SUCCESIUNE CU ELEMENT DE EXTRANEITATE

ELEMENTE CIRCUMSTANŢIALE:

DATA DECESULUI: 13.10.2017

CETĂŢENIA DEFUNCTULUI: germană
ULTIMA REŞEDINŢĂ OBIŞNUITĂ: Germania
LOCUL DECESULUI: Frankfurt am Main, Germania
STAREA CIVILĂ: căsătorit (sotia: Muller (născută Ivan) Adriana-Ioana

NORME APLICABILE ÎN VEDEREA STABILIRII

COMPETENŢEI:
Regulamentul 650/04.07.2012 Privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea
şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în
materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor (denumit
în continuare Regulamentul).

BIBLIOGRAFIE RELEVANTĂ
- Adresa nr. 5076/28.11.2013 a UNNPR
- Adresa nr. 3920/13.08.2015 a UNNPR
- "Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru,
editura Notarom, 2014
- https://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-succesoral-comparat

STUDIU DE CAZ
1. COMPETENŢA
Conform condiţiilor cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o hotărârile
pronunţate de o instanţă judecătorească în sensul Regulamentului (respectiv: art. 3, alin 2 –
Definiţii – a) să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate
judiciară şi b) să aibă o forţă şi un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorităţi
judiciare privind aceleaşi aspecte – aceasta condiţie nefiind îndeplinită întrucât nu
<hotărârile>/actele emise de notarii publici nu se bucură de autoritate de lucru judecat, ca efect
al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă judecătorească – NOTARUL ROMÂN
NU REPREZINTĂ O INSTANŢĂ JUDECĂTOREASCĂ IN SENSUL ART. 3 ALIN 2 AL
REGULAMENTULUI => nu se poate stabili competenţa notarului român în raport de
competenţa prevăzută în Regulament la art. 4 (respectiv a instantelor judecătoreşti din statul
membru în care defunctul îşi avea reşedinţa obişnuită în momentul decesului).

In acest sens, "pentru situaţia în care notarul are de soluţionat o succesiune cu

elemente de extraneitate, dar emite un certificat de moştenitor naţional, prevăzut de
Legea 36/1995 (ex. situaţia în care defunctul are numai bunuri în România), competenţa
va fi stabilită potrivit art. 103 din Legea 36/1995, şi nu potrivit regulilor de competenţă
prevăzute de Regulament"1.
Art.103 din Legea 36/1995: În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut
sau nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia
ca în circumscripţia sa să existe cel puţin un bun imobil.

2. LEGEA APLICABILĂ

Conform art. 21 (CAP. III-LEGEA APLICABILĂ) din Regulament, care prevede la alin.
(1) faptul că sub rezerva cazului în care prezentul Regulament cuprinde dispoziţii contrare,
legea aplicabilă succesiunii în ansamblul său este cea a statului în care defunctul îşi avea
reşedinţa obişnuită în momentul decesului.

Pentru rigoarea legii, în privinţa persoanelor decedate după data de 17.08.2015, Regulamentul
prevede la art. 34 – Retrimiterea, alin (1) - Aplicarea legii oricărui stat terţ precizate în prezentul
regulament înseamnă aplicarea normelor de drept în vigoare în statul respectiv, inclusiv
a normelor sale de drept internaţional privat, în măsura în care respectivele norme
retrimit la:
a)legea unui stat membru; sau
b)legea unui alt stat terţ care ar aplica propria lege.
Trebuie verificat, printr-un certificat de cutumă, daca normele dreptului german, privind
dreptul internaţional privat, cuprind reglementări speciale în materie de retrimitere, respectiv
competenţă specială în ce priveşte locul situării bunurilor imobile. Din sursele cercetate, reiese că
sistemul de drept german este guvernat de principiul unităţii succesiunii, ceea ce înseamnă că nu
distinge între bunurile mobile sau imobile, indiferent de locul situaţiunii lor. 2
In acelaşi sens este şi opinia d-nei Ioana Olaru, în lucrarea sa, cu privire la Germania, care
susţine faptul că moştenirea este guvernată de legea naţională a BGB = Codul Civil German.3

1
"Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 48
2
https://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-succesoral-comparat
3
Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 79, pct. 8
 3. NECESITATEA/SAU NU A CERTIFICATULUI EUROPEAN DE MOŞTENITOR
3.1. NU ESTE OBLIGATORIU – art. 62 din Regulament – Crearea unui certifcat european de
moştenitor, alin (2) – nu este obligatorie.
3.2. NU INLOCUIEŞTE DOCUMENTELE INTERNE UTILIZATE IN SCOPURI
SIMILARE IN STATELE MEMBRE – respectiv nu înlocuieşte un certificat de moştenitor naţional
emis în baza legii 36/1995
3.3. SCOPUL ESTE ACELA DE MIJLOC PROBATORIU
"Scopul certificatului
(1)Certificatul este destinat utilizării de către moştenitori, de către legatari cu drepturi
directe la succesiune şi de către executori testamentari sau administratori ai patrimoniului
succesoral care trebuie să îşi dovedească într-un alt stat membru statutul sau să îşi exercite
dreptul respectiv de moştenitor sau legatar şi/sau atribuţiile de executor testamentar sau
administrator al patrimoniului succesoral.
(2)Certificatul poate fi utilizat, în special, pentru a proba unul sau mai multe dintre
următoarele:
a)statutul şi/sau drepturile fiecărui moştenitor sau, după caz, ale fiecărui legatar
menţionat în certificat şi cotele-părţi respective din patrimoniul succesoral;
b)atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral
moştenitorului/ moştenitorilor sau, după caz, legatarului menţionat (legatarilor menţionaţi) în
certificat;
c)atribuţiile persoanei menţionate în certificat ca executor testamentar sau ca administrator
al patrimoniului succesoral."
3.4. Necesitatea certificatului european de moştenitor, susţine d-na Ioana Olaru, rezidă din situaţia în
care într-un alt stat este plasată ultima reşedinţă obişnuită a defunctului sau când bunuri din masa
succesorală asupra cărora se invocă drepturile sunt situate în alt stat decât cel emitent.4
Totodată, aceasta mai susţine faptul că certificatul european de moştenitor se eliberează în toate
procedurile succesorale în care moştenitorii patrimoniului succesoral trebuie să îşi dovedească statutul
sau să îşi exercite drepturile corespunzătoare într-un alt stat membru.5 Insă, având în vedere faptul că
în speţă a fost emis un certificat de moştenitor naţional, de către autoritatea competentă, care atestă
calitatea de unic moştenitor a soţiei supravieţuitoare, aceasta îşi poate dovedi în faţa notarului român
atat statutul, cât şi să îşi exercite drepturile corespunzătoare într-un alt stat membru.
Cu privire la certificatul de moştenitor emis de instanţa competentă în domeniul succesoral, din
Germania, din cercetările efectuate reiese că legea germană prevede faptul că certificatul de
moştenitor (Erbschein) cuprinde informaţii privind identitatea moştenitorilor, nu şi întinderea masei
succesorale. Acest certificat este emis de instanţa succesorală (Nachlassgerichţ) de la ultimul
domiciliu al lui de cuius. Este vorba de regulă de judecătorie6; pentru Baden-Wurtemberg existând o
excepţie, în acest Land competenţa exclusivă aparţinând notarului. Certificatul de moştenitor permite
terţilor să dobândească cu bună credinţă bunuri de la moştenitori. In anumite cazuri, este suficient să
se prezinte testamentul autentic sau pactul succesoral după ce a fost deschis de instanţa succesorală şi
stabilită calitatea moştenitorilor.

4
Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 153, sus.

5
Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 152, jos.
6
https://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-succesoral-comparat
 Astfel, d-na Ioana Olaru, în lucrarea sa, concluzionează că într-o succesiune cu elemente de
extraneitate nu este obligatorie emiterea unui certificat european de moştenitor. Astfel, notarul,
în funcţie de solicitările părţilor, va soluţiona moştenirea prin emiterea unui certificat de
moştenitor naţional, sau va emite un certificat european de moştenitor, dacă se doreşte probarea
unor drepturi într-un alt stat. 7
Totodată, atunci când părţile au nevoie de un document care să le probeze calitatea şi să le
permită exercitarea drepturilor, dar care să beneficieze şi de forţă executorie, căci certificatul
european de moştenitor nu beneficiază de forţă efecutorie, notarul va emite un certificat de
moştenitor naţional.8

STABILIREA CONŢINUTULUI LEGII GERMANE

Art. 2562 Cod Civil - Conţinutul legii străine

(1)Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la
organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.
Prin expert se poate înţelege avocat, notar, sau un alt profesionist al dreptului în ţara de unde
dorim să obţinem informaţia.
De cele mai multe ori, se va obţine un certificat de cutumă/certificat de legislaţie, întocmit de
un notar sau un avocat din ţara al cărui drept trebuie să îl probăm. 9
Opţiuni:
- Reţeaua Notarială Europeană: www.enn-rne.eu sau http://www.notaries-of-
europe.eu/index.php?pageID=228 – instrument on-line de comunicare, găzduit pe intranet-
ul reţelei.

7
"Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 154, sus.
8
"Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 154, jos
9
"Dreptul European al Succesiunilor internationale. Ghid practic” – Ioana Olaru, editura
Notarom, 2014, pag. 25, mijloc