STILURILE FUNCŢIONALE ALE LIMBII ROMÂNE LITERARE.

PRIVIRE DIACRONICĂ. STILUL RELIGIOS. STILUL ŞTIINŢIFIC.

STILUL RELIGIOS

Stilul religios este un stil deosebit de important pentru limba româna,

întrucât acesta a stat la baza culturii scrisului în limba română. Altfel spus,
potrivit Rodicăi Nagy în "Istoria Limbii Române Literare", aceasta afirma că
"stilul religios realizează perspectiva identitaţii cuvântului cu creatorul,aflat
uneori şi în ipostaza de salvator sau de nimicitor, sau macar un mijloc de
creaţie, rezultat din omnipotenţa divină".

Marcu Mihail Deleanu în lucrarea "Stilul religios al limbii române literare"-

afirmă faptul că limbajul religios are un anumit specific. La nivel lexical
Marcu Mihail Deleanu constată lipsa neologismelor în vocabularul religios,
iar sinonimia este folosită limitat. De asemenea termenii precum "bine",
"drept", "bun", "binecuvântare", "preacurat", "dreptcredincios" - sunt
folosiţi cu o valoare morală.

Gheorghe Chivu în "Civilizaţie şi cultură. Consideraţii asupra limbajului

bisericesc actual"- analizează folosirea majusculelor în scrierea
substantivelor care fac trimitere la Sfânta Treime, dar si a pronumelor ce
substituie numele lui Dumnezeu: " Precum Mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc
pe Tatăl". Gheorghe Chivu analizează, de asemenea, cu privire la vocabular,
folosire arhaismelor, indentificând folosire preponderentă a arhaismelor
lexicale, precum: "ardere de tot", "asină", "danţ", "idolesc", "afieroşi",
"bunăvoire", "depărta", "necredincioşie", "osebi", "pogorî", "punere-
înainte", "spăimânta", "vârtute", dar si a arhaismelor semantice
precum:"lege- credinţă", "înger -slujitor" , "cuceri- a se închina, a se
supune", apăsa " a se asupri", destoinic- "demn", idol " statuie a unei
divinitaţi păgânne", "îndurat - plin de milă", " lămuri - a purifica", "păzi-
păstra", pierde - "distruge", spre "asupra".

Potrivit Rodicăi Nagy, în lucrarea "Istoria limbii române literare" stilul

religios evoluează datorită celor două confesiuni din care făceau parte
românii, biserica ortodoxă şi biserica greco-catolică, însă nu reuşesc să
producă prea mari diferenţe de vocabular. De asemenea, încercarea unei
noi tarduceri a bibliei de către Andrei Şaguna dupa modelul celei din 1688
de la Bucureşti se dovedeşte să fie fără succes. De asemenea ea constată
faptul că limbjul biblic a rămas cu "particularităţi de limbă arhaice care nu s-
au mai conservat in alte timpuri", remarcârcand următoarele: a afierosi "a
separa", ardere-de-tot "jertfă prin ardere", capişte "templu", fur "hoţ", pîrîş
" reclamat, înainte mergător "preşedinte.

Aşadar stilul religios are unor valori de neschimbat, astfel limba îşi
ipune o stabilitate şi constanţa pe lungă durată.

STILUL ŞTIINŢIFIC

Stilul ştiinţific are un caracter strict referenţial. Cuvintele din textul

ştiinţific sunt în mare parte conotative, şi rareori denotative, ceea ce
dovedeşte precizia acestui stil, folosind termeni corect utilizaţi şi
cunoscuţi.Prin stilul ştiinţific se doreşte să se ajungă la o limba standard.

Stilul ştiinţific este într-o strânsă legătură cu limba literara si respectă

normele acesteia. De asemenea, fondul lexical intelectual este mereu
îmbogaţit cu neolgisme, dovedind faptul că aceste noutăţi contribuie la
vigoarea unui text ştiinţific. Obiectivitatea este specifică stilului ştiintific,
concluzionând de aici şi rigurozitatea stilului. Prin obiectivitate autorul
trebuie să dea dovadă de impersonalitate si să folosească o adresare
directă. Claritatea este o altă trăsătură definitorie a acestui stil, textul
trebuie să fie prezentat corect, pe înţelesul tuturor.

Rodica Nagy afirmă următoarele: " Stilul ştiinţific tinde însă tot mai mult
să devină beneficiar al împrumuturilor neologice... Limba literară este
amprentată astfel într-un mod al scriiturii cu trăsături evidente de
modernizare."

Caracteristica principală a stilului ştiinţific constă în îmbogăţirea

vocabularului prin împrumuturi neologice, fiind stilul care foloşte această
practică la nivelul cel mai înalt însă nu se privează nici în a folosi cuvinte
populare.

BIBLIOGRAFIE:

Chivu Gh. - Civilizaţie şi cultură. Consideraţii asupra limbajului bisericesc

actual- Bucureşti, 1997

Deleanu Marcu Mihail - Stilul religios al limbii române literare, 1992

Rodica Nagy - Istoria limbii române literare - Suceava 2002