Sunteți pe pagina 1din 4

LP2

INFLUENTA TEMPERATURII SI PH-ULUI ASUPRA ACTIVITATII


ENZIMATICE
Influenta temperaturii asupra activitatii enzimatice

Actiunea temperaturii asupra reactilor enzimatice este dubla: modifica


viteza reactiei enzimatice sau denatureaza enzima, respectiv apoenzima care este
de natura proteica. Temperatura optima este de +370C, deoarece la aceasta
temperatura distrugerea enzimei este practice nula, iar viteza reactiei este
suficient de mare. Marind temperatura peste aceasta valoare, se inregistreaza o
diminuare progresiva a vitezei de reactie pana la anularea sa. Acest fapt se explica
prin denaturarea termica a enzimei si se produce la o anumita temperatura,
proprie fiecarei enzime care se numeste temperatura de inactivare.

Enzimele sunt termolabile, adica incalzite peste o anumita temperature isi


pierd ireversibil activitatea.

Principiul metodei

Amilaza salivara este activa la +370C, dar prin fierbere se inactiveaza si nu


mai are actiune hidrolitica asupra amidonului.

Reactivi:

Solutie amidon 1% in NaCl 0,9%

Reactiv Fehling I: CuSO4 35 g

H2SO4 5 ml

Apa distilata pana la 1000 ml

Reactiv Fehling II: NaOH 30% 300 ml

Tartrat dublu de sodiu si potasiu 150 g

Apa distilata pana la 1000 ml


In momentul utilizarii se amesteca parti egale de reactive Fehling I si Fehling II.

Proba:

Saliva diluata cu apa distilata (pentru micsorarea vascozitatii salivei)

Tehnica de lucru

In doua eprubete se pipeteaza cate 4 ml solutie de amidon 1% in NaCl 0,9%

Intr-o eprubeta se adauga 1 ml de saliva proaspata, nefiarta, iar in a doua


eprubeta se adauga 1 ml de saliva diluata, fiarta. Se agita eprubetele si se
introduce in termostat la +370C timp de 15 min. se adauga in fiecare eprubeta
cate 1 ml de reactive Fehling si se fierb pe baie de apa timp de 5 min.

Interpretarea rezultatelor

In eprubata cu saliva nefiarta enzima activa descompune amidonul la maltoza,


care reduce reactivul Fehling la oxid cupros de culoare rosu caramiziu

In eprubeta cu saliva fiarta in care amilaza din saliva a fost distrusa prin fierbere,
amidonul nefiind hidrolizat la maltoza, aceasta nu reduce reactivul Fehling, iar
continutul din eprubeta ramane albastru.
Influenta pH-ului asupra activitatii enzimatice
Viteza reactilor enzimatice este infuentata in mare masura de pH-ul mediului in
care actioneaza enzima, fapt explicat de natura proteica a emzimelor.

Modificarile de activitate a enzimelor sub influenta pH-ului mediului sunt datorate


modificarii stabilitatii si a gradului de ionizare ale enzimelor, substraturilor
corespunzatoare sau complexelor enzima-substrat.

Sensibititatea fata de pH a enzimelor se manifesta in legatura cu viteza de


producere a reactiei pe care o catalizeaza si in legatura cu stabilitatea lor.

Reactia are o viteza maxima pentru o anumita valoare a pH-ului denumit pH


optim, iar abaterile de la aceasta valoare produc o scadere brusca a vitezei de
reactie.

Stabilitatea enzimelor este afectata de aciditatea sau alcalinitatea mediului, o


enzima fiind stabile numia intre anumite limite de pH in cadrul carora se poate
vorbi de un pH optim de stabilitate.

Principiul metodei

Amilaza salivara are activitate maxima la un pH specific, care se poate punein


evidenta prin hidroliza amidonului intr-o gama de pH-uri realizate de sisteme
tampon.

Reactivi

Solutii tampon fosfat cu pH-uri: 5,8; 6,2; 6,6; 7,0; 7,7;8,0

Solutii amidon 1% in NaCl 0,9%

Solutie Lugol (iod in iodura de potasiu)

Proba

Saliva diluata cu apa distilata


Tehnica de lucru

In sase eprubete se pipeteaza cate 1 ml de solutie tampon cupH-uri cuprinse intre


5,8 si 8; se noteaza pH fiecarei eprubete.

Se adauga in fiecare eprubeta cate 1 ml de solutie de amidon 1% sic ate 1 ml de


saliva diluata si se mentin timp de 30 de min la temperature de +370C in
thermostat.

Dupa racire se adauga in fiecare eprubeta cate o picatura de solutie Lugol.

Se agita si se urmareste coloratia aparuta in fiecare eprubeta.

Interpreterea rezultatelor

pH-ul optim al activitatii amilazei salivare se gaseste in eprubeta colorata in


galben roscat, deoarece in aceasta hidroliza amidonului a avut loc pana la maltoza
si maltodextrine.

Eprubetele colorate in albastru indica prezenta amidonului nehidrolizat, iar cele


colorate in violet si brun dovedesc o hidroliza partiala pana la stadiul de dextrine.