acelaşi model pe ambelepărţi, cu muncă mai puţină decît cruciuliţa pe două feţe.

Punctul bătrînesc „gras”

Punctul batranesc se lucreaza pe baza punctului inaintea acului sau mai simplu pe baza de tighel. Acest punct este specific Muscelului unde este intalnit sub numele de “rumanescuri”, Olteniei cu numele de “piezuri” si Moldovei. Punctul se lucreaza cu doua fete.

Pentru a capata consistenta se lucreaza cu firul gros, buclat (firul nu se strange complet), in zonele Muscel, Arges, Vlasca, Buzau si in toata Moldova

6. Punctul de lantisor (fig.20) (lantuc)

Este un punct de umplutura ce se executa mai mult cu fire metalice intrebuintat pentru delimitarea unor motive. Se executa astfel: se scoate firul pe fata intr-un punct, se impunge in acelasi punct scotand acul peste un numar stabilit de fire, trecand ata in forma de lat pe dupa ac, se strange firul de ata, formandu-se o bucla. Buclele nu se strang prea tare si se vor executa egale, pentru fiecare punct acelasi numar de fire.

o bucla. Buclele nu se strang prea tare si se vor executa egale, pentru fiecare punct

10

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

7. Punctul lantisorul de Vrancea

Se executa la fel, cu deosebirea ca nu infingem acul in acelasi punct de unde l-am scos - la mijlocul buclei - ci mai lateral, rezultand intre impunsaturi o distanta de 2 fire.

lateral, rezultand intre impunsaturi o distanta de 2 fire. 8. Punctul de zigzag (fig.21) (“sarpele”) Este

8. Punctul de zigzag(fig.21) (“sarpele”)

Este un punct format din linii oblice atat pe fata cat si pe dos, luand forma literei V si are doua fete. Se lucreaza de la stanga la dreapta, ducand pe fata firul in sus oblic peste un numar de fire egal atat pe verticala cat si pe orizontala. Se trece pe dos peste acelasi numar de fire tot in oblic, scotand iarasi firul pe fata. S-a format astfel o linie oblica pe fata si una pe dos, repetand aceasta opratiune.

oblica pe fata si una pe dos, repetand aceasta opratiune. Pentru obtinerea punctului final se revine

Pentru obtinerea punctului final se revine cu al doilea rand de linii oblice in sens invers, adica sa acopere spatiile ramase libere de la primul rand.

9. Punctul plin sau peste fire (fig.22) (“ umplutura – plin” sau “batuta pe muche”)

Este acelasi punct care se foloseste si pentru tivuri, denumit drug, numai ca in cazul ornamental poate lua si alte forme.

drug, numai ca in cazul ornamental poate lua si alte forme. Se lucreaza peste fire numarate,

Se lucreaza peste fire numarate, formand linii paralele pe verticala cat mai apropiate, ce pot avea aceeasi lungime sau lungimea liniei poate fi scazuta la un capat si crescuta la celalalt cu cate un fir de panza, in functie de forma modelului. Se lucreaza de la stanga spre dreapta, numarand un grup de fire in sus si trasand firul vertical pe fata, se scoate pe dos peste acelasi numar de fire sau crescand si descrescand (asa cum indica modelul), revenind apoi pe fata, de unde se repeta aceasta operatiune. Este un punct compact folosit pentru acoperirea golurilor unui model sau pentru delimitarea unor modele.

10. Punctul de cruciulita

Este punctul care a cunoscut cea mai mare frecventa pe intreg teritoriul tarii de la inceput si pana astazi. Se poate executa in doua feluri: punct de cruciulita cu o singura fata si punct de cruciulita cu doua fete.

11

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Punctul de cruciulita cu o singura fata (fig.23)

2016 Punctul de cruciulita cu o singura fata (fig.23) Este format din doua linii oblice suprapuse,

Este format din doua linii oblice suprapuse, una de la stanga la dreapta si cealalta invers, de la stanga spre dreapta pe fata lucrului, iar pe dos se formeaza doua linii verticale. Ornamentatie cu acest punct se folosesc numai in fata.

Punctul de cruciulita cu doua fete (fig.24).

numai in fata. Punctul de cruciulita cu doua fete (fig.24). Acest punct se foloseste in executia

Acest punct se foloseste in executia lucrarilor fine care trebuie sa aiba acelasi aspect frumos, atat pe fata cat si pe dos. Se lucreaza in patru siruri de puncte oblice, iar pe dos se formeaza aceleasi linii care se suprapun cu cele de pe fata si astfel dispar liniile verticale . La un model diagonalele cruciulitelor trebuie sa aiba aceeasi directie, altfel lucrul are o infatisare dezordonata si nedibace.

Punctul de “cruciulita dubla, musca” (punctul dracului)

Se foloseste pentru a accentua cateva locuri din model sau pentru a completa golul cand lucram pe o panza rara sau canava. Ea are un aspect foarte frumos atunci cand avem grija sa suprapunem cruciulitele regulat, adica umtimul fir sa aiba intotdeauna aceeasi directie .

adica umtimul fir sa aiba intotdeauna aceeasi directie . In afara de liniile oblice care se

In afara de liniile oblice care se suprapun formînd crucea, trasăm o linie orizontală si alta verticală care de asemenea se suprapun.

Punct de cruciuliţă „steluţa", buba

Este tot un fel de cruce cu opt raze şi care se execută astfel: dintr-un punct central se vor lucra linii drepte şi oblice.Revenind cu firul, se completează si pe dos steluţa.

12

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 11. Punctul „bănăţean în linie orizontală" Se execută ca

11. Punctul „bănăţean în linie orizontală"

Se execută ca şi punctul înaintea acului. Se iau 2 fire,se lasă 2 fire iar se iau 2 fire şi se lasă tot atîtea. Pentru a executa modelul corect, larîndul al doilea se împart în două cele două fire lăsate şi se executăca şi rîndul întîi. Acest fel de punct se foloseşte la încreţurişi mai ales la ţesutul motivelor odată cu pînza, ca'în Maramureşşi în ultimul timp şi în alte regiuni din ţară.

în ultimul timp şi în alte regiuni din ţară. 12. Butucul Butucul este punctul prin care

12. Butucul

Butucul este punctul prin care se amplifica executarea unui sir de cruci, Apare cu o singura diagonala (jumatate de cruce) lunga, care serveste la realizarea a 3-4 cruci, insirate intr-un rand, iar peste aceasta diagonala vor trece, in sens invers, 3-4 diagonale scurte (atatea cruci cate dorim sa realizam). Se executa in felul urmator: scoatem acul in coltul de jos din stanga al unui dreptunghi imaginar, care reprezinta spatiul ocupat cu 3 sau cruci (care corespunde ca numar de fire) si-l trecem in linie oblica la coltul de sus din dreapta. Infingem apoi acul, il trecem pe dos in sens vertical si-l scoatem in coltul de jos din dreapta. Dupa ce am realizat aceasta diagonala lunga, pornim cu diagonalele scurte, in sens invers, peste cea lunga, trecand peste ea de 3 sau 4 ori, la distante egale, formand astfel 3 sau 4 cruci.

sau 4 ori, la distante egale, formand astfel 3 sau 4 cruci. 13. Punctul „brăduţul" Este

13. Punctul „brăduţul"

Este un sistem de cusatura folosit ca umplutura la motivele de pe camasile din Moldova, Muntenia si Oltenia. Consta intr-un sir de puncte avand pozitie oblica. Va fi executat in felul urmator: va fi scos acul pe fata si dus in sus, infipt apoi peste 4 fire, in sens oblic, astfel ca ochiul de sus, in care infingem acul, va fi mai spre dreapta cu 2 fire decat ochiul de jos prin care a fost scos acul.Din ochiul in care am infipt acul sus, il trecem apoi in sens vertical (pe dos) si il scoatem peste 2 fire, de unde continuam aceeasi miscare pana cand realizam o succesiune de puncte oblice, care, alaturat de primul rand, ofera aspectul unei frunze de brad.

13

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Punctul se foloseste in Arges, Olt, Buzau, Dolj. Se

Punctul se foloseste in Arges, Olt, Buzau, Dolj. Se coase in culoarea motivelor iei, cu firul gros, buclat.

14. Obinzeli

Acest punct se realizeaza pe baza de grupe de fire scoase orizontal (3-4 fire), cosindu-se cate doua randuri de tighele (sus si jos). Odata cu tighelele se cos si verticalele ce le sustin. Astfel de “obanzeli” servesc drept camp pentru cusatura unor sabace.

servesc drept camp pentru cusatura unor sabace. Obanzelii se mai lucreaza si fara fire scoase atunci

Obanzelii se mai lucreaza si fara fire scoase atunci cand subliniaza sabace mici ori cand servesc drept modele in mijlocul altor modele mai mari. Se folosesc mai ales pentru cusatura sabacelor de la camasile barbatesti, atat pe poale cat si pe piepti.

15. Gura papusii in obinzeli

Acest punct se lucreaza in punct de tighel avand grija ca mai intai sa lucram patratul format din obinzeli. Dupa aceea se infinge acul in mijlocul patratului si se duce firul in partea de sus a fiecarui punct din obinzeli

se duce firul in partea de sus a fiecarui punct din obinzeli lucrand orizontalele si ducand

lucrand orizontalele si ducand acum in aceeasi gaura din mijlocul patratului. Punctul este specific Olteniei, Munteniei si Ardealului si se lucreaza in alb sau cu fir metalic.

16. Carligelul

Este un punct intalnit la ornamentarea costumului din Ardeal. Se lucreaza pe gulere, folosind fire groase. Ca tehnica de lucru, carligelul se executa asemanator lantisorului, firul buclei ramanand intotdeauna in spatele acului.

14

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Ia, traditie si simbol milenar Falciu 2016 Punctul se lucreaza in culorile rosu, negru sau bleu.

Punctul se lucreaza in culorile rosu, negru sau bleu.

b. Puncte ornamentale pe fire scose din panza

Din aceasta categorie fac parte: gaurelele, ajururile si sabacele.

1. Gaurele

Punctul de gaurele este cel mai simplu punct de ajur si se executa dupa explicatia data in executarea tivului cu gaurele.

2. Ajururi

Ajurul (fig.25) se formeaza prin gruparea gaurelelor in diferite moduri, avnd la baza fire scoase din panza, insa pe o portiune mai lata decat la gaurele. Pentru executarea ajururilor se va folosi un fir de ata mai gros decat firul materialului pe care se lucreaza. Realizarea ajurului se face prin trei operatiuni: scoaterea firelor, formarea de gaurele si gruparea gaurelelor prin diverse puncte.

de gaurele si gruparea gaurelelor prin diverse puncte. Pentru ajururile inguste, firele se scot pe toata

Pentru ajururile inguste, firele se scot pe toata lungimea, iar pentru cele mai late se scot mai intai cele care determina latimea lui si restul se vor taia pe portiuni pentru a se evita scamosarea sau ruperea acestora. In cazul cand ajurul se executa pe doua laturi care se intretaie, la intretaiere, prin scoaterea firelor pe amandoua directii va rezulta un material un gol.

Marginile materialului de la acest gol, vor fi intarite cu puncte de feston sau drug, iar odata cu executarea ajurului se vor umple cu diferite puncte. Intr-un ajur se pot combina mai multe feluri de puncte, se pot repeta pe mai multe siruri acelasi model sau se pot uni mai multe modele generand altele noi. Cel mai simplu ajur se formeaza prin innodarea in punct de feston a unei grupe, formata din doua, trei sau patru puncte de gaurele duble pe mijlocul acestora, cu firul de ata. In executia ajurului gaurelele pot fi prinse incrucisat, in zigzag sau pot capata forma unui paianjen.

Ajurul paianjen (fig.26)

Dupa ce s-au grupat gaurelele intr-un numar stabilit, cu punct de tesut se lucreaza paianjenii. Se tese cu acum imprejurul nodului, deasupra si dedesubtul fiecarei gaurele pana se acopera jumatate din firul de legatura. Se fixeaza paianjenul impungand acul in firele de la marginea lui, langa firul de mijloc. Legatura de la un paianjen la altul se face prin puncte de snur, pe firul de la mijloc.

Tot din grupa punctelor executate pe fire scoase din panza face parte si sabacul.

3. Sabace

15

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Sabacul este un ajur cu firele prinse aproape in intregime in puncte de tesut. Se poate lucra si fara executarea in prealabil a gaurelelor, numarand insa firele. Poate fi cu motive mai mari sau mai mici, cu un rand, doua sau trei de picioruse, in forma de teu etc., avand comun punctul de lucru, punctul de tesut.

Sabacul cu un singur rand de picioruse (fig.27)

Se scor firele necesare latimii sabacului, apoi se ia o grupa de patru fire si se uneste cu alta tot de patru fire prin sase sau opt randuri de puncte de tesut. Acesta poate fi folosit ca terminatie la alte ajururi sau drept punct ornamental.

ca terminatie la alte ajururi sau drept punct ornamental. Sabacul in forma de teu (fig.28) Se

Sabacul in forma de teu (fig.28)

Se scot firele stabilite pentru latime. Se lucreaza pe grupe de patru fire. Se unesc patru grupe a cate patru fire. Se unesc patru grupe a cate patru fire. Se unesc patru grupe a cate patru fire prin sase siruri de tesut. Punctul de tesut se lucreaza luand un grup de fire si lasand altul dar cand se intoarce se ia cel lasat si se lasa cel lucrat. Se continua lucrul numai pe cele doua grupe din mijloc pe care se fac in jur noua puncte de tesut. Urmatorul motiv se incepe de unde s-a terminat primul, alternand teurile in sus si in jos. Se poate lucra si pe mai multe siruri.

in sus si in jos. Se poate lucra si pe mai multe siruri. De felul cum

De felul cum vor fi intrebuintate punctele descrise, asocierea dintre ele precum si armonizarea culorilor, depinde reusita unui obiect ornamentat cu motive romanesti pe care ni-l dorim intotdeauna cat mai frumos.

Sabac “gurita papusii”

Pentru realizarea acestui punct se lucreaza obinzelile apoi se scot opt-zece fire orizontal. Fiecare motiv al sabacului se lucreaza pe patru grupe de fire, cosandu-se doua cate doua grupe.

fire orizontal. Fiecare motiv al sabacului se lucreaza pe patru grupe de fire, cosandu-se doua cate

16

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

Sabacul se lucreaza numai in alb. Se intalneste in Oltenia si Muntenia ca punct de subliniere a altor sabace mai mari; in Dobrogea se lucreaza prin alesatura in razboiul de tesut in panza de borangic.

III. Materiale folosite in executarea cusaturilor romanesti

Pentru ca aceste cusaturi, (enumerate mai sus) sa fie facute in bune conditii, se cer anumite materiale:

panza, potrivit de rara, asa zisa panza “ de casa” sau “panza nalbita”, arniciul ori mulineurile, firul metalic, fluturii si margelele. Panza necesara cusaturii romanesti nu este orice fel de panza. Ea are particularitatea sa, lucru ce determina sateanca sa-si teasa panza in casa in razboiul cu doua ite. In ce consta aceasta particularitate? In Ardeal, Moldova, Muscal si Vlasca se foloseste firul mai gros intrucat costumul din aceste zone are motive bogate, robuste, cu punctul buclat, pe cand in Oltenia, Muntenia, Dobrogea se coase pe panza mai rara, cu firul bine rasucit. Lana borangicul (vopsit vegetal), arniciurile ori mulineurile de mai tarziu, matasea vegetala sunt firele cu care au fost ornamentate iile si piesele de costum. Acestea trebuie sa fie de buna calitate, sa nu se decoloreze la spalat ori la soare. Acelasi lucru se poate spune despre margele si fluturi, care pe langa o buna calitate (fluturii din metal, margelele din piatra) cer sa li se pastreze marimea si culoarea specifica; pentru fluturi, alb sau galben, iar pentru margele culori pastelate roz, verde, galben, lila, bleu, alb, rosu, albastru, etc. Firul metalic trebuie sa fie potrivit de gros si inoxidabil. FIRELE cu care se cos motivele ornamentale isi au si ele originea tot atat de veche ca si celelalte materiale necesare realizarii costumului romanesc. Initial, femeia folosea firul de canepa, de in sau de lana, de asemenea borangicul; totul vopsit vegetal in propria gospodarie. Odata cu industrailizarea mai accentuata, colorantul vegetal este inlocuit cu cel industrial. Firul de in, canepa, borangic este si el inlocuit cu firul de bumbac numit “arnici” (fir in sase), cu mulineurile si cu matasea vegetala din zilele noastre. Firul metalic auriu sau argintiu se presupune a veni din Orient. El s-a folosit mai intai in ornamentarea vesmintelor domnesti. Firul metalic se foloseste in toata tara, afara de regiunea Transilvaniei, care nu foloseste nici fluturii si margelele, (regula de la care se abate numai zona Bistrita-Nasaud). Referitor la vopsitul firelor, pana la aparitia colorantilor industriali, sateanca folosea vopsitul vegetal. Acesta consta in fierberea plantelor (frunze, flori, coaja), la care se adauga otet, sare, piatra acra, calaican, zeama de varza.

CULOAREA NEAGRA se obtine prin fierberea coajei de arin in combinatie cu calaicanul. Prin fierberea coajei de nuca verde se obtine culoarea negru-brun. CULOAREA CAFENIU-INCHIS se prepara din coaja de nuca verde, in cantitate mai mica, in combinatie cu zeama de varza, sau funingine amestecata cu otet. GALBENUL – se prepara prin fierberea “laptelui cucului” (planta care creste pe costise si vitele nu o mananca, si din a carei tulpina curge lapte), in combinatie cu calaican. ROSU-DESCHIS se obtine prin fierberea cojii de mar paduret. Adaugand cenusa, calaican ori piatra acra, se obtine rosu mai inchis. VANAT-se obtine din “argaseala” de mesteacan, argaseala care, la randul ei, se obtine din coaja de mesteacan, tarate de grau, la care se adauga sare ori calaican. Fierband argaseala, obtinem culoarea vanata. ALBASTRU il capatam din flori de liliac, btanduse de toamna, violete de padure, culese si plamadite, care apoi se fierb si se amesteca cu “usuc” (grasime de pe lana oii), cu calaican, usturoi. STRICAT sau bej, se obtine din frunze uscate de capa, ori din ceai rusesc.

MARGELELE sunt margele mici, colorate. Acestea se folosesc in sudul tarii, in nordul Moldovei si in Bistrita- Nasaud. Mici, in culori pastelate de verde-moale, liliachiu, siniliu, piersiciu, galben, alb, negru, margelele dau stralucire costumului romanesc. Margelele se folosesc si in confectionarea podoabelor de gat, ca: “latitare” (Bihor), zgarde (Baia - Mare), “ghiordane” (Suceava), “leasa” (Olt) etc.

17

Ia, traditie si simbol milenar

Falciu 2016

FLUTURII patrund in tara noastra pe la jumatatea secolului al XIX-lea. Ei prezinta o cromatica de alb si galben. Fluturii vechi au culoare alba sau galbena si marimea de circa 5 mm; aceeasi marime o au si fluturii “cojocaresti”, care prezinta adancituri (cate cinci), si care se folosesc in ornamentarea iilor si mai ales a cojoacelor. Ca urmare, au aparut fluturii mici, asa-zisele paiete cu diametrul de cca 2-3mmm, de culoare galbena. Paietele se folosesc mai ales la ornamentarea iilor, care se cos pe panza topita (panza cu firul cret, foarte subtire). Fluturii se vindeau in vechime cu “degetarul” sau cu “dramul”, masura echivalenta cu un gram. Margelele se vindeau cu “ghiulul” (snur in lungime de 10 cm; un ghiul continea zece siruri de margele).

Acele necesare pentru fluturi si margele au marimea de circa 2-3 cm.

Bibliografie

“Cusaturi Romanesti” – Aurelia Doaga “Ii si camasi romanesti –Aurelia Doaga”

18