Sunteți pe pagina 1din 4

PSALMUL 38 (37)

Tânguirea omului bolnav

1 Psalm. Al lui David. Pentru comemorarea.


2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta
ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.
3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine
ºi mâna ta apasã peste mine.
4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,


ºi nu este paceb în oasele mele,
din cauza pãcatelor mele.
5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul,

ca o povarã prea grea pentru mine.


6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele,

din pricina nebuniei mele.


7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul;

toatã ziua umblu în mâhnire.


8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã

ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.


9 Sunt frânt ºi istovit cu totul,

strig din cauza zbuciumului inimii mele.


10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea

ºi suspinul meu nu-þi este ascuns.

a
Sensul expresiei este nesigur. Unii exegeþi cred cã ar fi vorba
despre o indicaþie liturgicã în legãturã cu jertfa de fãinã ºi unt-
delemn. LXX adaugã: „de sâmbãtã”, dar nici aceastã indicaþie nu
aduce vreo clarificare.
b LXX are: ºi nu este nimic intact în...
PSALMUL 38 (37) 145

11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile


ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.
12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazãc,
din cauza rãnii mele,
ºi rudele mele stau deoparte.
13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse,
cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea
ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.
14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte
ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,
15 ca omul ce nu aude
ºi nu iese rãspuns din gura lui.
16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa
tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!
17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mined
când mi se clatinã piciorul,
sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.
18 Sunt gata sã mã prãbuºesc
ºi durerea înaintea mea este pururea.
19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea
ºi mã înspãimânt de pãcatul meu.
20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici
ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.
21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu
ºi mã acuzã, pentru cã eu caut binele.
22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne;
Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!
23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi,
Doamne, mântuirea mea!

c LXX are: s-au apropiat înaintea mea ºi s-au aºezat.


d LXX adaugã: duºmanii mei.
146 PSALMUL 38 (37)

Psalmul scoate la ivealã o deosebitã sensibilitate moralã.


O boalã misterioasã ºi grea, probabil lepra, l-a lovit pe pro-
tagonistul acestei rugãciuni. Din perspectiva doctrinei re-
tribuþiei, aceastã boalã este trãitã ca un semn al judecãþii
lui Dumnezeu ºi, prin urmare, ca o ocazie de verificare a
conºtiinþei în descoperirea pãcatului. Rugãciunea psalmu-
lui are în centru o suferinþã grea, o boalã care, în afara urâ-
ciunii fizice a manifestãrii ei, comporta în tradiþia ebraicã
ºi excomunicarea. Dacã aceastã boalã este lepra, atunci, aºa
cum aratã evangheliile, cel bolnav era constrâns sã trãiascã
la marginea localitãþii ºi sã semnaleze prezenþa sa atunci
când se profila la orizont vreun semen sãnãtos. De aceea,
este emblema tragicã a singurãtãþii, a expulzãrii din comu-
nitatea sfântã; leprosul este un om pierdut, este simbolul
care vorbeºte despre impuritate ºi despre pãcat. În felul
acesta, cel care se roagã în psalm simte cã toatã lumea îi
este ostilã ºi duºmanã. Dintr-o rugãciune a celui bolnav,
psalmul se transformã într-o mãrturisire a pãcatului. De
aceea, Biserica a considerat aceastã lamentaþie, încã din
vechime, ca un psalm penitenþial. Psalmul pune înaintea
ochilor noºtri un tablou viu al celei mai profunde suferinþe
umane ºi este, în acelaºi timp, o mãrturie eficace a forþei
încrederii în Dumnezeu, o tãrie sincerã ºi rãbdãtoare în
pocãinþã.
Probabil cã sfântul Luca, descriind abandonul lui Isus
în timpul pãtimirii sale, face aluzie la versetul 12 al aces-
tui psalm (cf. Lc 23,49). Sfântul Augustin spune cã psalmul
38 (37) este rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale.
Tradiþia a propus acest psalm ca pe o rugãciune pentru
penitenþi. Fãcutã eficace de meritele suferinþelor lui
Cristos, rugãciunea devine un medicament mântuitor pen-
tru pãcãtoºi ºi pentru membrele infirme ale trupului mistic.
Asemenea lui Isus cel drept ºi nevinovat, care a oferit
Tatãlui aceastã rugãciune pentru noi, pãcãtoºii, ºi cei care
sunt îndreptãþiþi de harul sãu pot sã iasã în întâmpinarea
PSALMUL 38 (37) 147

fraþilor lor încã subjugaþi de greutatea pãcatului ºi departe


de Dumnezeu prin aceastã rugãciune. În felul acesta, psal-
mul 38 (37) devine o rugãciune de reparare ºi de ispãºire,
care ne dã posibilitatea de a lua asupra noastrã pãcatele ºi
suferinþele aproapelui ºi de a îngriji rãnile sale ca ºi cum ar
fi ale noastre, dupã cum a fãcut samariteanul milostiv cu
omul cãzut în mâinile tâlharilor.
Poate fi una dintre rugãciunile cele mai eficace ca pre-
gãtire pentru mãrturisirea pãcatelor.
Împãrþirea: titlu (v. 1); antifonã de introducere (v. 2);
lamentaþie ºi cerere (v. 3-21); antifonã finalã (v. 22-23).