Igienă curs 5

Apa
Apa este indispensabila organismului uman:
In organism apa are o serie de functii:
 Rol in absorbtia intestinala
 Rol in transport
 Rol in eliminarea unor produsi de metabolism
 Participa la termoreglare
 Participa la echilibrul acido-bazic
 Rol in procesele de osmoza
 Participa la sintezele din organism

Cantitatea de apă din organism scade cu vârstă: embrionul are peste 90%, 70% din greutatea unui nou
nascut, iar adultul 60%, 55% la varstnici. Repartiţia apei este în funcţie de activitatea metabolică a organelor.
Prezenţa ţesutului adipos scade cantitatea de apă din organism.
Nevoile fiziologice ale organismului sunt 2,5l / 24 ore. Aportul este asigurat exogen (apă ca atare = 1,5 l şi
din alimente) şi prin apă metabolică (300..400ml / 24 ore).
Eliminarea apei se realizează: renal – 1,5l, transpiratie – respiratie şi digestiv.
Există un echilibru permanent între aport şi eliminare, asigurat neuroendocrin. Uneori se pot
produce dezechilibre hidrominerale:
 Bilanţ hidric pozitiv (aport mai mare decât eliminarea): stări patologice însoţite de
edeme şi fiziologic: sarcină.
 Bilanţ hidric negativ: stări patologice însoţite de deshidratări (foarte periculoase la
sugari) şi fiziologic (efort fizic, temperaturi foarte mari).
Nevoile de apă sunt:
 Individuale: pentru menţinerea igienei
 Colective: in funcţie de specificul activităţii (industrie, agricultura, urbanistic).

Surse de apă
Apa atmosferică (vapori): se găseşte până la 15..20 km altitudine. Nu se foloseşte.
Precipitaţii: nu au încărcătură minerală, nu se folosesc în scop potabil.
Surse de suprafaţă: 97% din apa totală a Pământului are salinitate foarte mare. Din restul de 3% (apă dulce)
cea mai mare parte se găseşte în gheţari. Practic poate fi utilizată doar 0.03% din apa de suprafaţă. Gradul de
poluare a acesteia este crescut, apa nu poate fi folosită ca atare.
Ape subterane: corespund din punct de vedere calitativ, dar debitul lor este foarte scăzut. Stratul freatic
trebuie să fie la mare adâncime. Poate avea un grad crescut de mineralizare.
Autoepurarea apei de suprafaţă se face prin:
 Diluţie (toxine, germeni)
 Sedimentare
 Temperatură
 Acţiune bactericidă a radiaţiilor UV
 Organisme acvatice bacterivore
 Bacteriofagi

Forme de manifestare clinică a bolilor hidrice

1. Epidemice
2. Endemice
3. Cazuri izolate(sporadice)

1
Igienă curs 5
Apar prin consum de apă contaminată, prin folosirea acesteia în pregătirea hranei, în timpul îmbăierii sau
înotului sau, în lipsa apei, prin neasigurarea unor condiţii minime de igienă.

1.Epidemii hidrice
Sunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă. Epidemia caracteristici:
 Principale(generale)
 Debut exploziv, cu număr mare de cazuri, care apar într-un interval scurt de timp, mai
mic decât perioada de incubaţie a bolii.
 Aparitia cazurilor de boală in jurul unei surse de apa( peste sistemul de distribuţie a apei)
(criteriul topografic).
 Sezonalitatea (în principiu sezonul cald, dar pot apare oricând, chiar în sezonul rece,
deoarece rezistenţa bacteriilor creşte cu scăderea temperaturii).
 Populaţia receptivă la boală: fac boala toate persoanele receptive, fără imunitate specifică
indiferent de sex, varsta, profesiune.
 Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea bruscă a numărului de cazuri de boală,
după ce procesul de contaminare a apei a fost întrerupt. Se păstrează “coada epidemică” – un
număr redus de cazuri de boală, cu transmitere prin contact direct interuman.
 Secundare
 Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a cazurilor de dizenterie într-o colectivitate
arată că poate izbucni o epidemie hidrică..
 Identificarea germenilor patogeni în apă nu este obligatorie, totuşi se modifică indicatorii
bacteriologici de calitate a apei.
 Se constata deficiente tehnice-conducte sparte, fantani cu defectiuni de constructie.

2.Endemia hidrică
Se caracterizează printr-un număr mai mic de cazuri de boală, care apar permanent într-o zonă geografică,
unde sunt probleme în alimentarea cu apă.(ex.Delta Dunarii)

3.Cazuri izolate (Sporadica)

Nu se poate stabili o relatie intre cazurile aparute fiecare fiind o entitate individuala.
Apar când gradul de contaminare a apei este scăzut, nu se atinge doza infectantă, dar există persoane cu
receptivitate crescută, care fac boala (tare digestive: anaciditate gastrică; copii, vârstnici).

Boli infectioase cu transmitere hidrică

Bacterioze transmise prin apa
A.Bacterioze (forme epidemice):
1.Holera
Este produsă de vibrionul holeric (Eltor), care în apă rezistă săptămâni, luni. Este sensibil la clor, rezistă în
apa rece şi nepoluată (apa de izvor). Doza infectantă este 105-6. Există persoane cu risc crescut, care pot face
boala la doze inferioare dozei infectante: hipoaciditate / hiperaciditate cu tratament antiacid. Sursa de
contaminare este doar omul.
2.Febra tifoidă şi paratifoidă
Sunt produse de Samonella Tiphy şi Paratipy A şi B. Acestea rezistă 21 zile în apa râurilor, 30 zile în apa
de profunzime, 2..3 luni în gheaţă. E sensibil la clor. Doza infectantă este 103-5. Sursa de contaminare: omul
bolnav şi purtătorul cronic. Salmonelele de la animale produc gastroenterite.
3.Dizenteria bacilară
Shigella rezistă 4..5 zile în apă şi 2 luni în gheaţă, este mai rezistentă la clor decât colibacilii. Doza
infectantă = 102. Boala are frecvenţă crescută datorită dozei infectante foarte mici şi fenomenului de
variabilitate microbiană. Manifestările clinice sunt uşoare.

2
 Igienă curs 5
4.Boli diareice acute
Sunt produse de E. coli, Campylobacter, Pseudomonas, Yersinia enterocolitica, Aeromonas, vibrioni
parahemolitici. Aceştia rezistă în apă 21 zile, sunt sensibili la clor. Doza infectantă este mare. Dau manifestări
la sugari şi copii mici.

B.Bacterioze(forme sporadice)
1.Leptospiroza
Sunt produse de Leptospira icterohemoragică. Acestea sunt antropozoonoze (de la şobolan, câine, pisică,
porc). Pătrund transcutanat, rezistă 2..3 săptămâni, rezistă la clor. Există şi tulpini saprofite în apele de
suprafaţă, care produc boli diareice acute. Au frecvenţă mai mare la marinari, pescari, practicanţii sporturilor
nautice.
2.Bruceloza
Este produsă de Brucella abortus sau suis eliminata de bovine si porcine. Boala are caracter profesional, se
transmite de la animale care avortează: oi, capre, porci. Germenii pătrund digestiv şi respirator sau
transtegumentar. Rezistă 1..2 luni în apă şi la clor.
3.Tularemia
Este produsă de Pasteurella tularensis. Sursa o reprezintă: şoareci, câini, pisici. Rezervorul natural îl
reprezintă căpuşe. Pătrund prin tegumente, mucoase, digestiv, respirator. Rezistă în apă 2..3 luni.
4.Antrax
Este produs de Bacilus antracis, germene sporulat, care rezistă luni în apă şi la clor. Contaminare: în
industria pielăriei.
5.Febra Q
Este produsă de Coxiella burnetti, care rezistă 160 zile în apă. Se transmite prin contaminarea apei de
suprafaţă de către animale.
6.TBC
Este produs de b.Koch, care rezistă în apă 100..150 zile şi la doze uzuale de clor. Cel mai mare risc îl
reprezintă consumul de lapte nefiert de la animalul bolnav, preventorii de tuberculoza, ape reziduale ale
colectivitatilor.

Viroze transmise prin apa

Virusurile au o rezistenţă mult mai mare decât bacteriile, rezistă la clor, iar doza infectantă este foarte mică.
1.Hepatita A şi E
Este produsă de VHA şi VHE, care rezistă până la 200 zile şi la dozele uzuale de clor. Sursa o reprezintă
omul. Formele de manifestare sunt: epidemii şi cazuri izolate.
2.Poliomielita
Sursa este doar omul, virusul rezistă 100...150 zile, este sensibil la clor. Vaccinarea se face cu virus atenuat,
tulpina vaccinală având o rezistenţă crescută în mediu. Se manifestă sub formă de cazuri izolate.
3.Coxsackie A şi B, ECHO, enterovirusuri noi
Produc: paralizii, nevrite, febră, meningite, encefalite, boli respiratorii, boli digestive, miocardite,
conjunctivită acută hemoragipară, exantem.
4.Virusurile Norwalk şi Rotavirusuri
Produc gastroenterite la adult.
5.Adenovirusuri
Produc conjunctivite de bazin (trăiesc în apă caldă), infecţii respiratorii, meningite, veruci comune.
6.Parvovirusurile
Produc infecţii respiratorii la copii şi cancer de col uterin.

Boli parazitare transmise prin apa

Apa poate să aibă un rol activ în transmiterea bolilor parazitare.

3
Igienă curs 5
Protozoare
Disenteria amoebiana:determinata de entamoeba histolitica. Infecţia se transmite de la omul bolnav sau
purtător. În apă rezistă 100 zile, la temperatură crescută.
Giardia intestinalis: Omul se infectează prin chişti de lamblii, care rezistă luni în apă. Boala se numeşte
lambliază, manifestare endemică.
Trichomonas intestinalis / vaginalis: rezistă foarte puţin în apă. Boala se numeşte trichomoniază. Prin
contact sexual, lenjerie, imbaierea in aceeasi apa.
Cryptosporidium parvum: Infecţia se transmite de la animal, probabil şi de la om. Boala se numeşte
cryptosporidioză, foarte frecventă la bolnavii de SIDA (diaree gravă).

Cestode
Diphilobotrium latum şi Himenilepis nana: În apă au 2 gazde: un crustaceu şi un peşte. Boala se numeşte
teniază.

Trematode
Fasciola hepatica şi buski: infectează ovine, bovine, om (căi biliare). La temperaturi crescute (25..300C) se
produce embriogeneza, pătrund în gasteropod sau moluscă, unde se formează cercarul, forma infectantă, care
produce fascioloza.
Schistosoma haematobium, mansoni, japonicum: gazda intermediară este în apă, pot pătrunde şi prin
tegumente, dau manifestări digestive şi urinare. Produc schistosomioze.

Nematode
Ascaridioza, Tricocefaloza, Strongiloidoza, Ancylostomioze: Sursa o reprezintă omul, transmiterea este
indirectă, prin apă, solul având rol de activare.