Sunteți pe pagina 1din 25

Combina de recoltat cereale paioase

Combina cu flux axial de la caseih


Clasificarea maşinilor pentru recoltarea cerealelor păioase
După operaţiunile pe care le execută maşinile folosite la recoltarea acestor culturi se pot grupa în:
 secerători (simple, cu greble şi secerători legători);
 batoze de treierat;
 combine.
Secerătorile şi secerătorile legători execută tăierea plantelor, adunarea în snopi şi legarea snopilor.
Sunt formate dintr-un cadru pe care se montează separatoarele de lan, rabatorul, aparatul de tăiere,
transportoare de plante, mecanisme pentru formarea şi legarea snopilor.
Batozele de treierat lucrează staţionar la aria de treier şi execută treieratul (operaţiunea de separare a
boabelor din spice) .operaţii de curăţire, sortare şi separare a boabelor din paie şi pleavă.
Batoza este formată dintr-o carcasă în care se montează aparatul de treier, scuturători, organele de curăţire
şi transportoare.
Toate aceste maşini se folosesc pentru recoltarea divizată în două sau trei faze.
Combinele de recoltat sunt maşini complexe, care realizează la o singură trecere seceratul şi treieratul
plantelor, separarea fracţiunilor rezultate după treierat, precum şi curăţirea boabelor de impurităţi.
Combinele se folosesc la recoltarea directă din lan, cât şi la recoltarea divizată, pentru treieratul plantelor
din brazde.
Domeniul de utilizare al combinelor a fost extins, prin posibilitatea adaptării lor la recoltarea mazării,
soiei, porumbului, florii-soarelui, seminţelor de legume, echipându-se în acest scop cu echipamente şi
dispozitive corespunzătoare.
În prezent se foloseşte un număr foarte mare de tipuri de combine, adaptate condiţiilor specifice de lucru
ale agriculturii din ţara noastră şi care se deosebesc între ele prin fluxul tehnologic de lucru, modul de
acţionare, lăţimea de lucru, construcţia şi dispunerea organelor active.
După fluxul tehnologic de lucru, combinele de recoltat cereale păioase pot fi:
 cu flux direct :
 cu flux indirect.
La combinele cu flux direct, deplasarea materialului în maşină se face fără ca acesta să-şi modifice
direcţia.
Combinele cu flux direct se grupează în: combine cu flux longitudinal (fig. III 1, a) şi combine cu flux
transversal (fig. III.1, b).

Fig. III.1. Scheme de fluxuri tehnologice ale combinelor.

Acest tip de combine se întâlnesc sub denumirea de combine în formă de I, caracterizate de un debit de
alimentare mic şi o lăţime de lucru de 1,5–2,2 m.
La combinele cu flux indirect, deplasarea materialului introdus în maşină se face prin modificarea
direcţiei acestuia.
În funcţie de forma fluxului tehnologic combinele cu flux indirect se împart în: combine cu flux în formă
de L şi combine cu flux în formă de T.
La combinele cu flux în formă de L, după tăierea plantelor acestea sunt deplasate transversal,
modificarea direcţiei de deplasare a materialului făcându-se după ieşirea acestuia din aparatul de treier(fig.
III.1 c).

Combinele cu flux în formă de T (fig. III.1 d) sunt caracterizate prin dispunerea frontală a platformei de
tăiere. La aceste maşini deplasarea materialului se face transversal, realizându-se îngustarea circuitului, iar în
batoză deplasarea se fac longitudinal.
Combinele cu flux indirect sunt caracterizate prin lăţimi de lucru de 2,5–3,5 m, cele cu flux în formă de L
şi 2,1–9,0 m cele cu flux în formă de T.
Cele mai răspândite sunt combinele cu flux în formă de T, deoarece pot intra direct în lan, se manevrează
mai uşor, necesită zone de întoarcere mici.
După sursa şi modul de acţionare se întâlnesc: combine tractate, combine purtate şi autopropulsate.
Combinele tractate sunt prevăzute cu motor propriu de acţionare sau acţionate de la priza de putere a
tractorului din agregat.
Combinele purtate se montează pe tractoare sau şasiuri autopropulsate şi pot avea motor propriu pentru
acţionare sau sunt acţionate de la priza de putere a tractorului respectiv a şasiului autopropulsat.
Combinele autopropulsate sunt prevăzute cu motoare proprii de la care se face acţionarea organelor de
lucru şi a transmisiei la organele de rulare.
După debitul de alimentare cu material a aparatului de treier, combinele se împart în:
– combine cu debit de alimentare mic, q < 3 kg/s;
– combine cu debit de alimentare mediu, q = 3–8 kg/s;
– combine cu debit de alimentare mare, q > 8 kg/s.

III.2.1. Componenţa combinelor de recoltat cereale păioase


Combinele de recoltat cereale păioase sunt formate, în general, din secerătoare (heder), batoză, buncăr de
seminţe, montate pe cadrul prevăzut cu organe de rulare. Unele combine pot fi prevăzute şi cu tocător de paie
şi împrăştiere pe sol.
Combinele autopropulsate sunt prevăzute cu motoare proprii şi includ în componenţa lor organe specifice
maşinilor autopropulsate: transmisia la organele de rulare (ambreiaj, cutia de viteze, diferenţial), organe de
conducere, instalaţie hidraulică pentru comandă şi reglare, instalaţie electrică, cabină.
Hederul combinei este format dintr-un cadru pe care sunt montate separatoarele de lan, rabatorul, aparatul
de tăiere şi transportoarele de plante.
Batoza combinei este formată dintr-o carcasă în care sunt montate organele componente ale acesteia:
aparat de treier, scuturători de paie, organe de curăţire şi transportoare de material.
Combinele de recoltat cereale au o construcţie comună, dispunerea organelor active făcându-se după o
schemă tehnologică determinată, care asigură executarea operaţiilor necesare pentru obţinerea produsului final
– seminţele.
Aceste operaţii sunt: secerarea plantelor, transportul plantelor tăiate, treieratul plantelor, separarea
seminţelor de pleavă şi paie, curăţirea şi colectarea seminţelor.
Unele combine pot fi prevăzute cu organe şi dispozitive suplimentare pentru prelucrarea suplimentară a
seminţelor (dezaristoare), pentru colectarea paielor (colectoare de paie) sau pentru presarea (prese de balotat),
tocarea (aparate de tocat) sau împrăştierea paielor.
În fig. III.2 este prezentată schema tehnologică a unei combine autopropulsate cu flux tehnologic indirect
în formă de T.
Fig. III. 2 .Schema tehnologică a unei combine autopropulsate:
1 – rabator; 2 – separatoare de lan; 3 – aparat de tăiere; 4 – melc transportor cu degete escamotabile; 5 –
transportor cu racleţi; 6 – plan înclinat; 7 – bătător; 8 – contrabătător; 9 – uniformizator de evacuare; 10 –
bătător suplimentar; 11 – curăţirea; 11 A – sită superioară cu jaluzele; 11 B – sită inferioară pentru boabe; 12
– scuturători;13-ventilator; 14 – transportor elicoidal de boabe; 15 – elevator de boabe; 16 – buncăr; 17 –
transportor elicoidal pentru spice;18 – melc pentru spice; 19 – elevator retur spice; 20 – transportor elicoidal
de dirijare a spicelor; 21 – motor de acţionare.

Succesiunea operaţiilor executate de combinele de recoltat cereale păioase este următoarea: fâşia de
plante supusă recoltării este delimitată de separatoarele de lan 2, plantele fiind înclinate de rabatorul 1 şi tăiate
de aparatul de tăiere 3. Plantele tăiate sunt transmise prin intermediul melcului transportor cu degete
escamotabile 4 la transportorul cu racleţi 5 care le introduce în aparatul de treier.
Prin lovituri repetate ale bătătorului 7 asupra plantelor şi trecerea prin spaţiul dintre bătător şi
contrabătător se efectuează treieratul propriu-zis.
O parte din fracţiunile rezultate (boabe, pleavă, paie scurte) se separă prin grătarul contrabătătorului 8 şi
cad pe plan înclinat oscilant 6.
Restul materialului este dirijat prin intermediul uniformizatorului de evacuare 9 la cel de-al doilea aparat
de treier 10, care continuă acţiunea de separare a boabelor şi transmite materialul pe scuturătorii 12. Pe
scuturători se face separarea de paie lungi (care sunt evacuate pe sol), seminţele, pleava şi paiele scurte
separate prin grătarul scuturătorilor fiind dirijate spre partea posterioară a planului înclinat 6. De la planul
înclinat 6, materialul (vraful) este transmis pe sita 11 A pe care se face separarea paielor scurte şi a spicelor
netreierate.
Boabele şi o parte din pleavă trec prin sita 11 A şi ajung în sita 11 B, ambele site fiind acţionate in
mişcare oscilatorie şi supuse acţiunii curentului de aer produs de ventilatorului 13. Sub acţiunea curentului de
aer se separă pleava şi impurităţile uşoare, boabele trecând prin sita inferioară 11 B sunt colectate în jgheabul
transportorului elicoidal de boabe 14, de unde sunt transportate lateral şi preluate de elevatorul de boabe 15,
care le transportă în buncărul 16. Descărcarea buncărului se face cu ajutorul melcului transportor 17. Spicele
netreierate sunt preluate de transportorul elicoidal 18 care le transportă lateral, de unde prin intermediul
elevatorului de spice 19 şi transportorului elicoidal 20 sunt introduse din nou în aparatul de treier pentru a se
definitiva procesul de desprindere al seminţelor.
Unele combine se prevăd cu organe suplimentare de curăţire (dezaristator, sistem de curăţire suplimentar)
care se dispun pe circuitul dintre elevatorul de boabe şi buncăr.
O realizare mai recentă în construcţia combinelor de recoltat cereale păioase o constituie combinele cu
flux axial.
În fig. III.3 se prezintă schema funcţională a unei combine la care dispunerea aparatului de treier diferă de
celelalte variante utilizate în construcţia combinelor.
Aparatul de treier este dispus longitudinal în continuarea transportului cu racleţi şi execută desprinderea
boabelor din spice prin trecerea materialului de 2–4 ori în jurul bătătorului, îndeplinind funcţiile atât ale
bătătorului cât şi ale organelor de separare a paielor lungi (separare centrifugală).
În partea posterioară a combinei este dispus un dispozitiv de împrăştiere a paielor.

III.3. CONSTRUCŢIA ORGANELOR COMPONENTE ALE PLATFORMELOR DE TĂIERE


(HEDERELOR) COMBINELOR

Platforma de tăiere (hederul) a combinei este formată dintr-un cadru pe care sunt montate principalele
organe ale acestui: separatoare de lan, rabator, aparat de tăiere, transportor de plante.
Separatoarele de plante (de lan) pot fi fixe sau rotative. Cele mai utilizate sunt separatoarele de lan fixe,
realizate sub forma unei pene cu feţe multiple, prevăzută la partea anterioară cu un vârf de despicare.

III.3.1. Rabatorul

Rabatorul are rolul de a înclina plantele spre aparatul de tăiere, a le menţine în momentul tăierii şi a le
dirija la organele de transport ale platformei de tăiere.
În construcţia combinelor se folosesc în general rabatoare normale (simple) şi rabatoare universale (cu
excentric). La unele combine se utilizează rabatoare cu palete ghidate.
Rabatorul universal (cu excentric) a căpătat cea mai mare extindere în construcţia combinelor deoarece
permite recoltarea atât a plantelor drepte cât şi a plantelor înclinate (fig. III.4).
Fig. III.4. Rabator universal:

Reglarea rabatorului constă în:


 stabilirea poziţiei sale în plan orizontal;
 stabilirea poziţiei sale în plan vertical;
 a turaţiei rabatorului
 a poziţiei degetelor elastice
În plan vertical se impune ca arborele rabatorului să fie aşezat la distanţa H faţă de aparatul de tăiere.
Această distanţă este dată de relaţia:
Turaţia rabatorului se modifică cu ajutorul unui variator de turaţie cu curele trapezoidale (fig. III.6 a) sau
cu ajutorul unui motor hidraulic (fig. III.6 b) între 10 şi 60 de rot/min.

III.3.2. Aparate de tăiere

Tăierea plantelor constă în distrugerea continuităţii fibrelor tulpinilor şi separarea acestora de rădăcini.
Tăierea plantelor se poate face prin inerţie sau prin forfecare.
În construcţia combinelor de recoltat cereale păioase se folosesc aparate de tăiere care realizează tăierea
prin forfecare, prin intermediul a două elemente distincte (fig. III.7): lamele tăietoare 1 care au o mişcare
rectilinie alternativă, cu viteze de 1–2,5 m/s şi partea contratăietoare fixă 2 (fig. III.7 a). Tăierea plantelor prin
forfecare se realizează între muchiile ascuţite ale acestor două elemente.
Există şi aparate de tăiere cu două lame tăietoare 3 (fără placă contratăietoare), cu mişcare rectilinie

alternativă în sens invers (fig. III.7


Fig. III.7. Scheme de tăiere a plantelor: a,b – prin forfecare cu placă contratăietoare; c – fără placă
contratăietoare; 1 – lamele tăietoare; 2 – placă contratăietoare; 3 – lamele tăietoare.

La combinele de recoltat cereale păioase cel mai folosit este aparatul de tăiere prin forfecare cu placă
contratăietoare (aparatele de construcţie clasică). Constructiv aceste aparate sunt formate dintr-o parte fixă, o
parte mobilă şi mecanismul de acţionare.
Degetele au rolul de a despărţi în fâşii înguste masa de plante din zona de acţiune a aparatului de tăiere
pentru a uşura procesul de tăiere.
Degetul aparatului de tăiere (fig. 10.8) este prevăzut cu un vârf 2, ascuţit şi curbat ceea ce uşurează
pătrunderea printre plante.

Fig. III.8. Degetul aparatului de tăiere


Pe corpul degetului, sub aripa acoperitoare 3, se fixează prin nituire placa contratăietoare 6, de formă
trapezoidală, cu muchiile ascuţite sub un unghi i = 45–60° şi prevăzută cu zimţi orientaţi spre înapoi, pentru a
asigura menţinerea plantelor în timpul tăierii prin forfecare. La unele combine, degetele nu se prevăd cu plăci
contratăietoare rolul acestora fiind îndeplinit de însăşi muchiile corpului degetului (fig. III.7 b)..
Cuţitul constituie partea mobilă a aparatului de tăiere şi este format dintr-o bară de oţel, de secţiune
dreptunghiulară 1, pe care sunt prinse, prin câte două nituri, lamele sau plăcuţe tăietoare 2, (fig. III.9 ). Bara
este pusă în legătură la un capăt cu mecanismul de acţionare prin intermediul capului de acţionare 3.

Fig. III.9. Cuţitul aparatului de tăiere:

Lamelele sau plăcuţele tăietoare au forma arătată în fig. 10.9, muchiile tăietoare fiind ascuţite sub un
unghi 19–25°. Muchiile tăietoare ale lamelelor pot fi netede sau zimţate. Zimţii pot fi executaţi pe partea
superioară sau inferioară a lamelei.
Pentru ca tăierea să se facă cu efort minim şi fără ruperea plantelor, muchiile tăietoare trebuie să fie bine
ascuţite (0,1–0,3 mm), iar jocul dintre lamele tăietoare şi placa contratăietoare să nu depăşească 0,3–0,7 mm.

Mecanisme pentru acţionarea aparatelor de tăiere

În timpul procesului de lucru, parte mobilă a aparatului de tăiere trebuie să aibă o mişcare rectilinie
alternativă, care va fi realizată cu ajutorul unor mecanisme de acţionare care transformă mişcarea uniformă de
rotaţie în mişcare oscilatorie armonică. În construcţia maşinilor de recoltat se folosesc următoarele
mecanisme:
– mecanisme bielă-manivelă (fig. III.10 a );
– mecanisme bielă-manivelă cu braţ oscilant (fig. III.10 b , c);
– mecanisme cu şaibă oscilantă (fig. III.10 d);

Fig. III.13. Mecanisme pentru acţionarea aparatelor de tăiere:


a – mecanisme bielă-manivelă; b,c – mecanisme cu braţ oscilant;
d: mecanisme cu şaibă oscilantă; 1 – arbore de acţionare; 2 – şaibă oscilantă; 3 – fus de acţionare; 4 – furcă; 5
– ax oscilant; 6 – bieletă;
Pentru acţionarea aparatelor de tăiere, de la combinele de recoltat cereale păioase se folosesc mecanismele
bielă-manivelă şi mecanismele cu şaibă oscilantă.
Mecanismul bielă-manivelă folosit pentru acţionarea aparatelor de tăiere la combinele de recoltat cereale
păioase sau de la maşinile de cosit se caracterizează prin:
– axul manivelei este dezaxat faţă de linia de deplasare a cuţitului cu distanţa h = (2–8)r, (r reprezintă
raza manivelei).
– lungimea barei l, este mult mai mare decât a manivelei, l = (7 – 25)r.

Procesul de lucru executat de aparate de tăiere cu mişcare rectilinie alternativă

La aceste aparate de tăiere procesul de lucru se realizează prin deplasarea lamei de tăiere spre partea
contratăietoare, planta fiind supusă forfecării sub acţiunea muchiilor celor două elemente.
Pentru ca să se producă tăierea prin forfecare trebuie ca planta să nu iasă dintre cele două elemente ale
aparatului de tăiere.
În momentul prinderii tulpinii, asupra acesteia acţionează forţele normale N1 şi N2 şi forţele care se opun
ieşirii dintre cele două elemente F1 şi F2 (fig. III.11).
Fig. III.11. Modul de tăiere a plantei.

III.3.3. Ridicătoarele şi transportoarele de plante

Ridicătoarele de plante
Ridicătoarele de plante se folosesc atât pentru ridicarea plantelor căzute pe sol cât şi pentru ridicarea
plantelor tăiate şi lăsate pe sol pentru definitivarea procesului de uscare.
Ridicătoarele de plante folosite la ridicarea plantelor căzute pe sol sunt de forma unor degete de lungime
mare (400–600 mm) ce se montează pe bara suport a aparatului de tăiere (fig. III.12). Ele execută ridicarea
plantelor căzute în vederea tăierii acestora.

Fig. III.12. Dispunerea ridicătoarelor de plante:


1 – rabator; 2 – ridicătoare de plante; 3 – degete; 4 – platformă;
5 – melc transportor.

Aceste ridicătoare de plante se dispun echidistant pe platforma de tăiere la o distanţă egală cu 4-6
intervale dintre degetele aparatului de tăiere.
Ridicătoarele de plante folosite pentru ridicarea plantelor tăiate pot fi cu tambur cu degete elastice sau cu
transportor cu degete elastice. Ele efectuează ridicarea plantelor de pe mirişte, dispuse sub formă de brazdă
continuă, şi transmiterea acestora spre transportoarele de plante. În literatura de specialitate aceste ridicătoare
de plante se mai întâlnesc sub denumirea de ridicătoare adunătoare.

Transportoare de plante

Transportoarele de plante au rolul de a executa transportul plantelor tăiate spre aparatul de treier, cu sau
fără îngustarea circuitului plantelor.
Fig. III.13. Transportoare de plante:

Plantele sunt deplasate de la extremităţi spre centru, de unde sunt preluate de degetele escamotabile şi
dirijate la transportorul cu racleţi.
Datorită aşezării excentrice a axului 2, degetele 3 îşi modifică partea activă, precum şi înclinarea, făcând
posibilă preluarea şi dirijarea plantelor.
Transportoarele elicoidale au diametrul exterior D = 400–500 mm, diametrul interior D1 = 180–300 mm,
pasul elicei p = 400–800 mm, turaţia n = 150–300 rot/min, viteza periferică 4,8–6,8 m/s, viteza axială 1,1–1,8
m/s.
Transportoarele cu racleţi (centrale). Transportoarele cu racleţi (oscilante) (fig. III.13.) sunt alcătuite din
elementul de tracţiune (două sau trei lanţuri) pe care se prind racleţi sub formă de cornier, cu muchia activă
zimţată.
La transportoarele cu racleţi utilizate la combinele autopropulsate, lagărele arborelui inferior sunt montate
pe arcuri, putând oscila în plan vertical, în funcţie de grosimea stratului de material. Ramura activă a acestor
transportoare este ramura inferioară. Viteza liniară a transportoarelor cu racleţi este vt = 1,8–6,0 m/s.

III.3.4. Mecanisme de ridicare şi coborâre a platformei de tăiere (hederului)


Înălţimea de tăiere a plantelor este importantă din punct de vedere al pierderilor de boabe, datorită
plantelor netăiate şi lăsate pe sol, posibilităţii de supraîncărcare a aparatului de treier cu buruieni, pătrunderii
degetelor aparatului de tăiere în sol.
În funcţie de denivelările solului, înălţimea şi starea plantelor, gradul de îmburuienare se alege o anumită
înălţime de tăiere a plantelor la care trebuie menţinut aparatul de tăiere.
Reglarea înălţimii de tăiere, respectiv modificarea poziţiei de tăiere în plan vertical, se face cu ajutorul
unor mecanisme acţionate cu cilindri hidraulici.
Modificarea poziţiei platformei de tăiere (hederului) se face prin rotirea acestuia faţă de axa arborelui
motric al transportorului oscilant cu racleţi.
Mecanismele de ridicare utilizate la combinele autopropulsate cu flux în formă de T se grupează în:
mecanisme independente (fig. III.14) şi mecanisme cu elemente de copiere a solului.
Pentru amortizarea şocurilor care apar în timpul deplasării combinei se prevăd arcurile elicoidale 5 (fig.
III.14, a) sau acumulatoarele hidraulice 6 (fig. III.14, b).Patinele limitatoare 1 asigură păstrarea înălţimii
minime de tăiere a plantelor în scopul protejării aparatului de tăiere; ele se deplasează prin alunecare continuă
pe suprafaţa solului.
Fig. III.14. Mecanisme de ridicare independente

III.4. CONSTRUCŢIA ORGANELOR COMPONENTE ALE BATOZELOR COMBINELOR

Batoza are destinaţia de a separa boabele de restul plantei, curăţirea şi sortarea boabelor. Aceasta este
formată dintr-o carcasă metalică montată pe un cadru. În corpul batozei sunt montate: aparatul de treier,
scuturătorii de paie, organele de curăţire a boabelor şi organele pentru transportul materialului (boabe, paie
etc.).
Pentru o bună funcţionare batoza trebuie să aibă o poziţie orizontală, de aceea batozele combinelor care
lucrează pe pante se prevăd cu dispozitive hidrostatice care reglează automat poziţia batozei.

10.4.1. Aparatul de treier

Aparatele de treier au rolul de a executa desprinderea boabelor de pe spice sau panicule prin distrugerea
legăturilor dintre boabele, palee şi ariste. Acest proces rezultă prin îmbinarea acţiunii de lovire a plantelor cu
acţiunea de frecare a acestora şi prin trecerea forţată printr-un spaţiu limitat şi progresiv micşorat.
Aparatele de treier ale maşinilor de recoltat cereale păioase pot fi grupate după următoarele criterii:

 După forma elementului activ:


– cu bătător cilindric;
– cu bătător tronconic.

 După tipul elementelor de batere:


– cu şine de batere;
– cu fragmente de şine de batere;
– cu cuie.

 După poziţia din fluxul tehnologic:


– transversale;
– axiale.
Cele mai răspândite sunt aparatele de treier transversale cu şine de batere sau cuie şi în ultimul timp
aparatele de treier axiale cu şine de batere.
În general aparatele de treier se compun din:
– bătător – elementul motric, care generează deplasarea materialului în fluxul tehnologic de lucru;
– contrabătătorul – care asigură separarea fracţiunilor mici (boabe, paie scurte, pleavă, impurităţi);
– mecanisme de reglare a distanţei dintre bătător şi contrabătător;
– mecanisme de reglare a turaţiei bătătorului.
Aparatul de treier transversal cu şine de batere

Aceste aparate de treier (fig. III.15) au bătătorul format dintr-un arbore 1, care se sprijină pe două lagăre
cu rulmenţi, pe care sunt montate echidistant şi simetric 3–5 discuri.
Pe discurile 2 sunt montate după direcţia generatoarelor şinele de batere 3.
Contrabătătorul este format din doi pereţi laterali curbaţi 4, de care sunt fixate transversal şinele 5. Prin
şinele contrabătătorului trec vergelele metalice 6, formând un grătar curbat. Bătătorul cu şine de batere
utilizat la maşinile de recoltat cereale păioase are 6–12 şine (de obicei 6–8), diametrul la periferia şinelor D =
370–700 mm şi lungime L = 600–1800 mm.

Fig. III.15. Aparat de treier cu şine de batere

Contrabătătorul este realizat sub forma unui grătar curbat care înfăşoară bătătorul, fiind montat astfel
încât distanţa dintre şinele bătătorului şi ale contrabătătorului să descrească treptat de la distanţa de intrare di
către distanţa de ieşire de.
Raportul dintre aceste distanţe di/de la care se asigură desfăşurarea corespunzătoare a procesului de treier
în toate secţiunile spaţiului delimitat de bătător şi contrabătător depinde de natura şi starea materialului
treierat, astfel: pentru cereale păioase di/de = 3,5–5, pentru leguminoase, porumb di/de = 1,8–2,5. În cazul
recoltării grâului di/de = 16/4–20/6 mm.

Suprafaţa de separare a contrabătătorului (suprafaţă vie) reprezintă 50–70% din suprafaţa totală. Prin
orificiile contrabătătorului se separă 50–90% din totalul boabelor desprinde din spice în procesul de treier.
În partea superioară a aparatului de treier transversal este amplasat, în general, uniformizatorul de
evacuare (postbătătorul), care are rolul de a reduce viteza materialului la ieşirea din aparatul de treier şi a-l
transmite spre organele de separare a paielor. Postbătătorul este realizat dintr-un rotor cilindric pe care sunt
fixate 4–6 palete curbate sau degete pentru antrenarea materialului.
Diametrul uniformizatorului de evacuare este D = 250–400 mm şi viteza periferică vp = 4–18 m/s.
În scopul intensificării şi măririi duratei procesului de treier, precum şi a capacităţii de separare a
boabelor în timpul treieratului, la unele tipuri de combine de recoltat cereale păioase s-au prevăzut două
aparate de treier (fig. III.16).

Fig III.16.Aparat de treier dublu.

Mecanisme de reglare a distanţei dintre bătător şi contrabătător

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a procesului de treier este necesară modificarea distanţei dintre
bătător şi contrabătător în funcţie de felul şi caracteristicile materialului treierat (soi, umiditate, grad de
coacere, grad de înburuienare).
Pentru modificarea distanţei dintre bătător şi contrabătător, atât la intrare cât şi la ieşire, se folosesc
mecanismele prezentate în fig. III.18.

Fig. III.18.. Mecanisme de reglare a distanţei dintre bătător şi contrabătător.

În general, se modifică poziţia contrabătătorului faţă de bătător prin intermediul unor pârghii şi tije
filetate, acţionate cu ajutorul unor manivele (fig. 10.18.a), manete (fig. 10.18.b) sau cu acţionare hidrostatică
(fig. 10.18.c).

Mecanisme de reglare a turaţiei bătătorului.


Asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a procesului de treier, necesită pe lângă reglarea distanţei
dintre bătător şi contrabătător şi reglarea turaţiei bătătorului. În acest scop se utilizează variatoare de turaţie cu
curele trapezoidale şi roţi reglabile, care asigură modificarea raportului de transmitere între arborele
bătătorului şi arborele de acţionare. Modificarea raportului de transmitere arborele motric 1 şi arborele
bătătorului 2 (fig. III 19.) se realizează prin modificarea diametrelor celor două roţi de acţionare.
Fiecare roată de curea este formată din două discuri, unul fix pe arbore, iar celălalt mobil. Prin
modificarea distanţei dintre discuri se modifică diametrul de înfăşurare a curelei. Astfel, prin îndepărtarea
discului mobil de pe arborele 1 (fig. III.19a) faţă de discul fix şi prin apropierea corespunzătoare a discului
mobil faţă de cel fix, de pe arborele 2, turaţia arborelui 2 se micşorează.

III.4.2. Organe de separare a paielor (scuturătorii)

În urma procesului de treier rezultă un amestec care cuprinde următoarele fracţiuni: paie lungi, paie
scurte, boabe, pleavă, spice treierate sau netreierate, seminţe de buruieni, impurităţi mici.
Separarea boabelor din amestec se face prin separarea în etape a fracţiunilor rezultate, folosindu-se în
acest scop organe de lucru distincte: organe de separare a paielor (scuturătorii), organe de curăţire pentru
separarea paielor scurte, pleavă, praf şi seminţe de buruieni.
Componenţa amestecului (vrafului) care ajunge pe organele de separare a paielor (scuturătorii) este: 20–
60% paie lungi; 8–20% paie scurte; 8–13% pleavă; boabele culturii de bază, care reprezintă 10–40% din
cantitatea totală de boabe. Separarea boabelor din paie constituie cea mai complexă operaţie din fluxul
tehnologic de recoltare a cerealelor păioase.

Construcţia scuturătorilor de paie


Scuturătorii de paie folosiţi în construcţia maşinilor de recoltat cereale păioase sunt: scuturători cu
platformă oscilantă; scuturători cu grătare rulante, scuturători cu tobe de pieptănare, scuturători cu cai.
Scuturători cu cai sunt formaţi din 3–6 elemente de lucru (cai), montate pe unul sau doi arbori cotiţi. În
prezent în construcţia combinelor se folosesc în special scuturători cu 4–6 organe de separare, montate pe doi
arbori cotiţi (fig. III.20). Elementul de scuturare este format din doi pereţi laterali 1, între care se prinde, la
partea inferioară, un grătar de diferite forme 2 şi care constituie suprafaţa activă de separare. În partea
inferioară a elementelor de scuturare se prevăd jgheaburi de colectare 3 a fracţiunilor mici şi dirijarea acestora
spre organele de curăţire.
Există şi scuturători la care nu se prevăd jgheaburi de colectare, dirijarea fracţiunilor separate se realizează
prin intermediul unor planuri înclinate oscilante.
Elementele de scuturare (caii) primesc o mişcare de translaţie circulară, prin intermediul arborilor cotiţi 5,
asigurându-se antrenarea materialului spre ieşirea din maşină.
Fusurile manetoane 6 ale arborilor cotiţi sunt decalate la 72°, 90°, 120° sau 180°, acţiunea cailor asupra
paielor este succesivă, producându-se desprinderea şi deplasarea în salturi a materialului pe suprafaţa de
separare.

Fig. III.20. Scuturători de cai


Elementele de scuturare se construiesc cu lungimi de 2,2–4,3 m, lăţimea unui element fiind de 210–350
mm. Suprafaţa totală a scuturătorilor este cuprinsă între 2,2 şi 8 m2 în funcţie de debitul de alimentare al
maşinii, din care suprafaţa activă (de separare) reprezită 40–50%. În general, încărcarea specifică a
scuturătorilor cu cai este de 1,2–1,5 kg/s/m2.
Unghiul sub care se dispune suprafaţa activă a scuturătorilor este de 8–35°.
Raza manetoanelor axului cotit este de 40–60 mm şi turaţia arborelui cotit de 180–270 rot/min.
Pentru intensificarea procesului de separare, în scopul creşterii capacităţii de lucru a scuturătorului cu cai,
se utilizează diferite dispozitive de răvăşit şi afânat paiele. Aceste dispozitive realizează o creştere a
capacităţii de lucru a scuturătorului cu 20–25%.

III.4.3. Organe de curăţire a boabelor


Organele de curăţire au rolul de a executa separarea boabelor culturii principale din amestecul (vraful)
care trece prin grătarul contrabătătorului şi prin grătarul scuturătorilor. Compoziţia amestecului care ajunge la
organele de curăţire depinde de conţinutul de boabe al materialului introdus în aparatul de treier, umiditatea
acestuia, de tipul şi regimul de lucru al aparatului de treier.

Organele sistemului de curăţire de la maşinile de recoltat cereale păioase trebuie să execute separarea
boabelor culturii principale de paie scurte şi de pleavă, de seminţe de buruieni ş.a. În acest scop se folosesc
organe de separare cu site şi curent de aer. Sistemele de curăţire a boabelor se împart în:
– sisteme de curăţire care execută separarea părţilor păioase în două etape (întâi separarea paielor scurte şi
apoi separare a plevei); sisteme care execută separarea părţilor păioase într-o singură etapă;

Fig. III.21. Scheme de sisteme de curăţire cu site şi ventilator:

– sistemele de curăţire care execută separarea într-o singură etapă sunt folosite cu precădere în
construcţia combinelor. După modul de dispunere al sitelor se deosebesc mai multe scheme de sisteme de
curăţire şi anume: sisterne cu site suprapuse (fig. 10.21 a), sisteme cu site în cascadă (fig. 10.21 b) .

În figura 10.21, a se arată schema unui sistem de curăţire format din două site cu jaluzele reglabile (1 şi
2), montate pe batiuri independente şi un ventilator. Acţionarea batiurilor se face de la un mecanism cu
bielă-manivelă.

Sita superioară, în partea posterioară, este prevăzută cu sita de spice 3.

Materialul supus curăţirii este adus de organele de curăţire cu ajutorul planului oscilant 4.
Datorită mişcării oscilatorii alternative, materialul este deplasat şi răvăşit pe sita superioară şi sub
acţiunea curentului de aer debitat de ventilatorul 5, paiele scurte şi pleava sunt evacuate din sistem, iar
spicele respectiv boabele sunt colectate în jgheaburi, de unde sunt preluate de transportoarele de spice 6,
respectiv de boabe 7.

La unele sisteme de curăţire, în vederea măririi eficacităţii organelor de curăţire propriu-zisă se prevede
un grătar pe care se realizează separarea prealabilă a paielor scurte de boabe şi pleavă, care sunt transmise
separat pe sita superioară.

În scopul măririi capacităţii de separare, la unele combine sitele se dispun în trepte (fig. 10.21 b). În
acest caz, materialul este transmis pe sita superioară 1 şi apoi pe sitele 2 şi 3. În timpul deplasării
materialului pe site şi trecerii acestuia de pe o sită pe alta se realizează o răvăşire suplimentară, fracţiunile
uşoare fiind evacuate sub acţiunea curentului de aer debitat de ventilatorul 5

Sitele sistemului de curăţire

Sitele folosite în construcţia sistemelor de curăţire ale combinelor pot fi cu oriftcii (circulare, alungite), de
tip Graepel şi cu jaluzele reglabile.
Sitele superioare ale organelor de curăţire ale combinelor sunt în majoritatea cazurilor cu jaluzele
reglabile, iar cele inferioare cu jaluzele reglabile sau cu orificii.

Sitele cu jaluzele reglabile sunt formate din mai multe lamele profilate (fig. III.22, a şi b) sau plate (fig.
III.22, c), fiecare lamelă fiind montată rigid de câte un ax. Axele lamelelor sunt montate articulat în cadrul
sitei, fiecare ax fiind prevăzut cu un cot, acţionat de o bară. Prin deplasarea barei cu ajutoru unei manete se
asigură rotirea axelor cu lamele cu 0–45°, respectiv reglarea poziţiei lamelelor faţă de suprafaţa sitei.
În felul acesta se reglează suprafaţa vie a sitelor.

Fig. III.22. Site cu jaluzele reglabile.

Ventilatoare
Ventilatoarele centrifuge, ca organe componente ale sistemelor de curăţire ale combinelor, servesc pentru
crearea curentului de aer necesar separării fracţiunilor uşoare (paie, scurte, pleavă, praf) de masa de boabe.
Concomitent cu procesul de separare, curentul de aer creat de ventilatoare asigură şi transportarea fracţiunilor
separate.
Ventilatorul centrifug este format dintr-o carcasă în care se găseşte montat un rotor de palete (fig. III.23,
a).

Carcasa ventilatorului se execută din tablă, având în secţiune formă circulară (carcasă simplă) sau spirală
şi este prevăzută cu guri de aspiraţie (practicate în pereţii laterali) şi o gură de evacuare (difuzorul) care este
o continuare a carcasei. Gurile de aspiraţie se execută într-o singură parte a carcasei (ventilatoare
monoaspirante) sau pe ambele părţi (ventilatoare dublu aspirante).

Rotorul ventilatorului este format dintr-un arbore, montat pe lagăre de rostogolire, pe care prin
intermediul unor suporţi (rozete) sunt montate paletele.

Ventilatoarele folosite la combine sunt de joasă presiune, cu carcasă circulară, dublu aspirante.
În scopul măririi uniformităţii curentului de aer, pe întreaga secţiune a gurii de evacuare există tendinţa
de a se folosi, la unele maşini, ventilatoare diametrale (fig. III.23, b). Un astfel de ventilator este format dintr-
o carcasă 1‚ deschisă, în care este montat rotorul 2, cu palete curbate în sensul invers sensului de rotaţie.
Rotorul este închis în părţile lui laterale.

Prin rotirea rotorului, pe zona deschisă a carcasei, paletele acestuia antrenează aer, care trecând prin
spaţiile formate de palete este introdus în interiorul acestuia. Trecând prin corpul rotorului, în partea opusă
a gurii de aspiraţie, aerul este antrenat din nou de palete şi sub acţiunea forţei centrifuge este refulat prin
gura de refulare.

Fig III.23. Scheme de ventilatoare:

a – ventilator centrifugal; b – ventilator diametral.

Ventilatoarele folosite pentru organele de curăţire ale combinelor au carcasa circulară, diametrul
exterior al rotorului D2, fiind de 400–600 mm. Celelalte dimensiuni de obicei, au următoarele valori:
diametrul carcasei Dc = (1,05–1,12) D2, diametru interior al rotorului D1 = (0,35–0,45) D2, diametrul gurii de
aspiraţie D0 = (0,6—0,8) D2. Turaţia rotorului ventilatorului este n = 650–1500 rot/min, asigurând o presiune
totală de 30–60 mm H2O.
III.4.4. Sisteme de propulsie ale combinelor

În construcţia combinelor autopropulsate se folosesc motoare cu ardere internă, cu aprindere prin


scânteie sau cu aprindere prin comprimare. În prezent se folosesc în special motoare cu aprindere prin
comprimare.

Puterea motoarelor folosite la combine autopropulsate este cuprinsă între 75 şi 410 kW, în funcţie de
lăţimea de lucru a hederului, respectiv în funcţie de capacitatea de lucru a combinei. Turaţia arborelui motor
este de 1500–3000 rot/min.

Transmiterea mişcării de la arborele motorului se face pe două căi: pentru acţionarea organelor de lucru
ale hederului şi batozei (prevăzându-se sisteme de cuplare independentă a transmisiei la heder şi la batoză)
şi pentru acţionarea organelor de rulare.

Transmiterea mişcării de la motorul de acţionare la organele de rulare se face prin intermediul unui
variator cu curele trapezoidale, ambreiaj, cutie de viteze, transmisie principală, diferenţial şi transmisie
finală.

Variatoare cu curele trapezoidale

Variatoarele cu curele trapezoidale asigură modificarea continuă a raportului de transmitere dintre


arborele motor şi arborele de intrare al cutiei de viteze.

Schema unui variator cu curele trapezoidale este arătată în fig. III.24, a. Pe arborele 1 (arborele
motorului) şi pe arborele 2 (arborele de intrare al cutiei de viteze) sunt montate roţi cu diametrul nereglabil.
Transmiterea mişcării între cei doi arbori se face prin intermediul roţilor cu fulii reglabile montate pe
arborele 3.
Fig. III.24. Schema variatorului de turaţie a sistemului de propulsie.

Echipamente pentru tocarea tulpinilor

Prin echiparea combinelor cu tocător de tulpini se asigură o creştere a gradului de mecanizare a


lucrării de recoltare a semincerilor şi a leguminoaselor pentru boabe, micşorarea cheltuielilor pentru
îngrăşăminte chimice, acestea fiind înlocuite cu tulpinile fragmentate.
Fig. III.31 Tocătorul de tulpini

A – în lucru: 1 – rotor cu cuţite, 2 – contracuţit, 3 – deflector.

B – fără tocarea tulpinilor

ADAPTĂRI NECONVENŢIONALE

Sistemele moderne adaptate combinelor de recoltat cereale sunt materializate prin folosirea
intensă a tehnicii de calcul şi a sistemelor electrohidraulice pentru comanda şi execuţia diverselor operaţii
rezultând parametrii optimi în procesul de lucru.

Primul sistem se refera la reglajul electronic şi electrohidraulic al contrabătătorului, în funcţie de


cantitatea de material care intră în combină, comparativ cu nivelul de pierderi constatat de sesizorii
amplasaţi la spatele scuturării si curăţirii.

Fig.III.32.Sistem de comandă şi control


Calculatorul de bord integrează automat cele două semnale şi avizează combainerul sau activează
sistemul automat, care controlează viteza de înaintare, frecvenţa de rotaţie a bătătorului şi distanţa lui până
la contrabătător.Sistemul de urmărire prin satelit este folosit pentru cartografierea parcelelor privind
densitatea culturilor în aceeaşi parcela. Harta suprafeţei este integrată de calculatorul de bord, care
acţionează asupra organelor de lucru ale combinei, modificând parametrii permanent pentru super
optimizarea combinei.

Tipuri de combine de recoltat cereale păioase Tabelul nr.III.1.

Simbol SEMA 110 ATLAS 1510 DROPIA 1810

Lăţimea de lucru 3,6-4,2-4,8 4,2-4,8 5,4


[m]
Turaţia 16-52 14-47 14-47
rabatorului
[rot./min]
Tipul aparatului de transversal transversal transversal
treier
Diametrul 600 600 600
bătătorului [ mm]
Lungimea 1080 1080 1350
bătătorului [ mm]
Nr. de elemente 4 4 5
de scuturare
(căişori)
Suprafaţa de 4,84 4,84 6,67
separare [ m2]
Suprafaţa de 3,56 3,56 4,46
curăţire [ m2]
Puterea motorului 123 150 181
de acţionare [CP]
Masă [kg] 8070 9108 10 200
Capacitatea de 5 7-8 9-10
lucru [t/h]
Combina de recoltat cereale paioase de la caseih
In mare parte combina produsa de caseih nu iese din tiparele standard a unei combine clasice
prevazuta cu heder si batoza. Diferenta de concept este data de fluxul axial care difera de alte combine
prevazute cu un sistem clasic.

Sitele de separare

Fig. III.3. Schema combinei cu aparat de treier axial:


1 – zona de alimentare; 2 – bătător; 3 – nervuri de dirijare; 4 – uniformizator de evacuare; 5 – contrabătător; 6
– transportoare elicoidale; 7 – sistem de curăţire.

Aparatele de treier axiale

Aparatul de treier axial a apărut în 1970 şi este destinat pentru treieratul porumbului sub formă de boabe
cu posibilităţile de adaptare şi la cereale păioase.
Acest aparat de treier execută desprinderea boabelor din spice cât şi separarea centrifugală a fracţiunilor
mici din masa de paie lungi, îndeplinind şi rolul de organ de separare a paielor (scuturători).
Un aparat de treier axial (fig. III.17.) este format din:
– zona de alimentare 1 prevăzută cu 3 palete dispuse după o elice cu 3 începuturi, care execută deplasarea
axială a materialului adus de la transportorul oscilant;
– zona de treier 2 formată din bătătorul 3, de formă cilindrică pe care sunt fixate şinele de batere sau
segmentele de şină de batere dispuse elicoidal şi contrabătătorul 4 realizat sub forma unui grătar prevăzut cu
bare longitudinale printre care trec vergelele dispuse circular;
– zona de separare centrifugală 5 este prevăzută cu toba cilindrică 6 prevăzută cu şine de antrenare a
materialului dispuse de-a lungul generatoarelor şi grătarul de separare 7 care este fix.

Fig. III.17. Aparatul de treier axial:

În partea superioară de-a lungul bătătorului se află un capac în formă cilindrică 8 pe care sunt dispuse
nervurile elicoidale 9, care asigură deplasarea materialului în jurul rotorului.
În timpul lucrului plantele execută 2–4 rotaţii în jurul bătătorului până la evacuarea din aparat.
Se construiesc aparatele de treier axiale cu o tobă sau cu două tobe.
În cazul aparatului de treier cu o singură tobă diametrul bătătorului D = 610–760, lungimea totală a
aparatului L = 2200–2750 mm, turaţia bătătorului n = 280–1260 rot/min, suprafaţa contrabătătorului 1,7–2,1
m2.
În cazul aparatului cu două tobe, diametrul bătătorului D = 430 mm, lungimea totală L = 2,24 m, turaţia
bătătorului n = 580–1325 rot/min, suprafaţa contrabătătorului 1,15 m2.

Prin aceste modificari aduse caseih a scos pe piata urmatoarele tipuri de combine cu flux axial
seriile 240 si 140.