Sunteți pe pagina 1din 2

Cartea pe care am ales-o…..

Consilierea psihologică

Cine, ce și cum? (repere pentru formarea experiențială)

de Iolanda Mitrofan și Adrian Nuțu.

Încep prin a expune cele două axiome ale acestei cărți: orientarea conștientă spre
evoluție și cunoașterea de sine, aspecte ce m-au impresionat atât pentru viață, cât și pentru
lectura cărții.

Prin ochii mei consilierea este înțeleasă ca un proces uman dirijat prin relația de
ajutorare între persoane cu scopul remiterii unor dificultăți personale atât de natură
emoțională, cognitivă și comportamentală. Realizarea activitățile de consiliere se structurează
pe dezvoltarea strategiilor de deblocare a resurselor existențiale în fiecare persoană,
conducând spre capacitatea de rezolvare în manieră proprie.
Din altă perspectivă este privită ca o relație de ajutor, ce se conturează printr-o
conexiune umană bazată pe empatie, respect și adevăr, influențată social prin abilități și
deprinderi profesionale structurate din punct de vedere teoretic.
Dorința de a urmării producerea de schimbări semnificative în viața altora presupune
pe lângă calitatea esențială de orientare conștientă spre evoluție și acceptare, autenticitate,
aceasta fiind calitatea definitorie, completată în proporții esențiale de identitate, autoapreciere,
respect, sinceritate, onestitate, toleranță și deschidere către schimbare. Construirea relației
optime consilier-client facilitează inter-relaționarea între părțile implicate.
Din punct de vedere al succesului în activitatea de consiliere, atitudinea consilierul față
de punctul de vedere al clientului, expunerea opiniilor pozitive despre oameni, imaginea de
sine pozitivă şi încredere în propriile abilități desăvârșesc reușita actului.
Cunoașterea de sine însuși ca persoană rămâne o competență definitorie a consilierului
în jurul căreia se construiește o relație optimă de consiliere, ghidată de competențe teoretice și
practice. Însă a derula activități cu tine însuți, dar și cu ceilalți într-un grup experiențial devine
modalitatea definitorie de clarificare și unificare interioară pentru a deveni un profesionist și o
persoană autentică.
Contactul uman valorizează interacțiunea dintre cei mai puternici determinanți ai
procesului de schimbare, mai exact dimensiunea umană. Însă toate acestea nu ar fi posibile
fără comunicarea inter-umană. Trăirile emoționale, sentimentele, atitudinile, nevoile și
dorințele secrete sunt un nivel inconștient al registrului comunicării ce trebuie să fie
decodificate în relația cu consilierul.
Dezvoltarea simultană a comunicării se realizează în concordanță cu elementele
predominate din planul conținutului reprezentate de cuvinte, iar în planul relației sunt
elementele nonverbale.
Ființa umană este permanent generatoare de bariere, psihicul uman fiind alcătuit din
instanțe psihice între care există confruntări și dezechilibre astfel mecanismele de apărare
1
definesc modalitățile proceselor psihice care asigură protecția Eului împotriva anxietății și
gestionarea tensiunilor.
Abilitățile de contact profesional sunt elemente nucleice în relație cu clientul, iar
pseudo-ascultarea ajunge intenție conștientă pentru celelalte abilități fundamentale, speciale,
sociale. În consiliere, analiza rezistentelor şi transferului care includ mecanisme de apărare
sunt aspecte primordiale prin care se apelează la dinamica inconştientă a pacientului.
Dincolo de barierele comunicării și de limbajul verbal, nonverbal, paralimbaj, gestică,
mimică, comunicarea este o matrice care înglobează toate activitățile umane, iar atenția
acordată comunicării ajunge să fie auto-distructivă. Oamenii, însă se ghidează permanent
după reguli învățate inconștient generând ideea că acestea ne vor ghida armonios spre relații
de comunicare.