Sunteți pe pagina 1din 1

Mediul etnic al copilului în sistemul educaţiei familiale

Mediul etnic al copilului este considerat factor decisiv în educaţie şi autoeducaţie. în


interrelaţiile copiilor funcţionează regulile proprii. între copii se iau măsuri specifice cu influenţe
educative, metode unice de dezvoltare intelectuală, au metode de stimulare a independenţei creative.
în rezultatul imitării adulţilor de către copii au apărut multe metode de educaţie şi învăţare cunoscute
părinţilor. Acest transfer în mediul copiilor are un caracter creator multidimesional.
în etnopedagogie se urmăreşte respectul adulţilor pentru controlul autonomiei copilului. în
procesul muncii, jocului, cântecului şi dansului copiii îşi formează o relaţie de colaborare. Jocurile se
bazează pe concepţiile etnice ale participanţilor, se realizează în dependenţă de reguli - aceasta şi este
manifestarea codului moral al copiilor. Cei mici au o artă specifică a lor: cântece, poveşti, păpuşi din
lemn, lut. Lor le place mult să vorbească, îşi povestesc reciproc poveştile auzite. Chiar la 4-5 ani relatările
copiilor se caracterizează printr-o urmărire riguroasă a firului povestirii, prin tendinţa transmiterii fixe a
dialogurilor, prin apariţia interesului pentru concretul separat şi pentru amănuntele individuale.
Adeseori structura povestirii copiilor se deosebeşte de cea a maturilor: lipseşte introducerea, conţinutul
este concis şi schematic. în dependenţă de reprezentările realităţii înconjurătoare ei „redactează”
poveştile maturilor [144, p. 17].