Sunteți pe pagina 1din 20

1. VALORILE SI OBIECTIVELE U.

Sediul materiei obiectivelor Uniunii se bazeaza pe art.3, T.U.E., articol prin care Uniunea urmareste:
• sa promoveze pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor care o compun
• sa ofere cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne in
interiorul careia este asigurata libera circulatie a persoanelor in stransa legatura cu adoptarea unor
masuri adecvate la frontierele externe ale U.E indiferent de cetatenie, dreptul de azil, imigrarea
precum si prevenirea criminalitaii si combaterea acestui fenomen.

Alt obiectiv vizeaza instituirea unei piete interne alaturi de realizarea unei uniuni economice si
monetare a carei moneda unica este EURO.

În relatiile internationale cu intreaga comunitate internationala, Uniunea isi afirma si promoveaza


valorile si interesele contribuind protectia cetatenilor sai, contribuind in mod implicit la pacea,
securitatea, dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, comertul
liber si echitabil, eliminarea saraciei si protectia drepturilor omului ( Drepturile copilului, precum si
respectarea stricta si dezvoltarea stricta a dreptului international), respectarea principiului chartei
O.N.U( organizatiilor unite).

2. COMPETENTELE UNIUNII EUROPENE (sub.examen)

1.Competente exclusive ale U.E


2.Competentele partajate
3.ART.6 T.U.E- SPRIJINIRE DE COORDONARE SAU DE COMPLETARE A ACTIUNILOR STATELOR MEMBRE

1.Competentele exclusive ale U.E.


Sediul materiei privind competentele U.E : Tratatele U.E.
- tratatul privind U.E ART.4 al. (1)- Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate
apartine statelor membre
- ART.5 (1)- Delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul atribuirii, iar exercitarea
acestor competente este reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
- Incidente in materie mai sunt si Art. 40 T.U.E, Art.2, 3, 4, 6 T.F.U.E.
- ART.2- Sediul general al materiei( in cazul in care tratatele atribuie Uniunii competenta exclusiva
intr-un domeniu determinat, Uniunea poate legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie,
statele membre avand posibilitatea sa adopte/ sa legifereze acte cu forta juridica obligatorie,
numai in cazul in care sunt abilitate de Uniune sau pentru a aplica actele Uniunii.
- Statele membre potrivit acestor competente exclusive isi coordoneaza politica economica de
coordonare a fortei de munca in conformitate cu dispozitiile T.F.U.E
- Potrivit art.3 T.F.U.E al.1 competenta Uniunii este exclusiva in urm. domenii:

1. Uniunea vamala
2. Stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne
3. Politica monetara pentru statele membre care au trecut la moneda unica, euro( statele apartinand
eurozonei)
4. Conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind pescuitul (politica agricola
comuna)
5. Politica comerciala comuna
Totodata, competenta Uniunii este exclusiva cu privire la incheierea unui acord international in cazul
in care aceasta incheiere este prevazuta de un act legislativ al Uniunii ori este necesara pentru a
permite Uniunii sa-si exercite competenta interna sau in masura in care aceasta ar putea aduce
atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora.

2.Competenta partajata intre U.E si statele membre

Sedum materiei: ART.4 T.F.U.E


-este partajata cu statele membre in cazul in care tratatele ii atribuie Uniunii o competenta care nu se
refera la:
- domeniile care cad sub incidenta competentei exclusive
- domeniile care vizeaza actiunile de sprijinire, de coordonare sau de completare a actiunilor statelor
membre
Domeniile sunt urmatoarele:
1.Piata interna
2.Politica sociala, dar numai pentru acele aspecte care fac obiectul definirii prin tratat.
3.Coeziunea economica, sociala si teritoriala
4. Agricultura si pescuitul, cu exceptia resurselor biologice ale marii
5.Mediul
6.Protectia consumatorului
7.Tranpsorturile
8.Retelele transeuropene
9.Energia
10.Spatiul de libertate, securitate si justitie
11.Obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica

3.Temeiul juridic( sediul materiei)- art.6 T.F.U.E- articol potrivit caruia, Uniunea este competenta sa
desfasoare actiuni de sprijinire, de coordonare, de cooperare sau completare a actiuniii statelor
membre. Prin finalitatea lor europeana, aceste actiuni vizeaza urmatoarele domenii:

- Protectia si imbunatatirea sanatatii umane


- Industria
- Cultura
- Turismul
- Educatia, formarea profesionala, tineretul si sportul
- Protectia civila
- Cooperarea administrativa

3. Principiile care guverneaza ordinea juridica

1. Principiul atribuirii
2. Principiul subsidiaritatii
3. Principal proportionalitatii
4. Principiul cooperarii locale( cu buna credinta)

1.Pr.atribuirii de competenta

• art5. TUE- al.(1)si (2)- delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul atribuirii.
In temeiul pr atribuirii Uniunea actioneaza numai in limita competentelor in care i-au fost atribuite de
catre statele membre( “stapani ai tratatelor”) prin tratate pentru realizarea obiectivelor realizate prin
aceste tratate. Pe cale de consecinta, orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate
apartine statelor membre.(statele au toate competentele in toate materiile si numai ele spun care
atributii le exercita in comun)
Potrivit acestui principiu Uniunea si institutiile acesteia actioneaza numai in limita competentelor care
le-au fost conferite. La nivelul Uniunii sunt indeplinite numai acele atributii care ii sunt repartizate in
mod expres prin tratate.

2.Principiul subsidiaritatii

art.5 al.(3) si(4) TUE+ Protocolul nr2 (sediile materiei)

Potrivit primului sediu al materiei, in temeiul pr subsidiaritatii in domeniile in care nu sunt in


competenta sa exclusiva Uniunea intervine numai daca si numai in masura in care obiectivele actiunii
preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central, nici la
nivel regional si local, dar datorita efectelor si dimensiunilor actiunii preconizate pot fi indeplinite mai
bine la nivelul Uniunii.
Statele membre au posibilitatea de a-si asuma ansamblul drepturilor si obligatiilor care le revin in
cadrul societatii internationale.Actul unic european este primul instrument care consacra la nivelul
european pr.subsidiaritatii.
Un pas important in continuare il reprezinta Tratatul de la Maastricht-se pun bazele actiunii Uniunii
strans legat de actiunile statelor membre. Pr. subsidiaritatii este posibil de aplicat numai in cadrul
competentelor partajate si bineinteles in cadrul competenetelor care vizeaza sprijinul si completarea
statelor membre.
Cu alte cuvinte este exclusa aplicarea pr subsidiaritatii in cazul competentelor exclusive ale Uniunii
Europene( politica comerciala comuna).

3.Pr. proportionalitatii

Sediul materiei : art.5 al.(4) T.U.E


Potrivit primului sediu al materiei in temeiul pr proportionalitatii actiunea Uniunii in continut si forma
nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite prin tratate.
Protocolul nr.2- aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.
Pr. proportionalitatii Impune ca actele Institutiilor sa nu depaseasca limitele a ceea ce este adecvat si
necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmarite in reglementarea respectiva, in sensul ca
atunci cand exista posibilitatea de a alege intre mai multe masuri adecvate trebuie sa se recurga la
masura care este cel mai putin constrangatoare,adica, inconvenientele disproportionate in raport cu
scopurile urmarite.
Caracterul adecvat
Caracterul necesar
Carcterul nedisproportional( proportional -cu ceea ce inseamna indeplinirea unui obiectiv-/ adecvat)

Unele aspecte comune ale pr.subsidiaritatii si proportionalitatii(seminar)

4.Pr. cooperarii loiale

Sediul materiei: art.4 TUE- In temeiul pr. cooperarii loiale, Uniunea si statele membre se respecta si se
ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate.
Statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor
care decurg din tratate sau rezulta din acte ale Institutiilor Uniunii.
Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura
care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii.

art.13. al.2 teza finala TUE- Institutiile coopereaza unele cu altele in mod loial.

Potrivit acestui principiu statele membre au obligatia de a pune in aplicare dreptul Uniunii contribuind
in acest fel la indeplinirea misiunii acesteia, dar acele state membre sunt obligate sa nu desfasoare
actiuni contrare care pot zadarnici indeplinirea obiectivelor Uniunii. Ajutorul reciproc dintre statele
membre trebuie sa fie caracteristica de baza a actiunilor pe care le desfasoara, vizand indeplinirea
misiunilor din tratate. Mai mult, acestea faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale.
In sarcina statelor membre apar 3 sarcini:
-2 obligatii pozitive: adoptareea de masuri in scopul punerii in aplicare a dreptului U.E.
facilitarea indeplinarii a Uniunii a masurii sale
-1 obligatie negativa: acele state membre nu trebuie sa intreprinda nicio masura care ar fi de natura
sa puna in pericol realizarea obiectivelor Uniunii

Cooperarea internat. art 29 T.F.U.E- Consiliul si Comisia se consulta reciproc in vederea realizarii unei
astfel de cooperarii in plan international si inter institutional incheiind o serie de acorduri, declaratii
comune si altele.
Un loc important il ocupa jurisprudenta pe care materia a generat-o.
Caractersiticile principiilor:

1. principiu director al relatiilor dintre statele membre si institutiile Uniunii


2. principiu bilateral
3. este un principiu care se aplica inclusiv in raporturile dintre institutiile U.E, nu numai raporturile
dintre statele membre si institutiile U.E

4. PROCEDURILE DE ADOPTARE A ACTELOR JURIDICE ALE U.E

A. PROCEDURILE LEGISLATIVE DE ADOPTARE A ACTELOR JURIDICE ALE U.E

-Procedura legislativa ordinara(procedurile legislative speciale)


art.294 T.F.U.E

In toate cazurile in care tratatele Uniunii fac trimitere la procedura legislativa ordinara pt adoptarea
unui act se aplica prevederile art. 294 T.F.U.E

Procedura legislativa ordinara cunoaste 4 etape:


1.Prima lectura
2. A doua lectura
3.Concilierea
4.A treia lectura

1.Prima lectura
Dupa primirea propunerii legislative de la Comisie, Parlamentul European adopta propria sa
pozitie(opinie) in raport cu aceasta, pozitie pe care o transmite Consiliului. Consiliul la randul sau, in
cazul in care aproba pozitia Parlamentului European adopta actul legislativ in cauza “cu formularea
care corespunde pozitiei Parlamentului European”. In cazul in care Consiliul nu aproba pozitia
Parlemntului European adopta propria sa pozitie in prima lectura si o transmite Parlamentului
European. In egala masura, Consiliul informeaza Parlemntul European cu privire la motivele care au
determinat adoptarea pozitiei sale in prima lectura, iar Comisia informeaza la randul ei Parlamentul
European cu privire la pozitia sa.

A doua lectura

Parlamentul european primeste pozitia Consiliului si are la dispozitie 3 luni pentru a lua o decizie.
Parlamentul poate:
sa aprobe propunerea in forma modificata de Consiliu sau sa nu ia o decizie. In ambele situatii, actul
este adoptat in formularea care corespunde pozitiei Consiliului.
sa respinga pozitia Consiliului. Daca o face cu majoritatea absoluta a deputatilor, actul nu este
adoptat.
sa adopte cu majoritate absoluta amendamente care sunt transmise Consiliului si Comisiei. Comisa va
emite un aviz asupra amendamentelor Parlamentului. In termen de 3 luni de la primirea modificarilor
Parl. European, Consiliul poate aproba modificarile si atunci actul este adoptat sau poate respinge
modificarile Parlementului si atunci Presedintele Consiliului in consens cu Pres. Parl. European
convoaca Comitetul de conciliere. Acesta va fi convocat in termen de 6 saptamani.

Concilierea

Comitetul de conciliere este format dintr-un numar egal de reprezentanti ai Consiliului (28) si ai
Parlamentului (28) asistati de catre Comisie. Misiunea Comitetului de Conciliere este aceea de a
ajunge la un acord asupra unui proiect comun. Termenul limita in care Comitetul trebuie sa ajunga la
un astfel de acord este de 6 saptamani de la data convocarii. Acordul se realizeaza pe baza pozitiei
Parl. si ale Consiliului din a doua lectura. In cazul in care, in termenul prevazut nu se ajunge la
adoptarea unui proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.

A treia lectura

Consiliul si Parlamentul au la dispozitie 6 saptamani pentru aprobarea proiectului comun. Consiliul


hotaraste cu majoritate calificata, iar Parlamentul cu majoritatea voturilor exprimate. Actul este
aprobat in cazul in care Consiliul si Parlamentul aproba proiectul comun. In cazul in care una dintre
institutii nu il aproba in termenul stabilit de tratat( cele 6 saptamani), procedura ia sfarsit, iar actul nu
este adoptat.

II. PROCEDURI LEGISLATIVE SPECIALE



Initial, acestea constituiau regula.
Baza legala: art. 289, al.(2) T.F.U.E
Procedurile legislative speciale inlocuiesc procedurile anterioare de consultare, cooperare si de aviz
conform. Potrivit art. 289, al.(2) T.F.U.E, in cazurile specifice prevazute de tratate, adoptarea unui
regulament, a unei directive sau a unei decizii de catre Parlamentul European cu participarea
Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea Parlamentului European.
Potrivit art. 48, al.(7) T.F.U.E, Consiliul European poate adopta cu unanimitate o decizie cu aprobarea
Parlamentului European ce permite adoptarea actelor conform procedurii legislative ordinare.( clauza
pasarela)
ex: In anumite domenii legislative, Parlamentului European i se solicita sa isi dea aprobarea in
conformitate cu art. 289, al.(2) T.F.U.E. In aceasta situatie, Parlamentul are un drept de veto, avand
rolul de a aproba sau de a respinge propunerea legislativa fara alte amendamente.( a fost cunoscuta
sub denumirea de procedura de aviz)
Domenii de aplicare:
Acordurile de asociere
Acordurile de aderare la U.E

Avizarea
ex: In temeiul art. 140, T.F.U.E, ce priveste uniunea monetara, Consiliul solicita avizul Parlamentului
European. In aceasta situatie, avizul nu este neaparat obligatoriu.

Aspecte de ordin tehnic


In conformitate cu art. 297, T.F.U.E, actele legislative ale U.E. sunt semnate si publicate pentru a intra
in vigoare. In cazul procedurii legislative ordinare, actele sunt semnate de catre Presedintele
Parlamentul European si Presedintele Consiliului.

5. Actiunile formulate in fata Curtii de Justitie a U.E


1. Actiunea in anulare
2. Actiunea in carenta
3. Actiunea in interpretare/preliminara
4. Procedura de infregement- procedura care se declanseaza pentru neindeplinirea de catre state a
obligatiilor care le revin

ACT. IN ANULARE consta in posibilitatea pe care o au statele membre, institutiile U.E, persoanele fizice
si juridice de a ataca in fata Curții un act legislativ emis de institutiile U.E. si de a obtine in anumite
conditii anularea acestuia.

Actele ce pot face obiectul actiunii in anulare:

poate fi formulata impotriva actelor care au forta juridica obligatorie adoptata de Consiliu, Comisie,
Banca Centrala Europeana, Parlamentul European, Consiliul European
Curtea controleaza, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, acte
destinate sa produca efecte juridice fata de terti

Nu fac obiectul unei actiuni in anulare urmatoarele acte:

1.Actele adoptate de catre reprezentantii guvernelor statelor membre reuniti in cadrul Consiliului,
reprezentanti care nu actioneaza in calitate de membri ai Consiliului, ci in calitate de reprezentati ai
guvernului lor
2. Actele Curtii de Conturi, desi, aceasta a fost ridicata la rangul de institutie inca din anul 1…
3.Deciziile mediatorului
4.Actele statelor membre, chiar daca se integreaza in cadrul unui proces decizional al Uniunii
5.Acordurile incheiate intre o institutie si o persoana de drept privat( contractele de vanzare-
cumparare)

Subiecte de drept care pot formula o actiune in anulare:

1. Sunt institutiile care participa la procesul legislativ/ decizional ( Consiliul, Parlamentul European,
Banca Centrala Europeana, dar acestea 3 numai cu privire la actele au forta juridica obligatorie,
excluse fiind recomandarile si avizele)
Se alatura inst. de mai sus d.p.d.v al subiectelor care pot formula o asemenea actiune, Consiliul
European si Parlamentul European.

Sistematizate aceste subiecte arata astfel:


-statele membre
-Parlamentul European—-fac parte din categoria reclamantilor privilegiati
-Consiliul
-Comisia

Au posibilitatea de a introduce o actiune in anulare fara a indeplini vreo conditie speciala.

2. Curtea de Conturi, BCE, Comitetul regiunilor (reclamanti semiprivilegiati)


Aceste entitati pot formula actiunea in anulare numai pentru a-si apara prerogativele.

3. Persoanele fizice si juridice(particularii)


Daca se gasesc in urmatoarele situatii
sunt destinatare ale actului care urmeaza a fi atacat( li se adreseaza)
actul pe care intentioneaza sa-l atace ii priveste direct si individual
actul care face obiectul actiunii in anulare ii priveste direct si nu presupune masuri de executare( art.
263, al.4 TFUE- DIRECTIVA)

Subiectele de drept impotriva carora se poate introduce actiunea in anulare


institutiile care participa la procesul decizional( Parlament, Consiliu)
cand actele emana de la ambele institutii
Consiliului cand actul emana de la acesta
Comisiei
BCE
Consiliului European
Parlamentlui European: cand actul apartine numai acestuia

Pot fi atacate cu o actiune in anulare numai actele care produc efecte juridice fata de terti, (acele
regulamente interne ale Consiliului).

ASPECTE PROCEDURALE

Termenul in care se poate formula actiunea in anulare


este de 2 luni
curge pentru actele generale de la publicarea lor in Jurnalul Oficial U.E.
pentru actele individuale, de la notificarea acestora catre partea interesata sau in lipsa de la data la
care reclamantul a luat cunostinta de actul respectiv

art. 49 Modalitatea de calcul a acestor termene


incepe sa curga din a 15-a azi urmatoarei datei publicarii actului atacat IN J.O. U.E
-termenul expira la sfarsitul ultimei zilei a acelei luni
-termenul include sambetele, duminicile si zilele de sarbatoare legale, nesuspendandu-se pe timpul
vacantelor judecatoresti
-daca expira intr-una din aceste zile se prelungeste pana la sfarsitul zilei lucratoare imediat urmatoare

EFECTELE HOTARARII DATA IN ACTIUNEA IN ANULARE


In cazul in care actiunea este intemeiata, Curtea de Justitie declara actul nul si neavenit ( este
considerat ca inexistent in ordine juridica a U.E).

ACTIUNEA IN CARENTA

Notiune:
Actiunea in carenta consta in posibilitatea pe care o au statele membre si institutiile U.E. ca, in
anumite situatii strict limitate( cele prevazute de tratat) sa poata ataca in fata Curtii, abtinerea sau
refuzul Parlamentului European, Consiliului European, Consiliul, Comisiei ori BCE de a hotarî,
încalcand in aceste fel prevederile tratatelor. Acelasi lucru se intampla si in cazul in care, organele,
oficiile si agentiile Uniunii se abtin sa hotarasca daca acestea omit sa adreseze un act, altul decat o
recomandare sau un aviz, persoanelor fizice si persoanelor juridice.

Situatiile care pot/ nu pot conduce la formularea unei actiuni in carenta

Potrivit T.F.U.E, actiunea in carenta are in vedere situatia in care institutiile mai sus mentionate se
abtin sa hotareasca. Concret, este vorba de faptul ca, desi tratatele prevad competenta acestor
institutii de a actiona, nu o fac( nu actioneaza). Este vorba despre actiunea instiutiilor precizate care
se concretizeaza in:
adoptarea unor acte juridice de tipul regulamentului, directivei, deciziei
Nu acelasi lucru se intampla in cazul recomandarii si avizului.

Subiectele de drept care pot formula o actiune in carenta

Sunt aceleasi ca si in cazul actiunii in anulare. Distingem intre cele 2 situatii: statele si institutiile pot
ataca inactiunea institutiilor, in timp ce, particularii pot viza si inactiunea/ omisiunea inclusiv a
organelor, oficiilor si agentiilor.
Sub. impotriva carora se poate indrepta actiunea in carenta sunt:
Parlamentul European
Consiliul European
Consiliul
Comisia
• BCE

ACTIUNEA PRELIMINARA

• Sediul materiei: Art19. TUE al.3- Curtea de Justitie a UE hotaraste in conformitate cu tratatele cu titlu
preliminar la solicitarea instantelor judecatoresti nationale cu privire la interpretarea dreptului Uniunii
sau lau validitatea actelor adoptate de institutii.
• Art. 267 TFUE- prevede ca instanta de Louxembourg este competenta sa se pronunte cu titlu
preliminar( prealabil/premergator) referitor la:
1. Interpretarea tratatelor
2. Validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.

Notiune:
Actiunea preliminara inclusiv dupa intrarea in vigoare a trat. de la Lisabona presupune posibilitatea
conferita Curtii de Justitie de a se pronunta cu titlu preliminar cu privire la o chestiune cu care se
confrunta judecatorul national in cazul in care acesta aplica dreptul U.E.
In anul 2014 Curtea a fost sesizata cu 622 de cauze, dintre care 428 au fost cereri de decizii preliminare.
Actiunea preliminara privind validitatea instrumentelor juridice ale U.E. reprezinta un mijloc de control
al legalitatii acestora prin care se impune respectarea ierarhiei normelor juridice. Curtea realizeaza in
acest fel, un control de legalitate, externa si interna, asemanator controlului efectuat prin actiunea in
anulare.
In doctrina, actiunea in constatarea validitatii este complementara recursului in anulare si exceptiei de
ilegalitate, devenind astfel, un important instrument de aparare a intereselor particularilor( precizarile
de rigoare).

Competenta Curtii de a se pronunta cu titlu preliminar


La nivelul Uniunii, delimitarea competentelor este guvernata de principiile atribuirii si subsidiaritatii.
Cele 2 principii guverneaza activitatea institutiilor Uniunii si in mod implicit activitatea Curtii de Justitie.
Pe baza lor, a principiilor, Curtea nu are competenta decat in cazurile clar si limitativ prevazute de
tratate.
Respectarea de catre Curte a competentelor sale reprezinta elementul esential al autoritatii si al
caracterului constrangator al hotararilor sale. De aceea, potrivit art. 267 TFUE, CJUE este competenta
sa se pronunte cu titlu preliminar privitor la actele mai sus mentionate( tratate care pot fi interpretate
si celelalte acte).

Actele care in mod concrect care pot obiectul unei actiuni preliminare

A. Actele care pot face obiectul actiunii in interpretare


-Tratatele U.E
- Actele juridice
- Principiile generale de drept
- Hotararile CJUE
- Acordurile internationale la care Uniunea este parte
- Actele pe care ni le ofera jurisprudenta
B. Actele care pot face obiectul actiunii in validitate.
- Validitatea actelor adoptate de catre institutiile, organele, oficiile si agentiile U.E
• In ceea ce priveste trat. constitutive si modificatoare, acestea nu pot face obiectul unei aprecieri a
validitatii
• Nu poate fi ceruta verificarea validitatii Curtii si nici ale Tribunalului, pentru ca instantele se pot
pronunta numai in sensul interpretarii lor.
• Jurisprudenta este edificatoare in sensul de mai sus

Subiectele care pot formula o actiune preliminara


Tratatele U.E confera Curtii de Justitie posibilitatea de a se pronunta in sensul competentei cu titlu
preliminar si contin totodata prevederi aplicabile jurisdictiilor nationale care au dupa caz fie
posibilitatea, fie obligatia de a sesiza Curtea de la Luxembourg. Potrivit art. 267, in cazul in care o
problema se invoca intr-o cauza pendinte( in derulare) in fata unei instante nationale ale carei decizii
nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, aceasta instanta este obligata sa se sesizeze Curtea.

Se invoca in cauza pendinte in fata unei instante judecatoresti nationale privind o persoana supusa unei
masura privative de libertate, Curtea hotaraste in cel mai scurt termen.
In situatia in care interpretarea sau validitatea se invoca in fata unei instante dintr-un stat membru,
aceasta instanta poate( caracter facultativ) in cazul in care apreciaza ca o decizie in aceasta materie ii
este necesara pentru a pronunta o hotarare, poate sa ceara Curtii sa se pronunte referitor la problema
in cauza.
In cadrul acestei actiuni nu exista legitimare procesuala pasiva.
Legitimarea procesuala activa( reclamantul poate fi instanta nationala, indiferent de grad.

Notiunea de instanta in sensul art. 267 TFUE


Instantele ale caror decizii nu sunt susceptibile de o cale de atac in dreptul intern sunt obligate sa
sesizeze Curtea de Justitie cu privire la problemele legate de interpretarea ori validitatea unui act al
Uniunii. Instantele care pot formula astfel de cereri trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ
urmatoarele conditii:
1.trebuie sa fie infiintate potrivit prevederilor legislatiei statului in cauza( sa nu fie rezultatul unui acord
intervenit intre parti)
2. entitatile respective sa aiba caracter public( sa aiba legatura cu autoritatile publice)
3. sa desfasoare activitati avand caracter permanent, in sensul ca, nu trebuie sa fie dintre cele care
exercita astfel de prerogative( problema curtilor arbitrale) cu titlu ocazional
4. sa aiba competenta de a solutiona litigii printr-o decizie avand caracter jurisdictional
5. aplicarea de catre entitatea respectiva a normelor de drept( nu trebuie sa solutioneze litigiile potrivit
criteriului echitatii)
6. se adauga caracterul obligatoriu al jurisdictiei
7. independenta entitatii in cauza
8. caracterul contradictoriu

Regulamentul 650/2012- Certificatul european de mostenitor

Procedura urmata in cadrul cererii preliminare


Conditii:
1.Existenta unei actiuni in derulare
Odata indeplinita aceasta conditie, se suspenda procesul. Se formuleaza cererea in interpretare sau in
validitate, dupa care se formuleaza hotararea de catre instanta competenta a U.E. si se asteapta o astfel
de hotarare, care este folosita de catre instanta solicitanta in vederea continuarii procesului pendinte(
in curs de desfasurare).
In ce priveste valoarea hotararii Curtii de la Luxembourg, spunem ca aceasta are valoare de lucru judecat
relativa, adica priveste numai partile interesate. In egala masura este de observat ca hotararea are
caracter erga omnes cu privire la interpretarea dr Uniunii de catre instanta de la Luxembourg. Aceasta
devine precedent pentru orice instanta nationala care se confrunta cu o situatie similara celei pe care
Curtea a interpretat-o la un moment dat la solicitarea unei instante nationale. Privitor la obligatia Curtii
de a raspunde intrebarilor formulate este de retinut ca, in principiu aceasta( Curtea) raspunde tuturor
intrebarilor adresate fara a-si extinde competenta si fara a se pronunta privitor la situatia de fapt
existenta in actiunea principala. In activitatea de interpretare instanta de la Luxembourg are
posibilitatea de a da un nou continut intrebarii( poate fi un nou sens), poate adauga la forma sa initiala,
poate oferi un raspuns complet ori partial sau poate schimba obiectul acesteia, transformand-o dintr-
o intrebare in interpretare, intr-o intrebare de validitate.

Exceptiile de la obligatia instantelor de a formula intrebari


1.Intrebarea nu este relevanta- instantele nationale nu sunt obligate sa trimita o intrebare privind
interpretarea dreptului Uniunii adresata in fata acestora, in cazul in care intrebarea respectiva a mai
fost formulata sau indiferent care ar fi raspunsul dat la intrebare el nu poate avea nici o influenta asupra
solutionarii litigiului.
2. Existenta unei hotarari anterioare a Curtii de Justitie intr-o problema identica de drept material sau
existenta posibilitatii ca raspunsul sa fie dedus dintr-o hotarare anterioara.
3. Raspunsul este evident( Teoria actului clar) dintr-o interpretare data in context

PROCEDURA DE INFRINGEMENT

Mai este denumita si actiunea in constatarea incalcarii unei obligatii din Tratate de catre statele
membre.

Sediul materiei : Art. 258,259,260 TFUE

Potrivit acestui articol,in cazul in care Comisia apreciaza ca un stat membru a incalcat oricare dintre
obligatiile ce ii revin potrivit tratatelor,emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, dupa ce ofera
statului in cauza posibilitatea sa isi formuleze observatiile.

Notiune :

Statele membre cu prilejul aderarii si-au asumat obligatia de a integra in ordinea juridica proprie
normele juridice ale UE.

Astfel fiecare stat membru este obligat sa isi adopte masurile necesare pentru ca norma juridica a UE
sa poata fi aplicata in dreptul intern,respective sa asigure conformitatea ordinii juridice interne cu
ordinea juridica a UE,sa asigure aplicarea corecta.

TFUE prevede mecanismele destinate asigurarii respectarii dreptului UE, mecanisme care includ
proceduri judiciare, declansate in general de Comisia Europeana si in particular de un stat membru.

Comisia Europeana declanseaza o astfel de procedura in temeiul statutului pe care il detine de executiv
al UE, statut care o oblige sa promoveze, sa garanteze si sa apere interesele UE.

Comisia mai este numita si gardianul tratatelor,vegheaza la respectarea prevederilor acestora si nu


trebuie sa justifice un alt interes in cazul in care declanseaza procedura de infringement. Aceasta
actiune permite Comisiei sa supravegheze aplicarea de catre statele membre a normelor juridice ale
UE. Finalitatea urmarita este aceea de a realiza o conduit conforma a statelor membre, raportata la
legislatia UE.

Subiectele de drept care pot formula aceasta actiune :

1. Comisia Europeana ( potrivit art. 258,alin. 1 )

2. Statele membre ( art. 259,alin. 1)

Oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de justitie in cazul in care considera ca un alt stat
membru a incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in temeiul Tratatelor
3. Potrivit doctrinei s-a considerat ca inclusiv Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de
Investitii,prin organele lor are avea calitate procesuala activa ( art. 271 TFUE )
Subiectele de drept impotriva carora poate fi formulata procedura de infringement :

Potrivit Tratatelor legitimarea procesuala pasiva este rezervata in exclusivitate statelor membre. Numai
acestea pot raspunde pentru incalcarea obligatiilor asumate la nivelul UE. Concret,este vorba despre
actiunea sau inactiunea organelor,a autoritatilor ce reprezinta statele.

Cauze care pot declansa procedura de infringement :

1. Incalcarea obligatiilor de cooperare loiala prevazuta la art. 4,alin. 3 TUE

2. Incalcarea unei obligatii pozitive de a asigura eficienta dreptului UE ( obligatia statelor de a sanctiona
nerespectarea dreptului UE asa cum sanctioneaza nerespectarea dreptului intern )

3. Incalcarile generale si persistente pe care statele membre le pun in evidenta ( exemplu- Curtea are in
vedere o practica administrative nationala contrara dreptului UE nin conditiile in care aceasta este
considerata ca fiind constanta si generalizata.

4. Actiunile institutiilor unui stat membru si cu precadere trei situatii mai ses intalnite din partea statelor
membre :

- Neindeplinirea obligatiilor de notificare

- Neconformitatea, nerespectarea obligatiilor

- Ca actiune – aplicarea gresita a dreptului UE

Este invocata neindeplinirea obligatiilor de notificare a actelor juridice nationale care transpun
actele juridice ale UE, aplicarea gresita, necorespunzatoare a dreptului UE, respectiv
implementarea necorespunzatoare a dreptului UE

Modalitati de declansare a procedurii de infringement :

1. Autosesizarea Comisiei cu privire la neindeplinirea obligatiei statelor de a notifica actele juridice


nationale care transpun actele juridice UE

Executivul UE dispune de un sistem informatic care permite sesizarea conduitei statelor membre
conducand la declansarea automata a procedurii.

2. Sesizarile inaintate Comisiei de catre orice persoana fizica sau juridical, sesizari care au drept obiect orice
masura sau practica a unui stat membru considerate incompatibila cu normele juridice ale UE – in cele
24 de limbi oficiale ale UE

Este scutita de taxe si poate avea fie forma unei scrisori,fie poate fi folosit formularul standard.

Persoanele fizice sau juridice care inainteaza plangerea nu trebuie sa aiba vreun interes in actiunea
respectiva si nu trebuie sa fie direct vatamate, singura conditie pentru admiterea plangerii este ca
aceasta sa se refere la incalcarea unei norme juridice a UE de catre un stat membru.

Procedura privind constatarea incalcari obligatiilor din Tratate de catre statele membre

Potrivit doctrinei cuprinde 4 etape :


- Negocierea din etapa precontencioasa

- Notificarea oficiala cu privire la respectiva incalcare pretinsa, pe calea unei scrisori din partea
Comisiei

- Emiterea unui aviz motivat din partea Comisiei statului in cauza

- Sesizarea Curtii de Justitie de catre Comisie

Etapa precontencioasa consta in schimbul reciproc al punctelor de vedere intre Comisie si statul
membru,etapa in cadrul careia sunt stabilite unele termene pentru rezolvarea situatiei neconforme cu
dreptul UE.

Scopul acestei etape este acela de a da posibilitatea statului membru pe de o parte de a-si
remedia,corecta sau indrepta pozitia sa fata de conduita prezentata in fata Curtii si pe de alta parte de
a-si prezenta apararea impotriva plangerilor Comisiei.

Aceasta etapa administrative presupune cateva subetape :

- Scrisoare formala care se adreseaza de catre Comisie statului membru

- Observatiile statului membru

- Avizul motivat al Comisiei Europene

- Raspunsul statului membru

Etapa contencioasa

Se declansaza cel mai tarziu in termen de o luna de la data la care Comisia a decis sa inainteze cazul
Curtii de Justitie.

Executivul UE nu poate modifica continutul de fond al pretentiilor sale atunci cand se sesizeaza Curtea.

Dialogul la acest nivel se incheie prin conduita conforma din partea statului membru,fie printr-o
hotarare a Curtii de amendare a statului respective printr-o suma forfetara,al carei cuantum e stabilit
de Comisie sau prin intermediul unor penalitati cu titlu cominatoriu.

Efectele hotararii- declarative pentru statele membre.

6. Libera circulatie a marfurilor(numai intre relatiile dintre statele membre)

Temeiul juridic : art.28-37 TFUE

1. Definitie: Tratatul defineste piata interna ca fiind un spatiu fara frontiere interne in care circulatia
marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile
Tratatului.
Libera circulatia a marfurilor desemneaza regimul juridic in temeiul caruia marfurile nu se confrunta la
frontierele interne cu nicio restrictie reglementata de catre stat. Astfel, libera circulatie a marfurilor
implica interzicerea intre statele membre a taxelor vamale si a celor cu efect echivalent, precum si
eliminarea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent al acestora.

Notiunea de marfuri, in sens concret, este o definitie dezvoltata de catre CJUE de la Luxembourg.
I. Marfa=orice bun apreciat in bani si susceptibil ca atare sa faca obiectul unei tranzactii comerciale.
Sunt considerate marfuri in intelesul dreptului U.E. : medicamentele, monedele iesite din circulatie,
energia electrica, deseurile.

Marfurile care beneficiaza de libera circulatie


Potrivit art.28 al.(2) TFUE, principiul liberei circulatii a marfurilor se aplica:
1.produselor originare din statele membre
2.produselor care provin din tari terte si care se afla in libera circulatie in statele membre

Determinarea originii produselor este o chestiune/problema reglementata de dreptul vamal al Uniunii


Europene.(Codul vamal al U.E)
2.Potrivit art.29 TFUE, produsele care provin din tari terte si sunt considerate ca aflate in libera
circulatie in cazul in care au fost indeplinite formalitatile de import si au fost percepute in statul
membru respectiv taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile potrivit codului vamal al
Uniunii.

!!! LCM este cea mai completa dintre toate libertatile care sunt aplicabile pietii interne.

II. Regimul LCM


LCM impune statelor membre sa interzica toate masurile ce pot constitui o bariera pentru comertul
dintre state. Sunt indentificate astfel, doua categorii de obstacole:
a) obstacole de natura fiscala( fiscale)
b) restrictiile cantitative

Taxele vamale, Taxele cu efect echivalent vamale , Taxe care nu confunda cu taxele cu efect
echivalent vamale( ex: taxa de prima inmatriculare).

Restrictiile cantitative
Masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative

Taxele vamale
Taxele vamale reprezinta impozite indirecte pe care statul le percepe in momentul in care marfurile
trec frontiera unei tari in vederea impozitului, exportului sau tranzitului.
Toate taxele vamale intre statele membre au fost eliminate incepand din anul 1968.
Daca in ce priveste taxele vamale, identificarea si definirea lor nu sunt greu de realizat, notiunea fiind
prezentata atat in doctrina cat si in legislatie, lucrurile stau diferit atunci cand discutam despre taxele
cu efect echivalent.
Legislatia Uniunii nu contine nicio definitie a conceptului. Astfel incat, in practica a fost necesara
interventia a CJUE. Prevederile art.30 din TFUE se extind si asupra taxelor impuse la trecerea
frontierelor interne ale statelor membre.

Caracteristi ale taxelor cu efect echivalent taxelor vamale


-aceste taxe sunt de natura pecuniara
-taxele sunt impuse in mod unilateral de catre un stat membru al Uniunii asupra unui bun pentru
simplul fapt ca trece o frontiera( taxa se incaseaza nu la trecerea frontierei, ci se incaseaza pentru ca
marfa in cauza trece o frontiera)
-nu are relevanta cine percepe taxa( statul sau o autoritate publica)
-nu este important nici cuantumul, nici denumirea, nici scopul pentru care taxa in cauza a fost
instituita

Taxele care nu intra in sfera taxelor cu efect echivalent taxelor vamale

2. Taxele interne( acele taxe care sunt aplicate deopotriva produselor provenite din alte state
membre cat si produselor similare nationale)
ex: accizele pe alcool, tutun/ taxele cu valoare adaugata- Acestea sunt instituite in temeiul unei
legislatii fiscale interne care are caracter general.

2. Taxele incasate pentru servicii prestate agentilor economici


ex: serviciul prestat trebuie sa fie solicitat de catre beneficiar/ acele servicii care sunt prestate nu
reprezinta o formalitate vamala sau administrativa obligatorie, in conditiile date ea ar putea sa treaca
in cealalata categorie.
Serviciul prestat trebuie sa reprezinte un avantaj individual pentru agentul economic, nu pentru toate
persoanele care desfasoara acelasi gen de activitate.
Cuantumul taxei trebuie sa fie proportional cu serviciul prestat.

3. Taxele solicitate in temeiul unor prevederi legale ale Uniunii Europene


Incasarea de taxe pentru efectuarea unor controale ce rezulta din indeplinirea unor obligatii stabilite
prin reglementari ale U.E este legala.
ex: redeventele prelevate cu ocazia controalelor sanitare, fitosanitare.
Cuantumul acestor taxe insa, nu trebuie sa depaseasca costul real al controalelor efectuate.

Exceptiile de la aplicarea principiului liberei circulatii a marfurilor

c) Exceptiile stabilite prin art.36 TFUE( exceptii reglementate)


d) Exceptiile jurisprundentiale( rezultate din jurisprudenta domeniului)

A. Potrivit art.36 TFUE, LCM poate fi limitata sau restrictionata din motive de:
e) morala publica
f) ordine publica
g) siguranta publica
h) protectia sanatatii si a vietii persoanelor si animalelor sau conservarea plantelor
i) protectia unor bunuri care apartin patrimoniului cultural national cu valoare artistica, istorica sau
arheologica
j) protectia proprietatii comerciale si naturale

B. Instanta de la Luxembourg in timp a autorizat statele membre sa instituie masuri restrictive ori
limitative pe motive de:
k) eficacitatea controalelor fiscale
l) loialitatea tranzactiilor comerciale
m) protectia consumatorilor
n) lupta impotriva concurentei neloiale
o) lupta impotriva riscurilor de inselare a consumatorilor
p) pluralismul presei

Clauzele de salvgardare
Art.114 al.(4), (5), (9) TFUE
Sediul materiei permite derogari de la aplicarea legislatiei Uniunii Europene.

7. LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

Sediul materiei: TFUE, art.45-55


Concept
Aceasta consta in absenta oricarei discriminari bazata pe cetatenie originara intre lucratorii statelor
membre cu privire la angajarea, remunerarea si alte conditii de munca si angajare. In acest sens,
persoanelor le sunt conferite drepturi pe care le pot valorifica in justitie in fiecare stat membru. Si acest
caz, exita unele limitari ale libertatii de circulatie pe motive de ordine publica, sanatate publica, etc.
Notiunea de resortisant
Acesta notiune de resortisant nu este definitia in plan international, nu este o def general acceptata de
catre state la nivel internationale. Din aceste considerente, un stat devine parte la un tratat
international in care sunt reglementate drepturi si obligatii ale resortisantilor, statul in cauza este
obligat sa defineasca notiunea de resortisant prin chiar legea de ratificare a acelui tratat.

Tratatul de aderare al Romaniei si Bulgariei la UE consacra astfel de drepturi si obligatii ale


resortisantilor si a fost ratificat prin legea de ratificare 157/2005 art.3 lit.a si b (definesc conceptul de
resortisant in general, si resortisant roman in mod special)

Potrvit art.3 litera a resortisant este persoana fizica sau juridica avand cetatenia/nationalitatea acelui
stat dobandita in conformitate cu legislatia interna a acestuia.
Potrivit art.3 litera b prin resortisant roman intelegem persoana fizica sau juridica avand
cetatenia/nationalitatea romana potrivit legislatiei romane.

Beneficiarii
-Lucratorii salariati, independenti, membrii familiei lucratorilor salariati sau independenti, destinatarii
prestarii unor servicii si membri familiilor acestora, societatile ca persoane juridice

Lucratorii salariati
- art 45 TFUE, pentru aceasta cat de beneficiari libera circulatie in cadrul Uniunii este garantata
- dispozitiile tratatului sunt completate de prevederile regulamentului U.E. nr.492/2011 privind libera
circulatie a lucratorilor in cadrul Uniunii si de prevederile directivei 2004/38 C.E. privind drepturi la
libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membri familiilor
acestora.
- din interpretarea prevederilor TFUE libera circulatie a persoanelor este conditiionata de indeplinirea
unor conditii ce tin de cetatenia persoanei( care trebuie sa fie a unui stat membru) si de exercitarea
unei activitati profesionale sau economice.
- o activitate profesionala poate consta din desfasurarea unei activitati salariate in timp ce doctrinei si
jurisprudentei activitatea economica se refera la activitatea productiva generatoare de venituri
- autoritatile natioanale au in vedere in cazul in care confera statutul de lucrator unui resortisant
apartinand unui alt stat membru urmatoarele elemente:
a) remunerare
b) existenta unui raport de subordonare la care se adauga munca reala si efectiva

Lucratorii migranti care desfasoara o activitate independenta (lucratori nesalariati)

- in literatura de specialitate se precizeaza ca o activitate profesionala poate consta din desfasurarea


unei activitati salarizate, dar poate dobandi si forma unei activitati indepente
- aceasta poate fi exercitata de catre o persoana independenta fie prin instalarea de o maniera
durabila pe teritoriul unui alt stat membru, fie prin faptul ca ofera servicii intr-un alt stat membru
prin realizarea de acte profesionale izolate(ex: medicii, avocatii care pot oferi consultatii juridice)

Membri familiilor migranti, salariati sau care desfasoara o activitate independenta

- ordonanta de urgenta 2000/2005 republicata cu modificarile


- in cadrul ordonantei de urgenta regasim 2 notiuni :
1) notiunea de cetatean al U.E.(orice persoana care are cetatenia uneia dintre statele membre ale
U.E. altul decat Romania)
2) calitatea de membru al familiei( o astfel de calitate o au descendentii in linie directa, indiferent de
cetatenie care nu au implinit varsta de 21 de ani sau care se afla in intretinerea cetateanului U.E,
precum si descendentii sotului sau ai sotiei, acolo unde este cazul)
3) ascendentii in linie directa indiferent de cetatenie care se afla in intretinerea cetateanului european
cat si a sotului.

Alte notiuni importante


- rezidentul
- dreptul de rezidenta

- persoana aflata in intretinere

- activitatea independenta
- partenerul : Daca parteneriatul este inregistrat conform statului de provenienta sau in cazul in care
parteneriatul nu este inregistrat relatia de convietuire poate fi dovedita.

Societatile ca beneficiari( art.54 TFUE, sediul materiei)


Tratatul dispune ca societatile beneficiaza de un regim juridic similar persoanelor fizice, cetateni ai
statelor membre ale U.E.

EXCEPTIILE DE LA LCP SI DE LA DREPTUL DE STABILIRE

Exceptiile legale reglementate( prevazute in art.45 al.4, art.51 TFUE)


Exceptiile celelalte sunt cele care privesc ordinea, sanatatea publica.

Exceptii
1) exceptiile prevazute la art 45 al.4 TFUE
- precizeaza faptul ca libera circulatie a lucratorilor este garantata in spatiul Uniunii Europene, dar o
astfel de libertate nu se aplica in privinta incadrarii in administratia publica, deoarece functionarea
administratiei publice constituie o exercitare a deplinei suveranitati de stat.

Art.51 TFUE exclude de la aplicarea prevederilor referitoare la dreptul de stabilire activitatile care sunt
asociate in acest stat chiar cu titlu ocazional exercitarea autoritatii publice.

Jurisprudenta in materie este edificatoare. De exemplu: Comisia Comunitatilor Europene contra


regatului Belgiei ( cauza 149/79) Curtea precizeaza ca in functie de obiectivul urmarit trebuie stabilit
domeniul de aplicare al derogarii pe care acesta o aduce principiilor liberei circulatii si egalitatii de
tratament consacrat de primele 3 alineate ale aceluiasi articol.

Stabilirea domeniului de aplicare genereaza, totusi dificultati, deoarece in diferite state membre putere
publica isi asuma responsabilitati cu caracter economic si social sau se implica in activitati care nu se
pot identifica cu cele ale functiilor tipice administratiei publice, dar care datorita naturii lor apartin
domeniului de aplicare al tratatului.

2) exceptiile privind ordinea, siguranta si sanatatea publica


- libera circulatie a lucratorilor in Uniune poate fi restrictionata pe motive de ordine, siguranta,
sanatate publica.
- aceste restrictionari sunt instituite atat in legislatia primara( tratate) cat si in legislatia derivata(
directive, TFUE)
- in ce priveste TFUE art45. al.3 precizeaza ca sub rezerva restrictiilor justificate de motivele mai sus
invocate libera circulatie a lucratorilor implica drepturi:
2) dreptul de a accepta ofertele reale de incadrare in munca
3) dreptul de a circula liber in acest scop pe teritoriul statelor membre
4) dreptul de sedere intr-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata in conformitate cu
actele cu putere de lege si actele administrative prin care se reglementeaza incadrarea pe munca
lucratorilor statului respectiv si in ultimul rand implica dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat
membru dupa ce a fost incadrat in munca in acest stat in conditiile stabilite de Comisia Europeana
prin intermediul diferitelor regulamente, directive adoptate

Libera circulatie a lucratorilor poate fi restrictionata pe motivele mai sus precizate.(ordine, siguranta-
(razboi, cataclism natural), sanatate publica.

In ce priveste legislatia derivata includem directiva 2004/38, art… prevede instituirea unor exceptii in
calea liberei circulatii a persoanelor si a dreptului de stabilire.
al1. art 27 al directivei precizeaza ca statele membre pot restrange libertatea de circulatie si de sedere
a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor de familie indiferent de cetatenie, pe motive de ordine,
siguranta, sanatate publica.
Motivele de mai sus nu pot fi invocate in scopuri economice.
Toate masurile din al.1 art.27 mai sus mentionate sunt permise in vederea restrictionarii liberei circulatii
a persoanelor si a dreptului de stabilire dar cu respectarea principiului proportionalitatii intemeindu-se
exclusiv pe conduita persoanei in cauza. ( ex: cazul Gheorghe Jiba)

Condamnarile penale anterioare nu pot justfica in sine adoptarea unor astfel de masuri.( ex: expulzarea-
cazul Santillo, jurisprudenta Curtii de la Luxembourg)
Clauzele de salvgardare sunt reglementate in art.347 TFUE si sunt similare celor instituite cu cele privind
libera circulatie a marfurilor. Potrivit acestui articol sunt emise veritabile derogari de la principiile de
baza ale functionarii pietei interne in cazul in care sunt in pericol securitatea si apararea nationala a
statelor membre. Este vorba despre atingerile aduse ordinii publice in caz de razboi sau de tensiune
internationala grave care constituie o amenintare de razboi ori pentru a face fata angajamentelor(ex:
angajamentele statelor membre O.N.U; angajamentele statelor NATO) contractate de catre statele
membre in vederea mentinerii pacii si securitatii internationale.