Sunteți pe pagina 1din 144

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA


SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ABSOLVENT
MARTINI CORINA-
SOFIA

ALBA-IULIA
2018
1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA


PACIENTULUI CU ULCER GASTRIC
CU HELICOBACTER PYLORI

Coordonator științific Coordonator în aria


clinică Dr. OLTEANU MARIA As. Med. Lic. ROSIU
CRUCITA

ALBA-IULIA
2018

2
CUPRINS

Cuprins…………………………………………………………………… 3
Introducere………………………………………………...................... 5
Capitolul 1.
Noțiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului digestiv............... 6
Capitolul 2.
Prezentare teoretică a bolii ulcerului gastric cu HP ………....... 43
1. Definiţie………………………………………………………………. 43
2. Etiologia şi epidemiologia ..............................................……….. 43
3. Anatomie patologică………………………………………………… 45
4. Clasificare……………………………………………………………. 45
5. Simptomatologie…………………………………………………….. 46
6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial……………..…………………. 48
7. Complicaţii şi sechele………………………………………………. 51
8. Evoluţie şi prognostic……………………………………………….. 51
9. Tratament…………………………………………………………….. 51
10. Profilaxie .......................................................................................... 56
Capitolul 3.
Rolul asistentului medical în îngrijirea şi tratarea bolnavului In 59
ulcer gastric cu Helicobacter pylori
1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de 60
spitalizare……
2. Participarea asistentului medical la examenul obiectiv………. 61
3. Asigurarea igienei corporale şi generale…………………………. 64
4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse 65
biologice şi patologice……………………………………………………
5. Participarea asistentului medical la explorările paraclinice…… 70
6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor 72
vegetative ………………………………………………………………...
7. Urmărirea funcţiilor vitale…………………………………………… 74
8. Alimentaţia bolnavului cu ulcer gastric cu HP............................. 78
9. Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului….. 79
10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii……………………….. 82
11. Externarea bolnavului………………………………………………. 83
Capitolul 4.
Plan de ingrijire a pacientului in ulcer gastric cu 84
HELICOBACTER pylori..................................................................
Concluzii ............................................................................................. 130
Bibliografie ......................................................................................... 132

3
MOTTO:
„Geniul omenesc nu va putea nicicand nascoci inventii mai desavarsite ca acelea create de
natura,in care nu lipseste nimic si nimic nu-i de prisos”

Leonardo da Vinci

MOTIVATIE LUCRARE

Ulcerul gastric este o boala care se manifesta diferit de la un bolnav la altul însă
odata cu aparitia complicatiilor hemoragia digestiva superioara,stenoza perforata,devine o
boala complexa cu simptomatologie si un tratament aparte .Pacientii cu ulcer considera
adeseori boala lor drept o afectiune minora. Cand incep sa simta arsuri iau cateva
comprimate antiacide sau beau un pahar cu lapte. Nu isi dau seama ca ulcerul poate
deveni o boala foarte periculoasa .
Lucrarea de fata am intocmit-o pe baza cunostintelor acumulate si din literatura de
specialitate. Pe perioada celor trei ani de studiu am reusit sa-mi acumulez cunostintele
necesare despre aceasta afectiune astfel incat pusa in situatia de a acorda ingrijirile
necesare unui pacient cu simptomatologia si manifestarile bolii ulceroase gastrice sa nu
intalnesc piedici in scopul redarii acestuia in cel mai scurt timp ,familiei si societatii.
Astfel,sper ca aceasta lucrare sa imi fie de ajutor in viitoarea mea meserie de asistenta
medicala pentru a preveni o recidiva a bolii. Am ales acest subiect deoarece boala este tot
mai frecventa,datorita condiitiilor sociale ,factorilor de stres si pune probleme destul de
grave asupra sanatatii individului.

4
Introducere

Bolile digestive sunt boli de largă raspândire în populaţie, ocupând un loc important în
morbiditatea generală. Ponderea mare pe care o au aceste boli în patologia generală,
potenţialul mare invalidant al unora din ele, interacţiunile lor cu factorii de mediu şi de
alimentaţie, fac necesară cunoaşterea lor în stadiile cât mai incipiente pentru tratarea şi
prevenirea complicaţiilor lor. Se constată în ultimele doua decenii o scădere continuă a
mortalitaţii şi a numărului de zile de spitalizare pentru ulcer, situaţie ce reflecta evoluţia datelor
ştiintifice privind etiopatogenia şi terapia bolii.
Ulcerul gastroduodenal este o boală care se caracterizează, din punct de vedere
anatomic, prin prezența unei ulcerații cronice circumscrise care se localizează la nivelul
mucoasei gastrice (ulcerul gastric) sau mucoasei duodenale (ulcerul duodenal) sau la nivelul
ambelor. In literatură afecțiunea mai este denumită ulcer peptic sau boala ulceroasă
Ulcerul gastro-duodenal reprezenta pana nu demult o boală cu evoluție cronică și ciclică,
în care factorul peptic era incriminat în această patologie, ultimii ani au schimbat foarte mult
conceptele, transformând ulcerul dintr-o boală în care secreția acidă era cvasiobligatorie , într-o
boală cauzată de un agent infecțios (Helicobacter Pylori).
In 1983 Robin Warren si Barry Marshall au atras pentru prima dată atenția asupra unor
germeni descoperiți în stomac și implicați posibil în patogeneza ulcerului gastro-duodenal.
Datorită asemănării cu genul campylobacter au fost numiți campylobacter Pylori, pentru că mai
târziu să fie denumiți Helicobacter Pylori (HP).
În anul 2005 Warren și Marshall au fost recompensați cu premiul Nobel pentru
descoperirea HP și demonstrarea rolului acestuia în patologia gastrică.
Studii recente indică faptul că eliminarea bacteriei din organism reduce riscul de ulcer și
cancer gastric, însă concomitent, ar putea crește cel de alergii și boli esofagiene la pacienții
care au primit tratament pentru Helicobacter Pylori.
Infecţia cu Helicobacter pylori este o problemă stringentă de sănătate publică, atât în
România, cât şi în alte ţări, ultimele statistici îndicând că bacteria este prezentă la 50-80% din
populaţie. Conform datelor statistice cunoscute în prezent, helicobacterioza este depistată în
mai mult de 20 % din cazuri la persoanele cu vârsta de până la 40 ani şi, practic, la fiecare a
doua persoană cu vârsta peste 60 ani.Trebuie menţionat însă că infecţia nu este sinonimă cu
boala, mare parte din cei infectaţi nu manifestă simptome sau prezintă doar unele uşoare.
Există însă şi cazuri în care infecţia netratată poate duce la complicatii: gastrita cronica, ulcer
gastric si duodenal, limfom gastric malt, cancer gastric.

5
1.1 APARATUL DIGESTIV

Este alcătuit din organe la nivelul cărora se


realizează digestia alimentelor şi absorbţia lor. În
acelaşi timp, la nivelul ultimului segment al tubului
digestiv – rectul – se realizează eliminarea
resturilor neabsorbabile, prin actul defecaţiei.
Tubul digestiv se deschide la exterior prin două
orificii. Între acestea se disting mai multe
segmente începând de la orificiul bucal, astfel:
 cavitatea bucală;
 faringe;
 esofag;
 stomac;
 intestin subţire;
 intestin gros;
 anus.
Fiecare din segmentele enumerate prezintă în
alcătuirea lor, caractere speciale.
Cu toate acestea, pe toată lungimea tubului digestiv,
pereţii au o structură asemănătoare.

CAVITATEA BUCALĂ

Este primul segment al tubului digestiv şi comunică cu exteriorul, prin orificiul bucal, iar
în interior, cu faringele. Cavitatea bucală este despărţită de arcadele alveolo-gingivo-
dentare, în două părţi: vestibulul şi cavitatea bucală propriu-zisă.
Vestibulul bucal este situat în afara arcadelor dentare, fiind cuprins între dinţi, gingii,
buze şi obraji.
6
În cavitatea bucală propriu-zisă, se află cele două arcade dentare (superioară şi
inferioară), limba şi glandele salivare (parotide, submaxilare, sublinguale).
Funcţiile pe care le îndeplineşte cavitatea bucală sunt:
 masticaţia – pentru formarea bolului alimentar începutul digestiei, sub acţiu-
nea ptialinei salivare;
 de fonaţie;
 receptoare;
 de apărare;
 fizionomică.

FARINGELE

Este al doilea segment al tubului digestiv şi se


află exact în spatele cavităţii bucale şi nazale şi
deasupra orificiului superior al laringelui şi al
esofagului. Aparţine atât aparatului digestiv cât şi
aparatului respirator.
Cavitatea faringelui este divizată în trei etaje:
 nazofaringele;
 bucofaringele;
 laringofaringele.

Aceasta îndeplineşte funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia


de apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau respiratorie.

ESOFAGUL

Este un organ musculo – membranos, tubular, care face legătura între faringe şi
stomac. Prin el trece bolul alimentar.
Prin reflexul de deglutiţie, bolul alimentar trece din faringe în esofag, prin coordonare
nervosa Musculatura formează „undele”, numite contracţii, care împing bolul spre cardia.

7
STOMACUL

Este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv, situat în etajul


supramezocolic al cavităţii abdominale, între splină şi ficat. Se întinde de la orificiul cardia,
până la orificiul piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimentele ingerate şi, datorită funcţiei
sale motorii, le amestecă cu sucul gastric şi
apoi le evacuează în duoden.

INTESTINUL SUBŢIRE

Este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă


între stomac şi intestinul gros, fiind segmentul
cel mai lung al tubului digestiv, măsurând între:
4-6 metri. Începe de la orificiul piloric al
stomacului, până la valvula ileocecală (locul în
care comunică cu intestinul gros). Acesta prezintă trei porţiuni:
 duoden;
 jejun;
 ileon.
Duodenul reprezintă porţiunea iniţială a intestinului subţire. El are formă de potcoavă,
cu o lungime de 25-30 cm şi este segmentul fix al intestinului subţire, neputând să-şi
schimbe poziţia, fiind fixat pe peretele posterior al abdomenului.
Jejuno-ileonul formează împreună intestinul mezenterial, care se întinde de la unghiul
duodeno- jejunal, până la valvula ileo-cecală. Mezenterul este formaţiunea peritoneală,
care leagă jejunul şi ileonul de peretele abdominal posterior, care constituie organul de
susţinere, de nutriţie şi de mobilitate.

8
INTESTINUL GROS

Este ultimul segment al tubului digestiv şi se


întinde de la valvula ileo-cecală până la orificiul
anal, având o lungime medie de 1,50 metri.
El cuprinde trei porţiuni:
 cecul;
 colonul;
 rectul.
Cecul reprezintă porţiunea iniţială a intestinului
gros şi este situat sub unghiul ileo-cecal.
Extremitatea lui superioară se continuă cu colonul
ascendent, iar cea inferioară se îngustează în
formă de fund de sac şi se continuă cu apendicele vermişor.

Colonul cuprinde un segment ascendent, unul transvers, colonul descendent şi cel


sigmoid.
Colonul ascendent se întinde de la fosa iliacă dreaptă, până la flexura colică
Colonul transvers se întinde de la flexura colică dreaptă până la flexura colică
stângă, unde se continuă cu colonul descendent;
 Colonul descendent se întinde de la flexura colică stângă, până la nivelul
crestei iliace;
 Colonul sigmoid este un segment mobil care se inserează pe peretele poste-
rior al abdomenului.
Rectul este porţiunea terminală a intestinului gros şi a tubului digestiv. El începe după
terminarea colonului sigmoid şi se întinde până la anus şi este adaptat funcţiei de
evacuare (defecaţie). Este lung de 16-18 cm şi prezintă două porţiuni: una superioară
pelviană, numită rect ampular şi una inferioară, care străbate perineul, numită canal anal.

9
1.2. STOMACUL SI DUODENUL

Anatomia
Este un organ cavitar, muscular, care face legătura între esofag şi intestin.
Este aşezat în stânga coloanei vertebrale şi se proiectează în hipocondrul stâng şi
epigastru.
Capacitatea lui este de 1300-1500 ml şi o lungime de aproximativ 25 cm.
Stomacul are forma unui „J”, cu porţiunea verticală mai lungă şi cu una orizonta-
lă mai scurtă

10
Configuraţia stomacului - extern
Este format din:
 faţa anterioară;
 faţa posterioară;
 marginea dreaptă ( mica curbură);
 marginea stângă (marea curbură);
 orificiul superior (cardia);
 orificiul inferior (pilor).
Stomacul cuprinde două părţi: porţiunea verticală formată din fundul stomacului
(formix), corpul stomacului, regiunea cardiei şi porţiunea orizontală formată din: antrul
piloric şi canalul piloric.
Poziţia stomacului este asigurată de către ligamente, care îl fixează de organele
vecine.

Tipuri de stomac
În funcţie de tonicitatea musculaturii stomacul are următoarele tipuri morfofuncţionale:
A. stomacul hiperton - deosebirea dintre cele două porţiuni, nu mai este eviden-
tă;
B. stomacul ortoton – în formă de “J”, cu aspect de corn de bou;
C. stomac hipoton – cele două curburi se apropie, iar partea orizontală tinde
spre verticalizare;
D. stomac aton – este complet relaxat.

11
Configuraţia stomacului - intern

Suprafaţa internă a stomacului, prezintă numeroase pliuri ale


mucoasei, dintre care unul urmează axul mare al organului, de-a lungul
curburii, iar altele mici, sunt verticale, transversale sau oblice, neregulate.

Tunica mucoasă a stomacului


 În regiunea cardia – sunt glande tubuloase foarte ramificate, cu celule secre-
toare de mucus;
 În regiunea corpului – sunt glande alcătuite din trei tipuri de celule:
A. celule accesorii – secretă substanţe mucoide;
B. celule delomorfe – produc acidul clorhidric;
C. celule adelomorfe – conţin pepsinogen.
 În regiunea pilorică – sunt glande tubulare, ramificate şi secretă substanţe mu-
coide celule adeloforme – conţin pepsinogen.

12
Raporturile stomacului

Sunt diferite în funcţie de configuraţia externă a stomacului: feţe (anterioară şi


posterioară), curburi, pilor, cardia.
Faţa anterioară are raporturi cu peretele toracic şi peretele abdominal.
Stomacul are raporturi cu peretele toracic stâng, între coastele 5-9, prin intermediul
diafragmei şi al regiunii pleuro-pulmonare stângi inferioare. Zona de proiecţie a stomacului
pe peretele stâng, poartă numele de spaţiu semilunar Traube, cuprinsă între matitatea
ficatului la dreapta, a splinei în stânga, a inimii superior, iar inferior, al arcului costal. Este
o zonă timpanică de percuţie.
Cu peretele anterior, stomacul, vine în contact direct pe o zonă mică, numită triunghiul
“Lobbe”.
Faţa posterioară, prin intermediul unui diverticul al cavităţii peritoneale, numită bursa
omentală, vine în raport cu rinichiul stâng, suprarenala stângă, corpul şi coada
pancreasului, splina şi artera splenică, iar în partea inferioară este în raport cu
mezocolonul transvers, cu unghiul duodeno-jejunal şi cu ansele intestinului subţire.
Curbura mică este legată de ficat printr-o formaţiune peritoneală numită ligamnetul
gastro-hepatic.
Curbura mare este în raport cu colonul transvers, de care este legat printr-o altă
formaţiune peritoneală, numită ligamentul gastro-colic; în partea superioară este în raport
cu splina de care este legată prin ligamentul gastro-splenic.
Fundul stomacului (formixul) este în raport cu cupola diafragmatică şi prin intermediul
acesteia cu pleura, plămânul stâng şi cu
inima.

Structura peretilor stomacului si


configuratia lor interna

Peretii stomacului sunt alcatuiti din


patru staturi sau tunici : tunica mucoasa,
tunica submucoasa, tunica musculara si
tunica seroasa.
Tunica mucoasa, sau mucoasa
13
stomacului inveleste suprafata interna a acestui organ. Ea are o culoare roz cand stomacul
este plin si alba – mata cand acesta este gol.
La examenul cu ochiul liber se observa marele relief al stomacului, alcatuit din
numeroase cute orientate dinspre cardia spre pilor.
Cutele care brazdeaza mucoasa gastrica se anastomozeaza intre ele sub forma
unei retele. La nivelul micii curburi, cutele lipsesc, aceasta zona purtand numele de
soseaua gastrica. Marele relief al stomacului este rezultanta contractiei musculare a
mucoasei, tunicii musculare la care ia parte tesutul conjuctiv din structura submucoasei.
La examenul cu lupa se observa micul relief al stomacului constituit dintr-un
important numar de santuri circulare, superficiale, care impart suprafata mucoasei intr-o
multime de ridicaturi mamelare cu aspect de campuri poliedrice, numite areole gastrice.

Sectiune prin membrane mucoasa a stomacului uman langa cardia


c. Glandele cardiale. d. Canalele lor. e. Glanda somilara cu cele intestinale, mm.
Membrana mucoasa. m. Mucoasa musculara. m’. Tesut muscular

Epiteliul mucoasei gastrice este de tip cilindric unistratificat. El se intinde de la


cardia, unde in mod brusc inlocuieste epiteliul stratificat pavimentos al esofagului si pana
la pilor unde este inlocuit de epiteliu intestinal.
Din loc in loc, epiteliul se infunda in corion, formand criptele gastrice. Celulele
epiteliale imbatranite si descuamate sunt inlocuite de celulele situate in fundul cripetelor
14
(celulele accesorii).
Corionul este format dintr-o retea de fibre colagene si precolagene cu multe
elemente elastice si celulare (fibroblaste, celule reticulate, leucocite, plasmocite).

Elementelor fibrilare si celulare li se mai adauga vase sanguine si limfatice, precum


si nervi.
Aparatul glandular este alcatuit din trei tipuri de glande: cardiale, fundice si
pilorice.
Glandele cardiale, putin numeroase si rudimentare se afla in vecinatatea cardiei.
Ele sunt de tip tubular, ramificat cu secretie seroasa.
Glandele fundice numite si glande principale se gasesc in regiunea fundului si
corpului stomacului. Sunt glande tubulare simple sau ramificate care strabat corionul,
ajungand pana la musculara mucoasei si se deschid in grup de cate trei – patru in fundul
unei cripte gastrice. Fiecare glanda prezinta trei portiuni:
- un gat situat la deschiderea in cripta;
- un corp;
- o portiune terminala.
Peretele glandei este separat de tesutul conjunctiv al corionului printr-o membrana
bazala.
El este alcatuit din patru tipuri de celule si anume: principale, parietale, auxiliare si
cromoargentofine.
Celulele principale sunt asezate pe manbrana bazala, delimitand lumenul glandei.
Rolul lor este acela de a sintetiza si secreta pepsinogenul, profermentul din care ia
nastere pepsina.
Celulele parietale sau adelomorfe sunt raspindite din loc in loc, printre celulele
principale.
Rolul acestor celule este de a elabora si secreta acidul clorhidric.
Celulele auxiliare sau accesorii sunt situate la nivelul gatului glandei.
Ele secreta mucus si enzime cu actiune asupra dipeptidelor.
Celulele cromoargentofine se gasesc mai ales la nivelul portiunii terminale a
glandelor principale.
Acestea sunt celule de origine simpatica migrate din crestele ganglionare. Rolul lor
nu este inca stabilit.
Glande pilorice se alfa in regiunea antrala si pilorica, mai ales pe mica curbura. Ele
15
sunt de tip tubuloacinos, cu peretii alcatuiti din celule ce secreta un mucus deosebit din
punct de vedere chimic de mucusul secretat de celelalte celule epiteliale gastrice.
Tunica mucoasa este separata de tunica submucoasa prin musculara mucoasei.

Fibrele musculare longitudinale si circulare ale stomacului, (Spalteholz.)


Aceasta este constituita din fibre musculare netede, asezate pe doua straturi: unul
intern circular si altul extern longitudinal.
Cand musculara mucoasei se contracta, mucoasa se ingroasa si suprafata se
cuteaza micsorandu-se.

16
Tunica submucoasa este constituita din tesut conjctiv lax, in care se gasesc vase
sanguine si limfatice, precum si plexuri nervoase vegetative.
Tunica musculara este formata din fibre musculare netede, dispuse in trei
straturi:
- extern;
- mijlociu;
- intern.

Fibrele musculare oblice ale stomacului, (Spalteholz.)

Stratul extern este constituit din fibre asezate longitudinal, in cotinuarea stratului,
longitudinal, al esofagului. El se prelungeste cu stratul extern longitudinal al duodenului.
Acest strat este bine dezvoltat in regiune piloroca unde fibrele lui contribuie la formarea
sfincterului piloric.
Stratul mijlociu alcatuit din fibre dispuse circular, incercuiesc corpul stomacului si se
ingroasa la nivelul pilorului unde formeaza sfincterul piloric.
Stratul intern este format din fibre musculare, dispuse oblic. Acest strat este prezent
numai in portiune verticala a stomacului.

17
Tunica seroasa formata dintr-un tesut conjunctiv lax, acoperit de mezoteriu
peritoneal, se intrerupe la nivelul curburilor, unde se continua cu cel al epiploomurilor, in
tunica seroasa se alfa vasele si nervii care deservesc stomacul.

Fiziologia

Stomacul joacă un rol însemnat în digestie. El constituie rezervorul în care alimentele


sunt încălzite, frământate, omogenizate şi supuse digestiei clorhidro-peptice. Alimentele
pregătite mecanic şi chimic prin digestia gastrică sunt treptat evacuate în duoden şi jejun,
pentru a fi supuse unei digestii complete.
Stomacul are funcţie:
 motorie;
 secretorie.
Funcţia motorie – este asigurată de musculatura netedă din pereţii stomacului şi
constă în depozitarea temporală a alimentelor ingerate, amestecul lor cu sucul gastric
pâna ce formează chimul şi evacuarea acestuia lent şi fracţionat în duoden.
Aceste activităţi sunt controlate de mecanisme neuroumorale intrinseci şi extrinseci,
declanşate şi influenţate permanent de volumul şi compoziţia alimentelor ingerate.
Stomacul gol este lipsit de contracţii.
Prelungirea perioadei dintre ingestile alimentare este urmată de apariţia unor cicluri de
contracţii care coincid cu senzaţia de foame.

18
Umplerea stomacului cu alimente are
consecinţe diferite.
În partea proximală, ajungerea bolulilor
alimentare este urmată de relaxarea adaptativă
a musculaturii. În partea distală începe o imensă
activitate peristaltică.
Undele de contracţie sunt din ce în ce mai
frecvente şi mai puternice, începând de la
mijlocul stomacului şi progresând spre pilor,
realizând amestecul alimentelor cu sucul
gastric.
Când undele devin suficient de puternice ca sa deschidă pilorul, ele împing în duoden
şi mici porţiuni din chimul gastric, urmând i smediat reînchiderea pilorului.
Activitatea peristaltică a stomacului este stimulată de parasimpatic şi inhibată de
simpatic, de asemenea, intervin şi mecanisme umorale (enterogastronul secretat în intestin).

Funcţia secretorie – constă în secreţia glandelor mucoasei gastrice şi a celulelor


secretorii izolate, produsul de secreţie al glandelor gastrice fiind sucul gastric.
 Sucul gastric este un lichid incolor, uşor opalescent, în cantitate de 1-1,5 litri în
24 h (variază în funcţie de alimentaţie), cu următoarea compoziţie: 99% apă,
1% reziduu uscat format din: 0,6 substanţe organice (acid clorhidric, săruri de
Na, K, Ca, Mg) şi 0,4 substanţe organice (mucină, enzime).
 Acidul clorhidric (HCl). exercită numeroase acţiuni:
• intervine în procesele chimice ale digestiei, având rolul fiziologic
de a activa enzimele proteolitice din sucul gastric, favorizând prin
combinarea cu proteinele alimentare acţiunea enzimelor asupra
rezultatelor uşor atacabile;
• activează pepsinogenul în pepsină;
• are rol antiseptic;
• controlează hematopoieza;
• stimulează evacuarea gastrică;
• împiedică dezvoltarea germenilor introduşi în stomac, odată cu
alimentele ingerate (acţiunea antiseptică).
19
Concentraţia de HCl este în funcţie de concentraţia electroliţilor din sânge, de starea
de hidratare, de irigaţia sanguină a stomacului, de concentraţia de apă resorbită de
stomac, de tipul de golire a stomacului şi de fazele de secreţie.
Principalele procese chimice gastrice, se desfăşoară sub acţiunea următoarelor
enzime:
 Pepsina – principala enzimă a sucului gastric, este secretată în formă
inactivă – pepsinogen şi este activată în stomac de către HCl;
 Labfermentul – prezent în sucul gastric al sugarului, cu rol în coagularea
laptelui, prin transformarea cazeinogenului solubil, în paracazeină, care în
prezenţa Ca, se transformă în paracazeină de calciu;
 Gelatinaza lichefiază gelatina;
 Lipaza gastrică – importantă mai ales la sugari, scindează hidrolitic grăsi-
mile emulsionate (lapte, frişcă).
 Factorul intrinsec Castle – Castle a stabilit că sucul gastric normal, conţine o
enzimă – factorul intrinsec, care asociat cu factorul extrinsec, favorizează for-
marea principului antipernicios, care asigură eritropoieza normală; lipsa facto-
rului intrinsec este cauza anemiei megaloblastice Biermer;
 Mucusul gastric – are rol fiziologic de protecţie a mucoasei, împotriva factorilor
mecanici, termici, chimici, împotriva autodigestiei acestuia datorită acţiunii HCl
şi enzimelor proteolitice, fiind un gel lubrifiant constituit din mucină, apă, elec-
troliţi şi celule descuamate. Rezultatul digestiei gastrice este formarea unui pro -
dus semilichid, acid, numit chimul gastric.
Reglarea secreţiei gastrice se realizează prin mecanisme nervoase şi umorale. Este
condiţionată de cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate.
I. P. Pavlov a intreprins studiul amănunţit al secreţiei gastrice şi a elucidat, prin metoda
fistulelor digestive, problema ritmului şi mecanismului de secreţie a sucului gastric.
În secreţia gastrică se disting trei faze:
 Faza cefalică;
 Faza gastrică;
 Faza intestinală.
Faza cefalică este cea mai importantă şi cea mai bogată în secreţie acidă şi pepsină.
Este pusă în acţiune prin intermediul vagului şi poate fi suprimată prin vagotomie
completă.
Această fază începe înainte ca alimentele să ajungă în stomac, intervenind în secreţia
20
gastrică atât mecanisme reflex - condiţionate, vederea şi mirosul alimentelor, cât şi reflex
– necondiţionat, exercitarea receptorilor cavităţii bucale.
Secreţia vagală este inhibată de atropină; hiperglicemia măreşte secreţia gastrică, prin
stimularea centrilor vagali.
Această fază a fost considerată în trecut, ca fază psihică a secreţiei gastrice. Ea are
fază scurtă de latenţă, 5-6 minute, este mai intensă la 15-30 minute de la ingerarea
mâncării şi durează 30-40 minute.
Faza gastrică – începe odată cu pătrunderea alimentelor în stomac. Durează în
medie 3-4 ore şi este independentă de controlul vagului.
Contactul alimentelor cu mucoasa gastrică, favorizează eliberarea unui hormon, care
se absoarbe în sânge şi declanşează secreţia clorhidro-peptică, hormon numit gastrină,
care stimulează activitatea secretoare. Se presupune că gastrina nu ar acţiona direct
asupra glandelor fundice, ci numai prin intermediul histaminei.
Această fază se realizează prin:
 Mecanism nervos – declanşat prin digestia gastrică de către alimente;
 Mecanism normal – prin eliberarea hormonului gastrină.
Dintre substanţele care stimulează faza gastrică se înscriu: peptona, supa concentrată
de carne sau peşte, soluţiile slabe de alcool şi într-o măsură mică, legumele.
Faza intestinală – începe odată cu pătrunderea chimului acid în duoden şi are la
bază mecanisme reflexe şi umorale. Contactul mucoasei duodenului cu anumiţi
constituenţi (proteici) ai chimului, declanşează secreţia de gastrină din mucoasa
duodenală, stimulând în continuare secreţia gastrică.
În aceste condiţii intervine şi un mecanism reflex, distensia mecanică a duodenului,
având efect gastro-secretor.
Cercetările lui Pavlov au
demonstrat că diferite alimente
(carne, lapte, pâine), determină
curbe diferite de secreţie gastrică.
Aceste curbe variază în funcţie de
compoziţia chimică a alimentelor,
asigurând cea mai potrivită secreţie gastrică.
Alte cercetări au arătat că grăsimea, care exercită o inhibiţie asupra dinamicii gastrice,
are o acţiune inhibitoare şi asupra secreţiei gastrice prin eliberarea unui hormon inhibitor
numit enterogastron. Acest hormon se formează atât la nivelul duodenului cât şi la nivelul
21
intestinului subţire. Se pare că factorii stimulatori ai secreţiei gastrice dispar din circulaţie
după mese.

Vascularizaţia stomacului – se produce prin ramura anterioară a arterei aorte


abdominale – din care pleacă: artera gastrică stângă, artera splenică, artera hepatică
comună, ale căror ramuri unite între ele formează arcadele arteriale pe mica curbură.
Venele iau naştere din capilarele reţelei arteriale şi străbat în sens invers arterelor
peretelui stomacului, formând două plexuri venoase, care vor urma acelaşi traseu cu
arterele şi duc sângele în vena portă.
Limfaticile conduc limfa în ganglionii regionali şi apoi în canalul toracic.
Arterele care hranesc peretii stomacului iau nastere din cele doua arcade de-a
lungul marii si micii curburi, de unde se distribuie pe fata anterioara si posterioara a
stomacului.
Arcada de pe mica curbura este formata prin anastomoza dintre artera gastrica
stanga (ramura din artera celiaca) si artera gastrica dreapta (ramuri din artera hepatica).
Artera de pe marea curbura este formata prin anastomoza dintre artera
gastroepiploica stanga (ramura arterei splenice) si artera gastroepiploica dreapta (ramura
arterei gastroduodenale).
Fundul (fornixul) este vascularizat de arterele gastrice scurte (ramuri ale arterei
splenice).
Dupa ce patrund in tunica seroasa si musculara, arterele formeaza la nivelul
submucoasei un plex din care pleaca numeroase ramuri. Dintre acestea unele se
capilarizeaza la nivelul muscularei mucoasei, altele strabat aceasta foita si formeaza o
retea de capilare dedesubtul si in jurul glandelor.

22
a) Curbura mediana diafragmatica.
b) Suprafata posterioara a stomacului
c) Marea curbura a stomacului.
d) Mica curbura a stomacului.
e) Fundul stomacului
f) Cardia.
g) Pilorul
h) Duodenul.
i) Pancreasul.
k) Capul pancreasului.
l) Coada pancreasului.
m) Splina.
n) Lobul stang hepatic.
o) Lobul patrat hepatic.
p) Lobul drept hepatic.
q) Vezica biliara.
r) Canalul coledoc.
s) Vena porta.
23
1. aorta descendenta (abdominala).

2. artera frenica inferioara.

3. artera celiaca.

4. artera gastrica stanga.

5. artera splenica.

6. artera hepatica.

7. artera coronara dreapta.

8. artera gastroduodenala.

9. artera gastroepiploica dreapta.

10. artera pancreaticoduodenala.

11. artere gastrice mici.

12. artera gastroepiploic stanga.

13. artera cistica.

14. artera mesenterica supoerioara.

Venele i-au nastere din capilarelele retelei arteriale prezentate mai sus.
Ele strabat in sens invers peretele stomacului, formand un prim plex venos intre
fundul glandular si musculatura mucoasei si un al doilea plex in submucoasa.
De aici ele urmeaza traiectul arterelor, ducand sangele direct sau indirect in vena
porta.
Limfaticele se formeaza in portinea superioara a mucoasei, dand nastere unui prin
plex subglandular.
Dupa ce strabat musculatura mucoasei, vasele limfatice formeaza la nivelul
submucoasei un al doilea plex, apoi – la nivelul tunicii musculare un al treilea plex. De aici
limfa este condusa, prin vasele limfatice mai mari, la ganglionii limfatici regionali si, mai
departe, in canalul toracic.
Inervaţia stomacului este asigurată de plexul gastric format din fibre simpatice şi

24
parasimpatice. Inervaţia provine din plexul celiac. Fibrele nervoase formează în peretele
stomacului plexul mezenteric şi plexul submucos
Nervii stomacului provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic (nervul vag) si
simpatic (plexul celiac). Nervii vagi (drept si stang) coboara de-a lungul esofagului si se
unesc la nivelul micii curburi, de un trimit ramuri pe ambele fete ale stomacului. Din plexul
celiac pornesc ramuri care se indreapta spre stomac si la nivelul regiunii pilorice se unesc
cu ramurile nervului vag.
Fibrele nervoase simpatice si parasimpatice formeaza in peretii stomacului doua
plexuri: unul in tunica submucoasa, numit plexul submucos (Meissner) si altul in tunica
musculara, numit plexul mienteric (Auerbach).
Plexurile sunt formate din fibre nervoase si din celule nervoase.
Din aceste plexuri pornesc fibre nervoase care se distribuie la fibre musculare, la epitelilul
mucoasei gastrice, precum si la glande.

Intestinul subtire

Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestiv, masurand peste 4
metri.
El se intinde de la pilor pana la valvula ileocecala (locul in care comunica cu
intestinul gros).
Intestinul subtire are trei portiuni:
-duodenul;

-jejunul si

-ileonul

25
Duodenul si pancreasul
Duodenul reprezinta portiunea initiala a intestinului subtire si se intinde de la
sfincterul piloric pana la unghiul pe care acesta il face cu jejonul, numit unghi
duodenojejunal.
El are o lungime de circa 30 cm. Cea mai mare parte a acestui segment al
intestinului subtire este situata inapoia peritoneului parietal, unde ocupa o regiune
profunda si unde este fixat pe peretele posterior al abdomenului, la nivelul vertebrelor 11-
12. Mijloacele de fixare ale duodenului sunt:
- continuitatea cu stomacul si jejonul;
- ligamentele peritoneale;
- pediculi vasculari.
Portiunile si raporturile duodenului.
Duodenul are forma unei potcoave in scobitura careia sa gaseste capul
pancreasului. El cuprinde 4 mari portiuni: bulbul duodenal, portiunea
descendenta, portiunea orizontala si portiunea ascendenta.

26
 Bulbul duodenal este prima portiune a duodenului si se intinde de la pilor
pana la colul vezicii biliare unde formeaza flexura duodenala superioara. El
reprezinta portiunea mobila a duodenului si este acoperit in intregime de peri -
toneu. Bulbul duodenal este legat de ficat, cu care vine in raport prin liga-
mentul duodenohepatic.
 Portiunea descendenta reprezinta cel de-al doilea segment al duodenului.
Ea se intinde de la flexura duodenala superioara pana la flexura duodenala
inferioara (limita inferioara a capului pancreasului) si are o directie verticala,
coborand pe partea dreapta a vertebrelor lombare L1 – L2. portiunea des -
cendenta reprezinta cel de-al doilea segment al duodenului.
Portiunea descendenta vine in raport cu fata inferioara a ficatului si cu vezica biliara,
situate anterior, cu rinichiul drept, bazinetul drept, vena cava inferioara situate posterior.
Concavitatea duodenului inconjoara capul pancreasului cu care vine in raport.
Portiunea descendenta este intretaiata de radacina mezocolonului transvers.
 Portiunea orizontala – reprezinta cel de-al treilea segment al duoadenului.
Ea se intinde de la flexura duodenala inferioara pana la punctul in care duodenul
intalneste vasele mezenterice superioare. Are un traiect orizontal, de la dreapta la stanga,
trecand prin spatele vaselor mezenterice superioare si prin fata coloanei vertebrale si a
vaselor mari (aorta si vena cava inferioara).
 Portiunea ascendenta este cel de-al patrulea segment al duodenului; conti-
nua portiunea orizontala pana la felxura duodejejunala. Anterior ea vine in ra-
port cu ansele jejunale. Se gaseste in firida colica stanga.
Tunica mucoasa sau mucoasa duodenului tapeteaza suprafata interna a acestui
organ.
La examinarea cu ochiul liber se observa ca mucoasa duodenala care reprezinta
niste cuta transversale, denumite plici circulari sau valvule transversale conivente.
Trebuie sa retinem ca aceste plici lipsesc la nivelul mucoasei bulbului duodenal. Pe
portiunea descendenta se afla 2 ridicaturi mamelonare, numite papile si anume: papila
duodenala mare si papila diodenale mica.
Papila duodenala mare (canucula mare) are in interiorul ei un mic diverticul, numit
ampula lui Varter, prin care canalul Wirsung se varsa in canalul coledon. La punctul de
varsare a acestor canale se afle sfincterullui Oddi, alcatuit din muschi netezi.
Papila duodenala mica (canucula mica) se gaseste cu 2 cm mai sus de papila
duodenala mare, in ea se deschide canalul pancreatic secundar al lui Santorini. La
27
examenul cu lupa se observa niste proeminente semanatoare unor lamele anastomozate.
Acestea sunt vilozitatile intestinale.
Mucoasa duodenala are, in linii generale, aceleasi caractere stucturale ca si
mucoasa intestinala, fiind formata dintr-un epitelui si un corion.
Glandele duodenului sunt de 2 tipuri:
- Lieberkuhn prezente in tot intestinul subtire;
- Brummer existente numai in duoden.
Acestea din urma sunt glande mucoase, tubuloacinoase, al caror canal
Excretor sinuos se deschide la baza vilozitatilor, fie intr-o glanda tubulara Lieberkuhn.
Ele se afla tot in corionul tunicii mucoase, cat si in tunica submucoasa.
Partea secretoasa este alcatuita din celule poliedrice asezate pe o menbrana
bazala (celule de tip mucos). Printre celule de tip mucos se gasesc si celulele de tip seros
(Poneth). Canalul excretor este captusit de acelasi tip de celule care se gasesc in
portiunea excretoare, la care se adauga celule caliciforme.
Tunicile submucoasa si musculara sunt, din punct de vedere al structurii,
asemanatoare cu tunicile corespunzatoare ale jejunului si ileonului.
Tunica seroasa inconjoara in intregime numai bulbul duodenal, in rest aceasta
tunica, formata din peritoneul parietal, se gaseste numai pe suprafata anterioara a
duodenului.

Vascularizatia si inervatia duodenului


Arterele care iriga duodenul sunt ramuri din artera pancreaticoduodenala superioara
(ramura din artera gastroduodenala) si din artera mezenterica superioara).
Venele dreneaza sangele catre vena porta, iar limfaticele duc limfa catre ganglionii
regionali si mai departe spre canalul toracic.
Nervii provin din sistemul nervos vegetativ simpatic si parasimpatic care formeaza
plexurile submucoase (Meissner), situat la nivelul tunicii submucoase si mienteric
(Auerbach), la nivelul tunicii musculare.

1.3 FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv are ca functie principala digestia si absortia substantelor


28
alimentare, deci joaca un rol esential in nutritia organismului.
Prin digestie intelegem totalitatea transformarilor fizice si chimice pe care le sufera
alimentele in diferitele segmente ale tubului digestiv.
Ca urmare a acestor transformari, moleculele complexe, insolubile ale diferitelor
substante nutritive din alimente (glucide, lipide, proteine) sunt descompuse in molecule
simple, solubile, care pot trece din tubul digestiv (mediul extern) in sange sau limfa (mediul
intern). In procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului
digestiv si de glandele anexe ale acestuia.
Digestia se produce numai in acele segmente ale tubului digestiv in care se secreta
enzime specifice si anume in cavitatea bucala (digestia bucala), in stomac (digestia
gastrica) si in intestinul subtire (digestia intestinala).
Alaturi de aparatul respirator si circulator, aparatul digestiv asigura organismlui
materialul necesar functionarii vitale, acopera pierderile energetice, inlocuieste materialul
uzat si procura elementele necesare dezvoltarii organismului.

Digestia gastrica

Transfromarile mecanice si chimice pe care le sufera alimentele in interiorul


stomacului poarta numele de digestie gastrica.
Aceasta este rezultanta a 2 functii principale ale stomacului: secretorie si motorie.
Functia secretorie a stomacului
Functia secretorie a stomacului consta in elaborarea sucului gastric de catre
glandele mucoasei gastrice.
Aceasta este un lichid incolor usor opalescent si cu o greutate specifica de 1,006-
1,009. Cantitatea de suc gastric secretat de stomac variaza in functie de alimentatie, fiind
in medie de 1-1,5 1/24 ore.

a) Componentele sucului gastric si rolul lor in digestie


Sucul gastric este alcatuit din apa (99%) si dintr-o foarte mica proportie, 1% de
subsatnte solide, organice si anorganice.
Substantele anorganice sunt reprezentate de acidul clorhidric si de diferitele saruri
de sodiu, potasiu, calciu si magneziu. Dintre acestea, indeosebi clorura de sodiu, clorura
29
de potasiu si fosfatii de calciu si magneziu.
o Acidul clorhidric, substanta anorganica principala si caracteristica asucului
gastric, intervine in procesele chimice ale digestie. El se afla atat sub forme
libera cat si sub forma legata. Acidul clorhidric liber determina PH-ul sucului
gastric, care este cuprins intre 1,5 si 2,5.
Locul de formare si modul in care ia nastere acidul clorhidric nu sunt inca precizate.
Exista unele dovezi care arata ca acidul clorhidric este secretat de glandele regiunii
fundice si anume de celulele marginale sau parietale ale acestor glande.
Rolul fiziologic al acidului clorhidric consta in aceea ca activeaza enzimele
proteolitice din sucul gastric.
El se combina cu proteinele alimentare si formeaza combinatii usor atacabile de catre
anzime. Acidul clorhidric contibuie, de asemenea, la solubizarea nucleoproteinelor si a
colagenului, la precipitarea cazeinogenului din lapte si la evacuarea continutului gastric. In
sfarsit, prezenta acidului clorhidric in stomac impiedica multiplicarea microorganismelor
ajunse aici odata cu alimentele, deci acest acid are un rol antiseptic.
Substantele organice sunt reprezentate prin mucina si prin enzime.
o Mucina este formata din glicoproteine.
Ea are rolul de a proteja mucoasa gastrica impotriva actiunii acidului clorhidric, a
enzimelor proteolotice si a iritatiilor mecanice produse de alimente.
Mucina este secretata de celulele epiteliale de la suprafata mucoasei.
Mucusul gastric este un gel cu structura complexa contituit din mucina, apa,
electroliti si celule descuamate, el se gaseste pe suprafata mucoasei gastrice sub forma
unui strat subtire.
Rolul fiziologic al acestui mucus este de a apara mucoasa gastrica impotriva
agentilor mecanici, termici si chimici. De asemenea, mucusul gastric protejeaza mucoasa
gastrica impiedicand autodigestia acesteia sub actiunea combinata a enzimelor proteolitice
si a HCl.
o Enzimele sunt reprezentate prin pepsina, labfermentul si lipaza gastrica.
Pepsina este o enzima secretata de catre celulele principale ale glandelor regiunii
fundice, sub forma de pepsinogen (enzima inactiva), care este transformat in pepsina sub
influenta HCl din sucul gastric.
In aceasta consta actiunea activatoare a HCl.
Pepsina este o enzima proteolitica care hidrolizeaza proteinele alimentare. Ea

30
actioneaza in mod optim in limitele Ph-ului acid, realizat de HCl. Pepsina produce
degradarea partiala atat a proteinelor de origine animala, cat si acelora de origine
vegetala.
Fragmentele care se desprind din macromolecula proteica sunt de marimi diferite,
purtand denumirea de albumoze primare, albumoze secundare si peptoni (polipeptide).
Pepsina nu ataca anumite proteine, cum sunt, de exemplu, mucina si keratina, iar
nucleotproteinele sunt putin atacate de aceasta enzima.
Pepsina mai produce si coagularea laptelui.
Labfermentul, chimozima sau renita gastrica, este o enzima prezenta in sucul
gastric al sugarului. Ca si pepsina, el este secretat de celulele principale ale glandelor
gastrice sub forma de proferment si activat de HCl. La adulti, labfermentul lipseste din
sucul gastric. Rolul fiziologic alacestei enzime este important la sugari, pentru ca precipita
cozeinogenul solubil din lapte, pe care i-l transforma in cofeina si paracofeinat de calciu.
Separarea laptelui care ramane in stomac si alt lichid evacuat rapid in intestin,
permite stomacului sugarului sa primeasca o cantitate considerabila de lapte in raport cu
volumul sau.
Lipaza gastrica este o enzima care actioneaza aupra lichidelor alimentare. Ea are o
importanta mare la sugar si redusa la adult. Lipoza gastrica scindeaza hidrolitic grasimile
fin emulsionate, care se gasesc in lapte.
b) Reglarea secretiei gastrice
Secretia sucului gastric este declansata si reglata prin 2 mecanisme principale:
- un mecanism reflex, prin care se realizeaza reglarea reflexa,
- un mecanism umoral, prin care se realizeaza reglarea umorala a secretiei gastri-
ce;

 Reglarea reflexa consta in participarea diferitilor centri nervosi in mecanis-


mul de secretie al sucului gastric. Arcul reflex al reflexului gastrosecretor este
foarte complex.
Receptorii se gasesc in diferitele segmente ale aparatului digestiv (stomac, gura,
etc).
Caile aferente sunt numeroase, dupa sediul receptorilor. Centrii nervosi ai arcului
reflex sunt, de asemenea complecşi si multiplii, fiind situate in diferitele etaje ale sistemului
nervos central, dar cu o predominanta in substanta reticulata din bulb. Caile aferente sunt
reprezentate de sistemul nervos vegetativ si in deosebi de parasimpatic (nervul vag).
31
 Reglarea umorala consta in participarea la mecanismul de secretie a sucului
gastric a hormonului numit gastrina. Acesta ia nastere in mucoasa stomacu-
lui si in regiunea pilorica dupa 20-40 minute de la ingestia alimentelor (de la
contactul cu alimentele), trece apoi in sange si, ajungand la glandele gastri-
ce, le stimuleaza secretia.

Procesul gastrosecretor se desfasoara in 3 faze: cefalica, gastrica si


intestinala.

 Faza cefalica se realizeaza exclusiv printr-un mecanism reflex si anume prin


reflexe neconditionate si conditionate. Contactul alimentelor cu mucoasa bu-
cala este urmat de o abundenta secretie de suc gastric bogat in HCl si in
pepsina.
Alimentele excita mugurii gustativi din mucoasa bucala. Influxul nervos care ia
nastere este condus pe caile aferente la un centru gastrosecretor, situat in bulb, iar de aici
la nucleul dorsal al vagului, de unde pe calea nervului vag este transmis la glandele
stomacului care secreta sucul gastric. Sectionarea nervului face ca declansarea reflexa a
secretiei gastrice sa nu mai aibă loc.
Centrul gastrosecretor din substanta reticulata din bulb se afla sub influenta centrilor
vegetativi din hipotalamus.
Reflexul gastrosecretor se poate obtine si prin simpla vedere a alimentelor, prin
mirosul sau zgomotul caracteristic, care provoaca secretia gastrica fara ca alimentele sa ia
contact cu receptorii cavitatii bucale. In acest caz, secretia gastrica este declansata printr-
un reflex conditionat, deoarece ea se produce inainte ca alimentele sa fi ajuns in cavitatea
bucala.
Prin excitarea receptarilor din organele de simt, de catre aspectul si mirosul
alimentelor, se declanseaza un relex conditionat urmat de raspuns gastrosecretor. Faza
cefalica a secretiei gastrice a fost demonstrata de I. P. Pavlov prin metoda „pranzului fictiv”.
Un caine purtator de fistula esofagiana si de fistula gastrica secreta ori de cate ori primeste
alimente care nu vin in contact cu mucoasa gastrica ele iesind in afara prin
deschiderea esofagului. Faza cefalica are o durata relativ scurta, nedepasind mai mult de
30 minute.
Din cantitatea totala de suc gastric care insoteste ingerarea hranei, aproximativ 25-
30% se elibereaza in faza cefalica. Aceasta faza are o importanta deosebita, deoarece pe
32
de o parte grabeste procesul de digestie, iar pe de alta initieaza mecanismele fazelor
urmatoare ale secretiei gastrice.
 Faza gastrica a secretiei gastrice are la baza mecanisme duble nervoase si
umorale. Primele sunt mai putin importante. In aceasta faza, secretia apare
ca rezultat al prezentei alimentelor in stomac.
Mecanismul nervos este declansat de distensia stomacului pe care o produc
alimentele.
Mecanismul principal al fazei gastrice este numoral.
Contactul alimentelor cu mucoasa gastrica din regiunea antrala stimuleaza aparitia
hormonului numit gastrina, care este transportat de sange la nivelul celulelor
gastrosecretorii pe care le activeaza.
Gastrina este un polipetid in structura caruia intra 17 aminoacizi.
Mecanismul umoral actioneaza cateva ore, atata timp cat hrana ramane in stomac,
fiind astfel responsabil de secretia unei importante cantitati de suc gastric. Cand PH-ul
acestui suc ajunge in jurul cifrei 2, secretia de gastrina este oprita printr-un mecanism de
retractie negativa.
 Faza intestinala a secretiei gastrice se realizeaza tot prin ambele mecanis-
me, reflexe si umorale, dar cu predominenanta evidenta a celor din urma.
In acesta faza, secretia gastrica este declansata de prezenta chimului gastric in
duoden.
In cursul fazei intestinale se produce numai aproximativ 5% din totalul secretiei
gastrice.
Prezenta chimului in duoden nu mai provoaca stimularea secretiei gastrice, ci
inhibitia ei.
Astfel, in cursul fazei intestinale, lipidele inhiba secretia si motricitatea gastrica
atunci cand vin in contact cu mucoasa duodenala.
Inhibitia secretiei gastrice se realizeaza printr-un hormon denumit entreogastron,
care ia nastere in celulele mucoasei duodenale ca urmare a contactului lor cu chimul
gastric. El ajunge pe cale circulatorie la nivelul glandelor gastrice si inhiba atat secretia de
pepsina, cat si de HCl.
Privita in ansamblu, secretia gastrica este declansata printr-un mecanism exclusiv
nervos (reflexe neconditionate si conditionate) in faza cefalica si continuata printr-un
mecanism predominat umoaral in fazele gastrica si intestinala.
Secretia gastrica este conditionata astfel, atat cantitativ, cat si calitativ de natura si
33
cantitatea alimentelor ingerate. S-a constat ca anumite alimente, ca de exemplu, carnea,
pestele, painea alba, etc. produc cea mai mare cantitate se suc gastric.

Functia motorie a stomacului


In aceasta notiune sunt incluse toate miscarile imprimate peretilor stomacului de
catre contractia musculaturii acestora.
Ele sunt de 2 feluri: peristatice si tonice.
 Miscarile peristatice au un caracter ondulatoriu (unde de contractie si de re-
laxare), ele pornesc de la cardia si se propaga pana la pilor, unde se strang
sau se continua pana la rect si constau din inele succesive de contractii si de
relaxari ale musculaturii circulare ale peretilor.
Undele peristatice se succed la interval de 15-20 secunde.
 Miscarile tonice sunt realizate de contractia intregii musculaturi a stomacu-
lui.
Ele sunt miscari de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau, asigurand
contactul intim al mucoasei gastrice cu alimentele.
Pe masura ce alimentele se acumuleaza in stomac, contractia musculaturii peretilor
stomacului scade ca intensitate, permitand inmagazinarea unei cantitati importante de
alimente si invers, pe masura ce alimentele parasesc stomacul, tonusul muscular creste,
permitand contactul cu alimentele.
Contractiile tonice apar de-a lungul peretelui gastric incepand din apropierea cardiei
si pana la nivelul pilorului.
Ele sunt de mai mica intensitate decat cele peristatice.
Rezultatul miscarilor stomacului este prezentata pe de o parte, de amestecare a
alimentelor cu sucul gastric, iar pe de lata parte, de evacuarea gastrica.
Golirea sau evacuarea gastrica este rezultanta unor procese motorii care
intereseaza atat stomacul cat si duodenul.
In acest proces, un rol deosebit il are sfincterul piloric care se inchide si se deschide
in mod ritmic. Functia motorie a stomacului se afla sub controlul nerviilor simpatici si
parasimpatici (nervul vag), precum si sub controlul umoral.
Nervul vag stimuleaza miscarile peristaltice, iar simpaticul le inhiba. Se considera ca
in diencefal ar exista un centru nervos care ar controla motilitatea gastrica.

34
Transformarile substantelor alimentare in stomac
Ajunse in stomac, alimentele se aseaza dupa deglutitie, in staturi concentrice, in
ordinea sosirii dinspre curbura mare spre cardia, amestecandu-se initial numai in parte cu
sucul gastric.
Prin miscarile peristaltice si tonice ale stomacului, alimentele sunt mai bine
amestecate si imbibate cu suc gastric si transformate din punct de vedere fizic, intr-o masa
eterogena, care poarta numele de chim gastric. Paralel cu modificarile fizice, alimentele
incep sa fie transformate si din punct de vedere chimic prin actiunea enzimelor asupra
principiilor alimentare.
In chimul gastric se gasesc proteine, lipide si glucide in cantitati diferite in raport cu
compozitia alimentelor ingerate.
Proteinele sunt supuse actiunii pepsinei si transformate in polipeptide, cumoscute
sub demunirea de albumoze si peptone. Spre deosebire de proteinele din care i-au
nastere, albumozele si peptonele sunt solubile.
Inainte de a intra sub actiunea hidrolitica a pepsinei, proteinele din lapte sunt
coagulate prin interventia labfermentului (la sugar).
Lipidele nu sufera transformari chimice, importante la nivelul stomacului, deoarece
lipaza gastrica nu poate actiona asupra lor la Ph-ul acid existent in sucul gastric.
Numai la sugari, unde Ph-ul sucului gastric este mai putin acid lipaza gastrica poate
actiona asupra grasimilor din lapte care sunt fin emulsionate.
Glucidele raman de asemenea netransformate din punct de vedere chimic,
deoarece in sucul gastric nu exista enzime specifice. In stomac mai continua sa
actioneze ,asupra amidonului (pentru o perioada scurta de timp) aminaza salivara, ajunsa
aici odata cu bolul alimentar.
Asadar, numai proteinele sufera transformari chimice importante in interiorul
stomacului, celelalte principii alimentare (glucidele si lipidele) ramanand din acest punct de
vedere, practic netransformate.
Desavarsirea digestiei proteinelor, glucidelor si lipidelor se face in intestinul subtire.

 Digestia intestinala
Totalitatea transformarilor fizice si chimice pe care le sufera alimentele in interiorul
intestinului subtire poarta numele de digestie intestinala.
La acest proces complex participa trei organe importante si anume: pancreasul,
ficatul si intestinul subtire. Pancreasul ia parte prin secretia de suc pancreatic, ficatul prin
35
secretia de bila, iar intestinul subtire prin secretia sucului intestinal si prin miscarile
intestinului.
Asadar, digestia intestinala este o rezultanta a actiunii combinata a sucului
pancreatic, bilei, sucului intestinal si a miscarilor intestinului.
Digestia intestinala continua digestia bucala si digestia gastrica, iar rezultatul final al
acesteia consta in descompunerea proteinelor, lipidelor si glucidelor pana la elementele lor
structurale care pot fi absorbite in sange: aminoacizi, acizi grasi, glicerol si monozaharide.

 Sucul pancreatic
Sucul pancreatic, produs de secretie al pancreasului exocrin este secretat de
glandele pancreatice, colectat de canalul Wirsung si varsat in intestinul subtire la nivelul
duodenului impreuna cu bila prin ampula lui Vater.
El este un lichid limpede cu un Ph in jur de 8. Cantitatea de suc pancreatic varsata
in duoden in 24 h este de 1500 – 2000 ml.
Sucul pancreatic are ca principale componente: apa, substante minerale si enzima
pancreatice (proteolitice: tripsina si chimotripsina), amilolitice (amilaza) si lipolitice (lipaza).
 Bila
Bila, produs de secretie exocrina a ficatului, este secretata in mod continuu de
celulele hepatice; aceasta poarta numele de bila hepatica.
In perioadele interdigestive, bila hepatica este transportata prin canalul hepatic si
cistic in vezicula biliara, unde se acumuleaza si se concentreaza de aproximativ 10 ori,
aceasta se numeste bila veziculara. Bila este un lichid a carei culoare variaza in raport cu
provenienta ei.
Cea care se scurge din vezicula biliara fiind mai concentrata este de culoare bruna
– inchisa, iar cea care se scurge din canalul coledoc si din canalele hepatice este de
culoare galben-aurie.
Bila hepatica are o reactie alcalina (PH=7,5-8), iar bila veziculara, una usor acida
(PH=6-7).
In 24 h, ficatul secreta 600-800 ml de bila.
Bila este compusa din 97% apa si 3% substante organice si anorganice.
 Sucul intestinal
Sucul intestinal produs de secretie a glandelor Lieberkuhn din mucoasa intestinala
este un lichid albicios, uneori vascos, cu un Ph cuprins intre 7 si 8. Cantitatea de suc
intestinal secretata in 24h variaza intre 1000 si 3000 ml.
36
Componentele sucului intestinal si rolul lor in digestie.
Sucul intestinal este alcatuit din apa, saruri minerale si substante organice.
Sarurile minerale sunt reprezentate de saruri de Na, K, Ca si Mg dintre care cele
mai importante sunt: clorura si bicarbonatul de sodiu, care-i dau Ph-ul alcalin.
Substantele organice au ca reprezentanti mucusul intestinal si diferite enzime:
peptidaze, dizaharide si lipaze.
In peretele intestinal se gasesc si enzime care actioneaza asupra acizilor nucleici si
anume nucleoza, nucleotidaza, nucleozidaza.
Reglarea secretiei intestinale este dubla: nervoasa si umorala. Reglarea nervoasa
se realizeaza prin intermediul reflexelor la care participa inervatia vegetativa intrinseca si
extrinseca a intestinului subtire.
Excitatia mecanica a mucoasei intestinale de catre alimente, si indeosebi de
celuloza, care este nedigerabila, declaseaza un reflex secretor, local, al carui arc se
inchide in plexurile nervoase, intrinseci din peretele intestinal. Cantitatea si calitatea
secretiei intestinale sunt imfluentate de sistemul nervos, extrinsec, simpatic si parasimpatic
care aduc influxul nervos din diferiti centri vegetativi ai sistemului nervos central.
Reglarea umorala se realizeaza prin intermediul unei substante care ia nastere in
mucoasa intestinala, numita enterocrinina. Aceasta substanta nu a fost inca izolata si
purificata.

 Miscarile intestinale si rolul lor in digestie


Prin miscarile intestinului se asigura contactul cat mai intim al alimentelor cu
sucurile digestive din intestin si deci marirea suprafetei de atac al alimentelor de catre
enzime. De asemanea miscarile intestinului asigura inaintarea masei alimentare de-a
lungul tractului digestiv. Aceste miscari complexe sunt de 3 feluri: peristaltice, segmentare
si pendulare.
 Miscarile peristaltice au un caracter asemenator celor esofagiene si gastri-
ce. Ele constau dintr-o unda de contractie precedata de una de relaxare, ce
se propaga din aproape in aproape de-a lungul intestinului, totdeauna in ace-
lasi sens (de-a lungul duodenului, jejonului si ileonului).
Miscarile peristaltice au ca rezultat inaintarea alimentelor. Excitatiile puternice ale
peretelui intestinal, pot produce unde antiperistaltice care se propaga in directia inversa.

37
 Miscarile segmentare constau in aparitia din loc in loc a unor inele de con-
tractie care impart un segment intestinal mai mare in segmente intestinale
mai mici. Dupa un interval de timp relativ scurt, apar alte inele de contractie
localizate exact in mijlocul primelor segmente, in timp ce acestea se relaxea-
za.
Succesiunea grupelor de contractii se produce la om cu o frecventa de 8/min.,
avand un caracter ritmic. Aceste contractii nu progreseaza de-a lungul intestinului si nu
deplaseaza continutul intestinal. Miscarile segmentare intervin in digestie prin amestecarea
alimentelor cu sucurile digestive din intestin.
 Miscarile pendulare sunt reprezentate la om de contractii ritmice ale unor
anse intestinale, care se lungesc si se scurteaza. Ele ajuta la deplasarea
continutului intestinal pe distante mari si contribuie la amestecarea alimente-
lor cu sucurile digestive din intestin.
Excintantii naturali care declanseaza miscarile intestinului subtire sunt reprezentati
de alimentele care actioneaza mecanic, chimic sau combinat, asupra mucoasei intestinale.
Reglarea miscarilor intestinului subtire este dubla, nervoasa si umorala.
O importanta deosebita o au plexurile Meissner si Auerbach care se alfa sub
dependenta centrilor nervosi din maduva spinarii si encefal.
Nervul vag (parasimpatic) aduce impulsuri care maresc intensitatea miscarilor
intestinului, iar nervul splahnic (simpatic) reduce intensitatea miscarilor acestuia.
In reglarea miscarilor intestinului subtire intervin si reflexele conditionate. Asa se
explica de ce miscarile peristaltice apar in mod obisnuit imediat dupa ingestia de alimente.
Se presupune ca in reglarea activitatii motorii, a intestinului subtire intervine si un
mecanism umoral, care se bazeaza pe eliberarea unei substante numite serotonina.
Aceasta este secretata de celule cromofine ale mucoasei intestinale sub actiunea
excinatilor naturali care maresc presiunea intraintestinala. Serotonina actioneaza asupra
pragului de excitatie, a receptorilor mucoasei, pe care i-l scade marind astfel intensitatea
activitatii motorii a intestinului.
Reglarea nervoasa si umorala a miscarilor intestinului subtire are ca rezultat final
evacuarea continutului acestuia in cec. Timpul necesar chimului gastric pentru a strabate
intregul intestin subtire este de 4 – 5 h.
Valvula ileocecala se deschide in mod ritmic in momentul cand unda peristaltica
care strabate intestinul subtire a ajuns la nivelul acesteia. Cu fiecare unda peristaltica trec
din intestinul subtire in cec aproximativ 2 ml de continut intestinal lichid amestecat cu gaze.
38
Acest lichid contine foarte putine substante nutritive, majoritatea acestora fiind
absorbite in timpul celor 4 – 5 h cat strabat intestinul subtire.

 Absorbtia intestinala
Absorbtia intestinala este un proces complex care consta in trecerea substantelor
alimentare din tubul digestiv in mediul intern al organismului.
Cavitatea bucala, stomacul, colonul si rectul sunt segmente ale tubului digestiv in
care procesul de absorbtie este slab reprezentat. La nivelul stomacului se absorb intr-o
anumita masura apa, clorurile, alcoolul, bioxidul de carbon si unele medicamente; iar la
nivelul colonului si in special al cec-ului are loc tot rezorbtia de apa si de substante
minerale.
Organul cel mai important si mai adaptat pentru functia de absorbtie este intestinul
subtire. La nivelul acestuia se absorb toate substantele alimentare necesare organismului.

Mecanismul absorbtie intestinale


Unitatea structurala functionala a absorbtiei este vilozitatea intestinala, iar in cadrul
acesteia un element de mare importanta i-l constituie celula absorbanta si membrana
bazala a epiteliului. Celula absorbanta este prevazuta cu microvili (microvilozitati) si
caniculi ce patrund in celule. In aceasta zona au loc o serie ce procese chimice care
intervin in mod activ in transferul substantelor alimentare din lumenul intestinal in celula
absorbanta.
Transportul substantelor alimentare din lumenul intestinal in sange si limfa
presupune traversarea de catre aceste substante a epiteliului care inveleste substanta
vilozitatilor intestinale si a membranei bazale pe care acesta este aplicat.

39
.

Vilozitati intestinale cu vase sanguine si limfatice (Cadiat.)


Vilozitatile intestinale intervin in absorbtie, pe de o parte prin proprietatile structural-
fundamentale speciale ale celulelor absorbante, iar pe de alta parte prin cresterea
considerabila a suprafetei de absorbtie si prin contractiile pe care le reprezinta.
Contractiile vilozitatilor produc evacuarea sangelui si a limfei din vasele sanguine si
limfatice care intra in structura lor deplasand astfel substantele absorbite prin trunchiurile
limfatice si prin patul vascular.
Aceste contractii sunt declansate de exercitarea mucoasei intestinale prin
proprietatile mecanice si chimice ale chimului alimentar. Excitatia mecanica era un rol
deosebit. S-a demonstrat ca vilozitatea intestinala se contracta chiar la atingerea cu un fir
de par.
Excitatia chimica ar provoca aparitia in mucoasa intestinala a unei substante,
numita vilichinina, care ar fi un hormon specific, capabil sa declanseze contractia
vilozitatilor intestinale.
Transportul substantelor alimentare din lumenul intestinal in mediul intern se

40
produce prin 2 mecanisme, unul pasiv si altul activ.
Transportul pasiv consta in trecerea substantelor prin peretele intestinal conform
legilor fiZice ale difuziei si osmoxei. Substantele alimentare trec din lumenul intestinal,
unde concentratia lor este mai mare, in vasele sanguine si limfatice din vilozitatea
intestinala, unde ele au o concentratie mai mica.
Aceste transport nu presupune interventia unor reactii chimice speciale
consumatoare de energie.
Transportul activ consta in trecerea substantelor alimentare din lumenul intestinal,
unde concentratia lor este mai mica, in vasele vilozitatilor intestinale, unde concentratia lor
este mai mare.
Acest transport se realizeaza prin interventia unor reactii chimice specifice ce au loc
in celulele absorbante, reactii care se produc cu consum de energie si care au ca rezultat
trecerea substantelor din lumenul intestinal in corpul celulelor absorbante, apoi mai
departe, in vasele sanguine si limfatice.
Reactiile chimice care stau la baza transportului activ sunt putin cunoscute.
 Absorbtia proteinelor
Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, fiecare aminoacid fiind
absorbit printr-un mecanism activ specific in functie de structura chimica si de proprietatile
lui strereochimice.
Aminoacizii, dupa ce au traversat aceste celule, trec in vasele sanguine, ale
vilozitatii intestinale si apoi in torentul circulator.
Absorbtia intestinala a aminoacizilor este rapida, maximum de concentratie in sange
observandu-se la 30 min dupa ingestia proteinelor.
La nou nascut proteinele se absorb si sub forma de petide cu lanturi scurte (de
alfatripeptide) dar in cantitati foarte mici. Se considera ca globulinele – anticorpii din
colostru (lapte de mama) sunt absorbite ca atare prin mecanismul pinocitozei. Absorbtia
acestor proteine (imunoglobuline) determina transmiterea de la mama la nou nascut a
rezistentei fata de infestii.
 Absortia lipidelor
Grasimile neutre sunt substante sub forma de acizi grasi, glicerol, mono si
digliceride. Inainte de a fi absorbiti, acesti acizi se unesc cu sarurile biliare, formand niste
compusi complesi coleinici solubili. Odata ajunsi in interiorul celulei absorbante acesti
compusi coleinici se desfac, iar acizii grasi eliberati se reunesc cu glicerolul si cu alte
substante, luand astfel nastere grasimile specifice organismului nostru.
41
Acizii grasi cu lanturi scurte care reprezinta 10 – 20 % din totalitatea grasimilor
absorbite, trec direct in sange din vena porta, datorita hidrosolubilitatii lor.
Glicerolul, care, spre deosebire de acizii grasi este hidrosolubil, se absoarbe ca
atare. In acelasi mod sunt absorbite monogliceridele si digliceridele, dupa ce au fost
emulsionate in picaturi foarte fine de catre sarurile biliare. Se admite ca o foarte mica parte
din grasimile neutre (trigliceride) se absorb ca atare prin mecanismul pinocitozei dupa ce,
in prealabil, au fost emulsionate in particule foarte fine.
Grasimile neutre trec, intr-o proportie de 60% din celula absorbanta in vasele
limfatice ale vilozitatii intestinale, ajungand in cele din urma in sange. Restul de 40 % se
absorb direct in sange.
Vasele chilifere centrale sunt comprimate ritmic datorita contractiei vilozitatilor
intestinale, limfa, care contine grasimile absorbite fiind pompata catre trunchiurile
colectoare limfatice.
Atat trigliceridele absorbite ca atare cat si cele sintetizate in celulele absorbante din
glicerol si acizi grasi sunt transportate de plasma si de limfa sub forma unor mici picaturi,
numite chilomicroni, in alcatuirea carora intra trigliceridele, colesterolul si fosfolipide, plus o
cantitate mica de proteine care le fac hidrofile si le asigura un anumit grad de stabilitate.
Chilomicronii trec mai intai in vasul chilifer central al vilozitatilor care ii varsa odata
cu limfa, in sangele venos. Aproximativ 80 – 90 % din totalitatea grasimilor absorbite din
intestin sunt transportate in sange sub forma de chilomicromi.
Fiind hidrosolubile, fosfolipidele se absorb usor, trecand in sangele venei porte.
Colesterolul este mai intai emulsionat, apoi solubilizat sub actiunea sarurilor biliare.
O parte se esterifica in acizi grasi sub actiunea unei enzime secretate de pancreas
(colesterolesteroza).
 Absorbtia glucidelor
Glucidele sunt absorbite sub forma de monozaharide: hexoze (glucoza, fructoza,
monoza si galactoza) si pentoze (xiloza si riboza).
Monozaharidele se absorb atat pasiv, prin difuziune, ca de pilda pentozele, cat si
activ, ca de pilda hexozele.
Mecanismul intim al absorbtiei active nu este complet elucidat. Dupa teoria clasica a
fosforilarii, hexozele ar fi intai cuplate cu acidul fosforic cu care formeaza compusii
fosforilati si apoi absorbite. Dupa alte teorii hexozele ar fi cuplate cu natriul sau cu o
substanta transportoare de natura necunoscuta.
Absorbtia glucidelor este influentata de hormoni (corticosuprarenali, tiroidieni,
42
hipofizari). Monozaharidele absorbite trec direct in sange.

 Absorbtia apei, a electrolitilor si a vitaminelor la nivelul intestinului sub-


tire.
Apa este absorbita printr-un proces pasiv dupa legile difuziei si ale osmozei.
Ionii de Na+ sunt absorbiti in cantitate mare de catre mucoasa intestinului subtire
impreuna cu ioni de Cl. Ionii de Ca++ sunt absorbiti activ, in special, in duoden si jojen. In
mecanismul de absorbtie al Ca++ intervin vitamina D si hormonul paratiroidian.
Din cantitatea totala de calciu ingerat numai o parte este absorbita, in raport cu
nevoile organismului.
Absorbtia fierului se face sub forma de ioni ferosi (Fe++) printr-un mecanism activ,
in care rolul principal il joaca o substanta proteica prezenta in celule mucoasei duodenale
si a jejonului, numita apoferitina. Fierul se uneste cu apoferitina dand feritina, forma de
depozit, sub care acest element se afla in mucoasa duodenala. In raport cu concentratia
fierului, plasma sanguina, feritina din mucoasa duodenala elibereaza fierul care se uneste
cu o proteina din sange, numita transferina sau siderofilina. Sub aceasta forma el este
transporta in organele de depozit, reprezentate in special de splina si ficat. Dupa cum se
vede, nu toata cantitatea de fier ingerata este absorbita ci numai 36% cantitate necesara
pentru acoperirea pierderilor fiziologice. Se presupune ca ionii H+, K+, Mg++, PO4H-,
HCO3- se absorb prin mucoasa intestinului subtire tot printr-un mecanism activ.
Vitaminele hidrosolubile sunt absorbite foarte rapid prin mucoasa intestinala. Dintre
acestea, absorbtia vitaminei B12 impune prezenta unei mucoproteine secretate de
mucoasa gastrica si duodenala, numita factorul intrinsec (Castle). Vitaminele liposolubile
sunt absorbite prin interventia grasimilor si a sarurilor biliare.

Capitolul 2. Prezentare teoretica a bolii: Ulcer gastric cu helicobacter pylori


43
1. Definitie
Ulcerul gastric reprezintă întreruperi circumscrise, unice sau multiple ale continuităţii
peretelui gastric , însoţite de o reacţie fibroasă, începând de la mucoasă şi putând penetra
până la seroasă.
Ulcerul gastric reprezenta pâna nu de mult o boală cu evoluţie cronică şi ciclică, în care
factorul peptic era incriminat. În această patologie, ultimii ani au schimbat foarte mult
conceptele, transformând ulcerul dintr-o boală în care secreţia acidă era cvasiobligatorie
(“No acid, no ulcer”), într-o boală cauzată de un agent infecţios (Helicobacter Pylori).
În 1983 Warren şi Marshall au atras pentru prima dată atenţia asupra unor germeni
descoperiţi în stomac şi implicaţi posibil în patogeneza ulcerului gastric. Datorită
asemănarii cu genul campylobacter au fost numiţi Campylobacter Pylori, pentru ca mai
târziu să fie denumiţi Helicobacter Pylori (HP). În anul 2005 Warren şi Marshall au fost
recompensaţi cu premiul Nobel pentru descoperirea Helicobacter pylori şi demonstrarea
rolului acestuia în patologia gastrică.
2. Etiologia şi epidemiologia
Una din cele mai frecvente cauze de ulcer gastric este infecţia cu bacteria numita
Helicobacter pylori .
Deşi majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu Helicobacter pylori, doar caţiva vor face ulcer
gastric. Unii factori de risc la o persoană cu Helicobacter pylori dau o susceptibilitate
crescută pentru dezvoltarea ulcerului. Aceşti factori, unii dintre ei prea puţin cunoscuţi,
includ:
- fumatul
- consumul de alcool
- stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (traumă majoră, dependenta
de un aparat de ventilaţie sau intervenţia chirurgicală).
Microorganismul patrunde în corp odata cu alimentele ingerate şi avanseaza de-a lungul
tubului digestiv. Sucul gastric acid reprezintă un mediu nepropice pentru dezvoltarea
multor bacterii, dar Helicobacter pylori reuseşte să se adapteze uşor întrucât produce o
enzimă care creează un mediu tampon în jurul ei, mediu care blochează acţiunea acidului
clorhidric din sucul digestiv.
Factorii de risc pentru infectarea cu Helicobacter pylori sunt legaţi de condiţiile de viaţa,
precum:
- Viata in medii aglomerate. Riscul de a contacta infecţia este mai crescut dacă persoana
respectivă traieşte în medii aglomerate;
44
- Lipsa unei surse de apă potabilă. Existenţa unei surse de apa potabilă îngreunează în
mare parte infectarea cu Helicobacter Pylori. O sursa de apă incomplet tratată impotriva
bacteriilor poate constitui un focar de infecţie;
- Viaţa în ţarile în curs de dezvoltare. În aceste ţări, ca urmare a aglomeraţiilor umane si a
condiţiilor de igienă precară infecţia este mai uşor de contactat
- Viaţa alături de o persoană infectată.
Bacteria se transmite de obicei si persoanelor care locuiesc împreună cu individul infectat
cu bacteria Helicobacter pylori.
Prevalenţa (numarul total de cazuri - noi si vechi) clinică este de 5 - 10% din
populatie. Prevalenţa reala însa, bazata pe studii necroptice, este de 20 - 30% la barbaţi si
10 - 20% la femei. Tendinţa actuala este de scadere marcata a prevalenţei afectiunii, in
special prin eradicarea bacteriei Helicobacter Pylori.
Metodele avute la dispozitie de epidemiologi pentru stabilirea prezentei infectiei cu H.
pylori sunt variate, fiecare tehnică având avantaje şi dezavantaje. Metoda standard de
stabilire a statusului unei persoane cu privire la infecţie si care ar permite realizarea unor
corelaţii cu posibile leziuni este endoscopia cu prelevare de biopsii din diferite zone ale
stomacului, in particular antrului gastric.
Metoda considerata ideala pentru studii epidemiologice este cea serologica.
Dezvoltarea unor kit-uri care reusesc sa cuantifice prezenta anticorpilor IgG antiH. pylori în
ser au facut ca metoda serologica sa ajunga la o specificitate de 83% si o senzivitate de
96%.
Infectia cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai frecvente infecţii cronice la om.
Incidenta este maximă în primii ani de viată, riscul dobîndirii acesteia în timpul vieţii adulte
scăzînd exponenţial.

3. Anatomie patologică
Termenul de ulcer gastric semnifică o lipsă de substanţă parietală cu progresiune de la
nivelul mucoasei spre seroasă.
Este cunoscută predilecţia ulcerului de a avea anumite localizări.
Localizarea după clasificarea Johnson descrie trei tipuri de ulcer gastric:
Ulcerul gastric tip I caracterizat prin localizare la nivelul capului gastric, care alături de
tulburările de motilitate şi vascularizaţie reprezintă principalii factori incriminaţi în apariţia
ulcerelor.

45
Ulcerul gastric tip II este localizat tot la nivelul capului gastric dar este asociat cu ulcer
duodenal sau piloric (stenoză piloro-bulbară) în care staza antrală şi hipersecreţia gastrică
acidă consecutivă joacă rol principal în patogeneză, astfel ulcerul gastric tip II este
secundar şi determinat patogenic de ulcerul duodenal stenozant.
Ulcerul gastric tip III are o localizare antrală în special prepilorică (comportându-se ca un
ulcer duodenal) fiind caracterizat de creşterea masei celulelor parietale, hipersecreţie
gastrică acidă (uneori normosecreţie), deplasarea distală a joncţiunii mucoasei antrale cu
cea oxintică şi absenţa modificărilor inflamatorii gastrice (care apar însă la nivelul regiunii
piloro-duodenale).
La această clasificare Csendes a adăugat încă două tipuri care se întâlnesc în practică:
Ulcerul gastric tip IV localizat la nivelul micii curburi, foarte sus, sub cardia.
Ulcerul gastric tip V situat pe marea curbură în vecinătatea unirii porţiunii orizontale cu
porţiune verticală.
4. Clasificare
Cea mai utilă clasificare, din punct de vedere practic, este cea clinico-terapeutică, care
împarte ulcerele în 3 mari categori:
4.1 Ulcere Helicobacter pylori pozitive: ulcer gastric şi ulcer duodenal
4.2. Ulcere Helicobacter pylori negative:
4.2.1 Ulcere prin consum de antiinflamatiri nesteroidiene
4.2.2 Ulcere hipersecretorii pure
4.2.3 Ulcere endocrine
4.2.4 Ulcere genetice
4.2.5 Ulcere asociate cu afectiuni digestive sau extradigestive
4.3.Ulcere mixte ( ulcere Helicobacter pylori positive asociate cu orice alte condiţii
etiopatogenetice).

5. Simptomatologie
Durerea este simptomul cel mai important. În ulcerul gastric prînzurile exacerbeaza
durerea care este mai precoce, apare la 30- 90 de minute dupa mese şi are un caracter
mai difuz. Apare, mai mult ca un disconfort digestiv: senzatia de plenitudine sau de
distensie, greaţă şi varsătura, adesea provocată chiar de bolnav pentru a calma durerea,
el simţindu- se mai bine cu stomacul gol.

46
Apetitul bolnavului cu ulcer gastric este redus şi scade progresiv ajungand la anorexie.
Bolnavul cu ulcer gastric are tendinţa spre slabire progresivă. Anorexia selectiva faţa de
proteinele animale şi faţa de pâine poate să anunţe cancerizarea ulcerului. Durerea are
caracter de crampa cu senzația de ,,arsura´´,de ,,roadere´´,sau de ,,torsiune´´,o senzație
de ,,foame dureroasa´´sau de ,,gol dureros´´în regiunea epigastrica.
Localizare: durerea este localizata in epigastru mijlociu si hipocondrul drept. De obicei
durerea nu iradiaza,dar in ulcerele mai profunde poate iradia dorsal la nivelul vertebrei
D12-L1.
Particularitatile durerii ulceroase sunt ritmicitatea ,episodicitatea si periodicitatea.
Ritmicitatea consta in aparitia si disparitia durerii in functie de ingestia de alimente.
In ulcerul gastric secventa fenomenului dureros este oarecum tipic: ingestia de alimente
calmarea durerii pentru 30-90 minute – durere – calmarea spontana a durerii. In acest tip
de ulcer durerea poate fi exacerbata de alimente si chiar sa accentueze postprandial.
Episodicitatea consta in aparitia durerii cu orarul zilnic descris, dar in mai multe zile
succesive.Fara tratament durerea persista 2 saptamani la 30-40% dintre pacienti si 6
saptamani la 60 dintre acestia.Sub tratament antisecretor durerea dispare in 2-6 zile.
Periodicitatea consta in reaparitia durerii atunci cand se produce recurenta bolii, ceea ce
coincide cu reaparitia nisei .Aceasta periodicitate este dubla :
- mica periodicitate - atunci cand durerea apare la ore fixe in cursul unei zile dupa
ingerarea de alimente.
- marea periodicitate - cand perioada dureroasa este urmata de intervale lungi de acalmie
Se descrie astfel o periodicitate sezoniera, crizele dureroase aparand mai frecvent vara si
iarna, sau de cate ori domina diverse forme de stres pshic si dureaza aproximativ doua
saptamani. Pe masura ce boala se cronicizeaza, perioadele dureroase devin mai lungi si
mai dese.
Modificarea caracterelor durerii are importanta clinica si prognostica si este necesar a fi
evidentiata anamnestic.
Durerea poate prezenta caractere variabile in functie de localizare. Ulcerul regiunii juxta-
cardiale, ca si ulcerul esofagului, prezinta o simptomatologie mai mult esofagiana decat
gastrica,durerea este retrosternala si se poate insoti de disfagie.
Simptomatologia ulcerului gastric incepe in general cu durerea care iradiaza spre stanga la
limita dintre epigastru si hipocondrul stang sau chiar subcostal stang si se calmeaza de
cele mai multe ori cu alcaline. Daca leziunea este localizata in regiunea juxta- pilorica, ea
apare mai tarziu, se calmeaza prin ingerare de alimente si alcaline si se insoteste adesea
47
de vomismente, care pot fi datorate diskineziei pilorice sau prevestesc instalarea leziunilor
morfo-functionale ce duc la stenoza.
Particularitatile care trebuie evidentiate sunt:
- schimbarea intensitatii durerii: cresterea intensitatii durerii, imposiblitatea de a mai fi
suportata de bolnav,sugereaza o posibila penetrare a ulcerului in profunzimea peretelui
gastric.
- cand durerea devine constanta si nu se mai calmeaza la ingestia de alimente sau
antiacide, insotita de iradiere dorsal( adeseori intre omoplati ) ne putem gandi la un ulcer
penetrant in pancreas.
- cand durerea este accentuata de ingestia de alimente si este insotita de varsaturi
sugereaza o stenoza pilorica.
- o durere extrem de severa cuprinzand intregul abdomen,cu contractura abdomenului,
sugereaza ulcer perforat in cavitatea peritoneala.
- in ulcerul postbulbar durerea este deplasata inspre dreapta,si se poate confunda cu o
durere veziculara,fiind o durere cu intensitate scazuta uneori si apare tardiv postalimentar
- ulcerul regiunii juxta-cardiale, ca si ulcerul esofagului prezinta o simptomatologie mai mult
esofagiana decat gastrica ,durerea este retrosternala si se poate insoti de disfagie.
Eructatia este o eliminare de gaze din stomac, pe gura, care poate avea un gust acid şi
un miros fetid, în funcţie de faza evolutiva a ulcerului.
Arsura retrostenala (pirozisul) se datoreşte distoniei cardiei care permite refluxul de suc
gastric, în esofag. Ea are o periodicitate şi un ritm asemanator cu durerea.
Regurgitaţia este o eliminare de conţinut gastric, în mică cantitate, fără efort şi este
cauzata, de asemenea, de insuficienţa cardiei şi de refluxul gastro- esofagian.
Vărsaturile, când apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, în localizarea
gastrica , ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de consumul
de bauturi alcoolice. Varsaturile conţin alimente, sunt abundente şi au miros acid; uneori,
bolnavul vomită numai suc gastric pur. O caracteristică a vărsaturilor este aceea că
atenueaza durerea, deseori chiar o fac sa dispară, motiv pentru care unii bolnavi îşi
provoacă singuri vărsăturile. Pofta de mancare este normală sau crescută. Daca bolnavul
scade în greutate în perioadele dureroase şi se spune că nu manancă, aceasta nu se
întamplă prin pierderea apetitului, ci prin frica de a mânca, pentru a nu avea dureri.
Sialoreea, tulburarile de apetit si tulburarile de tranzit
Sialoreea,tulburarile de apetit si tulburarile de tranzit ( predominant constipatia) sunt
semne secundare inconstante, ce pot insoti semnele clinice anterior descrise.
48
Hemoragia
Hemoragia constituie mai degraba o complicatie decat un simptom, uneori un sindrom
ulceros activ se poate insoti de sangerari minime, care se manifesta frecvent prin prezenta
sangelui sub forma de hemoragii oculte (reactia Addler este pozitiva ) sau chiar mici
melene Hematemeza si melena masive sunt complicatii grave ale ulcerului gastric.

Fig.6 – Tipuri de hemoragii

6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial


6.1. Diagnosticul clinic se bazează pe simptomatologia clasică cu ritmicitate şi
periodicitate. Caracterul durerii legată de alimentaţie, apariţia durerilor mai ales primăvara
şi toamna sunt semne tipice, ce pot sugera un ulcer. Dar în ultimul timp, tot mai frecvente
sunt ulcerele descoperite prin endoscopie în absenţa unor simptome tipice, revelatoare.
Orice dispepsie epigastrică dureroasă trebuie să ne facă să ne gândim la un eventual
ulcer. Alteori debutul poate fi dramatic, printr-o hemoragie digestivă superioară
(hematemeză şi/sau melenă) sau o perforaţie ulceroasă.
Durerea este simptomul cardinal în ulcer; în descrierea ei vom menţiona mai mulţi
parametri: localizarea, ritmicitatea (apariţia durerii în funcţie de alimente), periodicitatea
(apariţia în decursul anului în mod clasic primăvara şi toamna şi mica periodicitate în
cursul zilei), iradierea, modificarea caracterelor durerii.
Alte simptome ce pot apărea în ulcer sunt: vărsăturile, modificări ale apetitului, simptome
dispeptice (eructaţii, balonări, saţietate precoce).

49
6.2. Diagnosticul paraclinic se face prin demonstrarea ulcerului şi prin demonstrarea
prezenţei Helicobacter Pylori. Explorarile paraclinice confirma diagnosticul de ulcer gastric
prin: - examen endoscopic ;
- examen radiologic;
- examen functional – aciditatea secretiei gastrice; -
- examen de laborator – reactia Addler(examen coprologic)

6.2.1. Endoscopia digestiva


Diagnosticul ulcerului gastric se face prin endoscopie (gastro-duodenoscopie). Metodă cu
mare sensibilitate diagnostică, endoscopia permite evaluarea corectă a ulcerului, prin
recunoaşterea lui, demonstrarea activităţii lui, cât şi a prezenţei unei eventuale hemoragii
oprite sau în curs. Endoscopia permite medicului sa analizeze interiorul stomacului si
duodenului şi să preleveze material bioptic, care poate fi testat pentru H. pylori sau alte
afectiuni (cancerul gastric) ale stomacului. Endoscopia este, de asemenea, obligatorie in
totalitatea ulcerelor gastrice, deoarece 4% dintre acestea, considerate ca benigne in urma
examenului radiologic, se dovedesec a fi cancere gastrice la examenul histopatologic al
fragmentului bioptic recoltata din regiunea gastrica prin endoscopie.
6.2.2. Examenul radiologic al ulcerului poate fi o metodă complementară de diagnostic,
mai ales atunci când se bănuieşte o tulburare de evacuare gastrică (stenoză pilorică).
Metoda radiologică este însă învechită şi a fost înlocuită cu endoscopia. În stadiul actual al
medicinei, nu este permis ca un ulcer gastric să fie diagnosticat doar prin bariu pasaj, fără
o confirmare şi o biopsiere endoscopică. De asemenea, există suficiente ulcere
superficiale nevizualizate prin radiologie, uşor de diagnosticat endoscopic.
Utilizarea eventual a unui bariu pasaj în dublu contrast (cu insuflare de aer) poate creşte
randamentul diagnostic, fără însă a-l egala pe cel al endoscopiei.

6.2.3. Determinarea Helicobacter pylori - agent cauzal al ulcerului gastric, este un


element diagnostic obligatoriu în strategia evaluării ulcerului, având drept scop o atitudine
terapeutică ulterioară. Determinarea HP se face prin metode directe şi metode indirecte:
HELICOBACTER PYLORI

50
- Metodele directe

Necesita endoscopie cu prelevarea unor biopsii gastrice, din care HP este determinat
histologic (coloraţii speciale), prin testul ureeazei (ce se bazează pe modificarea culorii
unui indicator de pH în prezenţa HP care produce o mare cantitate de urează) sau prin
cultură (pe medii speciale în mediu microaerofil).In timpul unei endoscopii a tractului
digestiv superior, se poate face o biopsie a mucoasei gastrice, aceasta metoda permite
stabilirea diagnosticului diferential cu cancerul gastric.
- Metode indirecte
Nu necesită endoscopie şi pot fi:
- Determinarea anticorpilor anti Hp din ser sau chiar din sânge integral (metoda
micropicăturii, cu o sensibilitate ceva mai mică) sau anticorpii anti-HP se pot determina şi
în salivă (test facil).Un test serologic este rapid,usor și ieftin dar nu poate face diferenta
intre o infectie prezenta și una vindecata.
- Testele respiratorii cu uree (folosesc isotopul neradioactiv carbon 13 sau pe cel
radioactiv – (carbon 14), cu ajutorul cărora se marchează ureea; prezenţa ureazei HP în
stomac va desface ureea, iar CO2 marcat va fi expirat şi dozat.Acest test va detecta doar
bacteriile prezente la momentul efectuarii testului eficient pentru verificarea
tratamentului.Costurile testarii sunt destul de mari.
- Determinarea bacteriei în scaun ( testul antigenului HP fecal).
Aceasta examinare verifica prezenta antigenilor H.pylori in scaun.Poate fi folosita
pentru identificarea H.pylori ca și cauza pentru o boala ulceroasa și verificarea
tratamentului
Metodele cele mai sensibile de diagnostic indirect al infecţiei HP sunt reprezentate
de testele respiratorii (dar relativ scump) şi determinarea antigenului HP fecal (ceva mai
ieftin).
Toate aceste teste diagnostice pentru HP au o sensibilitate de peste 90%, cu o bună
specificitate, ceea ce permite foarte corect stabilirea etiologiei HP a ulcerului în vederea
unui tratament antimicrobian.

51
Pentru prima evaluare a prezenţei HP, testul serologic este suficient, dar pentru verificarea
eradicării se recomandă testul antigenului fecal sau testul respirator.

6.3 Diagnosticul diferenţial

Pe baza simptomatologiei clinice, diagnosticul diferenţial al ulcerului gastric trebuie făcut


cu alte suferinţe de etaj abdominal superior, cum ar fi: neoplasmul gastric, limfomul gastric
(diagnosticabile obligatoriu prin endoscopie cu biopsie), litiaza biliară (diagnosticată prin
ecografie), pancreatita cronică sau dispepsia funcţională ( ulcer-like). Diferenţierea
endoscopică a unui ulcer gastric trebuie făcută cu un neoplasm ulcerat, astfel că
biopsierea oricărui ulcer gastric este obligatorie atât la diagnostic, cât şi la verificarea
vindecării.

7. Complicaţii şi sechele
Complicaţiile posibile ale bolii ulceroase sunt:
- Hemoragia digestivă superioară (manifestată prin hematemeză şi/sau melenă). Este cea
mai frecventă complicaţie (~15%).
- Perforaţia ulceroasă cu apariţia abdomenului acut. Penetraţia este o perforaţie acoperită
în organele din vecinătate.
- Stenoza pilorică (relativ rară după introducerea terapiei de tip modern).
- Malignizarea ulcerului (posibilă eventual în ulcerul gastric, dar niciodată în cel duodenal).
8. Evoluţie şi prognostic
Fata de acum 20-30 de ani, evoluţia ulcerului gastric este mult ameliorată. O dată cu
apariţia noilor antisecretorii deosebit de potente (blocanţii pompei de protoni), evoluţia
ulcerului este cel mai adesea favorabilă, complicaţiile s-au redus mult, iar cazurile ce
necesită operaţie sunt relativ rare. În plus introducerea terapiei anti-HP a dus la diminuarea
la maximum a recidivelor ulceroase.
Prognosticul bolii ulceroase s-a ameliorat mult în ultimele decenii şi mai ales în ultimele
două decenii, când, printr-o terapie de eradicare corectă a HP, riscul de recidivă ulceroasă
scade sub 10% pe an, faţă de o recidivare a ulcerului anuală de peste 70% în absenţa
eradicării HP. Mortalitatea în boala ulceroasă este crescută mai ales la pacienţii de peste
75-80 de ani, cu hemoragie digestiva superioară.
52
9. Tratament

53
Faţă de conceptul clasic de terapie antiulceroasă, ultimul deceniu a adus numeroase
schimbari
9.1. Regimul alimentar din boala ulceroasă, altădată sever, a devenit, prin introducerea
antisecretoriilor potente, mult mai lax. Doar fumatul s-a dovedit a întârzia vindecarea
endoscopică a leziunii ulceroase.
Regimul alimentar şi abolirea consumului de cafea nu au dovedit a grăbi vindecarea
ulcerului. Totuşi, se poate recomanda o dietă care să evite alimentele acide, iuţi sau
piperate. La pacienţii cu ulcer activ se va interzice consumul de aspirina, AINS şi corticoizi.
9.2. Terapia medicamentoasă
Medicamentele folosite in tratamentul ulcerului gastric urmaresc: sa protejeze mucoasa
gastrica, sa stimuleze secretia de mucus protector,sa tamponeze pepsina, excitarea unei
actiuni antiacide, antisecretoare si antispastice, sa atenueze motilitatea antro-pilorica,
suprimarea durerii si vindecarea ulcerului activ.
Terapia bolii ulceroase va consta din administrarea de:
9.2.1. Antisecretorii
-- blocanţii receptorilor histaminici H2 – ce au acţiune antisecretorie puternică
Cimetidina (Tagamet, Histodil) – are o durată de acţiune de 6-8 ore şi trebuie administrată
în trei prize sau două prize zilnice. Doza zilnică eficientă este de 800 mg administrată
inegal în trei doze: 200 mg dimineaţa , 200 mg la prânz şi 400 mg seara al culcare.
Rata de vindecare de tratament pentru ulcerul gastric este de 83% la 8
săptămâni.
Din păcate cimetidina are cele mai multe reacţii adverse neurologice, endocrine,
cardiologice (bradicardie).
Ranitidina (Zantac) – are o durată de acţiune de 12-13 ore; posologia utilizată este
de 150 mg de două ori pe zi sau 300 mg la ora 18 în ulcerul gastric eficienţa ranitidinei se
exprimă în 90% de vindecări la 8 săptămâni
Famotidina şi Nizatidina au acţiune asemănătoare cu Ranitidina
- blocanţii receptorilor muscarinici
Locul anticolinergicelor clasice nespecifice de tipul Atropinei şi compuşilor
asemănători atropinei a fost luat de blocanţii receptorilor muscarinici de tip:
Pirenzepină – ce are un efect antisecretor moderat dar influenţează şi factorii de
apărare ai mucoasei gastro-duodenale. Posologia eficientă este de 150 mg pe zi în două
prize.

54
Telenzepină – ce se administrează în doză unică de 3 mg seara. Pirenzepina şi
Telenzepina nu sunt indicate în ulcerul gastric deoarece întârzie evacuarea gastrică.
- anticolinergicele contribuie la inhibarea funcţiilor secretorie şi motorie ale
stomacului. Dintre acestea cele mai frecvent utilizate sunt: Atropina, Lizadonul, Scobutilul,
derivaţii de belladonă (Foladon)
- blocanţii receptorilor gastrinici: Proglumidul – are un efect mai redus decât al
blocanţilor de H2
- blocanţi ai anhidrazei carbonice – se obţine cu Acetozalamidă care se găseşte în
preparatul românesc Ulcosilvanil
- inhibitorii pompei de protoni cei mai utilizaţi sunt: Omeprazolul ce se administrează
dimineaţa în doză de 20 mg sau 40mg; Lansoprazolul administrat seara sau dimineaţa 30
mg pe zi şi Pantoprazolul. Eficienţa terapeutică : rata de vindecare la 4 saptamani în
ulcerul gastric este de 74%, reacţiile adverse sunt rare.

Medicamente antiacide.
Antiacidele neutralizează acidul clorhidric, ameliorează evoluţia ulcerului şi
grăbeşte cicatrizarea nişei. Se deosebesc două grupe:
- antiacide absorbabile reprezentate de Bicarbonatul de sodiu, Carbonat de calciu,
Citratul de sodiu;
- antiacide neabsorbabile reprezentate de: Hidroxidul de aluminiu, Hidroxidul de
magneziu.
Modul de administrare al antiacidelor se stabileşte în corelaţie cu programul meselor
şi se folosesc în special asociate. Când alcalinele sunt administrate sub formă de tablete
efectul este mai limitat; sub formă de pulbere sau dizolvate ele se amestecă mai uşor cu
sucul gastric, au efecte mai prompte şi mai durabile.
Dintre preparatele româneşti menţionăm: Calmogastrin, Ulcerotrat, Dicarbocalm,
Ulcomplex ce se administrează 3x1-2 tablete după mese, iar din preparatele de import:
Gelusil 1-2 comprimate (sfărâmate) după mesele principale şi în caz de dureri; Muthesa se
administrează 2 linguriţe de 4 ori/zi, înaintea meselor principale şi la culcare. Alte
preparate: Phosphalugel, Almagel, Gastrobent.

9.2.2. Protectoare ale mucoasei gastrice

55
În cazul unui ulcer gastric se poate asocia o terapie de protecţie gastrică cu sucralfat 4 g/zi
(în 4 prize).
Un aspect complet nou apărut în ultimii ani este cel al eradicării HP.
Dacă terapia antisecretorie rezolvă problema puseului dureros (dar cu recidive ulceroase
frecvente în următorul interval), în momentul eradicării HP (la cazurile la care el a fost
dovedit prin metode directe sau indirecte) riscul de recidivă ulceroasă scade foarte mult
(sub 10%/an). Deci cheia bolii ulceroase pare a fi terapia de eradicare a HP.

9.2.3. Scheme de tratament a infecţiei cu Helicobacter pylori


Indicaţiile tratamentului de eradicare a HP sunt cuprinse în Consensul European de la
Maastricht (1997), revăzut în 2000 (Maastricht II) şi respectiv 2005 (Maastricht III), care
indică ce categorii de pacienţi vor fi trataţi (indicaţie fermă sau opţională). Astfel, ulcerul
gastric actual sau în trecut, reprezintă o indicaţie fermă de tratament anti-HP.

Deşi este foarte sensibil la foarte multe antibiotice în vitro, experienţa clinică a
dovedit că este necesară asocierea medicamentoasă complexă, pentru a reuşi eradicarea
HP. Schemele ce conţin inhibitori ai pompei de protoni (Esomeprazol, Omeprazol,
Lanzoprazol, Pantoprazol), asociaţi cu două antibiotice, sunt indicate. Se folosesc scheme
triple sau chiar cvadruple (cu o şansă de a eradica HP-ul de 80-95%). Tripla terapie - prima
linie conţine:
OAM = Omeprazol (2x20 mg/zi) + Amoxicilina (2x1000 mg/zi) + Metronidazol (3x500
mg/zi);
sau ideală este asocierea
OAC = Omeprazol + Amoxicilina (2000mg/zi) + Claritromicina (macrolid în doză de 2x500
mg/zi).
Cvadrupla terapie - linia a II-a este compusă din :
Omeprazol (2x20 mg)+ Bismut subcitric (De-Nol) (2x2 tb/zi)+ Tetraciclina(3x500 mg/zi) +
Metronidazol (3x500 mg/zi).
În practică, se folosesc scheme de triplă terapie, iar în caz de insucces se trece la
cvadrupla terapie. Terapia OAC sau OAM anti HP durează, conform Consensului de la
Maastricht 7 zile (sau mai recent 10 zile), iar cvatrupla terapie se administrează 14 zile
(Omeprazol-De-Nol- Tetraciclina-Metronidazol).
Sunt unii autori care la descoperirea unui ulcer HP pozitiv, tratează doar 7 zile cu terapie
anti HP. În general este însă preferat ca această terapie să fie urmată de un tratament de o
56
lună cu medicaţie antisecretorie (blocanţi ai pompei de protoni).

57
Schemele terapeutice care conţin Metronidazol au o eficienţă ce ţine de rezistenţa în acea
zonă la această substanţă (în ţările slab dezvoltate, în care metronidazolul a fost mult
utilizat terapeutic, există o rezistenţă mare).
În România este de preferat schema OAC.
Pentru cazurile fără succes la Cvatrupla terapie se trece la „terapia de salvare”:
Esomeprazol 2x20 mg/zi+Levofloxacin 2x250mg/zi+Amoxicilina 2x1000 mg/zi .
Dacă nici această terapie de salvare nu aduce succes, se poate trece la „terapia
secvenţială”, care are ca bază 10 zile de IPP+ câte două antibiotice, în două secvenţe de 5
zile.
Se consideră că 99% din pacienţii trataţi prin una sau mai multe scheme vor fi eradicaţi de
HP.
Verificarea eradicării HP-ului se poate face prin endoscopie cu biopsie (în care se
poate evidenţia direct HP-ul) sau mai simplu prin teste indirecte (ideal este testul respirator
sau eventual evidenţierea HP în scaun). Verificarea eradicării infecţiei HP, se realizează
prin teste indirecte, la cel puţin 30 de zile de la sfârşitul terapiei antibiotice şi respectiv fără
IPP.
a) Antibiotice: Amoxicilină, Tetraciclină, Doxiciclină, Claritromicină.
Amoxicilina – se administrează în doză zilnică de 2 g fracţionată în 4 administrări.
Levofloxacin (Tavanic) -se administreaza 2 – 0 - 2 / zi.
Claritromicina – se administrează 250 mg x 2 / zi sau 500 mg x 2 / zi 10 zile.
Durata tratamentului este între 7-14 zile pentru toate antibioticele (10 zile).
b) Chimioterapice: Metronidazol, Tinidazol, Furazolidon.
Metronidazolul – se administrează în doze de 750 – 1000 mg/zi
Furazolidon – se administrează în doze de 100 mg/zi de patru ori.
c) Compuşi cu bismut – Bismut subnitric coloidal (De-Nol)
De-Nol – se administrează câte 2 comprimate a 120 mg de 2 ori pe zi cu ½ oră înaintea
micului dejun şi cinei timp de 4-8 săptămâni.
d) Antisecretorii: inhibitori ai pompei de H2 – Omeprazol; blocanţi ai receptorilor de
H2 – Ranitidină.
Monoterapia infecţie cu Helicobacter Pylori are rezultate nemulţumitoare în ceea ce
priveşte eradicarea în schimb dubla şi tripla asociere are rezultate eficiente.
Dubla terapie constă în folosirea unui antisecretor şi a unui medicament
antihelicobacter pylori.
Tripla terapie constă în folosirea a două medicamente antihelicobacter pylori şi a
58
unui antisecretor.

59
Cele mai utilizate combinaţii sunt următoarele:
De Nol + Tetraciclină + Metronidazol timp de 14 zile; eradicare 94%
Omeprazol + Amoxicilină + Metronidazol timp de 14-21 zile; eradicare 94%
Famotidină + Amoxicilină + Metronidazol timp de 7-14 zile; eradicare 92% - această
schemă are cel mai favorabil raport cost/eficienţă la noi în ţară.
Famotidină + Tetraciclină + Metronidazol + De-Nol timp de 14 zile; eradicare 93%
Amoxicilină + Metronidazol + De-Nol timp de 4 zile cu eficienţă de 91% şi timp
de 28 zile cu eficienţă de 90%
Omeprazol + Amoxicilină + Claritromicină eradicare 96%.
Omeprazoulul se administreaza dimineata in doza de 20 mg sau 40 mg/zi ( fie in
priza unica dimineata cu 30 minute inainte de prima masa a zilei, fie cate 20mg dimineata
și seara)
Esomeprazol (Nexium) 1-0-1 40 mg/zi, Pantoprazol ( Controloc) 1-0-1 40mg/zi.
1. Medicamente care stimulează factorii de apărare
a) Medicamente care stimulează secreţia de mucus şi bicarbonat având ca
reprezentant preparatul Carbenoxolonă.
Carbenoxolona (Dugastrone) se administrează 100 mgx3/zi timp de 7 zile urmate de
50 mgx3/zi timp de 6 săptămâni
b) Medicamente ce formează o peliculă de protecţie la baza ulcerului.
De-Nol (subnitratul coloidal de bismut) 120 mg de 4 ori pe zi pe stomacul gol ulcerul
gastrstric se vindecă în procent de 90% după 8 săptămâni de tratament cu De-Nol.
Sucralfatul – în doze de 1 g la 6 ore pe stomacul gol 4g/zi timp de 4 săptămâni,
eficienţa este de 50-60% în ulcerul gastric.
2. Medicamente cu acţiune mixtă
– diminuează factorii de agresiune şi stimulează factorii de apărare cum ar fi derivaţii şi
omologii sintetici de Prostaglandine.
Enprostil – se administrează 75 mg timp de 4 săptămâni
Misoprostolul (Cytotec R) – 800 mg /zi în 2-4 prize timp de 4-6 săptămâni.
Alte medicamente: Arbaprostilul, Timoprostilul, Riboprostilul.
9.3. Argumente pentru si impotriva eradicarii infectiei cu Helicobacter pylori
9.3.1. Argumente pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori
- Helicobacter pylori este cauza principala in gastrita acuta si gastrita cronica atrofica;
- bacteria este o veriga patogenetica in ulcerul duodenal si ulcerul gastric,
- prezinta un risc crescut pentru recidiva ulcerului si aparitia complicatiilor, in special a
60
hemoragiei;
- deseori ulcerul devine refractar la tratament;
- este declarata de OMS ca un factor cancerigen pentru stomac;
- prin hipergastrinemie poate reprezenta un factor de risc pentru tumorile carcinoide;
- exista argumente convingatoare pentru rolul bacteriei in patogeneza limfomului MALT;
- este un factor de risc pentru ulcerul de stres;
- bacteria este implicata in patogeneza unor boli extragastrice( cardiovasculare, respiratori,
neurologice)
- Helicobacter pylori este implicata, la o parte de bolnavi, in patogeneza dispepsiei
functionale.
.
9.3.2. Argumente impotriva eradicarii infectiei cu Helicobacter pylori
- previne refluxul gastroesofagian si in consecinta, boala de reflux(eroziva si noneroziva)
- previne dezvoltarea esofagului BARRETT;
- previne aparitia (din esofagul BARRETT si non BARRETT) adenocarcinomului
esofagian;
Analizand argumentele prezentate, punand in balanta beneficiul si riscul eradicarii, balanta
inclina neechivoc spre o atitudine de eradicare a infectiei.

9.4. Tratamentul chirurgical


Opţiunea chirurgicală pentru tratamentul ulcerului a scăzut foarte mult, odată cu apariţia
tratamentului medicamentos actual. Indicaţiile chirurgicale sunt extrem de selective şi se
adresează, în cazul ulcerului gastric, doar formelor refractare la un tratament corect de
peste două luni, formelor penetrante, hemoragiilor cu risc vital, ce nu pot fi oprite
endoscopic, sau ulcerelor la care biopsia relevă celule maligne.

10. Profilaxie

61
10.1. Profilaxia primară este dificil de realizat, având în vedere prevalenţa mare a bolii
ulceroase, multitudinea factorilor de risc şi, mai ales, faptul ca unii subiecţi, deşi purtători ai
unor factori de risc (purtători ai HP sau utilizatori de AINS), nu dezvoltă niciodată ulcer.
Totuşi, subiectii care provin din familii de ulceroşi pot fi preveniţi asupra riscului de a
dezvolta ulcer pe parcursul vieţii. Acestora li se poate recomanda atenţie la stilul de viaţă şi
alimentar, la utilizarea medicamentelor cu potenţial gastrotoxic.
Preventia consta in:
- evitarea eforturilor fizice excesive si a stresului;
- administrarea meselor la ore regulat
-
consumului de alcool si excesului de cafea;

-evitarea medicatiei ulcerogene:


antiinflamatoare nesteroidiene(aspirina,
fenilbutazona),corticoizi,tuberculostatice.

10.2. Profilaxia secundară a recidivelor ulceroase şi a complicaţiilor poate beneficia


esenţial de identificarea şi tratamentul corect al factorilor etiologici, de eradicara HP,
evitarea AINS, a altor medicamente cu potenţial gastrotoxic, a fumatului şi, în cazuri
selectate, de tratamente de prevenire cu antisecretorii.
Bicarbonatul de sodiu are numai un efect trecator,urmat de o secretie daunatoare a
secretiei acide. Profilaxia secundara consta in:
- evitarea factorilor ce pot favoriza aparitia recidivelor si complicatiilor. Trebuie tratat fondul
psihic predispozant si trebuie evitate:
- starile conflictuale;
- stresul;
- suprasolicitarile nervoase si fizice;
- evitarea pranzurilor neregulate,abundente,asociate cu alcool,condimente si prajeli;
- evitarea fumatului si a abuzului de cafea si a medicamentelor ulcerogene.

10.3. Profilaxia terţiară

62
Medicamentele se prescriu numai de către medic. În cazul ulcerului gastric şi a ulcerului
complicat, este necesară spitalizarea, care are avantajul supravegherii medicale
permanente şi scoaterii din mediul stresant.
Psihoterapia şi evitarea stărilor conflictuale este esenţială pentru reuşita tratamentului.
Pe lângă regimul alimentar, bolnavul trebuie să adopte şi un regim de viaţă raţional.
Îndeletnicirile care cer o încordare nervoasă continuă şi ţin bolnavul în tensiune trebuie
schimbate, cel puţin provizoriu.
Se va evita mâncatul în grabă, la ore neregulate ca şi obiceiul de a mânca numai de două
ori pe zi (de exemplu numai la prânz şi seara).
Administrarea alimentelor se va face la ore fixe, în prânzuri mici şi repetate (circa 5-6
prânzuri pe zi). În primele zile se recomandă: lapte (adevărat aliment-medicament), brânza
de vaci proaspătă, paste făinoase fierte, fierturi de cereale, supe de zarzavat, ouă fierte,
biscuiţi alcalini. După câteva zile se adaugă: pâine rece (care se fărâmiţează uşor) şi în nici
un caz pâine prăjită (care conţine caramel ce excită secreţia gastrică), carne fiartă,
perişoare fierte sau grătar de pasăre sau vită (fără grăsimi), sosuri albe, sosuri cu
smântână.

În perioada de remisiune, se recomandă menţinerea regulilor de igienă alimentară


De asemenea, se va renunţa definitiv la tutun.
Intervenţia chirurgicală este indicată în cazurile în care tratamentul medical nu dă
rezultatele dorite ca şi în cazurile în care apariţia complicaţiilor ulceroase cere o rezolvare
urgentă. Vindecarea bolii este în primul rând o chestiune de cooperare susţinută între
bolnav şi medicul care-l îngrijeşte.

63
Capitolul 3. Rolul asistentului medical în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu
ulcer gastric HP

„Rolul esenţial al asistentului medical


constă în a ajuta persoana să-şi
menţină sau să-şi recâştige
sănătatea
sau să-l asiste în ultimele sale
clipe,prin indeplinirea sarcinilor
pe care le-ar fi indeplinit singur
daca ar fi avut vointa sau
cunostintele necesare”

VIRGINIA HENDERSON

Asistentul medical are ca atributie de bază, asigurarea condiţiilor optime de


spitalizare a bolnavilor, are atribuţii de îngrijire propriu-zise igenico-sanitare, organizatorice,
educative şi gospodăreşti. Pentru a şi le duce la îndeplinire în bune condiţii trebuie să
deţină cunoştinţe teoretice şi practice pentru îngrijirea bolnavului, dobândite prin ani de
studiu, dar mai presus de toate, asistentul medical trebuie să fie devotat, să aibă curaj şi
tărie.
Devotamentul trebuie să se manifeste egal faţă de toţi bolnavii şi adaptat la specificul
fiecărei afecţiuni, dar consider că faţă de bolnavii cu ulcer gastric, asistentul medical va
trebui să manifeste în mod deosebit dăruire, răbdare, disponibilitate, empatie şi capacitatea
64
de a-l înţelege şi susţine în perioade de criză sufletească, socială şi uneori familială.
Din acest motiv, prima atributie a oricărui asistent medical este cunoaşterea
bolnavului în complexitatea sa psihosomatică, boala de care suferă, afecţiunea (ulcerul
gastric), faza în

65
care se găseşte aceasta, modul în care bolnavul suportă suferinţa lui ca şi problemele lui
psihosociale, familiale sau profesionale, care eventual îl frământă şi sub tensiunea lor
însăşi, spitalizarea constituind pentru el o suferinţă majoră.
Întrucât bolile organelor şi aparatelor se repercutează în mod specific asupra psihicului
bolnavului, particularităţile de îngrijire ale bolnavilor în secţiile de specialitate privesc nu
numai natura investigaţiilor şi a tratamentelor curente, ci şi unele particularităţi de
comportare faţă de bolnavi, ceea ce trebuie întotdeauna individualizate.
În urma informaţiilor culese de la bolnav, din sarcinile de îngrijire curente, precum şi
din cele primite de la medic, asistentul medical îşi alcătuieşte un plan complex de îngrijire
pentru fiecare bolnav în parte. Durata pentru care se execută planul este diferită, putând
varia de la câteva ore, până la câteva zile şi chiar mai mult. Conţinutul lui se modifică pe
măsură ce bolnavul trece de la o fază la alta a bolii, perioada de debut, de stare, de
convalescenţă, sau pe măsura sosirii rezultatelor de laborator.

1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact


este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea
unei colaborări sincere între
bolnav şi personalul de îngrijire, în
vederea recâştigării sănătăţii
celui internat. Internarea
bolnavului in spital se poate
face prin serviciul UPU, cu bilet de
trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriul de
specialitate conform programarilor.
În cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de internări,
unde : se identifică bolnavul, se verifică biletul de internare ( sau de trimitere ), se
înregistrează datele personale în registrul de intrări/ieşiri din spital şi se pregăteşte
bolnavul pentru examenul medical.
De la serviciul de internare bolnavul e condus la secţia gastroenterologie unde medicul
hotărâşte salonul în care va fi internat bolnavul, ţinand seama de diagnostic, stadiul şi
gravitatea bolii, iar când este cazul pentru intervenţii chirurgicale va fi trimis la secţia de
chirurgie.
Medicul în prezenţa asistentei medicale efectuează examenul clinic al pacientului,
medicul întocmeşte foaia de observaţie a pacientului, în care se vor înscrie datele
66
personale sau anamnestice ale acestuia, cine a însoţit bolnavul în spital, la ce mijloc de
transport sa recurs ( specializat - ambulanta, nespecializat - maşina particulara ), starea
prezentă, intervenţiile şi tratamantul efectuat în timpul transportului şi la camera de garda.
Asistentului îi revine ca sarcina :
- ajutorul acordat bolnavului la dezbracare şi îmbracare
- ajutorul la efectuarea îngrijirilor igienice
- monitorizează pacientul
- respectiv funcţiile vitale
- recoltează probe pentru analizele de laborator recomandate de medic
- administrează cu promptitudine medicaţia recomandată de medic
La internare pacientul va primi echipamentul spitalului, hainele acestuia vor fi
inventariate, înregistrate şi păstrate într-o încapere destinată acestui scop. Bolnavilor sau
aparținătorilor li se înmânează un bon pe baza căruia se restituie îmbrăcămintea la
externare. Asistentul medical predă foaia de observatie la registratura secţiei şi conduce
bolnavul în salon, unde il va prezenta celorlalţi bolnavi şi il va ajuta să îşi aranjeze
obiectele personale în noptiera.
Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea
cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru
trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei
de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lui
de sub eventualele influenţe nocive ale mediului
înconjurător. La amplasarea bolnavilor cu ulcer trebuie
avut în vedere asigurarea unui mediu corespunzător
psihicului lor. Uneori este bine dacă sunt plasaţi în
saloane comune mai mari, având însă grijă să nu se
alăture bolnavi cu temperamente prea diferite. În cazul bolnavilor irascibili sau cu
simptomatologie acută este de preferat să fie plasaţi în saloane mai mici sau rezerve.
Mobilerul principal al salonului este patul. Amplasarea paturilor se face la distanțe
egale și să fie accesibile din toate direcțiile respectand cubajul de 20 mª/pat in caz de
ventilatie naturala.
Patul este prevăzut cu:
•saltea;
•două perne curate;
•o pătură din lână moale și călduroasă; lenjerie curată;
•mușama, aleză unde este cazul.
Bolnavul trebuie asigurat cu lenjerie curată, iar cel nou
spitalizat trebuie să primească totdeauna lenjerie
curată de corp și de pat. Lângă
fiecare pat trebuie să existe o noptieră cu lampă și un
scaun. Paturile mai sunt prevăzute cu mese adaptabile
la care se alimentează bolnavul în condiții cât mai
confortabile, dacă nu se pot deplasa. Saloanele
trebuie să fie bine încălzite pentru a se putea aerisi,
fără să scadă temperatura aerului. Ferestrele sunt
mari și necesită să fie curate și prevăzute cu perdeluțe.
În salon trebuie să existe o chiuvetă cu oglindă și prosoape de hartie , un dulap construit în
perete pentru deținerea lenjeriei bolnavilor.
Bolnavii cu afecțiuni digestive nu implică mobilier sau anexe diferite la pat. Trebuie să
existe o baie într-o perfectă igienă.
Cel mai important pentru bolnav este primirea și internarea care i se fac de către asistentul
67
medical, primirea făcându-se cu foarte multă căldură și blândețe deoarece bolnavul are
emoții și teamă de spital.
Este foarte importantă legătura dintre asistent și bolnav, asistentul antrenând
discuții care să-l încurajeze și să-i ofere speranța.
2. Participarea asistentului medical la examenul obiectiv
Examenul obiectiv cuprinde cele patru metode clasice de explorare semiologica:
inspecția; palparea; percuția; auscultația.
Manifestările de ordin fizic, pe care la constatăm la examenul obiectiv, reprezintă semnele
clinice prin care se exteriorizează o boala. Semnele clinice puse în evidență prin aceste
metode ale examenului obiectiv vor fi corelate cu datele anamnestice și interpretate în
raport cu mecanismul lor fiziopatologic, în cadrul procesului de sinteza al raționamentului
clinic.
Examenul obiectiv va fi practicat în condiții adecvate, privind spațiul necesar, patul / masa
de examinare, pentru a evita poziții incomode care ar putea împiedica explorarea anumitor
regiuni. Este necesar asigurarea unui climat și confort adecvat în ce privește buna
iluminare și temperatura a camerei.
Rolul asistentului medical este foarte important în aceasta etapa de diagnostic
De asemenea asistentul medical în serviciul de gastroenterologie trebuie să cunoască
semnele și simptomele afecțiunilor dar și reacțiile pacientului în timpul examinării,
încercând să-l liniștească, să-l încurajeze, știut fiind că acesta sub influentă simptomelor
bolii este foarte anxios.
Starea de nutriție este bună la majoritatea bolnavilor. Pierderea ponderală se instalează la
cei care prezintă grețuri și vărsături sau în cazurile unor complicații, ca hemoragii digestive
repetate și stenoza pilorica.
1. Inspecţia se execută în decubit dorsal, confortabil, cu capul şi trunchiul, cu
membrele inferioare în uşoară flexie, sprijinite cu toată talpa pe pat.
Asistentul medical are grijă ca pacientul să fie aşezat în poziţie corespunzătoare, îl
ajută să se dezbrace şi asigură abdomenul pentru inspecţie. Asistentul comunică cu
pacientul, îl încurajează şi îl ajută ori de câte ori este nevoie.
Inspecţia se realizează şi în ortostatism. Inspecţia urmăreşte: forma, volumul, poziţia
şi aspectul pielii abdomenului, cicatrice ombilicală, mişcările peristaltice, participarea
abdomenului la mişcările respiratorii. Inspecţia este făcută de medic împreună cu
asistenta medicală.
Faciesul pacientului este caracteristic bolii ulceroase, prezintă accentuarea şanţurilor
nazo-labiale, cianoza regiunii molare, facies cu gracilitate.
La inspecţie se poate observa un pacient cu un abdomen imobil, care evită orice
mişcare, respiraţia lui fiind superficială de tip taractic, superior, nu poate tuşi în ulcerul
perforat „abdomen în pirogă”, semn de abdomen acut cicatricial.
Inspecţia abdomenului poate evidenţia deformări datorită existenţei unor formaţiuni
tumorale, a unor organe mărite de volum, dar după modul în care pacientul indică sediul
durerii şi inspectând cu pumnul o uşoară presiune apăsând epigastrul se declanşează o
criză ulceroasă ceea ce indică boala ulceroasă.
68
2. Palparea reprezintă timpul principal al examenului clinic şi se efectuează în
decubit dorsal, lateral şi ortostatism.
Asistentul medical trebuie să
poziţioneze pacientul corect pentru ca el
să-şi relaxeze complet peretele abdominal;
ea comunică cu el, îl încurajeaza cu
blandete, rabdare iar pacientul trebuie sa
dea dovada de intelegere, cooperare si sa
evite miscarile bruste. Se realizează o
palpare bimanuală cu mâinile apropiate sau
alăturate menţinute paralel, mai rar palpând cu vârful degetelor; această palpare
bimanuală superficială explorează o suprafaţă mai mare, iar profund se poate efectua cu
mâinile suprapuse.
Palparea monomanuală care face o explorare mai amănunţită, palparea făcându-se
sistematic şi începând dintr-o zonă nedureroasă cu o palpare superficială şi apoi profundă.
Palparea se execută cu mâinile curate, spălate înainte şi după.
Asistentul medical are grijă ca pacientul să stea confortabil, şi creează o bună
vizibilitate şi iluminare a regiunilor care sunt examinate.
Palparea abdominală poate constata: mărirea de volum a unor organe sau prezenţa
unor formaţiuni tumorale în care se stabilesc repere semiologice: poziţia anatomică, forma,
conturul, consistenţa, sensibilitatea şi mobilitatea organelor, precum şi apariţia durerii
provocate, în formele hiperalgice apare hiperestezie cutanată la nivelul regiunii epigastrice.
La palparea abdomenului, în ulcerul perforat se produce contractură abdominală care
nu mai permite palparea profundă, această contractură generalizată prezintă „abdomen de
lemn”; contractura apare în primele ore după perforaţie în etajul superior al abdomenului,
ulterior pe măsura avansării perforaţiei apare peritonita.
Se poate decela sediul durerii maxime prin palparea blândă şi sistematică, sediul
durerii corespunzând sediului perforaţiei.
În cazul stenozei pilorice se poate palpa la nivelul epigastrului un stomac contractat,
care în stadii avansate, musculatura peretelui gastric devine atonă.
Prin palpare se apreciază şi gradul de sensibilitate a unor puncte dureroase
abdominale:
 punctul gastric este situat la unirea treimii superioare cu treimea medie a
liniei xifo-ombilicale, este dureros în suferinţele ulceroase;
69
 punctul solar este situat la unirea treimii medii cu treimea inferioară a liniei
xifo-ombilicale, este dureros în boala ulceroasă, gastrită.
3. Percuţia se realizează prin intermediul a două degete, unul joacă rolul de nicovală,
altul de ciocan, punând în vibraţie organele pacientului.
În mod normal, cea mai mare parte a
abdomenului este ocupată de organe cu
conţinut aeric (stomac, intestin, colon),
sunetul de percuţie obţinut este
timpanismul a cărui tonalitate depinde de
dimensiunile, regularitatea şi conţinutul
organului percutat.
Modificări patologice sunt:
 hipersonoritate care apare în
aerogastrite, dilataţia acută a
stomacului, meteorism;
 matitatea sau submatitatea apar când intestinele sunt pline de materii fecale în constipaţie,
formaţiuni abdominale voluminoase lipsite de conţinut aerian care vin în contact cu
peretele abdominal.
Percuţia abdomenului în ulcerul perforat este dureroasă pentru pacient, poate pune în
evidenţă prezenţa revărsatului peritoneal cu matitate pe flancuri eventual deplasabilă.
4. Auscultaţia poate aduce date valoroase în sprijinul diagnosticului.
Ea se realizează cu ajutorul stetoscopului şi se ascultă organele toracico-abdominale.
În mod normal se aud zgomote hidroaerice neregulate, de intensitate şi tonalitate difuză,
date de activitatea peristaltică a intestinului. Prin auscultaţie se poate constata o absenţă
completă a zgomotelor intestinale, (în peritonita avansată), sau o accentuare a zgomotelor
intestinale care coincid cu intensificarea durerii.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului, este una dintre sarcinile importante
ale asistentei medicale. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice
degravează pe pacient de eforturi fizice; asistentul previne o serie de suferinţe inutile
pacientului, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă
medicului explorarea tuturor regiunilor organismului servindu-l cu instrumentarul necesar,
toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la
traumatismul examinărilor.

70
Sarcinile asistentului medical în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical
sunt: pregătirea psihică a pacientului, adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului
necesar, dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului, aducerea pacientului în poziţiile necesare,
deservirea medicului cu mănuşi şi instrumente, ferirea pacientului de traumatisme şi
răceală, aşezarea pacientului în pat după examinare.
3. Asigurarea igenei corporale şi generale
Asistentul medical are un rol deosebit în realizarea şi asigurarea igienei bolnavului, un
element primordial referindu-se la:
- aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere ca pacientul să fie intors cu
spatele către fereastra deschisa, sau va fi bine acoperit cu patura pe spate şi cap); se va
evita aşezarea în zone expuse curenţilor de aer.
- menţinerea curaţeniei riguroase a saloanelor şi dezinfecţia periodică, aplicând măsuri de
asepsie şi antisepsie.
- curatenia asternuturilor si a lenjeriei de corp
- schimbarea ei de cate ori este nevoie, sau protejarea patului cu musama şi aleza. Se
urmareste ca lenjeria să nu fie stransă şi mototolită - favorizeaza escarele de decubit.
Toaleta bolnavului se va face la pat sub forma de bai parţiale sau complete.
Asistenta medicala va lua masuri de precauţie în timpul băii, pentru ca bolnavii să nu fie
expuşi curentilor de aer.
Curătarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, descoperindu-se treptat
numai zonele care se spala.
Scopul efectuarii toaletei este îndepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos,
descuamat şi impregnat cu secretiile glandelor sebacee sau sudoripare, a microbilor sau a
altor substante străine care adera la piele, având ca efect activarea circulatţei
cutanate,crearea unei stări de confort pentru bolnav. Pentru efectuarea toaletei, asistenta
medicala trebuie să aibă în vedere urmatoarele:
- să convinga pacientul cu mult tact şi delicateţe
- să menajeze pacientul, protejandu-l cu un paravan faţa de ceilalţi bolnavi
- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de raceală
- să pregatească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile să fie cât mai
operative
- să acţioneze rapid, sigur dar cu blandeţe pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe si de
efort sau oboseală.

71
Indiferent de regiunea careia i se face toaleta, patul este protejat cu muşama şi aleză.
Dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii generale în sala de duş.

4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi


patologice
Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează
simptomatologia bolilor cu elemente obiective, exprimând modificarile apărute în
morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste elemente confirmă / infirmă
diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea
sau semnalează apariţia unor complicaţii.
Recoltarea sângelui se face prin:
- înţepare
– la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii faţa plantară a halucelui sau
călcăiului
- puncţie venoasă
4.1. Recoltarea sângelui capilar
Recoltarea se efectuează pentru examenele hematologice: hemoleucogramă,
dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sângerare şi coagulare, examenul de
determinare a glicemiei,grup sanguin.
Materiale necesare : manuşi de cauciuc sterile, tava medicală curată, soluţii
dezinfectante ( alcool 70º ), ace sterile, tampoane de vată ,pipeta,lame uscate,curate,
degresate și pipete.
Tehnica : Bolnavul va fi aşezat în poziţie sezândă cu mâna sprijinită. Se
aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool . Se evita
congestionarea prin frecare puternică şi prelungită. Se așteaptă evaporarea completa a
alcoolului. Cu un ac steril se înțeapă cu o mișcare brusca pielea pulpei degetului, în partea
laterala a extremității, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril uscat se
șterge prima picătură. Se lasă să se formeze o picătura de sânge din care se recoltează cu
pipeta sau lama. Se ștergi cu un tampon cu alcool .

72
4.2. Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă
Puncţia venoasă se realizează de obicei în fosa antecubitală. Se poate recolta din
venele de pe antebraţul dorsal, mâna dorsală,venele femurale,vnele maleolare interne sau
orice altă locaţie accesibilă în funcţie de situaţie. Cele mai comune locuri de puncţie
venoasă sunt cele de pe antebraţ (vena mediană,
basilică şi cefalică) urmate de cele de pe mână
( plexul venos metacarpian, venele dorsale).
Materiale necesare: garou , mănuşi , seringă sau
eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de
analiza cerută , holder cu acul ataşat sau ac pentru
holder şi holder , paduri cu alcool , etichete , formular de cerere analize pentru laborator ,
recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator , bandaj adeziv pentru
locul puncţiei.
Tehnica:
- se spală mâinile bine şi se pun mănuşi
- confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize la un
alt pacient)
- se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
- recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna sprijinită pe
suportul special al scaunului sau de o masă
- evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă
- se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare
- se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă venele nu s-au
dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori.
(pacientul trebuie sa ţină pumnul strâns în timp ce se puncţionează vena şi să-l deschidă
după ce se introduce acul în venă).
- se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până acesta rămâne
curat. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni contaminarea
zonei puncţionate cu flora existentă pe pielea din jur.
- după dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înainte de puncţionare

73
- se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncţie şi se
întinde de piele
- se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade.
- holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita iesirea lui din venă
- se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a preveni
staza şi hemoconcentraţia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate
- se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute
- se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental
acul din venă sau a se perfora vena
- după umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru amestecarea aditivilor cu
sângele
- se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului
- se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi se scoate cu
blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din holder şi apoi se scoate
acul
- se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte sângerarea dacă
aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea sângelui în ţesutul din jur
şi formarea hematomului.
- după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv
- se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliză.
- se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în care
s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se aplică
comprese calde.
- se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.

4.3. Vărsăturile reprezintă evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. Voma este un act
reflex cu centrul în bulbul rahidian, respectând în mod obişnuit o modalitate de apărare
faţă de un conţinut stomacal dăunător organismului.
Captarea vărsăturiilor se face în scopul obţinerii de informaţii pentru stabilirea
diagnosticului, precum şi în scop ajutător în stabilirea bilanţului lichidelor ingerate şi
eliminate zilnic din organism.

74
Materiale necesare: muşama, aleză, tăviţă renală curată şi uscată, prosop, apă şi sapun
pentru spălat
Pregătirea bolnavului pentru captarea vărsăturilor:
- în timpul puseelor de vărsătură bolnavul va fi aşezat în poziţie şezîndă, iar dacă starea lui
nu permite, va rămîne culcat cu capul întors într-o parte şi puţin ridicat cu ajutorul unei
perne sau al unui prosop
- se va proteja lenjeria patului cu aleză şi muşama
- dacă bolnavul are proteză dentară, se va îndepărta
- se va oferi bolnavului tăviţa renală sau va fi ţinută atunci când acesta nu şi-o poate ţine.
Cu mîna dreaptă asistentul va sprijini fruntea bolnavului.
Îngrijirea bolnavului dupa vărsăturii:
-după puseul de vărsătură, se va îndepărta tăviţa renală
- se va oferi bolnavului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura
-varsatura se păstrează pentru vizita medicală

Reorganizarea locului de muncă:


Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare chimica sau
fizica.
Caracterul varsăturii şi frecvenţa se noteaza în foaia de temperatura.

5. Participarea asistentului medical la explorarile paraclinice


Explorările paraclinice confirmă diagnosticul de ulcer gastric prin:
- examen radiologic;
- examen endoscopic;
5.1. Examen radiologic - este fundamental pentru diagnostic.
Examenul radiologic este cea mai veche şi mai frecvent utilizată explorare imagistică.
Rolul asistentului medical in efectuarea radiografiilor, este acela de a anunţa pacientul
asupra importanţei examinarii şi de a-l informa că este o probă nedureroasă şi a cărei
reuşita rezultă din buna colaborare a pacientului cu medicul radiolog. Este avertizat asupra
necesitaţii mentinerii unor pozitii speciale ale membrelor inferioare şi corpului, pe timp
limitat, fără a executa mişcari în acest timp. Asistentul medical intervine în situaţii speciale,
prin imobilizarea pacientului în poziţia ceruta de medic, când capacitatea de întelegere a
acestuia este afectată. Asistentul medical are deci rol în pregatirea psihică şi
75
fizică a pacientului. Asistentul medical din secţie,
asigura transportul şi ajută pacientul la serviciul de
radiologie, în raport cu posibilitatile acestuia de
deplasare şi mobilizare. Dacă acest lucru nu este
posibil, pregateşte materialul necesar şi radiografia
se va executa la patul bolnavului, cu aparatele
portabile, asigurând condiţii optime şi protejând
ceilalţi bolnavi prin folosirea paravanelor.
Transportul se face cu căruciorul / brancarda, în
functie de gravitatea afecţiunii sale, trecerea din acestea pe masa de examinare facându-
se cu atenţie şi blândete pentru a nu creea alte suferinţe bolnavului.
În timpul examinarii asistentul medical va purta echipament de protecţie. Filmele vor fi
pastrate în condiţii care să le protejeze de zgarieturi sau deteriorari şi ataşate la FO a
bolnavului.
Cu toate că examenul cu bariu este mai ieftin decat endoscopia şi mai putin agresiv,
el prezintă unele dezavantaje importante, ca instrument de diagnostic. În primul rând,
examenul cu bariu nu furnizeaza date
atat de exacte ca endoscopia. Nu este
eficace mai ales în evidentierea unor
ulceratii foarte mici, nici pentru precizarea
dimensiunii si a profunzimii unui ulcer.
Durata iradierii depinde de tipul de ulcer
suspectat de radiolog, totusi intreaga
procedura nu va depăşi 10-15 minute.
Deoarece sulfatul de bariu poate produce constipaţie, se recomanda de catre medic
administrarea de laxative, sau se recomandă consumarea de alimente bogate în ţesut
fibros pentru a evita constipaţia şi ingerarea unor cantitaţi mai mari de lichide.

5.2. Endoscopia digestiva superioara


Endoscopia este o investigaţie prin care se poate recolta mostre (biopsie) de ţesut
gastric . Biopsia gastrica va fi ulterior testată în laborator pentru depistarea infecţiei cu
Helicobacter pylori.

76
Pentru examenul endoscopic, la recomandarea
medicului, asistentul medical va administra
anestezicul, va poziţiona pacientul pe masa de
examinare, va pregati materialele şi instrumentele
sterile, va efectua clisma evacuatorie în seara
precedentă examenului.
Endoscopia utilizată astăzi şi la noi mai
frecvent este practic explorarea
indispensabilă în ulcerul gastric, din
urmatoarele raţiuni:
- îngaduie examinarea directă
(vizualizarea) leziunii, oferind preţioase
informaţii asupra morfologiei leziunii, a
peretelui şi a pliurilor gastrice din
vecinătate;
- permite prelevarea biopsiilor multiple dirijate din marginile şi fundul ulceraţiei;
- face posibila explorarea în intregime a stomacului chiar şi a pilorului cu bulbul duodenal,
relevand astfel o serie de leziuni asociate sau concomitente.
Explorarea bolnavilor ulceroşi a castigat foarte mult in ultimele decenii prin introducerea
procedeelor endoscopice. Gradul de fiabilitate ridicat (95%) cu posibilitatea vizualizării
leziunilor superficiale, obtinerea unui diagnostic rapid in conditii de urgenta ca şi posibila
asociere a unui gest terapeutic, fac ca examenul endoscopic sa fie considerat de multi
clinicieni ca primordial în explorarea bolnavilor cu o suferinţă gastro-duodenală.
6. Poziţia bolnavului în pat, urmarirea faciesului şi a funcţiilor vegetative
Asistentul medical trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii, să-i urmărească,
să observe atitudinea acestora în pat, poziţiile pe care le adoptă, expresia feţei, mişcările
active pe care le execută. Asistentul medical poate observa cum poziţia pacientului cu
ulcer gastric în pat este schimbată.
Ca o reacţie de apărare a organismului, pacientul cauta să-şi menajeze durerea -în
crizele dureroase de ulcer pacientul stă în decubit ventral sau în decubit lateral stâng;
poziţie ghemuită, pacientul exercitând şi o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase
în ulcerul gastric penetrant.
Expresia feţei pacientului poate trăda gradul de inteligenţă al pacientului, precum şi
anumite stări psihice ca durere, spaimă, agitaţie, depresie, indiferenţă, oboseală.
77
În ulcerul gastric bolnavul are trăsături ascuţite , ochii înfundaţi in orbite, facies suferind,
şanturile nazolabiale şi frontale foarte accentuate. Expresia faciesului poate să se schimbe
relativ repede în raport cu modificările stării pacientului, din acest motiv este foarte
importantă supravegherea fizionomiei pacientului.
De asemenea, asistenta medicală trebuie să urmareasca diureza, scaunul , vărsăturile
precum şi greutatea corporală.
Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimină din
organism substanţe toxice provenite din metabolism. Diureza se evaluează cantitativ si
calitativ, notand eventualele modificari de culoare si transparenta, volumul normal fiind de
~ 1500 ml/zi.
Prin scaun se elimina substanţele rămase pe tubul digestiv dupa ingestia alimentelor.
Omul sănatos are zilnic un scaun.
In caz de complicaţii ale ulcerului gastric, melena este o exteriorizare a hemoragiei prin
scaun, care ia aspect lucios, moale, pastos şi negru, ca “pacura” şi are un miros
caracteristic.
Varsaturile sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, în functie de localizarea
ulcerului, fiind determinate de mese copioase, de abateri de la dieta, alcool. Ele conţin
alimente, sunt abundente, au miros acid sau conţin numai suc gastric. În functie de starea
pacientului, asistenta medicală îl aşeaza în poziţie semişezând, şezând sau în decubit
dorsal, cu capul într-o parte, aproape de marginea patului. Il linisteste din punct de vedere
psihic, îl ajută în timpul vărsăturii şi pastreaza produsul eliminat, îi ofera un pahar de apa
să-şi clateasca gura dupa vărsătură.
Urmarirea greutăţii corporale este importantă pentru aprecierea stării de nutriţie a
pacientului, pentru stabilirea necesităţii dozei terapeutice de medicamente, pentru
stabilirea necesităţii calorice a organismului cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii.
Cântărirea se face totdeauna dimineaţa pe nemâncate după ce pacientul a avut scaun şi
a urinat având aceeaşi haină de spital şi dacă este posibil cu acelaşi cântar.
Pacienţii se cântăresc la internare, apoi de două ori pe săptămână, precum şi în ziua
externării.
În ulcerul gastric , pacientul prezintă scădere în greutate datorită pierderilor mari de lichide
prin vărsături, transpiraţii, indicând un grad de deshidratare a pacientului. Cântărirea este
obligatorie în timpul tratamentului, trebuie numărată ingestia de lichide şi diureza.
Greutatea corporală a pacientului va fi notată de către asistenta medicală, zilnic, în foaia
de observaţie.
78
7. Urmărirea funcţiilor vitale
Urmărirea funcţiilor vitale ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli, căci
modificarea lor reflectă în mare masură starea generală a bolnavului.Funcţiile vitale se
consemnează în foaia de temperatură. Foaia de temperatură, parte integrantă din foaia de
observaţie, este un document medical, ştiinţific şi medico-judiciar. Foaia de temperatură
trebuie condusă exact, clar şi ordonat, ţinută la curent pe ore, pentru a reflecta într-adevar
starea bolnavului.
7.1. Observarea şi notarea respiraţiei
Scopul:
- evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii,al apariţiei unor
complicaţii şi al prognosticului.
Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare verde,foaie de temperatură/carnetel
individual.
Intervenţiile asistentei: aşezarea pacientului în decubit dorsal,fără a explica tehnica ce
urmează a fi efectuată.
•Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui.
• Numărarea inspiraţiilor timp de un minut.
• Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia de temperatură(fiecare linie
orizontală a foii reprezintă o respiraţie).
• Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbii.
•Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
7.2. Măsurarea şi notarea pulsului
Scop:evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Locurile de măsurat:măsurarea se face la artera radială
sau aceeaşi succesiune de timp la alte
artere:temporala,carotida,
cubitala,humerala,radiala,femurala,poplitee,tibiala
posterioară,pedioasa.
Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare
roşie,foaie de temperatura/carnetel individual.
Intervenţiile asistentei:
- pregătirea psihică a bolnavului
79
- asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min.
- spălarea pe mâini
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
- numărarea pulsaţiilor timp de un minut
- consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură,ţinând cont că
fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii
- unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie,pentru obţinerea curbei
În ulcerul gastric complicat cu hemoragie, pulsul este tahicardic şi este proporţional cu
importanţa hemoragiei, pulsul poate avea valori sub 100, peste 100, peste 120⁄ pe minut.
Un semn interesant este diferenţa între frecvenţa pulsului în decubit şi în poziţie şezândă
(o accelerare mare în poziţia şezândă indică o hemoragie serioasă). Pulsul tahicardic mai
poate să apară în perioadele dureroase.
7.3. Măsurarea şi notarea temperaturii
Scop:evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locul de măsurat:
- cavităţi semiînchise: axila,plica inghinală,cavitatea
bucală;
- cavităţi închise: rect,vagin.
Materiale necesare:termometru maximal,casoleta cu
tampoane de vată şi comprese sterile,recipient cu soluţie
dezinfectantă(cloramină 1-5 %),tăviţa renală,flacon cu
alcool medicinal,ceas,foaie de observaţie,pix de culoare albastra, carnetel individual.
Intervenţiile asistentului medical
- Pregătirea materialelor lângă bolnav.
- Pregătirea psihică a bolnavului.
- Spălarea pe mâini.
- Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu o compresă
prin tamponare, se scutură.
- Se verifică dacă este în rezervor mercurul.
Pentru măsurarea în axilă:
- Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă.
- Se ridică braţul bolnavului.
80
- Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.
- Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,paralel cu toracele.
- Se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui.
- La pacienţii slăbiţi,agitaţi,precum şi la copii,braţul va fi menţinut în această poziţie de
către asistentă.
-Termometrul se menţine timp de 10 min.
- După terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă.
- Se spală termometrul,se scutură.
- Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă.
- Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură.
- Notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei,socotind pentru
fiecare linie orizontală,două diviziuni de grad.
- Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei termice.
- În alte documente medicale se notează cifric.

7.4. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale(TA)

SCOP-evaluarea funcţiei cardio-vasculare(forţa de


contracţie a inimii determinată de elasticitatea şi
calibrul vaselor).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu
manometru
- stetoscop biauricular
- tampon de vată
- tavita renala
- alcool
- creion roşu sau pix cu mină roşie
- foaia de temperatura/carnetel individual
Intervenţiile asistentului medical:
- pregătirea psihică a bolnavului;
81
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit şi în extensie;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu tampoane cu
alcool(inclusiv membrana stetoscopului)
- se pompează aer în manşeta pneumatică,cu ajutorul pompei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei,până când se
percepe primul zgomot arterial(care reprezintă valoarea tensiunii maxime);
- se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;
- se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;
- se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele
dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare
roşie,socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
În ulcerul gastric pacientul prezintă hipotensiune arterială datorată deshidratării prin
vărsături, transpiraţii; în ulcerul complicat cu hemoragie tensiunea arterială după o creştere
iniţială, scade, dacă hemoragia continuă o maximă sub 10 mm Hg indică o hemoragie care
continuă şi este importantă.
8. Alimentaţia bolnavului cu ulcer gastric HP pozitiv
Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea bolnavului,
asigurându-se o poziţie cât mai comoda (se asează un prosop pe marginea patului),
pacientul fiind aşezat sprijinit (daca este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne,
pe piept i se aşează vasul cu mancarea, iar asistentul medical stă alături, îl
supraveghează sau îl ajută.
Dacă alimentaţia se face pasiv, asistentul medical trebuie să manifeste calm şi răbdare, să
nu încarce lingura prea mult, să nu il zorească pe pacient şi de asemenea să verifice
temperatura alimentelor. Se va avea grija ca firimiturile să nu se împraştie sub pacient.
Se va supraveghea şi efectua aranjarea patului şi întinderea lenjeriei - deoarece
favorizează formarea escarelor.
Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistentul medical va avea în vedere
orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic şi pe cât posibil va ţine cont de
preferinţele pacientului, în limita restricţiilor impuse de medic. Pacientul trebuie educat de
82
către asistentul medical în privinţa unei alimentaţii sănătoase, cu rol deosebit de important
în cazul ulcerului gastric.
In cazul pacienţilor cu ulcer gastric asigurarea regimului igieno-dietetic are un rol
primordial. Asistentul medical asigura dieta de protecţie gastrica individualizată în funcţie
de fazele evolutive ale bolii, alimentaţia fiind repartizata în 5 mese pe zi, precum şi
repausul fizic şi psihic al pacientului, mai ales postprandial în perioada dureroasă. Înaintea
fiecarei mese întreaba pacientul dacă a prezentat dureri epigastrice şi se asigură ca
acestea au disparut dupa consumul de alimente. Va cântari bolnavul o data pe saptamană,
pentru a observa din timp scăderile în greutate.
Atunci când pacietul prezintă inapetenţă datorată simptomelor de greaţa şi vărsături
şi alimentaţia şi hidratarea este afectata prin deficit, asistenta medicală alimentează
pacientul parenteral la indicatia medicului pentru ca acesta sa fie echilibrat hidroelectrolitic
şi nutriţional, instituind perfuzii cu glucoză 5%,10%; hidrolizate de proteine şi amestecuri
de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi după indicaţia medicului.

9. Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului


Tratamentul bolnavilor ulceroşi este dietetic şi medicamentos.
9.1.Tratamentul dietetic
Regimurile dietetice sunt foarte variate, alcătuirea şi prescrierea lor se face de către medic
iar asistentul medical trebuie să cunoască bazele alimentaţiei dietetice, să se orienteze
printre multiplele regimuri de alimentaţie şi să ştie să aplice în mod just cunoştinţele sale,
distribuind corect alimentele bolnavilor pe care îi îngrijeşte.
La bolnavul ulceros, în perioadele dureroase, regimul alimentar este mai sever, alimentele
fiind repartizate în 5-7 mese în 24 de ore, la nevoie servindu-se şi noaptea.
Alimentele de bază în ulcerul gastric este laptele repartizat la intervale de 3-4 ore. Regimul
lactat se aplică în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a ulcerului, precum şi în complicaţii
în primele zile după hemoragii digestive superioare. Tot în perioada dureroasă se mai pot
da: ouă fierte moi, smântână, frişcă, puţin unt proaspăt, brânză de vaci, caş dulce, fulgi de
ovăz.
Pe măsură ce suferinţele se ameliorează, se adaugă biscuiţi, pişcoturi, supe, creme de
cartofi, piureuri moi, făinoase fierte în apă sau lapte. Ulterior se adaugă pâine albă sau
uscată prăjită, carne slabă de viţel (nu se dau supe de carne), carne de pasăre fiartă,
peşte alb (şalău, ştiucă, păstrăv), preparat rasol, perişoare în aburi, papanaşi fierţi,

83
zarzavaturi fierte (morcovi, spanac, dovlecei), mere şi pere coapte, mere rase, creme de
lapte şi ou, creme cu frişcă.
În perioadele de linişte trebuie să se ţină seama de protecţia mucoasei gastrice şi se
exclud din regim: extractele de carne (supe de carne), slănina, mezelurile, borşul,
grăsimile prăjite, sosurile, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul, leguminoasele
uscate, ciupercile, alimentele cu celuloză crescută ca gulii, ridichii, brânzeturi fermentate,
sărăturile, murăturile, ceaiul chinezesc, cafeaua, ciocolata, dulciurile concentrate (sirop,
miere, marmelada), băuturile alcoolice, sifonul, limonada, îngheţata, fumatul.
Se pot folosi condimente neiritante (cimbru, tarhon, chimen, vanilie).
Cantităţile de alimente prescrise şi consumate de pacient cât şi cantităţile neconsumate,
sunt consemnate în foaia de observaţie de asistenta medicală.
Toleranţa individuală, atât cantitativă cât şi calitativă, este un alt factor care trebuie
totdeauna luat în considerare, pentru că în ulcerul gastric este necesar să se tatoneze
capacitatea de toleranţă a stomacului, pentru ca regimul dietetic, pe de o parte să nu fie
eliminat prin vărsături, iar pe de altă parte, să nu se exagereze excitabilitatea mucoasei
digestive.
Gustul şi dorinţa pacientului trebuie de asemenea luate în consideraţie în cadrul limitelor
permise de regimul prescris. Factorul psihologic concretizat prin respectarea alimentelor
preferate de pacient, nu poate fi un jalon călăuzitor în întocmirea regimului dietetic,
deoarece pacientul preferă tocmai alimentele interzise.
Regimurile pot fi combinate sau variate în cadrul unor limite foarte largi. În unele cazuri
este necesar ca asistenta medicală să impună pentru bucătărie şi modul de pregătire a
unor alimente, dacă starea bolii sau preferinţa pacientului necesită. Alimentele pot fi
preparate cu condimente prescrise sau făcute mai gustoase cu zahăr, oţet sau alte
substanţe.
Este foarte important ca pacientul să nu consume alte alimente decât cele prescrise.
Asistenta medicală trebuie să explice şi să imprime pacientului necesitatea menţinerii
prescripţiilor medicale relative la alimentaţia terapeutică, pentru ca aceasta să nu permită
servirea unor alimente interzise. De asemenea, asistentul va controla toate alimentele pe
care vizitatorii doresc să le aducă pacientului.
Îngrijirea şi tratarea pacientului la domiciliu, în mediul familial, ridică o serie de probleme în
faţa personalului de specialitate, care trebuie rezolvate în colaborare cu familia pacientului.
Aparţinătorii nu posedă de cele mai multe ori cunoştinţele necesare legate de regimul

84
dietetic sau tratamentul medicamentos, întrucât asistenta medicală va instrui familia şi va
face vizite la domiciliu.
9.2. Tratamentul medicamentos folosit în ulcerul gastric urmăreşte să protejeze mucoasa
gastrică, să stimuleze secreţia de mucus protector, să tamponeze pepsina, excitarea unei
acţiuni antiacide, antisecretoare şi antispastice, să atenueze motilitatea antropilorică.
Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea
medicamentelor. Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a
ameliora sau a vindeca bolile.
Acţiunea medicamentelor asupra organismului pacientului depinde în primul rând de
structura lor chimică, dar o importanţă o au şi doza
administrată, precum şi calea de administrare.
Astfel, aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca
aliment, medicament sau toxic, după cantităţile în care
a fost introdusă în organism.
Medicamentele sunt prescrise de către medic, iar
asistentul care administrează medicamentele,
trebuie să aibă o serie de cunoştinţe asupra lor, pentru a nu transforma
efectul lor într-o otravă cu acţiune iremediabilă.
Asistentul medical, fiind în contact permanent cu pacientul, trebuie să ştie cum să-l
lămurească şi să-l liniştească, la nevoie, în legătură cu efectul principal sau secundar al
substanţelor administrate. Ea trebuie să aibă cunoştinţe exacte asupra modului cum se
administrează medicamentele.
Administrarea medicamentelor trebuie făcută punctual,
asistenta respectând orarul de
alimentaţie, căci altfel se poate ajunge la efecte nedorite.
Fenomenele secundare ca: arsurile stomacale, eructaţii,
uscăciunea mucoaselor, tulburări
vizuale, trebuie semnalate medicului.
Un asistent medical trebuie să cunoască:
- medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice, pentru a preveni
schimburile de medicamente;
- dozele terapeutice şi maximale, precum şi limita inferioară a dozelor toxice;
- indicaţia medicamentelor utilizate;
- calea de administrare obişnuită a medicamentelor;
85
- modul de administrare ;
- incompatibilităţile medicamentoase precum şi modul de păstrare a medicamentelor.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta trebuie să cunoască: efectul care
se aşteaptă, timpul necesar, efectele secundare dintre care unele pot fi pozitive, altele
negative sau chiar dăunătoare, fenomenele de hipersensibilitate legate de acţiunea
medicamentelor.
Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentului medical o foarte mare
responsabilitate. Greşelile provenite din nerespecterea dozelor, a căilor de administrare,
administrarea unor medicamente pot da naştere la accidente grave, chiar fatale. Din acest
motiv asistenta medicală trebuie să respecte medicamentul prescris, să identifice
medicamentele administrate, să verifice calitatea medicamentelor, să respecte dozajul
prescris, să respecte orarul de administrare, să respecte somnul pacientului, să
administreze imediat medicamentul, să prevină infecţiile intraspitaliceşti, să raporteze
imediat greşelile de administrare. Administrarea medicamentelor o face asistentul medical,
bolnavii trebuie să ia medicamentele în prezenţa asistentului. În acest fel se evită
refuzarea medicamentelor din partea pacienţilor. De multe ori, este nevoie de multă
răbdare şi perseverenţă, insistenţă şi educaţie sanitară din partea asistentului, pentru a
lămuri pacienţii asupra necesităţii luării medicamentelor.
10. Educaţia pentru sănatate şi profilaxia bolii
Greutăţile pe care le întâmpină oamenii de ştiinţă în descoperirea tuturor cauzelor
de îmbolnăvire, precum şi elaborarea de noi substanţe care să distrugă aceste cauze au
dus la dezvoltarea unor mijloace de prevenire a bolilor. Ne putem feri de boala ulceroasa
numai dacă sunt cunoscute cauzele care o pot determina .
Acestea se impart in: cauze determinante, favorizante si predispozante.
Cauzele determinante constau in:
- traumatism psihic grav şi de lunga durată
- emoţii puternice, viaţa agitată
- suprasolicitări fizice şi psihice
Cauzele favorizante sunt reprezentate de:
- alimentaţie neigienică, nesatisfăcătoare calitativ şi cantitativ
- medicaţie iritantă
- focare de infecţii în organism
- ingestia de substanţe caustice
- boli ale sistemului nervos şi ale arterelor
86
O viaţa ordonata, lipsita de încordare nervoasă, de suprasolicitare fizica şi psihica
reprezintă importante măsuri pentru înlaturarea cauzelor menţionate. Fiecare persoană de-
a lungul existenţei sale şi-a stabilit un anumit program de masă, stomacul fiind solicitat in
acest fel să-şi îndeplinească funcţiile sale de digerare a alimentelor la anumite ore.
Regimul alimentar - deşi exista prea puţine dovezi că
mancarea poate provoca apariţia unui ulcer, nu încape
îndoială că o dată ce acesta a apărut, anumite mâncăruri pot
ameliora sau agrava evoluţia acestuia. Numeroşi oameni
care suferă de ulcer bănuiesc sau se plâng că măncarurile
condimentate sau fierbinţi le accentuează simptomele De
fapt, nu exista dovezi clinice că asemenea măncaruri ar
influenţa evoluţia ulcerului, dar dacă o persoană cu ulcer are
dureri şi o stare de disconfort abdominal dupa ce le
consumă, este preferabil sa renunţe la ele.
Se consideră că laptele şi produsele lactate pot captuşi stomacul, înlaturand durerea
ulceroasa. Totodată, se consideră că laptele poate neutraliza aciditatea gastrica şi că un
pahar cu lapte uşureaza orice durere, mai ales pe aceea care apare noaptea.
Alcoolul - ingestia de alcool poate intensifica durerile ulceroase. Alcoolul lezează
ulcerul deschis, care este o rană, provocând astfel durerea specifică.
Fumatul este de asemenea foarte periculos, acesta încetinind procesul de închidere
a ulcerului. Aceasta se constata chiar la pacientii care iau medicamente antiulceroase
eficiente, de exemplu, H2-antagonisti. Fumatul creste şi riscul recidivarii ulcerului. Studii
recente au demonstrat ca fumatorii sunt mai receptivi la infectia cu Helicobacter pylori,
despre care se ştie că este responsabil de apariţia ulcerului gastric
Un alt factor în determinarea ulcerului este şi stres-ul, care poate intensifica durerile
ulceroase sau poate provoca o indigestie asociată cu ulcerul. De aceea, în profilaxia.
acestei boli este foarte importanta o viaţă normală, echilibrată, cu evitarea stresului, a
eforturilor fizice intense precum şi educarea pacienţilor pentru evitarea factorilor
favorizanţi, cum este fumatul şi alcoolul.
11. Externarea bolnavului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul primar, şef de secţie.
Asistentul medical va aduna toate documentele referitoare la bolnav, pe care le va pune la
dispoziţia medicului de salon, în vederea formularii epicrizei.

87
Asistentul va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii pentru ai putea asigura alimentaţia
până in ultimul moment. Asistentul medical va anunţa cu 2-3 zile înainte familia despre
ieşirea din spital, va explica bolnavului să urmeze indicaţiile primite de la medic, cuprinse
în biletul de externare. Va lămuri, în special prescripţiile referitoare la tratamentul
medicamentos daca bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzator tehnicile necesare pentru
continuarea tratamentului prescris la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se
prezinte la control. Asistentul va însoţi bolnavul la magazia de efecte unde îl va ajuta să-şi
primeasca hainele, dupa care va prelua apoi, de la bolnav efectele spitalului. Asistentul va
verifica daca bolnavul are biletul de ieşire din spital şi reteta prescrisa pentru tratamentul
post- spitalicesc care cuprinde:
- necesitatea controlului periodic medical;
- necesitatea repausului;
- evitarea efortului fizic;
-alimentatie echilibrata;
-recuperare socio-profesionala.

88
PLAN DE ÎNGRIJIRE

I. Date fixe

-Numele şi prenumele: A.B.


-Naţionalitatea: romana
-Limba vorbită: romana
-Religia: ortodoxa
-Vârsta: 67ani
-Sex: masculin
-Greutare: 70kg
-Deficienţe: -fumator,consum 20 tigari/zi
-Înălţimea: 1,75m
-Diagnostic: Ulcer gastro-duodenal cu helicobacter pylori

II. Date variabile


-Domiciliul: loc. Alba Iulia, jud.Alba,str.Morii,nr.25
-Ocupaţia: pensionar
-Echipa de susţinere: sotia si fiica

III. Istoricul bolii


Pacient in varsta de 67de ani, cunoscut in antecedente cu gastrita cronica, cu evolutie
spre ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie digestiva superioara in anul 2010, se
prezinta in serviciul de urgenta acuzand dureri in epigastru cu caracter ascendent
retrosternal, scaune melenice, greturi, hematemeza, inapetenta, astenie. Pacientul este
internat in sectia de gastroenterologie pentru investigatiile de rigoare si tratament
medicamentos de specialitate.

IV. Anamneza asistentei medicale


Pacientul in varsta de 67 ani cu antecedente personale patologice de ulcer gastro-
duodenal prezinta stare generala alterata,dureri epigastrice,greturi varsaturi reduse
cantitativ in „zat de cafea,”melena,inapetenta,puls 100 batai/minut,TA 90/50
mmHg,fatigabilitate.

V.Anamneza medicală
Antecedente heredo-colaterale :tata a avut ulcer gastric
Mama HTA,DZ tip 2
Antecedente personale fiziologice : prima copulatie la 18 ani

Antecedente personale patologice : ulcer gastro-duodenal cu hemoragie


cu hemoragie digestiva in 2010
colecistectomie in 2007
- Condiții de viață și muncă : locuieste impreuna cu sotia intr-un apartament
cu doua camere,bucatarie,baie.Locuinta este salubra,
spatioasa,luminoasa,este incalzita corespunzator.

- Comportament față de mediu : prezent,orientat temporo –spatial.

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară


Pacientul prezinta o stare de anxietate, neîncredere, legata de evoluția bolii.

Adresează numeroase întrebări legate de procedurile la care va fi supus pentru


diagnostic, precum si principiile si tratamentul care ii va fi aplica.Colaboreaza cu
echipa medicala.
Nevoia fundamentala / Anul 2018
nivelul de dependenta
16 19 23
XII XII XII
Nevoia de a respira si a avea o buna
3 1 1
circulație
Nevoia de a bea si a manca 4 2 2

Nevoia de a elimina 4 2 2
Nevoia de a se mișca si a avea o buna
3 2 1
postura
Nevoia de a dormi si a se odihni 4 2 1

Nevoia de a se îmbracă si dezbracă 2 1 1


Nevoia de a menține temperatura
3 1 1
corpului in limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja
3 2 1
tegumentele si mucoasele
Nevoia de a evita pericolele 3 2 1

Nevoia de a comunica 3 1 1
Nevoia de a acționa conform propriilor
1 1 1
convingeri si valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat in vederea
1 1 1
realizării
Nevoia de a se recreea 4 3 1
Nevoia de a învață cum sa-ti păstrezi
4 3 1
sănătatea
Total 42 24 16

In data de 16.12.2018 pacientul prezinta dependenta majora 42 = nivel 3


In data de 19.12.2018 pacientul prezinta dependenta moderata 24 = nivel
2
In data de 23.12.2018 pacientul prezinta dependenta moderata 16 = nivel 2
Nevoi fundamen-
Surse de Manifestări de Diagnostic de
tale deficitare
dificultate dependenţă nursing
19.12.2018
.Nevoia de a bea și - dureri la nivelul - Deficit nutrițional
a mânca epigastrului - scădere în greutate din cauza
-tulburari digestive - inapetenta durerii la nivelul
epigastrului
- slăbiciune si
tulburărilor digestive
manifestat prin

scăderea in
greutate,
slabiciune,inapetenta

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale


EVALUARE
îngrijirii Autonome Delegate
.Pacientul să - explorez preferințele pacientului asupra
respecte regimul alimentelor permise - administrez la
- durerile epigas-
alimentar, să - conștientizez pacientul în privința indicația medicului
trice au disparut
nu mai importanței respectării regimului alimentar soluție de Glucoza
prezinte dureri, in - regimul alimentar este etapizat,bolnavul 10%
termen de 3 primeste supe strecurate de 500 ml, 3x1
zile orez,preparate cu lapte si unt,gris,fulgi flacon/zi, , Scobutil
orez,,oua fierte moi,apoi carne de vita fiola,inj.1-0-
slaba si de pui fiarta,zarzavaturi fierte 1,Metoclopramid o
- fractionez necesarul caloric in trei mese fiola în perfuzie de
principale si doua gustari,administrate la ser fiziologic 100
orele 8,10 jumatate,13,15,19 ml,Adrenostazin 0,3
In faza dureroasa se permite doar mg, 1 fiolă
regim hidric cu 200 ml lapte dulce care dimineața, una
neutralizează acidul clorhidric si oprește seara.
secreția gastrica. Laptele se amesteca in administrez
tratament ptr.
parți egale cu ceaiul. Eradicarea HP
omeprazol 20mg cps
2x1/zi
amoxicilina 1gr cps
2x1/zi la 12 ore
claritromicina 500mg
2x1/zi la 12 ore
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale deficitare
dificultat dependenţă nursing
16.12.2018
e
Nevoia de a respira - durere - dispnee, - Diminuarea
si a avea o buna - stare de neliniște amplitudinii
circulatție respiratorii din cauza
durerii manifestata
prin dispnee si stare
de
neliniște

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale


îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
Pacientul - monitorizez respiratția si -inserez un cateter Pacientul nu
circulatția venos periferic mai
recoltez la indicatia
medicului probe de
sange pentru
HLG,VSH,uree,crea
tinina,acid
uric,ionograma
serica,glicemie,TS,
TC,timp de
protrombina,anticor
pi HP si mat. fecale
ptr.antigene HP
administrez la
recomandarea
medicului
sa respire cu - aerisesc salonul, umezesc aerul Miofilin10ml /fiola prezinta
dificulta-
minimum de din încăpere Inj.iv 1-0-0 te in respirație
dificultate cu pozitționez pacientul in pozitția se-
cai respira- mișezând pentru a putea favoriza
torii libere in respirația si a elimina durerea - Scobutil fiola
termen de 24h- asigur un aport suficient de Inj. Iv 1-0-1
48h lichide
-administrez lichide
pentru fluidificarea
secretiilor
-rehidratez pacientul
parenteral cu
glucoza 10% 500 ml
-solutie ringer 500
ml
- asigur pacientului o pozitție
antalgica
învățt pacientul sa utilizeze
tehnici de relaxare ,si anume:

sa efectueze o inspirație profunda


si o expiratție prelungita, cu
buzele
strânse - este de preferat sa se
execute in pozitție șezând - învățt
pacientul ca aceasta tehnica
favo-
rizează oxigenarea si ventilatția
adecvata la pacientți cu anxietate
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale
dificultat dependenţă nursing
deficitare
e
16.12.2018
.Nevoia de a -eroziuni la - hematemeza - Perturbarea
nivelul
elimina mucoasei gastrice - melena eliminarii din cauza
eroziunii mucoasei
gastrice manifestata
prin hematemeza,
melena
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Auton Delegate
ome
Pacientul -fac bilanțtul - administrez la - In urma ingerării
să nu mai ingesta- indicația suficiente de
prezinte excreta pe medicului: lichide și
hematemeza si 24 ore Adrenostazin 0,3 administrarea
si melena in -urmaresc mg, 1 fiolă medicației
termen de 3 aspectul si dimineața, una indicate de
zile cantitatea seara medicul
lichidului de administrare i.m curant,pacientul
varsatura si-l - vitamina K nu mai prezinta
notez in FO fiola10mg/ml i.m. hematemeza,inca
1-0- 1 mai prezinta
- urmăresc și notez în foaia de - , Glubifer tb melena
observație consistența și 3x1/zi
frecvența scaunelor

-pregătesc pacientul psihic


pentru tehnicile la care va fi
supus (gastroscopie,radiografie)
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
.Nevoia de a se - dureri la nivelul - poziție antalgica - Dificultatea de a
epigastrului
mișca si a avea o se mișca si a avea
buna postura o buna postura din
cauza durerii
epigastrice
manifestata prin
luarea de catre
pacient a unei
poziții antalgice
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
Pacientul - instalez pacientul in - Pacientul
pat
sa aibă o respectând -administrez prezinta o poziție
poziție pozițiile anatomice ale medicația adecvata datorita
corpului
adecvata si sa - redau încrederea pacientului, in recomandata de diminuării durerii
nu mai prezinte medic pentru
dureri diminuarea
durerii :
sensul ca starea actuala
este
trecătoare si ca se va face bine
Scobutil fiole inj.
1-0-1,

- suplinesc pacientul
in
satisfacerea nevoilor sale ,
îl
servesc la pat cu cele necesare ;
- mobilizez treptat pacientul la
marginea patului apoi treptat sa se
poată deplasa,
spăla
- se face un orar de exerciții active
si pasive împreuna cu pacientul
- pregătesc psihic pacientul in
vederea oricărei tehnici de îngrijire
– pentru a evita complicațiile cum ar
fi anchiloze ,escare se fac masaje
- verific tegumentul in regiunile cu
proeminenta osoase si ajut
pacientul sa-si schimbe
poziția la interval de 2 ore
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
Nevoia de a -agitație - fatigabilitate Incapacitatea
durere de a
dormi și a se odihni -ochi incercanati dormi si a se odihni
-insomnie din cauza agitației
si durerii
manifestata prin
fatigabilitate, ochi
incercanati,insomnie,

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
Pacientul administrez - In urma
să fie odihnit - urmăresc orele de somn medicația intervențiilor
ale
și să doarmă pacientului indicată pacientul
7 ore pe -aerisesc incaperea pentru beneficiază de un
noapte inducerea stării somn odihnitor
de somn:
- observ efectele - Diazepam 10
medicației
administrate mg, 1 fiolă/
- învăț pacientul tehnici de relaxare seara înainte cu
-ofer pacientului o cana cu lapte 30 min de
cald înainte de culcare ,o baie culcare
calda
-întocmesc un program de odihna
corespunzător
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale
dificultat dependenţă nursing
deficitare
e
16.12.2018
.Nevoia de a se -pacient Pacient independent Pacient independent
îmbrăca si independent
dezbraca

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale


îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Auton Delegate
ome
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
Nevoia de a-și -tulburări Dificultatea de a-si
menține metabolice -stare generala alterata menține
temperatura corpului - febra moderata 38,2 temperatura corpului
în grade celsius in
-epuizare fizica

limite normale limite normale din


cauza tulburărilor
metabolice
,manifestata prin
SGA,febra
moderata(38,2 grade
celsius),epuizare
fizica
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Auton Delegate
ome
.Pacientul să -aerisesc încăperea; La indicația In urma
-asigur o temperatura optima 20-
prezinte medicului intervențiilor
22 grade Celsius
temperatura administrez: aplicate
-schimb lenjeria de pat și de corp,
corporală în -antipiretice temperatura
asigur pacientului îmbrăcăminte
limite Paracetamol corpului este în
ușoară și comodă;
fiziologice in Actavis sol. limite normale
- măsor funcțiile vitale ale
termen de 1-2 perfuzabila 100ml
pacientului
zile 3x1 /zi
la intervale regulate de
Algocalmin la
timp
nevoie
- -aplic comprese reci pe frunte
-hidratez pacientul permanent
-calculez bilantul ingesta excreta
pe 24 ore
-in caz de frisoane acopar
pacientul cu paturi
mentin igiena tegumentelor
Nevoi fundamen-
Surse de Manifestări Diagnostic
tale deficitare
dificultate de de
16.12.2018
dependenţă nursing
Nevoia de a fi - transpiratie - neglijarea înfățișării Alterarea
varsaturi -tegumente uscate tegumentelor si
oboseala -igiena deficitara mucoaselor din
cauza
transpiratiei,varsaturi
lor,oboselii
manifestata prin
neglijarea
infatisarii,tegumente
uscate
igiena deficitara
curat, îngrijit, de a
proteja tegumentele
și mucoasele
Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale
e îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
Pacientul să- - identific împreună cu pacientul Aplic loțiuni -In urma
si redobân- cauzele și motivația hidratante intervențiilor,
dească stima dezinteresului pentru aspectul si revitalizante pacientul are grijă
de sine, să fizic și îngrijirile igienice pentru evitarea de aspectul său
prezinte - ajut pacientul să-și schimbe xerodermiei, la fizic
tegumente și atitudinea față de aspectul său indicatia - Pacientul
mucoase fizic medicului: prezintă
curate și - unguente tegumente și
hidratante pe
integre in -conștientizez pacientul în mucoase curate
baza de vaselina
termen de 3 legătură cu necesitatea
- lotiuni
zile menținerii tegumentelor
revitalizante
curate pentru alcool mentolat
prevenirea
îmbolnăvirilor
- ajut la nevoie pacientul în
efectuarea îngrijirilor igienice
educ pacientul sa se hidrateze
corespunzator
-
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
Nevoia de a evita - oboseală - anxietate - Dificultatea de a
pericolele tulburari de gandire - teama evita pericolele din
cauza oboselii si a
tulb. De gandire
manifestata prin
anxietate, teama

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
Pacientul să - învăț pacientul să -administrez la - Pacientul
păstreze indicatia medicului
sedative
haloperidol solutie
int. 10 picaturi/zi
cunoască repausul fizic și psihic cunoaște modul
boala sa și - favorizez un climat de liniște și de viață ce
măsurile de securitate trebuie respectat
prevenire a - încurajez pacientul să comunice pentru a preveni
cu
complicațiilor cei din jur, să-și exprime emoțiile, un nou episod
in termen de nevoile, frica hemoragic
3 zile
-explic pacientului - Pacientul este
factorii
declanșatori ai echilibrat psihic
hemoragiei,
procedurile la care va fi supus in
vederea stabilirii diagnosticului si
tratamentului
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale
dependenţă nursing
deficitare
16.12.2018
Nevoia de a anxietate - retragere - perturbarea
comunicarii
comunica - izolare
din
cauza anxietatii
manifestata prin
izolare,retragere

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
Pacientul -asigur un mediu linistit La recomandarea
- familiarizez pacientul cu noul medicului adm
mediu haloperidol 10
pic/zi
sa fie -respect pacientul si ii castig - Pacientul
increderea
echilibrat -utilizez un vocabular pe intelesul comunica cu cei
pacientului
fizic, psihic si -sunt cu solicitudine si incurajez din jur si are o
pacientul sa-si exprime opiniile
percepție pozitiva
sa socializeze - cercetez posibilitățile fata de sine si
de
cu cei din jur comunicare ale bolnavului fata de boala
si
in termen de furnizez mijloace de
comunicare
3 zile
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
Nevoia de a - pacient -independent
actționa conform independent
propriilor convingeri
si valori, de a
practica
religia

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
-
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
Nevoia de a fi - pacient - independent
preocupat in independent
vederea
realizării

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale


îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Auton Delegate
ome
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
.Nevoia de a se - stare generală - indiferență Dezinteres fata de
recrea alterată - inactivitate activitățile
recreative din cauza
stării generale
alterate manifestata
prin indiferenta,
inactivitate

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale


îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Auton Delegate
ome
. Pacientul sa –si -castig increderea pacientului si-l - Pacientul este
amelioreze ajut sa depaseasca momentele mai relaxat,are o
conditia fizica si dificile stare de bine
sa participe - explorez ce activitati creative ii
la activitati fac placere pacientului in
recreative concordanta cu starea sa
-antrenez si ajut pacientul in
activitatile creative si-l
supraveghez pentru a observa
impactul activitatilor asupra sa
-incurajez pacientul sa-si exprime
emotiile si sentimentele
-facilitez accesul la TV,ziare,reviste
-sunt atenta ca activitatile sa nu-l
suprasolicite
-notez reactiile si manifestarile
pacientului (buna
dispozitie,plictiseala sau
dezinteres)
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
Nevoia de a invata Ignorarea bolii Bolnavul nu respecta Deficit de cunostinte
cum sa-ti pastrezi sfaturile medicale in privind pastrarea
sanatatea tratarea bolii pentru sanatatii din cauza
prevenirea complicatiilor ignorarii afectiunii
,manifestata prin
nerespectarea
indicatiilor
terapeutice
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
14. Pacientul - explorez nivelul de cunostinte al Instruiesc pacientul -- Pacientul
să acumuleze pacientului privind boala sa respecte regimul a dobândit
cunostiinte noi - furnizez informații necesare alimentar indicat noi
legate de legate de terapie, evoluția si regim hidric in faza cunoștințe
prevenirea si prognosticul bolii ulceroase având dureroasa supe referitoare
managemen- grija sa folosesc termenii adaptați limpezi de legume, la boala sa
tul crizei nivelului de înțelegere al ceaiuri neîndulcite
ulceroase in pacientului alegând cu grija amestecate in parți
termen de 3 momentul discuției cu acesta egale cu lapte,
zile - - asigur pacientul ca boala zeama de orez, supe
ulceroasa este de fapt o problema diluate si degresate
de sănătate ce poate fi tratata si din carne
controlata in mod eficient Sa respecte
- -constientizez pacientul asupra medicatia pentru
propriei responsabilitati privind eradicarea HP
sanatatea omeprazol tb 20mg
- -stimulez dorința de cunoaștere 1-0-1
-- informez bolnavul în legătură cu Amoxicilina
modul de manifestare, măsurile 1000mg tb 1-0-1
preventive și curative, modul de Claritromicina tb
participare la intervenții și procesul 500 mg 1-0-1
de recuperare Sa evite stresul
-verific dacă bolnavul a
înțeles corect mesajul transmis și
dacă și-a însușit noile cunoștințe
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
16.12.2018
1.Nevoia de a bea Dureri epigastrice -inapetenta Dificultatea de a
şi Ulceratie la nivelul -fatigabilitate manca si a bea din
a manca mucoasei gastrice -greturi,varsaturi, cauza ulceratiei la
hematemeza nivelul mucoasei
gastrice si a durerii,
manifestata prin
inapetenta
greturi,varsaturi,hem
atemeza,fatigabilitate
-
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
16.12.2018 Autono Delegate
me
1. Pacientul să - Supraveghez functiile vitale si - administrez la -pacientul este
fie echilibrat vegetative pulsul, tensiunea indicația echilibrat
volemic și arterială, medicului soluție nutrițional, nu
nutrițional, să respiratie,temperatura,diureza,tran de Glucoza 10% prezintă semne
nu mai spiratii,varsaturi,scaun 500 ml, 3x1 de deshidratare
prezinte - asez pacientul intr-o pozitie flacon/zi,sol. - Durerile
greturi,varsatu antalgica ringer epigastrice au
ri,hematemeza - asigur un ambient placut 1000ml/fl scăzut în
pacientului 3x1/zi,meto intensitate,nu
- menajez fizic si psihic clopramid mai prezinta
pacientul in timpul varsaturii cu o 10 mg sol varsaturi
mana tin tavita sub barbie,iar cu injectabila
cealalta sustin fruntea bolnavului 3x1/zi
- -dupa incetarea varsaturii ofer Adrenostazin 0,3
pacientului un pahar cu apa sa-si mg, 1 fiolă
clateasca gura dimineața, una
- -examinez aspectul si seara.
cantitatea varsaturii si informez - ser fiziologic
medicul 1000ml
- Pentru a atenua greata
sfatuiesc pacientul sa inspire - vitamine
profund B1,B2,B6,
-alimentez si hidratez pacientul
parenteral pana la incetarea
varsaturilor
- mentin si supraveghez
perfuzia endovenoasa
- dupa incetarea varsaturii
rehidratez pacientul cu cantitati
mici de lichide oferite cu
lingurita(ceai cu lapte)cate 200 ml
la interval de 2 ore
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale
dependenţă nursing
deficitare
19.12.2018
2.Nevoia de A - -dureri abdominale - Alterarea
eli
mi
na
- balonare peristaltismului
- inapetență intestinal din cauza
constiptiei
manifestat prin
dureri abdominale,
balonare,
inapetenta
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
15.12.201 Autonom Delegate
4 e
2. Pacienta - realizez bilantul ingestie-excretie - administrez la - Tranzitul
să aibă tranzit - urmăresc și notez în foaia de indicația intestinal normal
Intestinal observatie aspectul scaunelor si a medicului: mai prezinta scaune
normal lichidului de varsatura melenice
Omeprazol 20
, să - efectuez la nevoie clismă mg,
nu mai evacuatorie 1tb/dimineața,
prezinte -menajez fizic si psihic pacientul in unul seara,
scaune timpul vărsăturii Metoclopramid - Grețurile și
1
melenice, fiole, în vărsăturile au
perfuzie,
grețuri și Adrenostazin cedat
0,3
vărsături mg, 1 fiolă
sanghinolente dimineața, una
in termen de seara.
10 ore - Vitamina C
de
3 ori tb/zi
- Vitamina K 1
fiola pe zi
Glubifer 3 cp/zi
pregătesc
pacientul
pentru
examen
radiologic si
gastroscopie,
examen sumar
de urina, testul
Gregersen
Nevoi fundamen-
Surse de Manifestări Diagnostic
tale
dificultate de de
deficitare
dependen nursing
19.12.2018
ţă
3. Nevoia de a -dureri epigastrice -trezire frecventă - Somn insuficient
dormi şi a se odihni - agitație din punct de vedere
- oboseală calitativ și cantitativ
- insomnie datorită dureri
epigastrice
manifestat prin
agitatie, oboseală,
insomnie
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
19.12.2018 Autonome Delegate
3. Pacientul - învat pacienta să practice - administrez - In urma
tehnice
să de relaxare medicatia interventiilor
beneficieze - identific nivelul și cauza anxietatii indicată de Pacientul prezintă
,
de somn insomniei medic pentru un somn cantitativ
corespunzător - ofer pacientului o cană cu lapte inducerea stării și calitativ
cantitativ și înainte de culcare si recomand o de somn corespunzător
baie caldă
calitativ in - observ și notez calitatea, orarul administrat cu 1
termen de 6 somnului, gradul de satisfacere a hora înainte de
ore celorlalte nevoi culcare:
- întocmesc un program de odihnă Diazepam 10
-aerisesc salonul si asigur un mg, 1 fiolă, și
ambient placut,linistit
- reduc zgomotul închizând ușa de urmăresc efectul
la salon si evit discutiile cu voce acesteia,
ridicata
Nevoi
Surse de Manifestări Diagnostic
fundamen-
dificultate de de
tale deficitare
dependenţă nursing
19.12.2018
4 Nevoia de a-si
păstra temperatura
in limite normale

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
15.12.201 Autonom Delegate
4 e
4. Pacientul - aerisesc salonul -la indicația Pacientul nu mai
sa aibă - asigur îmbrăcăminte lejera medicului se prezinta stare de
temperatura - aplic comprese reci, împachetări administrează disconfort fizic si
corpului in reci, fricțiuni, prișnițe antitermice: psihic
limite - încălzesc pacientul in caz de paracetamol
fiziologice in frisoane Actavis soluție
termen de 1-2 - servesc pacientul cu cantități mari perfuzabila
zile de lichide pentru a evita antibiotic,
deshidratarea Nexium 1-0-1
- schimb des lenjeria de pat si de Amoxicilina 500
corp mg de 4 ori pe zi
- mențin igiena tegumentelor la 6h,
- pregătesc cada cu apa călduța Claritromicina
37C 500mg 1-0-1 la
8h
- ser fiziologic
1500ml
- glucoza 5%
1000ml
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen- tale
de de de
deficitare
dificultat dependenţă nursing
15.12.2014
e
5. Nevoia de a fi - fatigabilitate - tegumentele uscate - Dificultate de a
curat, îngrijit, de a - igienă precară efectua îngrijirile de
proteja igienă din cauza
tegumentele și fatigabilității
mucoasele manifestate prin
tegumente uscate,
igiena precara
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
15.12.201 Autonom Delegate
4 e
5. Pacienta - educ pacienta să practice o bună - aplic la - In urma
să prezinte igienă corporală, indiferent de indicația intervenţiilor
tegumente și starea acesteia medicului loțiuni aplicate de
mucoase - conștientizez pacienta în legătură protectoare și asistentă,
curate, cu importanța menținerii curate a dezinfectante pacientul arată un
integre in tegumentelor, pentru prevenirea pentru interes crescut
termen de 15 îmbolnăvirii tegumente pentru îngrijirile
ore - observ integritatea tegumentelor și - aplic tratament personale
mucoaselor în timpul efectuării specific - Pacientul nu mai
diferitelor tehnici de îngrijire eventualelor prezintă leziuni
- ajut la nevoie pacienta în leziuni tegumentare
efectuarea îngrijirilor igienice tegumentare:
- ajut confortul si igiena pacientului spălarea cu
- pregătesc materialele pentru baie soluții
- pregătesc cada cu apa 37-38 dezinfectante,
grade si temperatura camerei 20-22 aplicare de
grade unguente
- ajut pacientul sa se îmbrace ,sa reepitelizante
se pieptene, sa-si facă toaleta Cutaden,
cavitații bucale, sa-si taie unghiile pansamente
sterile
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale deficitare
dificultat dependenţă nursing
15.12.2014
e
6 Nevoia de a evita -alterării -dureri in epigastru Disconfort, durere
pericolele mucoasei gastrice -pirozis abdominala datorita
-anxietate alterării mucoasei
gastrice manifestata
prin dureri la nivelul
epigastrului, pirozis
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
15.12.201 Autonom Delegate
4 e
6 Pacientul - asigur conditii de microclimat cu - la indicația Pacientul nu mai
sa prezinte o salon curat ,aerisit si temperatura medicului prezinta durere
diminuare a optima 18-20 C, efectuez abdominala
dureri in 1-2 - asigur pacientului repausul fizic si examenele de
zile pshic in perioada dureroasa laborator
- manifest înțelegere fata de hemoleucogram
suferința pacientului a, hematocrit,
- ajut pacientul sa descrie corect VSH, leucocite,
durerea si sesizez momentele de glicemie, uree,
remisie sau exacerbare creatinina,
- evaluez caracteristicile durerii fosfataza
debut si durata, localizare, iradiere, alcalina TGP,
intensitate si caracter ,factorii care o TGO,
declanșează sau o agravează Colesterolemie,
- sfătuiesc pacientul sa se relaxeze, bilirubinemie
sa practice o respirație abdominala totala si directa,
de 5-10 min după administrarea urina pentru
de analgezice examen sumar
- la indicația medicului pregătesc de urina.
materialele necesare si pacientul - pregătesc
pentru a recolta sânge in vederea pacientul pentru
examenelor de laborator examene
paraclinice EKG,
ecografie
abdominala,
- radioscopie
gastrica cu bariu
și endoscopie
-se Pacientul nu mai
administrează la prezinta durere
indicația abdominala
medicului
perfuzie cu:
- Ser glucozat
5% 100 ml
- Scobutil 1fiola
de 1ml
- Algocalmin
1fiola 2ml
- Omeprazol
1tb/dimineața
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale deficitare
dificultat dependenţă nursing
15.12.2014
e
7 Nevoia de a se - slăbiciune - tristețe Dificultatea de a
recrea - durere - inactivitate îndeplini activități
- plictiseala recreative datorita
slăbiciuni, durerii
manifestata prin
tristețe, inactivitate
plictiseala

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
15.12.201 Autonom Delegate
4 e
7.Pa cientul - explorez activitățile recreative - la indicația Pacientul ia parte
sa prezinte o care ii fac plăcere pacientului medicului treptat la
stare de buna - analizez daca acestea sunt in pacientului se activitățile
dispoziție in concordanta cu starea sa psihică si administrează recreative
termen de 2 fizica medicație
zile - planific împreuna cu pacientul anxiolitice:
activități recreative xanax 1-0-1 si
- antrenez pacientul in activități si îl calmante in caz
ajut de nevoie
- asigur un mediu corespunzător algocalmin
- amenajez camere de recreare 1 fiola
pentru audiții muzicale, vizionari de
filme, TV
- am in vedere ca activitățile sa nu îl
obosească ci sa ii creeze stare de
buna dispoziție
- notez reacțiile si manifestările
pacientului cu referire directa la
starea de plictiseala si tristețe
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale deficitare
dificultat dependenţă nursing
15.12.2014
e
8 Nevoia de a învăța - stresului - ignoranta Deficit de cunoștințe
cum sa-ti păstrezi - anxietate - cunoștințe insuficiente in legătura cu
sănătatea menținerea sănătăți
din cauza stresului,
anxietăți manifestat
prin ignoranta si
cunoștințe
insuficiente
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
15.12.201 Autonom Delegate
4 e
8. Pacintul sa - explorez nivelul de cunoștințe al - la indicația Pacientul deține
acumuleze pacientului cu privire la afecțiune, medicului cunoștințe noi
cunoștințe mod de manifestare, de prevenire, pregătesc despre boala
suficiente proces de recuperare, factorii materialele
despre boala declanșatori, tratament, regim de necesare si
pe toata viața pacientul pentru
durata - informez pacientul cu privire la a recolta sânge
spitalizării mijloacele si resursele de informație in vederea
cărți, reviste examenelor de
- stimulez dorința de cunoaștere a laborator
pacientului si motivez importanta hemoleucogram
acumulării de noi cunoștințe a, hematocrit,
-conștientizez pacientul asupra VSH, leucocite,
propriei responsabilități privind glicemie, uree,
sănătatea sa creatinina,
Fac pacientului educație pentru fosfataza
sănătate alcalina TGP,
- ii explic pacientului care sunt TGO,
alimentele permise si interzise Colesterolemie,
– Alimente permise lapte integral la bilirubinemie
3-4 ore interval oua, fierte moi, totala si directa,
smântâna, frișca, brânza de vaci urina pentru
,caș, biscuiți, pireuri moi, supe examen sumar
- Alimente interzise supe de carne, de urina.
slănina, mezeluri, legume tari, - pregătesc
condimente, ciocolata, alcool pacientul pentru
,tutunul, cafeaua examene
- pregătesc pacientul pentru paraclinice EKG,
probele de sânge si paraclinice ecografie
abdominala,
- radioscopie
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale deficitare
dificultat dependenţă nursing
16.12.2014
e
1. Nevoia de a bea - apetit scăzut - slăbiciune - Pierdere în
și a mânca - pierdere în greutate greutate datorită
- grețuri apetitului scăzut
- vărsături manifestată prin
- pirozis slăbiciune, grețuri,
vărsături
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
16.12.201 Autonom Delegate
4 e
1. Pacientul - așez pacientul în poziție șezândă, - In urma
să prezinte o semișezândă, sau în decubit dorsal, - administrez la intervențiilor,
stare de bine, cu capul într-o parte indicația grețurile și
fără grețuri și - protejez patul cu mușama și aleză medicului soluție vărsăturile s-au
vărsături - ajut și sprijin pacientul în timpul de Glucoză 10% diminuat, și
sangvinolente vărsăturilor 500 ml, 3x1 pacientul prezintă
in termen de -învăț pacientul să efectueze un flacon/zi, o stare de bine
7 ore inspir profund la apariția senzațiilor Vitamina
de greață K( Fitomenadion
- educ pacientul sa nu utilizeze a) 10 ml 1 fiola
medicamente care conțin salicilați pe zi,
- sa nu consume alimente care irita Metoclopramid 2
mucoasa cafea, alcool fiole în perfuzie,
- sa mestece bine alimentele Adrenostazin 0,3
- reduc sau opresc aportul de mg, 1 fiolă
lichide sau alimente, la indicația dimineața, una
medicului seara.
- mă asigur ca pacientul sa
respecte regimul alimentar indicat
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale
dificultat dependenţă nursing
deficitare
e
16.12.2014
2. Nevoia de a - agitație - descurajare - Alterarea sănătății
dormi și a se odihni - neliniște datorită agitației
- anxietate manifestată prin
- oboseală neliniște, anxietate,
- treziri frecvente oboseală

Obiectivel Intervenţiile asistentei medicale


e îngrijirii Evaluare
16.12.201 Autonom Delegate
4 e
2. Pacientul - învăț pacientul să practice tehnici - Diazepam 10 - Pacientul se
să de relaxare, exerciții respiratorii mg, 1 fiolă. odihnește
beneficieze - învăț pacientul care se trezește Administrata cu corespunzător
de un somn devreme să se ridice din pat câteva 1 hora înainte de
corespunzăto minute, să citească, să asculte culcare
r calitativ și muzică, apoi să încerce din nou să - anxiolitice:
cantitativ in adoarmă - xanax 1-0-1
tb/zi
termen 6 ore - ofer pacientului o cana cu lapte
cald înainte de culcare - agocalmin
1 fiola
- pregătesc pacientului o baie calda
relaxanta - observ orele de somn - Distonocalm
1-0-1tb pe zi
ale pacientului
- administrez tratamentul
medicamentos indicat de medic
pentru inducerea stării de somn, și
observ efectul acestuia asupra
organismului
Nevoi
Surse Manifestări Diagnostic
fundamen-
de de de
tale
dificultat dependenţă nursing
deficitare
e
16.12.2014
3. Nevoia de a -eliminări - grețuri - Pierderea
elimina crescute - pierdere în greutate echilibrului
- diaree hidroelectrolitic
- crampe abdominale datorită diareii și
- vărsături vărsăturilor
Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale
îngrijirii Evaluare
Autonom Delegate
16.12.201
e
4
3. Pacientul - realizez bilanțul ingestie-excreție, - In urma
să fie calculând cantitatea de lichide -hidratez intervențiilor,
echilibrat ingerate și perfuzate, și cantitatea pacientul prin pacientul este
hidroelectroliti de lichide eliminate perfuzii, echilibrat
c in termen - urmăresc înlocuirea pierderilor de administrând ser hidroelectrolitic
de 7 ore apă și electroliți, fiziologic 500 ml,
- urmăresc sângerările oculte din soluție Ringer
scaun 1000ml, la
- ajut la reluarea tranzitului indicaţia
intestinal in limite fiziologice medicului
- observ eliminările si le notez in - recoltez scaun
foaia de observație pentru
- îndemn pacientul să ingere o coprocultura
cantitate de 2000 ml de lichide în 24 - administrez la
de ore recomandarea
medicului:
Metaclopramid 2
fiole/zi
-Scobutil 2fiole/zi
-Epicogel 1-2
lingurițe de 4 ori
pe zi intre mese
si înainte de
culcare
- glucoza 10%
500 ml
Regimul alimentar Medicaţi
a
Este recomandat de către medic un regim
hidric urmat de regim Lacto-făinos. 14.12.2014-15.12.2014:
In primele zile se administrează regim hidric Se administrează ser fiziologic (NaCl 0,9%)
cu supe limpezi de legume, ceaiuri sau Glucoză 10% 500 ml pentru reechilibrare
neîndulcite, zeama de orez, supe diluate si volemică și hidroelectrolitică.
degresate din carne . Per oral:
- in următoarele zile se administrează regim -Metoclopramid
lactat. Bolnavul primește la pat 200 ml lapte - Omeprazol 40 tb, 1-0-1,
amestecat cu 200ml ceai la interval de 2 - Amoxicilina 4tb/zi la 6h ,Claritromicina 2tb/zi
ore, iar noaptea la interval de 4 ore. la 8h
Injectabil:
- Dacă laptele nu este tolerat, se adaugă o - Nexium 40 mg 1-0-1
linguriță de carbonat de calciu la o cană de -Epicogel 1-0-0
ceai, pentru a diminua valoarea ph-ului - Vitamina K 0-0-1
- Algocalmin 1 fiola
- Se consumă fie 2 litri de lapte și 30 grame - Adrenostazin 1-0-1
de zahăr, fie 1 litru de lapte și 500 grame - Vitamine B1,B2,B6,
cremă proaspătă și 30-40 grame zahăr. 16.12.2014-18.12.2014:
Per Oral:
- Se adaugă Vitamina C 500mg, comprimate -Glubifer:3cp/zi
sau fiole și fier Glubifer Vitamina C 1-0-0
Injectabil:
- Se combate constipația cu o lingură ulei de - Nexium 40 mg 1-0-1
parafină. - Piafen 1 fiola
- Epicogel 1-0-0
- Alimentele vor fi fracționate în 5-6 mese pe - Vitamina K 0-0-1 1 fiola
zi. - Agolcalmin 1 fiola, Miofilin 1 fiola,
- Adrenostazin 1-0-1
- Nu se permite alcool, cafea, apă minerală - Scobutil 1-0-1
tutun. - Diazepam 0-0-1
- Distonocalm 1-0-1
- Pacientul va avea o alimentație la sala de
mese
Prelevări de produse biologice
Recomandări la
Valorile pacientului Valori normale
externare
Hemoleucogramă:
Eozinofile (EO) 3,2% Pacientul se externează cu
- se observă valori ușor 0,9-2,9 % următoarele recomandări
crescute ale eozinofilelor medicale:
Hematii (RBC) 3,57 mil. 4,3-6,1 mil. - regim alimentar echilibrat
Hemoglobină (HGB) 10,4 13,8-18 regim Lacto-făinos;
- se observă o valoare - regim hidric echilibrat;
scăzută a hemoglobinei, ceea - consumul de alcool interzis;
ce se datorează prezenței - consumul de tutun interzis;
unui sindrom anemic. - administrarea medicației
Hematocrit (HCT) 32,4% 37-51% conform prescripției medicale.
- se observă valori scăzute Tratament la externare:
ale hematocritului. - Nexium 20 mg
Biochimie: 1-0-1, timp de 4 săptămâni;
GOT (AST) 13 U/l 10-35 U/l - Amoxicilină 500 mg
GPT (ALT) 9 U/l 10-33 U/l 2-0-2, timp de 1 săptămână;
Uree 55,6 mg/dl 10-59 mg/dl - Klerimed 500 mg
Creatinină 0,89 mg/dl 0,5-1,2 mg/dl 1-0-1, timp de 1 săptămâna
Bilirubină totală 0,29 mg/dl, 0,1-1-1 mg/dl -Ferrofolgama
Glucoza 94 mg/dl 70-115 mg/dl 1-1-1, timp de 2 luni.
Amilaza totala 62U/l 28-100 U/l
Se face endoscopie cu Interval de referinţă
prelevare de biopsie gastrica 0-4
pentru detectarea HP pylori 133,3
sau teste respiratorii, testul Rezultat HP pylori 133,3
antigenului HP fecal
Helicobacter pylori
CONCLUZIE

Boala ulceroasa cu localizare gastrica si duodenala este frecventa atât la bărbați


cat si la femei. In etiopatogenia bolii remarcam factorii de stres si greșelile alimentare.
Incidenta infecției cu Helicobacter pylori este de peste 90% din pacienții cu ulcer
gastric sau duodenal, comparativ cu 30-50% cât se întâlnește la persoanele
asimptomatice.
Diagnosticul bolii se stabilește pe date clinice si paraclinice, dintre ultimele, o
importanta din ce in ce mai mare o are endoscopia.
Ulcerele gastrice se vindeca mai greu decât ulcerele duodenale.
Asocierea de medicamente, care include cel puțin doua antibiotice, un inhibitor de
acizi (de obicei un inhibitor de pompa de protoni) si uneori, un preparat de bismut coloidal,
este recomandata persoanelor cunoscute cu boala ulceroasa peptica si infectate cu H.
pylori.
Cei mai importanți agenți antimicrobieni utilizați sunt amoxicilina, claritromicina,
metronidazolul și, în măsură mai mică, tetraciclina și bismutul.
Astăzi, locul Claritromicinei începe să fie luat de Levofloxacină, iar durata
tratamentului tinde să crească, în funcție de asocierea aleasă, de la 7-10 zile, la 10-14
zile. infecțiile in proporție de 80-90%. Succesul tratamentului infecției reduce șansa de
recurenta a ulcerului.
Intervenția chirurgicala este foarte rar necesara in tratamentul ulcerelor peptice.
Deoarece tratamentele farmacologice pentru ulcerele peptice sunt atat de eficiente,
chirurgia este foarte rar utilizata
Exista o oferta foarte mare de medicamente care se compliaza la tratamentul
ulcerelor si eradicarea bacteriei H. pylori si reduce recurenta ulcerelor.
Dintre complicațiile ulcerului gastric notam: hemoragia, penetrarea, perforarea,
stenazarea si specific malignizarea.
Boala ulceroasa beneficiază de tratament igieno-dietetic si medical, iar formele
complicate de tratament chirurgical.
Îngrijirile nursing sunt de foarte mare importanta, atât in cazurile operate cat si
neoperate.
Ulcerul gastric este o afecțiune des întâlnită în țară noastră și afectează vârste tot
mai tinere datorită evoluției societății care impune un ritm de muncă tot mai alert și cu mari
responsabilități ce au ca urmare apariția stresului, dereglarea orarului alimentar, consum
exagerat de cafea și tutun. Toate acestea duc la apariția suferinței gastrice.
Din acest motiv, prima sarcină a oricărei îngrijiri este cunoașterea bolnavului în
complexitatea sa psihosomatică, boala de care suferă, afecțiunea (ulcerul gastric), faza în
care se găsește aceasta, modul în care bolnavul suportă suferința lui ca și problemele lui
psihosociale, familiale sau profesionale, care eventual îl frământă și, sub tensiunea lor,
însăși spitalizarea constituie pentru el o suferință majoră.
Studiul realizat și prezentat în această lucrare aduce clarificări legate de tehnicile și
practica îngrijirii bolnavilor de ulcer gastric fiindu-mi de un real folos în activitatea
desfășurată.
De asemenea, impactul fizic și psihic al acestei boli, precum și necesitatea formării unor
deprinderi igieno-dietetice adecvate ale bolnavilor, m-au determinat să analizez, să
studiez și să aprofundez cunoștințele legate de aceasta, pentru o mai bună educare a
bolnavilor aflați în tratament și sub îngrijirea mea. Prin evoluția favorabila urmărita la
pacientul pe care l-am avut in îngrijire pot sa trag concluzia ca orice organism,
prin îngrijire, in majoritatea cazurilor duce la vindecare. Pentru a realiza acest lucru am
creat condiții prielnice, necesare ridicării forței de apărare si regenerare a organismului
si scoaterii lui de sub eventualele influente nocive al mediului înconjurător
BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C. – „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura Alt,


Bucureşti, 2000.
2. Chiru F., Simion S. , Mărcian C., Iancu E. – „Urgenţe medicale. Manual – Sinteza
pentru asistentele medicale”, Editura RCR. RINT, Bucureşti, 2003.
3. Dumitraşcu D. – „Bolile aparatului digestiv, vol I”, Editura IMF, Cluj – Napoca,
1981.
4. Dorobanţu E. Ch. Gal, M. Seuchea, Titircă L, . Udma F – „Îngrijiri speciale acordate
pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Medicală Romanească, Bucureşti,
2007.
5. Iamandescu, I.B., Psihologie medicala, Editura InfoMedica, Bucuresti, 2008
6. - Iamandescu, I.B., Luban-Plozza,B., Dimensiunea psihosociala a practicii
medicale, Editura InfoMedica, Bucuresti,2003
7. Jocu Ioan – „Radiodiagnosticul clinic al ulcerelor gastrice”, Editura Medicală,
Bucureşti, 1976
8. Mozeş C. – „Cartea asistentului medical (Tehnica îngrijirii bolnavului)”, Editura
Medicală, Bucureşti, 1999.
9. Mogoş VT – „Urgenţe în medicina clinică”, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti. 1993.
10. Niculescu Th. Voiculescu B., Niţă C, Cârmaciu R, Sălăvăstru C, . Ciornei C.–
„Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Corint, Bucureşti, 2001
11. Papilian V – „Anatomia omului, vol II”, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1979.
12. Dr.Păun. R dr. Solomon E, dr. Seropian E – :”Medicină Internă vol II (Tubul
digestiv. Peritoneul)”, Editura Medicală Bucureşti, 1956.
13. -Papilian, V., Anatomia omului. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974
14. Puscas,I., Ulcerul gastric si duodenal. Editura Medicala, 1986
15. Titircă L – „Urgenţe medico – chirurgicale”, Editura Medicală, Bucureşti, 1994.
16. Titirca L.Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor
fundamentale. Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2006
17. - Titirca, L., Ingrijiri speciale acordate pacientiilor de catre asistentii medicali. Editura
Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2004
18. Zorila, C., Nutritie, Dietetica si Sanatate Comunitara, suport de curs, UVVG Arad