Sunteți pe pagina 1din 6

UN REGIZORGERMANÎN ROMÂNIA:KARLHEINZMARTIN

REMUSZĂSTROIU

Este îndeobştecunoscutfaptul că după primul război mondial,în cadrul

unei explicabileatitudini generale de răceală, dacă nu de ostilitate, faţă de germani, şi cultura germană a fost pentru o perioadă oarecum ostracizatăîn

Franta,,

, În ceea ce priveşteţara noastră, o privire atentă a acestor relaţii ne relevă că, fiind într-o anumemăsurăde un tip special,ele nu au fost în nici un caz, în acel timp, unele de respingere.Iată un singur argument,dintre multe altele care ne

stau la îndemînă,pentrua întări aceastăaserţiune.Îndată după încheiereapăcii, mulţi tineri intelectualiromâni, dintre care unii luptaserăpe front, au reluat, urmînd o tradiţie veche de secole, drumurile spre marile centnţ universitare germanesau austriece.Astfel,Dan Barbilian(poetulIon Barbu)şiTudor Vianu se îndreaptă către Tubingen şi Heidelberg, iar Lucian Blaga, Alexandru B.usuioceanuşi Nichifor Crainic spre Universitateadin Viena. Îritre cei ce căutau răspuns, în experienţa germană, la întrebările şi nedumeririlelor, se numărăşi SoareZ. Soare,un regizorde teatruaflat la începutulcariereişi puţin cunoscutîn România.El este acceptatsă lucreze,în.anii 1920şi 1921,de Max Reinhardtşi de directorulteatruluiberlinez"Tribune",Karl Heinz Martin. Ne rezumămacum a spunecă rezultateleactivităţiilui Soareau fost destul de .bine primite în mediile teatrale berlineze,iar Între K. H. Martin şi el s-au stabilit legăturiprofesionaleşi omeneştidintrecelemai bune. Aşa se facecă împreunăau schiţatun proiectoarecumhazardat.Românul i-a vorbit.probabilregizoruluigermandesprelumeateatruluidin ţara natală, cu entuziasmulsi , fanteziacareîi eraucaracteristice,si , Martin s-a arătatcurios să o cunoascăla faţa loculuişi, eventual,să activezepentruun răstimp la Bucureşti. Vizita, spre sfîrşitul anului 1921, în capitala Germanieia lui Victor Eftimiu, directorulgeneralal teatrelor,le oferăcelordoiprilejul de a apropiade realizare

în Anglia,; Italia si în alte tări,

ale fosteiAntante,printrecare si, România.

64

REMUSZĂSTROIV

planurile lor. Scriitorul român se arată favorabil propunerii; împreună, ei schiţeazăun repertoriuposibil şi stabilescdatele între care agenda lui Martin, destul de încărcată,îi permiteasă vină în ţara noastră.Dar schimbărilepolitice de la Bucurestiau , ca rezultatînlocuirealui VictorEftimiude la direcţiateatrelor . cu Alexandru Mavrodi. După obiceiul locului, noul gestionar al destinelor teatruluiromânescanuleazătoatehotărîriledirectoruluidemisionar,între acestea

se numără si,

Martin.Eftimiunu abandoneazăînsă proiectul.El contacteazăcel mai în vogă

o înţelegere

teatru particular de atunci, Compania Bulandra, şi găseşte aici

deplină. Discuţiile cu Martin sînt reluate, prinde formă o nouă variantă de contract, se stabilesc date calendaristice,se schiţeazăun repertoriu.Puse la curent,gazeteledin Capitală,"Rampa",cotidiance urmăreacu prioritateviata artisticăin primulrind, încep,din ianuarie1922,să facă loc în paginilelor unor ştiri referitoare la regizorul german. O strategie bine gîndită a publicităţii teatrale, de care cred că Soare Z. Soare nu era străin, foarte modernă în

articulaţiileei i

din Martin omul zilei. Personalitateaşi performanţelelui sînt prezentatecu lux

de amănunte, Într-o succesiune în care amănuntul biografic spectaculos şi

informaţiasimplă altemau cu observaţiilede ultimă oră în legăturacu teatrul

scenă de el la Frankfurt,

expresionistgerman sau cu analiza pieselor puse în

Hamburgşi Berlin.Se vorbeştemult desprenoul său teatruberlinez,"Tribune", despre raporturiledintre el şi Max Reinhardtsau LeopoldJessner, doi dintre

maestrii,

încheierea contractuluidintre Teatrul Naţional si,

Karl Heinz

pentruîntîia dată utilizatăin gazetăriaartisticăde la noi, face

săi. Lucia Sturdza-Bulandrasi,

Toni Bulandra sînt intervievaţi în

legătura cu piesele care vor fi puse în scenă. Pe cît se pare, se stabilise în

principiu să se joace texte de Aristofan şi Strindberg,dar nu se ştia încă ce intenţionaregizorulsă propună.Se vorbeaînsă de Dansul morţii, de o dramă uşoarăa unui autoramericanla modă,Sam Coffa,şi de Lysistrata.Spre sfîrşitul lui ianuarie 1922,repertoriuldevine cunoscut.Martin anunţă că va monta un spectacolcompusdintr-opiesă a autoruluirus OssipDymov,Nyu,şi Pelicanul de Strindberg,apoi o altă piesă a dramaturguluisuedez,Beţia, şi Lysistrata de Aristofan.Se fac comenzipentru costumela Berlin, unde regizorulavea încă răgazulsă supraveghezeexecuţialor, şi se intreprinddiligenţelenecesarepentru obţinereasălii Eforie în vederearealizăriispectacoluluicu Lysistrata,deoarece Martin, care se informasedeja, găsea că scena teatrului"ReginaMaria", unde juca în mod obişnuit CompaniaBulandra,era prea mică. Totodată, se încep angajările unui numeros corp de figuratie, la sugestia lui, pentru acelaşi spectacol. Karl HeinzMartinsoseştela Bucureştimarti 21 februarie1922,în timpul

amiezii.De la gară el se duce direct la teatru pentrua vedeascenelesi sălile in

,

care urma să-si., desfăsoare,

vreme de cincizecisi,

cinci de zile activitatea.Prin

KARLHEINZMARTIN

65

acest gest, oarecum neobişnuit, nu urmărea să şocheze, cum erau dispuşi cîrtitoriide profesiesă creadă,ci îşi defineamodulpropriude a lucra.A doua zi, dimineaţa,s-a întîlnit cu actorii.Nu a fost o'reuniuneprotocolară;era cel de al doileapunctdintr-unplanstabilitcu grijă în toate detaliile.Discuţiilecu fiecare actor în parte au durat destul de mult. Apoi, cîteva seri la rînd, a văzut spectacolelecurenteale CompanieiBulandra,precumşi ale altor teatre.Această luare directăde contactl-a ajutat, după cum declara,să alcătuiascădistribuţiile, în care, alături de vedetele.teatruluicare îl angajase- Lucia Sturdza-Bulandra,

Toni Bulandra., si Ion Manolescu,- - au fost-. incluse actritele;- Aura Buzescu--, si AgepsinaMacri-Eftimiu.Deşiîntr-oanumitămăsurărepetiţiilenu'se deosebeau. de cele cu care actorii erau obisnuiti,totusi din mărturisirilelor - declaratiisi

"

-

-,

.--

-

,

,

interviuri - făcute chiar atunci sau, cazul celebruluiinterpret al

dramatice Ion Manolescu, inserate în

aproximativ patruzeci de ani, ele erau marcate profund de .personalitatea complexăa regizorului.Martin cerea actoruluisă-şi pregăteascărolul mai întîi printr-o apropiereîn plan cultural de substantapersonajuluiinterpretat şi de epoca în care se situa acţiunea.în acest scop, el discuta continutulrolului cu fiecare interpret şi nu începea lectura de ansamblu pînă nu era mulţumit de răspunsurileindividualeale celor aleşi în distribuţie.Apoi, repetiţiilecontinuau Într-un ritm rapid, actorii fiind datori, fiecare Îri parte, să respecte schiţa tipologică pe .care directorul de scenă o destinase pesonajului asumat. Individualitateaactoruluitrebuia să se manifesteîntre marginileacestei schiţe.

Iniţiativelevenite.d3nsprevintrpret vnueru rsp.ine, dar era.u.cenzurte printr-o confruntaredeschisăde pareri.Dacamaru artişu al CompanieiBulandraerau pe de-aîntregul convinşide validitateaprincipiilorregizoralee greu de spus. în mod firesc, au existatşi rezerve.Dar din cele declarateatunci de ei, se vede că erau fascinaţide metodă şi cel puţin surprinşide rezultatelepe care omul de teatru german le. obţinea într-un timp relativ scurt. Într-o notă de reporter, prilejuită de primele repetiţii la Nyu, Eman. Cerbu, cronicar dramatic la "Rampa",sintetizaastfelimpresiiletuturor:,,Acestartist extraordinar,care ştie să concentrezeÎntr-oconcepţieîntregulansamblu,întreagarealizarescenică,are, fără îndoială, darul de a electriza,'de a inspira pe actori, de a le da avînt

fiecăruia

şi apoi de a contopi creaţiile lor într-un tot armonios; artistic,

fermecător"("Rampa",anul VI, 1922,nr. 1304din 4 martie).Ornare actriţă,şi în acelaşitimp o personalitatepentrucarescenanu aveasecrete,cumera încă de

pe atunci Lucia Şturd7

a-Bulandra,trasa foarteprecis modalitateade a construi

scenic a lui Martin: "Ceea ce uimeşte,în primul rînd, pe cei ce au prilejul şi norocul de a lucra sub regia lui Karl Heinz Martin, este calmul, răbdareaşi

tenacitateacu care

IW" că un detaliu,chiardintre cele mai mici, nu este perfectpus la punct. În al

atîtor roluri

peste

cartea de memorii apărută

conducerepetitia,reluindfără odihnă, ori de cîte ori i se

66

REMUSZĂSTROIU

doilearind, trebuiesă relevămsuveranasiguranţăcu carepuneîn scenă,ceea ce

impuneactoruluişii insuflăincredere"("Rampa",anulVI, 1922,nr. 1308din 9 martie).Directoareateatrului,care interpretarolul titulardin Lysistrata,vorbea, fireste,În cunostintăde cauză. Cu atît mai preţioasăeste astăzi si încercareaei

I

de a defini în ce avea specifico metodă,cu care se întîlneapentruprima dată:

"Artalui constăîn exploatareala maximuma efectului,în reducereade mise-en- scenă la minimumposibil. Prin cele mai mici amănunte,adăugateunui punct

saiIlant(proeminent)din montare,asupracăruiaconcentreazătoate forţele spre a-l scoate cit mai mult în relief, printr-o lumină, printr-o culoare, prin forma

unei usi sau printr-o anumită stofă

caracterizeazăsi creeazăîntreagasituatiesi 'atmosferă

"

,

,

,

.

stie să

"

dea

atîta expresie încît Înal'doilea " rînd, stie să

"

,

redea cu o adevărată măestrie amestecul de realitate şi fantezie" (Ibidem).

Pelicanul Ritmurile încep impuse>de în ziua regizorerau de 22 februarie.De cu totul la neobişnuite.Repetiţiile 3 martie, Martin se ocupă la Nyu şi de şi pregătireamareluicorp de ansambludin Lysistrata,iar peste zece zile intră pe scenă cu actorii aleşi pentru Beţia de Strindberg.:Între timp, adică vineri 10 martie, se produsesepremieracu primelepiese, după două săptămînide lucru

intens. În acelaşi timp, el a desenat decorurile şi a participat în atelierele teatrului la confecţionarealor; a supervizatmontareape scenă,.unde nimic nu

scapă ochiului său vigilent; o

atenţie extraordinară,cum li se pare celor ce-l

asistă,o acordăluminilor,reflectoareleavîndo contribuţiedeterminantănu doar

în sugerareaatmosferii,ci şi în evidenţiereaunor sensuriale

surprizele,montărilor lui este marea simplitatea decorului,redus la esenţial, realizatîn aşa fel Încît să luminezetrăirilepersonajelor,adîncimilelor sufleteşti.

Premieradramei Beţia. de la 29 martie,şi apoi aceeaa cornedieiLysistrata, de la 1 aprilie, consolidează,prin succesulla critică,dar şi la public, o reputaţie deja cotatăla superlativ dupăprimelespectacole.Deşireclamatde obligaţiilede director al. teatrului "Tribune" din Berlin şi de alte contracte, mulţumit de primireafăcutăartei sale, Martinîşi amînăplecareapînă la 16 aprilie,începînd în acest timp repetiţiile cu Pygmalion de G. B-. Shaw, proiect la care din nefericireeste silit în cele din urmăsă renunţe. Experimentulde-a dreptulriscantal CompanieiBulandranu a rămas fără ecou În rîndurile oamenilorde teatru. Părerile au fost.inu e nimic de mirare, împărţite. Au existat şi rezerve,venind mai ales de la regizori,între care AL Davila şi Traian Corncscu,Dramaturgii,în schimb, şi alţi scriitori, Între care VictorEftimiu,CamilPetrescu,LiviuRebreanu,nu au întîrziatsă saluteaceastă

textului.Una din

initiati,

vă si,- rezultateleei. Li s-au alăturat,în majoritate, si cronicariidramatici -

, Importantăşi în mare măsură.surprinzătoareeste însă reacţiaa ceea ce şi atunci ca şi astăzi este denumit marele public. Dacă se ţine seama că teatrul soţilor Bulandranu era unul de repertoriu,cum erau cele naţionale,ci unul particular,

KARLIlEINZMAR11N

67

fără subvenţii de Ia stat, preocupat în primul rînd de eficienţa financiară a fiecăruispectacol,se înţelegemai bine răspundereaenormăpe carecompaniaşi- a asumat-oangajîndu-seîn aceastăîntreprindere.RegizorulKar1HeinzMartin

mediilor

teatraleautohtone,iar dintreautoriipropuşide el, Strindbergfusese pînă atunci foarte puţin jucat la Bucureşti, iar Ossip Dymov era ştiut mai curînd, cum observade altfelLiviu Rebreanu,ca romancier.Şi totuşi,fiecarereprezentaţies- a jucat cu casa Închisă. O statistică sumară a număruluide reprezentaţiidin stagiunile 1920/1921si, ]92111922indică o medie de douăzeci si, cinci. de reprezentaţiipentruo Înscenareanume,urcîndde la şase reprezentaţiicu Avarul de Moliere pînă la şaptezeşinouăcu Mărgeluşde A. de Herz, Şi trebuie să se ţină cont că de cele mai multe ori comediileşi dramelede bulevardechilibrauo balanţăpentrucare teatruladevăratsau, altfel spus, textelecu problemenu erau decît o povară,un tribut caretrebuiaplătit.Înscenărilelui Martin fac Însă şiruri neîntreruptede reprezentaţii.Nyuşi Pelicanulse joacă de treizecişidouăde ori, Beţia, de douăzecişişase,.iar Lysistrata, care presupuneacheltuieli istovitoare pentru bugetul teatrului, de şaisprezece ori. În privinţa Încasărilor. presa

era, practic, necunoscutchiar si,';,1'-

pentru cei mai multi, dintre obisnuitii"

periodicăa timpuluinu oferăinformaţii,dar esteaproapesigurcă băneşteteatrul nu a avut de cîştigat. O.dovadă în plus a faptului că demersulregizoralal lui Martin a înregistrat un succes cel puţin notabil este şi faptul că imediat ce Pelicanul nu se mai joacă la Compania Bulandra, interpretul principal, Ion Manolescu,pleacăîn turneu cu piesalui Strindberg,luînd cu el dintre actriţele

carejucau cele douărolurifemininepe AuraBuzescu.

Pentru mediile teatrale româneştiprezenţaunei mari vedete europene la Bucuresti, e un AlexanderMoissi bunăoară,nu ., era ceva neobisnuit. Înainte de

Italia sau Franta., ' Era Însă

război fuseseră.invitati, si" unii regizoricunoscutiţ din"

pentruprima dată cînd un.teatruorganizao astfel de, să-i spunemcu un termen

de astăzi, rnicrostagiune.dedicatăunui regizorstrăin şi încă unuia situat clar în avanposturi.Experienţa,cu tot ineditul ci, a fost, nu încape îndoială, rodnică.

Mai întîi, pentrucă a dat prilej. sp.ecialiştilor,.,

l

atrasi, în mod obisnuit,

de ceea ce se

petreceapc scenelefranceze,italieneşi engleze,iar mai de curînd şi pe acelea

ruseşti, să-şi îndrepteatenţiacătre căutărilecelei germane,Apoi, pentru că deşi se vorbiseşi pînă atuncila noi de expresionismşi de spectacoleleexpresioniste de la Berlin sau Viena. de abia acum ele erau văzutela Bucuresti,făcînd.cum

.

'

.

,

nota Eman. Cerbu, ca roata lumii să prindă în vîrtejul ei şi teatrul nostru. Modelul avansat de Martin i-a pus pe gînduri, se poate spune chiar că i-a stimulatpe regizoriiromâni.Nici actorii,nu doar cei ce au avut privilegiulde a lucra cu el, nu au rămas străini de ideile"'lui.Mai ales că Martin punea preţ, în primul rînd, pe actor, pc capacitateaacestuia de a da viaţă în egală măsură textului dramaticşi viziunii regizorale.Trebuie spus şi că vreme îndelungată.

REMUSZĂSTROIU

'\.> eazetele au continuatsă comentezeceea ce se dovedisea fi mai mult decît un

eveniment,iar expresionismul,în toate formele lui dernanifestare, a devenit subiectuluneidezbaterila care s-aurostit scriitori.autorisi , criticidramatici.alti -- -,

oameni de teatru. În sfîrşit, cîştigul cel mai preţios a fost acela că un public relativ numeros, deprins după război cu farmecul comediilor uşoare şi al dramelorde alcov,smulsacumdin comoditatesi, din.inertie," a oferit un răspuns- pozitiv la un test îndrăzneţ şi cel puţin insolit, încurajînd astfel orientarea teatrului spre utilizarea unor mijloace de expresie înnoitoare, spre abordarea unui repertoriucomplexşi, din multepunctede vedere,incomod.

BIBLIOGRAFIE

1"Rampa",anulVI;lunileianuarie-mai.jocssue.

2 LiviuRebn;anu,Cro"icateatrală,"Salomeia'', "Nyu"şi "Pelicanul","Viaţ.aromânească", :3VictorEftiuuu,Răsfoindziarele."Rampa",anulVIII,1924,nr.2114,10noiembrie. anulXIV,ln2, vol.L,nr.4,aprilie.

4 CamilPetrescu,Regie,"Rampa".anulVIU,1924,nr.2112,8noiembrie.

510n Manolescu,Amir-tiri.Prefaţăde TudorTeodorescu-Branişte,Bucureşti,Editura Meridi\lne,)962,p 198203.

6IoanMassoff,Teatrulromânesc.Privireistorică,vol,V,.TeatrulromânescÎllperioada . 19J31925,Bucureşti,EdituraMinerva,1974,p.303315(v.înspecialcap.Spectacaleleex-

'presionistealeluiKarlHelnz.MarunlaBucureşti,p.308315).

EINDEUTSCHERREGISSEURINRUMĂNIEN:KARLHEINZMARTIN

ZUSAMMENFASSUNG

DerAutorvollziehtdicspannende.GeschichtederfunfundfunfzigTage,dieMartin1922

in.Bukarestverbrachte,nach.jndcmersichaufunveroffentlichteDatenoderaufInfonnationen ausZeitschriftentindZeitungenjenerZei!stiitzt.Dabeiverfolgtervorallerndiekunstlerischen Ergebnissc,die aus elenZusammentreffenzwischeneinemuberzeugtenAnhăngerdes ExpressionisniustinddenrutuanischenTheaterleutenhervorgingen,