Sunteți pe pagina 1din 3

Era în vara anului 1916.

Războiul bântuia de-atâta amar de vreme prin fundul Galiţiei, prin Polonia, în
Italia[…]
Moş Miron, în satul lui de la poalele munţilor, întra greu în vorbă cu cei care se-ntorceau de pe câmpul
de luptă. Avea o sfială ciudată înaintea lor, deşi i-ar fi putut fi, cei mai mulţi, nepoţi. I se părea lui că-s
vrednici de-o cinste deosebită, că ştiu lucruri pe care nimeni altul în lume nu le poate şti. Dar de vorbit cu ei,
trebuia să vorbească numaidecât.
De la o vreme era nelipsit de la gară, şi cel dintâi sătean care-i dădea bineţe soldatului ce se cobora
era moş Miron. Cei pe care-i întâmpina nu-l prea înţelegeau, nu prea ştiau ce vrea să afle moşul de la ei. Şi,
oricât ar fi vrut să-şi ascundă adevăratul gând, bătrânul tot era silit, în urmă, să mărturisească ce vrea şi să
vorbească desluşit.
– Uite ce-i, nepoate! Noi pe-aici nu mai ştim ce să credem. Toţi minţesc, numai sufletul din noi nu. Voi,
pe-acolo, trăbă c-aflaţi mai iute veştile: Au întrat ai noştri* în război sau n-au întrat?
– Pân-acum nu, moşule. Da’ nădăjduim de la Dumnezeu…
Nădăjduia şi bătrânul «de la Dumnezeu», dar prea-i era lui greu să mai aştepte. Din felul cum i se
lungea faţa bătrână, din felul cum îi sclipeau ochii în cap, se vedea limpede că vorbele spuse de cei ce veneau
acasă bolnavi ori în concediu nu-l mulţumeau.
De cum a dat gură de primăvară, moşul a-nceput s-o ducă greu de tot. Îşi isprăvise tot ce strânsese
peste vară, şi bucatele erau scumpe foc. În câteva săptămâni şi-a dat şi cel din urmă ban, pe care abia l-a
pescuit dintr-un cotlon al şerparului*. A văzut el că oameni bătrâni, femei bătrâne se tot duc pe la primărie şi
se-ntorc cu bani acasă. Locuia departe, în capătul satului, spre munte; pe la primărie n-a dat de zece ori în
viaţa lui; dar lipsa îi dete brânci şi, într-o zi, iacătă-l în faţa primarului.
– Văd că toată lumea duce bani de aici. Va fi, pesămne, vrun ajutor pentru oamenii bătrâni şi săraci ca
mine, în vremea asta de scumpete crâncenă. Până-acum am mai avut câte ceva, de-acum!… [...]
– Dumneata nu poţi căpăta, moş Miroane, îi răspunse primarul. N-ai pe nime în război.
– Dar nici acasă!
– Adevărat că vei duce-o greu. Da stai, mi se pare că tot ai dumneata ceva. Ai vândut otava*? Moşul îşi
încruntă sprâncenele şi privi în pământ.
– N-am vândut-o!
– Apoi vezi, rău faci că n-o vinzi. Se plăteşte foarte bine. Poate aştepţi să mai crească preţurile.
– Nu aştept!
– Atunci, mi-o poţi vinde chiar şi mie.
Bătrânul îl privi cu duşmănie.
– N-ai dumneata bani să cumperi otava mea! Şi s-a ridicat de pe scaun, şi-a oblit* trupul îngârbovit şi-a
ieşit din primărie păşind apăsat. De-atunci n-a mai dat pe-acolo.
(Ion Agârbiceanu, Darul lui moş Miron)
*şerpar - brâu lat de piele, prevăzut cu buzunare
*otavă - iarbă care creşte în acelaşi an după ce câmpul a fost cosit sau păşunat; aici apare ca un dar
simbolic al lui moş Miron pentru caii celor dintâi soldaţi români care vor veni în satul lui din Transilvania *a
obli - a îndrepta; a da corpului o poziţie dreaptă
*ai noştri – formulă prin care moş Miron numeşte armata română, aşteptată să intre în război contra
Imperiului Austro-Ungar, din care făcea parte şi Transilvania
1. Explică modul de formare a cuvintelor: sfială, a nădăjdui, greu, ȋnaintea numaidecȃt, dintȃi, binețe, limpede,
acasă
2. Cȃte litere şi cȃte sunete conțin cuvintele: era, ȋntorceau, faci, aici, vrednici, ciudată, zece.
3. Rescrie, din text, două cuvinte care conțin diftong şi două care conțin hiat.
4. Indică sinonime contextuale pentru cuvintele subliniate din text.
5. Identifică ȋn text trei cuvinte care pot avea omonime şi ilustreaz-o ȋn enunțuri.
6. Motivează folosirea virgulei din enunțul: Uite ce-i, nepoate!
7. Motivează folosirea cratimei ȋn structura: rău faci că n-o vinzi.
8. Specifică valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din enunțul: În câteva săptămâni şi-a dat şi cel din urmă
ban, pe care abia l-a pescuit dintr-un cotlon al şerparului.
9. Specifică funcția sintactică a cuvintelor din enunțul pe care nimeni altul în lume nu le poate şti.
10. Alcătuieşte enunțuri ȋn care substantivul bătrȃn să fie: cd (Ac), ci (d), atr subst gen, atr subst prep (Ac), ccl
(Ac), np (N, G, Ac).
11. Formulează o idee principală care se desprinde din textul marcat cu chenar.
12. Precizează două funcții ale dialogului ȋn textul dat.
13. Transcrie, din text, un fragment în care se arată motivul pentru care este respinsă cererea lui moş Miron.
14. Explică semnificaţia afirmaţiei: - N-ai dumneata bani să cumperi otava mea!
15. Scrie, în 10 - 15 rânduri, rezumatul textului citat
16. Argumentează, ȋn 150-250 de cuvinte, că textul reprodus aparține genului epic.
Tema
I. După ce am coborât în altă vale, la gura Goiştei, moş Toma mă opri uşurel, cu mâna-n piept:
- Iaca şi lupu! Şopti el.
În capătul celalt al poienii, până unde puşca nu putea s-ajungă, un lup se ridicase dintre ferigi uscate
şi, întors pe jumătate, se uita la noi cu nepăsare… Apoi, din câteva salturi, pieri în desime.
- Hai după el! strigai eu, cu puşca gata.
- Ba! răspunse moşneagul, nepăsător ca şi lupul.
Apucarăm iar la deal, printre fagi bătrâni, cu trunchiuri vinete… Şi deodată moş Toma începu să se uite
cu luare-aminte, când în sus, spre broderia rămurişului înalt, când jos la zăpada neprihănită pe care o călcam.
- Iaca, pe-aici a trecut jderul… mă lămuri el, cu glas scăzut […].
Călăuziţi de această îndoită urmă, am ajuns în faţa unui fag scorburos, la marginea unui povârniş de
câţiva stânjeni, pe lângă care în timpul verii şopoteşte abia auzit un izvor mic de apă printre frunzele uscate.
Văzurăm, sus, gura scorburii pe unde intrase jderul la adăpost. Iar jos, pe partea dinspre povârniş, moş Toma
descoperi şi a doua gură a scorburii. […]
Şi scoţând cremenea, iasca şi amnarul, începu să scapere. Când un firicel de fum albastru şi creţ izvorî
din iască, moşneagul puse şomoiogul de frunze uscate în gura scorburii; suflă de câteva ori şi el – şi se întoarse
iar spre mine:
- Suflă!
Am răzimat puşca de fag, am pus piciorul pe o îndoitură de rădăcini lunecoasă şi, cuprinzând cât
puteam ajunge cu braţele trunchiul aspru, am început să suflu din toate puterile. […]
După câteva clipe, puşca lui Moş Toma plesni ascuţit, de cealaltă parte a fagului, […]. Un foşnet scurt
de zăpadă căzută, o fulgerare întunecată printre crengile albe de sus... atât am apucat să văd […].
Eram pe vremea aceea un copil rumân*, zburlit şi rău din cale-afară. […] M-am repezit la moşneag. l-
am prins cu amândouă mâinile de pieptarul zeghei* ş-am început să-l scutur:
- Unde-i jderu? De ce m-ai pus să suflu, când ştiai că iese? Şi de ce-ai tras fără să-mi spui? Surdule!
- Nu te pune cu mine, măi ţâncule! Acuş te-azvârl în zăpadă, de nu te-i mai putea culege! […]
(George Topîrceanu, Amintire - fragment)
* rumân – rumen * zeghe - haină lungă făcută din postav gros
1. Menţionează câte un sinonim contextual potrivit pentru cuvintele ingroșate din text.
2. Explică modul de formare a cuvintelor subliniate cu o linie ȋn textul de mai sus.
3. Explică rolul semnelor de punctuație din secvența - Nu te pune cu mine, măi ţâncule!
4. Indică numărul de litere şi de sunete din cuvintele: fagi, trunchiuri, picior, zeghei, crengi, aceea, culege.
5. Rescrie, din text, două cuvinte care conțin diftongi şi două care conțin hiat.
6. Indicați antonimele cuvintelor: am coborȃt, răspunse, neprihănite, ȋntunecată, rumen.
7. Alcătuieşte familia lexical de la des, a ȋncepe.
8. Ilustrează valoarea polisemantică a adjectivului des (minimum patru enunțuri).
9. Redactează rezumatul textului de mai sus ȋn 50-80 de cuvinte.
10. Transcrie din fragment două secvenţe care să conţină o imagine auditivă, respectiv una vizuală. 6 puncte
11. Comentează, ȋn 30-50 de cuvinte, semnificația din context a fragmentului Şi deodată moş Toma începu să
se uite cu luare-aminte, când în sus, spre broderia rămurişului înalt, când jos la zăpada neprihănită pe care o
călcam.
12. Exprimă-ți opinia despre relația dintre cele două personaje (30-50 de cuvinte).
13. Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte ȋn care să argumentezi că textul citat aparține genului epic.
II. Compania aeriană TAROM acceptă să transporte câini, pisici, păsări şi alte animale domestice, dar
un client trebuie să aibă o aprobare prealabilă, încă din momentul rezervării biletului.
În cabina de pasageri se pot lua numai câini şi pisici, cu condiţia ca animalele să fie curate, sănatoase,
să aiba paşaport, să fie vaccinate, să nu fie gestante şi să nu deranjeze ori să provoace alergii altor pasageri.
La bordul avionului, sunt acceptaţi câinii şi pisicile sub cinci kilograme, incluzand şi greutatea cuştii, ale cărei
dimensiuni nu trebuie să depăşească 42 cm x 30 cm x 21 cm. În cazul în care sunt transportate la cală,
animalele trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii.
Animalul, împreună cu hrana necesară în timpul zborului şi cuşca, nu se vor include în cantitatea de
bagaj admisă gratuit (de aproximativ 20 de kilograme), constituind excedent de bagaj pentru care se va
percepe tariful aplicabil.
"De-a lungul timpului compania TAROM a primit mai multe solicitări neobişnuite cu privire la
transportul de animale cum ar fi: transport de şerpi, fazani, porcuşori de Guineea, dihori, papagali, porumbei
voiajori, lipitori. De regulă, pasagerii întâmpină dificultăţi la achiziţionarea de containere (cuşti)", a declarat
Paula Călăraşu, director de comunicare TAROM.
( REGULAMENTUL REFERITOR LA TRANSPORTUL ANIMALELOR; HTTP://SIBIANUL.INFO)
1. Formulează câte un enunț în care să indici următoarele elemente referitoare la textul dat:
− care sunt condițiile impuse de compania aeriană privind transportul animalelor; − care este dimensiunea
admisă a cuștii; − care sunt cele mai neobișnuite solicitări primite de TAROM.
2. Scrie titlul articolului și pagina web de unde este extras fragmentul.
3. Analizează cuvintele subliniate.
4. Alcătuiește o compunere de tip narativ de 150-250 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare imaginară a
unei călătorii cu avionul alături de animalul tău de companie.
În compunerea ta trebuie:
− să prezinți împrejurările în care s-a petrecut întâmplarea;
− să narezi evenimentele în succesiunea lor logică;
− să redactezi un conținut adecvat cerinței formulate;
− să respecți limita de spațiu indicată.